1.Evidentiati cele două efecte statice prin exemple numerice.

2.Realizaţi un comentariu de maxim o pagină cu privire la ireversibilitatea procesului

globalizării, utilizând bibliografie specifică.

4.Utilizând datele cele mai noi de pe site-ul OMC (http://www.wto.org), realizaţi următoarele

clasificări:

Țările cu cele mai rapide creșteri ale comerțului (primele 25)

Primii 10 exportatori si importatori în comerţul cu bunuri (produse

manufacturate) – ţări;

Primii 10 exportatori si importatori în comerţul cu servicii – ţări;

5. Evidenţiaţi câteva puncte forte şi slabe necesare a fi cunoscute de către investitorii străini

care doresc să investească în România (consultaţi şi site-ul www.arisinvest.ro).

Tema nr. 1

1.Evidentiati cele două efecte statice prin exemple numerice.

Teoriile integrării ce derivă din cele ale liberului schimb au la bază analizele

privind uniunile vamale sau regionale, ele constituind cheia de bolta, condiția sine qua non a

tuturor.

Cel care a teoretizat pentru prima data aspectele formale ale functionarii unei

uniuni vamale a fost economistul American Jacob Viner („The Customs Union Issue”,

Carnegie Endowment for International Peace, New-York, 1950); el schitează cadrul analitic

să se vadă dacă astfel de uniuni, definite ca zone de liber-schimb geografic limitate, ajung sau

nu să se amelioreze bunăstarea generală în raport cu liberal schimb universal.1

Contribuția principală a economistului American Jacob Viner constă în definirea și

demarcarea efectelor de creare de comerț și de deturnare sau deviere de comerț.

Prin creare de comerț. J. Viner înțelege apariția de noi fluxuri comerciale în cadrul

uniunilor vamale care înlocuiesc sursele de furnizare mai puțin eficiente cu cele mai

avantajoase din punct de vedere al costurilor de producție. Aceasta reprezintă crearea internă

de comerț.

Dacă înlocuirea unor fluxuri din interiorul uniunii mai puțin avantajoase (mai puțin

eficiente din punct de vedere al costurilor de producție) se face cu fluxuri mai eficiente din

afara uniunii vamale, atunci are loc fenomenul de creare externă de comerț.

Dacă înlocuirea surselor de furnizare a mărfurilor, mai eficiente din punct de

vedere al costurilor de producţie ce provin din afara uniunii vamale se face cu surse din cadrul

uniunii vamale mai puţin eficiente, dar devenite mai ieftine ca urmare a liberalizării

schimburilor comerciale reciproce şi a instituirii unui tarif vamal comun, atunci are loc

fenomenul de deturnare de comerţ.

Pentru a realiza şi mai bine diferenţele între conceptele de mai sus, voi prezenta în

continuare un trei ipoteze restrictive.

a) Se presupun un anumit produs, de exemplu un laptop, produs de catre două țări și

restul lumii,un exemplu concret fiind SUA, dar cu nivel diferit al costurilor.

Țara Italia Franța SUA

1 Diaconescu Mirela , „Economie europeană. Fundamente și etape ale construcției europene” ediția a II-a revăzută și adăugită,Editura Uranus, București, 2004

Costul unitar de producție 600 500 350

Costul unitar de producție cel mai scăzut este in SUA.

În condiții de comerț liber, importul cel mai avantajos ar fi în SUA. Italia ar obține un câștig

de 250 euro, iar Franța ar obține 150 euro

b) în cazul în care Italia impune o taxă vamală de 100% la import.

Taxa vamală la

importuri în Italia

Pretul marfii in Italia Pretul importului din

Franța

Pretul importului din

SUA

50% 600 1000 700

Pentru Italia este mai avantajos să producă în interior decât să importe. Rezultă

eliminarea comerțului.

c) Italia și Franța formează o uniune vamală, liberalizând comerțul reciproc, dar

impunând taxa vamală față de SUA

Taxa vamala Pretul marfii în Italia Pretul marfii în

Franța

Pretul marfii

importate din SUA

100% 600 500 700

Deci analiza datelor acestui caz particular ne permite apreciind că :

daca Italia și Franța produc un laptop mai puțin eficient raportat la țările terțe și

tariful vamal și tariful vamal anterior este prohibitive, uniunea este avantajoasă

deoarece conduce la creare de comerţ.

