2.+Psihologia+crizelor

8/16/2019 2.+Psihologia+crizelor

1/20

Psihologia crizelor existenţiale

IntroducereTermenul „criză” desemnează experienţele dureroase,

momentele de maximă tensiune şi zbucium sufletesc din existenţacuiva. El face referire la o perioadă de tensiune, de tulburare, deîncercări (adesea decisive), în care se manifestă acut în viaţa cuivacontradicţii şi neconcordanţe profunde, cu un pronunţat potenţial deviolenţă şi schimbare !n "eneral, în mediul medical#, criza presupune un „moment culminant” în evoluţia care precedevindecarea sau a"ravarea unei boli !n limba$ comun, termenuldesemnează situaţiile deosebite, conflictuale, dificile, greurezolvabile din diferite domenii (relaţiile dintre oameni, inter%etnice,inter%statale, funcţionarea economiei etc), şi face trimitere e&plicităla exigenţa unei intervenţii de urgenţă

'nd folosim termenul de criză ne mai "ndim la tot ceea ceface e&istenţa umană disperată sau insuportabilă "reutăţi ma$ore, boli, suferinţe sufleteşti sau psihice, momente critice din bio"rafiacuiva, pierderea unei persoane iubite sau apropiate, momentele dedeziluzie profundă, schimbările care produc mutaţii profunde întraseul vieţii cuiva* 'ert este că orice criză ma$oră din viaţa cuivaare nevoie de o ulterioară iniţiativă terapeutică pastorală

+u trebuie să uităm, în calitate de preoţi, că întotdeaunamomentele de criză în fiecare persoană în parte, în familie sau încolectivităţi constituie şanse de manifestare a lucrării lui-umnezeu în lume !n momentele de criză, rezolvarea situaţiei nuse mai poate face cu ajutorul regulilor interne existente într-un

sistem, fiind nevoie de intervenţia cuiva din afară (.iserica,/edicul, 0oliţia etc)

Dimensiunea „biografică” a crizelor. /ulte dintre crize precum crizele adolescenţei, ale maturizării sunt într%o le"ăturădirectă cu fazele dezvoltării psiho%fizice a persoanei umane

# Termenul a fost introdus, de altfel, de către însuşi 1ippocrate, care desemna prinel faza decisivă, de exacerbare a simptomelor unei boli (fără a preciza evoluţiaulterioară spre vindecare, a"ravare sau cronicizare)* 2dentificarea momentelor de criză din viaţa unei persoane este o iniţiativădeosebit de importantă, întruct întotdeauna acestea, pentru persoanele

nematurizate din punct de vedere duhovnicesc, au efecte depresive.

3pecialiştii le numesc „crize normative” (sau bio"rafice) spre a lediferenţia de „crizele destinului” incidente, boli, pierderea uneirudenii etc), intitulate ştiinţific „crize accidentale”

E&istă o simptomatologie a crizelor , întruct ele au untraseu tipic formele în care se manifestă crizele psihice şi situaţiileemotive tipice fiecăreia dintre ele au o importanţă deosebită sub profil pastoral 4 criză poate fi att de acută, înct poate determina o

prăbuşire a unei persoane umane -e aceea este foarte bine să fiestudiate de către preoţi şi reacţiile specifice în faţa unei crize adiferitelor tipuri de persoane (introvertite, e&trovertite, deprimatesau nevrotice), întruct diferă de la caz la caz vulnerabilitatea unei persoane în faţa unei crize

4rice criză din viaţa cuiva (inclusiv cele de natură psiho%socială) trebuie „depăşită”, altfel ea se poate „croniciza” determinnd leziuni psihice mai mult sau mai puţin profunde0siholo"ia clinică defineşte cazurile în care persoana umană rămnefi&ată într%un determinat eveniment e&istenţial critic al vieţii ei de

obicei din copilărie „nevroză”, şi, în parte, chiar „psihoză” !abordare nosologică a crizei psi"ice constituie un element indispensabil al colocviului pastoral

4rice criză a vieţii trebuie interpretată într%o perspectivăreli"ios%teolo"ică 5ocabularul teolo"ic cuprinde termeni esenţiali pentru o raportare pozitivă, terapeutică, e&plicativ%e&istenţială,sensuală la criză „cruce”, „vină”, „lipsă de credinţă” etc 4ricecriză a vieţii nu trebuie să aibă doar o e&plicare şi o relevanţă psiho%socială, ci şi una reli"ios%spirituală

6 6 6Tablou psiho-patologic pastoral. 7nalizaţi următoarea8 mărturie,identificnd dificultăţile psiholo"ice şi traumele subiectului

O doamnă în vârstă de 39 de ani, foarte tristă, abătută, se prezintă la preot:

„– Am venit pe la dumneavoastră pentru a vă ruga să facei ni!terugăciuni" #ine !tie, poate o să$mi fie mai bine" %u demult am suferit ooperaie de cancer la sn" &in acel moment mi$am pierdut orice elan de a

8 9olosiţi%vă de următoarea "rilă antecedentele istorice ale situaţiei: antecedentelerecente: comportamentul problemă, consecinţele acestui comportament (asupra

persoanei, asupra mediului)#


2/20

trăi" 'unt dezgustată de mine însămi !i de toată viaa asta" %u mai vreau să trăiesc" (mi pare rău că l$am paralizat în toate aciunile lui !i pe soul meu) *ă simt groaznic) %u !tiu dacă putei face ceva) &acă stau bine

!i mă gândesc, poate e un blestem în familia mea" #ând aveam doar +ani, mama a suferit de un cancer uterin care a „ani-ilat$o. în mai puinde 3 ani" &upă moartea ei, sora mea, cu 3 ani mai vârstnică, a condustoate treburile gospodăriei" /ata, de!i nu s$a căsătorit, nu mai prea era cunoi, de!i venea acasă, seara" %u !tiu dacă el ne$a iubit, !i cât ne$a iubit"

&upă moartea mamei, a văzut în noi, sigur, urmele vieii lui de familie, prelungirea în timp a raportului său cu mama" 'imt că nu mai vreau sămai trăiesc) fetele mele sunt de0a mari, iar eu sunt bătrână" 1refer să numai fac umbră pământului" %u mai sunt bună la nimic" Am fost în !oma0un timp iar acum nu mai beneficiez de medicamente subvenionate câtemi$ar trebui" 'unt atât de obosită !i de sătulă de tot2 'oul meu nu mai

prea calcă pe acasă" 'unt dezgustată" %u suport nici măcar să mă atingă" (ntr$o seară m$a invitat la o plimbare" &e plimbare îmi arde mie2 *i$e silă de toate !i de toi" %u mai suport pe nimeni" *ă obose!te totul" reau să mor)."

I. lasificarea e!enimentelor critice ale existenţei umane(tipice pentru o societate industrializată occidentalizată)

# "cara gra!ităţii diferitelor e!enimente biograficeexistenţiale 'are evenimente din bio"rafia individuală a cuiva (saucare circumstanţe din viaţa cuiva) prezintă un risc accentuat decriză psi"ică# 0utem catalo"a drept „evenimente critice” aceleevenimente care determină o profundă şi radicală sc"imbare acondiţiilor existenţiale ale unei persoane.$ 7cestea presupun prăbuşirea lumii (sau cel puţin z"uduirea ei puternică) aşa cum eaera percepută pnă atunci, adică „sfrşitul unei lumi” Ele nu%l lasănicidecum indiferent pe cel supus crizei, ci pretind o luare de poziţie att în plan cognitiv, ct şi emoţional. Evenimentele criticedin viaţa cuiva nu sunt întotdeauna sinonime cu „catastrofele personale”;

Este curios că o serie de evenimente catalo"ate în "eneral

drept „fericite” (precum căsătoria, naşterea unui fiu, absolvireafacultăţii, concediul, sărbătorile etc), conţin un potenţial de criză.

