DA 32-2012

20

description

Publicatie crestina a bisericii Penticostale Betel Arad

Transcript of DA 32-2012

Page 1: DA 32-2012
Page 2: DA 32-2012

C u p r i n s

ISSN: 1841-1185

Lucruri pe care (nu) le uită Dumnezeu – Editorii

Editorial3

A pune vorbe bune – Cristian Dan

Statutul spiritual şi moral al credinciosului12

Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică – Simion Buzduga

Închinători în Duh şi în adevăr4

Ce-ai învăţat din cele întâmplate? – Iosif Anca

Înţelepciune pentru înţelepţi15

Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al lui Dumnezeu (partea a V-a) – Iosif Anca

Doctrine biblice6

Scrisoarea a XXX-a – Zaharia Bica

Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm10

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do-resc să sprijine această lucrare pot face depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari-tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac-tivitate doar educaţia creştină.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!Colectivul de redacţie

Familia Voronaev (partea a III-a) – Extras din Mesagerul Cincizecimii

Experienţe16

Înălţarea N-a fost vreo rampă de lansare, Nici vreo navetă spaţială,Cu zgomot, forţă de motoare –N-avea nevoie de escală.

N-au fost prezente echipajeŞi nici vreo gardă de onoare,Când Domnul, prin cereşti miraje,Pleca din lumea trecătoare.

Era spre veşnica Sa cursăNu pe aeroport, pe munte,Că El era a vieţii sursă,Ce-a-ntins spre noi cereasca punte.

Spre zări de vis şi pace ninse,S-a înălţat dintre discipoli,Iar norul îl acoperise,De ochii triştilor apostoli.

Pe-aripi de cânt s-a dus departe,S-a-ntors victorios acasă.A smuls din moarte, tot prin moarte,Biserica... a Sa Mireasă.

Azi ea aşteaptă revenirea Când va străbate aceleaşi spaţii,Dar împreună cu Iubirea,Pe aceleaşi culmi de slăvi şi graţii,

Isus, la fel va reapare...Te-ntrebă suflete: eşti gata?Mireasa Sa scrutează-n zare,Se-aude! Vine! Maranata!

Simion Buzduga

Page 3: DA 32-2012

3„La început era Cuvântul...”

(Ioan 1:1)

Lucruri pe care (nu) le uită Dmnezeu Noi oamenii suntem supuşi uitării prin limitelecapacităţiinoatre.Totodată,suntemafectaţideuitarealucrurilor bune şi dememorarea negativă – păstrareaunorlucruripăcătoasesaucugândderăzbunare,faptpentru care „Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare) «căci» a zis el «Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu»” (Geneza 41:51).Eladepusefortsăfieselectivînmemorialuişinuauitateducaţiabună,cinumainecazurilepricinuitede cei din jur. Ceamai vinovată uitare este în raportcu Dumnezeu – „...ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit”(Deuteronom32:18).„Luaţi seama, deci, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfîşii şi să nu fie nimeni să vă scape”(Psalmul50:22).Sentinţadivină anunţată prin profet pentru Israel a fost foartedureroasă:„....Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4:6) SăaflămacumdinSfântaCarte,felulîncareuităsaunuuităDumnezeu. În situaţii critice, când necazul şi durerea suntgreu de suportat şi oamenii se întreabă rugător: „A uitat Dumnezeu să aibă milă?...”(Psalmul77:9);„M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” (Isaia49:14).Răspunsul este categoric NU;„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip”(Isaia49:15).Parteanoastrăînnecazestesă„sunămcuvâlvă”(Numeri9:9‑10),să‑Lchemăm în ziua cea grea şi Dumnezeu ne va veniînajutor(Psalmul50:15).„Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie...” (Psalmul9:18).RegeleEzechias‑arugat cu lacrimi: „Doamne, adu-Ţi aminte...” (2Regi20:3) şi Dumnezeu Şi‑a adus aminte de faptele luievlavioase,vindecându‑l. Întreoameni,dupăcâţivaanisaucâtevageneraţii,„totul este uitat”, „căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului...”(Eclesiastul2:16)şi„Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu”(Eclesiastul1:11). Referitor la cele promise prin profeţi, Dumnezeunu uită niciodată să‑şi împlinească la timp lucrările.După potop, El a aşezat curcubeul în nor, drept semnal siguranţei celorafirmate în legăturăcu istoriaumană(Geneza9:15‑16).Elaîmplinitîntimpulvieţiipatriarhilorceea ce privea generaţia aceea „Şi-a adus aminte de Avraam”(Geneza19:29);„Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei”(Geneza21:1).Apoipotrivittimpuluipromis,înlegământulSău(Geneza15),aeliberatpeevreidupă sute deani; „Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov”(Exodul2:24)

Este un mare har faptul că Dumnezeu, Cel cecunoaştetotulîntrecutşiînviitor,adecissăuitegreşelileşipăcatelenoastredacănepocăim;„Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita...” (Ezechiel 33:16). Sănuuitămcuvinteledintr‑ocântarea treptelor: „Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmul 130:3).Reversuluităriidivineapăcatelor,seproducecândomul„săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita...”(Ezechiel33:13);ProroculBalaamesteunexemplualomului,decareDumnezeuauitatşiapieritfără răsplătire, intrând sub incidenţa celuilalt articol,aşacumsevaîntâmplacuBabilonul(Apocalipsa16:9;18:5).„Domnul a jurat pe slava lui Iacov: «Niciodată nu voi uita nici una din faptele lor!»”(Amos8:7). Înconcluzie,dacă „...nici una din (vrăbii)nu este uitată înaintea lui Dumnezeu” (Luca12:6),noi suntem„mai de preţ” (v. 7). Domnul, a cărui aducere aminteeste o binecuvântare pentru cei credincioşi „Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să primească arderile tale de tot!”(Psalmul20:3),darsănuuitămsăleaducemlavremepotrivităşiînaşafelcasăfieprimite. În aşteptarea Împărăţiei viitoare, când „vechile suferinţe vor fi uitate” şi „nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte”(Isaia65:16‑17),nevombucurapentrueternitate,pentrucăDumnezeu a decis ce va uita şi respectiv ce nu va uita: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia43:25);„...Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu...”(Maleahi3:16‑17).ÎmpărăţialuiDumnezeuestepregătitădelaîntemeierealumii.Îneavorfirăsplătiţi toţiceineprihăniţi,pentrutoate lucrurilebune,decareeinu‑şiaducaminte,darpecarenulevauitaDomnul(Matei25:31‑46).

Editorii

Page 4: DA 32-2012

4

Rezumatul părţii I Odatăcucădereaînpăcat,fiinţaumanăafostputernicafectatăşiarenevoie de refacere, de restaurare acomuniuniicuDumnezeu.Bucuriapecareoproduceapartenenţa,reprezintăîntoarcerea la părtăşia edenică. Iatădece,prezenţaDomnuluiesteceamaimare binecuvântare în comuniune.Primii creştini erau „...toţi împreună” (Fapte 2:46). Comuniunea pozitivăpresupune o privire caldă, care seexpune înaintea oricărui cuvânt, „o privire prietenoasă înveseleşte inima” (Proverbe 15:30). În consolidarealegăturii frăţeşti, comunicarea esteprimordială. „Cuvintele Cuvântului”,rostite sub călăuzirea Duhului Sfânt,auputereasăînvioreze,sămângâie,să îmbărbăteze, să întărească, săîndemne,săsfinţească,săregenereze,să transforme, să purifice (2Timotei3:16‑17). Biserica Domnului, trebuiesă elimine comunicarea distructivă,limbajul lumesc, vorbele nechibzuite,cearta,judecata,blestemul,dispreţul,linguşirea, minciuna, nedreptatea,jurământul strâmb etc. Bârfa estepoluantul ucigător de suflete. Soluţii

biblice pentru oprirea bârfei suntsalvatoare,pentruceiceleaplică,aşacumsuntrecomandatedeBiblie:sănepăzimlimba,săneapărămdreptatea,fărăsăimplicămterţepersoaneşisăevitămanturajeleîncarebârfaesteoactivitateplăcută, ieşinddincercurilelor vicioase, care produc durere şiamărăciune.

Rezumatul părţii a II-a Comunicarea sfântă este o calede vindecare, atunci când relaţiilefrăţeşti cuprindelementeetice cumarfi corectitudinea şi sinceritatea, cândurmărim bunăstarea şi binele lor. Oaltăcale(modalitate)devindecareesteslujirea reciprocă, făcută „în dragoste” (Galateni 5:13). În orice biserică, fărădragoste, care îngăduie, careaşteptă,care mângâie, care iartă, care ridică,caredoreştesământuiască,nuvaexistaprogres spiritual. Unitatea în Bisericăeste fortificată celmaimult de spirituldemulţumire‑afimulţumitcubunurilematerialepecareni ledăDumnezeu,în funcţieşideaptitudinile, vocaţiileşipregătireanoastrăpentrualeprocura;a fi mulţumit cu poziţia în biserică;

a fi mulţumit cu familia dăruită deDumnezeuşidepoziţiadinsocietate.Oaltăcaledevindecareestemărturisireapăcatelor. Tăinuirea îmbolnăveşte(Psalmul32:3,4),destăinuireavindecă(Iacov 5:16). Efectele nemărturisiriipăcatelor se răsfrâng pe o arie largă,în plan spiritual, biologic şi psihologic.Mărturisirea,cepoatefidetippersonal– „unii altora”, publică sau înaintea luiDumnezeu, ce cuprinde şi reparareadaunelor, reface relaţiile omului cuDumnezeuşicuoamenii.

Partea a III-a

Departe de a accepta sau a cultiva cesaţionismul, un conceptteologic ce afirmă că o parte adarurilormiraculoaseauîncetatsămaioperezeînbisericăodatăcumoarteaapostolilor, dimpotrivă căile devindecareamintiteconţindoarsubiectebiblicepredominantnou‑testamentale.Voi prezenta în continuare aceledoctrine sau experienţe în domeniu,careau fostacoperitedevăluluităriişi al ignoranţei, însă se vor abordaşidarurilemiraculoaseşisevaarătaeficienţa lor în situaţiile limită. Toateacestea susţin şi fortifică sănătateafizică şi spirituală şi mai ales, vorconduce la prevenirea bolilor, atâtfizicecâtşispirituale.

Vindecarea prin post „Atunci... vindecarea ta va încolţi repede;...”(Isaia58:8b) Biblia prezintă postul total o abţinere de la mâncare şi băutură,o decizie benevolă pe o perioadălimitată–timpîmpletitîntresmerenie,pocăinţă, mărturisirea păcatelor,