Dacă Italia şi Franța produc laptopuri mai puţin eficient decât ţările terţe şi

formează o uniune vamală cu un tarif anterior neprohibitiv, atunci uniunea, deşi

generează economii în aprovizionare, este dezavantajoasă deoarece determină

deturnare de comerţ (specializarea se realizează în favoarea unui producător mai

puţin eficient)

Dacă Franța produce laptopuri mai eficient decât ţările terţe, atunci, oricare ar fi

nivelul taxei vamale, uniunea este avantajoasă, conducând la creare de trafic în

favoarea celui mai eficient producător;

În cazul în care Italia este singura în măsură să producă laptopuri, dar ineficient

raportat la ţările terţe, uniunea poate genera fie creare, fie deturnare de trafic, în

funcţie de raportul de competitivitate şi de nivelul taxei vamale anterior şi ulterior

constituirii uniunii;

Dacă Italia și Franța nu produc bunul laptopuri, uniunea este fără efect cu privire

la producţia şi schimbul acestuia;

Efectele sunt cu atât mai favorabile cu cât se pleacă de la un tarif vamal mai

ridicat şi cel ulterior este mai scăzut;

Rezultatele constituirii uniunii sunt mai puţin favorabile decât în condiţii de liber

schimb generalizat.

Tema nr. 2

2.Realizaţi un comentariu de maxim o pagină cu privire la ireversibilitatea procesului

globalizării, utilizând bibliografie specifică.

Este larg acceptată părerea conform căreia, în funcţie demomentul declanşării, ar

exista trei posibilităţi de abordare:

se poate vorbi de globalizare de la începuturile istoriei – este o exagerare

deşi există unele argumente cum ar fi apariţia primelor imperii, răspândirea

creştinismului etc. Sfera de cuprindere a globalizării cuprinde 3 domenii

ale vieţii sociale- economic, politic şi cultural – ca urmare, nu exista pe

primele trepte de dezvoltare istorică a omenirii;

este un fenomen contemporan, caracteristic modernizării şi dezvoltării

capitalismului, care s-a accelerat în ultimele decenii;

este un fenomen recent, asociat cu alte evenimente

denumite postindustrializare, postindustrialism sau “reorganizarea

capitalismului pe alte baze” 2

Globalitatea este considerată o formulă neutră a internaţionalului ce are ca metodă

de lucru cooperarea interguvernamentală. Globalismul aparţine clasei naţionale a

imperialismului; în cadrul acestuia o parte domină toate celelalte părţi. Principiul ordonator

pentru globalitate şi globalism este cel al adversităţii, în timp ce noul principiu al globalizării

este cel al competiţiei într-un întreg care e mai mult decât suma părţilor, iar  părţile tind să

imite întregul.

Un răspuns la întrebarea „ce este globalizarea” regăsim la Friedman, un susţinător

înfocat al globalizării, care afirmă că „globlizarea nu este o simplă tendinţă sau o fantezie, ci

este, mai degrabă, un sistem internaţional. Este sistemul care acum a luat loc sistemului

Războiului Rece şi, la fel ca acesta, globalizarea are propriile ei legi şi propria ei logică, de

natură să influenţeze astăzi, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica şi

economia fiecărei ţări de pe glob.”3

Globalizarea reprezintă renunţarea la limite teritoriale, ascensiunea nelimitată a

tehnologiei, circulaţia neîngrădită a informaţiei, uniformizarea economiei, libera circulaţie a

capitalului şi a persoanei, dar nu în ultimul rând alinierea politică în perspectiva unei

guvernări globale.