7ceasta pentru că şi ele (precum moartea, divorţul, boala) constau,inevitabil, într%o situaţie e&perimentată, trăită subiectiv Toateevenimentele menţionate în lista noastră au ceva în comun eleconstrn", mai mult sau mai puţin, la abandonarea unor obiceiuri consolidate şi la o nouă poziţionare în raport cu societatea, oreconfigurare a valorilor şi obiectivelor propriei existenţe 9orţele psihice sunt deci mobilizate de necesitatea de adaptare la noilecondiţii de viaţă@

@ 7ceastă scară de valori anihilează teoria „intuitivă” potrivit căreia doar anumitefaze ale vieţii ar putea să se constituie în „subiecte” ale crizelor, precum

adolescenţa, bătrneţea sau vrsta medie (slo"anul „mid$life crisis”) !n fapt,*


3/20

-acă, pe de o parte, evenimentele critice ale vieţii au efecte„îmbolnăvitoare”, pe de alta, ele mai au şi capacitatea de a eliberaresurse favorabile evoluţiei persoanei umane -e aceea, o mareimportanţă o au intervenţiile preventive, între care un loc fruntaş îl ocupă asistenţa pastorală Dn bun prile$ pentru cateheze specifice îlconstituie căsătoria: de asemenea, ocazii catehetice sunt "rupurile dedialo" părinţi%copii, vizitarea bolnavilor cu credincioşii la spital etc

E&istă şi o prevenire comunitar-pastorală a crizelor ?Personalităţi fragile# „cu grad $nalt de risc”. 4 renumită

teză psihanalitică afirmă că precedentele experienţe traumatice,suferite în special în copilărie, contribuie la creştereavulnerabilităţii subiecţilor în confruntarea cu ulterioarele crizeale vieţii.% &xperienţele traumatice din copilărie sau lipsa unei inserţii comunitar-sociale constituie două indicii ale profilului personalităţilor vulnerabile în faţa crizelor vieţii

%. Psihologia ci!ilizaţiilor. &actori de condiţionare socio-

culturală3ociolo"ii 0eter .er"er şi Thomas ucFmann, pleacă de

la rezultatul empiric potrivit căruia fiecare persoană umană trebuiesă construiască şi să reconstruiască constant propria realitateindividuală şi socială -oar astfel se poate "ăsi sensul şi identitatea propriei vieţi.

!n trecut, în era agricolă, societatea se alătura în aceastăîntreprindere individului, făcndu%i o ofertă precisă şi univocă devalori. /ai mult chiar dect de a i le oferi, i le chiar „impunea”

evenimente critice se manifestă de%a lun"ul tuturor fazelor vieţii? +u trebuie să se cadă în capcana opusă, potrivit căreia orice criză ar trebui să fie prevenită prin „oportune” contramăsuri pastorale Este necesar să eliminăm dinviaţa noastră durerea care poate fi evitată: rămn totuşi, foarte multe dureri,inevitabileA 3%a demonstrat astfel că femeile care şi-au pierdut propria mamă în copilărie ,înainte de cel de%al ##%lea an de viaţă, aveau mari dificultăţi în depăşirea crizeideterminate de moartea partenerului de viaţă -e asemenea, s%a observat că ratasinuciderilor între bărbaţii care şi%au pierdut mama în intervalul ultimelor #* lunieste de ? ori mai mare dect în cazul celorlalţi: la fel, rata sinuciderilor era de 'ori mai ridicată între bărbaţii divorţaţi dect între cei care îşi „savurau” ocăsătorie fericită !n plus, studiile sociolo"ice demonstrează că asupra şomerilor

contactele sociale intense au un efect pozitiv

7ceasta, dacă pe de o parte diminua foarte mult coeficientul delibertate al individului, pe de altă parte, compensa cu asistenţa şia$utorul acestuia momentele critice ale vieţii (maturizarea, căsătoria,îmbătrnirea şi moartea) 7ceastă apropiere strnsă dintre societateşi biografia individuală era făcută posibilă de le"ătura strnsă dintre persoană, stat şi reli"ie 7cest tip de societate, creştină, oferea ununic model pentru interpretarea şi plămădirea propriei vieţi (eligia

creştină dispunea de monopolul cunoaşterii şi interpretării existenţei. 7cest monopol nu îi era doar prote$at de către stat, cichiar atribuit şi "arantatB

-ar această supremaţie a societăţii asupra individului asuferit o radicală mutaţie odată cu trecerea societăţii de la etapaa"ricolă la cea industrială 3%a produs o adevărată „revoluţieliberală” care, ancorndu%se în umanismul antic şi medieval şi înidealurile de democraţie, a condus la afirmarea individului. !nfruntea mişcării se afla bur"hezia, consolidată din punct de vedereeconomic

+ucleul esenţial al noilor „constituţii” care se ancorau înidealurile Cevoluţiei 9ranceze era constituit de „-repturile9undamentale ale 4mului”, inclusiv dreptul la libertate a reli"iei !nacest mod, se slăbeşte profund le"ătura dintre persoană, reli"ie şistat, astfel punndu%se sfrşit unei unice orientări (creştine şiautoritare) în materie de filosofie a vieţii şi orientare creştină aculturii şi civilizaţiei (eligia creştină a fost silită deci să renunţela poziţia monopolistă în materie de definire a vieţii şi gestionare acrizelor existenţiale, deschizndu%se drumul spre o societate pluralistă#=

B Găsirea sensului existenţei şi al identităţii proprii nu era deci o responsabilitate privată a individului, ci un dat social, un adevăr public 9iecare se năştea într%oanumită clasă socială şi din acel moment viaţa sa întrea"ă era pre%ordonată, iar traseul ei era în mare parte „pre%destinat” !n aceste condiţii, dezvoltarea unei proprii concepţii despre viaţă nu era deloc necesară, şi chiar puţin posibilă

#= „Cevoluţia liberală a conferit individului un spaţiu de libertate fără precedent pentru a%şi plăsmui propria viaţă, "arantndu%i toate drepturile individuale -ar, pe de altă parte, tocmai în baza modelului occidental al societăţii liberale şi pluraliste, s%a creat o piaţă liberă de concepţii despre lume şi viaţă, care pretindede la individul dornic de a%şi construi o proprie identitate un efort imens

2ndividul trebuie să alea"ă între nenumărate oferte de semnificaţie, unele aflate8


4/20

-ar nu toţi oamenii dispun de capacitatea necesară, într%osocietate pluralistă, pentru a da în mod liber un contur „fermecător” propriei vieţi 7stfel se nasc crizele de identitate) sau se încearcă săse ia cu împrumut o identitate a unei fi"uri autoritare: sau se a$un"eo victimă a acţiunilor determinate de alţii !n plus faţă de toateacestea, se pare că în societatea pluralistă s%au creat condiţiile pentru ca individul să fie manipulat şi privat de libertatea de

alegere## 7stfel, în noua societate „de consum”, valoarea ma&imă şi

sensul ultim al e&istenţei este „dictat” prin mass%media *alorilecare nu sunt de natură economică sunt împinse spre fundalul nesemnificativ al existenţei -e aici se nasc alienarea (att de tipică pentru omul post%modern, manifestndu%se prin depresie) şi frica.