partea a III-a

Page 5: DA 32-2012

5

citirea Sfintelor Scripturi şi închinare cu proşternere şibinecuvântarea Numelui divin al lui Dumnezeu pentruatributele şi mai ales pentru lucrările Sale: „copiii lui Israel s-au adunat îmbrăcaţi în saci şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se de toţi străinii au venit şi şi-au mărturisit păcatele şi fărădelegile părinţilor lor. După ce au şezut jos, au citit în Cartea Legii Domnului, a patra parte din zi şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat înainea Domnului... Şi leviţii au zis: «Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veşnicie în veşnicie»...”(Neemia9:1‑5). Perioada de post poate fi dedicată şi rugăciunilorfierbinţi pentru biruinţe spirituale (Matei 17:21), misiunispeciale (Ezra 8:23), slujiri speciale (Fapte 13:2‑3),izbăviri dinprimejdii şi încercări (Estera4:16; Ioel 2:12)sau reforme de înnoire a legământului sfânt (Neemia8‑13). Postul umilinţei practicat de profetul Daniel adeschis imaginea evenimentelor mondiale, a dat la oparteperdeaualumilorspirituale,avândacceslabătăliadeclanşată de căpeteniile luciferice împotriva avertizăriiomenirii faţădeevenimentelevremurilor îndepărtatealesfârşitului, luptă câştigată de oştirea cerească, graţieintervenţiei decisive a voievodului Mihail – ocrotitorulcopiilorpoporuluiales.Danielalegesăposteascăînjaleşiumilinţă:„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni”(Daniel10:2‑3). Postul spiritual este mai bine primit înaintea luiDumnezeudecâtpostul totalsauparţialcarenuporneştedintr‑o inimă schimbată şi care poate fi nerăsplătit printrâmbiţarealui(Matei6:17,18),saudatorităcârtiriicuprivirela inutilitatea lui, ca rezultat al nerespectării cerinţelor,carepotfacecastrigătulsăfieauzitsus.Mulţicredincioşi,traverseazăperioadecriticederegresspiritual,deuşicereştiînchise,deabsenţaluminiidivine,desuferinţe,deboli,fizicesauspirituale.Dumnezeuestecelcarenuseschimbăşicepromiteduce la îndeplinire (Maleahi3:6; Ieremia1:11‑12).Pentru ca uşile închise să se deschidă, lumina să răsară şi vindecarea să încolţească, Dumnezeu prezintă şapte cerinţe urmate de şapte binecuvântări preţioase. Iatăceleşaptecerinţedivine:eliminarearăutăţii,eliberareacelorînchişi în inimă, stoparea dependenţei şi a surselor ce oprovoacă,hrănireacelorflămânzi,oferireadeadăpostpentruceifărăelsaupentruoaspeţi,îmbrăcareacelorgoi,desfătareînZiuaDomnului.Îndeplinireacerinţelorvafiurmatădeceleşaptebinecuvântări:călăuzăşiluminăînluareadeciziilorînvremedeconfuzie,vindecareşirevigorarefizicăşispirituală,prezenţa Domnului ca rezultat al neprihănirii, răspuns larugăciune,belşugdeharînpustiurispirituale,regenerareaspirituală şi materială a familie, desfătare şi bucurie înmoştenireavieţii veşnice.Dumnezeunueste indiferent,ciaducebinecuvântărilecelemaimariunuisufletnefericitşilipsitdebiruinţă,înurmapostului. Să luămcele treicazuri, încares‑apostit celmaimult:Moise(Exodul34:28); Ilie(1Regi19:8)şiDomnulIsus (Luca 4:2). Istoria sfântă arată traiectoriile eternedescrise de aceşti oameni ai luiDumnezeu şimai alesdeMântuitorul lumii, care este aşteptat deMireasaSa,să revină pentru a o lua în gloria Împărăţiei Sale.Câteminuni nu experimentează şi astăzi Biserica? Câteexorcizărin‑auavutloc,carezultatalfolosiriidarurilor,înurmapostului?Şi totuşi,câţi îlpractică,cunoscându‑se,doarparţialefectelepecareleare?Da,postulchiarşifărărăspunsuri cereşti imediate, este o binecuvântare. Mainou, s‑adescoperit felul cum luptăcusucces împotriva

cancerului.Astfel,avemoîntreagălistădevindecărifiziceşispiritualeobţinuteprinpost.

Vindecare prin rezolvarea conflictelor (interioare şi exterioare) „...vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii”(Matei5:22). Specialiştii în medicină atrag atenţia asupra efectelor fiziologice ale emoţiilor negative. Ura şi mânia lezează ficatul, controlează bila, sângele şi altefluidovitale. Dezechilibrul urcă spre inimă, spre cap şiprovoacă migrene, ameţeli, tulburarea vederii, confuziementală.Anxietatea (staredenelinişte şi teamă însoţitădepalpitaţiişiinsomnii)îngreuneazărespiraţia,deregleazădigestia (dureri abdominale) diminuează capacitatea deapărareaorganismului,cauzeazăîmbolnăvireaintestinuluigros (constipaţie, colită), afectează alte organe interne(stomac, floră intestinală, splină, pancreas). Îngrijorarea afecteazăsănătateasplinei,apancreasului,astomacului.Eaesteunadincauzeleindigestieişialescăderiiimunităţiiorganismului.Mâhnirea, tristeţea şi pesimismul–lezeazăinima, plămânii, afectează uneori chiar şi pericardul,împiedică circulaţia sanguină, şi activitatea nervilor,încetineşte acţiunea ficatului, afectează digestia, nutriţiaşi sunt răspunzătoare de dispersia rapidă a rezervelorde energie vitală, diminuând sever rezistenţa faţă deagresiunile,lacareestesupuscorpul,dinparteaagenţilorpatogeni.Teama şi spaima afectează rinichii, determinăpierdereacontrolului vezicii urinare şi acţioneazănegativasuprainimii.Copiiicareurineazăînpatsunt(sauaufost)marcaţi,frecventdesentimentedeteamă1. Prezenţa mâniei excesive şi durabile în timp certifică absenţa naşterii din nou.ApostolulPavelspune:„eram din fire copii ai mâniei ca şi ceilalţi” (Efeseni 2:3).Mâniapoatefiprevenită,cândeulpersonalesterăstignit.Acelaşi apostol continuă „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate”(Coloseni3:8).Efectelemânieisuntura(vrăjmăşia),răutatea–adicărăzbunarea. Înţeleptul scria: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţîţă mânia” (Proverbe 15:1);„Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere”(Proverbe20:3). Cine declanşează mânia? „Un om iute la mânie – stârneşte certuri”(Proverbe15:18).Iatădeceestenevoiede auto‑control, fiindcă „furia este fără milă şi mânia năvalnică” (Proverbe 27:4).Cine şi ce detensionează mânia? „Cei uşuratici aprind focul în cetate dar înţelepţii potolesc mânia”(Proverbe29:8). Câte consecinţe ale mâniei ar fi rezolvate dacă s-ar implini cuvântul divin care zice: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni4:26).Nerespectareaacestorporuncibibliceatragcumplitele efecte pe care le provoacămânia, între careura cu stările ei dezastruoase.De aceea,Scriptura estefoartecategorică,înîncadrareaurii,întreformelecelemaigravedepăcat: „Cine urăşte pe fratele său este încă în întuneric”(1Ioan2:9);„Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş...” (1 Ioan 3:15a); „Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile” (Proverbe10:12).Uranaşteinvidie,vrajbă,ceartă,neînţelegereşidezbinare.CelmaiilustrativexemplualefectelordezastruoaseîlgăsimlaCain,care„s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”

(continuare în pagina 9)

Page 6: DA 32-2012

6

Rezumatul părţii I PrezenţaDuhului luiDumnezeu înactul creaţieiuniversuluimaterialşiafiinţelorviiesteevidentă.Duhulcareagenerat viaţa adamică, acum regenerează cusucces în fiecare credincios, viaţa celui de‑al doileaAdam, o nouă viaţă, eternă, după planul conceputînaintedecreaţie. În perioada Vechiului Testament, lucrareaDuhuluiSfânts‑aconcentratpedouălucrăridebază:implementarea teoretică a planului etern (revelaţia şiinspiraţiabiblică)şisusţinereasupranaturalăaderulăriilui prin semnele şi minunile aferente. În perioadaNouluiTestament,prezenţaDuhuluiafostamplă,delaintrareaDomnuluiîn lucrareşicertificareaei,pânălaîncheiereaglorioasăprinînălţareaLuilacerşirealizareaispăşirii.LucrareaDuhuluiacontinuatlanivelcolectivprin fondarea şi conducereaexecutivăaBisericii, iarlanivelindividual,delanaştereadinnoulaînviereşiproslăvire.LarevenireaDomnului,momentaşteptatcuardoaredeDuhulşideMireasă,sevaîncheialucrareaDuhului Sfânt în ce priveşte recuperarea creaţiei,cândprinDuhul,materiamoartăvafireadusălaviaţă(Romani8:19‑23).

Rezumatul părţii a II-a LucrareaDuhului Sfânt la nivel de individ şi decomunitate este posibilă în urma ispăşirii realizatedeDomnulHristos.Eaîncepecunaştereadinnou–„dreptul(oferitdeharulrăscumpărătorpăcătoşilor)să se facă copii ai lui Dumnezeu....”(Ioan1:12‑13).Esteşi îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturiidivine,conformprofeţiilorreferitoarelanoullegământşiefectelepracticealenouluistatutspiritualalomuluiregenerat (Ieremia 31:31‑33). Duhul realizează„tehnic”, noua viaţă prin Cuvânt, efectuând curăţireainimii (Efeseni 5:26‑27). Momentul botezului în apătrebuie să confirme teoretic şi practic naşterea dinnou,mărturiaîntreagăauneivieţişiaunuidestinnou(Romani6:3‑10).

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN PLANUL VEŞNIC AL LUI DUMNEZEU

(ParteaaV‑a)

„Cuvântul Tău este adevărul.”(Ioan 17:17)

Botezulcu/înDuhulSfânt,esteolucrarenecesară,în vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plinădepăcat, realizândostarenormală înnouarelaţiecuDumnezeu(Efeseni3:16‑19).DuhulSfântseoferăprincredinţă, în urma (timpul) rugăciunii (Luca 11:9‑13).Prin botez se realizează locuirea Duhului Sfânt încredincios şi se preia controlul tuturor acţiunilor şiactivităţilor,evidentîncondiţiaacceptăriiacesteilucrăricălăuzitoare,făcândposibilăînchinareaînduhşiadevăr(1Ioan3:24).Dovada(manifestarea)prezenţeiDuhuluiestespontană,fiindun fenomensupranaturaldestinatedificăriispirituale,nudoarcevatainicşinedetectabil.

Rezumatul părţii a III-a Scopul prezenţeiDuhului luiDumnezeu, în omulnăscutdinnouestetrăireadupăvoialuiDumnezeuşislujireaprinDuhul.UncopilalluiDumnezeutrebuiesăajungăla„starea de om mare,... înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13). OmulnăscutdinDumnezeueste duh, nu mai este carne (păcătoasă), căci în eloperează „legea Duhului de viaţă în Hristos Isus”, o definire explicită: lege, pentru că are aplicabilitategenerală,a Duhului de viaţăpentrucăDuhulageneratnouaviaţăînom,în Hristos,pentrucăprinEl(jertfaLui)afostobţinută.Existenţaîndublănatură(Duhulşifireapământească‑carnea),pânălarăscumpărareatrupului,permiteomuluisătrăiascădupăvecheasaudupănoualege.Aşadar,neprihănireanueste rezultatul educaţiei/ cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilorspiritualealeomului–Legea Duhului de viaţă în Hristos – evident în condiţia unei ascultări depline, aşa cumexplicăapostolul,cândleagăîndemnurile Duhului de lucrurile Duhului(Romani8:5).Abialaproslăvirevomfiîncondiţianeprihăniriisigure. Ceicarerefuzărepetatsă„rodească”‑sădeavoieDuhuluiSfântsărealizezeşisăpăstrezesfinţeniaînei,complăcându‑seînstăripăcătoase„este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă...”(Evrei6:6).

Page 7: DA 32-2012

7

Rezumatul părţii a IV-a Înîmplinireamisiuniisale,AdunareaDomnuluiafost înzestrată cudaruri supranaturale (1 Corinteni 12:4‑7), care se „receptează” prin dedicare şi consacrare. Prima acţiune în atribuirea unui dar alDuhului este „slujba duhovnicească” a unei puneri la îndemâna lui Dumnezeu (Romani 12:1‑2). Duhul Sfânt, face repartiţia potrivită a darurilor aferente slujirii în Trupul lui Hristos (Efeseni 4:11‑16).PutereadeoperarecoroboratăaDuhuluisemanifestăprin oameni aleşi şi împuterniciţi, care trebuie să‑şiînţeleagă menirea, ferindu‑se de abaterile, de laharulluiDumnezeu,specificeslujirii(Romani12:3‑5).Darurile operează după principii (reguli) în scopuledificării adunării (1 Corinteni 14)Dragostea alături de înţelepciune, reglează totul în slujire, fiind indispensabilă, ca mijloc şi scop al lucrării sfinte.1 Corinteni 13 – capitolul dragostei ‑ este scris încontextulslujirii.Fărădragoste, totulseanulează,sepierde,pentrucătotul„se zideşte în dragoste” (Efeseni 4:11‑16).ModelulslujiriiperfecteesteDomnulHristos(Matei20:28). ToatălucrareaDuhuluiesteoperaluiDumnezeucaretrebuiesăfieslăvitîntoatălucrareasfântă(1Petru4:10‑11; 1 Corinteni 3:5‑7). Totuşi, Dumnezeu va recompensa pe toţi cei implicaţi în lucrarea sfântă şi „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui”(v.8).LarevenireaDomnului(Stăpânului),vomfirăsplătiţiprin primirea unui trup potrivit trăirii duhovniceşti(Romani 8:11,23; 1 Corinteni 15:47‑51) şi slujireaefectuată(1Corinteni3:10‑15).

