TEMA 14 : ABORDARI STATISTICE IN ADSE

Primele abordari cantitative ale problemei predictiei starii de faliment ca rezultat al unei diagnose economice-financiare, au fost marcate de utilizarea modelelor statistice.

Ratele financiare privind profitabilitatea, lichiditatea si solventa au permis clasificarea firmelor analizate in raport cu pericolul de faliment.

In literatura de specialitate Altman propune caracterizarea performantelor financiare ale unei firme in raport cu 5 variabile financiare.

Caracterizarea modelelor statistice:

- au la baza date financiare;

- fac apel la calcularea unui scor de faliment;

- probabilitatea firmei de a ajunge in faliment sau de a avea success;

- determinarea unui scor de performanta.

Esecul, ca un symptom al diagnozei si analizei unei firme poate fi exprimat in mai multe feluri : insolventa, concedieri, rata de imprumut.

Conceptul de faliment nu se identifica cu esecul unei firme. Falimentul poate fi provocat sau poate avea o determinare de tip hazard ( adica un eveniment neasteptat sau o calamitate ).

Intre momentul aparitiei simptomelor de faliment si momentul cand acest esec se produce efectiv, apare un lag important care nu este evidentiat in modelele statistice.

Dificultatile cu care se confrunta modelele statistice sunt : lipsa unor date, alegerea criteriului de optimizare, alegerea esantionului, cresterea artificiala a valorii, autocorelarea valorilor.

Rezultatul analizei si diagnozei activitatii unei firme poate varia continuu intr-un interval cu limita inferioara de esec si cu limita superioara de performanta.

Cuantificarea performantei face apel la o gama larga de indicatori financiari precum : cresterea vanzarilor, profitul, imbunatatirea productie, rentabilitatea activelor si investitiilor.

Exista si performanta non-financiara care utilizeaza urmatorii indicatori : satisfacerea consumatorului, reputatia firmei, satisfacea angajatilor, calitatea produselor.

Opus starii de performanta este esecul sistemelor. Ca simptome ale starii de esec putem enumera : scaderea vanzarilor, fluxuri de bani reduse, venituri nete descrescatoare, producerea solventei firmei, cresterea costurilor de operare.

Etapele esecurilor :

- perioada de incubatie : atunci cand exista schimbari in cererea pietei;

- lipsa numerarului : probleme de natura financiara;

- insolventa financiara : firma nu e capabila sa stranga fondurile necesare;

- insolventa totala : managementul este defectuos.

Motivatia falimentului se refera la :

- cresterea ratelor dobanzilor;

- cresterea competitiei;

- apartenenta firmei la o industrie defectuoasa.

Pierderile inregistrate de o firma in stare de faliment se pot constituii drept castiguri sau oportunitati pentru alte firme de pe piata.