Dniversul reli"ios, att de important în viaţă, este „infectat”de practica predominantă şi unilaterală a unei vieţi simplificate şi reduse la o serie de „prestări de servicii” şi consum .aniidobndesc rolul unui „dumnezeu” omnipotent: cu ei şi cu bo"ăţia

omul speră să poată să%şi împlinească visul paradisului a acestease adau"ă limitările impuse de boli, bătrneţe, invaliditate, moarte,care devin sufocante ipsa transcendenţei şi a lui -umnezeu dinviaţa oamenilor face totul şi mai sumbru

!n consecinţă la toate acestea, concepţia despre viaţăfundamentată pe prestarea de servicii şi pe consum se repercuteazăasupra tipului de raporturi dintre persoane#* 0rincipiile economice

chiar în contradicţie între ele, în mod special privitor la deciziile fundamentaleale vieţii relaţiile cu partenerul de viaţă, educarea copiilor, orientarea în planreli"ios Totul rămne în sarcina lui şi doar a lui 2dentitatea care în trecut îi era

atribuită din start, acum este substituită de perspectiva unei proprii re"izări avieţii, din care societatea pluralistă este completamente absentă 9iecare persoanătrebuie să înfrunte viaţa, momentele ei critice, ca şi cum ar constitui un ciobrătăcit, fără să mai fie parte dintr%un cosmos social unic, coerent şi armonios” cfr2sidor .aum"artner, 1sicologia 1astorale" 4ntroduzione alla prassi di una pastorale risanatrice, Ed .orla, Coma, #BB8, p #*8## 0e de o parte, se insistă pe libertatea ca tinerii să-şi aleagă meseria şi carieradorită. 0e de altă parte, se asistă la penuria locurilor de muncă şi creşterea"alopantă a şoma$ului 7 se vedea în acest sens Harl 9rielin"sdorf, ivere non sopravivere" 'alute psicologica e fede, Edit 'ittaI +uova, Coma, #BB8, p #=#* 'onsecinţa lo"ică a acestor mutaţii profunde este o radicală neîncredere faţăde tradiţie şi faţă de orice formă de valori şi autorităţi tradiţionale 3tructurile

consacrate ale familiei, .isericii, 3tatului sunt astăzi privite cu o suspectă rezervă

promovează o modalitate de acţiune marcată de birocraţie şi deanonimat , care lasă nesatisfăcute exigenţele de a avea raporturi interpersonale calde şi fraterne -rept urmare, universul familiei şispaţiul timpului liber, oprimate de aceste e&i"enţe, se transformă, larndul lor, în surse de crize şi deziluzii

II. rizele biografice

0siholo"ia evolutivă ilustrează procesul vital folosindu%se demodelul „fazelor”, „stadiilor” sau perioadelor vieţii, păstrnd înatenţie principiul că „natura non facit saltus”

Primul an de !iaţă' $ncredere(suspiciune fundamentală'ontinuitate, solicitudine în satisfacerea nevoilor primare

(hrană, căldură etc), o si"uranţă psihică stabilă, sunt factorii carecontribuie la formarea încrederii fundamentale +. -in ea derivă şiîncrederea în mediul încon$urător şi în propria persoană !ncrederea

fundamentală constituie piatra de fundament a oricărei personalităţisănătoase

-acă aceste interacţiuni între părinţi şi copil, fundamentate pe o simpatie de bază, lipsesc, copilaşul devine în mod persistent nesigur se simte abandonat şi interiorizează ideea că nu se poateîncrede în nimeni. 7ltfel, o umbră se va proiecta asupra între"uluisău viitor

0otrivit biolo"ului 7 0ortmann, nou%născutul om (spredeosebire de alte mamifere) este un „prematur”, o fiinţă imperfectă3in"ur nu este capabil să supravieţuiască, avnd nevoie de un

constant a$utor şi o susţinere continuă din partea celor care%lîncon$oară Este necesar ca familia nou%născutului să creeze un„uter social” în care bebeluşul să se simtă prote$at şi învăluit într%oatmosferă de încredere primordială. 7cum începe naşterea psihicăa omului, care se realizează de%a lun"ul unui lun" proces al„devenirii”#8

'fr Harl 9rielin"sdorf, ivere non sopravivere" 'alute psicologica e fede, Edit'ittaI +uova, Coma, #BB8, p *


5/20

)nii %-* ai !ieţii' autonomie +ru,ine ,i dubiuTocmai pe cnd copilul s%a deprins a avea încredere în mamă

şi în lumea încon$urătoare, trebuie să înceapă să%şi e&erseze voinţade a pune în $oc această încredere, pentru a verifica ce esterealmente în stare să facă !nvaţă, pro"resiv, să fie autonom, să%şilăr"ească raza de acţiune -etaşarea de mamă se manifestă, copilul

începe să spună „eu” şi să%şi manifeste voinţa proprie 7stfel,iniţiativele copilului încep să intre în conflict cu voinţa externă a părinţilor 7cest fapt nu trebuie nicidecum să ducă la sacrificareainiţiativelor micuţului, altfel se va naşte o ruşine a copilului de a semanifesta şi o profundă neîncredere în sine însuşi.0$ !ntr%un climatopresiv de acest tip, „eu pot” nu va reuşi să se impună în faţa lui „nusunt bun la nimicJ”

3ub profil teolo"ic, aceasta ne aminteşte de raportul dintrelege şi credinţă 0otrivit lui 0avel, autonomia creştină culminează în„libertatea faţă de le"e” 'reştinul a$un"e la conştiinţa libertăţii

propriei voinţe, fără ca prin această să plătească preţul unei ri"ide şicontinue auto%mortificări 'nd acţiunea lui a$un"e să dăuneze

condiţia „rătăcitorului prin e&istenţă” !n noul conte&t, -umnezeu este perceput cafiind „capabil de orice”, dar mai ales de arbitrariu şi pedepsire Erau necesaredeci, în ochii oamenilor, alte mi$loace de forţă, cu care să poată fi înfruntat acest-umnezeu arbitrar şi punitiv: astfel, pentru început, oamenii s%au "ndit să seîncreadă în ştiinţă şi în propriile puteri , pnă într%att înct s%a a$uns la oasemenea idealizare de sine, înct omul a a$uns convins că posedă atributeledivine ale omniştiinţei şi ale omnipoteţei 7 început să sufere de „comple&uldumnezeu” 7cest comple& este intrinsec culturii moderne, afectnd ne"ativconştiinţa omului, aruncndu%l într%o criză profundă 'fr 2sidor .aum"artner, op"

cit", p #*A#


6/20


7/20

)nii 1*-10' Identitate# dispersarea rolurilor4dată cu începutul pubertăţii, ima"inea de sine dobndită

de%a lun"ul copilăriei devine din nou fluidă -etaşndu%se de părinţi, tnărul se vede pus în faţa responsabilităţii de a atin"e oidentitate precisă şi radicală ca bărbat sau ca femeie El îşi caută, deasemenea, o identitate de tip profesional şi social !n cazul reuşitei,

el are această convin"ere „/ă îndrept spre un viitor care are unsens şi devin un membru util al societăţiiJ” !n faza iniţială, e&istă, deobicei, o mare incertitudine privitoare la propriul „pro"ram”e&istenţial „1u sunt cel care aş vrea să fiu, nu sunt încă ceea cevoi fi, dar nu mai sunt nici cel care am fost2”.03

2dentitatea nu poate fi considerată ca o situaţie de durată,care odată a$unsă, nu se mai poate pierde, ci trebuie construităcontinuu într-o serie de sinteze. 'nd acest proces falimentează,are loc o dispersare a identităţii, caracterizată de fenomene precumo filosofie de viaţă confuză, radicalism, fu"ă de lumea reală,

dispersarea în activităţi fra"mentare etc#A !n această fază, este foarte important pentru tnăr să se poată

confrunta cu o sferă ct mai amplă de valori sociale şi de norme,şi cu "rupuri relaţionale chiar distonante, pentru a%şi cristaliza propriile obiective şi propriul potenţial 7stfel va putea descoperi ceidealuri şi ce posibilităţi reale are, iar aceasta îi va permite sărămnă fidel lui însuşi

'onfuzia specifică acestei perioade poate fi e&primată înmoduri de gndire în termeni alternativi de prietenKduşman,identificarea a%critică cu un şef idealizat, ri"idă interzicere de a pune

întrebări etc 666Dn tnăr de #? ani, care avea întlniri dese cu psihiatrul din cauza

unor atacuri de panică, vine la preot însoţit de mama sa/ama 1ărinte, de o foarte bună perioadă de timp fiul meu nu se

mai desparte de mine" 'e deplasează pretutindeni în ora! doar însoit demine" >ice că are nevoie de protecie" ?n timp, după ce am mers la medic,

s$a simit mai bine" 4$au făcut ceva tratament c-imioterapic" Au dispărut

#? E 1 EriFson#A 'azul crizelor e&istenţiale provocate de plecarea temporară a unor preoţi în