5. Darurile Duhului Sfânta) Darul ajutorării / slujirii Termenii specificiacestuidar, îngreacă– limbaoriginalăîncares‑ascrisNoulTestamentsunt:diakonia –unserviciu,olucraredeslujire,îngrijire;antilepsis – a ajuta,aasistapealtulcareesteînnevoie;diakonos – unslujitoraloamenilor.Caodefiniţie,darulajutorării/slujiriiesteabilitateaspiritualădeserviabilitatece‑iajutăpealţiisă‑şimăreascăefectivitatea,să‑şiîmplineascăscopul,slujbalacarei‑achematDumnezeuprinDuhulSfânt(Romani12:7;1Corinteni12:28). Pentru înţelegerea ariei de cuprindere şimetodologiei de operare a fiecărui dar, vomobservacaracteristiciledebază.Astfel,darulajutorării /slujiriipoate fi comparat cu slujba îngerilor (Evrei 1:14).Cei înzestraţicuacestedaruri:celalajutorării,cesemanifestă în relaţie cu o altă persoană şi o lucraredin Trupul lui Hristos; cel al slujirii, care presupuneposibilitatea executării asociate sau solitare a unei

misiuni,ceseaflătotînserviciuluneilucrărisfinte,suntslujitoritereştripentruceimântuiţi(Matei4:11). Oricecomunitatelocalăarenevoiedelucrătoridiakonos, bărbaţi sau femei care văd şi rezolvănevoile fizice ale colectivităţii (Fapte 6:1‑3; Luca8:1‑3;Filipeni2:25).Toţicredincioşiisuntchemaţisăslujească,daraceştidiakonosseevidenţiazădintremulţimeadeslujitoriceacţioneazălaniveldefamilieşivecinătate(Romani12:13,15;1Corinteni12:28;1Timotei5:4,16). Exemplele biblice arată cu claritate care eraactivitatea celor cu darul ajutorării / slujirii (Marcu10:45).CălătoriilemisionarealeapostoluluiPavelşialeluiBarnabaevidenţiazăslujirealuiIoanMarcu(Fapte13:5;2Timotei4:11).Adeseafemeilesuntmaidăruiteşiauogamămailargădeserviciiîncarepotsluji,caîn„Iope...Tabita.... Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii... (cândamurit,fapteleeiaufostevidenţiateînaintea lui Petru, care s‑a rugat pentru învierea ei)Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele”(Fapte9:36‑39).ApostolulPavelascrisceeace poate să fie o recomandare pentru toate femeile,nunumaiînvedereasusţineriilorlabătrâneţedecătreadunarecicusiguranţăşi învederea răsplătirilordinviaţaviitoare:„să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună”(1Timotei5:10).ÎnChencreas‑aevidenţiat„...Fivi sora noastră, care este diaconiţă (slujitoare) a Bisericii...”(Romani16:1). Activităţile practice actuale, potrivit organizăriişi nevoilor specifice vremii noastre sunt: colectareaşidistribuirea fondurilorbăneştişibunurilormaterialepentru cei implicaţi în lucrareademisiune şi familiilelor, ajutorarea săracilor, îngrijirea bolnavilor şi abătrânilor, organizarea şi supravegherea lucrărilortehnice materiale aferente construcţiilor locaşurilorde închinaresauextinderiişi renovării lor, tipărireaşidistribuireamaterialelorscrisesauînsuportelectronicpentru evanghelizare, educarea copiilor şi creştereaspirituală, transportul credincioşilor la adunări sau alcelorcemergînmisiuniînaltelocalităţi.

b) Darul învăţării - didaskalia (lb. greacă – învăţătură, instruire, doctrină) Darul învăţării este abilitatea spirituală/înţelepciuneadeaexplicarelevantadevărurileBibliei(Romani12:7;Efeseni4:11). Învăţătorii – cei ce se dedică în plan teologicîn formarea de ucenici, se califică în această slujireprin pasiunea pentru învăţătură sistematică, sub

Page 8: DA 32-2012

8

îndrumareaunorînvăţătoricuînvăţăturăsănătoasă–„...orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui”(Luca6:40). Timotei este un exemplu de învăţător, formatprinslujireaapostoluluiPavel,careîiscriereferitor lapartea lui de preocupări în slujba învăţării, dar punetoateacesteasubpeceteaDuhului,care l‑a înzestratcudarurilelui:„Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături... Porunceşte şi învaţă aceste lucruri... ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mânilor de către ceata presbiterilor... Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă” (1Timotei4:6‑16);„De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mânilor mele” (2Timotei1:6).Împletindslujbadeevanghelistcuceadeînvăţător,Timotei,„...ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine(Pavel)pentru înaintarea Evangheliei”(Filipeni2:22). Fiecare adunare trebuie să promoveze mulţiînvăţători maturi, care tocmai pentru importanţa şiresponsabilitatea darului de învăţător, vor avea „o judecată mai aspră” (Iacov3:1). Încăde la începutullucrăriiDuhuluiSfânt,aufostînvăţători,careauajutatmult la mântuirea şi desăvârşirea celor ce credeau(Fapte 11:26; 13:1‑2), totuşi,maimulţi ar fi putut săfiefolosiţideDuhul,dacăs‑arfidedicatcunoaşteriişiinstruiriioamenilor,caEzraînperioadapostexilică(Ezra7:10; Evrei 5:12). Trebuiemenţionat, că întotdeaunaaufostşiînvăţătoricuaccentedistructive,pentrucareevlaviaeradoaro formăşinuscopulpreocupării lor.Aceştia trebuie evitaţi, pentru a nu influenţa pe ceinecunoscători(1Timotei6:3;2Petru2:1). Exemplele biblice sunt conforme cu profeţia ceanunţacreştereagraduluidecunoaştere(Daniel12:3).Apostolul Pavel, înmisiunea sa, „un an şi şase luni învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Fapte 18:11),înEfes„a învăţat în fiecare zi pe norod”(Fapte 19:9).Apoloafostunaltînvăţătorbun‑„...Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus... Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră”(Fapte18:24‑27). Activităţile practice actuale se extind de lapredicare tematică la diferite forme de studiu biblicîncadrulslujbeloradunării,darsuntdemareutilitate

şi înplaneducaţional şcolar şi înmedia creştină.Laacestea se adaugă, dupămodelulDomnuluiHristos,celmaimareînvăţător,şieducareadelaomlaom.Înfuncţiedechemareşiucenici,cepotfişiceidincasăşicopii,alăturidebărbaţi,ceichemaţisăexpliceCuvântuladunărilor – ceea ce este o poruncă, deci nu se„negociază”,înfuncţiedecontextşinevoi(1Corinteni14:34‑38),potslujişifemeile(Tit2:3‑4).

c) Darul îndemnării / încurajării - paraklesis; parakaleo (lb. greacă - a mângâia, a consola, a îndemna) Darul acesta este lucrarea mângâierii, aîmbărbătării pentru ajutor şi vindecare, întăririi celorslabişidescurajaţi(Romani12:8). Caracteristicile acestui dar sunt comparabilecu atribuţiile unui serviciu de intervenţii şi întreţinere(Psalmul138:3).Eisuntechipasecundă,ceintervinecu cuvinte de edificare pentru cei în creşterespirituală(Fapte2:40;Romani1:12)saupentruceiceîntâmpinădiferiteproblemedeîntristare,suferinţăetc(1 Tesaloniceni 3:2). Necesitatea sprijinirii tuturor, îndiferitemomentecritice(Iosua1:7‑9;Evrei10:24‑25),arată importanţa acestui dar al Duhului, care estenumitşi„Mângâietorul”(Ioan14:16,26).Îndemnareateajutăsă începi (Romani12:1), săpăstrezi, să refaci,să reîncepi (1 Tesaloniceni 5:14; 1Timotei 6:13), săsporeşti,săcreşti(1Tesaloniceni4:1,10). Exemplelebiblicedinperioada revărsăriiDuhuluiSfântîlevidenţiazăpeBarnaba–„fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru”(Fapte4:36).Elaajutatpeproaspătulconvertit Saul şi pe mulţi credincioşi din Antiohia şialte zone demisiune apostolică (Fapte 11:23; 13:43).Alteexemplearatăcădarul îndemnării / încurajării seasociazăşisecompleteazăcudarurileprofetice‑„Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte”(Fapte15:32). Activităţilepracticeactualesolicităfolosireacelorceîndeamnă„la dragoste şi la fapte bune” (Evrei10:24),într‑unmodcareaducezidiresufleteascăevidentăşiîncurajează pe cei deznădăjduiţi la timpul rugăciuniicurente, în stăruinţe ocazionate de diferite problemeacute,saupentruprimireaşiumplereacuDuhulSfânt,în vizitarea bolnavilor şi a bătrânilor, în refacerealegăturilor familiilor în crize, în consilieri spirituale, întransmitereasaluturilorfrăţeştişiprediciscurte.

(Va urma)

Iosif Anca

Page 9: DA 32-2012

Continuare de articole„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,

cred că nici chiar în lumea aceastan-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

9

(Geneza4:5b)Apoiaurmatrăzbunarea,căciegocentrismulcontribuie cel mai mult la declanşarea mâniei şi a urii. Învremeanoastră,asistămlatoatenivelele, lao luptăpentruputereşiîntâietate.Darcelmaigravlucrunuesteprezenţaacestorfenomeneînviaţapoliticăşisocială,ciatunci,cândelesegăsescînloculundenicin‑artrebuisăfiepomenite:mediulreligios.FiindcăBiserican‑adusvesteaEvanghelieiînlume,afosteaînsăşicuceritădelume,printrealteleprinravagiileprodusedemânie.

Care este soluţia? Sacrificarea eului - „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine ... ” (Galateni2:20a).Nuestenevoiedeprea mult efort pentru a constata că sursa nemulţumirii,spiritul de ranchiună şi resentiment îşi auoriginea într‑unduşman foarte feroce care ne creează tulburări fizice şiemoţionale,tulburăsistemulnervos,sistemulendocrin,careproducedezechilibreşiboli.AcestduşmanesteEULnostru.Nerăstignirea lui vagenerao întreagăgamăde conflicte.Aşacănutrebuiesă‑ispunemeuluinostru„larevedere”princamuflarealui,ci„ADIO!”pentrucăînţeleptulspune:„Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi”(Proverbe26:26).Absenţaautocontroluluiîncazulmânieivageneraconflicte,cetrebuieeliminate,altfelsănătateavafiextremdeafectată. Abordarea biblică a conflictelor va duce la eliminarea lor. După cums‑a putut vedea în cele prezentatemai sus,scăpareadesubcontroladeclanşăriimânieisauauriiînviaţade creştin, provoacă conflicte. Există situaţii de neveghereşiadeseadevininevitabile,însătragediacareurmeazăesteînvechirealor.Aşadar,esteimperiosnecesarărezolvarealorimediată. „...Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni4:26‑27)Dece?Pentrucăurmeazăoperavrăjmaşului.Conflictul învechitestescenaşicanalulprezenţeiforţeiîntunericului,carevinecutotfeluldesoluţii,ceîntotdeaunasuntdistructiveşimaigreuderezolvat. ÎnsuşiMântuitorulne‑aavertizatcuprivirelaacestfapt,cândaexplicatporuncaaşasea–sănuucizi:„Aţi auzit că s-a zis msă nu ucizi, dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii...”(Matei5:22a).Rădăcinaactuluideură–ucidere,setragedintrei forme de mânie vinovată: mânia nejustificată, supărăripentrulucrurimăruntesauchiarimaginare;mânia răzbunătoare, deschisă sau ascunsă pentru nedreptăţi, sfidări, gelozii,invidiietc;mânia blasfemiatoare,agresivăcarerecurgelaactenecugetatepentrua‑şidistrugeadversarul.Într‑unfelsaualtul,marileduşmăniicareintervinînvieţileoamenilorîşiauorigineaînacesteformedemanifestareamâniei. Unomstăpânitdeunadinacesteformealemâniei,nupoatesăseprezinteînaintealuiDumnezeu,fărăsă‑şifirevizuitînprealabilmanifestările.Trebuiesăidentificeatitudiniostilealevreunuifratecuprivirelaelşisărezolvelitigiul,printr‑oîmpăcaregrabnică.Mântuitorulcontinuă:„Caută de te împacă degrab cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum ...”(Matei5:25a).Esteindicatăorevizuirecompletăastăriiidespiritualitate,căciatunci „când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui”(Proverbe16:7).Apoi,esteştiutfaptulcănupoţicâştigaobătăliespiritualăpeterenulşicuarmele

