Cezar Petrescu

CEZAR PETRESCU

DuminecaDumineca OrbuluiOrbului

EDITURA EMINESCU1975

2

112

Dumineca Orbului

ACCELERATUL INTRA ÎN GARA de Nord cu o întîrziere de dou ceasuri; la unu după ă miezul nop ii.ţ

Cînd au prins a se perinda constela iile semnalelorţ luminoase, discurile semafoarelor oblice şi albastrele panouri de reclame, Sergiu Micl uş nu-şi mai st pîniă ă neastîmp rul.ă

Înşf c valiza uşuric din plas . Zvîrli pardesiul deă ă ă ă gabardin pe bra şi, în loc de politicos salut, o privireă ţ asasin de gangster celor dou v duve de func ionariă ă ă ţ superiori, care tot drumul i-au pus r bdarea la amarnică supliciu cu discu ia lor mai volubil decît duruitul deţ ă ventilator.

Ambele persoane au r mas petrificate pe margineaă banchetelor.

Pentru prima oar în decurs de şase ore şi-au pierdută graiul. Iar sincopa aceasta neprev zut a dat t cerii oă ă ă elocven cu atît mai teribil . Tot astfel se întinde o neliţă ă -niştitoare acalmie în natura paralizat de panic înainteă ă de a se dezl n ui cicloanele.ă ţ

— Şi s mai spui c e magistrat, drag -Doamne!ă ă ă explod c l toarea cea voluminoas cînd îşi rec p t , înă ă ă ă ă ă ă sfîrşit, glasul surprinz tor de sub ire şi şuierat printreă ţ buze, cum iuie expirînd o supap plesnit . Tocmai celeţ ă ă ce vorbeam noi! Iat în a cui paz încredin eaz statulă ă ţ ă

3

Cezar Petrescu

averea şi onoarea noastr în ziua de azi! Altfel era peă vremea lui bietu Iorgu...

— Magistrat? pufni cealalt , osoas şi cu nasul preă ă lung. Arat a magistrat cum ar t eu a mitropolitul Pimen,ă ă scump doamn ! Poate pretinde, oare, cineva una caă ă asta?

Scumpa doamn recunoscu f r ezitare c tovar şaă ă ă ă ă ciol noas de compartiment nu ar ta a mitropolit, deşiă ă ă p l ria-i înalt aducea leit cu tiara preacuvioşilor vl dici.ă ă ă ă

— Aşa c mai va cu magistratura lui! trase imediată concluzia st pîna tiarei, d n uit în echilibru instabil peă ă ţ ă frunte la fiecare icnire a macazurilor. Magistratura cere inut , scump doamn , demnitate... Nu-i de nasulţ ă ă ă

tuturor z natecilor de pe lume. Ei, din partea mea, n-aşă pune mîna pe cruce s jur c n-a fost cine ştie ce pungaşă ă d- ştia, de trenuri, cum s-au ivit de la un timp încoace.ă Avea ceva pe suflet... Prea nu-şi mai g sea astîmp ră ă locului!...

Amîndou şi-au pip it instinctiv poşetele depuseă ă orizontal pe genunchi.

Au verificat din ochi num rul geamantanelor, cutiilor şiă pachetelor.

Au r suflat uşurate.ăNu lipsea nimic din inventar.Li s-a p rut c au sc pat de o mare primejdie, cu toateă ă ă

c întreg drumul nici nu se clintiser din compartiment,ă ă f cînd straj pre ioaselor buclucuri, pe cînd pre-supusulă ă ţ pungaş de tren se vînzolise ieşind pe culoar, sco îndţ capul pe ferestre, s aspire r coarea nop ii de mai,ă ă ţ coborînd în g ri s cumpere gazetele şi revistele ilustrateă ă acum lep date vraişte într-un ungher. La aceast pradă ă ă luînd aminte, venerabila pensionar care se ştia c nuă ă arat a mitropolit se ridic s expropieze teancul de foi.ă ă ă

C ngile degetelor se lungir şi se încovoiar straniu.ă ă ă Pieli a mîinii tremur gelatinos pe nodurile vinelor ca oţ ă m nuş prea uzat şi larg . Sub pleoapele de gutaperc ,ă ă ă ă ă

4

Dumineca Orbului

privirea c p tase ceva avid şi fricos: poate în patima seă ă nil care o împingea s culeag petece de hîrtie, ca oă ă ă emo ie suplimentar , se amesteca şi teama s nu se înţ ă ă toarc proprietarul de drept al maculaturii ca s-o sură prind asupra faptului.ă

Dar pe Sergiu Micl uş nu-l b teau asemenea griji şiă ă sadice satisfac ii. Era departe, în cel lalt cap t de vagon,ţ ă ă unde lupta voiniceşte din coate s -şi deschid cale spreă ă ieşire.

Ner bdare lipsit de rost, totuşi irezistibil .ă ă ă

Dup doi ani de exil şi de poc in nu-l aştepta nici oă ă ţă bucurie în capital . Dimpotriv , îl chemase o telegram laă ă ă o înmormîntare, iar în trenul de linie secundar se urcaseă pe la amiaz , cu sufletul copleşit de mîhnire şi cu ochiiă neguroşi. Acestea le uitase treptat; se desprinseser deă el. Se m cinaser pe m sur ce distan a se scurta. Cînd aă ă ă ă ţ schimbat vagonul în sta ia de încrucişare a Braşoţ vului, ritmul trenului accelerat s-a transmis insinuant în pulsa iaţ arterelor. Uitase telegrama din buzunar, nodul uscat din gîtlej, condolean ele de rigoare, repetate ca un rol dificil.ţ Vie şi din ce în ce mai n valnic , se deşteptase o barbară ă ă însetare de via , inexplicabil presim ire c se apropieţă ă ţ ă un eveniment unic, decisiv şi providen ial, h r zit sţ ă ă ă însemne începutul unui al capitol într-un destin omenesc. Sîngele îi zvîcnea cu o şuvoire pl cut în tîmple, îi vibra înă ă timpan, îi juca priveliştile înaintea ochilor într-o iriza ieţ care transfigura realitatea, întocmai ca atunci cînd se sim ea ame it dup întîile pahare sau dup primele mizeţ ţ ă ă volatilizate la masa cu postav verde cel lalt Sergiuă Micl uş, de acum doi ani, pornit prea repede pe povîrnişulă pierzaniilor.

De ast dat senza ia era nevinovat . N-au fost irosite-ă ă ţ ăn van îndelungile luni de surghiun şi de expiere la care s-a resemnat mai pu in din buna sa voie şi mai mult din aţ

5

Cezar Petrescu

altora voie într-o diminea de sumar judecat cuţă ă ă neamînat osînd .ă ă

B use dintr-un izvor salubru, cu ap vie. Nesa iul era ală ă ţ unui convalescent, întors cu ochii puri şi cu sîngele regenerat acolo de unde-a plecat cu privirea istovit înă p mînt, cu inima de iasc şi cu gura amar .ă ă ă

Şi cu aceast proasp t energie împingea acum burtaă ă ă elastic a unui pasager corpolent, f cîndu-şi scut sprintenă ă din valiz .ă

C l torul roti peste um r ochi globuloşi de apoplectic.ă ă ăVoi s spun ceva, pîcnind mînios pe n ri.ă ă ăRenun , poate fiindc medicul îi recomandase s eviteţă ă ă

prilejurile de enervare.Se r suci calmat, dar ferm, astupînd cu giganta-iă

f ptur culoarul îngust, ca un dop de cîl i ud şi prea grosă ă ţ în epenit în eava unei puşti de soc. Dup salturile cefeiţ ţ ă înv lurate, Sergiu Micl uş în elese c uriaşul se înveseleaă ă ţ ă l untric. Îl încercar ispite bizare. Ce-ar fi, bun oar , s -lă ă ă ă ă în epe cu un ac în ceaf ? S-ar dezumfla poate, iuind caţ ă ţ un balon de gum ori ca fluieratul printre buze ală doamnei din vagon cînd se scandaliza de noua curb aă pensiilor. Ca s -l în epe, ar fi avut, îns , nevoie de-un ac.ă ţ ă Se gîndi s -l ciupeasc sau s -l gîdile. Din spate, îns , al iă ă ă ă ţ pasageri ner bd tori îl prinser în teasc, paralizîndu-iă ă ă mişc rile.ă

Trenul se opri, iar Sergiu Micl uş fu astfel ferit deă ispitele ghiduşe şi cu totul incompatibile cu demnitatea unui magistrat stagiar, respectat de-un tîrg întreg şi notat cu elogii maxime în fişa de la ministerul zeit ii legate laăţ ochi.

Colosul de adineaori îşi savura anticipat r zbunarea. Îiă administra o lec ie în felul s u, f r s calce prescrip iileţ ă ă ă ă ţ medicului. Nu mai p rea gr bit şi nervos. Barînd ieşirea,ă ă g sise momentul oportun s -şi ştearg n duşeala cuă ă ă ă batista şi s confrunte ceasornicul de buzunar cu orniculă g rii. Încredin geamantanul unui hamal ales din înaltulă ţă

6

Dumineca Orbului

soclului, dup o lent şi matur chibzuin de fizionomist,ă ă ă ţă tuşi şi scuip lat, coborî agale.ă

Dup el, Sergiu Micl uş zvîcni pe peron, expulzat înă ă spa iul gol de presiunea c l torilor de la spate.ţ ă ă

S ri, sim i sub talp o dezagreabil rezisten , vie şiă ţ ă ă ţă elastic , în locul asfaltului dur.ă

N-avu cînd s -şi dea l murit seam c a c lcat pe ună ă ă ă ă vîrf de pantof feminin şi s -şi cear iertare, c ci ună ă ă vagonet de bagaje se n pusti asupra sa cu voios huruită de ro i.ţ

F cu un salt de panter în l turi.ă ă ăÎşi întrev zu numai o clipit victima. O domnişoar —ă ă ă

dup statur mai degrab o şcol ri — s rind comic într-ă ă ă ă ţă ăun picior, ca elevele obraznice cînd joac şodronul înă strad şi scot limba la trec tori. Îşi inea vîrful pantofuluiă ă ţ cu mîna; obrazul i se crispase de durere; puhoiul dez-l n uit din vagoane o balansa încoace şi încolo, o tîraă ţ tumultuos, pîn ce fetişcana se ancor de un stîlp şiă ă r mase s -şi aline suferin a, cum se mîngîie pisicileă ă ţ singure în locul unde au fost lovite.

Vag, în cugetul lui Sergiu Micl uş flutur inten iaă ă ţ caritabil s se apropie şi s debiteze cuvenitele scuze.ă ă ă Se r zgîndi: o şcol ri nu merit mofturile rezervate nuă ă ţă ă mai unor mai impozante şi coapte reprezentante ale sexului sl vit de poe i şi maltratat de codicele luiă ţ Napoleon. Cu o viril , spartan insensibilitate, îi întoarse,ă ă aşadar, spatele şi, despicînd mul imea cu pav za valizei,ţ ă se avînt spre ieşire.ă

Celelalte peroane erau pustii, luminate zgîrcit într-o vastitate sonor şi lugubr de gar provincial .ă ă ă ă

Dup întîrzierea de dou ceasuri, în cîmp, pricinuit deă ă ă deraierea unei garnituri de marf , acceleratul turbura ună orar mort, f r plec ri şi sosiri. Hamalii r spundeauă ă ă ă somnoros la chem ri; impiega ii circulau, c scînd s -şiă ţ ă ă str mute f lcile. Portarii hotelurilor renun aser laă ă ţ ă aşteptare. Numai pasagerii trezi i din mo ial , coborî iţ ţă ă ţ

7

Cezar Petrescu

bui maci din vagoane, se r zbunau pe îndelungaă imobilitate, îmbulzindu-se cu o frenezie contagioas ,ă ghiontindu-se subit, învr jm şi i, gr bindu-se s -şi uzurpeă ă ţ ă ă unul altuia locul sub lun şi stele. Sergiu Micl uş înte i şiă ă ţ el paşii, b nuind c afar se d un asalt nemilostivă ă ă ă vehiculelor.

B nuial întru totul întemeiat .ă ă ăAjuns pentru a asista la plecarea ultimului taxi, de unde

îl fulger întorcînd capul tovar şa ciol noas din compară ă ă ă -timent, cu tiara de vl dic zgîl îit pe creştet şi cu mînaă ă ţ ă ap sînd la piept trofeul de gazete şi reviste ilustrate, într-ăun gest de primadon r nit . Nu se gr bise, nu seă ă ă ă înghesuise pe culoar, şi totuşi a ajuns înaintea lui.

Mental, cu o promptitudine oarecum profesional ,ă Sergiu Micl uş imagin o reconstituire la fa a locului. Înă ă ţ vreme ce el se poticnise cu nasul în ceafa uriaşului candidat la dambla, venerabilele pensionare coborau foarte cuminte prin cel lalt cap t; cu dreptul primuluiă ă ocupant recunoscut de pravila gin ilor, se instalau înţ automobilele jinduite de o duzin de întîrzia i; iar această ţ ă amar bancrut a precipitatei şi nechibzuitei sale strategiiă ă l-a f cut pe Sergiu Micl uş s bomb neasc în sine cîtevaă ă ă ă ă epitete de neaoş autohtonism la adresa namilei care i-a t iat calea.ă

O slab consolare îi ogoi aleanul cînd a descoperit că ă uriaşul împ rt şea aceeaşi soart . Aştepta şi dînsul,ă ă ă flancat de hamal, tamponîndu-şi sudoarea cu batista desp turit şi rostogolind privirea din nou apoplectică ă ă peste capete, spre orizontul deşert al bulevardului.

Prin contrast, scara din dosul G rii de Nord avea o înă -f işare pitoreasc şi animat , ca la sosirea unui grup deăţ ă ă emigran i cuprinşi de dezorientare într-o patrie nou şiţ ă ostil , care nu-i accepta.ă

Printre l zi, panere şi suluri de pleduri v rgate, femeileă ă gesticulau cu umbrele: copiii cu somnul întrerupt se

8

Dumineca Orbului

aşezau moroc noşi s scînceasc ; b rba ii se agitauă ă ă ă ţ inutil. Cî iva hamali abandonaser bagajele, dep rtîndu-ţ ă ăse s ias în calea taxiurilor şi birjelor r t cite pe undeva,ă ă ă ă f r int şi f r speran a unor himerici clien i la această ă ţ ă ă ă ţ ţ ă or de noapte.ă

Cînd unul mai iste , ori numai mai norocos, se întorceaţ pe scara unui vehicul, se în l a o clamoare de invidie şiă ţ suspiciune în gloata urgisi ilor de destin.ţ

Femeile îşi mustrau b rba ii c au ales un hamal bleg;ă ţ ă so ii r spundeau r stit cu aluzii la alte dispute conjugaleţ ă ă mai vechi; copiii, cuprinşi de un brusc elan al ini iativelorţ temerare, s reau, oferindu-se s plece în aventuroasă ă ă expedi ie. Precocele argonaut trecea direct de la vorb laţ ă fapt . O rupea la goan , împiedicîndu-se în bastoane şiă ă c lcînd b t turi. Glasul şi umbrela matern îi retezauă ă ă ă avîntul. Cî iva mucali i f ceau glume, şi to i fum toriiţ ţ ă ţ ă aprinseser ig rile, preg tindu-se pentru z bav lung .ă ţ ă ă ă ă ă

Cu o remuşcare tîrzie, Sergiu Micl uş observ apari iaă ă ţ victimei sale, alignind de un picior şi c utînd cu panic înă ă ochi hamalul disp rut cu bagajele.ă

Încruntînd sprîncenele sub basca bleumarin, încerc ună apel f r convingere:ă ă

— Tregher! Treizeci şi trei!Pronun a cu o graseiere delicioas şi copil reasc :ţ ă ă ă— Thegheh! Theizeci şi thei!— Tregher! Treizeci şi trei! îi s ri într-ajutor Sergiuă

Micl uş, al turîndu-se de ea cu un surîs smerit şi ş galnic.ă ă ăNu era o feti . Se înşelase. Numai o miniaturţă ă

încînt toare de femeiuşc . O domnişoar în toat putereaă ă ă ă cuvîntului, cu toate atributele sexului: corni ele sînilorţ mici împungînd m tasea bluzei, mijlocul ml diu cambrată ă în cing toarea de lac, buzele de roşul vişinei coapte. Şi ceă gene r sucite şi lungi!ă

Victima f cu doi paşi spre stînga. Îl m sur cu severiă ă ă tate din t lpi în creştet. Se întoarse pe jum tate,ă ă ostentativ, chinuind nervos între degete o poşet deă

9

Cezar Petrescu

dimensiuni exagerate fa de minuscula f ptur aţă ă ă tanagralei în vest mînt model 1934, sezonul de prim var . Sergiu Micl uş nu se ar t intimidat deă ă ă ă ă glaciala primire. Cu glas de sten tor, detun , f cînd să ă ă tresar şi s se r suceasc spre el toate privirileă ă ă ă emigran ilor:ţ

— Treizeci şi trei! Hamal! Treizeci şi treei!— Acilea sîntem, conaşule! r spunse un tregher m runtă ă

şi spînatic, cump nindu-se între dou geamantaneă ă enorme. Acilea sîntem, domnişoar !ă

Sem na cu furnica harnic din gravurile abecedarului,ă ă tîrînd o povar de dou ori mai mare ca dînsa.ă ă

— Unde-mi umbli, Tacke? Unde te-ai evaporat, infamule, cu garderoba de nunt a domnişoarei, hai?!ă urm Sergiu Micl uş, tr gînd cu coada ochiului să ă ă ă surprind un zîmbet împ ciuitor pe buzele de coloareaă ă vişinei coapte.

Zîmbetul nu se ivi.„Şi pe drept cuvînt! recunoscu amar Sergiu Micl uş.ă

Fac hazuri mai tîmpite ca un autentic hamal!”În schimb, hamalul ar t v dite semne de mirare.ă ă ă

Apropiindu-se, se eliber de sarcina celor două ă geamantane şi c ut s dezlege enigma:ă ă ă

— De unde ştii dumneata, conaşule, c m cheamă ă ă Tacke?

Sergiu Micl uş strînse din umeri cu o superioritateă blazat , perseverînd în seria „hazurilor tîmpite”, cum îlă apuca uneori o demonic atrac ie a vulgarit ii:ă ţ ăţ

— M priveşte personal, onorabile Tacke!... De undeă ştiu c te cheam Tacke 33 ar putea s i-o spună ă ă ţ ă domnişoara, logodnica mea, dac n-ar fi nec jit fiindc aă ă ă ă c lcat-o mai adineaori pe vîrful pantofului un mizerabilă individ, care nici nu şi-a cerut iertare. Toate le ştiu, Tacke... (se plec , şoptind confiden ial) fiindc eu sîntă ţ ă Kama Brahmin, fachirul indian, dac ai auzit, careă

10

Dumineca Orbului

ghiceşte trecutul, prezentul şi viitorul în stele, drojdie, palm şi c r i...ă ă ţ

Hamalul surîse cu neîncredere. Nu g sea ce să ă r spund acestui vesel c l tor şi la asemenea n struşniceă ă ă ă ă n zbîtii. Dar victima lui Sergiu Micl uş, cu buzele strînseă ă şi cu o cut îngust între sprincene, p rea c n-a auzit şiă ă ă ă c nu are de ce se înveseli. B tea cu necaz din vîrfulă ă piciorului valid. Se uita în alt parte. Pieli a brun seă ţ ă înv p iase şi o adiere uşoar îi flutura lin un cîrlion deă ă ă ţ p r.ă

Tacke 33 îşi reveni la sim ul datoriei. Spuse:ţ— R mîi dumneata atunci cu domnişoara acilea, c euă ă

m duc înainte, s dau peste un otomobil. Altfel, v apucă ă ă ă ziua, şi- i fi gr bi i, de... cum sînt r logodnicii...ţ ă ţ ă ă

Spuse şi nu aştept încuviin are, luînd-o gr bit la picior.ă ţ ăDelicat, Sergiu Micl uş aşez valiza de-a curmezişulă ă

peste cele dou geamantane. Din fug descifr incompletă ă ă un nume pe cartea de vizit prins în rama de piele.ă ă

Rosti, schimbînd pardesiul de gabardin de pe un braă ţ pe cel lalt şi admirînd cu exagerat înduioşare grupul baă ă -gajelor:

— Priveşte, domnişoar Gina! Parc se cunosc de cîndă ă lumea, îşi pierduser de ştire şi s-au reg sit. Nu-şi întorcă ă spatele, nu se uit urît, nu muşc , nu-şi arat din ii. Sîntă ă ă ţ sigur c în limba lor îşi dest inuiesc la ureche foarte pală ă -pitante impresii de voiaj.

Domnişoara Gina nu muşc , nu-şi ar t din işorii, în-ă ă ă ţtoarse, îns , cu totul umerii mici şi ceafa cu ar mii şuvi eă ă ţ vibratile sub basc . Sergiu Micl uş descrise un semicercă ă şi-i ap ru în fa , sco înd p l ria şi salutînd, cu gra ieă ţă ţ ă ă ţ emfatic de ă caballero mexican:

— Domnişoar Gina, domnişoar Gina, hai s încheiemă ă ă armisti iu! Altfel, se uit lumea curios la noi, ca la doiţ ă logodnici care se ceart . Arunc numai o clip ochii laă ă ă

11

Cezar Petrescu

domnul cu trei rînduri de guşi. Se bucur , jubileaz ,ă ă mastodontul!

Domnişoara Gina se întoarse mînioas pe c lcîiulă ă piciorului teaf r. Mişcare schi înd rochi ei o înv luireă ţ ţ ă rotund de pliuri, cum se învolt fustele de balerin .ă ă ă Sergiu Mi cl uş îşi continu orbita cu fidelitatea unuiă ă satelit supus geometriei astrale. Din nou a r s rit în fa -ă ă ţăi, plecîndu-se s -i vad ochii. St rui:ă ă ă

— În eleg, domnişoar Gina, s fii sup rat pe animalulţ ă ă ă ă care i-a strivit pantoful...ţ

Amintirea era înc vie şi probabil înc dureroas . Domă ă ă -nişoara Gina nu rezist . Exclam tînguit:ă ă

— De-ah fi numai pantoful! Dah mi-a strvit degetele. Bruta!

— Brut , într-adev r! aprob Sergiu Micl uş cu o miă ă ă ămic scandalizat . Cea mai teribil brut pe care mi-aă ă ă ă fost dat s-o v d vreodat !...ă ă

— Ai v zut şi dumneata? întreb repede domnişoaraă ă Gina, f r s -şi dea seama c rupe aşa leg mîntulă ă ă ă ă prudent fa de sine îns şi de a nu intra în vorb cu acestţă ă ă individ flecar şi impertinent.

Ridicase genele. Ochii s-au dezvelit verzi şi limpezi. Lumina lor l-a înfiorat pe Sergiu Micl uş cum nu-l cutreă -murase înc o privire de femeie.ă

— Fireşte c l-am v zut... m rturisi exagerînd schimaă ă ă de indignare.

— Mie mi-a fost imposibil. Theceam hepede s nu pierdă hamalul din ochi... Sahe o brut de pe-o scah . N-am maiă ă v zut înaintea ochilor de durehe. Şi nici m cah polite aă ă ţ s -şi ceah iertahe...ă ă

— Veritabil brut , domnişoar Gina! E plin lumea deă ă ă ă asemenea specimene. Ar merita o corec ie!ţ

Cu latul palmei, Sergiu Micl uş ar t în spa iu cam ceă ă ă ţ fel de corec ie ar merita imaginarul individ, pe un obraz şiţ pe cel lalt, succesiv şi metodic.ă

12

Dumineca Orbului

— Desigur c-ah mehita! admise domnişoara Gina. Adică ah fi mehitat, dac n-ar fi disp hut...ă ă

Sergiu Micl uş scoase din nou p l ria. Se f cu mic,ă ă ă ă coborînd obrazul la nivelul domnişoarei Gina, şi se oferi martiriului cu o v dit voluptate:ă ă

— În acest caz, domnişoar Gina, nu mai amîna. Aplică ă aci sanc iunea pe care o merit mizerabilul. Ca s - i fieţ ă ă ţ mai uşor, d -mi s in eu poşeta. N-aş vrea s te incoă ă ţ ă -modeze.

— Cum? Dumneata ehai?! se mir domnişoara Gina,ă refuzînd s dea crezare ochilor şi urechilor.ă

— Precum se vede... gemu poc it Sergiu Micl uş. Euă ă am fost bruta. Şi dup o cumplit lupt de conştiin , m-ă ă ă ţăam înf işat — e drept, cam tîrziu — s cer iertare şi s -ăţ ă ămi primesc pedeapsa. De aceea am ad ugat, dar nu maiă aparent, o necuviin la alta, permi îndu-mi s adresez unţă ţ ă cuvînt f r s fiu întrebat şi f r s ne cunoaştem...ă ă ă ă ă ă

Domnişoara Gina îl privi mai atent. Lui Sergiu Micl uş iă se p ru c descoper în aceast privire oarecareă ă ă ă simpatie, iar constatarea îl copleşi de o fericire f ră ă margini.

Nu min ea. Niciodat nu se încumeta s adreseze unţ ă ă cuvînt unei necunoscute. Socotea urît şi laşă ă îndeletnicirea braconierilor de trotuar. Chiar în anii lui de pierzanie p strase discre ia bunei-cuviin e în care a fostă ţ ţ crescut şi a tr it. Acum îl împingea o putere mai tareă decît ra iunea. Îşi auzea glasul recitînd inepte n scociri,ţ ă se vedea în postura odioas a unui individ care a prins laă strîmtoare un pui de femeie singur şi f r ap rare; îlă ă ă ă scîrbeau toate acestea de el însuşi — cel întors purificat şi t m duit dup doi ani de terapeutic sufleteasc — dară ă ă ă ă ce importan mai aveau, oare, asemenea autoanalize,ţă judec i şi osînde? Nu l murise o mijeal de zîmbet peăţ ă ă buzele domnişoarei Gina şi o simpatie iert toare înă privire?