4ccident, la muncă

atacurile de panică, s$a mai lini!tit" 5a doar două săptămâni după cemedicul a confirmat că tulburarea este în regresie constantă, cu altecuvinte e aproape vindecată, a avut o nouă criză de „an6ietate., cu

palpitaii" %u !tiu că să mă mai fac cu el) poate că$i „vră0it." 1oate a făcut cineva farmece pe el"

0reotul Dltima criză, în ce conte&t s%a declanşatL9iul ram împreună cu mama, în autobuz" &ar, spre deosebire de

alte dăi, ea !i$a găsit un loc în autobuz mai în faă, s$a a!ezat, fără să semai uite înapoi" u a trebuit să stau abandonat, în picioare, pe interval"

@iind mare îng-esuială, a apărut „criza de nelini!te." Am simit că voile!ina" *$am enervat enorm" a s$a a!ezat bine$mersi, iar eu am rămas al nimănui" (ntotdeauna a făcut ea a!a" %u s$a îngri0it de mine niciodată cuadevărat, nici măcar acum, când vede că sunt bolnav !i neputincios" Am

simit că turbez de supărare" %u$i a!a că$!i calcă în picioare datoriile<)naliză -upă ameliorarea stării de sănătate, mama nu i%a mai

acordat atenţia „cuvenită” unui bolnav, nu i%a oferit locul în autobuzula"lomerat 7şa că s%a născut frustraţia „masculului” lipsit de atenţie şirespect, i"norat Tnărul suferea de o nevoie de protecţie exagerată, şiavea o modalitate tip „şanta$” de a le comunica 0arafrazarea şi analizareasituaţiei în perspectivă psiholo"ic%pastorală a creat o detaşare a tnăruluide situaţia lui anterioară, el însuşi identificnd în manifestările sale unor"oliu adolescentin banal, în virtutea căruia un om imatur duhovniceşte

poate pretinde să fie servit şi adulat666

)nii' 12-%/' Intimitate# izolare'ăutarea identităţii nu se termină cu adolescenţa, ci continuă

şi cu „prima maturitate” prin formarea unei relaţii stabile cu un partener. 7stfel este iniţiat un proces de comunicare mai profund,dar şi o confruntare inter%personală mai consistentă -e fapt, trebuie

să „ne antrenăm” în „a da” şi „a primi”, pentru a ne impune, pe de o parte, iar pe de alta, a permite şi altora să se afirme: pentru a iubi şi a fi iubiţi.

!n această perioadă pot să reizbucnească multe traumemoştenite din copilărie, şi multe aşteptări şi e&i"enţe vizavi decelălalt pot să fie dezamă"ite Caportul de cuplu din căsătorieconstituie şi o provocare la adresa celor doi tineri, întruct deşi acestraport comportă multe elemente de criză, este şi un proces deadaptare şi învăţare, raport făcut şi mai dificil dacă cei doi partenerinu au o identitate încă bine conturată !n acest caz, diversitatea

?


8/20

celuilalt devine un izvor de ură şi relaţia cunoaşte riscul de a derapaîn izolare

'onsecinţa este o relaţie limitată la sine însuşi (auto%realizare) de tip narcisist, iubirea îşi pierde din căldură, contactuldevine stereotip şi e&terior 4pusul pozitiv al izolării este osănătoasă distanţare, care, precum şi intimitatea, trebuie să facă parte din raportul de cuplu Este vorba despre dispoziţia de a

elimina influ&urile capabile să dăuneze propriei sfere intime-istanţarea contrastează cu iluziile unora spre o fuziune de tipregresiv#B

666"tudiu de caz' a preot se prezintă un bărbat de vreo 8= de ani,

ru"ndu%l să%i facă o ru"ăciune pentru „dezle"area cununiei”% &omnule preot, am venit la dumneavoastră din cauza ultimelor

mele e!ecuri din viaa sentimentală" *i s$a spus de mai multe ori că mi$ilegată căsătoria, dar n$am crezut" Am trăit câiva ani cu o femeiedivorată, care avea un copil" adevărat, ne certam des, iar uneori eranecesar să fie abiguită" Asta pentru că ea nu mă respecta ca pe un

adevărat bărbat al ei" /ot timpul lua decizii fără să mă întrebe, iar apoideciziile se dovedeau a fi insuficient de inteligente" (n primul rând, n$a

fost capabilă niciodată să recunoască la adevărata valoare pregătireamea profesională" u am făcut o înaltă !coală de contabilitate,recunoscută de toi prin valoarea ei" a putea fi mândră de pregătireamea" (n al doilea rând, mi$am dat seama că pe primul loc ea nu mă pune

pe mine, ci pe fata ei" 4$am spus de mai multe ori: „&e$ar fi c-iar fatamea, n$a! permite a!a ceva2 7ărbatul e capul familiei, el conduce, el are

primul loc2. %e$am certat ultima dată ca la u!a cortului, a c-emat poliia !i m$a dat afară din apartament căci era apartamentul eiB, pentru câtevalovituri de pumn ce i le$am aplicat" %$am făcut$o des, dar o femeie, dacă

n$o bai, nu !tie că$i iubită)

#B Este interesantă o asemănare a acestui moment cu relaţia intimă şi fidelitatea îniubire a lui -umnezeu faţă de poporul ales 0otrivit reli"iei creştine, întrea"aistorie a lucrării lui -umnezeu în viaţa oamenilor este o neîntreruptă acţiune deiubire 'onvieţuirea dintre un bărbat şi o femeie trebuie să fie relativizată deiubirea faţă de -umnezeu +u trebuie niciodată unul dintre parteneri să devină„-umnezeu” unul altuia Ei pot să constituie unul pentru altul persoane umane, pentru că trebuie să-şi dea seama că fericirea lor ultimă merge dincolo de propriul partener +u trebuie să se idolatrizeze reciproc, ci să aspire la realizarea

de sine finală „întru -umnezeu”, prin iubire

0reotul 7ceastă femeie cu copil este sin"ura dumneavoastrărelaţie afectuoasă din viaţăL

% A, nu) dar ea este ultima, de care m$am legat mai tare" drept,acum e prima dată când a luat partenera decizia despăririi" &e obicei, eulic-idam o relaie, atunci când îmi dădeam seama că nu corespundee6igenelor mele" @oarte multe femei nu îneleg că !i soul trebuie să fie

prote0at, îngri0it, ferit de preteniile e6agerate ale altora) 1ărinii mei m$au învăat dintru început ce înseamnă să fii iubit" u – nu am apucat să vă

spun – am venit pe lume când părinii mei erau bătrâni, aveau aproape ;de ani" &ar ei au fost primii care au !tiut că eu mă voi realiza deplin înaceastă viaă !i voi fi apreciat de oameni" u am fost dintotdeauna o

sperană în mi0locul celor în care am trăit" *ama mea îmi repetă !i acumcă voi fi fericit doar dacă soia mea va vedea adevăratele mele calităi !i

se va ridica la înălimea performanelor mele intelectuale !i profesionale"0reotul -ar aveţi nişte realizări deosebite, unanim recunoscuteL$ /oate aceste lucruri se vor confirma, fără tăgadă, în viitor"

1ărinii meu n$au putut să gre!ească în intuiiile lor" &e altfel, de îndatăce va apărea un post de contabil bine remunerat la o bancă, voi candida,

pentru a se confirma public competena mea" &e aceea am venit ladumneavoastră să$mi facei o rugăciune de dezlegare a cununiei !i să măa0utai să$mi găsesc „0umătatea. ideală" #red că ai îneles e6act cum a!dori eu să fie) părinii mi$au confirmat după fiecare e!ec că ei au„pregătite. multe fete potrivite mie, dar eu doresc să fiu sigur că