celuirău.Poţiîndepărtavrăjmăşiaconturatăşiinstalatădecelrăuprin„pârjolul”faceriidebine.„Dimpotrivă dacă-i este foame vrăjmaşului tău dă-i să mânânce, dacă-i este sete dă-i să bea, căci dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui”(Romani12:20).AcelaşilucruafostafirmatdecătreDomnulIsus,cândaspuscăînÎmpărăţiaLuinuintrăceiceurăsc,ciceicare‑şiiubescvrăjmaşii,binecuvânteazăpeceiceîiblastămă,facbinecelorceîiurăscşiseroagăpentruceiceasuprescşiîiprigonesc(Matei5:44). În situaţiile conflictuale, părţile implicate trebuie să parcurgă următorii paşi: Victima (persoana lezată):sevaducepersonal lacelîmpricinat(vinovat);vaabordavinovatulstrictpersonal„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău”(Matei18:15);vatrebuisă‑lmustre–„...Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l”(Luca17:3a);vafinevoitsă‑lierte–„...dacă-i pare rău iartă-l!”(Luca17:3b);vafinevoitsă‑lierteoridecâteori–„se întoarce la tine şi zice «îmi pare rău» să-l ierţi”(Luca17:4).Mustrareatrebuiefăcutăcuscopulrefaceriiîndragostearelaţiei,căciînsoţitădeurăşirăzbunareestevinovată:„Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta, să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui... să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău”(Leveticul19:17,18). Dacă cel vinovat nu ascultă, nici după abordareapersonală, sepoate trece la următorii paşi –odiscuţie derezolvareacazuluiînprezenţaadoisautreimartori(Matei18:16). Dacă nici la o a doua mustrare nu ascultă, cazultrebuieadusînfaţaBisericii„şi,dacănuvreasăascultenicideBiserică,săfiepentrutinecaunpăgînşicaunvameş”(Matei18:17). În cazul dezbinătorilor, apostolul Pavel recomandăruperearelaţiilorcuoastfeldepersoană,depărtareadeea(Tit3:10;2Tesaloniceni3:6). Vinovatul (împricinatul, cel care păcătuieşte): trebuiesăacceptemustrarea(Luca17:3);să‑iparărău(Luca17:4);săseprezintepersonalînainteaceluicăruiai‑a greşit (Luca 17:6); să‑i ceară iertare (Matei 5:23‑24; Luca 17:3‑6); să repare daunele produse victimei(Leveticul6:1‑5).Anuseuita,căcredincioşii îlcheamăcaTatăpeCelcejudecăfărăpărtinire,deaceeatrebuiesă fie sfinţi în toată purtarea lor. Apostolul Petru nereaminteştecuvinteleluiDumnezeucareazis:„Fiţi sfinţi căci Eu sunt Sfânt”(1Petru1:16).Petruapreluatacesttextspunând:„căci este scris...”Unde?ÎnLeviticul19:1‑18,untextreferitorşilasubiectultratat:„Să nu vă furaţi şi să nu minţiţi nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii”(Leviticul19:11);„Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua”(Leviticul19:13). Analizând stările vinovate din relaţiile interumane,pe fondulcelorscrise înBiblie, trebuiesă recunoaştemcă prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, vom obţinevindecareafizicăşispirituală.

(Va urma)Simion Buzduga

1.SorinNicola,Sănătate şi vindecare,vol.I,EdituraTexte,Dej,2000,pag.31

(continuare din pagina 5)

Căi biblice de vindecare spirituala şi fizică

Page 10: DA 32-2012

10

Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor:

Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este

datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

Scrisoarea a XXX-a Să‑ţiscriudespreNebunie?Dinmomentcesuntatâtea subiecte vrednice de preocupările noastreduhovniceşti, ce să caute Nebunia între ele? Ca şicumn‑arfidestuldeprezentăînlume,agresându‑necucelemaivulgareexprimări,maitrebuiesăscriuşieudespreeapentrucăaşavreitu.Maiales,cândmăgândesc,cătoatăviaţanunumaicăamfugitdeea,câtmi‑astatînputinţă,cim‑amzbătutsă‑miapropiiînţelepciunea şi să mi‑o fac prietenă şi chiar soră(Proverbe7:4)şiiatăcăacumtrebuiesăscriudespreNebunie.MătemcanucumvascriinddespreNebuniesăfietotunfelde...nebunie.Nuestevorbadenebuniapatologică căci atunci mi‑ar fi poate mai uşor, deşin‑amfostnicipedeparteînvăţăcelulluiEsculap... Dacăchiarvreisăştiimaimultedespreaceastăcucoană împopoţonată, cum o numeau umaniştiiRenaşterii, uită‑te cu atenţie în lume, în jurul tău şidacă nu‑ţi este destul, ai în vedere şi propriile talenebunii,fiindcănicioviaţăomeneascănuestelipsităcudesăvârşiredeea,nicichiarceaamarilordemnitariailumii,precumnu‑ilipsitpăianjenul,desprecaresescrie că: „Păianjenul îl poţi prinde cu mâinile şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor”(Proverbe30:28).Mai adaugă aici, neapărat, textele lăsate nouă spreînţelepţiredeCinevacare,deşiarespinsademenelileNebuniei în tinereţe,petrecândmulţiani înprezenţaînţelepciunii,maisprebătrâneţes‑a lăsat înduplecatsăcreadăcă,fărăprezenţaeilapalatviaţaarfipreamonotonă şi lipsită de culoare, aşa cănici una, nicialta, şi‑a propus, nu să petreacă în preajma ei dincând în când, ci chiar să „stăruiască în Nebunie”,adicăNebuniasăaibădreptdeşederepermanentălaCurte,bauneorisăfacăpartedintresfetniciidetaină(Eclesiastul 1:3). Este vorba de textele cuprinse în

cartea Proverbele, scrisă înbunăpartede regeleSolomon,lacareamfăcutreferire. Măvoimulţumideocamdată,dragăfrate,să‑ţicitezuntextdinsavuroasacartescrisădeumanistulErasmdeRoterdam,Elogiul Nebuniei,pecareamcitit‑ochiarzileleacesteaanuştiucâtaoară,cartepecareteîndemns‑ociteştişitu.Cecrezi,Nebunia,cocoţatălaamvonuluneisăli,plinăpânălarefuzdeo adunătură pestriţă printre care şi omulţime deteologi(cumintrareaesteliberă,amaflat,mainou,căoseamădetineriteologipenticostaliîiaudiazăcuvântărilecuconsecvenţă),seplângeapedreptcuvântcă,deşiareceimaimulţiînchinători,totuşinuareuntemplu,dartotea,Nebunia,seconsolacucuvintele: „Ce să fac cu un templu? Nu-i oare templul meu întreagă această lume ce mă ţine la mare preţ? Dacă s-ar găsi pe pământ vreun locşor în care să nu îmi am credincioşii mei, fără doar şi poate că locul acela este pustiu. Nici să nu mă credeţi aşa de nebună să-mi doresc icoane şi statui, căci ştiu cât de tare strică acestea cinstirii adevărate. Norodul tălâmb şi mojic adoră statuile, nu sfântul şi atunci ar fi ca şi cum aş fi dată afară de pe locul meu de cel ce mi-l ţine. Toţi muritorii vor nu statui, ci icoane vii în care m-au zugrăvit pe mine...”.Dealtfel,frate,ştiişitucănebuniaîşiaredeliciileeilacarepuţinirezistă,altfelcumţi‑aiputeaexplicamulţimea de nebuni care umple lumea şicare o slujesc cu fidelitate? Vorba poetului latinHoraţiu: „Nu căzut-am oare pradă dulcii nebunii? Să‑ţi mai scriu ceva, de data aceasta din carteadecareteocupideobunăbucatădevreme.Estevorbadeuntextasupracăruiamerităsăreflectezipânălasfârşitulvieţii,textîncareregeleSolomonîl

Page 11: DA 32-2012

11(continuare în pagina 14)

avertizapeprinţulRoboam,viitorulrege,căNebuniasesimtetotatâtdelaeaacasăşiînpalateregale,caşiînbojdeucaomuluisărmanşicăfoartecuuşurinţă,odatăajunsăînpalatdupăplac,sepoatevârîpânăşiîniatac.RegeledescriechipulNebuniei,încuvintedeorarăforţăsugestivă,cuvintecare,odatăînţelese,artrebuiîncrustatepefrontonultuturorinstituţiilorlumiiacesteia, iar în anumite perioade ale istoriei de cenu,caemblemădeasupraporticurilorpalatelorundes‑au ţinutmarile sinoade ecumenice (adu‑ţi amintedeSinodul tâlhărescde laEfesdinanul449d.Hr.şialtele)sauchiarlaintrareaînmultedinlăcaşurilecreştine de închinare. Iată textul asupra căruia, terogdinsuflet,mediteazăoridecâteori teveisimţiispititsăcedezi farmecelorNebuniei: „Nebunia este o femeie gălăgioasă şi proastă şi care nu ştie nimic. Ea sade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, ca să strige la trecătorii care merg pe cale cea dreaptă: „Cine este prost să vină aici”, iar celui fără minte îi zice: „Apele furate sunt dulci şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!” El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor”(Proverbe9:13‑18). Cetrebuiasăînţeleagătânărulrege,Roboam?Nebunianuesteunoaspetetrecător,unfeldeturistprin lumeanoastră, aşa cum le‑ar plăceaunora săcreadă,cidimpotrivă,prezentăaicişicâştigândatâtdemulţiadepţi,pecarenuuităsă‑iîndulcească,fărăîncetarelaospeţele ei,aprimitînschimb,casemnderecunoştinţădinparteamuritorilor,dreptdecetăţenieşişederepermanentăîntreei.Le‑adeprinsfărăpreamareostenealălimba,obiceiurile,portulşichiarreligiaşipentrucătotestevorbadereligie,vreausăspuncăNebunia,deşiestefoartereligioasă,areuşitceeacen‑a reuşitniciunmuritor, înciudaatâtoropintiri,săfieecumenicăînmoddesăvârşitşiînacelaşitimpconfesională. Adică este prezentă peste tot, fiindadeseachiarpoftităcainvitatdeonoarelaconferinţe,programereligioaseşi liturghiidecătreceicărora lis‑aîncredinţatturmaluiHristossprepăstorire.Aşacă,identificându‑sedesăvârşitcumuritorii,până laa‑şipierdeurmaşineavânddegândsămaipărăseascăaceastă lume, a socotit potrivit chiar să‑şi aşezedomiciliulstabilaici,durându‑şisălaşstatornic. Cu toate acestea însă, nu se simte ea înpreamaresiguranţă,deaceea,nunumaicănusedepărteazăpreataredeuşacasei ei,dar,pentruasesimţişimaiprotejatădenebuniavreunuiînţelept,şi‑azidit casa pe înălţimile cetăţii,adică,altfelspus,s‑apussubprotecţiasigurăaîmpăraţilorşidemnitarilor

lumii acesteia, de la ceimaimici şi până la ceimaiînsemnaţi, care se pare c‑au îndrăgit‑o atât demultîncât i‑au dat acces neîngrădit din alcov şi până însălile cele de taină... Mai mult, datorită generozităţiiei,afostridicată larangulcelmai înalt,dobândindoautoritate de‑a dreptul babilonică. Ce spui de acesttext: „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie” (Ieremia51:7).Textulbibliccaremi‑aîndreptăţitacesteconstatări,măobligăsăspuncănumaiceismintiţipotfiînsoldaNebunieidinmomentcetoţi,fărăexcepţie,sfârşesc,nuînfericitanemurireşiînpalatedecleştar,ci în Văile locuinţei morţilor. Crede‑mă, că mă iaufioriigândindu‑măacum,cândîţiscriu,cemareestenumărul neghiobilor care îi aglomerează sălile deospăţ, pentru ca de aici să treacă sub implacabilajudecatăaluiDumnezeu. Dragăfrate,deşilaînceputm‑amcoditcuprivirela subiectul ce mi l‑ai propus, recunosc acum cădevine tot mai incitant, dar socotesc cumint, să măoprescaicimulţumindu‑măsă‑ţiofer luminacuratăşilaîndemânăaScripturilorSfinte,citânddoarunsingurverset,versetul3,dincapitolul19alcărţiiProverbele lui Solomon, capitol pe care l‑am pus, pentru mine,căpătâi duhovnicesc zilei de azi: „Nebunia omului îi suceşte calea şi apoi cârteşte împotriva Domnului”. Iarăşidesprenebunie,darunfeldenebunie,caresedovedeştededouăori,că‑şimeritănumelepentrufaptulcă,sucindminteaomului,îisuceştecalea,adicăîideterminăgreşitdeciziilepecareleia,camaiapoisă‑l dezvinovăţească cu sârg, dovedind că izvorulnenorocirilor abătute peste el se datorează nu unorjudecăţigreşite,civoinţeiDomnului.OmulesteastfeldezvinovăţitiarDumnezeuesteculpabilizat.Un„motiv”deci,caomulsăserăzvrăteascăşisăîntoarcăspateleacestui Dumnezeu ce se dovedeşte cinic în relaţiilecu făpturile Lui. Îţi dai seama, frate, câtă nefericireeste astăzi în lume datorită atâtor minţi înstrâmbatedeaceastăNebunie?Şicândtegândeşticăaceastănefericire, care este la ea acasă şi printre cei ce senumesccreştini,avenitpeurmeleacesteiÎnstrâmbă‑Minte?Poatemăsocoteştiunpisălog,darnuvoiîncetapână lasfârşitsă te îndemn,şinunumaipe tine,săciteşti neistovit Biblia, Cuvântul Dumnezeului nostruşisă‑ţiclădeşticonştiinţacuacestCuvânt,pentrucaelsădetermine toatedeciziile tale.Numaiaşa teveiputeaizbăvideademenelileNebuniei,careacotropit