13

Cezar Petrescu

A fost numai o am gire de scurt durat . C ci obrazulă ă ă ă domnişoarei cu ochii verzi şi genele lungi se posomori ca o ap de pe care s-a retras lumina.ă

Vîrful pantofului b tea m runt lespedea de piatr . Deă ă ă ast dat era piciorul cel care alignise, şi Sergiu Micl uş,ă ă ă tr ind feerica ame eal a visurilor unde cele mai absurdeă ţ ă peripe ii cu cele mai nebuneşti deznod minte parţ ă acceptabile, g si foarte fireasc ispita s desfac şiretulă ă ă ă pantofului şi s aline piciorul mic şi gol în v zul tuturor,ă ă cum înc lzise odat , în copil rie, într-o vacan , la ar , înă ă ă ţă ţ ă palme şi lîng obraz, un pui de turturea înfricoşat şiă r t cit de cuib. Ochii holba i ai gigantului din tren l-auă ă ţ oprit s dea ascultare ispitei. Aplecat pe un genunchi, caă un pantofar care ia m sur , a atins uşor cu degetul numaiă ă înc l area mutilat , întrebînd:ă ţ ă

— Mai doare?... Te rog, iart -m ...ă ă— Te hog şi eu: sfîrşeşte odat , domnule! îşi pierduă

r bdarea domnişoara Gina. Sfîhşeşte, dep rteaz -te şi ia-ă ă ăi bagajul de pe al meu.ţ

— E o valiz foarte uşoar , domnişoar Gina, şi nuă ă ă muşc ... V-am garantat. Cu toate acestea, m supun...ă ă Sfîrşesc, o iau şi m dep rtez... Dar ce are s spună ă ă ă Tacke 33 cînd va veni cu automobilul şi va constata cu durere c am stricat logodna?... Iat -l, mi se pare că ă ă vine... S salv m aparen ele, domnişoar Gina... Să ă ţ ă ă p str m aerul a doi logodi i model, la fotograf...ă ă ţ

Se apropia un automobil, şi în spatele lui altul. Iar ciudat, domnişoara Gina, cu toat încruntarea dintreă sprîncene, ar fi dorit ca Tacke 33 s nu se afle printreă aceşti curieri norocoşi şi gr bi i. Cît despre Sergiuă ţ Micl uş, el f g duia în gînd fabuloase acastihuri şiă ă ă contribu ii la cutia milelor de la diferite icoane f c toareţ ă ă de minuni, implorînd pronia cereasc pentru urîte şi crudeă miracole, menite s -l împiedice pe Tacke 33 de laă îndeplinirea datoriei.

14

Dumineca Orbului

Într-adev r, impreca iile lui Sergiu Micl uş au g sit asă ţ ă ă -cultare la marele orînduitor al destinelor, fiindcă amîndou maşinile au sosit cu al i tregheri pe scar . Aă ţ ă respirat şi domnişoara Gina, cu un tremur uşor şi involuntar. Domnul cel gros s-a urcat în primul automobil, punînd arcurile la grea încercare. În cel lalt s-a îmbarcată o familie numeroas cu prunci, bunic sprijinit în bastonă ă ă şi o abundent colet rie alimentar de sezon.ă ă ă

— Domnişoar Gina...ă— Te hog!— Domnişoar Gina, am avut noroc. Am trecere laă

Dumnezeu pe ziua de ast zi, care a început a curge înă calendar de la orele 12... Presimt. Presim eam...ţ

— De ce spui dumneata c ai avut noroc?ă— Nu am avut numai eu... Avem amîndoi... Eu şi dum-

neata... E o nuan . S privim adev rul curajos şi loial înţă ă ă fa ... Am avut noroc fiindc Tacke al nostru 33, fie c -iţă ă ă lipsit de ini iativ , fie c el e n scut într-o zodie f r spor,ţ ă ă ă ă ă în orice caz, bate acum str zile Bucureştilor, cum îi ureză eu s -l apuce ziua şi s ajung pîn la Cotroceni ori laă ă ă ă Parcul Carol... În acest timp, dumneata ai s te îmbuneziă şi ai s m ier i. Iat norocul meu! Şi îmbunîndu-te, ai s -ă ă ţ ă ăi pierzi ideile urîte despre individul care a fost de douţ ă

ori necuviincios şi o dat brut , ai s vezi lumea maiă ă ă trandafiriu şi are s - i dispar cuta aceasta încruntată ţ ă ă dintre sprincene, care i-o jur c nu- i st bine de loc. Iatţ ă ţ ă ă norocul dumitale! S -i fim deci recunosc tori lui Tacke 33ă ă şi s -l recompens m imperial cînd va sosi, cît mai tîrziu,ă ă ca s ne spun c printr-o inexplicabil dar binecuvîntată ă ă ă ă catastrof au disp rut toate vehiculele cu trac iuneă ă ţ mecanic şi animal din Bucureşti... Sergiu Miă ă cl uşă schimb glasul, înv luitor şi surd: Domnişoar Gina, m-aiă ă ă iertat? Nici nu- i imaginezi ce mîhnit aş fi s ştiu c nu potţ ă ă ob ine aceast iertare!...ţ ă

— Se şi cunoaşte cît sufehi! îi reproş domnişoara Ginaă surîsul voios, care-i dezmin ea gravitatea joas a glasului.ţ ă

15

Cezar Petrescu

De sp şit ce ehai, ai început povestea cu treghehul... Ce aă însemnat, te rog, inven ia stupid cu logodnica dumiţ ă tale! Şi phostia cu Tacke theizeci şi thei?... Aşa vine un om s -ăşi ceah scuze pentru c a fost brutal?...ă ă

— Depinde de om, domnişoar Gina, şi de loc... Şi maiă ales de starea sufleteasc în care se afl omul...ă ă

Ultimele cuvinte le rosti Sergiu Micl uş cu nehot rîre.ă ă Îşi aminti c el venea la o înmormîntare şi se mustr că ă ă nu are de loc starea sufleteasc a unui om care vine penă tru o înmormîntare. Alung amintirea inoportun . Îşiă ă pled cauza cu o bufon avîntare:ă ă

— Va s zic , am greşit şi cu aceasta?... Situa ia mi s-aă ă ţ agravat. Recidiv şi cumul de delicte... Ce s fac? Apeleză ă la indulgen şi încerc s m ap r... C n-a fost o prostieţă ă ă ă ă povestea cu Tacke 33, a dovedit-o realitatea.

L-am identificat îndat . Am nimerit. Aşa botez euă chelnerii, birjarii, hamalii, oamenii de serviciu. Le spun: Tacke! Un Tacke universal. Tacke factor comun. Cîteodată o nimeresc, cîteodat nu... Adic de cele mai multe ori,ă ă nu... Dar cît bucurie f r nici o osteneal procur omuluiă ă ă ă care-şi închipuie c -l cunosc de undeva şi c nu l-am uitată ă atunci cînd o nimeresc! Sînt o natur generoas ,ă ă domnişoar Gina! Îmi place s împr ştii în jurul meu voieă ă ă bun şi simpatie... Poate fiindc uneori simt eu singură ă atîta nevoie de voie bun şi simpatie, ca toate caractereleă inconsistente...

— Şi impehtinen a cu logodnica dumitale? voi s afleţ ă numaidecît domnişoara Gina. Cum i-ai permis?ţ

Sergiu Micl uş f cu un semn de declinare a responsabiă ă -lit ii spre cerul înalt şi el singur culpabil:ăţ

— Poate a fost o prostie şi o impertinen ... Tot aşaţă cum poate n-a fost o prostie, domnişoar Gina. Aceastaă numai cerul o ştie. Mi-a venit pe negîndite. Providen aţ gr ieşte misterios prin gura iresponsabililor. M rturisescă ă c pe Tacke 33 l-am min it. Nu-s Kama-Brahmin, fachirulă ţ indian care ghiceşte trecutul, prezentul şi viitorul în stele.

16

Dumineca Orbului

Dar viitorul cine poate pretinde c -l cunoaşte oare, domă -nişoar Gina? Uneori hazardul intr în via a noastr înă ă ţ ă chipurile cele mai groteşti şi absurde... Sare o brut dină tren, î i striveşte pantoful... Vine — cam tardiv, dar totţ vine — s - i cear iertare... Şi descoperi c bruta nu eraă ţ ă ă chiar atît de brut ... Da-da... Tr im prea mult înă ă momentul care trece, adic în nimic, ca s ne d m seamă ă ă ă c neprev zutul are o semnifica ie şi inten ii ascunse, că ă ţ ţ ă ne invit pentru cine ştie ce sfîrşit rezervat viitorului...ă

Surîsul lui Sergiu Micl uş îşi pierduse inten ia bufon .ă ţ ă Era acum dureros, înc rcat de amintirea altor hazarduriă pe lîng al c ror avertisment de atîtea ori trecuse f r să ă ă ă ă ia aminte. Şi cu aviditate c ut în ochii verzi o aprobare.ă ă

Domnişoara Gina îşi ascunse privirea din nou umbrit .ă Tr surile s-au împietrit, brusc congelate.ă

Amîndoi erau tineri şi din amîndoi muşcase pretimpuriu via a. Îi însemnase cu un tainic şi abia cicatrizat stigmat.ţ Poate de aceea cînd privirile lor s-au întîlnit, în sfîrşit, li s-a p rut c se c utau dintotdeauna şi c s-au reg sit.ă ă ă ă ă

— M-ai iertat, domnişoar Gina?! exclam cuă ă ne rmurit bucurie Sergiu Micl uş.ţă ă ă

— Fie!... Ce impohtan poate s aib aceasta pentruţă ă ă dumneata?... Şi pentru mine, de altfel?... N-o s ne maiă vedem niciodat ... Iar hazardul, prezentat sub chipul luiă Tacke theizeci şi thei al dumitale, vine s ne avertizeze că ă întîlnihea noastr a durat prea mult...ă

Tacke 33 într-adev r sosea triumfal cu un Ford dină epoca preistoric a industriei automobile.ă

Cu autoritate care nu admitea împotrivire, înc rcă ă bagajele îndelaolalt . Pip i de dou ori în palm bacşişulă ă ă ă „imperial” strecurat de logodnicul domnişoarei Gina. Cu şapca în mîn , le ur noapte bun şi noroc în viitoareaă ă ă existen conjugal . Apoi, a treia oar deschise uluitţă ă ă palma s evalueze neaşteptata man de monete;ă ă num r , zurui metalul, îl deşert în punga goal , careă ă ă ă îndat se rotunji ca o broasc obez . Iar obrazul spînatică ă ă

17

Cezar Petrescu

al lui Tacke 33 se zbîrci într-un surîs de beatitudine şi de recunoştin , privind din urm automobilul hodorogit.ţă ă

18

Dumineca Orbului

AUTOMOBILUL HODOROGIT ÎŞI CL N-Ăni un timp fiarele pe caldarîmul inegal, pîn cînd şoferulţă ă

izbuti s potriveasc ro ile de gum pe linia lin aă ă ţ ă ă tramvaiului şi infernala fanfar se potoli.ă

Acum puteau s -şi vorbeasc . Glasul lui Sergiu Miă ă cl uşă s se fac ascultat.ă ă

Dar Sergiu Micl uş nu mai avea glas. Amu ise subit.ă ţContempla în extaz de provincial radicalele

transform ri urbanistice ale acestei por iuni de capitală ţ ă de nerecunoscut dup o îndelung absen : cocioabeleă ă ţă rase la p mînt, straturile cu flori şi verdea c ptuşindă ţă ă bordura trotuarelor. Privea în l turi poate şi fiindc n-aveaă ă curaj s înfrunte mustrarea care sc p ra indignat înă ă ă ă ochii verzi, sub genele lungi.

Numai Tacke 33 fusese de vin . Din proprie ini iativ ,ă ţ ă nici în închipuire Sergiu Micl uş n-ar fi împins inofensivaă lui flec real pîn la un astfel de epilog. Se preg tise s -şiă ă ă ă ă ia valiza, s îng imeze un vag „noapte bun ” şi s seă ă ă ă despart pentru a nu se mai vedea niciodat , aşa cumă ă prea bine spusese domnişoara Gina. Îl împungea în inimă o durere înc necunoscut la acest gînd. Altceva, îns ,ă ă ă ştia c nu este de f cut.ă ă

19

Cezar Petrescu

Cu fericita senin tate a celor s raci cu duhul, Tacke aă ă decis altfel. Le-a îndev lm şit bagajele. Le-a deschisă ă portiera, invitîndu-i: „Gata! Pofti i! Urca i!” Ce explica ieţ ţ ţ şi rezisten s mai opun hazardului travestit într-unţă ă ă imperativ hamal cu matricola 33?

S-a supus. S-a urcat.Adic : s-au supus; s-au urcat.ăFiecare s-a ghemuit în ungherul s u. Dup cincizeci deă ă

metri se l ise la mijloc un gol dezolant, un adev rat şiăţ ă inaccesibil pustiu, ca între doi logodnici ireconciliabil în-str ina i.ă ţ

Toat verva lui Sergiu Micl uş se epuizase. Încleştaseă ă moşnegeşte palmele pe genunchi şi nu g sea un singură cuvînt potrivit s rup t cerea, deşi vîntura în cugetă ă ă vertiginoase pretexte oferite de afişele de teatru şi de cinematograf; un cîine noctambul sc pat ca prin minuneă de sub ro i, o ceat de cheflii h ulind r guşit într-o birj .ţ ă ă ă ă Toate îi p reau banale, vulgare, jalnice fa de ce sim eaă ţă ţ c avea el de spus, rar şi pîn acum nerostit.ă ă

La col ul str zii Ştirbei-vod , şoferul întoarse o mutrţ ă ă ă neb rbierit de ocnaş evadat, întrebînd în ce direc ie să ă ţ ă apuce.

— La stînga! Pe Ştirbei-vod , Tacke! r spunse Sergiuă ă Micl uş într-o doar .ă ă

Şoferul protest ofensat:ă— Pe mine nu m cheam Tacke, domle!...ă ăR suci volanul la stînga şi, dup ce sc p la asfaltulă ă ă ă

neted, socoti necesar s rectifice definitiv un echivoc deă stare civil , ap sîndu-l pesemne pe suflet.ă ă

— Nu m cheam Tacke! repet . Confunda i cu cineă ă ă ţ ştie ce haimana, d- ia de v-au dat poli falşi la rest. Peă mine m cheam Cristofor şi sînt ă ă proprietarul maşinii! Eu sînt Nae Cristofor!

Cristofor Columb, intrepidul navigator genovez, nu şi-ar fi rostit numele cu mai indignat emfaz nesocotituluiă ă ignorant care l-ar fi confundat cu Amerigo Vespucci,

20

Dumineca Orbului

uzurpatorul gloriei sale în fa a posterit ii şi înţ ăţ apocrifaono mastic a noului continent.ă

Domnişoara Gina izbucni în rîs cristalic. Sergiu Micl uşă îndr zni s -i caute privirea. Imperceptibil, micşor zonaă ă ă neutr dintre dînşii. Sim i c -şi recap t facultateaă ţ ă ă ă coardelor vocale, îşi drese glasul şi murmur :ă

— De data aceasta, jur, domnişoar Gina, c n-a fostă ă nimic premeditat... M-am pomenit instalat aci în stare hipnotic ... M-ai iertat? M ier i?ă ă ţ

Domnişoara Gina strînse din umerii strîm i cu oţ nep sare pref cut :ă ă ă

— C’est pardonné! Dup cît mi-ai inut dumneata deă ţ urît, thebuia s fiu şi eu caritabil . Dac ai fi r mas peă ă ă ă sc ri, ohfan şi p h sit, cu valiza înth-o mîn şi cu p l riaă ă ă ă ă ă în alta, îmi provocai şi mie un caz de conştiin .ţă Remuşcahe, insomnie, mai ştiu eu ce... Acum îmi dau seama. Aşa s-au simplificat luchurile. Nu eşti nici dumneata de vin , nici eu. Tacke 33, unealta inconştientă ă a Satanei...

— Unealta inconştient a providen ei, rectific Sergiuă ţ ă Micl uş.ă

— A phoviden ei dac vhei... Nu se schimb nimic cuţ ă ă aceasta. Te las în drum şi m duc mai depahte.ă

— De ce s m laşi în drum? se v it consternat Sergiuă ă ă ă Micl uş. Cea mai elementar datorie de polite e mi seă ă ţ pare c îmi dicteaz mie s te conduc.ă ă ă

— Foahte dr gu . Dar mul umesc. Eu sînt deprins să ţ ţ ă ă m conduc singur , iar acum merg foarte depahte.ă ă

— Anume?— Parcul Carol...— Ce coinciden ! se mir bucuros Sergiu Micl uş. Camţă ă ă

în aceeaşi direc ie merg şi eu...ţ— Cunosc.— Nu m crezi?ă

21

Cezar Petrescu

— Cunosc asemenea coinciden e inventate f h sţ ă ă ă cear prea mult hisip de imagina ie. Mai bine spune, teă ă ă ţ hog, la ce hotel s opreasc şoferul?ă ă

— Aşadar, mint?... constat lugubru Sergiu Micl uş. Aiă ă dreptate, domnişoar Gina. O merit aceast neîncredere!ă ă Dup toate dobitociile mele cu Tacke 33, Kama-Brahmin,ă dup inven ia idioat cu zestrea logodnicei, ai tot dreptulă ţ ă s m consideri ceea ce nu sînt şi s - i par aşa cum n-aşă ă ă ţ vrea s par...ă

Domnişoara Gina surîse privind oblic printre gene.— A propos! spuse, netezindu-şi poşeta vast şi întor-ă

cîndu-se pe jum tate în ungherul s u, s -i vad din plină ă ă ă profilul. Te cred c nu eşti Kama-Brahmin, fachirul indian.ă Îns î i m hturisesc c ai un dar de devina iune pe care n-ă ţ ă ă ţar thebui s -l neglijezi. Cînd ai vorbit despre zestreaă logodnicei, ai ghicit pe jum tate... Nu vin în Bucureştiă penthu o logodn . Dar în geamantanele acestea, aşa mariă cum le vezi, ca l zile de zestre ale bunicii, am tocmaiă nişte toalete de nunt ... Numai de nu s-ah fi şifonat!...ă

Lui Sergiu Micl uş pu in îi p sa dac s-au şifonat ori nu.ă ţ ă ă De altfel, nici nu mai auzi ultimele cuvinte. Zvîrlind pardesiul de pe genunchi şi c lcîndu-l în picioare,ă exclamase cu dezn dejde:ă

— Imposibil, domnişoar Gina! Nu e aşa c nu eă ă adev rat?ă

Într-o mişcare nest pînit , prinsese mîna domnişoareiă ă Gina, s -i caute cu înfrigurat oroare verigheta de pe deă ă get. Iar domnişoara Gina, f r s -şi dea seama, se l să ă ă ă ă perchezi ionat cu o docilitate de copil nevinovat şi sigurţ ă de r splata virtu ii, cum scrie în povestioarele morale.ă ţ Cînd s-a recules, dup dogoarea obrazului a ştiut că ă roşise. Îşi smulse mîna din strînsoare şi clincheti în rîs uşor:

22

Dumineca Orbului

— M-ai în eles greşit. Voiam s spun c vin numai laţ ă ă nunta unei phietine. O fost coleg de şcoal şi cea maiă ă ă bun phietin ...ă ă

— Ah! cum m-ai speriat!— Dah sperios mai eşti! Nu p reai pîn mai adineaori.ă ă

Ai f cut o figuh atît de comic ! Îmi vine şi acum s rîd.ă ă ă ă— Rîzi, domnişoar Gina! încuviin din toat inimaă ţă ă

Sergiu Micl uş. Îmi vine şi mie s rîd. M simt vesel,ă ă ă bucuros, fericit... Aşa m-a prins un rîs nervos numai acum cî iva ani, cînd am sc pat de la înec, la mare, la Eforie...ţ ă M tîrîse curentul, am înghi it o doz masiv de ap să ţ ă ă ă ărat , şi cînd m-am v zut sc pat la rm, cl n nind dină ă ă ţă ă ţă din i ca un cîine murat, nu mi-am putut st pîni rîsul...ţ ă Prietenii credeau c am înnebunit de spaim ... Dar nuă ă eram mai nebun decît acum!

Sergiu Micl uş hohoti voios, tr gîndu-şi pardesiul peă ă genunchi, dup ce-l maltratase f r vin în picioare. Apoiă ă ă ă se întunec deodat . Îşi aminti dup ce noapte sinistră ă ă ă era s se înece atunci; îşi aminti c el vine acum pentru oă ă înmormîntare. Absurd, dintr-un z c mînt p r sit al meă ă ă ă -moriei, îi tres ri în gînd o strof a unui poet obscur, înă ă v at pe vremuri la lec iile de limba francez :ăţ ă ţ ă

„Deux cortèges se sont rencontrés à l’église.L’un est morne”...1

— Şi nunta e mîine, nu este aşa? întreb cu oă boln vicioas curiozitate, pentru a şti pîn unde realitateaă ă ă respect simetria didactic a contrastelor din poezia luiă ă Joséphin Soulary.

— Desigur. Sau mai bine spus, ast zi, fiindc mai multă ă de jum tate din noapte s-a dus.ă

1 „Dou cortegii s-au întîlnit la biseric . Unul e posomorît”... (fr.).ă ă

23

Cezar Petrescu

„Înmormîntarea tot ast zi!”... era s adauge Sergiuă ă Micl uş, în buşindu-şi cu greu o m rturisire nepotrivită ă ă ă momentului şi întregii sale purt ri de trei sferturi de ceas.ă

Brigandul de la volan întoarse obrazul epos, s afleţ ă înc o dat direc ia.ă ă ţ

— Spre Parcul Carol, onorabile Cristofor! porunci Sergiu Micl uş cu autoritate.ă

Domnişoara Gina nu mai protest .ăUn r stimp au t cut amîndoi, privind vitrinele şiă ă

reclamele luminoase de pe Calea Victoriei, trec toriiă întîrzia i, prefacerile despre care n-aveau ştiin .ţ ţă

— De un an n-am mai venit în Bucureşti... M-am phovincializat cu totul... m rturisi melancolic domnişoaraă Gina, urm rind din mers firmele cunoscute împestri ateă ţ cu altele noi.

— Eu de doi... Şi poate n-aş fi venit nici acum dac ...ăÎnc o dat Sergiu Micl uş îşi sugrum pe buze m ră ă ă ă ă -

turisirea deplasat .ă— Dac ?... st rui domnişoara Gina.ă ăSergiu Micl uş ocoli r spunsul, adoptînd iar şi tonulă ă ă

glume :ţ— ...Dac n-ar fi voit altfel hazardul! Îşi avea probabilă

socotelile sale, care nou ne scap ... Preg tea toate înă ă ă aşa chip, ca s ne întîlnim şi s ne cunoaştem.ă ă

— Mai întîi, mi se pahe c nici nu ne cunoaştem...ă observ domnişoara Gina. Aceasta nu se numeşteă cunoştin .ţă

— Adev rat! descoperi uimit, şi Sergiu Micl uş. Ce ză ă ă-p cit, ce imbecil, ce brut mai sînt! se pedepsiă ă autoflagelîndu-se cu o grindin de epitete ustur toare.ă ă

Îşi potrivi nodul cr v ii, scoase p l ria, îşi netezi p rul,ă ăţ ă ă ă se r suci pe trei sferturi în cuşca hodorogit şi, cu oă ă solemnitate teatral , îşi enun numele, vîrsta,ă ţă profesiunea şi domiciliul.

24

Dumineca Orbului

— in s adaug, rosti încheind, in s adaug, pentru aŢ ă ţ ă evita o confuzie: sînt ardelean prin adop ie, de datţ ă recent , numai de doi ani. Prin adop ie şi prin exil cuă ţ domiciliul for at. Altfel, bucureştean de baştin . Brav strţ ă ă-nepot al lui Bucur Ciobanul... Nu-mi pria îns aerul. Mă ă luase alt curent, altfel de înec m amenin a. Am fugit. Aă ţ fost un noroc... M întorc alt om. Cel pu in aşa cred...ă ţ

— Şi eu am fugit de Bucureşti... murmur gînditoareă domnişoara Gina. Şi eu m întohc alta. Cel pu in aşaă ţ cred...

Îşi spusese numele întreg, cum nu-l putuse desluşi Sergiu Micl uş pe cartea de vizit prins în rama de pieleă ă ă a geamantanului: Gina Alim nescu, licen iat în litere,ă ţ ă profesoar suplinitoare de limba francez la Oradea-Mare.ă ă

— Pariez c jum tate din eleve sînt mai înalte caă ă dumneata şi, d -mi voie s - i m rturisesc, nu-mi preaă ă ţ ă imaginez cum î i st pe catedr . Te-am crezut o şcol riţ ă ă ă ţă la început. Ba una de curs inferior.

