230332771-Comunicarea-manageriala

8/9/2019 230332771-Comunicarea-manageriala

http://slidepdf.com/reader/full/230332771-comunicarea-manageriala 1/5

Tema2: Comunicarea managerială

Elementele determinante ale specificului comunicării manageriale

Comunicarea managerială a apărut ca disciplină a managementului din necesitatea de a pune la dispoziţia managerului mijloacele optime de interacţiune învederea îndeplinirii

funcţiunilor şi rolurilor sale. Comunicarea managerială eficientă constituie un factor decompetitivitate, un avantaj strategic al organizaţiei.

Comunicarea managerială se diferenţiează de alte feluri de comunicare prin scopul,obiec tivele şi rolurile acestei comunicări, prin cadrul şi structura organizaţională şi prin contextuculturii organizaţionale.

Managerul competent comunică conform unei strategii de comunicare, care generează unanumit tip de climat de comunicare în organiza ţie, de care depinde productivitatea şi capacitateade schimbare a organizaţiei, deci succesul acesteia.

Management – manager – comunicare managerială

În procesul dezvoltării managementului, au existat două mari etape:I. managementul bazat pe concepţia că „este nevoie de maşini manevrate de oameni”

II. managementul care mergea pe ideea că „este nevoie de oameni pentru a conduce

maşinile” În prima etapă, se poate vorbi despre un „management al maşinilor”, fiind pus accentul

pe dezvoltarea tehnică a fabricilor, preocuparea fiind axată pe maşini şi nu pe oamenii careoperau cu ele. Această etapă poate fi corelată cu filosofia „Teoriei X”, care încuraja managerii săse folosească de constrângeri, control excesiv şi ameninţări în vederea atingerii obiectivelor

organizaţiei. Deci, este prezent stilul autocratic de management, managerii fiind priviţi ca „şefi”.Este predominantă comunicarea descendentă, ea având doar rolul de distribuire a informaţiilor ş

instrucţiunilor necesare, caracterizându-se prin claritat e, precizie şi autoritate.



În a doua etapă, managementul devine un „management umanist”, care priveşteorganizaţia ca pe o asociere de angajaţi reuniţi pentru realizareaunor obiective comune, care- şicoordonează activitatea prin comunicare. Această etapă este contemporană cu „Teoria Y”, care pune accentul pe motivarea angajaţilor. Conceptului de manager „şef” i se adaugă acela demanager „lider”, acesta implicând relaţiide lucru diferite de cele autocratice. Apare conceptul de

grup şi echipa de angajaţi.Pe baza acestor concepte se impuneau anumite principii de informare,

înţelegere, consultare şi participare, toate acestea presupunând în primul rând comunicare.Astfel, comunicarea devine instrumentul de armonizare în managementul resursei umane,

instrumentul de bază al managerului în îndeplinirea funcţiunilor sale şi în realizarea obiectivelofirmei.

Treptat, comunicarea managerială nu mai are doar rol de transmiterea mesajelor de

informare, instruire, convingere sau motivare. E a devine o forţă dinamică şi independentă careeste modelată de mediul în care funcţionează.

Sistemul de comunicare creează instrumente puternice pentru ajustarea continuă astructurii şi a proceselor organizaţiei la condiţiile în continuă schimbare. Rolul de bază almanagerilor devine acela de a dezvolta şi menţine viu sistemul de comunicare menit să sprijineimplementarea strategiei organizaţiei. De aici a rezultat şi nevoia perfecţionării deprinderilor de

comunicator ale managerului, atât interpersonale, cât şi de grup, de comunicare în cadrul

organizaţiei, dar şi în exteriorul ei.

Scopul, obiectivele şi rolurile comunicării manageriale

Un procent foarte mare din ponderea activităţilor pe care le desfăşoară un manager încadrul unei organizaţii îl reprezintă activităţile de comunicare. Acest procent variază în funcţde poziţiile ierarhice la care se desfăşoară activităţile, astfel, cu cât un individ se află mai sus îierarhie, cu atât mai mare va fi ponderea comunicării în activitatea pe care o desfăşoară prinrolurile pe care le îndeplineşte

Comunicarea este esenţială în fiecare dintre cele 5 funcţiuni manageriale definite dFayol, şi anume planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.



Obiectivul comunicării manageriale în orice organizaţie este acela al realizării uneiinformări corecte, eficiente şi eficace atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în vederea realizării condiţii optime a obiectivelor organizaţiei.

Scopurile concrete în care comunică managerul rezultă din rolurile pe care acesta le are îorganizaţie, potrivit lui Mintzberg, şi anume roluri interpersonale, care se manifestă îm corelaremanagerului cu cei din jur, roluri informaţionale, care constau în activităţile de menţinere şdezvoltare ale unei reţele de informaţii şi roluri decizionale, care se manifestă îm acele situaţii îcare managerul trebuie să facă o alegere.

În fiecare dintre aceste roluri, comunicarea intervine in felul următor:

Roluri interpersonale – de reprezentare, lider şi persoană de legatură care se realizează,

de exemplu, prin: comunicarea de reprezentare a organizaţiei în faţa subordonaţilormotivarea şi influenţarea subordonaţilor, crearea şi menţinerea legăturilor atât în

interiorul cât şi în exteriorul organizaţiei.