Page 12: DA 32-2012

Statutul spiritual şi moral al creştinului„El, care este oglindirea slavei Lui

şi întipărirea Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

A pune vorbe bune

12

Înarticolulanterioram învăţatdespre tăcere,darnoiamfostcreaţisăcomunicăm,deaceeatrebuiesăvorbimîntotdeaunabineşiniciodatărău.Acum

vrem să învăţăm să punem vorbe bune. Toţi la unmomentdatavemnevoiecaalţiisăpunăvorbebunepentrunoi,săfimrecomandaţipentruunlocdemuncă,pentrucăsătorie,pentruslujbăetc. Pentru început să observăm câteva situaţii dinBiblie încareoameniiauavutnevoiesă lisepunăovorbăbună. Estera4:7,8 – „Şi Mardoheu i-a istorisit tot ce i se întâmplase şi i-a spus suma de argint pe care făgăduise Haman că o va da vistieriei împăratului în schimbul măcelăririi Iudeilor. I-a dat şi cuprinsul poruncii vestite în Susa în vederea nimicirii lor, ca s-o arate Esterei şi să-i spună totul. Şi a poruncit ca Estera să se ducă la împărat să-l roage şi să stăruiască de el pentru poporul său”. AicieranevoiedeovorbăbunăpentruMardoheudarşipentruonaţiune. Geneza 40:14 – „Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te bunătate faţă de mine, pune o vorbă bună pentru mine la Faraon, şi scoate-mă din casa aceasta”. Un condamnatnevinovataveanevoiedeovorbăbunăînainteaceluice‑lputeagraţia. Fapte16:1,2–„În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine”. Pentruslujbă,

„Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului” (1Timotei3:7). Cel puţin o dată în viaţă, vom avea nevoie cacinevasăpunăovorbăbunăpentrunoisaupentruceidragiainoştri.Deaceea,săpornimde lacespuneaMântuitorul în Matei 7:12 – „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Proorocii”:

1. Pune vorbe bune Sespunedespreunfrateslujitordintr‑obisericăcăarfiîntâmpinatunaltfratecaredoreasăsemuteînbisericalor.Întrebatfiindcareestemotivulmutăriilui,acestaarfiargumentatcăceidinbisericadeundevinenusuntpocăiţişicăaauzitcăceideaicisuntmultmaisfinţi.Replicaslujitoruluiafostpromptă:„Fratenucredcăaigăsitcecauţişi aici fraţii sunt exact ca cei din biserica de unde vii tu”.Cuoaltăocazie,unaltfratecaresemutaseînlocalitateaaceea,avenitlaacelaşislujitorcare l‑a întrebatacelaşi lucru,motivulmutării.Acesta i‑a spus că a fost nevoit să semute datorităloculuidemuncăşinuarfidoritsăplecedelabisericaaceeacăs‑asimţitbinecu fraţiiplinidedragostedeacolo,dardoreştesăvinălabisericalorfiindcăaauzitcăsuntfraţipocăiţişiaici.Răspunsulprimitafost„Fiibinevenitdragăfrate,săştişi aici fraţii sunt exact ca cei din biserica de unde vii tu”.Celdintâiavorbitderăupefraţiideundeaplecatşinus‑abucuratdenouabiserică recomandatădemulţi,darcelde‑aldoileaaavutpartedeobunăprimire. Mardoheu s‑a bucurat de iubirea fraţilor iudei,pentrucăelafostceldintâiceaoferitdragostevorbind

Page 13: DA 32-2012

13

pentrubinelelor.„Căci iudeul Mardoheu era cel dintâi după împăratul Ahaşveroş. El era cu vază între iudei şi iubit de mulţimea fraţilor săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit pentru fericirea întregului său neam” (Estera10:3). Unul din tâlharii de pe cruce a avut parte de orecomandare pentru intrarea în rai. Acest tâlhar s‑apocăit acolopecruce,nuamaiavutposibilitatea săfacămultefaptevrednicedepocăinţă,princaresăsevadăschimbarealuişitotuşiafăcutofaptămare.AtuncicândtoţiÎlbatjocoreauşi‑lvorbeauderăupeDomnulIsus,cândcărturariişimariipreoţi l‑auincriminat,s‑agăsitel,untâlhar,să‑lvorbeascădebinepeIsus,să‑lapere de batjocorura celuilalt tâlhar. „Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut nici un rău». Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai»” (Luca23:40‑43).FericedecinenuseruşineazădeDomnulşi‑Lmărturiseşteînainteaoamenilor(Matei10:32‑33). Ionatan,fiulluiSaul,s‑agânditlaviitorulfamilieisaleşii‑acerutluiDavidsăaibăgrijădeailui:„Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri, să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului” (1Samuel20:14).Darînaintedeabeneficiadeacestbine, Ionatanapusvorbebunepentru David în ciuda ostilităţii tatălui său şi a făcutaceasta chiar cu preţul vieţii: „ Ionatan a răspuns tatălui său Saul şi i-a zis: «Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?» Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească….” (1Samuel20:32,33).

2. Nu lăuda pe cel rău Oaretrebuiesăpunemvorbebunepentrutoţi?Dacăaceşti„toţi”facpartedincei„foarteneînsemnaţifraţiaiDomnului”,nunumaicăputemsăpunemvorbebunepentrueicichiartrebuiesălefacembine.(Matei25:40‑45). Rău este când nu punem vorbe bunepentrufraţiiceifoarteneînsemnaţi,dartotaşaderăuestecândpunemvorbebunepentruceirăi.„Pe cine zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile” (Proverbe24:24).Ştiţicinelaudăpecelrău?„Cei ce părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mânie pe el” (Proverbe

28:4).Mi‑aducamintedelaşcoală,cândprofesoaraîldisciplinapeuncopil,eraualţiitotrăicareimediatluau apărarea celui disciplinat. Ştiţi cântecelul cu„Ceata luiPiţigoi”de lagrădiniţă?Seîntâmplăcaînversurileaceluicântec„daiînunul,strigădoi”.Dacălăudămsaurecomandămpecelrău,sepreapoatecăşi noi avem lucruri ascunse laactiv, potrivitRomani1:32 – „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac”. În perioada când Mântuitorul trăia pe pământ,oamenii religioşi din vremea aceea aveau un maredispreţpentruvameşişicurve.Cinearfiavutcurajsăpunăvorbebunepentruei?S‑agăsitDomnulIsussăo facă, sigur nu le‑a încurajat faptele rele, ci a scosînevidenţăpocăinţa.„...Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi” (Matei21:31b,32).Pentruunompocăitmerităsăpuiovorbăbună. Cândavemnevoiedeorecomandarefavorabilă,chiardacăoameniivoruitasănerăsplăteascăbinelefăcut, Dumnezeu nu va uita de noi.Avem cazul luiMardoheu, care a salvat pe împărat de la moarte,când era în mare pericol, Dumnezeu nu a uitat deel. E scris în Estera 6:1‑3 – „În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă şi a poruncit să-i aducă lângă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului şi s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahaşveroş. Împăratul a zis: «Ce cinste şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?» «Nu i s-a făcut nimic», au răspuns cei ce slujeau împăratului”. Oameniiauuitatsă‑lrăsplătească,darDumnezeunuauitat. Cazul lui Iosif, fiul lui Iacov, este o altă dovadăa faptului că Dumnezeu nu uită de noi, chiar dacăzăboveştecasăneîncercecredinţa,odatăvavenişiizbăvirea.„I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit” (Psalmul105:18‑2). Concluzie:Punevorbebuneşiveiaveapartedevorbebune.Totodată,nuuitasăadaugifaptebuneşiveifirăsplătitlavremeapotrivită.

Cristian Dan

Page 14: DA 32-2012

14

Continuare de articole„...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul,

cred că nici chiar în lumea aceastan-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25)

atâtea minţi: indivizi, largi colectivităţi umane, naţiuniîntregi,olumechiar.Nebuniaomului,care‑LrefuzăpeDumnezeu şi înţelepciunea Cuvântului Său; îl refuzăcaGuvernatoralvieţii lui,păstrându‑Ltotuşiaproape,darnumaipentrua‑Lputea faceresponsabilde toatenefericirile şi mizeriile lui. Nu cunoşti atâţia creştini,care atunci când dau de bucluc, datorită nepriceperiilor,cârtescîmpotrivaluiDumnezeu,alţiimulţumescluiDumnezeuCelPreaBunpentrutoatereleleşibelelelecaredaupesteei?Măîntrebcemaipunaceştiaîncârcadiavolului,saua lor,dacărăulvinede laDumnezeu?Revin la cuvintele atât de semnificative: „Nebunia omului îi suceşte calea...”. Câtevatextedinaceastăcarteatâtdeîndrăgitădetineîţivoroferiînţelesurimaiadâncipecareştiucălecauţi: •„Frica Domnului este începutul înţelepciunii, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Proverbe1:7). • „învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!”(Proverbe8:5). • „Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său, toţi cei ce mă urăsc pe mine (înţelepciunea), iubesc moartea”(Proverbe8:36). • „Lăsaţi prostia şi veţi trăi şi umblaţi pe calea priceperii”(Proverbe9:6). • „Cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite” (Proverbe10:17). • „Buzele celui neprihănit înviorează pe mulţi oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată” (Proverbe10:21). • „Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia”(Proverbe13:16). • „Cei proşti au parte de nebunie dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă”(Prov.14:18). • „Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie” (Proverbe14:24). • „Nebunului nu-i este de învăţătură...” (Proverbe18:2).

• „Nu vorbi la urechea celui nebun căci el dispreţuieşte cuvintele tale alese”(Proverbe23:9). Nu cred că trebuie să te interesezi prea taredespreceesteNebunia,estesuficient,cred,săştiicăease instaleazăconfortabilpotrivitcu texteledemaisusdoaracolounde: • înţelepciuneaşiînvăţăturadivinăsuntnesocotite; • înţelepciuneaScripturiloresteurâtăsauneglijată; • mustrareaînţelepţiloresteuitatăsaunesuportată; • prostia,proprieomuluinatural,estepreferată; • cuvintelealesesuntdispreţuite. După ce ţi‑am înşirat aceste simple constatări,te mai întrebi de ce este atâta nefericire în lume?Răspunsulvinedelasine,dinmomentceînbunăparte,aceastănefericireîşiareizvorulînnebuniaomului,dea respingeCuvântulDumnezeuluiveşnic în favoareapropriei prostii, care înstrâmbă toate căile vieţii lui.M‑aş opri aici dacă n‑aş şti veşnica ta nemulţumireatuncicândnuaducexemplificăridinScripturălaceeace‑ţispun,scriindu‑ţiaiciuntext,carevorbeştededataaceasta despre o nebunie care a cuprins o naţiuneîntreagă,estevorbadenaţiunea lui Israelşi carenunumaică i‑asucitcăileei,cişipecelealeDomnuluiDumnezeu: „însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele. Voi ziceţi: „Calea Domnului nu este dreaptă!” Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte?”(Ezechiel18:24,25). Ce ţi‑aş putea dori, preaiubite, acum înfinalulscrisoriimelecarespercărepedevaşiajungesubochii tăi,decâtsă te fereşti câtpoţideNebunie,maialescăs‑adoveditcăeaestedeobiceiceamainedespărţitătovarăşăatinereţii.