— Pahdon! se sup r domnişoara Gina. Afl , domnuleă ă ă judec tor stagiar, c sînt foarte iubit şi ascultat de eleă ă ă ă vele mele. Dihectoarea are nou zeci de kiloghame laă cîntar şi un metru optzeci în l ime f h tocuri — o uriaşă ţ ă ă ă — dar apeleaz la mine s -i fac eu ohdine...ă ă

— Nu m îndoiesc, domnişoar Gina. To i dictatorii şiă ă ţ tiranii, generalii şi comandan ii glorioşi au fost şi sînt miciţ la stat... Napoleon, Mussolini... Chiar despre Ştefan cel Mare spune cronicarul c nu era mare la stat.ă

— Îmi pahe r u c glumeşti. Sînt mic , dar nu tihanic .ă ă ă ă M-am sup rat. Na! sfîrşi îmbufnat , retr gîndu-se în col ulă ă ă ţ s u şi b tînd tamburina în poşet .ă ă ă

— Nu face nimic! o asigur Sergiu Micl uş cu o totală ă ă încredere în viitor. Nu m mai tem. O s ne împ c m...ă ă ă ă Ştiu sigur acum c sîntem f cu i s ne în elegem. Aveamă ă ţ ă ţ parc o presim ire. Cît timp a stat trenul în cîmp, pîn ceă ţ ă s-a eliberat linia, cu coatele rezemate de fereastr ,ă priveam noaptea şi stelele şi m întrebam cît vreme areă ă

25

Cezar Petrescu

s treac înc pîn ce voi întîlni o vietate pe lume cuă ă ă ă aceleaşi gînduri ca mine, aceeaşi sete de altceva... Mă credeam foarte singur, domnişoar Gina...ă

— Ai stat şi dumneata acolo cu coatele pe geam? întreb prea repede Gina Alim nescu, uitînd c era supă ă ă ă rat foc.ă

— Am stat şi eu... urm Sergiu Micl uş. Am ascultată ă concertul de broaşte. Era un broscoi mai b trîn, un bas deă toat splendoarea, un adev rat Şaliapin al neamuluiă ă batracian. Pe urm a început s cînte o pas re înă ă ă salcîmi... M sim eam singur, şi noaptea era foarteă ţ frumoas şi înstelat acolo, în cîmp. Şi nu m întristaă ă ă senza ia aceasta de singur tate, fiindc presim eam cţ ă ă ţ ă aşa trebuie s fie, c -mi preg teşte ceva... Iar dumneataă ă ă st teai la alt geam, nu e aşa? Ascultai tot concertul deă broaşte, nu e aşa? Pe urm i s-a p rut c asişti la o vrajă ţ ă ă ă misterioas cînd a început s cînte pas rea în salcîm, nuă ă ă e aşa? Şi te-ai sim it singur , şi noaptea era foarteţ ă frumoas şi înă stelat ... Sînt sigur acum, domnişoar Gina.ă ă Ne desp r eau dou -trei vagoane; nu ştiam unul de altul;ă ţ ă dar ceva în cepuse de pe atunci s ne apropie...ă

Cristofor, şoferul, întrerupse elegiacul recital, f cîndă apel la ciuda ii s i pasageri s se întoarc la realitate:ţ ă ă ă

— Unde mai mergem, domnule? Am transversat Bucu-reştiul dintr-un cap t în cel lalt. Unde voi i s mai meră ă ţ ă ge i?ţ

— Mîn înainte, prietene Cristofor! Ce- i pas ? Meră ţ ă gem în Industan, în Platoul Pamir. Indiferent unde! Alege şi fac -se voia ta!ă

— Am trecut de cas , interveni domnişoara Gina.ă Întoahce, te rog. Strada Cu itul-de-Argint.ţ

Sergiu Micl uş sim i cu itul de argint r sucit rece şiă ţ ţ ă t ios în inim .ă ă

26

Dumineca Orbului

— Aaşadar, s-a sfîrşit? întreb rug tor. Ajungem şi s-aă ă sfîrşit?

— Ce s facem altceva?... N-avem paşaport şi vizeă pentru Platoul Pamir...

— Altfel, te-ar tenta?— Poate c da... poate c nu... Cei care fug de ei înşişiă ă

fiindc se tem de ei înşişi sînt în stahe s meahg şi pînă ă ă ă la cap tul p mîntului. Deocamdat am ajuns unde voiamă ă ă s ajung. Opreşte, te hog!ă

Cristofor opri, acostînd barca lui Noe la marginea tro-tuarului.

Casa era scund , str veche, cu o gr dini în fa şi cuă ă ă ţă ţă ferestrele întunecate.

— Tanti Catriona s-a culcat! constat dezam gită ă ă domnişoara Gina. A renun at s mai aştepte sau poate cţ ă ă nici n-a primit teleghama.

Sergiu Micl uş nu se d dea mişcat din fundulă ă automobilului. Cînd era copil şi mergea la matineele de la teatru şi de la circ, tot aşa, la c derea cortinei nu voia să ă cread c feeria s-a sfîrşit.ă ă

Se dezmetici abia dup ce Gina Alim nescu s rise jos şiă ă ă Cristofor întinse mîna p roas s -i zmulg valiza de subă ă ă ă picioare.

— Nu! Aceasta r mîne... rosti cu jale. Noi mergem maiă departe... În Platoul Pamir, aproape de cer.

Dar înainte de a pleca spre Platoul Pamir, aproape de cer, coborî s -şi ia noapte bun cu un nod uscat în gîtlej.ă ă

Cele dou geamantane enorme cu toaletele de nuntă ă aşteptau rînduite de Cristofor lîng grilaj. Domnişoaraă Gina sunase şi se i ea printre z brele, s vad un semnţ ă ă ă de via . Nu r spundea nimeni, nu se mişca nimeni; perţă ă -delele au r mas opace şi neclintite.ă

— Poate s-a mutat de Sfîntul Gheorghe şi n-a l sată adresa! se d du cu p rerea Sergiu Micl uş, implorînd dină ă ă

27

Cezar Petrescu

nou Atotf c torul şi orînduitorul destinelor s -i sar într-ă ă ă ăajutor.

— Cine? Tanti Catriona s se mute? Dah e casa ei.ă Numai c thebuie s sun lung, l muri Gina Alim nescu.ă ă ă ă Baba Reveica, slujnica, e cam surd , şi la ceasuhileă acestea viseaz c i s-a întohs b rbatul plecat în lumeă ă ă acum vreo theizeci de ani... Îi cunosc eu visuhile ei...

Cînd, îns , ridic degetul spre butonul soneriei, Sergiuă ă Micl uş o apuc uşor de mîn .ă ă ă

— Ce te gr beşte, domnişoar Gina? şopti cu buzeleă ă fierbin i. Ai ajuns! Zece minute mai devreme ori maiţ tîrziu, pentru dumneata înseamn totuna. D ruieşte-miă ă mie aceste zece minute. Pentru mine înseamn foarteă mult, domnişoar Gina...ă

Gina Alim nescu l s mîna s cad moale.ă ă ă ă ăÎl privi în sus. El era cu un cap mai înalt decît dînsa. Şi

de jos în sus, îi vedea tr s turile deodat supte, ochiiă ă ă arz tori, tremurul buzelor. Nu mai sem na cu tîn rulă ă ă zeflemist şi flecar. Alt dat ar fi neliniştit-o un om cuă ă asemenea ochi, cu asemenea tremur al gurii. Sau i-ar fi r spuns cu un hohot de rîs, ca o împroşcare rece de duş.ă Acum l sa cu o vinovat voluptate s p trund şi în eaă ă ă ă ă încordarea l untric de strune întinse, dureros, pîn laă ă ă geam t întinse.ă

— Fii cuminte... îl admonest tot ea pedagogic. Nu-miă place privirea aceasta!

Min ea, c ci nu-şi putea desprinde ochii din privireaţ ă aceasta.

Sergiu Micl uş se rezem de grilaj. Aştept s se risiă ă ă ă -peasc p ianjenişul ame elii. Îşi duse mîna la frunte şiă ă ţ zîmbi dezvinov indu-se:ăţ

— Sînt cuminte, domnişoar Gina. Nu ştiu ce-a fost. Nuă mi s-a mai întîmplat niciodat ...ă

Gina Alim nescu privi în alt parte, ca s -şi ascundă ă ă ă ochii. Şi astfel Sergiu Micl uş nu putu s vad cumă ă ă juc uşa flac r verde s-a turburat, a pîlpîit palid şi s-aă ă ă ă

28

Dumineca Orbului

stins. C ci ei i se mai întîmplase aceasta, iar amintireaă era plin de suferin şi de umilire. Mai ales acum.ă ţă

Un sughi de plîns îi cutremur umerii mici.ţ ă— Plîngi?... se mir Sergiu Micl uş, înaintînd şiă ă

prinzîndu-i umerii cu bra ul rotunjit, ca s -i întoarc fa aţ ă ă ţ în lumina lactee a becului electric. Plîngi, domnişoară Gina? Te-am sup rat eu?... din pricina mea plîngi?ă

În genele r sucite sclipea roua lacrimilor. Obrazul înăgust era golit de sînge. Domnişoara Gina cl tin capul şi oă ă clip tîmpla r mase rezemat de pieptul puternic şi lat.ă ă ă Tîmpla, urechea care ascult în untru o b taie cald ,ă ă ă ă ritmic şi reconfortant de inim omeneasc . „Doamne,ă ă ă ă ce fac? Cum de-am ajuns iar şi la aceasta?” se întreb cuă ă spaim , smulgîndu-se şi împingînd pieptul b rbatului cuă ă amîndou mîinile.ă

— Gina! şopti Sergiu Micl uş nedumerit de neaşteptataă vehemen . Domnişoar Gina...ţă ă

— Te hog, las -m ! Las -m , î i spun!...ă ă ă ă ţ— Dar n-am f cut nimic... Te-am v zut c plîngi. Nu potă ă ă

suporta s v d o femeie plîngînd.ă ă— N-am plîns! b tu ciudoas din picior Ginaă ă

Alim mescu. i s-a p hut... Am avut şi eu o ame eal ,ă Ţ ă ţ ă oboseal , nervi... Gîndeşte c vin tocmai de la Ohadea-ă ăMahe... Douăzeci de ceasuri de tren...

— Cu atît mai explicabil, domnişoar Gina. Nu e ună motiv s te superi pe mine fiindc România Mare e atît deă ă lung şi lat .ă ă

— Nu sînt sup hat pe dumneata... Nici pe Româniaă ă Mare... M-au exasperat tot drumul nişte imbecili. Au dis-cutat numai desphe îngr ş minte chimice şi vaci cu lapte.ă ă Ştiai dumneata c p mîntul r mîne steril dac n-are bac-ă ă ă ăterii? Ştii dumneata cî i litri de lapte d o vac bun deţ ă ă ă Şvi eha? Aceasta am auzit eu tot timpul... N-au t cut unţ ă sfert de oh ... Pe urm au vohbit şi altele. Lucruri urîte.ă ă Au uitat c le asculta f h s vrea o femeie... Cum s n-ă ă ă ă ăam nervi?! Ai mai auzit dumneata aşa ceva?

29

Cezar Petrescu

— Nu, domnişoar Gina! m rturisi calm Sergiu Micl uş.ă ă ă N-am auzit aşa ceva, dar am aflat altele de la tovar şeleă mele de compartiment. Cum şi-a pierdut averea în c r iă ţ numitul Mişu Ispaşiu, zis Asul de pic , de-a ajuns la azil.ă Cum a murit din naştere, ca s zic, numita Tu ica Ionescuă ţ în 1906, pe vremea expozi iei din parcul de aci, la cî ivaţ ţ paşi... Am fost fra i de suferin şi nu ne b nuiam... De ceţ ţă ă s ni le amintim acestea? Fie la dînşii şi la dînsele acolo,ă în infern, unde le urez ca sentin a cea mai uşoar s -iţ ă ă condamne la un debit neîntrerupt de cinci mii de cuvinte pe ceas pîn la sfîrşitul sfîrşiturilor. Noi s ne întoarcem laă ă noaptea noastr din cîmp... La cîntecul p s rii dină ă ă salcîm... Aceasta a fost a noastr , domnişoar Gina, şi nuă ă ne-a putut-o fura nimeni... Ne preg tea pentru ceasul deă acum, domnişoar Gina... Şi pentru altele, poate, nu esteă aşa?

— Nu cred, rosti Gina Alim nescu. Nu cred c avem să ă ă ne mai întîlnim vheodat . Eu plec poimîine... Poate e maiă bine aşa... Sigur c e mai bine aşa.ă

— Dar mîine, domnişoar Gina? Adic ast zi... Pesteă ă ă cîteva ore?

— Ştii pentru ce am venit... Cum î i imaginezi c ne-amţ ă mai putea vedea?

— Încerc. Trec pe aci... Ori e atît de fioroas tantiă Catriona?

— O, biata tanti Catriona! exclam indignat la această ă ă presupunere Gina Alim nescu. Cît desphe dînsa!... E ceaă mai delicioas şi în eleg toahe m tuş care a existat peă ţ ă ă ă lume.

— Atunci?— Atunci e foahte simplu. Nu se poate! Aşa vrea

hazahdul dumitale. Îşi are phobabil socotelile sale... În elegi de ce nu se poate? Plec diminea la prietena mea.ţ ţă

Sînt doar domnişoaha ei de onoare. Nu vezi toaletele? întreb , lovind în geamantan cu vîrful pantofului. Nu potă dezerta de la datorie.

30

Dumineca Orbului

Sergiu Micl uş sim i o vr jm şie de moarte pentru prieă ţ ă ă -tena domnişoarei Gina, care n-a g sit altceva mai bun deă f cut decît s se m rite într-o asemenea zi. Uit c numaiă ă ă ă ă datorit acestei împrejur ri le-a fost dat s se întîlneasc .ă ă ă ă

— Şi cine e, m rog, aceast prieten ? Cine-i fericitulă ă ă mire?

Mai p stra speran e nel murite. De ce adic unul dină ţ ă ă doi n-ar fi o cunoş in , cum a pierdut din vedere atîtea;ţ ţă foşti colegi de universitate, foste rela ii oricît de vagi deţ vilegiatur ? Numele au sunat îns str ine. Se înverşună ă ă ă totuşi s afle o dezlegare. Domnişoara Gina capitul :ă ă

— Fiindc st rui atît, propun ceva mai simplu. Am şi euă ă dhept la un invitat al meu. Nu? Te prezint. Nu- i gahantezţ c ai s te amuzi. Îns nu aceasta cau i, nă ă ă ţ ăd jduiesc. Eă acceptabil propunerea mea?ă

— Mai întrebi?! izbucni Sergiu Micl uş, l rgind bra eleă ă ţ s cuprind în exaltarea sa toat planeta. Parc am avută ă ă ă o presim ire cînd mi-am l sat aci, acum doi ani, toateţ ă hainele de ceremonie!... Frac, smoching... N-aveam nevoie de ele în exil. Au s cam miroase a naftalin . Tornă ă peste ele dis-de-diminea un flacon de colonie şi le las laţă vînt... Vezi c toate se rezolv cu pu in r bdare? Eraă ă ţ ă ă simplu ca povestea cu oul meşterului Cristofor Columb, tizul şoferului nostru...

Amîndoi şi-au aruncat ochii la tizul ilustrului navigator. Cristofor, renun înd s -şi mai munceasc mintea cu aceştiţ ă ă bizari clien i de noapte, adormise la volan, cu b rbia înţ ă piept şi cu şapca pe ochi, pr v lat într-o rîl ca ună ă ă asasinat.

— Prinde puteri pentru expedi ia din Platoul Pamir! îlţ scuz domnişoara Gina, zîmbind înseninat dup plînsulă ă ă care-i zguduise umerii mai adineaori.

— A sc pat! Nu mai plec în Pamir, nici în Industan,ă nic iri. Nu mai am de ce pleca acum... Şi cum facem?ă întreb cu ner bdare Sergiu Micl uş.ă ă ă

31

Cezar Petrescu

— Vii aci şi m iei diminea , mergem s te prezint şiă ţă ă apoi m acompaniezi la stahea civil .ă ă

— Imposibil... îng im Sergiu Micl uş, amintindu-şi cuă ă ă remuşcare pentru ce a venit şi ce pune în ceasul acesta la cale.

— Atunci dup amiaz , la dou ... propuse f r nici oă ă ă ă ă b nuial Gina Alim nescu. G sesc un phetext s pot lipsiă ă ă ă ă o or , vin acas şi te aştept. Chiar dac eu întîhzii cumva,ă ă ă o previn pe tanti Catriona s te primeasc aci cu toateă ă onorurile. Ai s vezi ce încînt toahe e! Î i hezerv o sură ă ţpriz . Nici nu- i imaginezi cine a fost, ce a fost... Aşadar,ă ţ h mînem în eleşi: la dou ! Şi hai s ne desp r im acum.ă ţ ă ă ă ţ Thebuie s dorm cîteva ceasuri ca s nu am mîine oă ă figur de spehiat...ă

Sergiu Micl uş privea în asfalt zvîrcolirea neputincioasă ă a gîzelor nocturne atrase de becul electric şi acum muri-bunde dup z darnica lor saraband . N-avea curaj să ă ă ă anun e c nu poate veni şi de ce nu poate veni.ţ ă

— Nu spui nimic? se mir Gina. E prea devreme laă dou ? Te re ine ceva?... Atunci, la thei, hai... Fie la trei.ă ţ

— Imposibil! Nici la trei, nici la patru nu pot, domnişoar Gina, e cu neputin !... Stupid, dar aşa e! Crede-mă ţă ă pe cuvînt.

— Ciudat! Nu te mai în eleg... Voiai numaidecît s neţ ă vedem, şi acum fugi...

— Nu fug, Gina... Domnişoar Gina! Odat , mai tîrziu, aiă ă s afli, ai s în elegi şi ai s ier i ceea ce i se pare acumă ă ţ ă ţ ţ suspect.

— Într-adev h suspect! Cuvîntul e bine g sit.ă ăGina Alim nescu rostise vorbele cu o v dit iritare.ă ă ă

Sergiu Micl uş îi cuprinse mînuşi a, ridicînd degetele pînă ţ ă la buze.

— Eşti nedreapt , spuse şuier tor. Cînd ai s afli,ă ă ă singur ai s recunoşti c ai fost nedreapt . i-aş spuneă ă ă ă Ţ acum de ce aceasta, dar are s - i par monstruos, şiă ţ ă povestea e prea lung , prea complicat . Am s vin laă ă ă

32

Dumineca Orbului

cinci, cel mai tîrziu la cinci jum tate. Pîn atunci sper că ă ă totul s-a ter-minat. Crede-m şi aşteapt -m , te rog...ă ă ă

— Şi dac oha cinci a dumitale se face şase, şapte, maiă tîrziu?

— Nu poate s se fac . Nimic nu poate s m maiă ă ă ă împiedice atunci!

— Hm! Eşti prea misterios pentru mine... Ah, thebuie să m adhesez fachirului Kama-Brahmin cel adev hat, ca s -ă ă ămi citeasc în stele ce-mi ascunzi... Nu e stupidă ă cuhiozitate feminin ... ă „Nimic nu poate s m maiă ă împiedice atunci!”... M rtuhiseşte c te exprimi în oracoleă ă şi c -mi dai dreptul la tot felul de interphet ri...ă ă

Îl privi în ochi, de jos în sus, ridicînd b rbia, care-iă tremura uşor. N-avea înc nici un drept, şi totuşi sim eaă ţ un început absurd de gelozie.

— N-ai venit în Bucureşti penthu ce cred eu? Nu te re ine ce cred eu?...ţ

Sergiu Micl uş surîse dureros:ă— Nu ştiu ce crezi, domnişoar Gina. Îns orice-ai credeă ă

e departe, foarte departe de realitate. Te rog s nu teă îndoieşti de aceasta şi s r mîn aşa... La cinci jum tateă ă ă ă voi fi aci şi voi pune degetul pe soneria aceasta. Po i sţ ă m controlezi cu cronometrul în mîn ... Nu- i vorbeşte ună ă ţ om pe care abia l-ai cunoscut şi despre care înc nu ştiiă nimic... Î i vorbeşte cel rezemat cu coatele pe baraţ ferestrei, în cîmp, acum cîteva ceasuri, cînd asculta pas rea din salcîm şi se sim ea atît de singur în noapteaă ţ foarte frumoas , dureros de frumoas , domnişoar Gina...ă ă ă Gina... Acela nu poate s te mint şi s - i ascund nimic.ă ă ă ţ ă

— S spunem şi s-o credem... încuviin cu o urm deă ţă ă îndoial Gina Alim nescu. Acum s-a sfîrşit. Voi face totă ă posibilul s fiu acas şi s te aştept la cinci jum tate.ă ă ă ă Las -m s sun... Sau mai simplu, d -mi voie s intruă ă ă ă ă în unthu şi s bat în geam...ă ă

33

Cezar Petrescu

Ca una care cunoştea obiceiurile casei, Gina Alim nescu se ca r ca o veveri pe grilaj, b g mînaă ţă ă ţă ă ă sub ire pîn la un z vor ascuns şi deschise porti a.ţ ă ă ţ

Sergiu Micl uş îşi asum cu o ne rmurit fericire rolulă ă ţă ă lui Tacke 33 şi c r cele dou geamantane în curte,ă ă ă p şind comic în vîrful picioarelor, cu precau ie deă ţ cambrioler. Gina Alim nescu mergea înainte, de-a-ăndaratelea, cu de-getul la buze.

— Sst! Încet! şopti. Acum te hog las -m singur .ă ă ă Pleac , s nu ne vad cineva... Noapte bun , domnuleă ă ă ă Sergiu.

— Spune-mi Gigi. De la moartea mamei nu mi-a mai spus nimeni Gigi.

— Noapte bun , Gigi!ă— Noapte bun , Gina!ăÎncercase s -i cuprind mijlocul, s -şi apropie gura deă ă ă

buzele ei. Gina lunec şerpuit, ap rîndu-se de atingere.ă ă— Nu aceasta... Te hog, nu aceasta...În pragul porti ei, dup ce l-a petrecut cu paşi prelinşiţ ă

de pisic pe nisipul scrîşnitor, flutur mîna goal :ă ă ă— Şi vezi de nu pleca în Platoul Pamir, s te aşteptă

phea mult...— Nu, Gina. Nu mai am ce c uta în Platoul Pamir.ă— Nu mai am ce c uta în Platoul Pamir, stimabileă

Cristofor! Mergem în bulevardul Maria.— Mai bine, domle, c -i mai aproape... se bucur şofeă ă

rul, înc nu deplin trezit din catalepsie. Apoi, într-un accesă de sinceritate, m rturisi: Şi ca s v spun adev rat, niciă ă ă ă nu m cam dau eu cu gîndul în ce cartir s fie Platoul laă ă ă Palmer. Am ajuns de nu ne mai cunoaştem Bucureştiul nostru, domle, de cînd cu atîtea schimb ri de nume... N-oă fi cumva prin prelungirea Doroban i, la stînga?ţ

— Exact.— He-hei! Tot ştia el ceva, neica!... se bucur Cristofor,ă

crescut în ochii s i proprii. Bulevardul Maria, ce nu m r a iă ă ţ zis?

34

Dumineca Orbului

— D -i drumul mai repede! Î i fac eu semn... îşi pierduă ţ r bdarea Sergiu Micl uş, care nu mai avea poft deă ă ă vorb .ă

Zvîrlit la fiecare viraj dintr-o margine în cealalt aă cuştii, se întreb dac n-ar fi fost mai cinstit şi cuminte să ă ă m rturiseasc Ginei adev rul întreg. Dar cum s -iă ă ă ă l mureasc adev rul acesta în cîteva cuvinte? Cum să ă ă ă comprime în tr-un rezumat de zece minute, povestea unei vie i; a mai multor vie i şi mai ales a mai multor mor i?ţ ţ ţ Sergiu Micl uş încerc : „Gina... Domnişoar Gina...ă ă ă Adev rul este c am venit la Bucureşti chemat de tat lă ă ă meu vitreg ca s asist la înmormîntarea mamei meleă vitrege.” Enigma de dezlegat pentru pagina de jocuri cu premii din Revista copiilor. Şi totuşi, realitatea, care nu întotdeauna e verosimil , se afla condensat în acesteă ă cîteva cuvinte. Le-ar fi crezut Gina? Abia de atunci înainte ar fi început s -l considere un pl smuitor de basme. Ună ă pl smuitor neîndemînatic de basme deocheate. C ciă ă toat via a de pîn acum a lui Sergiu Miă ţ ă cl uş şi a celor dină jurul s u era alc tuit de linii frînte, p rea condus deă ă ă ă ă ursite capricioase şi crude, care oboseau prea repede, încîlceau şi rupeau firele; fiindc au dat greş o dat , seă ă îndîrjea în alte şi alte încerc ri neizbutite, pecetă luite fiecare cu o piatr de mormînt.ă

Cînd Sergiu Micl uş împlinea doi ani, Anton Micl uşă ă murea de inim . Dup trei ani, Magda Micl uş a încercată ă ă s -şi refac via a şi a devenit doamna Leon Dobrotescu.ă ă ţ Şi înainte de a s rb tori doi ani de nou şi tihnită ă ă ă c snicie, a luat drumul cel f r întoarcere s -şiă ă ă ă reg seasc în cer priă ă mul b rbat. Sergiu avea şapte ani —ă începuse şcoala. Îşi mai aminteşte şi acum lec ia deţ silabisire întrerupt , cînd a venit Matei, servitorul celă vechi al casei, moştenit de la Anton Micl uş, s -l aducă ă ă lîng patul bolnavei pe moarte, care-şi cerea copilul. Îşiă mai aminteşte şi acum ziua ploioas de toamn aă ă înmormînt rii — cel dintîi eveniment pregnant p strat viuă ă

35

Cezar Petrescu

în memorie — coroanele de flori şi cortegiul de necunoscu i, amestecul de plîns şi vanitoasa satisţ fac ie aţ unui orfan devenit obiectul tuturor aten iilor şiţ comp timirilor. Cocoane b trîne, mirosind a t mîie, ceară ă ă ă şi naftalin , îl netezeau pe frunte cu degete osoase, îiă tipăreau h inu ele negre şi îi tînguiau soarta: „Cui r mîneă ţ ă acum s rm nelul? Pare deştept şi sim itor... Are ochiiă ă ţ maic -sei, biata de ea... Nu mai plînge, puiule, c aşa aă ă fost voin a Celui-de-sus!”...ţ

Cui r mîne? întrebarea aceasta nu exista atunci pentruă el. Şi n-a existat îndat nici pentru al ii. Leon Dobrotescu,ă ţ p rintele vitreg, nu l-a trimis la îndep rtatele rude de peă ă mam ori de pe tat , pe care întîia oar le-a v zut în ziuaă ă ă ă înmormînt rii şi despre care nimeni n-a mai auzit deă atunci. I-a luat creşterea asupra sa, în casa sa; i-a tocmit preceptor şi a crezut c -şi pl teşte o sacr datorie fa deă ă ă ţă moart „preg tind societ ii — cum spunea el adeseori —ă ă ăţ un om întreg şi rectilin”. Rectilin! Lui Sergiu i-a pl cută cuvîntul nou şi str in. Dar abia mai tîrziu, mult mai tîrziu,ă a în eles ce va s zic termenul acesta de o geometricţ ă ă ă rigiditate, care nu i se potrivea, fiindc el era fiul lui Antonă Micl uş, cel ce nu ştiuse în via ce înseamn o conduită ţă ă ă rectilin , şi al Magdei Micl uş, cea slab şi şov ielnic ,ă ă ă ă ă ag îndu-se ca o lian pe n ruite ruini...ăţ ă ă

Pe urm a venit şi rîndul lui Leon Dobrotescu s încerceă ă a-şi reface via a.ţ

S-a însurat a doua oar .ăSergiu Micl uş avea un tat vitreg; c p t şi o mamă ă ă ă ă ă

vitreg . Ar fi ingrat s se plîng , mai ales de atmosferaă ă ă din primii ani. Au venit mai apoi fra ii vitregi, sora vitreg .ţ ă Sanda Dobrotescu n-a f cut deosebire între copiii s i şiă ă copilul care nu mai era al nim nui. Leon Dobrotescu, laă fel. Ba uneori p rea chiar c -şi întîrzie mai îndelung mînaă ă prin p rul lui decît prin al celorlal i copii de sînge şi deă ţ lege: Teofana, Dudu, S ndel. E drept c nimeni nu-i maiă ă

36

Dumineca Orbului

spunea acum Gigi... Sergiu, mereu Sergiu. Diminutivul r sf at al copil riei celei dintîi îl luase Magda Micl uş,ă ăţ ă ă Magda Dobrotescu, Mado, în mormînt, cu dînsa. Dar Sergiu a sim it-o aceasta numai tîrziu. Şi mai dureros caţ întotdeauna în noaptea asta, cînd buzele au şoptit involuntar o însetare a ipit în afundul subconştientului:ţ ă „Spune-mi Gigi. De la moartea mamei nu mi-a mai spus nimeni Gigi”... Pe urm ? Pe urm a început ceea ce eă ă greu de povestit şi înc mai greu de în eles. Ademenirileă ţ şi c derile adolescen ei, anii de facultate cu urîtele loră ţ amintiri, dimine ile cînd se întorcea acas scîrbit de elţ ă însuşi, ca s o ia de la cap t în aceeaşi sear . A plecat. Aă ă ă fost silit de al ii s plece, fiindc pierduse şi drojdia deţ ă ă mîndrie care s -i dicteze o plecare hot rît numai de el,ă ă ă dintr-o cas de unde îl alungau toate privirile şi t cerileă ă mai ap s toare decît cele mai crunte mustr ri.ă ă ă

Tot sîngele îi n v leşte în obraz de umilin şi de ruşineă ă ţă la gîndul acelei dimine i...ţ

Vreme de un an, Leon Dobrotescu încercase s şi-l facă ă secretar şi ajutor în treburile sale de avocatur . Nuă izbutise. Apelase la un prieten din barou s repeteă experien a cu mai severa autoritate a unui str in. N-aţ ă izbutit nici acela. I l-a trimis înd r t, fiindc în cîtevaă ă ă s pt mîni îi anarhizase un personal disciplinat, încurcaă ă termenele proceselor şi d dea întîlnire clien ilor prină ţ bodegi.