&umnezeu e cu mine în ceea ce voi întreprinde")naliză 7cest om a fost privit mereu de către părinţi ca o

speranţă profesională care urma să se realizeze într%un viitor incert !nfapt, subiectul nu dăduse nici o dovadă a calităţilor sale „deosebite” !n

pofida nerealizărilor şi a stării prelun"ite de incertitudine, el se iluziona şiîşi vedea un viitor „dilatat”, încărcat de tot felul de şanse 7ctuala criză,aparent e&terioară, este determinată de incapacitatea sa de a evolua de la

psi"ologia unui adolescent la cea specifică unui bărbat matur, generos,tată şi soţ protector El se simte încă un adolescent care trebuie adulat,ascultat şi prote$at

666)nii %3-4' capacitate generati!ă# stagnare4biectivul primar al capacităţii "enerative este acela de

procreare şi de educare a generaţiei succesive. E&istă şi persoanecare, datorită unor înzestrări speciale de la natură, orientează acestinstinct nu spre naşterea unui copil, ci spre o activitate creativăcapabilă să le satisfacă e&i"enţele de responsabilitate parentală într%

A


9/20

o altă manieră E important să subliniem că ne aflăm în prezenţaunui stadiu de creştere a personalităţii sănătoase 4mul a fost plăsmuit de -umnezeu în aşa fel înct are nevoie permanent de„altul”, pentru a nu cădea victimă unei deformări psihice a auto%absorbirii, în care el devine copil şi „dezmierdat” de sine însuşi *=

Integritate-disperare. 56rsta medie 7 maximaexistenţială 5rsta adultă iniţială şi medie acoperă o perioadă de

timp în care potenţialul psihic, intelectual, socio%cultural etc, îşi"ăseşte deplina aplicare şi utilizare. 'apacitatea şi status%ul atins permit să se asume decizii, att în sfera familială ct şi în cea profesională şi a vieţii sociale !n acelaşi timp, e&istă şi sisteme decriză, cnd viaţa şi randamentul se identifică, diminuarea acestuiadin urmă determinnd crize e&istenţiale 3e descoperă acum, în moddramatic, tot ceea ce nu a fost suficient trăit, sau a fost sufocat dincauza fi&ării în cariera profesională $ocul cu copiii, ieşirea în lume,ascultarea muzicii, vocaţia artistică, visarea cu ochii deschişi,reflecţia asupra sensului vieţii 0rivind la propria e&istenţă trecută, şi

la perioada care mai rămne de trăit, se comentează cu tristeţe„'um a fost posibil ca viaţa să treacă att de repedeL”

4alea care consimte evitarea anticipată a unui astfel deviitor bilanţ existenţial marcat de disperare este cea care conducela interioritate Trebuie să fie recuperat ceea ce a fost i"norat întrecut şi să e&iste o eliberare de constrn"erile şi scopurilee&istenţiale, discutabile, a universului semantic al lui „a avea”

666Dn tnăr in"iner de 8* de ani solicită o întlnire duhovnicească cu

preotul întruct doreşte să intre în mănăstire

2n"inerul 1ărinte, m$am -otărât să mă duc la mănăstire" &e fapt,trebuie să spun dintru început că nu am o sănătate de fier" Am palpitaii lainimă adeseori, stări de nelini!te, cefalee, o stare continuă de nerăbdare,nu$mi găsesc nicidecum pacea" #red că &umnezeu îmi cere să mă duc lamănăstire" Acolo voi fi fericit" Acolo pot face orice, muncitor necalificat,îngri0itor de animale, voi trudi la săparea pământului dacă e nevoie),orice" %u !tiu cum de am a0uns în starea asta, totu!i recunosc că edisperată, nu mai suport viaa din lume, vreau să mă retrag, nu mă mai

*= !n statutul de „părinte” se află ascunsă o formă de participare la eclesio%"eneză, prin intermediul diferitelor harisme dăruite de -umnezeu pentru edificareacomunităţii Este vorba despre creativitate, corespunzătoare „creaţiei continue” a

lui -umnezeu

îneleg pe mine însumi, nu mă mai recunosc, sunt !ocat, pentru mine viaaa devenit insuportabilă)

0reotul Mtiţi, viaţa la mănăstire este, realmente, foarte frumoasă,liniştită, densă în trăiri interioare, dar pentru a o "usta, e nevoie de oanumită vocaţie Ea nu e un mod de a scăpa de viaţa aceasta, de„refu"iere” din lume 5ocaţia monahală este (conform învăţăturii.isericii) esenţială pentru intrarea într%o mănăstire 7ţi recunoscut întrecutul dumneavoastră indicii ale acestei vocaţiiL

2n"inerul 1ărinii mei au fost amândoi ărani, dintr$un sat uitat de lume" u, doar prin eforturi supraomene!ti am a0uns să fac o facultate"#ând luam vacana de la universitate, mergeam uneori o zi întreagă pe

0os până acasă, mi se umflau picioarele, căci nu aveam bani de aruncat" Am făcut o facultate de instalaii" %$am terminat$o cu note mari, dar important e că am terminat$o" Am lucrat un timp pe un post inferior,magaziner, într$o întreprindere" *$am descurcat foarte bine pe acest post modest, am primit un salariu corespunzător, din care am trăit suficient debine" drept, o mărturisesc ca la spovedit, am trăit mai muli ani cu o

fată mai u!uratică, unii ziceau că$i prostituată" u am iubit$o !i avemîmpreună o fetiă" &ar cu câteva săptămâni în urmă m$a dat afară dinapartamentul ei, repro!ându$mi că$s „neam prost." *$am dus apoi acasă,la părini, care m$au omorât cu criticile lor !i acuzele că nu aduc bani încasă, că de ce am făcut !coală înaltă, ca să stau acasă la vaci etc") A!acă am revenit la ora!, !i m$am anga0at ca a0utor de !ef de ec-ipă la oîntreprindere de drumuri" %u spun la nimeni, dar dorm în magazia unde

subalternii mei î!i in salopetele de lucru" i locuiesc toi, la ora!, aucasă" u n$am nici unde face baie" Asta$i viaă<

0reotul -ar care vă este acum starea interioară, aspiraţiileL2n"inerul /răiesc o stare continuă de panică" 'unt îngrozit" *ai

tare mă agit de când !eful mi$a spus că o să plece o lună în concediu !i euo să trebuiască să conduc ec-ipa" u nu mă pricep a!a bine la drumuri !ice$o să mă fac< O să râdă de mine toi muncitorii2 %u am nici un prietencu care să vorbesc" &acă stau bine !i mă gândesc, nici n$ar avea cinevade ce să fie prieten cu mine, căci n$am ce să$i ofer" (ntrucât sunt o fiinălipsită de valoare, nici femeile nu se uită la mine" Acum am o stare detensiune că simt că înnebunesc" &e$aia am venit la dumneavoastră, altfel mai amânam" Oare n$o să înnebunesc< %u văd nici o cale de scăpare"

1oate, mănăstirea, da), mănăstirea" Acolo o să mă lini!tesc")naliză 0roblemele acestui tnăr in"iner, absolvent al

„universităţii de masă post%decembriste”, şi aceasta după eforturiîndelun"ate, sunt multiple de sănătate, profesionale, de inserţie socială,sufleteşti 0rioritare însă între acestea sunt, la o analiză ri"uroasă,

B


10/20

problema duhovnicească şi cea profesională 3tarea de an&ietate creştea la"ndul că se va face de rs în faţa muncitorilor ncompetenţa

profesională este un capitol care poate genera dezec"ilibre interioare foarte grave pe parcursul vieţii. !n plus, se impune în cazul lui un pro"ram de „reconstrucţie a persoanei” identitatea de sine trebuia să fieconsolidată 2ată evoluţia ulterioară a tnărului a învăţat să lucreze pecalculator, a locuit un timp într%una din camerele de rezervă ale parohiei,şi%a cumpărat o maşină „second hand”, şi%a cşti"at cţiva prieteni în

parohie, a urmat un master cu specializare în drumuri, a fost promovat laserviciu /er"e la biserică în fiecare duminică 7 rămas o persoană fra"ilă,întruct noile sale deprinderi nu sunt încă suficient consolidate, sunt dedată recentă raportat la umilinţele anterioare care apasă asupra trecutuluisău 7 "reşit oare preotul că nu i%a recomandat intrarea în monahismL