2 Waters M. (1996): “Globalization”, Routledge, London, 1996. p.43 T. Friedman – Lexus şi măslinul.” Cum să înţelegem globalizarea”, Ed. Economică, Bucureşti, 2000

În literatura economică s-a avansat ideea că odată cu căderea Zidului Berlinului în

anul 1989 am intrat în cea de-a doua eră a globalizării, prima eră datând încă de la mijlocul

secolului al 19-lea şi fiind întreruptă de Primul Război Mondial. Perioada de „pauză” dintre

cele două ere ale globalizării a ajuns la final odată cu încheierea Războiului Rece. Aşadar,

anul 1989 reprezintă un nou început al globalizării, o globalizare conştientă şi ireversibilă

prin care relaţiile sociale şi economice devin lipsite de distanţe şi graniţe. Nu ştiu dacă este o

coincidenţă sau „aşa a fost scris” ca acest an să fie unul de răscruce pentru multe naţiuni. Este

anul în care fosta Uniune Sovietică s-a destrămat, zidul a fost „eliminat”, este primul an al

democraţiei din ţara noastră, dar este şi anul în care SUA îşi „afişează” supremaţia.

Globalizarea-un proces ireversibil: De la Socialism la Capitalism, apoi la Globalizare

În decursul istoriei, omul a adoptat diferite sisteme filozofico-economice. Toate au

avut ca ţintă globalizarea, adică o uniformizare voluntară sau forţată a nevoilor, a vieţii, chiar

a gândirii. Pentru a înţelege actuala organizare socială, ne putem limita la menţionarea a doar

două sisteme, cel socialist şi cel capitalist. Ţelurile înalte ale socialismului erau tranziţia spre

comunism, făurirea lumii perfecte în care toţi să fie egali, atât economic, cât şi spiritual, ca şi

comportament, ca şi avuţie. Capitalismul, contrar socialismului promovează ideea de

diferenţiere după calitate. Astfel, cel ce munceşte mai mult este îndreptăţit să câştige mai

mult. Principalul mod de reglare a pieţei este concurenţa.

Competiţia pentru acapararea de noi teritorii, resurse naturale şi forţă de lucru

ieftină s-a extins şi asupra informaţiei. Astfel, apar noi strategii comerciale, politice, chiar

militare. Rolul statului în economie a scăzut dramatic odată cu apariţia primelor corporaţii

transnaţionale, care fac ca deciziile de investiţii să scape controlului statului.

Astfel au apărut cele două căi şi anume: individualizare sau globalizare.

Individualizarea înseamnă închiderea între graniţe, fapt care de obicei duce la dictatura unor

clanuri. Neparticiparea la piaţa mondială poate duce la ruptura de realitatea economică, iar în

momentul când barierele cad, economia rămâne descoperită în faţa invaziei de produse

străine, mai bune şi mai ieftine.

Globalizarea este un proces care lărgeşte cadrele determinate ale schimbării sociale la nivel

mondial, ca un întreg. Dar trebuie mers dincolo de enumerarea câtorva indicatori de

performanţă ai societăţilor transnaţionale, de comunicaţiile prin sateliţi, o limbă general

acceptată, problemele ecologice.

Adunarea Generală a ONU din 17-18 sept.1998 a adoptat rezoluţia nr.53/169

intitulată “Rolul Naţiunilor Unite în promovarea dezvoltării în contextul globalizării şi

interdependenţei”. În acest demers s-a bazat pe un amplu raport pregătit în colaborare cu

UNCTAD şi cu consultarea altor organizaţii din sistemul ONU: ILO (Organizaţia

Internaţională a Muncii), FAO(Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie),

UNIDO(Organizaţia pentru Dezvoltare Industrială), UNDP (Programul Naţiunilor Unite

pentru Dezvoltare), ESCAP (ComisiaEconomică şi Socială pentru Asia şi Pacific), ECLAC

(ComisiaEconomică pentru America Latină şi Caraibe), ECA (Comisia Economică pentru

Africa) etc. Raportul ajunge la concluzia că globalizarea este un proces ireversibil şi nu o

opţiune şi aduce următoarele argumente în sprijinul acestei afirmaţii:

“globalizarea este înainte de toate un rezultat cumulativ al unor procese cantitative şi

calitative desfăşurate de-a lungul timpului, începând cu economia (privită şi ea sub

multiple aspecte: comerţ, finanţe, investiţii) şi terminând cu mediul înconjurător,

cultura şi tehnologia. (…) Multe din procesele cu caracter transnaţional au sporit riscul

de contagiune, în special în ceea ce priveşte crizele financiare, creând un aşa-numit

<deficit de adaptare> la problemele ridicate deglobalizare”.4

“Forţa cu care se manifestă astăzi globalizarea este atât de puternică, încât a pus în

discuţie şi capacitatea instituţiilor guvernamentale de a stăpâni şi anihila anumite

efecte negative produse de ea. În felul acesta, se pune tot mai mult problema unor

acţiuni concertate, efective şi robuste, care să prevină crizele, deoarece pieţele nu vor

fi niciodată inerent stabile şi nici echitabile”5.

“Creşterea interdependenţelor dintre state a făcut din comerţ şi finanţe două chei cu

ajutorul cărora poate fi obţinut un plus de coerenţă şi complementaritate în politicile

economice, astfel încât să se obţină maximum de beneficiu de pe urma creşterii şi

dezvoltării globale. În această arie de preocupări este posibilă identificarea unor

obiective comune care să servească deopotrivă intereselor tuturor statelor, atât

dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare”.6

“Vectorul cel mai important, adevăratul catalizator şi lubrifiant, care a făcut din

globalizare un proces ireversibil, îl constituie, fără îndoială, răspândirea informaţiei

tehnologice. (…) Deplina şi efectiva participare la reţelele informatice globale este

crucială pentru toate ţările care doresc să beneficieze de pe urma globalizării şi să nu

fie marginalizate. Exploziva diseminare a informaţiilor  tehnologice a produs, din

păcate, noi decalaje, iar pe altelele-a adâncit”7.

4 Postelnicu Gh., Postelnicu C , ”Globalizarea economiei”, Ed, Economica, București, 2000,p 2925 Ibidem, p. 2926 Ibidem, p. 293 7 Ibidem., p.293

Am observat că toți indivizii admit faptul că globalizarea este un proces ireversibil

cu implicații complexe în sfera socio-economică a societăților moderne. Consider că în

complexitatea ei globalizarea reprezintă un cumul de avantaje și provocări (riscuri) pe care

dacă le înțelegem putem să le gestionăm în mod corespunzător, în ideea în care trebuie

urmărite asimilarea de beneficii și progresul tuturor societăților sub aspect socio-economic.

Tema nr. 3

Comentați următoarea aserțiune:

”Există un punct de vedere care predomină cel puțin în lumea vorbitorilor de limba engleză,

pe care eu l-am denumit fundamentalism de piață. Conform acestuia, este mai bine ca

alocarea resurselor să fie lăsătă pe seama mecanismelor pieței, deoarece interferența cu aceste

mecanisme ar reduce eficiența ” (George Soros, Despre globalizare, 2002, p. 24-25).

În lucrarea sa ”Criza capitalismului global”, George Soros afirmă: ”fundalismul de

piață constituie astăzi o amenințare mai mare pentru societatea deschisă decât oricare dintre

ideologiile totalitare”8

Se poate spune că s-au conturat două concepții cu privire la forțele ce determină și

influențează procesul globalizării : fundamentalismul de piață și statul providența. Reglarea se asigură automat prin intermediul mecanismului de piaţă. Reglarea şi autoreglarea semnifică procese automate şi respectiv deliberate de alocare a

resurselor, ajustarea producţiei şi consumului, inhibarea sau stimularea unor evoluţii ale

economiei prin acţiunea tuturor ofertanţilor şi cumpărătorilor.

Începând din 1980 în Marea Britanie şi apoi, ceva mai târziu în

SUA s-a înţeles că mecanismul competiţiei este capabil să rezolve cele mai presante probleme

ale economiei; inflaţia, şomajul, deficitul contului curent, stagnarea economică. S-au liberalizat treptat piaţa capitalului, piaţa muncii şi schimburile economice externe.