Roluri informaţionale – de monitor şi diseminator al informaţiei şi de purtător de cuvântcare se realizează, de exemplu, prin: căutarea şi primirea din diferite surse a informaţiilonecesare pentru înţelegerea proceselor interne din organizaţie şi a mediului de funcţionara acesteia, transmiterea de informaţii în interiorul organizaţiei şi spre exterior, acţiunea da fi purtătorul de cuvânt al politicilor, acţiunilor şi rezultatelor organizaţiei.

Roluri decizionale – de întreprinzător, de rezolvator de disfuncţionalităţi, responsabil cualocarea de resurse şi de negociator care se îndeplinesc, de exemplu, prin: iniţierea deactivităţi, de strategii şi tactici care să conducă la schimbare, identificarea perturbaţiiloimportante ale activităţii organizaţiei şi elaborarea acţiunilor corective, luarea sauaprobarea deciziilor organizaţionale importante privind alocarea de resurse pentrurealizarea obiectivelor şi implementării acestor decizii, discuţiile şitratativele care sunt

implicate în realizarea obiectivelor care intră în sfera de responsabilitate a managerului.

În îndeplinirea acestor roluri, managerul se bazează pe următoarele funcţiuni alecomunicării: de informare, de comandă şi instruire, de influenţare şi convingere, îndrumare sfătuire, de integrare şi menţinere.

Adaptarea organizaţiei la mediul său de operare, schimbarea organizaţională,imp,ementarea strategiei organizaţiei sunt de neconceput fără o comunicare eficace şi eficientă.



Comunica rea managerială internă şi externă

Comunicarea managerială, din punctul de vedere al cadrului şi structurii organizaţionale,

se împarte în două categorii: comunicare manageriala internă şi comunicare managerială extern Comunicarea internă

Comunicarea managerială internă se referă la schimbul de mesaje ce are loc în interiorulorganizaţiei. Ea este de două tipuri: formală şi neformală.

Comunicarea formală într- o organizaţie are loc în mod sistematic şi formalizat. Canalele

formale de comuni care sunt create în mod controlat, fiind proiectate şi stabilite în cadrulorganizaţiei pentru a permite transferul de informaţii între unităţi şi niveluri. Ele au ca scop să

asigure calitatea deciziei şi să transpună în viaţă aceste decizii. Liniile formale de comunicare urmează în general direcţiile de manifestare a relaţiilor

din organizaţie şi sunt de trei feluri: de sus în jos, de jos în sus şi pe orizontală.

Este de dorit să fie folosite complementar comunicarea de sus în jos cu cea de jos în sus.

Folosirea în mod excesiv a uneia dintre ele poate genera pericole la adresa organizaţiei. Pe de o parte, utilizarea exclusivă a comunicării de sus în jos poate duce la desprindea managerului derealităţile organizaţiei, pe de altă parte, comunicarea de jos în sus excesivă favorizează apariţia„filtrării” informaţiilor de către subordonaţi, ele ajungând la manager distorsionate.

Între manageri aflaţi la acelaşi nivel pe scara ierarhică are loc comunicarea pe orizontalăAcest tip de comunicare are rolul de a realiza coordonarea diferitelor compartimente,

intercorelarea activităţilor, rezolvarea de probleme şi conflicte.

Comunicarea neformală este orice fel de comunicare care are loc în afara canalelor

formale de comunicare.

Comun icarea neformală cuprinde două componente principale: comunicarea ce are loc prin canalele neformale create spontan şi comunicarea pe care o are managerul în afara spaţiuluformal organizaţional.

Prin aceste canale neformale create spontan pot lua naştere zvonul şi bârfa.

Comunicarea neformală poate realiza legături directe între managerii din eşalonulsuperior şi subordonaţii de pe ultimul nivel ierarhic, prin formarea unor relaţii de prietenie,independente de structura organizaţională.



MBWA (Managem ent By Walking Around), „management prin a te plimba la locul demuncă”, este un stil de management care implică o comunicare managerială neformalăinteractivă între managerul care se deplasează la locul de muncă la cei implicaţi în procesulmuncii sau legati în vreun fel de acesta.

În cazul organizaţiilor cu o structură complexă de reţele de comunicare formale şineformale, pot apărea anumite probleme, cum ar fi existenţa unei cantiăţi foarte mari deinformaţii, localizate in foarte multe locuri din organizaţie şi cu un grad ridicat de distorsionare.O soluţie la aceste neajunsuri o constituie introducerea unui sistem informatic pentrumanagement (Management Information System - MIS). Acesta are rolul de a sprijini evaluarea,

abstractizarea, indexarea, d iseminarea şi stocarea de informaţie.

Comunicarea externă

Comunicarea externă presupune cone ctarea organizaţiei la mediul extern, de care este

dependentă.

În exteriorul organizaţiei, managerul comunică cu elemente din mediul economic, socialşi politic: clienţi, furnizori, concurenţi, acţionari, asociaţi, comunitatea locală, publicul general,mass- media, guvern, partide, sindicate. Managerul trebuie să fie veriga de legătură a organizaţiecu acest mediu pentru a putea asigura procesul de orientare a organizaţiei, procesul de continuăschimbare şi progres.

Bibliografie

Cândea, R.; Cândea D., „Comunicare managerială: concepte, deprinderi şi strategie”, editura

Expert, Bucureşti, 1996

230332771-Comunicarea-manageriala

Documents

Transcript of 230332771-Comunicarea-manageriala