Cu drag, Zaharia Bica

Scrisoarea a XXX-a(continuare din pagina 11)

Page 15: DA 32-2012

15

Înpedagogieşiînucenicieestenevoiedeînsuşireaunor cunoştinţe teoretice şi practice prin diferitemetode,întrecareobservareaşirepetareasuntevidente. În cazul educaţiei pe care ne‑o administreazăDumnezeu,adesea,Elnevorbeşteînmoduricepottreceneobservate.Dacă „te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El”,caîncreaţieşiprovidenţă,ele„se văd lămurit”(Romani1.20).Atuncicândnepropunemrealizareaunor proiecte şi ele suportă modificări necontrolate denoi, trebuiesăfimatenţidacănucumvaestedegetul luiDumnezeucaretraseazăaltecontururipeplanşelenoastrecuschiţe, caşi în cazul lui Iov, carese tânguia: „Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...”(Iov17:11).Patriarhula înţeles că trebuie să accepte intervenţiile divine, cândzicea: „El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele”(Iov23:14).ÎnsuşiDumnezeu,dinmijloculfurtunii,pentruafaceprezenţaSaşimaidetemuta afirmat: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?”(Iov38:2);„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?”(Iov42:3). Elihu, inspirat de Duhul supunea observării lui Iov,felul în care Dumnezeu „îndreaptă paşii”omului chiar prinfenomenele ce par naturale „Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat.... El zice zăpezii: «Cazi pe pământ!» Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi. Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui... Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari. Încarcă norii cu aburi şi-i risipeşte scânteietori; mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit. Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul sau ca un semn al dragostei Lui. Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!” (Iov 37:5‑12). Totuşi el recunoaşte căDumnezeu „face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem” (v.5),aşacumrecunoaşteşiIovînfinal:„Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep”(Iov42:3). Iată de ce înţeleptul, după ce afirmă imixtiunea divină în activităţile umane, pune o întrebare foarte importantă, care constituie tema principală a acestei meditaţii: „dar ce înţelege omul din calea sa?” Cualtecuvinte,maipelarg:ÎnţelegisaunufelulîncareDumnezeutevreasăfii/săfacianumitelucrurisautoatătrudaLui,de la celemai sensibile acţiuni, când ţi‑a pus o idee înminte, până la situaţiile dure, în care ţi‑a ieşit înainte şi

Ce-ai învăţat din cele întâmplate?

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii”(Proverbe16:9)

„Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? ” (Proverbe20:24)

ţi‑aînchisdrumulcuspinisaucuunzid(Osea2:6),estezadarnică?ProfetulBalaam,„Omul cu ochii deschişi, Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi” (Numeri24:3‑4),n‑a înţelescăDumnezeueradepăreresănumeargăpedrumulspreBalac,deundenu s‑amai întors. Dumnezeu nu l‑a oprit forţat, aşteptacaelsăînţeleagăpărereadivină,cares‑adovedit foartebună,darelacontinuat încalea lui,deşiaauzitcuvintedin gura unui animal şi a unui înger – două miracole:„Îngerul Domnului i-a zis: «...Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea»”(Numeri22:32). În aceeaşi idee a înţelegerii intenţiilor Domnuluicare vrea să ne călăuzească pe „drumul cel drept” (Psalmul107:7), este scris: „Eu - zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul32:8),dupăcareaparcuvinte reprezentativepentruceicarenuînţeleg‑„Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine” (v.9). Acest sistem de operare inspirativă şi educativă,evidenţiază bunătatea Domnului şi scopul divin deformareaomului,fărăsăîiafectezepersonalitateaşisă‑irestrângălibertatea.CazulcelordoiucenicicecălătoreauspreEmaus în ziua învierii Domnului, arată grija divinăpentrucăileomuluiprinaportuladusînţelegeriilor,fărăsăleporunceascăsăseîntoarcălaIerusalim–aceastaauînţelesei,înurmaîndreptăriipaşilorlor,prinScripturi.Sărecunoaştemcumulţumireşi smerenie importanţacelorscriseşiîmplinirealor,înformareanoastrăduhovniceascăşichiarînactivităţilespecificevieţiiterestre:„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105). De regulă, Domnul îndreaptăpaşiiprin lumină,deşiopoatefaceşiprinbolovaniisauchiarstâncileceaparîncăilenoastre.Rămânedevăzutdacă înţelegem să ne schimbăm căile – dacă nu suntbune şi să mergem pe „calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii” (Proverbe 8:20). „Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele... Eu îţi arat calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii. Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni. Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei”(Proverbe4:10‑18).

Iosif Anca

Înţelepciune pentru înţelepţi„Poruncile Tale mă fac mai înţelept..., căci totdeauna le am cu mine.”(Psalmul 119:98)

Page 16: DA 32-2012

16

„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”

Evrei 13:7

Experienţe

Familia Voronaev Isusîitrimiteapeucenicidoicâtedoi.ŞidedataaceastaînRusiaauplecatdoisoli.Învremeaapostolilor,unuldincei trimişieradecelemaimulteori învăţător,iarcelălalt–proroc.Rolulproroculuiînaceastămisiunei‑a revenit lui Vasili Romanovici Koltovici, născut în1888 în Belarus, satul Dîia, comuna Voinilov, raionulCervinsc, lângăMozîri, într‑o familie săracăde ţărani.Toatăcopilăriaşitinereţealuiafostmarcatădefoame,lipsadehranăpunându‑şi amprentapesănătatea lui.Vasilierafragilşibolnăvicios.Unmicterenmlăştinosnuputeasăasigurehranăpentrufamilialor.Astfel,Vasiliîşilasăacasăsoţiatânărăşiporneştesprealteţărmuri,încăutaredelucru.Împreunăcumulţialţiimigranţi,VasiliajungeînAmerica.ÎnacelevremuriimigrareaînStateleUniteeraun fenomengeneral.Datelestatisticiiafirmăcăîntre1871şi1907,înAmericas‑aumutat18milioanedeoameni.Ruşi,ucraineni,belaruşi,japonezi,polonezi,chinezi, francezi, germani şi alte popoare plecau dinlocurile lor natale pentru a‑şi aranja viaţa într‑o patrienouă sau pentru a câştiga nişte bani, după care săse întoarcăacasăşi să‑şi schimbestatutul din cel decerşetor,înceldestăpân.AjunsînAmerica,VasilialucratovremeînSpringfield,dar lucrurilenuaumers foartebine,astfelcăîn1915semutălaNewYork.Dupăuntimpiseiveşteoocaziedeosebită,datorităauzuluisăufinafostangajatîntr‑unatelierdeinstrumentemuzicale.RemarcândabilităţileluiVasili,proprietarulîlpuneşefdeatelier.ÎncetulcuîncetulVasilidevineunomînstăritşiîncepesăsegândeascălaîntoarcereaacasă,lafamiliasa.Dar s‑a întâmplat ceva neaşteptat... În 1919 intrăîncontactcucredincioşiipenticostali(posibilprinAnnaKoltovici,orudăde‑alui,unadinacelepersoanecareauprezisplecarealorînRusia).În1920afostbotezatşiavenitlabisericaluiVoronaev. Nu se cunosc amănunte despre convertirea luiKoltovici,darfărăîndoialăîntoarcerealuilaDomnulafostunaadevărată,adâncăşihotărâtă.Elaluatdeciziasă‑şidediceviaţaslujiriiDomnului.Oameniicare l‑aucunoscutşi‑lamintesccapeunom inteligent,blând,modestşicumpătat.NuîncapeîndoialăcăDumnezeunui‑aaleslaîntâmplarepentrumisiuneacaretrebuiaîndeplinită.Aniidelucruîmpreunăaacestordoioameniai luiDumnezeusuntomărturiedeprieteniecreştinăsincerăîntredoislujitoriaiBisericiiDomnuluiînDuhulSfânt.Desigurexistau lucruri încareceidoinuerauîntotdeaunadeaceeaşipărere.Fiecarevedeasoluţia

problemeiînfelullui,darîntotdeaunaseajungea,înceledinurmă,launconsens.Acţiunilelorfiindbinegânditeşicântăritedinainte.Niciodatănuafostobservatăvreoumbrădeostilitatesauîndoialăînrelaţialor.DeaceealumeacunoşteacăeierauuceniciiluiCristos–pentrucăaveaudragosteîntreei(Ioan13:35). În13iulie1920,navamarină„Madonna“apărăsitţărmul american şi s‑a îndreptat spre LumeaVeche.Dincauza fondurilor restrânse,cei zecemisionariaucumpăratcelemai ieftinebilete,călătorindpepunteasuperioară: ziua – sub soarele arzător, iar noaptea– îngheţândde frig.Darspiritele lorerau ridicate,cugândulcădupăsuferinţeşilipsurivavenişicununabinemeritată.Suferinţeledeacumnuerauvrednicesăfiepusealăturideslavaviitoare(Romani8:18).Călătoriapeste Atlantic era ca un serviciu divin continuu, cupauzescurte.Fraţiifoloseautottimpulpecare‑laveauacum la dispoziţie pentru a se ruga împreună, a citiScriptura,adiscutachestiuniledoctrineipenticostale,având în vedere faptul că urma despărţirea. Fiecareavea o destinaţie bine definită: bulgarul Boris GlîbikşiDaniilZaplişnăicusoţia lui, trebuiausă rămână înBulgaria,grupuldinOsetiacu liderul lorN.Kardaşovplecau în Caucaz, iar familia lui Voronaev şi VasiliKoltoviciaveaucadestinaţieoraşul‑portOdessa.Dintoţiaceştioameni,doarEkaterinaVoronaevaareuşitsăseîntoarcăînStateleUnitedupă40deani,vremeîncareatrecutprinmultesuferinţe,luptăcusocietateaateistă, lagăre staliniste, puşcării şi exiluri. Acestlucrua fostposibildoardupă intervenţiapersonalăapreşedinteluiStatelorUnite,Eisenhower,careapledatîn faţa lui Nikita Hruşciov pentru reîntregirea familieiVoronaev.CălătoriapesteAtlanticşiMareaMediteranăs‑asfârşitdupădouăsăptămâniînGrecia.Schimbândvaporul,îndatade6august1920,misionariiajungînIstanbul(Constantinopol). În2septembrie1920, IvanVoronaevîiscrieluiG.R.Flowerurmătoareascrisoare:DragulmeufrateînCristos!TesalutînnumelepreţiosalDomnuluinostru IsusCristos!Dorescsă‑ţiaduc lacunoştinţă că am sosit cu familia la Constantinopol,Turciaîndatade6august1920.AiciamaflatcănuamvoiesătrecgraniţaRusieişisăajungînOdessa,dincauza regimului bolşevic instaurat acolo. Trebuie sărămânpentruuntimplaConstantinopol,undeseaflăaproximativ100demiiderefugiaţidinRusia,careau

(parteaaIlI‑a)