Circulaţia liberă a mărfurilor, muncii şi mai ales a capitalului sunt realităţi nu

numai pentru ţările UE, dar şi pentru spaţiul NAFTA (SUA Canada şi Mexic) şi alte zone de

comerţ liber

Formarea mecanismului de piaţă presupune stabilirea automată a următorilor

parametri automată a următorilor parametri:

Preţurilede de consum şi cele dintre producători consum şi cele dintre

producător

Cantitatea de produse din fiecare item care intră în consum

Calitatea produselor (cerute de piaţă)

Calitatea produselor (cerute de piaţă)

Termene de livrare

Termene de livrare

Condiţii de plată

Condiţii de plată

8 Soros George, ”Criza capitalismului global”, Polirom Arc, 1999, p35

În concluzie alocarea resurselor pe baza mecanismelor pieței deoarece interferența

cu aceste mecanisme ar reduce eficiența.

Tema nr. 4

4.Utilizând datele cele mai noi de pe site-ul OMC (http://www.wto.org), realizaţi următoarele

clasificări:

Țările cu cele mai rapide creșteri ale comerțului (primele 25)

Primii 10 exportatori si importatori în comerţul cu bunuri (produse

manufacturate) – ţări;

Primii 10 exportatori si importatori în comerţul cu servicii – ţări;

Tabelul nr 1. Țările cu cele mai rapide creșteri ale comerțului (primele 25)

Ţara Anul 2010 Anul 2011 Creşterea1. Chile 0,07 10,71 14330%2. Noua Zeelandă 0 0,06 4361,72%3. Peru 0,01 0,12 1216,45%4. Irak 2,41 23,23 864,19%5. Nigeria 0,73 4,81 557,02%6. Kuweit 0,57 2,85 404,78%7. Emiratele Arabe 6 28,27 370,88%8. Azerbaidjan 0,94 4,19 344,66%9. Filipine 0,02 0,07 336,68%10. Qatar 0,25 0,73 191,58%11. Libia 1,09 2,80 157,09%12. Luxemburg 0,57 1,42 148,98%13. Irlanda 2,69 6,56 143,34%14. Ucraina 21,22 47,76 125,03%15. Suedia 13,77 29,67 115,55%16. Grecia 31,81 67,73 112,91%17. Turcia 120,74 252,52 109,15%18. Singapore 1,11 2,20 98,39%19. Federaţia Rusă 40,27 74,96 86,16%20. Canada 2,20 4,01 82,71%21. Danemarca 7,82 14,17 81,25%22. Mexic 0,99 1,69 71,65%23. Elveţia 14,42 24,13 67,38%24. Serbia 32,91 54,76 66,39%25. Georgia 10,29 15,62 51,83%

Tabel nr.2 Primii 10 exportatori şi importatori în comerţul mondial cu bunuri, anul 2010.

Rang Exportatori Valoare Procent Modif. Rang

Importatori Valoare Procent Modif.

1 China 1578 10,4% 31% 1 S.U.A 1968 12,8% 23%2 S.U.A 1278 8,4% 21% 2 China 1395 9,1% 39%3 Germania 1269 8,3% 13% 3 Germania 1067 6,9% 15%4 Japonia 770 5,1% 33% 4 Japonia 693 4,5% 25%5 Olanda 672 3,8% 15% 5 Franţa 606 3,9% 8%6 Franţa 466 3,4% 7% 6 M.Britanie 558 3,6% 15%7 Coreea 466 3,1% 28% 7 Olanda 517 3,4% 17%8 Italia 448 2,9% 10% 8 Italia 484 3,1% 17%9 Belgia 411 2,7% 11% 9 H.Kong,China 442 2,9% 25%10 M.Britanie 405 2,7% 15% 10 Coreea 425 2,8% 32%

Tabel nr.3 Primii 10 exportatori şi importatori mondiali în comerţul cu servicii anul 2010.