Era într-o diminea dup aceast din urm isprav ,ţă ă ă ă ă cînd l-a chemat Leon Dobrotescu în birou şi i-a pus numirea sub ochi: „E ultima încercare pentru a te mai salva, Sergiu. R spunderea fa de al ii are s te înve e,ă ţă ţ ă ţ poate, cu r spună derea fa de tine. Pleci chiar ast zi s teţă ă ă prezin i la post. Nici o amînare”... Şi sfaturile Sandeiţ Dobrotescu la desp r ire, ghe oase, pedante, enumerateă ţ ţ şi categorisite pe capitole, ca enun area unor principiiţ dintr-un breviar de moral civic ! Şi precau ia de a-i daă ă ţ banii pentru biletul de tren şi subzisten a pe o lun abia laţ ă

37

Cezar Petrescu

intrarea în gar , ca s nu aib cum s se mai abat laă ă ă ă ă vreun tripou sau la vreo bodeg , s -şi ia adio de laă ă prieteni!...

L-au dat afar . L-au alungat...ăN-a murmurat un singur cuvînt, fiindc dreptatea eraă

de partea lor.A plecat, şi dreptatea lor s-a dovedit repede şi deplin .ă

S-a t m duit. În tîrguşorul acela ardelenesc de munte aă ă aflat c dormitau în el puteri necunoscute; s-a dezmeticită şi a acceptat isp şirea.ă

Nimic nu mai regreta. Nimeni n-ar fi b nuit de la ceă c deri resping toare şi triste venise judec toraşul acestaă ă ă la început posac, muncit de nem rturisite nostalgii; maiă apoi, din ce în ce mai împ cat cu noua sa soart ,ă ă meticulos şi exact la datorie, str in de m runteleă ă cancanuri şi ambi ii ale breslei, dezb rat de toateţ ă n ravurile, pîn şi de inofensiva ra ie zilnic de ig ri,ă ă ţ ă ţ ă suprimat ; prezent un singur ceas din dou zeci şi patru laă ă singura cafenea din Pia a Unirii, pentru a satisfaceţ tabietul preşedintelui, înveterat juc tor de şah şi de table;ă încolo singuratic şi distant, partid matrimonial ochit deă ă ă toate mamele din tîrg, care nu visau alt ginere ideal.

Rupea foile calendarului cu indiferen . Îşi pl tea cu oţă ă punctualitate exemplar pensiunea la madam Covaci;ă servea de şapte ori pe s pt mîn aceleaşi şapte glumeă ă ă prin rota ie domnişoarei Ergi, odrasla rotofeie şi mînaţ dreapt a gazdei întru cele gospod reşti. Domnişoara Ergiă ă pleca genele roşcate şi se îmbujora sub pistrui la fiecare glum cunoscut şi aşteptat ca un drept al ei, cum îşiă ă ă aştepta Byk, cîinele-lup, tainul. Sergiu Micl uş avea cuvîntă s crea-d c -i p streaz un amor ascuns şi f ră ă ă ă ă ă ă speran . El nu se înţă duioşa, dar nici nu avea ferocitatea s -şi rîd de languroasele-i priviri.ă ă

Citea. Dormea. Vegeta.Punea bani la o parte pentru o lun de vilegiatur într-oă ă

sta iune f r cazino şi rulet . Îşi cump rase bocanci cuţ ă ă ă ă

38

Dumineca Orbului

talp intuit , rucsac şi costum de alpinist. Plecaă ţ ă s rb toarea în zori s se ca ere pe stînci şi se întorceaă ă ă ţ seara frînt de oboseal , ca s doarm f r visuri. Nu maiă ă ă ă ă dorea altceva. Uitase c mai exist altceva. O dat peă ă ă lun expedia lui Leon şi Sandei Dobrotescu un r vaş peă ă patru pagini, anun îndu-le starea prosper a s n t iiţ ă ă ă ăţ trupeşti şi sufleteşti, mul umindu-le c au ştiut s vadţ ă ă ă mai limpede ca dînsul, c l-au silit s plece şi c l-auă ă ă ajutat aşa s se despotmoleasc dintr-un smîrc care-lă ă tr gea cu perfidie afund.ă

R spunsul sosea cu regularitate, dar din ce în ce maiă identic şi concis, în stilul formularelor comerciale.

Îi scria şi-l semna în ultima vreme numai Sanda Dobrotescu, l sîndu-i destul de neocolit s priceap că ă ă ă distan a în spa iu şi în timp a restabilit raporturileţ ţ normale între el şi o familie care nu este a sa.

Era un str in; r mînea un str in.ă ă ăLe r spl tise generoasa ospitalitate cu ingratitudine; aă ă

tras cuvenitele consecin e. C se dezmeticise şi seţ ă vindecase, cu atît mai bine! Sosise şi timpul. Era o chestiune numai a lui, privindu-l strict personal. Sergiu se preg tea s r reasc scrisorile. Fiindc de cîteva luni seă ă ă ă ă pomenea tot mai st ruitor în ziare despre o apropiată ă remaniere ministerial , cu un poră tofoliu rezervat lui Leon Dobrotescu întru încununarea unei laborioase cariere politice, nu voia s par c îi cultiv cu vreun calculă ă ă ă premeditat cine ştie ce protec ie viitoare, de care nu aveaţ nevoie...

Iar acum îl chemase telegrama la înmormîntarea Sandei Dobrotescu.

Ştirea a c zut neaşteptat . Sanda Dobrotescu îi inuseă ă ţ oricum loc de mam , sub ochii ei crescuse, pe dînsa maiă ales o scandalizau ispr vile de pomin , exempleleă ă deş n ate oferite zilnic celorlal i copii din cas , sînge dină ţ ţ ă sîngele ei. Mîhnirea şi sentimentul de vin acumă ireparabil s-au risipit îns pe m sura drumului, au f cută ă ă ă

39

Cezar Petrescu

loc neastîmp rului irezisă tibil, aproape cinic, din tren. Cînd Sergiu Micl uş a schimbat acceleratul la Braşov şi s-aă urcat în compartimentul celor dou prea vorb re eă ă ţ pensionare, uitase spre ce merge. Erau f r îndoială ă ă presim irea, preg tirea, preludiul s ltat ca o melodie deţ ă ă Lulli ale unei întîlniri de mult şi tainic n d jduit de toateă ă ă fibrele fiin ei.ţ

Acestea se pot face în elese într-o povestire sumar şiţ ă uscat , în termenii unui raport? Cugetul le parcurgeă vertiginos, fiindc în gînd şi în amintire toate seă desf şoar înainte şi înd r t, în afar de timp, pe o sută ă ă ă ă ă de planuri — ghemul ursitei r sucit şi dezr sucit magic înă ă cîteva clipe. Nevoiaşul vocabular omenesc de toat ziuaă le cuprinde îns ceva mai rudimentar şi nesigur, dibuind,ă pip ind, revenind în str dania neputincioas de a exprimaă ă ă inexprimabilul. Gina le va cunoaşte şi le va în elegeţ treptat, înf işate cu luminile şi penumbrele, c derile şiăţ ă ridic rile vie ii tr ite îndeaievea, înc o dat resuscitateă ţ ă ă ă de emo ia unei confesiuni. C ci orice spovedanie îşiţ ă aşteapt un ceas al ei, anumit atmosfer , climatulă ă ă prielnic... O noapte cînd şoapta vîntului şi foşnetul frunzelor continu s vorbeasc pentru tine dup ce aiă ă ă ă t cut... O diminea cu lumina transparent , cînd toateă ţă ă par aeriene, eliberate de penibila osînd a graă vita iei:ţ toate uşor de în eles, de acceptat, de sim it, cînd şiţ ţ cuvintele cap t o fluiditate şi un timbru necunoscut,ă ă dac se mai arat atunci nevoia cuvintelor. Altfel, ce-ară ă r mîne din toate? Actele omeneşti par ilogice şi adeseaă monstruoase fiindc nu cunoaştem adîncurile în care auă fost preg tite; dup cum şi o via pare alc tuit dină ă ţă ă ă episoade dezarticulate şi contradictorii fiindc nu-iă cunoaştem istoria ei secret şi continuitatea subteran .ă ă Cine poate da un verdict f r s cunoasc pricinileă ă ă ă obscure ale p c tuiri lor noastre? Cine poate ridica piatraă ă f r şov ire s-o arunce?ă ă ă

40

Dumineca Orbului

Sergiu Micl uş se deştept din medita iile menite să ă ţ ă adune argumente, întru apropiata l murire a Gineiă Alim nescu şi întru iertarea unui trecut netrebnic, f ră ă ă îndoial , îns definitiv abolit.ă ă

Privirea reg sea cu emo ie un decor familiar.ă ţStrada pe unde se întorcea elevul Sergiu Micl uş de laă

şcoal , cu pantalonii scur i şi cu bluza bleumarin,ă ţ hîrjonindu-se într-o ceat g l gioas , smulgîndu-şiă ă ă ă ghiozdanele şi poticnindu-se în piedici... Aci era pr v liaă ă cu bomboane sticloase şi vopsite, în borcane cilindrice. Şi dincolo, debitul de tutun de mai tîrziu, de unde cump raă pe furiş ig rile cu carton, s le fumeze în closet ori înţ ă ă pod. Tot aci începea s -şi scuture hainele şi genunchii, s -ă ăşi verifice nasturii şi s -şi netezeasc p rul, fiindc acasă ă ă ă ă îl întîmpina examinarea minu ioas a Sandei Dobrotescu:ţ ă Mamisanda.

Pr v lia mai este; mai exist şi debitul de tutun.ă ă ăŞi iat aceeaşi strad sub alt aspect, lugubru şi în buşiă ă ă

tor, unde cel lalt Sergiu Micl uş, trecut prin pierzaniileă ă adolescen ei, oprea birja în zori de ziu , ca s se furişezeţ ă ă în vîrful degetelor, ca un r uf c tor, şi s bîjbîie gauraă ă ă ă cheii cu mîna nesigur . Întotdeauna aci cobora cu ochiiă buimaci şi gura coclit . Uneori se împleticea. Adesea seă întorceau s -l m soare din urm lucr torii porni i de cuă ă ă ă ţ noapte la uzinele lor, precupe ii încovoia i de spinare subţ ţ cump na coşurilor, m tur torii rezema i în coada m tuă ă ă ţ ă -roaielor. Doi, trei, cî i ani a durat aceasta?ţ

— Opreşte aci!Sergiu Micl uş aştept restul hîrtiei de cinci sute. Îlă ă

b g în buzunar f r s numere. Cu valiza în mîn şi cuă ă ă ă ă ă pardesiul pe bra , se îndrept din col ul str zii tiptil, cuţ ă ţ ă paşi neauzi i, în puterea vechiului obicei.ţ

Prin fereastra deschis de la salon se vedea flac raă ă fumegos leg nat a lumîn rilor.ă ă ă

41

Cezar Petrescu

O singur fereastr deschis , cu lumîn ri de mort, înă ă ă ă strada pustie, în noaptea deşertat de sunete, deă trec tori, de via , halucinant ca o strad de vis r u.ă ţă ă ă ă

Abia atunci îl p trunse realitatea material a mor ii,ă ă ţ sp iămoas şi irevocabil .ă ă

Intrarea era astupat de catranul pînzelor verticale.ă

42

Dumineca Orbului

INTRAREA ERA ASTUPAT DEĂ catranul pînzelor verticale. Tot aşa, oglinda cea mare din hol.

Sergiu Micl uş nu recunoscu mobila nou , cubist :ă ă ă scaunele din evi nichelate şi mesele paralelipipede înţ etaj. Nici tablourile de coloritul putred al planşelor anatomice, străpunse de violente tr snete roşii şi verzi, înă zigzag.

Ştiu, îns , f r s -i spun nimeni c ele reprezentauă ă ă ă ă ă înc o biruin recent a Sandei Dobrotescu, campioană ţă ă ă energic a tuturor inova iilor şi a emancip rilor deă ţ ă prejudec i: preăţ şedint şi vicepreşedint de societ iă ă ăţ feministe, secretar de jurii şi inevitabil delegat laă ă ă congresele interna ionale de art , de puericultur , deţ ă ă eugenie şi de egalizare civil , poliă tic şi social a sexelor,ă ă a raselor şi a claselor. În anii din urm , isca periodic înă cas discu ii pentru a înl tura vechituă ţ ă rile demodate: sofale şi jil uri, paturi de nuc şi scrinuri strţ ăbune de palisandru. Leon Dobrotescu, îndeobşte conciliant şi supus jugului conjugal, opunea o rezisten placid ,ţă ă invocînd argumente sentimentale. Sanda Dobrotescu le dobora pe toate cu un surîs rece şi superior. B rbatulă t cea, pleca fruntea, desp turea ziarul şi aşteptaă ă resemnat s treac alt problem estetico-socialo-morală ă ă ă ă

43

Cezar Petrescu

la ordinea zilei. Vechituri-le mai cîştigau p suire de oă lun , pîn la discu ia viitoare. Se dovedea acum c pîn laă ă ţ ă ă sfîrşit tot Sanda Dobrotescu ştiuse c triumfe. Iar această ă deşart victorie a unei moarte întins în înc perea deă ă ă al turi, cu mîinile încrucişate pe piept şi cu lumîn rileă ă milenarelor rituri de îngrop ciune la c p tîi, m reaă ă ă ă senza ia z d rniciei.ţ ă ă

Matei, servitorul inamovibil, p şea grotesc, ca pe ună covor de j ratic. Lu în primire valiza, p l ria şi pardesiulă ă ă ă drume ului. Lungind gîtul uscat în gulerul alb şi prea larg,ţ cu un buton conic şi ruginit în locul cr v ii, l muri cuă ăţ ă vocea scăzut :ă

— Am preg tit camera dumneavoastr cea veche. Aşaă ă a dat ordin domnul!... Pentru domnişorii Dudu şi S ndelă am mutat paturile în sufragerie. Acolo dorm.

Sergiu protest stupid:ă— Nu era nevoie. Puteam s dorm eu în sufragerie.ăGlasul sunase bizar şi prea viu în holul cu acustica

nou .ăServitorul b trîn îi f cu semn s vorbeasc încet, caă ă ă ă

într-o cas unde se afl un mort. Şi imediat Sergiu sim iă ă ţ mai insuportabil mirosul special al anticamerelor mortuare; de flori, de feştil , de eter şi t mîie.ă ă

— Vre i s-o vede i acum? întreb moşneagul ar tîndţ ţ ă ă spre uşa salonului. Tot el ad ug , îns , f r s-aştepteă ă ă ă ă r spuns: Mai bine trece i întîi la domnu-n birou. E a douaă ţ noapte de cînd nu-nchide ochii. Are nevoie de-un suflet de om mai de aproape. Au venit numai str ini şiă telegrame: telegrame şi str ini...ă

Sergiu Micl uş observ c Matei era îmbr cat într-ună ă ă ă rînd de haine negre şi vechi ale st pînului. Negre, vechi şiă prea largi. Mai îmb trînise şi se mai uscase; nasul p reaă ă acum un plisc cornos de pas re. A îngropat doi st pîni,ă ă îngropa pe al treilea. El era cioclul tuturor: pas rea deă cobe a casei. Mînecile hainei îi spînzurau pîn laă

44

Dumineca Orbului

jum tatea palmei, şi moşă neagul se nec jea s le împingă ă ă înd r t cu vîrful degete-lor încovoiate.ă ă

Luciditatea acestor observa ii îi ap ru odioas luiţ ă ă Sergiu. Îl dezgust de el însuşi. Dar dezgustul nu-i opriă gîndul s alerge dup alte n luci... Oare s-a culcat Gina?ă ă ă O mai doare piciorul strivit? Cum de a uitat s-o întrebe?... Ochii ei sînt verzi ca smaragdul şi mîinile ei le cuprinzi într-un singur pumn amîndou , mai mici decît ale unuiă copil.

Pînzele negre se cl tinar pe fa a oglinzii, înfoiate de oă ă ţ brusc adiere. Au dezvelit o f şie din luciu, un coridor deă ă argint sclipitor şi adînc, magic, ducînd spre un alt t rîmă luminos, departe de aci, de mor i, de t mîie, de noapte.ţ ă

Matei lu aminte c a uitat uşa de afar deschis . O lipiă ă ă ă la loc. Adierea st tu. Perdeaua c zu iar şi inert , oglindaă ă ă ă se posomorî mat şi plumburie, astupînd ieşirea spreă cealalt lume. Totul redeveni surd, obscur, fantomal.ă

Servitorul r suci cheia şi se întoarse, continuînd:ă— Cum v-am spus, numai str ini şi telegrame. Iană

privi i ce mai mald r de bilete! Care cum venea, l sa unţ ă ă bilet.

Aştept un semn la aspectul cupei de cristal înc rcată ă ă de telegrame şi c r i de vizit — orgolioas m rturie aă ţ ă ă ă prestigiului de care s-a bucurat moarta şi a neconsol riloră l sate în urm .ă ă

— Ce spui? tres ri Sergiu Micl uş din întreb rile lui totă ă ă aşa de îndep rtate ca lumea înghi it de eclipsa oglinzii.ă ţ ă A, da!... Telegrame şi c r i...ă ţ

Cupa de cristal o recunoaşte. Era o mai veche achizi ieţ a Sandei Dobrotescu de la o expozi ie de art şi industrieţ ă decorativ . Se înc p îna s -i descopere o utilizareă ă ăţ ă precis . Fusese pe rînd vaz de flori, fructier , pies deă ă ă ă ornament pe pian. Destina ia aceasta funebr , îns , nuţ ă ă intrase în prevederile moartei.

— În eleg... vorbi Sergiu Micl uş, prefirînd cîtevaţ ă cartoane între degete şi citind maşinal. Societ i,ăţ

45

Cezar Petrescu

comitete, preşedin i, directori... Nici nu se putea sţ ă lipseasc ...ă

Matei cl tin capul scofîlcit într-o blajin mustrare deă ă ă slug veche, care l-a inut pe genunchi şi i-a fabricată ţ zmeie:

— Eu cred c numai vi se pare a în elege, domnuleă ţ Sergiu. N-ave i de unde s şti i! Toate aceste cîte se v dţ ă ţ ă de multe, telegrame şi c r i, nu-i aduc omului ce-i cereă ţ inima lui la durere. Nici nu s-a uitat la ele. Numai pe dumneavoastr v aştepta. A întrebat şi la gar cuă ă ă telefonul, cînd a v zut c nu mai veni i. A aflat c trenu-iă ă ţ ă de vin şi s-a mai ogoit...ă

Sergiu Micl uş se îndoi c avea de ce s -l aştepte cuă ă ă atîta ner bdare un om pentru care devenise str in.ă ă Desigur, moşneagul exagera ca întotdeauna, dînd evenimentelor o interpretare dup a sa judecat naiv şiă ă ă pr p stioas .ă ă ă

Îşi privi mîinile unse de funinginea drumului; îşi sim iţ obrazul uleios şi ochii spuzi i. Cu nepl cere îşi aminti cţ ă ă Gina i-a cunoscut numai aceast mutr pu in atr g toare.ă ă ţ ă ă

— Aş vrea deocamdat s m sp l. Se poate, Matei? înă ă ă ă -treb .ă

— Se poate, dar nu acuma.Observa multe, prea multe Sergiu Micl uş, cu o preaă

ascu it luciditate. De cînd a intrat aci tr ia într-oţ ă ă dedublare stranie. Se mişca mai încet, r mînea cuă mişcarea suspendat în aer, în vreme ce ochii înregistrauă toate din juru-i vertiginos, şi cugetul lucra febril, amestecînd îndelaolalt amintiri, comentarii, verdicte. Nuă observa îns c în toate chipurile se ac a de orice prilej,ă ă ăţ oricare, pentru a amîna s dea ochii cu omul singur dină birou.

Matei ghici mai l murit pricina adev rat a vinovateiă ă ă şov ieli. Nu-i l s r gaz:ă ă ă ă

— Vre i s v sp la i? Bine, ave i s v sp la i. Apa nuţ ă ă ă ţ ţ ă ă ă ţ se ispr veşte, domnule Sergiu. V preg tesc baia,ă ă ă

46

Dumineca Orbului

poftim!... Acuma intra i şi g si i o vorb omeneasc ,ţ ă ţ ă ă domnule Sergiu. S -i fie balsam la durere. Are nevoie, s-oă crede i.ţ

Sluga îl mîna de la spate spre uşa dubl , capitonat .ă ă Sergiu Micl uş uit toate condolean ele îndelungă ă ţ preg tite la începutul c l toriei din tren. C lc pragul f ră ă ă ă ă ă ă s ştie ce avea de spus şi ce de f cut. Iar duhul r ut ciosă ă ă ă nu-l p r si, îmboldindu-l la alte amintiri şi judec iă ă ăţ nepotrivite ceasului. Cu un mizer resentiment, gîndi că ultima oar a p şit pragul acesta cu privirea în p mînt,ă ă ă umilit, cînd l-au alungat. Resentimentul dura, deşi numai izgonirea îl mîntuise.

Leon Dobrotescu ridic ochii scufunda i în g vane,ă ţ ă obrazul spongios, fruntea cu început de chelie.

Descleştîndu-se din scaun, se sprijini cu palma în t bliaă biroului şi îl aştept s se apropie, îmbumbiat strîns înă ă hainele negre, strangulat în gulerul înalt, solemn şi funebru.

Sergiu Micl uş f cu jalnica descoperire c durerea ceaă ă ă mai teribil nu las pe chipul omenesc decît urma unuiă ă banal guturai.

Cinci paşi îl desp r eau de birou; i-a str b tut în maiă ţ ă ă pu in de cinci secunde.ţ

Destul timp pentru a-şi aminti c Leon Dobrotescu maiă avusese ochii aceştia şi nasul de tubercul tumefiat înă ă iarna cînd a z cut de grip . Înf şurat în pled, la guraă ă ă sobei, îi dicta atunci cu glasul schimbat, nazal, concluzii scrise pentru procesele ajunse la termen; era în anul cînd încerca s şi-l fac secretar. El dicta cînt rind cuvintele,ă ă ă ducînd la n rile violete batista îmbibat cu Vapex; Sergiuă ă tr gea cu ochiul ner bd tor la pendul, fiindc fiecare ceasă ă ă ă de aci îi p rea pierdut...ă

Acelaşi glas nazal, gutur it l-a întîmpinat acum:ă— În sfîrşit, Sergiule! M temeam c nu vii...ă ăMîna întins îl trase spre el. Fruntea-i c zu pe um rulă ă ă

lui Sergiu, r pus .ă ă

47

Cezar Petrescu

A fost neaşteptat şi a fost ca o suflare fierbinte, topind n valnic un sloi de ghea .ă ţă

Tot ce f cuse, gîndise şi observase Sergiu Micl uş pînă ă ă atunci fu deodat tîrît, înecat, mistuit undeva adînc şi deă -parte. N-a mai existat decît prezen a omului zidit singurţ aci între patru pere i, cu dezn dejdea sa incomunicabil ;ţ ă ă lipsit de somn în pustiul lugubru al sfîrşitului de noapte, cînd to i cei de dincolo dorm, iubesc sau viseaz , se preţ ă -g tesc pentru via a lor de peste cîteva ceasuri, care nuă ţ vrea s ştie c se afl undeva o moart gata de pus înă ă ă ă p mînt.ă

Sergiu Micl uş se înfricoş de singur tatea atroce a oaă ă ă -menilor în durere; se înduioşa cu remuşcare de apelul acesta neprev zut la el, un str in. Sus inu lin frunteaă ă ţ c zut . G si gestul şi cuvintele pe care nu le preg tise înă ă ă ă tren şi nici nu le-ar fi socotit fiin înd în el acum cîtevaţ clipe.