Page 17: DA 32-2012

17(continuare în pagina următoare)

trecutmarea,fuginddeteroareabolşevică.Subliniezcăaceştirefugiaţinusuntoameniderândsaumuncitori,ciconstituiespumanobilimiişiaristocraţieiruse:generali,comandanţi,medici,jurişti,scriitorişialţii,împreunăcufamiliilelor.Dinpăcate,nuampututgăsiaiciMisiuneaRusăEvanghelicăPenticostală,aşacănuseştiecândtoţiaceştioamenipotsăgăseascălinişteaşiizbăvireaînIsusCristos(Matei11:28).ÎnConstantinopolexistăUniuneaCreştină,dareinuauBibliisauNouTestamenteînlimbarusă.AmajunslaconcluziacăDumnezeumăcheamăsăpredicEvangheliaşiÎmpărăţialuiDumnezeupopulaţiei ruse din Constantinopol şi am o dorinţăarzătoare pentru a lucra în acest câmp de misiune,dar am nevoie de ajutorul vostru pentru întreţinereafamiliei mele care este aici cu mine. În 15 august1920,cuajutorulDomnuluiamdeschisaiciMisiuneaRusăPenticostalăşiDumnezeune‑abinecuvântatdinbelşug:în30augustamavutprimulbotezînapă.S‑abotezatsoţiaunuiofiţerrus,slavăDomnului!Amgăsitprintre cei refugiaţi cinci baptişti‑penticostali, cărorale‑amexplicatdesprebotezul cuDuhulSfânt şi i‑amîndemnatsăcautebotezulspiritual. Vă rog să vă rugaţi pentru mine şi pentrurefugiaţiiruşidinConstantinopol.Deasemenea,implorAssambliesofGodsămăajutefinanciar,pentrucăamajunslafundulsacului.Adresameaeste:I.E.Voronaev,Britishpost262,Galata,Constantinopol.Vărogfrumossă‑mi trimiteţişiultimulnumăral revistei „EvangheliaPentecostului“,tipăritîn1iulie1920.Caoinformaţie:înConstantinopolexistădouăMisiuniCongregaţionalistepentruturci,armenişigreci.DacăcunoaşteţiomisiunepenticostalăînTurcia,vărogsă‑mitrimiteţiadresalor.FratelevostruînCristos, I.E.Voronaev.Vărogsă‑mirăspundeţi cât de repede cu putinţă – poporul turctrăieşteînîntunericşiarenevoiedeluminaluiCristos. IvanVoronaevapetrecutînTurciaaproximativtreiluni, aducând la credinţă şi botezând în Bosfor pe ceirefugiaţidinRusia.Înciudafaptuluicăluii‑arfiplăcutsămaisteaşisăcontinuemuncaprintrerefugiaţi,grupulmisionarhotărăşte săse îndrepte spreBulgaria.Esteposibil căaceastădeciziesăfifostinfluenţatăde„parteabulgară“agrupului,caresegrăbeasăajungăînpatrialor,darnuesteexclusnicicăcircumstanţeleîncareseaflausănufifostfoarte favorabilepentruarămâne.Dinnoiembrie1920,grupulmisionaraînceputlucrareapeteritoriulBulgariei,predicândplinătateaEvanghelieiluiIsusCristos.Vizitândbisericile congregaţionale, baptiste şi metodiste, IvanVoronaev şi colaboratorii lui împărtăşeau credincioşilordoctrinapenticostalăşimărturiseaudespreonouăviaţăîn Duhul Sfânt. Credincioşii bulgari se asemănau cuceidinBerea,având„o inimămaialeasădecâtceidinTesalonic“(Fapte17:11).Eiascultaucuatenţiecuvântulpredicat,iarapoiîlcomparaucuScriptura.Caurmare,înmulteoraşedinBulgarias‑au formatadunări,caremaiapois‑auunit într‑osingurăcomunitate.FredSmolciukscrie despre perioada de lucru a lui Ivan Voronaev înBulgaria încarteasaDe lastradaAzusa laURSS: „În13 iulie1920, IvanVoronaevşi familia luiauplecatdinNewYorkîncălătoriapesteocean,împreunăcufamilialuiD.M.Zaplişnîi.PedrumulspreUniuneaSovietică,eis‑auoprit înBulgariaşiaurămasacolo, lucrândşiaducând

un rod bogat, până la plecarea spreOdessa. Zaplişnîicufamilia luiaurămasînBulgaria.Acoloseformaserăoptsprezecebiserici.FlacăraluiDumnezeus‑arăspânditatât de repede, încât în anul 1935 în Bulgaria existaunu mai puţin de cinci mii de penticostali“. Având grijăde cele duhovniceşti, misionarii au primit şi lucrurilemateriale necesare. În timpul serviciilor dinPlovdiv s‑apocăit patronul fabricii de textile.Dorind să‑L slujeascăpeDomnul cu bunurile pe care le avea, el a îmbrăcatfamiliilemisionarilor cu hainede ceamai bună calitateşii‑aajutatfinanciar,înlesnindastfelmuncamisionarilor.Vestea Cincizecimii se răspândea rapid între bisericiledin Bulgaria. La serviciile conduse de Ivan Voronaevseadunaatâtalume,încâtclădirilebisericilordeveneauneîncăpătoare.Pentrurezolvareaacesteiprobleme,s‑arecurslaînchiriereaclădiriloradministrativemaimarişiasălilordeteatru.LaserviciiledinBurgasvinelacredinţăNikolaiNikolov,viitorullideralpenticostalilordinBulgaria,un teolog renumit, teoreticianal învăţăturiipenticostale.Lasfârşitul luiaprilie1921,grupulmisionarilorsemutălaVarna,undecontinuăsăprediceEvangheliaşibotezulcuDuhulSfântprintrebulgarişiprizonieriiderăzboiruşiaflaţipedrumullordeîntoarceredinGermaniaînRusia. Fiind în Bulgaria, Ivan Voronaev se întâlneştecu misionarul Bisericii lui Dumnezeu, care îi prezintăînvăţătura lui J. Wesley despre sfinţire şi desprerespectareaporunciispălăriipicioarelorînaintedeCinaDomnului.DupăstabilireaînRusia,Voronaevvaîncepesă pună bazele unei noi denominaţii, cea a BisericiiPenticostale, care sintetiza două doctrine teologice:ceasusţinutădeAssembliesofGodşiceaaBisericiiluiDumnezeu(„TheChurchofGod“).TeologiadenominaţieiAssembliesofGodsusţine„lucrareacompletăacruciide pe Golgota“, unde toată lucrarea de mântuire şidesăvârşireafostîmplinită.Princredinţă,omulcapătământuireaşidesăvârşirealuiIsus.EstegreusăestimămcorectvaloareaconcretăaacesteiîntâlniripentruistoriamişcăriipenticostaledinţărileURSS.Poateneobservatăla început, influenţa doctrinei lui Wesley asupraînvăţăturii penticostale a avut un rol de „securizare“împotrivainfiltrăriimentalităţiilumeştiînmijloculbisericii,înspecialînanii‘90aisecoluluiXXşiînceputulsecoluluiXXI.MarelemeritalluiVoronaevafostaceladeareuşi,fără să părăsească doctrina mântuirii săvârşite pecruce,săîmbrăţişezedoctrinasfinţirii(Filipeni3:12‑18).Deasemenea,elaintrodusşitradiţiaspălăriipicioarelor,respectatădecătredenominaţiaBisericaluiDumnezeuşi înziuadeazi.Oraşul‑portVarnaeraplindemilitarirefugiaţi din Rusia, rămăşiţe ale armatei ţariste carefugeaudeteroareabolşevică. În 1921, Guvernul Sovietic le‑a întins o cursă,promiţândamnistiatuturorcarearvreasăseîntoarcăîn patria lor. Guvernul Bulgariei a propus Sovietelorsăfacăunschimb,sărepatriezemilitariiruşirefugiaţiînBulgaria înschimbulprizonierilorde războibulgariaflaţiînRusia.Pentruacestscopafosttrimisunvapor,pecareoricerefugiatputeasăseîntoarcăacasă,chiardacă nu avea niciun act. Aceasta era ocazia unică

Page 18: DA 32-2012

18

pentrufamilialuiVoronaevdeapătrundeînţaranatală.În august 1921, grupul misionar desemnat pentruRusia şi‑a luat rămas bun de la fraţii şi surorile dinBulgariaşiauplecatspreOdessa.Oameniiplângeau,gândindu‑secăs‑arputeasănusemaivadăniciodată.FamilialuiKlîbikşialuiZaplişnîiaurămassăcontinuelucrareaînBulgaria.În12august1921,vasulaacostatîn portulOdessa.Toată lumeaa fost cazată în fostecazărmimilitare,aşteptândsătreacădouăsăptămânidecarantinăşiverificarede loialitate. Însfârşit, lis‑adat dreptul de şedere înRusia Bolşevică.O parte agrupului condusădeN.Kardaşovaplecat înOsetia,dinpăcatenuexistănicioinformaţiedespresoartalorîn continuare.Familia luiVoronaev,VasiliKoltovici şiDaniilZamrigaau rămassă lucreze înOdessa.Le‑atrebuit câtevazilepentruaseadaptacu imensitateadezastrului care domnea pretutindeni. Misionarii nuşi‑auputut închipuicăacesteasuntcondiţiile încaretrebuia să trăiască şi să lucreze. Situaţia pe care oştiaudinziare,eraincomensurabilmaigreaînrealitate.CitimîncartealuiPavelVoronaev,ViaţameaînRusiaSovietică: „Am aflat în curând că în timpul PrimuluiRăzboiMondialsoldaţiiarmateiţaristefuseserătrimişipecâmpuldeluptăcufoartepuţineprovizii,nepregătiţişiprost înarmaţi.Maimultde jumătatedineiau fostucişi,răniţisauluaţiprizonieri.Ţaraeraextenuatădevărsarede sânge, lipsuri, foamete şi sărăcie lucie.Aurmat răscoala împotriva regimului ţarist, Nicolae alII‑lea a fost forţat să abdice. Mai târziu, el cu toatăfamilia lui, inclusivcopiiiminoriau fostucişidecătrecomunişti.Putereacomunistăapusmânapetotceeraînţară,declarândcătoatebunuriletrecînproprietateastatului: bănci,magazine, depozite, pământuri... etc.,fără să acorde nicio compensaţie foştilor proprietari.Mariipatronişicomercianţiaufostarestaţi,duşiînlagăredeconcentrare,iarapoiexecutaţisauexilaţi.RevoluţiaşirăzboiulcivilauînceputpecândRusiaîncăseaflaînPrimulRăzboiMondialşirăzboiulcivilamaiduratîncăcinci ani. Veştile care ajungeau la ţărmurileAmericiispuneaucăînRusiaexistăunnouguverndemocratic,care garantează libertatea religioasă pentru poporulrus(omaimareminciunănicinuputeaexista,cumamaflatşinoimaitârziu).PopulaţiaAmericiişiaaltorţăricredea că acest lucru este adevărat, printre aceştiaerau şi părinţii mei. Tata şi mama, împreună cu alţiprieteni ruşişibulgariauhotărâtsămeargăînRusiacamisionari.Toatăfamilianoastră,incluzându‑ipeceitreifraţişiosorăde‑amea,ampornitîntr‑ocălătorielungăspreEuropadeEstşiînceledinurmăînRusia.DupăcâtevalunipetrecuteînGrecia,TurciaşiBulgariaamajunsînRusiaSovietică. Lasosire,toatăfamiliaafostarestatăşilucrurilenoastreaufostconfiscate:mâncare,haine.Dupăcâtevasăptămâni am fost eliberaţi, eram flămânzi, îngheţaţişi bolnavi. Planul nostru iniţial a fost să plecăm dinOdessa,larudeletatăluimeucarelocuiaulaodistanţăde două mii de mile. Din cauza debandadei totalepricinuite de războiul civil, lupte şi vărsări de sânge,toateîmprejurimileerauînruine.Nuexistaalimentare