6668mbătr6nirea 4dată cu trecerea timpului, omul este

bntuit, tot mai insistent, de "ndul la două realităţi pe care anterior le%a tot repudiat boala şi moartea 'ontrar stereotipului curent,bătrneţea nu trebuie să fie considerată doar ca un proces

regresiv, de pierdere, ca o fază de retragere din viaţa socială şi punctul terminal al unei călătorii. 'a toate celelalte crizedeterminate de etape bio"rafice, bătrneţea are un mare potenţial decreştere

/ulte cercetări "erontolo"ice demonstrează că senescenţa psihică poate să prezinte un avanta$ de „inteli"enţă cristalizată”,esenţializată, o înţelepciune de viaţă de e&cepţie E&perienţele decriză, specifice bătrneţii, nu sunt condiţionate de factori obiectivi plecarea copiilor, pierderea contactelor cu cole"ii de serviciu,diminuata frecvenţă a vizitelor ct de modul subiectiv de

interpretare a acestor fapte Mi acum este necesară o elaborare şi ocorectare activă a modelelor interpretative 9oarte important, înaceastă fază a vieţii e&istă o atitudine interioară care conduce la oconciliere cu propria viaţă acceptarea propriului traseu e&istenţial,care este unic, şi a persoanelor care şi%au împletit destinul cu alnostru, persoane care nu mai pot fi substituite retroactiv dealtele

9oartea. 0entru fiecare om, criza e&istenţială dobndeştema&ima ei acuitate în clipa morţii 5rta de a muri este însă legatăindisolubil de arta de a trăi. 9reud a scris „-atoria principală a

oricărei e&istenţe rămne aceea de a suporta viaţa 5echiul proverb

spunea „'i vis pacem, para bellum – &acă vrei pacea, pregăte!te$tede război.C „ /acă vrei viaţa, pregăteşte-te de moarte6”.

4 frică e&a"erată de moarte apare întotdeauna acolo unde nus%a trăit în viaţă cu conştiinţa morţii, unde nu s%a reuşit să se accepte propriul parcurs e&istenţial 7impul care rămne se relevă atunci ca fiind prea scurt pentru a începe o nouă viaţă 2ată un frumosstih din vecernia 8fntului 9artin +din 7ours „&l nu se temea de

moarte şi nu renunţa a trăi6” *#

III. :xemple de crize biografice

3e impune o reflecţie psiholo"ică şi pastorală focalizată attasupra fiecărei etape a vieţii, ct şi asupra crizelor care suntspecifice fiecăreia +e vom opri asupra ctorva cazuri emblematice privitoare la copilărie şi la atitudinea corespunzătoare a părinţilorToate acestea amintindu%ne de faimoasa a&iomă a lui 3i"mund9reud „4rice început în copil, este etern” „Etern”, în sensul că

înfrn"erile şi suferinţele pe care copilul le e&perimentează însufletul său şi în viaţa sa rămn imposibil de şters pentru întrea"aviaţă 0otrivit acestei viziuni, tocmai în crizele copilăriei s-ar afladeja sc"iţate şi sumar conturate toate crizele ulterioare ale vrstei adulte E adevărat, crizele copiilor sunt într%o strnsă le"ătură cucele ale părinţilor

"imptome emblematice ale crizelor'hiar în familiile oamenilor care au o e&istenţă îmbelşu"ată

din punct de vedere material, se re"ăseşte un nesfrşit şir de

suferinţe E&istă o reală suferinţă în copilărie, e&primată în tulburăride comportament

*# -in punct de vedere teolo"ic, responsabilitatea formativă determinantă pentrucea de%a doua $umătate a vieţii este inte"rarea, adică acceptarea întru credinţă a propriei e&istenţe, rămasă inevitabil limitată şi fra"mentată, precum şi amisterului morţii Dn răspuns sublim la această provocare îl dă doctrina creştină, prin învierea morţilor 7 se vedea în acest sens Giacomo -acNuino, 5ibertaD diinvecc-iare" ?n arte c-e si impara, Edit 3ocietaI 2nternazionale, #BB*

#=


11/20

# Tulburări de natură somatică #8>

Enurezis nocturn (urinarea, noaptea în pat) #,A7stm aler"ic =,@Tulburări ale somnului *,<3tri"ăte nocturne #,*4biceiuri nervoase (ticuri, su"erea de"etului etc)


12/20

are nevoie să%i fie satisfăcute aceste necesităţi personalitatea sa seva putea dezvolta doar dacă adulţii (părinţii, rudeniile, învăţătoarea, profesorii, preotul, persoanele de referinţă din viaţa lui etc) vor luaîn serios această nevoie de protecţie a copilului „-acă, în schimb,copilul este „folosit” pentru a satisface e&i"enţele adulţilor, dacă e bătut, pedepsit, ameninţat, abuzat, manipulat, ne"li$at, înşelat, fărăca cineva să intervină în favoarea lui, atunci el suferă o malformare

definitivă. 3unt traume care%şi vor face simţite efectele pentruîntrea"a viaţă”*


13/20

religioasă determină în acest caz nu doar o „pierdere” a religiei, şio „înveninare” a lui -umnezeu, ci ea se va face vinovată şi deruinarea psi"ică şi fragilizarea afectivă a copilului „+evrozaeclesio"enă” descrie cu obiectivitate ştiinţifică această ucidere asufletului copilului şi consecinţele fatale ale unei reli"ii răuînţelese*?

:ducaţia hristică!n +oul Testament întlnim o atitudine fermă a

/ntuitorului împotriva oricărui tratament nepotrivit faţă de copii„-acă vreunul ar scandaliza pe unul dintre aceşti mici, care cred în/ine, mai bine i%ar fi luiQ” (/atei, #A, @) El avertizează ca nucumva să fie ne"li$aţi copiii „uaţi seama să nu dispreţuiţi pe niciunul dintre aceştia mici” (/atei, #A#=) -e nenumărate ori se facemenţiune în 3fintele 3cripturi de binecuvntările pe care le dădea/ntuitorul copiilor (/arcu #=,#8%#@: /atei #B,#8: uca #A,#;%#?)/ntuitorul îi îndeamnă pe oameni să redevină „precum copiii”

(/atei #A,8) „4ricine primeşte pe vreunul dintre aceşti copii înnumele meu, pe /ine mă primeşteJ” (/arcu, B,8@)*A

*? „9alimentul educaţiei copilului de către reli"ie nu se reduce doar la acestee&emple E&istă indicii clare că în pastorala copiilor s%au infiltrat o serie deideolo"ii care nu preţuiesc copilul pentru ceea ce el este ci îl umilesc într%omanieră subtilă 'are este rolul pe care copilul îl are în pastoralăL 3unt ei subiecţiautonomi sau au doar un rol demonstrativ stabilizator, în anumite ceremoniicomunitare ale .isericiiL 1erbert 0oens"en face această obiecţieKconstatare„ :astorala ecleziastică are în raport cu copiii mai mult un obiectiv deautoafirmare, adică de folosire a lor în ceremoniile comunitare” 3e re"ăseşteaici şi o concepţie peda"o"ică aplicată copilăriei care de"radează copiii,

reducndu%i la nivelul de „obiecte” care trebuie umplute cu „informaţii”reli"ioase, cu scopul de a garanta continuitate ;isericii de mine 'opilul în sineînsuşi, e&perienţele sale, preocupările, întrebările şi fricile sale sunt întru totulne"li$ate !n acest mod, pastorala nu face altceva dect să contribuie la psi"opatologia infantilă, iar reacţia spontană a părinţilor şi a copiilor de a sesustra"e influenţei unei astfel de pastorale este e&plicabilă” 'fr 2sidor .aum"artner, 1sicologia 1astorale" 4ntroduzione alla prassi di una pastoralerisanatrice, Ed .orla, Coma, #BB8 p #