Pe urm b rbatul moartei se dep rt un pas, îi puseă ă ă ă amîndou mîinile pe umeri şi îl cercet în ochi:ă ă

— Fa a ta arat s n tate, Sergiule. S n tate în toateţ ă ă ă ă ă sensurile. Îmi iei o greutate de pe inim . V d într-adev ră ă ă c nu trebuie s regret hot rîrea noastr de acum doiă ă ă ă ani...

Spunea: a noastr , cu toate c acum nu mai erau doi.ă ă— Dar, Tatileon, doar am scris regulat c sînt s n tos.ă ă ă

În toate felurile s n tos.ă ăLeon Dobrotescu îi mul umi din privire pentru „Tatiţ

leon”. Sergiu nu-l mai numise aşa din copil ria nevinoă -vatelor r sf ri.ă ăţă

— Ai scris, recunosc. E just. Aceasta se putea, îns , să ă nu însemne nimic, Sergiule...

Sergiu plec ochii în p mînt, sim ind c -i arde obrazul.ă ă ţ ă Cuvintele aveau o singur t lm cire, şi, spre a saă ă ă umilin , ea singur îndrept it întru totul: „Scrisorileţă ă ăţ ă tale s-ar fi putut s mint . N-ar fi fost întîia oar . O ştimă ă ă amîndoi.”

48

Dumineca Orbului

Acestei t lm ciri îi murmur Sergiu Micl uş un r spunsă ă ă ă ă cu glas înecat:

— M-am schimbat, Tatileon... Mult.— O speram. O credeam. Acum sînt convins, copilul

meu.Leon Dobrotescu îşi relu locul în jîl ul biroului.ă ţO clip îşi acoperi fa a în palme. Mîinile erau foarteă ţ

pale, golite de sînge, epuizate.Cînd îşi descoperi ochii, Sergiu Micl uş nu mai g si că ă ă

durerea las pe chipul omenesc numai urmele unui banală guturai.

— Eşti obosit, Tatileon, rosti cu mil ocrotitoare,ă invertind raporturile care au existat întotdeauna între dînşii. De ce nu vrei pu in s ?...ţ ă

Reproşul din privirea lui Leon Dobrotescu opri întreba rea s urmeze pîn la cap t.ă ă ă

— Nu e vorba despre aceasta, Sergiule. Îmi r mîn desă tule nop i de dormit. Mîine, şi poimîine, şi mereu... Fixîndţ mînerul cu itului de t iat foile, rosti f r s ridice ochii: Aiţ ă ă ă ă fost? Ai v zut?ă

— Nu, Tatileon. Înc nu.ăTovar şul de via al moartei gl sui sacadat, c utîndu-ă ţă ă ă

şi cuvintele:— Ai s te duci şi ai s-o vezi... Are acum o figur foarteă ă

calm ... iluminat ... S-a împ cat cu toate... Dar agonia aă ă ă fost lung şi îngrozitoare, Sergiule... Trei zile s-aă zvîrcolit... A gemut şi a ipat, a încercat s fug din pat...ţ ă ă Ea, care era atît de st pîn pe sine!... A ştiut c moare şiă ă ă nu voia s moar ... Fiindc sînt convins c numai înă ă ă ă aceste zile din urm şi-a dat seam c şi-a pierdut via a...ă ă ă ţ Eu... Cu dînsa şi eu... Amîndoi...

Sergiu Micl uş încetase s mai în eleag .ă ă ţ ăPe scaunul din fa a biroului, incomodat de mîini, îşiţ

pierduse definitiv luciditatea avid s înregistreze şi să ă ă disece totul.

49

Cezar Petrescu

Leon Dobrotescu zvîrli cu itul pe sugativa mapei. În lţ ă ţă ochii g lbui şi îi citi nedumerirea.ă

— Te surprinde ce afli, Sergiule? M-a surprins şi pe mine c le-am v zut, în sfîrşit, acestea şi c , în fine, le-amă ă ă în eles... Mîine ai s le cunoşti şi tu. ineam s - i vorbesc,ţ ă Ţ ă ţ Sergiule. În special pentru aceasta am vrut s vii... Amă luat hot rîri care într-o m sur te privesc şi pe tine. Veiă ă ă lua not de ele şi vei decide. Aceasta f r întîrziere,ă ă ă fiindc eu am s plec şi am s lipsesc pentru multă ă ă ă vreme. Nu mai pot respira aerul de aci. M sufocă ă zidurile.

Sergiu Micl uş se gîndi la remanierea anun at în ziareă ţ ă şi aşteptat din zi în zi. O plecare acum însemnaă renun area, abandonarea unui suprem el de existen ,ţ ţ ţă pentru care Leon Dobrotescu şi mai cu seam Sandaă Dobrotescu luptau tenace de zece ani. Poate c omul dină bra ele jîl ului îi b nui gîndul, c ci preîntîmpin oţ ţ ă ă ă întrebare care nu fusese rostit :ă

— E o dezertare, ai s spui? Nu, Sergiule... M-am hot rîtă ă s schimb tot ce-a fost pîn acum. S redevin eu. Toateă ă ă au fost o mare şi, din nefericire, o ireparabil eroare...ă

Leon Dobrotescu plimb ochii osteni i peste rafturile biă ţ -bliotecii, la tablourile cubiste, la statuetele indescifrabile de pe piedestaluri. Apoi privi îndelung chipul lui Sergiu. Neaşteptat, spuse:

— Sergiule, acum ochii t i seam n iar şi cu ai mameiă ă ă ă tale... Cu ochii Magdei... S rmana Mado!ă

Acestea le-a spus, iar spusele au fost înso ite de unţ zîmbet tot atît de neaşteptat.

„E oboseala, desigur. Surescitarea oboselii care îl face s vorbeasc aşa”... gîndi Sergiu Micl uş. Şi nu g si ce să ă ă ă ă r spund , c tînd în jos, stînjenit.ă ă ă

Cu talpa ascundea şi descoperea o figur geometrică ă din friza covorului. P ru cu totul absorbit de această ă derizorie îndeletnicire. T cerea se l i ca suprafa aă ăţ ţ

50

Dumineca Orbului

imobil a unei ape negre dup ce a înghi it o piatră ă ţ ă nebuneşte zvîrlit şi cercurile s-au închis.ă

Leon Dobrotescu împinse fotoliul. Zgomotul sparse cavernos t cerea şi noaptea. B rbatul moartei de dincoloă ă veni pîn la scaunul lui Sergiu şi îl atinse pe um r:ă ă

— E tîrziu, Sergiule. Cred c te sim i obosit dup atîtaă ţ ă drum.

— Nu, Tatileon.— Spune mai bine c nu- i dai seama cît eşti de obosit,ă ţ

fiindc te afli la vîrsta cînd oboseala nu se simte... Dară cum ai s pui capul jos ai s adormi imediat. E altă ă privilegiu al vîrstei... Eu r mîn aci, am hîrtii de clasat şi deă pus în ordine, socoteli... Tu te duci la culcare. Vom vorbi peste cîteva ceasuri, dup ce ne întoarcem... Da, dup ceă ă ne întoarcem de la înmormîntare... Şi î i mul umesc c aiţ ţ ă venit, Ser giule. Am pus s - i elibereze camera: i-a spusă ţ ţ Matei?

— Da, Tatileon.La uş Sergiu Micl uş nu se îndur s lase singur omulă ă ă ă

acesta intoxicat de nesomn, eap n în hainele negre,ţ ă strangulat în gulerul înalt, tare şi strîmt, înd r tnicit s -şiă ă ă continue în costum de solemnitate veghea înc maiă sinistr , acum, în preceasul pustiu al zorilor.ă

F cu înc o încercare, întorcîndu-se:ă ă— Nu se poate s r mîi aşa... aci... E o tortur inutil ...ă ă ă ă

Inuman , Tatileon...ăLeon Dobrotescu îi deschise uşa; îl îndemn încetişoră

afar , cu palma pe spate, f r s murmure nici un cuvînt.ă ă ă ă Apoi el se zidi în untru cu singur tatea şi gîndurile lui,ă ă cine ştie ce gînduri...

În hol aştepta Matei, dormitînd pe un scaun de evi niţ -chelate şi r sucite ca m runtaiele de alambic. S ri,ă ă ă închise gura, îşi potrivi butonul, haina, pantalonul încre itţ în urechea ghetei; p şi din nou, dezarticulat şi grotesc, peă un covor de j ratic, cu mînecile prea lungi c zute pesteă ă laba mîinii.

51

Cezar Petrescu

Arcuind a întrebare sprîncenele, gl sui confiden ial:ă ţ— N-am spus bine, domnule Sergiu?... Avea nevoie. De

dumneavoastr , şi nu de altcineva, avea nevoie. O slugă ă ca mine le în elege mai bine ca al ii... Acuma pute i treceţ ţ ţ şi dincolo... Cu b gare de seam : face i semnul crucii şiă ă ţ săruta i... întîi iconi a, pe urm mîna...ţ ţ ă

Macabru regizor, îl conduse spre cealalt uş . Dar el nuă ă intr . Intr numai Sergiu.ă ă

O c lug ri f r vîrst se ridic înclinîndu-se, aşeză ă ţă ă ă ă ă ă cartea de rug ciuni pe m su şi disp ru mut , în foşnetă ă ţă ă ă de stofe aspre.

Sergiu Micl uş r mase drept, neclintit în fa aă ă ţ catafalcului.

Cu mîinile împreunate, privi.Flori, lumîn ri şi moarta întins orizontal.ă ăÎnc perea era tapetat cu postav negru; catafalcul,ă ă

în l at pe un podium la mijloc. Lumina, împu inat înă ţ ţ ă capuşoane cernite. Salonul, golit de mobile, mai vast decît s-ar fi crezut.

Sergiu înaint un pas.ăÎntr-adev r, Sanda Dobrotescu n-avusese niciodată ă

chipul acesta iluminat şi calm.Prin via trecuse cu o figur ingrat , cartilaginoas ,ţă ă ă ă

pretimpuriu matur , contractat de prea multe şi graveă ă preocup ri. Tinere ea ei a fost mai efemer decît a altoră ţ ă femei. O scurt palpitare, îndat istovit , fiindc îndat auă ă ă ă ă devorat-o o sut de mai nobile griji... Cariera b rbatului,ă ă înclinat spre pasiv moliciune... Comitete, societ i şiă ăţ jurii... Misionar laic a emancip rilor, auster şi rigid , şi-ă ă ă ă ăa alc tuit existen a din tot atîtea datorii, care trebuiauă ţ pl tite cu exactitate, la termen. Seduc ia feminin ,ă ţ ă pl cerea, m runtele înă ă destul ri şi delicii p mînteşti legateă ă de ochi şi de carne le-a îndep rtat ca frivole şi nevredniceă sl biciuni, la al c ror specă ă tacol sub ia buzele în surîs deţ dispre , niciodat de mil ...ţ ă ă

Acum surîsul buzelor pale era necunoscut şi nou.

52

Dumineca Orbului

În locul sardonicei trufii — un zîmbet umil, fericit şi blînd. De unde venea împ carea aceasta supranatural ?ă ă Leon Dobrotescu spusese c s-a zvîrcolit, a gemut şi aă ipat, c a vrut s fug din pat de spaima mor ii.ţ ă ă ă ţ

Imobilitatea nu mai p stra nici o urm din aceast ultimă ă ă ă lupt cu duhurile neantului.ă

O acalmie oceanic .ăUn somn ap rat de siguran a dulce c nu mai areă ţ ă

deşteptare pentru a reîncepe aceeaşi îndîrjit vr jm şieă ă ă cu tot ce a pl m dit via a din sl biciuni, ispite arz toare,ă ă ţ ă ă pofte şi c deri, dup care urmeaz cealalt voluptate, aă ă ă ă ridic rilor.ă

Sergiu Micl uş înaint înc un pas.ă ă ăFruntea moartei era alb şi lucie. Toate încre iturileă ţ

urîte au disp rut. O dalt sever s pase an de an,ă ă ă ă suprimînd pl pîndele vestigii ale unei prea repede stinseă gra ii. A pus în loc o cut a voin ei încordate, alta aţ ă ţ intransigen ei, a ironiei, a asprelor datorii. Izbutise deplin.ţ Şi tot ce a izbutit a fost şters, definitiv anulat. Moartea restituise Sandei Dobrotescu fruntea pe care nu i-o încrustase via a cu slutele-i hieroglife. I-a redat-o alb ,ţ ă intact , senin .ă ă

Sergiu Micl uş fu atras mai aproape de misterioasaă transfigurare.

Boltit şi sidefie, pe perna de atlaz, între florile cu aurulă polenului scuturat, înv luit de efluviul parfumului capitosă ă — ce tain dezlegat în clipa din urm , ce sigurană ă ă ţă impenetrabil închidea fruntea aceasta r cit şiă ă ă pacificat ? To i mor ii iau cu dînşii un secret numai al lor.ă ţ ţ Gînduri, şi fapte, şi dureri, şi speran e care n-au fostţ niciodat spuse. Au f cut parte obscur din via . Nimeniă ă ă ţă nu le-a ştiut, nu le-a presim it. A trecut o sear cîndţ ă m rturisirea st tea s expire pe buze şi n-a mai fostă ă ă rostit fiindc a survenit un banal ină ă cident domestic. Au venit apoi ani cînd aceast m rturisire nu-şi mai avea rostă ă şi ascult tori. S-a închis. A r mas numai cenuş într-oă ă ă

53

Cezar Petrescu

urn abandonat . Moartea o poart dintr-o sină ă ă gur tate să ă se resoarb în alt singur tate. Neant redat neantului. Eă ă ă povestea vie ilor toate şi a mor ilor toate. Dar tainaţ ţ Sandei Dobrotescu p rea s fi fost alta. Pentru dînsa n-auă ă existat întreb ri, îndoieli, speran e şi regrete, neă ţ conturate fantasme dup care alearg şi cad f pturile omeă ă ă neşti, tot atît de inconsistente ca fantasmele. Ea a cunoscut numai certitudini. Domeniul ei era rece şi clar: al ra iunii, alţ abnega iei, al datoriei, toate puse şi rezolvate înţ abstracte ecua ii. Eliminase zona penumbrelor. Tot ceţ avea de spus, de voit şi f cut a fost spus, voit şi f cut.ă ă

Ce îndoial plin de spaim i s-a c scat deodat laă ă ă ă ă hotarul abisal al mor ii ca s -i dea cele trei zile deţ ă zvîrcolit agonie, şi ce dezlegare a întrev zut, ce revela ieă ă ţ numai de dînsa ştiut ca s -i dea apoi împ carea aceastaă ă ă în veşnicie? Era înalt ; p rea acum mai lung , culcată ă ă ă orizontal. Rectilin . Da, cum i-a fost şi via a. Un model deă ţ existen rectilin . Dar fruntea şi surîsul nu mai erau aleţă ă preşedintei şi vicepreşedintei de societ i, secretar deăţ ă jurii şi auster misionar laic a tuturor emancip rilor deă ă ă ă prejudec i. Şi-au c p tat o feminitate postum .ăţ ă ă ă Societ ile şi comitetele s-ar afla în drept s-o repudieze.ăţ Nu mai era a lor. Le-a sc pat.ă

Sergiu Micl uş sprijini un picior pe podiumul aşternută cu postav negru.

St tu cu fruntea plecat , mai aproape.ă ăMîinile moartei, încrucişate pe piept, ineau cruciuli aţ ţ

de argint. O cruciuli necunoscut , fiindc în casa lor nuţă ă ă se aflau icoane, candele şi cruci.

Pe mîna dreapt Sergiu Micl uş desluşi o cicatrice abiaă ă perceptibil . Oblong , mai alb şi mai lucioas decît epiă ă ă ă -derma lucioas şi alb . Veche de zece ani. Cum de n-oă ă uitase, cum de n-o mai observase Sergiu de atunci? Cica-tricea dura din seara cînd a izbucnit în sufragerie cearta dintre el şi S ndel: cînd fratele-i vitreg, S ndelă ă Dobrotescu, a sf rîmat paharul într-un acces de puerilă ă

54

Dumineca Orbului

violen , cu spume la gur şi lacrimi mînioase în ochi. Eaţă ă s-a ridicat din capul mesei s -i judece şi s fac dreptate.ă ă ă O aşchie de cristal îi zdrelise mîna, nimeni n-a priceput cum. Şi alta, mîna lui Sergiu; ran care n-a mai l sat după ă ă o s pt mîn nici o urm , fiindc esuturile tinere seă ă ă ă ă ţ regenereaz rapid şi total. Sanda Dobrotescu nu şi-a oprită sîngele. Mai întîi judecata şi dreptatea... Sergiu nu purta nici o vin , s-a dovedit în cîteva cuvinte de explicare;ă pedeapsa a fost pentru S ndel. Pe urm i-a sp lată ă ă zgîrietura lui Sergiu cu ap oxigenat , a bană ă dajat-o cu un calm meticulos de infirmier . Numai dup toate acestea aă ă trecut şi la rana sa, din care curgea o a sub ire deţă ţ sînge.

Toat via a Sandei Dobrotescu a fost exprimat atunci,ă ţ ă în întîmplarea aceasta ştears din amintire. Grija eiă pentru dreptate şi adev r; lep darea de sine, înfrîngereaă ă femininei emo ii în fa a sîngelui şuroind.ţ ţ

Sergiu Micl uş apropie buzele de cicatricea rece.ăÎşi d du socoteal c nu aşa cerea ritul mor ilor. F cuă ă ă ţ ă

semnul crucii, s rut mai întîi icoana rezemat deă ă ă pervazul raclei, înc o dat mîna pentru eternitateă ă încrucişat pe piept. Poate ritul cel adev rat nu era niciă ă acesta. El aşa l-a crezut. Lacrimile nu şi-a dat seama cînd au venit; nici cum le-a şters. S-a retras spre uş , c lcîndă ă înd r t f r s întoarc spatele, fiindc -i p rea oă ă ă ă ă ă ă ă impietate s întoarc spatele unei moarte.ă ă

C lug ri a se prelinse în untru, balansînd şiragulă ă ţ ă m t nii-lor de lemn. Matei nu mai era în hol. L-a g sit înă ă ă camera lui, cu un bra de prosoape şi cearşafuri.ţ

— V-am preg tit baia... Am dat drumul apei încet-ăîncetişor, s nu se aud în cas .ă ă ă

— Bine, Matei, sfîrşeşte odat ! Pleac şi te culc !ă ă ăSluga cl tin din cap, cu mîna dus la gur . Ştia maiă ă ă ă

bine ce are el de f cut în asemenea împrejur ri; nuă ă priveghea întîia oar într-o cas c-un mort.ă ă

55

Cezar Petrescu

— Am pus şi nişte hapuri de somn, din care lua r posata, Dumnezeu s -i aib sufletu-n paz !... M-amă ă ă ă gîndit c n-ar strica s încerca i dou , ca s v hodini i deă ă ţ ă ă ă ţ îndat .ă

Matei scutur tubul de sticl de pe noptier , sunîndă ă ă comprimatele de fund. Mai p turi aşternutul. Deretică ă flacoanele scoase din valiza de voiaj.

— Sfîrşeşte, Matei. Vreau s r mîn singur.ă ă— R mîne i şi singur. Am s v-aduc eu dulcea a şiă ţ ă ţ

cafeaua la vreme.Moşneagul se mistui afar , p şind pe resorturi.ă ăSergiu Micl uş r suci butonul luminii din mijloc, ca s -şiă ă ă

revad din plin camera lui pîn atunci înecat în semiîntuă ă ă -nericul l mpii albastre. Toate, orînduite din nou, cum auă fost. Şi în plus pianul scos din salon, singura urm r masă ă ă în cas de la Magda Micl uş, Mado... Sergiu plimb palmaă ă ă cu o dezmierdare melancolic peste lemnul negru, dens şiă curb, cu fine reflexe de metal oxidat.

Se îndrept spre geam. Gîndul s fac o baie, s -şiă ă ă ă frece trupul gol cu s pun şi cu m nuşa i se ar tă ă ă ă monstruos acum, indecent, sub acelaşi acoperiş cu o moart . Ridic storul, desă ă chise fereastra. Mijea de ziu . Oă lumin livid , bolnav , spectral . Un pas sonor, undeva,ă ă ă ă departe, la cap tul str zii, la cap tul lumii. Cînd nu s-aă ă ă mai auzit, t cerea a fost mai nefireasc , imobil , total ,ă ă ă ă bloc solidificat peste mor i şi peste vii.ţ

Pianul îl chema înd r t.ă ăPianul unde poate prin vis, poate în amintire, poate în

amintirea pl smuit de un vis îi ap rea întotdeauna oă ă ă umbr diafan , fîlfîind degetele într-un zbor de aripi albeă ă pe clapele de ivoriu. În amintirea sau în visul acela, sau în amintirea pl smuit de visul acela, el se afla în mijloculă ă camerei de atunci, alt camer , cl dind pe covor ună ă ă precar edificiu de cuburi. Se n ruia edificiul; copilul cuă straiul de catifea potrivea din nou cuburile, în l înd turnulă ţ pîn la vîrf; la ultimul cub toate se cl tinau, iar c derea n-ă ă ă

56

Dumineca Orbului

o mai putea opri. Era sear , diminea , amiaz ?...ă ţă ă Melodica armonie str mutase plutitor copil şi mam înă ă afar de timp.ă

Sergiu Micl uş ap s uşor, cu vîrful degetului, o clap .ă ă ă ă Pianul scoase un suspin dep rtat şi vechi, o şoapt numaiă ă de dînşii auzit şi cunoscut .ă ă

„Gigi... Ce faci?” îl întrebase glasul de atunci cu o su-rîz toare mustrare cînd el s-a ridicat p r sind cuburile şi aă ă ă venit tiptil s strecoare mîna pe sub mîinile albe şi să ă încerce un sunet al lui.

„Gigi... Ce faci?”Amintirea sau visul, sau amintirea pl smuit de visă ă

aicea sfîrşeşte. Nu-şi mai aduce aminte de glas s -l mai fiă auzit vreodat pe urm ; de glas, de nimic...ă ă

Încet, închise capacul pianului.Gigi... Nu i-a mai spus nimeni Gigi de atunci...

57

Cezar Petrescu

„GIGI... NU I-A MAI SPUS NIMENI Gigi”...

Cu aceste cuvinte şoptite sieşi prin vis s-a deşteptat Gina Alim nescu din somn.ă

A deschis genele gîdilate de p m tuful poleit al razelor.ă ă A surîs. S-a r sucit în p tucul îngust; cu zvelt mişcare, s-ă ă ăa eliberat din crisalida aşternutului, s-a s ltat dintre perneă şi, întinzînd palmele mici, a adresat un salut matinal:

— Bun diminea a, domnule Gigi!ă ţCum invizibilul Gigi n-a dat nici un r spuns, Gina îlă

amenin cu degetul:ţă— Foahte frumos! Şi s mai pofteşti dumneata s -miă ă

vohbeşti despre polite e, domnule Gigi! Sau poate vhei sţ ă spui c nu m auzi, c nu eşti aci?... Dar toat noaptea aiă ă ă ă fost phezent. Nu m-ai p r sit o clip ... Şi acum taci? Penă ă ă thu aceasta meri i... meri i...ţ ţ

Gina îşi l s capul cu buclele r v şite pe pern ,ă ă ă ă ă meditînd cam ce pedeaps ar merita Sergiu Micl uş, careă ă nu putea pretinde c e plecat în Platoul Pamir de vremeă ce toat noaptea i-a stat prezent în vis.ă

Pedepsele în orice caz nu se anun au înfricoşate dupţ ă surîsul juc uş din col ul buzelor, dezmin ind pref cuta înă ţ ţ ă -

58

Dumineca Orbului

cruntare dintre sprîncene. Gina le recapitul pe toate înă imagina ie, nu se îndur s aleag una anume şi sţ ă ă ă ă renun e la altele zece; îşi rezerv dreptul unei maiţ ă nepripite hot rîri pentru mai tîrziu, dup amiaz , la cinciă ă ă jum tate; acum zvîcni din pat şi merse direct la oglind .ă ă

Examenul a fost scurt.Nici n-ar fi avut de ce s dureze. Cele cîteva ceasuri puă -

ine de somn au şters orice urm de oboseal şi drum.ţ ă ă Prin

oglind îi zîmbi Ginei chipul cel cunoscut dină deştept rile voioase ale şcol ri ei şi studentei f r priciniă ă ţ ă ă de mîhnire şi lacrimi, cînd totul era simplu, ş galnic,ă candid.