cu apă, încălzire centrală sau energie electrică, nicimăcar în oraşele mari. Mijloacele de transport erauinexistente, calea ferată nu funcţiona, călătoriile ladistanţelungifiindaproapeimposibile.AmfostnevoiţisărămânemînOdessa.ÎntretimptatălmeuaprimitoscrisoaredinprovinciaOrenburg,încareiseaducealacunoştinţăcămajoritateapopulaţieidinsatulluinatalamuritdefoame,inclusivrudelelui,cuexcepţiamameiluişiauneiadintresurori“.Eratoamnă,timpulstrângeriirecoltelor,deobiceiceamaibogatăperioadăaanului.Dar de data aceasta, toamna a fost fără recoltă.Condiţiilevremiinefavorabileauruinatrecolteleaceluian,careşiaşaeramarcatdefoameteîntoatăţara.DupăAmerica înstărită,Rusiaarăta cao lumenereală, cauncoşmarîngrozitor.PavelVoronaevscriecăoameniiarătaucaniştescheleteambulantepestrăzileoraşului.Aveaiimpresiacăsuntniştestafii.Mergeautârâindu‑şipicioarele,îmbrăcaţiînhainezdrenţuiteşiîncălţămintearuptă,reparatăcucarton.Pestetoteraucadavre,carenuerauridicatecâteodată,timpdecâtevasăptămâni.Oamenii, disperaţi de foame, mâncau câini, pisici şicai.Baniinuaveauniciovaloare.CândIvanVoronaeva încercat sămeargă însateledin împrejurimi casăcumperemâncarepentru familie, a aflat cu stupoarecă banii nu înseamnă absolut nimic. A fost nevoitsă dea haine în schimbul mâncării; încălţăminte şipături,lucrurirămasedupă„perchiziţia“bolşevicilor.Încontextulîncaremoarteabântuiapretutindeniînţară,predicamisionaruluidespreîmpăcareacuDumnezeueraprimitădeoamenicaoultimăsperanţădeaaveaoviaţămaibună,măcarînveşnicie.Inimileoamenilor,brăzdate de suferinţă, erau un pământ fertil pentrusămânţa adevărului, care aducea imediat roadelepocăinţei şi împăcării cu Dumnezeu. Mulţi dintre eiapucausăajungălamântuirepuţinînaintedeatreceînlumeacealaltă.PavelVoronaevaveapeatuncidoarnouă ani, dar îşi aminteşte perfect cele întâmplateatunci:„DoarprinmilaluiDumnezeuampututsătrecemprinacea iarnă îngrozitoare.Cândavenitprimăvara,condiţiile s‑au îmbunătăţit puţin, pentru că au apărutcevalegumeşicartofitimpurii.Câttrăiesc,nuamsăuitaceaprimăiarnăpetrecutăînRusia!Înlunileurmătoare,hranaadevenitmaiaccesibilăşicondiţiileeconomices‑auîmbunătăţitdatorităpoliticiinoiadoptatedecătreguvern.Afostnevoiesăserecurgă lao«abateredelacursulcomunist»pentrucăprinmultesateşioraşea trecut un val de nemulţumiri şi răscoale împotrivadictaturii comuniste. Lenin a propus o nouă politicăeconomică, care a fost o soluţie salvatoare pentruţara înfometată.Ţăranilor li s‑a îngăduit săarendezeterenuri pentru a fi cultivate, şi chiar dacă taxele dearendăeraudestuldemari,incluzândplataproduselorcrescute, ţăranii reuşeau să rămână cu destulămâncare pentru familia lor şi pentru vânzare. S‑apermis,deasemenea,comerţullaoscarămaimicăşichiardeschidereaunormiciafaceridefamilie.PartidulComunistconsideraNouaPoliticăEconomicăcapeuncompromisruşinosfaţădecomunism,prinfaptulcăafost admisă proprietatea privată.Dar datorita acestei

„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...”

Evrei 13:7

Experienţe

Page 19: DA 32-2012

19

politici, în magazine au apărut din nou produselealimentare,faptdevenitraritateînultimiiani“. PutemdoarsăneînchipuimcâtdegreutrebuiasăfiepentruEkaterinaVoronaev,careseîngrijeazişinoaptedesoţşideceicincicopiiailor.Părinţii lăsaupentrucopiitotceaveaumaibun,darşiaşaaceştia,decelemaimulteori,seridicauflămânzidelamasă.Atuncimama îipuneape toţi săse roage,pentrucaDomnulsănu‑ilaseşisăletrimităpâineaceadetoatezilele.DumnezeueracredinciospromisiunilorLui:pefondul foameteigenerale,existenţahranei încasa luiVoronaev era o dovadă a minunilor lui Dumnezeu.Ekaterina Voronaeva îşi aduce aminte despre acelevremuri astfel: „Atunci erau vremuri grele, nu eramâncare, nici îmbrăcăminte, răbdam frig. Pe cândîncăeramînBulgaria,oameniiziceau:„SuntveşticăînRusiasuntbolişifoamete.“Nuaşfivrutsăplecdeacolo.Acoloeraudetoate,puteaisăcumperiorice.Măgândeam:„Euosăstauaici,sămeargănumaibărbăţiiînRusia.“Nuştianimenidegândurileacesteaalemele.Dintr‑odatăm‑amîmbolnăvit,exactînsearadinainteaplecării.Atuncim‑amrugat:„Doamne,vindecă‑măşimăvoiduceînRusia.“Dimineaţane‑amdus,amcumpăratprovizii şi am plecat. Însă nici foametea şi nici altegreutăţinui‑auabătutpemisionaridelascopulveniriilorînaceastăţarăruinată.Dejadupăşasesăptămânidupăsosire,aureuşitsăaduneşisăanalizezeinformaţiidespresituaţiaactualăavieţiispiritualedinţară.Acesteinformaţii leeraunecesarepentrustabilireadirecţiilorprincipale ale lucrării lormisionare. În 28 septembrie1921,IvanVoronaevscrieprimascrisoaredinOdessaadresatăluiG.R.Flower:DragulmeufrateînCristos!Te salut în numele preţios al Domnului nostru IsusCristos, care vine în curând! Acum şase săptămâniamajunsdinBulgaria înOdessa,Ucraina.Acumamtoatedrepturile,cauncetăţeanrus(dupăceamstat10aniînAmericaşiBulgaria).Deocamdatăm‑amstabilitîn Odessa. Biserica ortodoxă greacă şi protestanţiiruşi au acum libertate religioasă şi suntem foarterecunoscătoriDomnuluipentruacestlucru.ÎnRusiaşiUcrainaexistăcâtevabisericiprotestante,printrecarebisericibaptiste,creştinievanghelici(unfeldebaptişti),adventiştiizileiaşapteaşimolocanii(quakeri),darnuesteniciodenominaţiepenticostală.Ampredicatîntr‑obiserică baptistă înOdessa şi am fost binecuvântaţi:două suflete au primit botezul cu Duhul Sfânt, aşacum scrie în FapteleApostolilor 4:4, şimulte sufleteauînceputsăseroagepentrubotezulcuDuhulSfânt.Printregreco‑catoliciseîntâmplăacumotreziremare,dar nu există literatură în limba rusă. Bibliile, NouTestamentele,tratateleşiarticolelesuntfoartepuţine,din cauza lipsei de libertate a presei. Oamenii suntînsetaţi după Cuvântul lui Dumnezeu. Vă rog să vărugaţipentruRusiaşipentru timpurilegreleprincaretrece.Vă rogsăvă rugaţişipentrumine!Nusemaipottrimiteprinpoştăcecuri,nicidinAmericaînRusia,nici invers;puteţi trimitedoar scrisori. ÎnmulteoraşedinRusia,estefoametedincauzasecetei.AvemmarenevoiedeajutorulAmericii.Văimplorămsănuneuitaţişisăvărugaţipentrunoi.Vărogsă‑mitrimiteţirevista„EvangheliaPentecostului“laadresa:VoronaevI.A.,str.

Jucovskogo,16,Odessa,Rusia.FiecaDumnezeusăbinecuvântezetoatefaptelevoastreşislujireavoastrădedicatăslaveiLui.ÎnEl,I.E.Voronaev. Lucrarea de predicare a lui Voronaev a fostmairoditoareacolounde,eleradejacunoscutcaautoralrevistei„IstinaiJizni“(ViaţaşiAdevărul),caredincândîncândajungeadinAmericaînRusia.Invitândlaserviciilelorpeunfrateaşadebinecunoscut,credincioşiibaptiştişi evanghelici nu aveau prejudecăţi şi erau gata săprimeascăînvăţăturaceanouădesprebotezulcuDuhulSfânt.PlinătateaCuvântului luiDumnezeu se revărsaîn inimile lor şi le transforma într‑un mod miraculos.UnelesufleteprimeaudarulDuhuluiSfântchiarîntimpulserviciilorcondusedeVoronaev. Până când învăţătura despre botezul cu DuhulSfânt era ceva nou şi necunoscut, nimeni nu seîmpotrivea. Dar după ce Biserica Evanghelică, careaparţinea Uniunii Ruse a Creştinilor Evanghelici, atrimisoscrisoaredirecţieiUniuniilaPetrograd,încarecereacaUniuneasăsepronunţecuprivirelaaceastănouă învăţătură, lucruriles‑auschimbat.ConducereaUniunii, în frunte cu Ivan Stepanovici Prohanov, arăspuns în felul următor: „Învăţătura penticostaliloresteoereziecareduce lapieireşi învăţătorii careopropovăduiesc trebuie izgoniţi din biserici“. Lui IvanVoronaevşiluiVasiliKoltovicile‑afostinterzissămaivinăînbisericaevanghelicilor.Înacelaşitimp,aufostdaţi afară din biserică aproximativ o sută de oamenicare auprimit botezul cuDuhul sau care simpatizaucunouaînvăţătură.IvanVoronaevafostnevoitsăsefoloseascădeexperienţadobândităînNewYorkşisădeschidă o biserică penticostală autonomă. Primeleserviciis‑auţinutînapartamentulpazniculuidelagaradinOdessa, Tutkin.Apartamentul se afla la subsolulclădiriigării.MaitârziuauînchiriatoclădirepestradaSabanski,învecinătatecutemutaDirecţiePoliticădeStat.Din12noiembrie1921,bisericapenticostalăşi‑aînceput activitatea, fiind înregistrată sub denumirea„BisericaCreştinilorEvanghelici“.CapastoralbisericiiafostalesIvanVoronaev.Într‑unfel,IvanVoronaevafostpregătitpentruoastfeldeîntorsăturăalucrurilor,ajutatfiindşideexperienţaacumulatăînSUA.Totuşi,speranţaluieracamişcărileprotestantesărăspundăcumaimultăbunăvoinţălaînvăţăturăpenticostală.ÎnStateleUnite,penticostalismulafostiniţialbineprimit,problemeleîncepândsăapărăabiadupăcemişcareas‑a cristalizat şi a devenit mai puternică. Aici însă,uniunilebaptisteşievangheliceaurespins învăţăturadespreCincizecimedelabunînceput,iaroameniicaresimpatizaucuea,eraudaţiafarădinbiserici.

(Va urma)

ExtrasdincarteaMesagerulCinzecimii.NikolaiUsaci,VladimirTkacenko,

EdituraScriplum,Oradea(www.scriptum.ro)

Page 20: DA 32-2012

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

Revista „Dragoste pentru Adevăr” Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,

www.dragostepentruadevar.roe-mail: [email protected]

Mobil: 0740 437777, 0746 046080

PRIETENIE

„Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”(Proverbe 17:17)

O prietenie adevărată nu o găseşti gata făcută. Mai degrabă găseşti o perlă decât un prieten.Prietenii adevăraţi sunt greu de găsit, dificil de părăsit şi imposibil de uitat.

Un singur prieten adevărat contribuie mai mult la fericirea noastră, decât o mie de vrăjmaşi la nenorocirea noastră.

Prietenia curată este cel mai mare dar pe care o persoană îl poate oferi alteia.Caracterul prieteniei vorbeşte despre calitatea propriului suflet.

Domnul este prietenul înaintea căruia îţi poţi descărca toată povara inimii, cu bune şi rele, grâu şi pleavă, ştiind că blândeţea mâinilor Lui va lua totul şi va face selecţia, păstrând ceea ce

merită să fie pastrat şi, cu suflarea bunătăţii Lui, va da deoparte ceea ce trebuie aruncat.

Prietenia este la fel ca banii, mai uşor de făcut decât de păstrat.

Una din metodele de a te scăpa de prieteni este: „Dă-le bani împrumut. Nu o să-i mai vezi nici pe ei, nici banii”.

Prietenii sunt persoanele cu care ne binecuvântă Dumnezeu sau cu care ne pedepseşte.

Prietenii buni sunt îngeri care ne ajută să păşim, atunci când aripile parcă şi-ar fi uitat zborul…

Cel care vine la tine doar să se laude cu propriile reuşite şi să plângă pe umărul tău atunci când îi este greu…nu-ţi este prieten.

Un prieten este cel care împarte cu noi bucuriile şi îndepărtează lacrimile noastre.

Când îţi faci un prieten nou, nu-l uita pe cel vechi.

Când prietenii te părăsesc, nu uita că sunt doar oameni şi nimic mai mult.

Prietenia este o floare care înfloreşte în toate anotimpurile, dar numai în grădina unei inimi plină de jertfă. Parfumul ei etern şi universal, curăţă mintea şi aduce mulţumire fără preţ.

Aşa să te porţi cu prietenul, ca şi cum ţi-ar putea deveni duşman.

Să fii de folos prietenului, atât cât să nu-ţi dăuneze ţie.

Cel ce se străduieşte să adune mulţi prieteni, câştigă deopotrivă şi duşmani.

Prietenia adevărată nu poate exista decât între oameni cinstiţi.

Fericit este cel ce găseşte câţiva prieteni buni pe calea vieţii.