14/20

7ceastă atitudine este de fapt încura$ată de cei din $ur medici, preoţi, profesori, prieteni, toţi tind să consoleze şi să nu exprime încuvinte gravitatea situaţiei, blocnd în acest fel calea spre propria „descoperire a adevărului”.=>

22 7devărul, odată descoperit în plan raţional, pătrunde, pro"resiv, în straturile tot mai profunde ale conştiinţei, lundu-seact de el şi la nivel emoţional Drmează, de obicei, o explozie

necontrolată de manifestări agresive de tip vulcanic împotriva prietenilor, a familiei, împotriva propriului sine, împotrivadestinului (8) -in păcate, de obicei, aceste reacţii sunt rău înţelesede cei din $ur, care ulterior vor fi reproşate 3e alunecă astfel într%uncerc vicios de a"resiuni şi reacţii nevrotice care va determina în toţi participanţii un sentiment de vinovăţie !ntr%o a


15/20

de sine) exprimarea sentimentelor sale nu este facilitată sauacceptată8* Este ur"entă deci manifestarea responsabilităţii pastorale de a însoţi omul în toate fazele durerii sale, în contrast cufilosofia e&istenţială din societate

1. &aza „refuzului ”!n această fază, pierderea celui dra" este ne"ată şi persoana

lovită este împietrită în durere „+u poate fi adevărat, totul pare unsomn urt” ?aza de „şoc” este în "eneral foarte scurtă, şi poatedura de la cteva ore la cteva zile !n această perioadă, cel aflat însituaţie încearcă să evite orice contact cu alţii, în timp ce sunt tot mai evidente indiciile unei prăbuşiri a lumii sale subiective.

Cudeniile încearcă să evite un „colaps emotiv”, dar în acestfel, obstacolează, involuntar, evoluţia procesului de „doliu” !n fapt, persoanele care rămn fi&ate în această fază a refuzului, care suntsilite, cu alte cuvinte, să păstreze controlul de sine, împin" maideparte emotivitatea care decur"e natural din pierderea umană

suferită 5iaţa lor emotivă va căuta alte obiecte asupra căreia să sereverse &motivitatea reprimată se va exprima sub forma detulburări psi"o-somatice, tocmai pentru că procesul de „doliu” afalimentat88

'unoscnd „ordinea divină” a lucrurilor care ni se descoperăîn ru"ăciune, se va putea conferi retroactiv, într%o manieră

8* 0rocesul „doliului”, complet străin de „filosofia profitului” specifică climatuluicultural contemporan, nu are nici o susţinere în societatea noastră, totalmenteorientată spre „randament” -e acest mod de a raţiona se lea"ă obiceiul mai nou

de a muri la spital, specific întru totul lumii occidentale. !n acest mod se evităsituaţia de a te confrunta cu moartea altora, şi drept urmare, şi cu propriamoarte 7ceasta face ca şansele de a trăi „doliul” în lumea noastră să sediminueze tot mai mult

88 E important deci în această fază să se manifeste deplin prăbuşirea lumiisubiective şi să aibă loc „şocul” corespunzător „4onsolările” verbale foarteample permanentizează, adeseori involuntar, negarea realităţii. !n acestesituaţii, de altfel, preotul însuşi nu poate dect să se scufunde în mutism, iar prinru"ăciune să participe afectiv la aceste momente şi să fortifice speranţa caremer"e dincolo de moarte 'fr 0aul / Uulehner, /eologia 1astorale" 1astorale @ondamentale" 5a #-iesa fra compito e attesa, Edit Vueriniana, .rescia, #BB*, p

*B

creatoare, spaţiu "aosului sentimentelor care irump în fiinţaumană aflată în doliu. Cu"ăciunea, în forma sa rituală, permitecelui care este lovit de un mare necaz să se abandoneze propriilor sentimente fără ca prin această să se prăbuşească universul luiinterior, făcndu%l să înţelea"ă că el în ciuda situaţiei subiective dedezordine e oricum integrat în ordinea divină de ansamblu=$ !nacest mod, cel aflat în criză este încura$at să dea fru liber

manifestării propriilor sentimente

%. :xplozia sentimentelor-upă faza dominării controlate a emoţiilor care urmează

primelor zile după moarte, persoana rămasă sin"ură este z"uduită deun haos de sentimente tristeţe, mnie, bucurie, supărare, frică,culpă, nelinişte, toate trăite alternativ, cu o mare confuzie interioară7ceastă erupţie de sentimente constituie un stadiu elementar al tranziţiei spre depăşirea crizei. !mpotriva tuturor tendinţelor decomportament impuse de societate, care pretinde „controlul de

sine”, cel aflat în suferinţă trebuie totuşi să aibă posibilitatea de a se„abandona” nu doar durerii, ci şi mniei şi friciiEste foarte important în această fază ca preotul să nu

bloc"eze manifestarea şi exprimarea sentimentelor în timpul dialogului pastoral. Este vorba în special de sentimente de supăraresau vinovăţie, manifestate (de obicei) de cel în criză, cu mareezitare, văzute fiind ca fiind „tabu” 3upărarea şi a"resivitatea suntcauzate de dezamă"irea provocată de faptul de a fi abandonat de persoana iubită (defunctul) (eproşul făcut mortului de a f iabandonat pe cel rămas în viaţă între mii şi mii de dificultăţi ale

vieţii este o etapă normală în experimentarea doliului 7ceastăe&perienţă interioară încărcată de a"resivitate este depăşită prea"rabnic întruct nu este înţeleasă, şi de aceea nu%şi "ăseşte adevăratafinalitate 0reotul este dator să fie foarte atent să culea"ă dinmanifestările interlocutorului aflat în doliu orice indiciu aldezamă"irii sale şi orice urmă de reproş (făcută defunctului),

8


16/20

precum şi auto%acuzele sau „"ndurile rele” pe care le%a avut înraport cu defunctul 8;

666a preot se prezintă o doamnă din 0redeal, a"itată şi cu o

fizionomie foarte crispată$ 1ărinte, am venit la dumneavoastră la recomandarea unui psi-olog"

u nu mă simt „acasă. întru cele ale religiei, dar încerc să fac totul pentru sănătatea mea, a!a că „o fac acum !i pe asta." Am fost internată la spital dincauza unui diabet insulino$rezistent" ?ite, am aici !i biletul de e6ternare" *$amuitat !i eu ce scrie acolo, căci am făcut !i eu niică !coală" %u !tiu, dar depresiaan6ioasă care e scrisă acolo nu mi se pare că poate să$mi facă viaa c-iar a!a,un infern" %u pot să dorm noaptea, sunt tot timpul nelini!tită, am gânduri negre,mă agit" %u mai pot să suport viaa aceasta"

0reotul -oamnă, -umnezeu este iubire, iar el nu doreşte ca noi să fimnefericiţi şi bolnavi .oala este o urmare a căderii naturii noastre, dar -umnezeu poate, şi vrea, să ne redea sănătateaQ -ar medicul, ce anume v%a sfătuit să faceţiL

$ *i$a dat un vagon de anti$depresive, dar fără rezultate" %u mă simt mai bine !i nici c-ef de viaă nu am mai mult" #ât timp le iau, parcă, parcă,lucrurile merg puin mai bine, dar nu vreau să le iau tot timpul, căci, totu!i, n$amdecât de ani, !i doar n$o să mă îndop cu medicamente până în clipa morii)

%u !tiu ce să mă fac" A zic medicul că doar dumneavoastră ai putea face ceva, ar trebui să$mi facei ceva, n$am îneles bine, ceva foarte vec-i, parcă „spovadă. i$a zis" A! vrea s$o facem !i pe asta, că nu mai pot"

0reotul „3i"ur că da, sin"urul lucru este că această „Taină” trebuie puţin pre"ătită anterior, printr%un dialo" duhovnicesc, care are, la rndul lui, o mare putere terapeutică „3povedania”, nu este, cum cred "reşit unii, un „tribunal”, ci o„clinică” +u este o simplă înşiruire de păcate, ci o dobndire har, ca urmare are"retului pentru erorile comise şi necazurile provocate altora Toate păcatelenoastre sunt o formă de a% întrista pe -umnezeu