Tot ca atunci, Gina Alim nescu trimise oglinzii o tiflă ă amical , îi scoase limba şi îi întoarse spatele cu o piruet ,ă ă sim indu-se cea mai fericit vietate de pe lume, ner bdţ ă ă ă-toare s -şi inaugureze cea mai feeric zi.ă ă

P m tuful de raze lunecat oblic prin ochiul perdeleiă ă poleia un col de pern , o band diagonal din covorulţ ă ă ă mola-tic, un pantof r sturnat, aşteptîndu-şi Cenuş reasa.ă ă Ca şi alt dat , se juca dînd la iveal din penumbra vişinieă ă ă aceeaşi incorigibil dezordine: ciorapul zvîrlit pe un sp tară ă de scaun, cartea cu foile în evantai, corola pal aă c m şuicii de m tase strivit sub teascul unui album cuă ă ă ă vederi din Moscova arilor, care a descins printr-unţ inexplicabil capriciu de la locul s u bine ştiut s -şiă ă petreac noaptea la picioarele patului. Zadarnic, cuprinsă ă de cele mai brave decizii, şcol ri a scria cu litere mate deă ţ s pun pe luciul oglinzii un sever ultimatum:ă

„Ast zi vei fi mai ordonat decît ieri!”ă ă

Zadarnic studenta de mai tîrziu preschimbase textul imperativ într-o variant aforistic şi altfel conving toare,ă ă ă scris cu roşul de buze:ă

59

Cezar Petrescu

„Dezordinea exterioar este indiciul dezordiniiă l untrice.”ă

De asemenea n zdr vane şi dinainte condamnateă ă tentative de autoeduca ie rîdea poşeta cu m nuşile înţ ă gura larg c scat , i indu-se dup paravanul de lac; seă ă ţ ă cl tina în ho hot p l ria coco at pe un sfeşnic antic cuă ă ă ţ ă trei bra e; îşi pierdeau echilibrul pantofii, rostogolindu-seţ în chicote de pe etajera de c r i. Corul rîsetelor,ă ţ imperceptibil pentru alte urechi, îl auzea prea bine şcol ri a şi studenta de mai tîrziu, fiindc din copil rieă ţ ă ă p strase tainica în elegere a limbaă ţ jului folosit de obiecte, de p puşi, de animale, de nev zutele zîne care r spundă ă ă îndat la chemarea celor ce ştiu s le cheme.ă ă

Le auzea şi le în elegea rîsul; sceptica lor înveselireţ îns n-o indigna, c ci toate erau prietenele sale vechi,ă ă confidentele extravagantelor monoloage gîngurite de feti a de o şchioap , cînd era mai m runt şi mai pl pîndţ ă ă ă ă ă decît p puşa favorit , Pomponeta, cu obrajii ei buc la i deă ă ă ţ por elan şi cu ochii de sticl mira i. Feti a crescuse (o! nuţ ă ţ ţ prea mult), înv ase abecedarul, mai apoi regula de treiăţ simpl , algebr , trigonometrie, cronologia voievoziloră ă moldo-valahi şi istoria literaturii franceze de la Cîntecul lui Roland pîn la ă Cimitirul marin al lui Paul Valéry; toate n-o împiedicau s le p streze aceeaşi statornic fidelitate,ă ă ă s le încredin eze planurile şi proiectele, s le ceară ţ ă ă sfaturi cu glas tare şi s le asculte r spunsul în dialectulă ă lor secret.

Solemn, le f g duia:ă ă— Ave i s vede i voi c de mîine încep! Hot rît! Tot ceţ ă ţ ă ă

poate fi mai hot rît!ă— Ha-ha! Ho-ho! Hi-hi! replica ireveren ios corul deţ

hohote. Tu, şi ordinea?! Aceasta chiar c am vrea s-oă vedem şi noi!

Pantoful f cea o tumb de pe comod ; tocul cu peni aă ă ă ţ înfipt în duşumea zbîrnîia un rîs mefistofelic; Pomponeta,ă

60

Dumineca Orbului

p puşa cu obraz de por elan, se l ea pe burt înă ţ ăţ ă spasmuri de veselie, dezgolindu-şi f r pudoare ună ă pomponet emisferic în pantalonaşi cu dantel .ă

— Nu crede i? Atunci am s ah t eu chiar de azi! Na!...ţ ă ă De ast zi dup amiaz ...ă ă ă

— Hi-hi! r spundea corul.ăGina pleca la şcoal , la facultate, trîntindu-le uşa înă

nas, gr bit , fiindc era întotdeauna în întîrziere cu cinciă ă ă minute. Iar ordinea o restabilea în urma ei tanti Catriona, începînd cu inscrip ia nul şi neavenit din oglind ,ţ ă ă ă îndelung frecat cu petecul de flanel pîn la abolireaă ă ă total .ă

Grafitele din oglind lipseau acum; dezordinea eraă aceeaşi.

În loc s se simt umilit de mustr torul spectacol,ă ă ă ă Gina se chinci în fundul patului cu b rbia în pumni, să ă lene veasc înc pu ine clipe, savurînd atmosferaă ă ţ deştept rilor ei de alt dat , atît de str in de tot ce aă ă ă ă ă l sat ea în urm , departe, la cap tul rii, în camera preaă ă ă ţă vast şi rece a pensiunii „Unio” de la Oradea-Mare.ă

Acolo totul e strict, necesar, alb, ripolinat, higienic şi aerisit, ca într-o sever sal de sanatoriu.ă ă

Aici toate sînt pe o alt scar redus , şi totul factice,ă ă ă exotic, încînt tor şi absurd, în dispre ul utilelor destina iiă ţ ţ din înc perile într-adev r locuite.ă ă

Prin perdele soarele dimine ii ilumina un interiorţ minuscul şi colorat de lampion japonez. Şi ce aglomera ieţ de muzeu necatalogat! Ce refugiu secret al fantasticului! Por elanuri chinezeşti şi cristale vene iene; statuete şiţ ţ f şii de brocart; şaluri spaniole crucificate în perete şiă bisactele de mahon încrustate cu argint şi sidef. Cele unsprezece p puşi, surori mai mici ale Pomponetei. Pat,ă scaune, taburete, oglinzi — toate sub m rimea natural .ă ă Scund, tavanul. Scunde, uşa, casa; liliputane, celelalte od i; decor fantasă magoric pentru creaturi aeriene şi mai apropiate de pas rile tropicelor decît de oamenii care seă

61

Cezar Petrescu

hr nesc cu o halc de porc afumat pe varz c lit , înghită ă ă ă ă pe ner suflate o halb de bere, sughit, asud şi scuip .ă ă ă ă

Cînd Gina era o feti de cinci ani (ar tînd ca una deţă ă trei) şi cînd s-a întors tanti Catriona din rile eiţă dep rtate, s-o adopte şi s-o despart de restul familiei cuă ă fra i numeroşi, b t uşi şi sp toşi ca haiducii, îndat şi-aţ ă ă ă ă f urit o seduc toare legend . S-ar spune c e o ciudat şiă ă ă ă ă totuşi foarte frecvent pornire a copiilor s -şi atribuie oă ă naştere misterioas , s se cread numai vremelnică ă ă încredin a i unor p rin i provizorii de c tre cine ştie ceţ ţ ă ţ ă prin i şi prin ese din împ r ia mirajului, pîn la teatralaţ ţ ă ăţ ă lor întoarcere cu alai m re , carîte de aur, c l re iă ţ ă ă ţ încoifa i şi paji cu bucle b lane. Poate închipuirea aceastaţ ă consolatoare r spunde unor suferin e şi umilin i ascunse,ă ţ ţ unor înset ri ale vîrstei de a transfigura o realitateă mîhnit şi hîd , f r alt zarişte. Miă ă ă ă ă nunea o aşteapt to i:ă ţ nu se împlineşte niciodat , pentru nimeni. Vremeaă presar o cenuş mocnit peste lic rul tot mai agonic ală ă ă ă închipuirii. Copiii se resemneaz adev rului prozaic. Uit ,ă ă ă îşi afl alte mai mediocre am giri; tîrziu, îşi rîd cu oă ă înfior toare indiferen de tot ce n-a fost şi nici n-aveaă ţă cum s fie.ă

Printr-un mic privilegiu, îns , feti a de cinci ani g seşteă ţ ă aci o lume de vraj aşa cum numai visul urzeşte. C ci toă ă tul a fost de la început altcum decît via a cea banal deţ ă toate zilele. Şi altfel era aceast necunoscut tantiă ă Catriona, despre care nimeni nu pomenise în casă vreodat şi a ap rut pe neaşteptate, mic şi enigmatic ,ă ă ă ă asemeni zînelor n scute dintr-o alun de aur, crescute deă ă o veveri fermecat a brazilor din codrul lui Moş Cr ciun.ţă ă ă

Gina de atunci şi-a explicat în felul s u minunataă întîmplare.

Tanti Catriona venise s-o caute fiindc amîndouă ă f ceau parte dintr-un neam deosebit de al celorlal iă ţ p mînteni, cu alte legi, alte bucurii, alt destin. Se aflaă departe-departe o ar a lor himeric , poate un ostrov,ţ ă ă

62

Dumineca Orbului

poate un palat în fundul m rii, poate o vale împresurată ă cu mun i de cleştar, drep i ca peretele — acolo a tr itţ ţ ă neamul lor fericit, f r griji şi pricini de mîhnire, f ră ă ă ă b trîne e şi boli slute, în patria lor blînd şi paradisiac aă ţ ă ă feelor. Pe urm au venit c pc unii cei mari şi urî i s leă ă ă ţ ă risipeasc neamul în toat lumea. S-au împu inat, maiă ă ţ tr iau cîteva, izgonite, f r s ştie una de alta, c utîndu-ă ă ă ă ăse şi tînjind.

Tanti Catriona i-a dat de urm . Nu s-a îndurat s-o laseă singur . A pornit de peste nou m ri şi nou ri s-oă ă ă ă ţă scape, s-o ia cu dînsa, la dînsa.

Avea pe atunci p rul pudrat. Acum e alb ca o peruc deă ă marchiz . Dar obrazul îi era roz, ochii — vii, verzi caă smaragdele, verzi ca ochii Ginei; pasul, dansant şi elastic, rîsul, cristalin, f ptura, cu un lat de palm mai joas decîtă ă ă a celorlal i oameni grosolani.ţ

Pentru Gina n-a mai fost nici o îndoial c p rul argintiuă ă ă al zînei Catriona însemna numai o înşelare, o joac , o înă -cercare de travestire pentru a sili lumea cealalt s leă ă lase în pace pe amîndou , în via a lor secret şiă ţ ă fabuloas , alcă ătuit dup visul copiilor şi dup legileă ă ă basmelor.

În prima diminea au osp tat jos, pe blana de urs alb,ţă ă instalate pe perne, cu o m su de lac chinezesc laă ţă mijloc, în farfurioare ca de p puşi şi din ceşti de por elană ţ str veziu, jum tate cît c nile din care îşi beau cafeaua înă ă ă cealalt cas fra ii cei sp toşi şi b t uşi. Au osp tată ă ţ ă ă ă ă şocolat , cacao, fructe, struguri usca i, pesme i deă ţ ţ migdale. La amiaz s-au str mutat s ron iasc dejunulă ă ă ţă ă frugal în alt camer , la alt m su . Seara, aiurea. Hrană ă ă ă ţă ă ciugulit de p s ri, menaj de p puşi, gîngureal de copiiă ă ă ă ă f r r spunderea şi teama zilei de mîine.ă ă ă

Cum s mai cread feti a de atunci c adev rata eiă ă ţ ă ă familie şi adev rata ei lume fusese cea r mas undeva,ă ă ă într-un tîrg urîcios, unde venea un domn de la birou în

63

Cezar Petrescu

straie lustruite la coate, desc l îndu-se din prag şiă ţ cerîndu-şi papucii cu t lpile ciur?ă

Masa acelora era acoperit cu muşama vîn t ;ă ă ă farfuriile, mari, desperecheate şi ştirbe; mînc rile, cuă miros sleit. O femeie desc rnat ofta într-un cap t deă ă ă mas ; în cel lalt, domnul cu papucii citea, printreă ă înghi ituri, ziarul, rezemat de cana cu ap ; cinci hojm l iţ ă ă ă înfulecau zgomotos, trînteau tacîmurile şi mai cereau pîine; buc i mari, miezoase şi înec cioase de pîine.ăţ ă

Chiar acum, dup optsprezece ani, cînd Ginaă Alim nescu îşi ştia p rin ii odihni i în p mînt, fra iiă ă ţ ţ ă ţ împr ştia i f r urm unde i-a tîrît via a cea aspr şi grea,ă ţ ă ă ă ţ ă ea înc mai are p relnica îndoial cîteodat c aceia i-auă ă ă ă ă fost cu adev rat adev ra ii p rin i, adev ra ii fra i,ă ă ţ ă ţ ă ţ ţ adev rata familie.ă

Fireşte, am girea abia palpit şi s-a stins. Face locă ă realit ii, aşa cum a aflat-o şi a p truns-o treptat, peăţ ă m sura anilor.ă

Femeia desc rnat din capul mesei a fost mama ei deă ă aievea şi ofta din greu, fiindc din greu se poate îndestulaă o cas cu şase copii cînd leafa b rbatului e mic şi pîineaă ă ă se scumpeşte la fiecare jum tate de an. Domnul cuă hainele lustruite în coate şi cu ochelarii lega i în ram deţ ă fier a fost tat l ei de aievea şi îşi cerea papucii ciurui i caă ţ s -şi cru e perechea de ghete, fiindc o pereche nou deă ţ ă ă înc l ri e o problem adesea f r dezlegare pentru ună ţă ă ă ă slujbaş m runt de percep ie. Casa lor era urît şi trist ,ă ţ ă ă fiindc să ăr cia e urît şi trist .ă ă ă

Le-a priceput Gina mai tîrziu acestea; a sim it şi simte oţ mil pentru soarta lor de animale osîndite la cruntă ă povar pîn la moarte; dar de via a şi de necazurile lor s-ă ă ţa înstr inat de îndat pentru totdeauna.ă ă

Şi i-a venit înc mai greu s accepte cealalt realitate,ă ă ă care ar ta c tanti Catriona nu sosise de pe un t rîmă ă ă fantastic, din lumea basmelor, zîna chemat de tainiculă

64

Dumineca Orbului

mesagiu, c o aşteapt undeva o sor mai mic şiă ă ă ă nefericit , capturat de nişte vitregi str ini.ă ă ă

Tanti Catriona era numai sora mai mare a femeii desc ră nate din capul mesei. Sor mai în vîrst , însă ă ă neasem nat mai tîn r la chip, disp rut pe timpuri,ă ă ă ă ă poate furat , poate ademenit de o trup trec toare, caă ă ă ă s ajung dansatoare celebr , prim -balerin de operă ă ă ă ă ă imperial , cu pseudonimul ilustru anun at cu o lună ţ ă înainte de uriaşe afişe cînd pleca în turneu dintr-o capital în alta. Aceasta a durat un sfert de veac, pîn ceă ă a presim it c steaua ei p leşte. Atunci n-a aşteptatţ ă ă b trîne ea decrepit şi caricatural a celorlalteă ţ ă ă contemporane, îndîrjite s op iasc un dans macabru deă ţ ă ă strigoaice pîn cînd li se risipesc ciol naşele pe scen . S-aă ă ă întors din str inele locuri, şi-a reluat numele vechi şiă obscur, a g sit o cas pe m sura ei — întotdeauna a avută ă ă de suferit în carier din pricina prea miniaturalei f pturi —ă ă s-a hot rît s vie uiasc retras , anonim , împresurat deă ă ţ ă ă ă ă odoarele adunate în existen a-i nomad .ţ ă

Înc perile strîmte şi scunde s-au umplut de eterocliteleă piese de muzeu.

Dar casa i s-a p rut, cu toate acestea, deşart .ă ăŞi-a amintit c l sase undeva o familie.ă ăA mers s-o cerceteze. N-a g sit-o pe plac. Nu mai voră -

beau aceeaşi limb . A descoperit, în schimb, o nepoată ă aidoma cu dînsa la chip, la ochi, la statura pu intic . S-auţ ă adorat din întîiul ceas, s-au în eles din întîia zi, deşi fostaţ prim -balerin de oper imperial , sub înf işarea ei pueă ă ă ă ăţ ril , nealterat de vîrst şi de corosivul vie ii, e o mică ă ă ţ ă persoan foarte energic şi foarte str in de pasiunile, deă ă ă ă aventurile şi de sl biciunile unei celebrit i care atîtaă ăţ vreme a tr it între culise şi ramp .ă ă

În tinere ea glorioas nu s-a înconjurat de suita admiraţ ă -torilor; la b trîne e nu s-a înconjurat de o turm de pisiciă ţ ă şi c ei, alintînd dobitoacele cu poreclele aman ilor deăţ ţ altădat . Nu pune în eviden pe etajere vrafurile deă ţă

65

Cezar Petrescu

reviste şi ziare cu fotografiile baletelor faimoase unde a figurat, programe îng lbenite, cronici memorabile,ă dedica ii cu fulţ gurante parafe. Nu povesteşte zarzavagiului cum a fost ea, ehei! în june e şi cum îiţ trimitea prin ul de Galles bra e de flori; n-o umileşte peţ ţ Reveica amintindu-i c a fost slujit de vale i, camerier ,ă ă ţ ă costumier şi coafez , ca s ajung pe mîna unei slujniceă ă ă ă surde, uituc şi f r ştiin de carte. De aceste josnice şiă ă ă ţă senile deşert ciuni ale semenelor sale a fost scutit . Casaă ă e înc rcat de podoabe rare, îns imă ă ă personale, f r oă ă pecete a profesiei de odinioar ; le-ar fi agonisit tot aşaă orice alt femeie dup ce a cutreierat lumea, dac va fiă ă ă purtat cu dînsa tot aşa subtilul instinct al formelor şi colorilor.

Poate c undeva, dup cum b nuieşte Gina, p strează ă ă ă ă cîteva altfel de suveniruri, misterioase şi melancolice. Vreun sertar de scrin cu acele fotografii absente din cas ,ă scrisori cu literele pale (cerneala violet a desueteloră caligrafii), flori uscate, gra ioase şi pulverizate nimicuri:ţ un mic cimitir, închis cu o chei de argint.ţă

Uneori, dup ce se z voreşte în iatacul ei, apare cuă ă ochii umbri i de o ciudat visare, nu aude întreb rile,ţ ă ă altceva ascult , tresare şi zîmbeşte unor glasuri care deă mult vor fi trecut în t cerea cea mare.ă

Arar şi scurt episod.Dincolo de asemeni colocvii cu umbrele în ceasuri de

toamn cu bura m runt , de iarn cu viscolul potopind înă ă ă ă ferestre, tanti Catriona zumz ie neostenit dintr-oă ă c m ru în alta, încearc mereu s modifice orînduialaă ă ţă ă ă unui ungher, atîrn un şal, înlocuieşte o statuet , e înă ă c utarea unei ordini cu neputin de realizat într-ună ţă spa iu atît de m rginit şi cu atît de diverse scumpeturiţ ă unde şi-a investit economiile. Gina ştie acum că str mutarea din prima zi, cu masa purtat de colo-colo, aă ă fost o adorabil joac pus la cale ca s -i cîştige sufletulă ă ă ă şi încrederea de copil; mai ştie îns c pornea şi dintr-ună ă

66

Dumineca Orbului

neastîmp r atras de noutatea acestui rol, dintr-oă nepremeditat identificare a juc toarei cu rolul. Nici treiă ă ani nu sînt de cînd tanti Catriona a întrebat-o pe neaşteptate dac îşi mai aminteşte cum au stat la masă ă în acea zi, ca „ iganii cu şatra”, jos, la p mînt...ţ ă

Gina i-a ghicit îndat dorin a din privire şi din vibra iaă ţ ţ anumit a glasului.ă

Era o amiaz urît , plicticoas , cu zloat , o zi de martie,ă ă ă ă cînd vîntul şi ploaia prim verii se amestec zburlit cuă ă spicul de z pad al iernii.ă ă

Tanti Catriona nu-şi g sea loc. Se uitase pe geam,ă afar , la lapovi a urît , la trec torii zgribuli i sub umbrele;ă ţ ă ă ţ îşi scuturase odoarele de praful invizibil; încercase f ră ă apreciabil efect o alt metamorfoz a decorului.ă ă

Voia altceva: nou, neprev zut, amuzant.ăGina şi-a rostit atunci cu o sfial şireat pofta s maiă ă ă

dejuneze o dat aşa, jos, la p mînt, ca iganii cu şatra...ă ă ţ Îndat , tanti Catriona a b tut din palme, a alergat după ă ă farfurii şi şervete, a n scocit ingenioase explica ii pentruă ţ a se convinge c le face toate acestea numai de dragulă nepoatei. Pl cerea cea mare a fost îns pentru dînsa.ă ă

Şi tot cu aceast pl cere copil reasc , în zilele rare — oă ă ă ă dat la lun — cînd iese în oraş pentru tîrguieli, se deghiă ă -zeaz într-o b trînic pocit , îmbrac pelerina înzorzonată ă ă ă ă ă cu m rgele negre, îşi acoper fa a cu o voalet groas caă ă ţ ă ă un obr zar, îşi ascunde p rul sub o capelin comic şi seă ă ă ă sprijin într-un toiegel ca al Sfintei Vineri.ă

Acas e sprinten , elastic pe tocurile înalte, de oă ă ă miraculoas tinere e a trupului musculos şi a sufletuluiă ţ sc pat viu, ca salamandra dup ce a trecut prin toateă ă v p ile; cînd calc în strad , ca s -şi capete portul şiă ă ă ă ă înf işarea cea adeăţ v rat a animalelor, e silit s seă ă ă ă deghizeze în b buşc .ă ă

Iar drumul pîn la magazinele centrului ia propor iileă ţ unei aventuroase expedi ii, plin de peripe ii tragicomice.ţ ă ţ O s pt mîn are de povestit ce a v zut, ce i s-a întîmplat,ă ă ă ă

67

Cezar Petrescu

cum un b ie oi obraznic i-a f cut loc în tramvai, invitînd-ă ţ ăo: „Pofti i. V ofer scaunul meu, madam Statu-Palm !” Înţ ă ă loc s tune şi s fulgere, tanti Catriona se înveselea deă ă ghiduşiile plebei: o amuzau mai mult decît înfl c rateleă ă cronici care o asemuiser cîndva cu divinit ile aerieneă ăţ ale Eladei, decît dedica iile str luci ilor compozitori şiţ ă ţ dirijori de orchestre. Cum intra pe uş , abia lep daă ă toiegelul, îşi deznoda obr zarul de sub b rbie şi începeaă ă cu rîsul deodat întinerit: „Închipuieşte- i, Gina, ce mi seă ţ întîmpl numai mie!”...ă

Gina s ri a doua oar din pat.ă ăA ipise cu b rbia în pumni, ghemuit , cu picioarele înţ ă ă -

crucişate sub ea într-un ungher, între perne, cum îşi acorda un supliment dulce de somn în dimine ile de iarnţ ă înainte de a pleca prin viscol la şcoal , înotînd în troieneă ca o vajnic nepo ic a lui madam Statu-Palm ce era.ă ţ ă ă

I s-a p rut c a dormit o eternitate.ă ăC ut ceasul, s se conving . Pe o m su , pe alta, laă ă ă ă ă ţă

oglind , în poşet , sub scaune. Zvîrli hainele în aer. Ună ă ciorap descrise o serpentin ml dioas de ipar înă ă ă ţ acvariu; c maşa pluti, aterizînd leg nat ca o paraşut .ă ă ă ă

R scolind camera cu frenezia unei pisici care s-a încîlcită în ghemul de lîn , Gina presim ea o catastrof ireparabil .ă ţ ă ă

Cînd s-a trezit întîia oar , ceasul ar ta şapte şiă ă dou zeci. Mai vede înc minutarele sub ochi. Are însă ă ă impresia c de atunci a dormit patru, cinci ore, mai multe.ă A str b tut m ri şi oceane, codri şi mun i, pîn ce a ajunsă ă ă ţ ă cu Gigi în Platoul Pamir. Un platou altfel de cum îl cunoştea ea din manualele de geografie... Cerul era atît de aproape, încît îl ajungea chiar şi dînsa cu mîna. A aşteptat s se fac sear şi a început s culeag steleleă ă ă ă ă una cîte una, înşirîndu-le pe un fir de platin şiă înjghebîndu-şi un superb colier. Gigi o ajuta. Strîmba delicios din buze cînd i se p rea c ea se mul umeşte cu oă ă ţ stea prea mic . „Se poate, Gina? Gîndeşte... Ce g seşti tuă ă

68

Dumineca Orbului

la un nimic ca acest Algol? Zvîrle-l jos... Uite Arcturus, Capella, Rigel, Canopus”... Ea zvîrlea jos steaua Algol, cu lumina istovit şi opac . Prindea în zbor, din mîna lui Gigi,ă ă Arcturus, Capella, Canopus... Pe urm s-a îmbr cat într-ună ă costum de prin es indian ... Ce nostim era Gigi în straiulţ ă ă lui asiatic! Au mers la o serbare de la curtea unui maharajah. Apoi la o vîn toare de tigri, cu elefan i... S-auă ţ întors iar şi în Platoul Pamir, aproape de cer... Vis deă patru, cinci ore... Şi dac a dormit atît, Odeta e în dreptă s cread c nu mai vine, c i s-a întîmplat ceva, ori c aă ă ă ă ă sup rat-o ceva. Desigur, s-a dus de zece ori la feă reastr şiă a revenit frîngîndu-şi mîinile în agitare, a b tut din picioră şi a plîns. Nu e o fat s se consoleze atît de uşor că ă ă prietena ei cea mai bun a abandonat-o şi i-a tur-burat ună întreg program de ceremonie nup ial .ţ ă

Gina îşi ap s b t ile inimii cu mîna. Se opri s încerceă ă ă ă ă o investiga ie metodic pentru a descoperi ceasul,ţ ă procedînd prin eliminare, zon cu zon .ă ă

Din mijlocul covorului, ales ca ideal punct de observa ie, îşi plimb privirea scrut toare, pe rînd, înţ ă ă fiecare ungher unde s-ar fi putut pitula infamul transfug. Cerca s reconă stituie cam în ce loc se afla cînd a v zut eaă atît de bine minutarele: şapte şi dou zeci.ă

Dar perfid, dincolo de toat încruntarea atent aă ă sprîncenelor, se strecura un gînd în acelaşi timp eroic şi mizerabil... La urm , de ce atîta alarm ? A furat-oă ă somnul? A întîrziat? Poate e cu atîta mai bine. Cum spune Sergiu, Gigi: „Providen a îşi are inten iile sale ascunse,ţ ţ care nou ne scap !” El o rostea aceasta cu o înf işareă ă ăţ bufon , îns acum ştiu amîndoi c enun a un adev r maiă ă ă ţ ă profund. A întîrziat? N-a fost din voin a ei. Aşa a decis oţ putere ocult . Nu-i mai r mîne decît s trimit un r spunsă ă ă ă ă Odetei c s-a îmboln vit în tren, c nu mai poate veni niciă ă ă dup amiaz la biseric , nici disear . Îşi cere iertare... Vaă ă ă ă g si ea alt prietin s -i in locul. Dora sau Baby. Ceă ă ă ă ţ ă

69

Cezar Petrescu

importan au asemenea nimicuri într-o zi ca aceasta,ţă cînd via a i-a rev rsat Ginei altceva, altfel hot rîtor?ţ ă ă

Are într-adev r altceva de f cut. La cinci jum tate îl aşă ă ă -teapt pe Gigi. Vor fi dou , trei ore ale lor. Poate maiă ă multe. O sear întreag numai a lor. S se cunoasc maiă ă ă ă bine, s vad c sînt amîndoi aşa cum s-au presim it. Îi vaă ă ă ţ dest inui totul tantii Catrionei, iar ea va în elege c deă ţ ă ast dat ...ă ă

— Ah! Te-am prins! se repezi Gina la o statuet de naă iad alb şi goal , smulgîndu-i unica podoab , colierul dină ă ă ă jurul gîtului, improvizat din ceasul ei cu br ara deăţ platin .ă

Exclama ie şi violen lipsite de orice justificare. Niciţ ţă ceasul, nici statuia nu aveau inten ia s fug undeva,ţ ă ă poate în Platoul Pamir. N-o luaser la goan nici m cară ă ă minutarele: Eheu! fugaces labuntur...2 Ar tau numaiă şapte jum tate. Cele cinci ore de somn se reduseser laă ă zece minute.