Rang Exportatori

Valoare Procent Modif

Rang Importatori

Valoare Procent Modif

1 S.U.A 515 14,1% 8% 1 S.U.A 358 10,2% 7%2 Germania 230 6,3% 2% 2 Germania 256 7,3% 1%3 M.Britanie 227 6,2% 0% 3 China 192 5,5% 22%4 China 170 4,6% 32% 4 M.Britanie 156 4,5% -1%5 Franţa 140 3,8% -1% 5 Japonia 155 4,4% 6%6 Japonia 138 3,8% 9% 6 Franţa 126 3,6% 0%7 Spania 121 3,3% -1% 7 India 117 3,3% 0%8 Singapore 112 3% 20% 8 Olanda 109 3,1% 1%9 Olanda 111 3% 0% 9 Italia 108 3,1% 1%10 India 110 3% 0% 10 Irlanda 106 3% 2%

Tema nr. 5

5. Evidenţiaţi câteva puncte forte şi slabe necesare a fi cunoscute de către investitorii străini

care doresc să investească în România (consultaţi şi site-ul www.arisinvest.ro).

Atunci când se analizează România ca o posibila locatie pentru dezvoltarea afacerilor lor,

investitorii străini arunca o privire mai atentă asupra avantajelor 9 oferite de România:

Avantajele resurselor

Forţă de muncă înalt calificată, la preturi competitive (cunostinte solide în limbi

străine, tehnologie, IT, inginerie, etc

Bogată în resurse naturale, inclusiv a apelor de suprafaţă şi subterane, terenuri agricole

fertile, petrol şi gaze;

Potenţial ridicat pentru turism

Avantajele politice

factor de stabilitate in zona - aderarea la NATO;

Garanţie de stabilitate în Europa de Sud-Est;

aderarea la UE.

Avantaje IR

Acordurile bilaterale între România şi alte ţări privind promovarea şi protejarea

investiţiilor

Relatii diplomatice bilaterale cu 177 din cele 191 de state membre ale ONU, la care se

adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta şi palestinian

Membru al ONU şi alte organizaţii internaţionale, cum ar fi: OSCE, Consiliul Europei

şi Organizaţia Internaţională a Francofoniei;

Liber acorduri comerciale cu UE, ţările AELS, ţările CEFTA;

membre ale OMC din Ianuarie 1995

Avantaje economice

Scutire de taxe a profitului reinvestit

9 site-ul www.arisinvest.ro

Schemelor de ajutor de stat pentru încurajarea investitorilor de a lua la România;

Creşterea interesului din partea investitorilor străini - lider de destinaţie pentru ISD din

regiune (sursa: 2010 AT Kearney Investiţii străine directe indicele de încredere);

politica fiscală solidă (16% impozit plat)

Avantaje sociale

Acordul dintre Guvern şi sindicate majore;

nr importante mişcări de sindicat;

Relaţiile de muncă reglementate de Codul Muncii român

Avantaje legislative

Prevederi legale similare cu cele din UE (Acquis-ului Comunitar punerea în aplicare);

Politica fiscală reglementată prin Codul Fiscal.

Alte avantaje

îmbunătăţirea continuă a infrastructurii (angajamentul de a îmbunătăţi infrastructura

de autostrazi la standarde UE);

reţele bine dezvoltate de telecomunicaţii mobile în sistemele GSM;

Foarte dezvoltat infrastructura industrială, inclusiv petrol si petrochimie, prezenţa de

sucursale şi reprezentanţi ai diferitelor banci internationale de renume;

extinse maritime şi instalaţiilor de navigaţie fluviale.

Puncte slabe pentru investitorii straini care doresc sa investeasca in Romania:

concentrare in sectoare cu valoare adaugata scazuta/strategii bazate pe costuri

reduse

nivel redus al cercetarii- dezvoltarii si al inovarii si legatura fragila cu

economia

cultura anteprenoriala slab dezvoltata / baza IMM slab dezvoltata

capitalizare redusa a IMM-urilor

acces dificil la finantare si la informatie in domeniul afacerilor

grad scazut de sofisticare al pietei

costuri mari de productie (mai putin costurile cu forta de munca)

fiscalitate instabila

i mpozitarea business-ului fluctueaza de la an la an

intârzierea rambursărilor de TVA

desele schimbări legislative

infrastructura de telecomunicatii,

infrastructura de transport si logistica,

climatul social si calitatea vietii.