8; 7ceste sentimente de vinovăţie se nasc din raporturile care e&istau cu persoana defunctăcnd ea era încă în viaţă !n faţa morţii, ele se e&tremizează, pentru că acum nici un dialog nu va mai putea remedia ceea ce a fost neglijat şi nici o acţiune nu va mai putearecupera ceea ce a fost omis. 3entimentele de vinovăţie fac trimitere specială la ceea ce arămas neclarificat între două persoane 7sistenţa pastorală a preotului nu trebuie sădepăşească fu"itiv aceste sentimente, într%o manieră pur „rituală”, specifică, uneori,spovedaniei E&perienţa pastorală demonstrează că adeseori spovedania, atunci cnd nueste anticipată de o serie de discuţii duhovniceşti, poate să sufoce apariţia sentimentului devinovăţie, împiedicndu%l deci, pe cel aflat în culpă, să-şi recunoască vinovăţia, şi astfel să se accepte şi pe sine însuşi. Este foarte important deci să se dea viaţă vec"iului raport cu persoana defunctă. 'umL 0reotul poate să%l încura$eze pe cel rămas în viaţă să

povestească care erau raporturile dintre cei doi cnd erau în viaţă fără să ocoleascăconflictele care eventual e&istau, şi cum erau acestea anihilate E bine să fie sfătuită

persoana să aibă dialo"uri interioare cu cel defunct, ca şi cnd ar mai fi în viaţă -oar astfeldorinţa infinită de a fi iubit, în ciuda vinovăţiei proprii, poate să-şi demonstreze

dimensiunea terapeutică. 'fr 2sidor .aum"artner, op" cit", p #


17/20

*. „"epararea” de celălalt# regăsirea se sineDrmează apoi o fază de căutare, de cercetare a nivel conştient,

defunctul este „căutat” în anumite camere, în anumite locuri preferate deel, în foto"rafii, în obiectele folosite cu precădere de el, iar la nivelinconştient, este căutat în vise -at izbirea de cruda realitate cotidiană, înspecial zădărnicirea continuă a nevoii de contact fizic, îl determină pe celrămas în viaţă ca, pro"resiv, să%şi remodeleze raportul cu persoana

defunctă 7stfel, el va accepta faptul că însăşi ima"inea pe care o aveadespre cel mort poate să se schimbe Dneori doar în această fază sedescoperă că raporturile reale cu defunctul prezentau probleme 7stfel,încet, încet, devenim capabili să%l mutăm pe cel defunct din poziţiacentrală pe care o ocupa în viaţa noastră 8?

7sistenţa pastorală trebuie să fortifice această nouă raportare lacel dispărut -e asemenea, preotul poate să încura$eze pe cel rămas înviaţă să se detaşeze progresiv de simbolurile în care defunctul continuăsă supravieţuiască 7stfel, e bine să sfătuiască familia să dăruiascăhainele celui mort, să "olească dulapurile lui şi să adapteze casa, în limita

posibilului, la noua situaţie 7cesta este un indiciu al faptului că cel rămas

în viaţă a a$uns la etapa „separării”'apacitatea de a accede, în această fază, la ritualurile funebre

bisericeşti constituie un mare a$utor pentru cel rămas în viaţă 0ărăstaselede la ? zile,


18/20

P s i h o l o g i acrizelor existenţiale

Terapia pastoralăa situaţiilor cu potenţial psiho%pato"en

1entru o)sistenţă pastorală terapeutică

# 'rizele afectează toate eta$ele fiinţeiumane domină "ndirea, sentimentele,acţiunile şi credinţa 0artea cea mai ne"li$atăeste sfera emoţională Tocmai de aceea, înmod special în faza iniţială a crizei, preotultrebuie să acorde o atenţie specialăsentimentelor reprimate şi să încurajezeexprimarea lor. * 0rincipiul epi"enetictrebuie respectat doar cnd s%a parcurs

completamente o fază se poate înfrunta fazasuccesivă !rice depăşire prescurtată sau în grabă duce la cronicizarea respectivei faze-rept urmare, asistenţa pastorală trebuie săse desfăşoare cu o mare atenţie acordatăsimultan procesului global şi fiecărei fazespecifice !n unele faze ale crizei, atitudinea

cea mai potrivită este tăcerea, în alteleidentificarea cu victima, în altele proclamareamesa$ului hristic, în altele slu$ba reli"ioasăAn faliment al comunicării specifice fiecărei faze are drept efect agravarea crizei6

Psihopatologia „crizei”

„/a$oritatea stărilor de criză secaracterizează printr%un tablou clinic

zgomotos, impresionant Trăirile de bazăsunt emoţiile excesive, ce pot căpătaintensitate psi"otică anxietatea, frica, ura,ostilitatea, depresia -e cele mai multe oriele sunt generate de idei iraţionale, de

pierderea temporară a capacităţii de "ndireraţională şi pot fi însoţite de conduite

periculoase, cu risc de a"resivitate, auto%

a"resivitate sau, din contră, de bloca$,#A


19/20

paralizie a acţiunii 7desea individul încriză îşi focalizează "ndirea asupra unuisingur aspect, irelevant sau inadecvat , ale&perienţei sale de viaţă”

0rof univ dr 'onstantin 4ancea

Inter!enţie de criză'(2)

!n cazul intervenţiei de criză, seimpune, în primul rnd, o ascultare

empatică şi un „suport” emoţional cetrebuie acordat credinciosului într%oatmosferă de bunăvoinţă, atenţie, calm,seninătate şi si"uranţă din partea preotului,toate menite să%i inducă acestuia linişte şisusţinere 3e spune că profesionistul „înti ascultă mai mult, şi, abia apoi, vorbeştemai mult6” (T CusF) -ată fiinţa pondereacopleşitoare a emoţiilor, a trăirilor, asentimentului predominant de neputinţă şinea$utorare al credinciosului, este nevoie de

asi"urări din partea preotului că acesteemoţii pot fi depăşite şi că subiectul îşi vare"ăsi controlul mai uşor dect crede acum

&liberarea de emoţiile excesive reprezintă punctul central intervenţiei 3e impune orestabilire a stimei de sine a credinciosului şireţinerea preotului de la comentarii ce pot firesimţite ca nefavorabile !n această fază

preotul trebuie să încerce să insuflesperanţă, încredere, să contribuie laregăsirea liniştii sufleteşti !n acest moment,intervenţia de criză îmbracă modelulterapiei suportive.

>ibliografie

• .7D/G7CT+EC 2sidor, 1sicologia pastorale, Ed .orla, Torino, #BB8:

• '27+ uciano, 5a relazione di aiuto,elementi teorico$pratici per la formazionead una corretta comunicazioneinterpersonale, Ed Elle di 'i, Torino,#BB*:

• -7'VD2+4 Giacomo, ducazione psicoaffetiva, Ed .orla, Torino, #BB*:

• 9C2E2+G3-4C9 Harl, ivere non sopravivere, salute psicologica e fede, Ed'ittaI +uova, Coma, #BB8:

• G24C-7+2 .runo, 4l colloIuio psicologico nella direzione spirituale, EdCo"ate, .rescia, #BB;:

• 2dem, 4l colloIuio psicologico nellDazione spirituale, Ed a 3cuola, .rescia şi Ed7ntonianum, Coma, #B?A:

• 2dem, 5a psicologia in funzione pastorale,metodologia del colloIuio, Ed a 3cuolaEditrice, .rescia şi Ed 7ntonianum,Coma, #BA#:

#B


20/20

• G4-2+ 7ndrW, 5a relazione umana nel dialogo pastorale, Ed" .orla, Coma, #B@@:

• 14-E52'2 2rina, lemente de psi-oterapie, ed 7ll, .ucureşti, #BB@:

• 47+'E7 'onstantin, /e-nici de sfătuireJconsiliere, Edit 5avila, .ucureşti,*==*

*=

2.+Psihologia+crizelor

Documents

Transcript of 2.+Psihologia+crizelor