Gina mai sper c a uitat poate ceasul neîntors.ă ă Despoiase naiada de podoaba gîtului şi o duse la ureche. Inima de metal tic ia vie şi sprinten . Nu mai înc peaă ă ă îndoial . A somnolat numai zece minute. E înc devreme.ă ă Prea de-vreme.

Şi abia acum m sur Gina uşurin a monstruoas şiă ă ţ ă crud cu care atît de repede se lep dase de cea mai bună ă ă prieten , dup ce pentru dînsa a parcurs cale de dou zeciă ă ă de ore cu trenul; dup ce de o lun preg tea pentruă ă ă aceast zi cele trei rochi e cu o savant alegere aă ţ ă colorilor şi modelului, corespunz toare celor trei acte dină programul ceremoniei nup iale: una pentru starea civil ,ţ ă alta pentru biseric , a treia pentru sear ... „Am s le spună ă ă ce am fost eu capa bil !” hot rî Gina surîzînd, f r oă ă ă ă conştiin a vinov iei. C ci nu o amar poc in îi dictaţă ăţ ă ă ă ţă nevoia de a se spov dui. Ci un sim imînt nou, romantic şiă ţ arz tor, identic cu orgoă liul eroinelor pasionale, care ucid

2 Vai! Cum se scurge... [timpul] (lat.).

70

Dumineca Orbului

ca s -şi apere iubirea şi îşi m rturisesc crima f ră ă ă ă înconjur, socotindu-se dinainte absolvite.

Erau doi în drept s afle de ce crim de ă ă lèse-prietenie a fost capabil Gina, m car în cuget. Tocmai buna ei prieă ă ten , Odeta, ca s -şi dea seama ce înseamn pentruă ă ă dînsa tîn rul acesta a c rui existen o ignora acumă ă ţă dou sprezece ore şi i-a devenit mai scump decît tot ce i-aă fost scump pe lume: camaradele cele mai vechi, tanti Catriona, amintirile, via a... Şi mai trebuia s o ştieţ ă neap rat Gigi, dac înc n-o ştie şi n-a sim it-o de ast -ă ă ă ţ ănoapte.

Şapte treizeci şi cinci... Gina r suci br ara ceasului peă ăţ un vîrf de deget, pref cînd-o în morişc vertiginoas . Apoiă ă ă restitui colierul naiadei, ca s mai aib ce c uta deă ă ă izbelişte peste o or . Naiada îşi primi podoaba cuă marmorean indiă feren . Gina o interpel cu o mîn înţă ă ă şold, cu glas alintat:

— Ştii tu, urîto, cine-i Gigi? Fost-ai tu în Platoul Pamir?Naiada surîdea enigmatic.Gina se îmbufn :ă— Eşti o mathacuc ! Na! Bine spunea tanti Catriona...ă

Şi mi se pahe c mai eşti dumneata şi pu intel camă ţ geloas , invidioas , aşa ceva... Taci?ă ă

Naiada t cea.ăCa s nu-i mai vad mutra de matracuc , Gina culeseă ă ă

basca de jos şi i-o zvîrli în cap cu o dib cie de arunc toareă ă cu discul. Basca nimeri inta, c zu în capul statuetei,ţ ă uguindu-se şi acoperind-o pe sfert. În orice caz, îi acoperiţ

în întregime colierul. Aşa, Gina putea fi sigur acum c vaă ă avea ce c uta peste un ceas, r scolind toat înc perea şiă ă ă ă f cînd s zboare serpentinele ciorapilor, paraşutaă ă c m şuicii, pantofii-proiectili.ă ă

Deocamdat nimic n-o gr bea. Regreta c s-a întreruptă ă ă prea repede c l toria din vis în Platoul Pamir, tocmai cîndă ă Gigi îi ar ta, sal cu sal , palatul în l at pentru dînşii deă ă ă ă ţ fachirul Kama-Brahmin dintr-o singur atingere a stînciloră

71

Cezar Petrescu

cu bagheta lui magic . Tacke 33 devenise mareleă maestru de protocol al Cur ii. Cristofor, c pitan deţ ă caravane. „S -l trimitem s aduc nunta Odetei la noi. F -ă ă ă ămi aceast pl cehe, Gigi!... Ahe s fie o suhpriză ă ă ă nemaipomenit pentru ea”... se ruga r sf at Gina.ă ă ăţ „Nimic mai uşor!” consim ise Gigi. Şi-i f cuse semn luiţ ă Kama-Brahmin s se apropie şi s pun bagheta sa deă ă ă fachir în ac iune. Atunci s-a deşteptat şi visul s-aţ întrerupt.

Fiindc se ispr vise ciclul visurilor, Gina se întoarse laă ă aproximativa realitate, nu mai pu in încînt toare. Traseţ ă perdelele, s vad strada pe unde a plecat Gigi ast -ă ă ănoapte; pe unde avea s vin peste cîteva ceasuri.ă ă

Soarele izbucni cu o mie de însuli ri sclipitoare.ţăNimic nu mai subzista din duhurile ostile ale nop ii, dinţ

lumina livid , rece, submarin , care-l înfiorase pe Sergiuă ă Micl uş cînd a deschis şi el o fereastr , la alt cas , subă ă ă ă alt acoperiş, în alt ceas. Dup asemenea noapte şiă asemenea zori spectrali era surprinz toare candoareaă dimine ii.ţ

Adierea proasp t , soarele festiv, aerul transparent şiă ă sonor, vibrînd ca o cup sub ire de cleştar.ă ţ

Strada m turat , stropit şi goal se preg tise pentruă ă ă ă ă lenevia duminical . Lipseau oltenii opinti i sub cump naă ţ ă coşurilor. Lipseau şi lucr torii uzinelor, slujbaşii gr bi iă ă ţ spre birouri, rîndaşii purtînd toarta coşni ei pe bra şiţ ţ sifoanele verzi atîrnate între degete. O iganc cu flori, unţ ă b ie aş care s-a trezit dis-de-diminea ca s îmbraceă ţ ţă ă hainele nou-nou e. S-a oprit s -şi ştearg praful de peţ ă ă sandale cu batista. O scutur . O aşaz în buzun raşul deă ă ă la piept. O mai pip ie. Se priveşte. E fericit, şi totuşi cu oă umbr de decep ie pe obraz. Nu-i înc nimeni s -i admireă ţ ă ă mîndrul echipament de prim var !ă ă

72

Dumineca Orbului

P şeşte agale ca o santinel uitat la un post pierdut,ă ă ă unde nu se întîmpl nimic. Trece prin dreptul ferestrei,ă zece paşi pîn la felinar, zece înd r t.ă ă ă

Gina nu poate rezista ispitei copil reşti s -i sperie caraă ă -ghioasa gravitate, parodiat dup chipul şi asem nareaă ă ă modelelor mature. Se ascunde în dosul perdelei, îl aşteapt s se apropie; cînd face stînga împrejur, îiă ă pufneşte chicotit în spate:

— Ksss! Ksss!

73

Cezar Petrescu

— KSSS! KSSS!Sergiu Micl uş atinse botul pisicului cu o sfîrl uşoar .ă ă ăPisicul cenuşiu se d du înd r t, zburlindu-şi spinarea şiă ă ă

bîrzoindu-şi coada ca un fioros dragon în miniatur , gataă s scoat fl c ri pe n ri. Apoi veni s se frece iar şi peă ă ă ă ă ă ă pantaloni, torcînd prietenos. Ştia c a fost numai o glumă ă ani mat de cele mai cordiale inten ii.ă ţ

— Îl cheam tot Papanaş!!... l muri Matei.ă ăAceasta însemna c numitul Papanaş se tr gea din vi aă ă ţ

veche a pisicilor oploşite de pe vremea Magdei Micl uş.ă Numele se alternau în scurt circuit: Papanaş, Alunica; Alunica, Papanaş. Dar neamul nu se stinsese şi nici nu de-generase, în dispre ul teoriilor biologice care condamnţ ă pro-crea ia incestuoas . Papanaş se ar ta juc uş şiţ ă ă ă alintat, precum au fost to i ascenden ii s i de laţ ţ ă întemeierea dinastiei. Pu in îi p sa c se afl în cas oţ ă ă ă ă moart ! Se strecurase printre uşi şi picioare. Îl intrigaseă scara pus la pod. O escaă ladase din cîteva sprintene salturi şi venise s cerceteze cu ce isprav seă ă îndeletnicesc cei doi comparşi care au pornit dis-de-diminea s scotoceasc prin l zi.ţă ă ă ă

Mirosul de naftalin şi foi de tutun nu-i prea pl cea.ă ă Str nuta:ă

— Ksss! Ksss!

74

Dumineca Orbului

— Ai cam r cit, domnule Papanaş al IV-lea! M tem că ă ă stai în curent şi c ai s ceri aspirin disear ... vorbiă ă ă ă Sergiu Micl uş cu o umbr de zîmbet pe buze.ă ă

Zîmbetul se şterse îndat . Desp turind hainele şiă ă scuturînd asupra pisicului o ninsoare de cristali albi, gîndi c atît mai supravie uiesc aci din casa şi c snicia luiă ţ ă Anton şi a Magdei Micl uş: el, sluga cea veche, pianul deă jos şi nea-mul pisicilor.

Un alt Papanaş, I-ul în ordinea dinastic , juc uş,ă ă cenuşiu şi poznaş, i-a inut lui de urît în pat cînd a fostţ bolnav o lun — nici nu-şi mai aminteşte de ce boală ă anume. Pe urm altul, c rîndu-se s -i toarc peă ăţă ă ă genunchi cînd îşi recita lec iile de şcolar. Penultimul,ţ prelingîndu-se pe uş , s ias afar , cînd el intra, în zori.ă ă ă ă

Matei primi hainele pe bra . Dou costume. Un rîndţ ă negru pentru înmormîntare, de dup amiaz ; cel lalt,ă ă ă smochingul, pentru ora cinci jum tate, cînd Sergiuă Micl uş avea s -l îmbrace pe ascuns în camera lui, îndată ă ă ce se va întoarce, ca tot atunci s plece la Gina, cuă gulerul pardesiului ridicat.

Nu-i pl cea duplicitatea aceasta, cum nu-i pl cea luiă ă Papanaş mirosul de naftalin . Prea de multe ori seă furişase tot aşa, pe ascuns, mînat de mai netrebnice pricini. S vîrşea şi acum o fapt poate înc mai odioas şiă ă ă ă mai cinic . Un sacrilegiu. Îl socotea îns dinainte iertat. Îşiă ă pusese în gînd, sub o form înc nel murit , s -i lase aă ă ă ă ă în elege lui Tatileon c îl cheam ceva hot rîtor şi cuţ ă ă ă neputin de amînat. Nu-i va spune c merge la o nunt ,ţă ă ă cum nu i-a spus Ginei c a venit pentru o înmormîntare. Îiă va m rtuă risi îns c a întîlnit, în sfîrşit, adev rata, unicaă ă ă tovar ş viitoare de via . Numai de nu i-ar cere toateă ă ţă acestea prea mult timp, prea multe explica ii, ca sţ ă întîrzie şi s-o condamne pe Gina la prea lung aşteptare...ă

Sergiu Micl uş mai ridic o dat smochingul de peă ă ă bra ul lui Matei, s se conving dac nu i-a r mas cumvaţ ă ă ă ă prea strîmt. În doi ani de existen tihnit , cu somn şiţă ă

75

Cezar Petrescu

mas la ceasornic, cu sporturi şi cu urcuşuri de munte, seă sim ea robust ca un campion din ilustra iile gazetelor.ţ ţ

Sluga îi ghici îngrijorarea. Îl linişti:— N-ave i team , domnule Sergiu... V-a i l it numai înţ ă ţ ăţ

piept... Sem na i acum la statur aidoma cu r posatulă ţ ă ă dom’ locotenent înainte de-a pleca din armat ... Haineleă le cu nosc eu bine; v st teau cam largi la umeri... Leă ă aerisim şi pe urm le calc eu, cum îşi cunoaşte moşulă datoria. De asta nu purta i grij .ţ ă

— Bine, Matei, nici nu m îndoiesc, încuviin Sergiuă ţă Micl uş.ă

Într-adev r, Matei se pricepea în asemenea treburi.ăÎn tinere e, pe vremea oastei, fusese ordonan a locoteţ ţ -

nentului de cavalerie Anton Micl uş, în epoca sa de stră ă-lucire şi de nebunii, cînd inea cai de curse şi îşi p r duiaţ ă ă averea moştenit din p rin i. Pe urm , dup ce Anton Miă ă ţ ă ă -cl uş şi-a dat dimisia din armat , fosta ordonan ap ruseă ă ţă ă la cî iva ani s se tocmeasc slug de încredere. Nu seţ ă ă ă mai clintise de atunci. Trecuse de la un rînd de st pîni laă cel lalt, fidel casei ca neamul pisicilor.ă

Din vechea carier de ordonan p strase anumiteă ţă ă îndemîn ri, pe care Sergiu le-a exploatat f r cru are cîndă ă ă ţ a început s calce pe urmele lui Anton Micl uş. În seamaă ă lui treceau hainele mototolite şi p tate dup nop ile deă ă ţ pierzanie. El alerga cu bile ele la prieteni, dupţ ă împrumuturi, în dimine ile de catastrof bugetar . Mateiţ ă ă se achita de aceste misiuni de încredere conştiincios şi discret. Hainele ap reau cur ite şi c lcate pe speteazaă ăţ ă scaunului... Plicul bile elelor nu se întorcea gol. Cu oţ abilitate de complice, ştia s scape de ochiul sever şiă iscoditor al Mamisandei tot aşa cum odinioar se strecuraă sub ochii mult mai indolen i ai Magdei Micl uş, aducîndţ ă r spuns la misivele fostului s u locotenent a doua zi după ă ă o pas nefast la club.ă ă

Sergiu îşi scutur palmele de praf şi naftalin . Închiseă ă capacul.

76

Dumineca Orbului

Matei lu aminte:ă— A i uitat pachetul afar ... Fotografiile.ţ ăEra un vraf de albume şi cartoane, înf şurate într-ună

ziar vechi.Cînd Sergiu Micl uş le-a ridicat s le pun la loc în ladaă ă ă

uit rii, ziarul s-a desf cut şi fotografiile s-au risipit,ă ă speriindu-l pe Papanaş. Le-a cules, una cîte una, Sergiu Micl uş. F r s vrea, a dat înc o dat ochii cu amintirileă ă ă ă ă ă de care fugea. Toate au fost de mult mistuite din cas ;ă strînse undeva, în vreun dulap ori vreun raft de c mar ,ă ă de Sanda Dobrotescu. Pentru dînsa erau amintiri de familie care nu-i apar ineau.ţ

Ea nu se l sase fotografiat niciodat decît în momenteă ă ă solemne, cu scopuri bine precizate de propagand pentruă nobile ac iuni: prezidînd un comitet, citind o cuvîntare laţ un congres, proclamînd o mo iune de la în l imea uneiţ ă ţ tribune, în mijlocul altor combatante ale tuturor emancip rilor; ascu ite, uscate, osoase, slu ite de ochelariă ţ ţ şi recompensate de natur pentru energica lor fapt cuă ă fire virile de barb . Aceste memorabile fotografii ap reauă ă în ziare şi în revistele ilustrate; r mîneau îndelungă ă vreme în vitrine; încadrate în rame late, împodobeau s lile şi birourile difeă ritelor asocia ii şi ligi, m rturii aleţ ă glorioaselor b t lii.ă ă

De la intrarea ei în cas , celelalte cadre şi albume auă disp rut. Nu le aruncase în foc, cum a crezut Sergiu multă ă vreme. I le-a dat la plecare ca un drept al s u, cu ună superior surîs de dispre şi comp timire. Sergiu Micl uş s-ţ ă ăa sfiit s le desfac şi s le cerceteze atunci. Se temea deă ă ă mustra-rea lor. Acum le putea privi cu ochii senini, ca unul ce se întorcea trecut prin purgatoriu.

Se aşez pe marginea sipetului, prefirîndu-le peă genunchi.

Un prunc buc lat şi gol-golu , aşezat cu pîntecul pe oă ţ pern înspumat de dantele. Rîdea gîdilat cu gropi e înă ă ţ obraz. Pe dos, scris de mîna lui Anton Micl uş: „Gigi laă

77

Cezar Petrescu

şase luni”. Acelaşi, în rochi şi şor , zuruind o juc rie abţă ţ ă -surd . Scrisul de aceeaşi mîn : „Gigi la un an jum tate”.ă ă ă Pe urm altele şi altele, cu însemn rile Magdei Micl uş:ă ă ă an, lun , zi. într-o fotografie: „Gigi în bra ele lui Matei”.ă ţ

Sergiu ridic ochii şi confrunt chipul b trîn şi scofîlcită ă ă al slugii cu imaginea de pe carton.

Matei se apropie şi se privi cu nep sare.ăCl tin din cap:ă ă— Hm! S mai cread cineva c aista-s tot eu şi că ă ă ă

acela din bra e sînte i tot dumneavoastr ! Ar trebui s fieţ ţ ă ă oprit n scocirea asta cu pozatul, domnule Sergiu... De ceă ă adic s se mai am rasc omul? C ai fost trandafir şi aiă ă ă ă ă ajuns tuf de ştir!... Ai fost şi s-o mîntuit!...ă

Dar tot el nu mai ar t aceeaşi dezaprobare cînd s-auă ă ivit chipurile foştilor st pîni.ă

Anton Micl uş în uniforma de cavalerie, mîngîind botulă unui cal de ras , cu o mîn în şold ascunzînd cravaşa. Peă ă urm , în straie civile, undeva, la o sta iune balnear , pe oă ţ ă banc de mesteac n. El şi Magda Micl uş în cel dintîi ană ă ă al vie ii lor împreun . Magda Micl uş în genunchi, pe unţ ă ă pled, sub m rul din gr din , jucîndu-se cu Gigi şi cu Paă ă ă -panaş, primul în ordinea dinastic . M rul nu mai este. Niciă ă mica gr din , p trat ca o batist . Dup planul Sandeiă ă ă ă ă ă Dobrotescu, locul şi-a g sit o întrebuin are mai practic .ă ţ ă Atenanse, garaj, sp l torie de rufe şi înc peri pentruă ă ă servitori.

Şi alt imagine, ceva mai tîrzie. Magda şi Leonă Dobrotescu. Ciudat! Sergiu nu-şi mai amintea c a fostă aşa Tati-leon vreodat . Nu şi-l mai închipuia decît cuă ochii, cu tr s turile de acum, cu f ptura modelat deă ă ă ă Sanda Dobrotescu.

Al turi de întîia tovar ş a vie ii, luase ceva din moliă ă ă ţ -ciunea ei dolent . Sau poate c astfel fusese şi dînsul,ă ă poate c aceasta i-a apropiat şi c numai cea de-a douaă ă c snicie l-a împins la o metamorfoz treptat , inut subă ă ă ţ

78

Dumineca Orbului

ochiul vigilent al Sandei Dobrotescu într-o încordare de munc îndă ăr tnic şi ambi ioas .ă ă ţ ă

Fotografia aceasta acum o vedea Sergiu întîia oar . Nuă se aflase prin cas . Desigur c pentru Sanda Dobrotescuă ă va fi însemnat un document umilitor, dintr-o epoc degraă -dant a so ului, cînd tr ia animalic şi pasiv, f r nici o noă ţ ă ă ă -bil aspira ie.ă ţ

Chipul uitat, necunoscut, devenit nou pentru Sergiu, îl fascina ca o enigm .ă

Nimeni din cei cî i ştiau un singur Leon Dobrotescu,ţ fruntaş al baroului şi ministeriabil cu merita i sor i deţ ţ izbînd la cea mai apropiat remaniere, nu l-ar fiă ă identificat în acest tîn r cu p rul cam prea lung şi boem,ă ă cu privirea nostalgic . Alc tuia o potrivit pereche cuă ă ă tovar şa de ală ături; se contopeau indisolubil în decorul romantic şi rustic, în costumele lor demodate, dar nu ridicole, de o desuet melancolie.ă

În acea vreme, f r îndoial , a început Sergiu s -iă ă ă ă spun Tati-leon, şi atunci a început s -l iubeasc mai multă ă ă decît pe adev ratul s u tat , acel Anton Micl uş pe careă ă ă ă nu şi-l amintea. Numai pe urm s-a înstr inat — s-auă ă înstr inat — cînd a ap rut în cas o st pîn nou , cu alteă ă ă ă ă ă orînduieli şi principii.

Sergiu r mase gînditor, cu palidul carton între degete.ăÎi r sunau cuvintele de ast -noapte ale omului în epenită ă ţ

în straiele cernite, r mas s privegheze zidit înă ă însp imînt toarea singur tate. Îl nelinişti o fîlfîire deă ă ă presim ire. Ce avea s -i spun oare atît de hot rîtor? Deţ ă ă ă ce-l chemase şi îl aştepta cu atîta ner bdare? „M-aă surprins şi pe mine c le-am v zut, în sfîrşit, acestea şiă ă c , în fine, le-am în eles... Nu mai pot respira între zidurileă ţ de aci... M sufoc .”ă ă

De jos str b tu b taia muzical a unui pendul. Num ră ă ă ă ă ă maşinal. Nou b t i. E tîrziu. Nici n-a dat înc ochii cuă ă ă ă ceilal i copii: Teofana, Dudu, S ndel. Sergiu Micl uşţ ă ă strînse vraful cartoanelor de pe genunchi şi îl înf şur înă ă

79

Cezar Petrescu

r m şi ele de ziar. Sluga b trîn îşi c utase de lucru înă ă ţ ă ă ă fundul podului, printre mobile vechi şi oglinzi ulcerate; se dep rtase cu discre ia delicat a oamenilor simpli. Sergiuă ţ ă se sim i mişcat de aceast pioas în elegere; îl mustraţ ă ă ţ gîndul c ast -noapte îl socotise un cioclu inamovibil ală ă tuturor.

Era ceva mai mult moşneagul acesta cu mersul lui caraghios pe j ratic şi cu mînecile spînzurînd prea lungiă peste laba mîinii. Singura leg tur vie cu oamenii mor i.ă ă ţ Supravie uitorul unor destine încheiate.ţ

Îl întreb cu blînde e, înainte de a coborî:ă ţ— Matei, n-ai vrea s vii cu mine, la mine?ă— Cum adic , domnule Sergiu?ă— Dac -mi înjgheb şi eu casa mea... O gospod rie, înă ă

sfîrşit... Nu i-ar pl cea s vii la mine?ţ ă ăB trînul ocoli r spunsul neted. Ar t numai bucurie laă ă ă ă

vestea subîn eleas în întrebare:ţ ă— Aşadar, v-a i hot rît s v culege i de pe drumuri şiţ ă ă ă ţ

s v gospod ri i? Sfînt vorb ! Era şi vremea...ă ă ă ţ ă ă— Las acestea, Matei. R spunde la întrebarea mea. Aiă ă

veni la mine ori nu? La noi...Matei se plec s netezeasc spinarea pisicului. Peă ă ă

urm observ c a tîrît o hain pe jos şi începu s-oă ă ă ă scuture cu mare grij .ă

Se vedea c r spunsul nu era cel aşteptat de feciorulă ă foştilor st pîni şi c nu se încumeta s -l rosteasc .ă ă ă ă

— Am în eles, Matei!... f cu Sergiu cu dezam gire. Tuţ ă ă eşti ca neamul pisicilor. Legat mai mult de cas decît deă st pîni.ă

— Aşa m cunoaşte i, domnule Sergiu? Atunci pu in mă ţ ţ ă cunoaşte i... Vorba-i alta! Am îmb trînit. M-am hodorogitţ ă şi nu mai sînt bun de nimic. De ce s v fiu povar ? Mă ă ă ă cugetam s m aciuez şi eu de acuma. S m duc undeă ă ă ă m trage sufletu, în satu unde am v zut lumina zilei.ă ă Acolo s -mi odihnesc ciolanele.ă

80

Dumineca Orbului

— Atunci e altceva, Matei! recunoscu Sergiu Micl uş. Teă pricep şi î i dau dreptate.ţ

Moşneagul mai avea, îns , ceva de spus. Murmură ă stînjenit, aproape în şoapt :ă

— Fiindc am ajuns la astea, f r sup rare, v-aş rugaă ă ă ă de un sfat, domnule Sergiu. Se cheam c acum sînte iă ă ţ judec tor şi cunoaşte i tot tipicul legilor... Am pe suflet ună ţ p cat din tinere ea mea nebun şi f r de minte...ă ţ ă ă ă

— Ce spui, Matei?! se minun Sergiu Micl uş, refuzîndă ă s -şi cread urechilor. Tu, şi p cat pe suflet? Tu, şiă ă ă tinere e f r de minte?... Nu-i fi vrînd s spui c ai ucis unţ ă ă ă ă om!?... Şi chiar aşa de ar fi, te scap prescrip ia...ă ţ

Matei oft cu amar, zgîncilind cu unghia un nod înă grinda podului:

— Moarte de om n-am f cut, domnule Sergiu. Dar mi-ă ăam pierdut eu via a mea şi înc o via am împins-o înţ ă ţă lume de izbelişte. Ca s spun pe scurt, iac anume cum aă ă fost... Dup ce am stat eu ordonan la domnuă ţă locotenent, Dumnezeu s -l ierte, cînd m-am eliberat, m-ăam dus în sat la mine şi m-am însurat. Pot zice c dom’ă locotenent mi-o pus temelia însur torii, c era larg laă ă mîn şi darnic care nu se mai afl . Mi-a zvîrlit mia de leiă ă cum zvîrli i dumneaţ voastr banul pe un pachet de ig ri.ă ţ ă Iat , cu acest ajutor m-am gospod rit, am tr it bine vreoă ă ă doi ani în cap t; pe urm am început a m l sa deă ă ă ă nevast ... Parc -mi lua cineva min ile. Era la noi în sat, laă ă ţ curtea boierului, o iganc , una, Frusîna... Aceea m-o scosţ ă pe mine din cumin enie şi din cas ... Aşa c într-o bunţ ă ă ă diminea , am l sat nevast , cas , gospod rie, şi amţă ă ă ă ă fugit cu iganca-n lume. Eu zic ş-acuma, numai c mi-oţ ă f cut ea farmece, altfel nu m l muresc cum de m-amă ă ă hainit într-atîta la inim ... Am fugit aşadar cu dînsa laă ă tîrg, la Vaslui, şi ne-am tocmit slugi. Ca la un an m-o l sată iganca pe mine. Îi sticleau ochii dup altu... Ei, acuma ceţ ă

te faci tu, Matei? Acas cum s te-ntorci? Avea drept să ă ă m op reasc muierea cu-ncrop, m car c Reveica meaă ă ă ă ă

81

Cezar Petrescu

nu era dintr-acelea... Mai de fric , mai de ruşine, mai dină lips de minte, în loc s m -ntorc poc it la gospod riaă ă ă ă ă noastr şi s -mi pun cenuş pe cap, am dat de urma luiă ă ă dom’ locotenent. Dumnealui plecase din armat , se-ănsurase cu coni a Magda, fie-i sufletul izb vit la ceruri...ţ ă Nu m-o întrebat nici unu cum şi de ce mi-am l sată muierea şi casa...

Aveau în fire amîndoi s nu iscodeasc necazurileă ă omului. M-au primit în serviciu şi în serviciu am r mas.ă Acuma se cheam c m-au ajuns şi pe mine anii s ies laă ă ă pensie, ca boierii...

— Bine, Matei... îl aprob Sergiu Micl uş cu blînde e.ă ă ţ Dar tot nu te-n eleg eu cu ce- i pot fi de folos. Ce are aţ ţ face aceasta şi cu tipicul legilor?

— Ajung şi la asta şi am sfîrşit, domnule Sergiu... Cînd or început a m încerca b trîne ile, înc de acum cî ivaă ă ţ ă ţ ani, v aduce i aminte c m-am cerut o dat s m duc laă ţ ă ă ă ă mine acas , în sat?ă

— Parc , Matei... îşi aminti Sergiu ca prin vis.ă— N-am spus atunci pentru ce m duc. Aveamă

socoteala mea. Şi socoteala era c poate am s -miă ă g sesc acum baba, s ajung cu dînsa la iertare şi laă ă împ care... M-am dus, am c utat, am întrebat... Seă ă schimbase lumea. Ici-colo, doi-trei s -şi mai amintească ă de mine... Iar aceşti doi-trei mi-or spus dînşii c Reveicaă ă m-o aşteptat ce m-o aşteptat, şi pe urm a plecat şi ea înă lume. S-o tocmit slug . La vreo doi ani s-o întors şi-oă vîndut tot, şi de atuncea plecat a fost pentruă totdeauna... O l sat vorb c m caut în lume... Unde să ă ă ă ă ă m caute? Unde s m mai g seasc ?... Eu o caut peă ă ă ă ă dînsa, ea m caut pe mine... Asta-i povestea cu acu înă ă caru cu fîn, dup cîtu-i ara de mare. Şi de aceea m-amă ţ gîndit s aflu o îndreptare de la dumneavoastr , domnuleă ă Sergiu... Nu se poate s nu se fi gîndit legea şi la oă întîmplare ca asta. S cap t un ajutor de la lege s -miă ă ă g sesc baba, s ne întoarcem la noi în sat şi s neă ă ă

82

Dumineca Orbului

preg tim mormîntul... Eu am agonisit atîta cît s neă ă dur m un bordei. Poate şi dînsa a agonisit, fiindc multă ă era chibzuit din fire, chiar prea chibzuit şi cump nit ,ă ă ă ă c de asta mi-o luat min ile iganca... Şi întrebarea-i a ştiă ţ ţ dac nu se pot face strig ri; aşa ca o cercetare cu de-ă ăam nuntul, pe calea legii s -i aflu de urme. V d c pe ho iă ă ă ă ţ şi pe ucigaşi tot îi afl pîn la sfîrşit, m car c se ascund...ă ă ă ă Reveica mea n-avea şi n-are de ce s-ascunde...

Sergiu Micl uş îşi trudea cugetul s -şi aminteasc undeă ă ă a auzit nu demult numele acesta: Reveica. Poate vreo îm-pricinat , vreo martor ori parte în vreun proces. Sau ună ă nume citit distrat în rubrica de fapte diverse a gazetelor.

— Ce crede i? st rui Matei. S am eu n dejde la una caţ ă ă ă asta, ori e o nebunie clocit într-o minte nepriceput deă ă b trîn?ă

Sergiu Micl uş cump ni r spunsul:ă ă ă— Ştiu eu?!... O încercare s-ar putea face. Poate la o

gazet . N-are s citeasc ea, citesc, îns , st pînii. Să ă ă ă ă ă încerc m. S -mi dai însemnare cu de-am nuntul şi am să ă ă ă m gîndesc cum e mai bine de f cut.ă ă

Matei se plec s -i s rute mîna. Sergiu o feri în l turiă ă ă ă ruşinat:

— Se poate, Matei? Cînd ai mai f cut una ca asta?ăSluga cl tin din cap, a mai multe ştiutor:ă ă— Am mai încercat eu s mai s rut mîna şi lui s rmanuă ă ă

dom’ locotenent Micl uş Anton, şi tot aşa nu m-o l sat şiă ă m-o mustrat. Atunci cînd m-o ajutat s m gospod resc şiă ă ă n-am avut minte s -i p strez darul f cut cu inim bun .ă ă ă ă ă Acuma o ajuns vremea s m ajuta i dumneavoastr ,ă ă ţ ă domnule Sergiu... Eu zic c-o stat undeva scris şi aşteptînd s -i vin ceasul. Domnul cel de sus, care le vede şi le ştieă ă toate, are s v r spl teasc la cas nou , aşa cum vă ă ă ă ă ă ă ă doreşte inima mea, ca unul care v-am crescut pe genunchi... Pentru asta am s m rog eu la icoane şi amă ă s mai pun eu s se roage alt rob al lui Dumnezeu cu maiă ă

83

Cezar Petrescu

pu ine p cate şi cu mai mult cuvînt... Orbul pe care îlţ ă milostivesc eu de douăzeci de ani...

— Ce orb, Matei? surîse cu o vag triste e Sergiuă ţ Micl uş. Nu te ştiam aşa de bisericos...ă

— Am eu un orb al meu... se m rturisi tainic Matei. Ună orb s rac, care tr ieşte din milostivirea celor cu doi ochi...ă ă Azi e Dumineca lui, dup sfînta evanghelie cetit înă ă biseric . Am s trec numaidecît s -i lep d un pol înă ă ă ă palm , ca s se roage pentru împlinirea celor dorite deă ă dumneavoastr şi de mine. Iar fiindc -i dumineca lui, cuă ă ă atîta mai mult va s capete ascultare rugarea sa la Cel-ăde-sus.

Sergiu Micl uş continua s surîd cu triste eaă ă ă ţ scepticilor. Dar o pornire supersti ioas , ascuns înţ ă ă neb nuite z c minte ale sufletului, l-a împins s scoat oă ă ă ă ă monet de o sut de lei din buzunar. I-a întins-o lui Matei,ă ă silindu-se s par ironic cu propria sa sl biciune:ă ă ă

— ine, Matei!... D -i orbului t u şi asta, m car c nuŢ ă ă ă ă prea cred în milostivirile şi rug ciunile prin procur ...ă ă

Matei pip i moneta, o r suci pe o parte şi pe alta, îiă ă c ut zim ii şi, dup ce o juc în palm s -i încerce greuă ă ţ ă ă ă ă -tatea, îşi m rturisi o îndoial :ă ă

— M tem c nu-i bun , domnule Sergiu...ă ă ă— Ei, asta-i! se mir Sergiu Micl uş.ă ă— Z u! Încerca i.ă ţ Sergiu Micl uş sun moneta. Era într-adev r fals . Maiă ă ă ă

sun una. Fals şi aceea. Adic tot restul primit asear deă ă ă ă la Cristofor, şoferul, care atît de energic protestase s nuă fie confundat cu haimanalele n r vite s strecoare clien iă ă ă ţ lor nocturni, distra i şi gr bi i tot stocul de m run iş f rţ ă ţ ă ţ ă ă curs.

— Nostim întîmplare! Şi mare bandit! declar Sergiu.ă ă Merit s i-o povestesc Ginei...ă ă

Matei îl consol :ă— L sa i, c -i dau eu orbului de la mine. Şi de-ale dumă ţ ă -

neavoastr sc pa i uşor. Se-ntîmpl ... Numai coni aă ă ţ ă ţ

84

Dumineca Orbului

Sanda aduna to i banii cei r i. Cred c se afl pe undevaţ ă ă ă strînşi în vreo cutie. Zicea, în dreptatea sa, c dac aă ă înşelat-o unul cu voie ori f r voie nu-i un cuvînt s ducă ă ă ă înşel ciunea mai departe... Aşa vorbea întotdeauna, caă din c r i.ă ţ

„Într-adev r — gîndi Sergiu Micl uş — ca din c r i deă ă ă ţ moral laic şi de virtute civic .”ă ă ă

— Coboar înainte, Matei! Eu r mîn s închid visteriaă ă ă mea...

Nu de aceasta voia s mai r mîn Sergiu Micl uş. Îl îmă ă ă ă -presurase deodat atmosfera stranie şi grea de amintiri aă podului de cas . Copil, aci se ascundea f r pricin ,ă ă ă ă numai fiindc se sim ea st pîn pe un domeniu neturburată ţ ă de nimeni. Într-un col se aflau în neorînduial c r i şiţ ă ă ţ reviste cu poze, r mase de la adev ra ii s i p rin i.ă ă ţ ă ă ţ Întindea foile revistelor pe jos, îşi f cea aşternut şi seă culca pe brînci, cu privirea magnetizat de ilustra iileă ţ c r ilor, pîn ce-i amoră ţ ă eau coatele şi începeau s -i joaceţ ă imaginile înaintea ochilor... Afar se auzeau glasuri înă curte, porti a de fier a grilajului izbindu-se, tramvaiulţ duruind, o goarn dep rtat de autoă ă ă mobil... Totul lua un aspect ireal şi misterios. I se p rea c de ine secretul uneiă ă ţ lumi inaccesibile celorlal i muritori... Acum îşi explic .ţ ă Misterioas era numai chemarea care îl aducea pe copilă s se înv luie în efluviul ultimelor r m şi e de la p rin iiă ă ă ă ţ ă ţ s i de sînge, izgonite din cas . Între foile c r ilor se aflauă ă ă ţ flori decolorate: pansele şi nu-m -uita, ghiocei şiă l cr mioare. Nimicurile elevei de pension, încredin ateă ă ţ foilor în amintirea cine ştie c ror prim veri volatilizate caă ă parfumul şi culoarea florilor. Nu-şi l murea atunciă sim mîntul subtil copilul din ultimii ani de şcoalţă ă primar , din primul an de liceu. Dar chemarea eraă irezistibil în unele dup -amiezi de var , cînd casa îiă ă ă p rea deşart şi deodat str in , f r s ştie de ce.ă ă ă ă ă ă ă ă

Tres rea cu urechea ciulit .ă ăJos se auzea un glas sever şi imperios:

85

Cezar Petrescu

— Sergiu! Unde eşti, Sergiule?Dura o pauz .ăÎntrebarea se adresa altcuiva, lui Matei ori guvernantei:— Unde-i copilul acesta imposibil?Copilul imposibil se furişa tiptil pe scar . Ap rea cu ună ă

aer nevinovat.— Unde ai fost? îl cerceta Sanda Dobrotescu,

sfredelindu-l cu privirea ei rece, de inchizitoare.— Aici... Adic nic iri.ă ăMai mult nu-i putea scoate, nici o încercare şi nici o

amenin are. Sanda Dobrotescu îi examina mîinile pline deţ praf, hainele îmbîcsite. Îl trimitea s se spele şi s seă ă perie, cu obliga ia s se prezinte peste zece minute la unţ ă nou examen.

— Copil imposibil!Abia acum îşi d dea socoteal Sergiu Micl uş cît deă ă ă

nefericit a fost copilul acela imposibil, lipsit de adev rată ă c lă dur — c ldura de care avea nevoie mai cu seam oă ă ă ml di din neamul lui Anton şi al Magdei Micl uş,ă ţă ă exemplare morbide şi inutile, de ser . Pentru alt climată fusese n scut. Sanda Dobrotescu l-a crescut ca şi peă copiii ei, la o temperatur glacial , f r dezmierdare şiă ă ă ă moliciune, aşa cum poruncea catehismul s u laic,ă inflexibil şi strict.

I s-a p rut c -i aude glasul afar :ă ă ă— Sergiule! Unde eşti, Sergiu?Instictiv, şi-a privit palmele pline de praf, hainele cu a eţ

de paianjen.S-a scuturat de absurda n lucire.ăÎntins pe catafalcul de jos, Sanda Dobrotescu nu maiă

avea glas pentru vecii vecilor; şi poate c dac l-ar avea,ă ă altul i-ar fi glasul de acum, dup zîmbetul cel nou şiă transfigurat al buzelor. Fiindc nimeni nu-l mai putea opri,ă Sergiu Micl uş r scoli cu vechea voluptate înviată ă ă mald rul de reviste şi c r i. Mirosul de hîrtie uscat ,ă ă ţ ă f rîmicioas îi d dea o ame eal ciudat şi dulce.ă ă ă ţ ă ă

86

Dumineca Orbului

Papanaş se alinta, torcînd şi frecîndu-se de mîna lui Sergiu, ridicînd ochii g lbui şi întreb tori.ă ă

— Ksss! Ksss! str nut comic.ă ăStr nut , îşi sp l nervos botul cu laba, se repezi după ă ă ă ă

o gînganie ieşit de sub hîrtii şi îndat mistuindu-se înă ă -d r t.ă ă

Sergiu Micl uş r sfoia un album cu foile albastre, roz,ă ă violete, verzui: versuri de Lamartine şi Musset, maxime despre amici ie şi sentimente, un început de memorialţ zilnic al elevei de pension din anul 1900. Citi cîteva rînduri: „Ast zi m-am împ cat cu Lisetta. Dup ora deă ă ă german — nici nu ieşise ă Fräulein3 Weber din clas . M-amă dus la Lisetta şi am îmbr işat-o. Am izbucnit amîndou înăţ ă plîns. Ce prostie toat cearta noastr ! Toat dup -amiazaă ă ă ă am stat amîndou pe banca de sub castan şi ne-amă m rturisit ce am sim it în aceste trei zile cît ne-am ocolită ţ privirile.” Reflec ii asupra lecturilor. Naive şi de oţ gravitate înduioş toare. Un monolog interior. Imă presii dintr-o vacan de Paşti... Sergiu Micl uş avu senţă ă timentul c s vîrşeşte o profanare. Prinse la loc încuietoarea deă ă metal galben şi coclit. Se hot rî s adune toate acesteă ă nimicuri pioase, s le închid într-un dulap ca într-oă ă discret capel , atunci cînd vor fi în casa lor: a lui şi aă ă Ginei.

Pîn atunci puse la ad post albumul în sipetul cu haineă ă şi fotografii, coborî scara, f cînd loc pisicului s treacă ă ă înainte.

Îşi scutur hainele, p rul şi palmele în s li a îngust ,ă ă ă ţ ă cum f cea şi alt dat ca s ştearg urmele explor riloră ă ă ă ă ă neîng duite; se preg ti s intre în sufragerie cu un suspin,ă ă ă îl aştepta şi aci o întîlnire grea. Cei trei copii cu care a crescut împreun . Acea sor necunoscut a Sandeiă ă ă Dobrotescu, zugr vit în termeni prea pu in cuviincioşi deă ă ţ Matei: „Un fel de madam , c nu-i pot spune cucoan ”...ă ă ă

Înainte de a deschide uşa, ascult cu urechea atent .ă ă

3 Domnişoara (germ.).

87

Cezar Petrescu

Se auzea numai clinchenitul surd al linguri elor. Nici unţ glas. Sergiu Micl uş deduse cu uşurare c nu se aflauă ă în untru decît copiii şi c întîlnirea se va petrece astfelă ă f r martori. Totuşi, îşi posomorî o figur de circumstan .ă ă ă ţă Îl indign aceast ipocrizie. N-ar fi avut nevoie de dînsa.ă ă N-a r mas nep s tor la moartea Sandei Dobrotescu: nu eă ă ă un ingrat, nici un om cu inima uscat . În amestecul deă sim minte contradictorii cîte l-au fr mîntat de la primireaţă ă telegramei, a predominat o sincer şi omeneasc mîhnire,ă ă cu deosebire dup sfertul de ceas de ast -noapte, cînd s-ă ăa aflat în singur tate, fa în fa cu moarta. De ce atunciă ţă ţă preocuparea de a exterioriza într-un anumit chip, conven ioţ nal şi exagerat, o copleşitoare durere? De ce a pierdut omul chiar înaintea mor ii simplitateaţ sentimentelor, ce dînd ispitei de a le cabotiniza? Aceste judec i scîrbite nu l-au oprit s p şeasc pragul cu oăţ ă ă ă înf işare neconsolat . Tustrei orfanii s-au ridicat ca la unăţ ă singur semn, s-au consultat din privire, au împins scaunele şi au înconjurat masa s -i ias înainte. Aveauă ă pleoapele roşii şi inflamate de plîns; straiele, negre. Sergiu Micl uş i-a strîns la piept pe rînd, i-a s rutat peă ă frunte, le-a dezmierdat în neştire umerii şi obrazul, le-a rostit începuturi de cuvinte f r în eles şi f r sfîrşit.ă ă ţ ă ă

Teofana îşi d du în l turi de pe ochi o şuvi incolor deă ă ţă ă p r, voi s se st pîneasc , izbucni în plîns, îşi ascunseă ă ă ă obrazul în palme.

— Fii cuminte, Fana, cuminte... Ce însemnează aceasta? murmur Sergiu, purtînd-o spre scaun, cu bra ulă ţ încins în jurul mijlocului. Altfel m superi... ad ug stupid,ă ă ă mirîndu-se singur de nerozia argumentului.

— Aşa face de dou zile... rosti un glas necunoscut şiă r guşit la spatele lui Sergiu Micl uş. Pune şi dumneata ună ă cuvînt s ispr veasc . Durere, durere, dar trebuie s -şiă ă ă ă cru e s n tatea... Are paisp’ce pe cincisp’ce ani acuma,ţ ă ă mai-mai domnişoar , şi uite cum se prezanteaz ...ă ă

88

Dumineca Orbului

Sergiu Micl uş se întoarse, cu mîna pe um rulă ă Teofanei. Recunoscu f ptura descris de Matei. Într-ă ăadev r, o persoan foarte vulgar , gras , ochioas ,ă ă ă ă ă sprincenat şi must cioas , cu rotunjimile rev rsate într-ă ă ă ăun tricou negru sp l cit de lîn . Ceilal i doi copii seă ă ă ţ r suciser şi dînşii, cu fa a spre m tuşa pîn atunciă ă ţ ă ă ignorat de familie. Iar din privirea lor, ostil , stînjenit şiă ă ă umil , se ghicea c o socotesc o intrus care-şi luaseă ă ă drepturi dezaprobate de to i.ţ

Femeia înaint trecînd dintr-o mîn în cealalt o verigă ă ă ă imens de chei. Întinse palma scurt şi gr sun ca oă ă ă ă pituşc :ă

— M recomandez madam Anica Stoian, soraă decedatei. Ştiu c n-ai auzit înc de mine, dar sper c ve iă ă ă ţ auzi mai des pe viitor!

Sergiu Micl uş şov i înainte de a apropia buzele deă ă dosul mîinii. Atinse în sil pieli a grun uroas . Mînaă ţ ţ ă mirosea a s pun de Marsilia.ă

Doamna Anica Stoian rosti:— Mersi. Nu v deranja i.ă ţApoi se aşez pe o margine de scaun, cu cheile înă

poal . Îl cercet cu privirea încordat , direct, ca pe ună ă ă obiect neînsufle it. Rezultatul examin rii p ru c aţ ă ă ă satisf cut-o pe deplin. Spuse f r înconjur:ă ă ă

— M mul umeşte c nu ar i cum te-au zugr vit al ii.ă ţ ă ăţ ă ţ Luasem informa iile mele şi mi s-au spus lucruri aşa şiţ aşa... V d c m-au înşelat. Eu cînt resc omul dintr-o sină ă ă gur ochire. Îmi ajunge. Tot ce-am auzit cade de la inimaă mea, uite-aşa!

Ca s arate cum cad de la inima sa cele auzite, madamă Anica Stoian ridic între dou degete cheile din poal pînă ă ă ă la în l imea capului şi le d du drumul la loc, în culcuş.ă ţ ă

Cei trei copii oftar pe rînd, cu lacrimile în ochi. Seă vedea limpede c într-acea clip , mai mult decît durereaă ă unor orfani de mam , îi ap sa aceast prezen în cas .ă ă ă ţă ă Madam Anica Stoian f cu gura pung , într-un surîs o e it,ă ă ţ ţ

89

Cezar Petrescu

dovedind o foarte precis intui ie a situa iei, sale deă ţ ţ oaspe nepoftit. Roti ochii asupra copiilor în straie cernite, rîndui i la mas , dup în l ime, drep i, cumin i şi din nouţ ă ă ă ţ ţ ţ st pîni pe sine, cu o rigiditate precoce, aşa cum îiă crescuse Sanda Dobrotescu.

Îndep rtînd scaunul ca s -şi poat l rgi picioareleă ă ă ă groase, apel la arbitrajul noului-venit:ă

— Spune şi dumneata, domnule Sergiule... Una ca asta se face? Ai observat cu ce ochi se uit la mine, m tuşaă ă lor, sora mamei lor?... S-ar zice c sînt o str in . Şi pentruă ă ă ce aceasta, m întreb? Fiindc am r mas o femeieă ă ă nevoiaş , m ritat cu un om care-şi cîştig pîinea cinstit,ă ă ă ă inînd o mic dughean şi locand ... S r cia nu-i ruşine,ţ ă ă ă ă ă

necum s r cia unei surori, care a t cut şi s-a p strat laă ă ă ă locul ei cînd a v zut c soru-sa se înal şi merge la mă ă ţă ă rire. Trebuie s ştii şi ’mneata şi copiii aceştia că ă Alisandra, dac a ajuns unde a ajuns, se datoreşte înă parte şi nou , oameni nevoiaşi şi cu pu in ştiin deă ţ ă ţă carte... Aceasta ca s fim în eleşi de la început şi să ţ ă înl tur m spusele altora şi nedumeririle pe care le v d înă ă ă jurul meu de cînd am p şit pragul casei... Nu te uita laă mine, F nu o, c aşa este!...ă ţ ă

Teofana, strîngind în pumni batista ud cu chenar neăgru, se sili s par nep s toare:ă ă ă ă

— Nu m uit de loc, tanti Annie. În eleg foarte bine...ă ţSora moartei strînse din umerii bine c ptuşi i cu ună ţ

strat de gr sime:ă— Tanti Annie?... Spune-mi tanti Anica ori m tuşaă

Anica... Nici eu, nici biata maic -ta n-am fost crescute cuă farafastîcuri. I-au venit acestea mai tîrziu. Am fost nişte s rmane fete de uşier la un oarecare trebunal.ă

Privi pe rînd la Teofana şi la Sergiu, încruntînd sprincenele îmbinate, parc i-ar fi g sit întrucîtva vinova iă ă ţ şi responsabili de aceast umil origine. Ochii foarte negriă ă şi lucioşi c p tau un uşor strabism cînd se fixau încorda iă ă ţ într-un singur loc.

90

Dumineca Orbului

Madam Anica Stoian apuc de pe mas sticla de rom,ă ă îşi turn o jum tate de p h rel, îl d du pe gît şi plesc iă ă ă ă ă ă din limb . Sergiu în elese dup aceste zgomotoase maniă ţ ă -fest ri c nu e la primul p h rel. Femeia urm cu un surîsă ă ă ă ă crud, satisf cut de oroarea din ochii copiilor:ă ă

— Da, da! Nu v uita i cu scîrb ... E bine s şti i că ţ ă ă ţ ă bunicul vostru a fost un uşier de trebunal, din cei care primesc bacşişuri şi fumeaz capete de ig ri lep date deă ţ ă ă domnii advoca i. Meritul Alisandrei a fost cu atît maiţ mare. Nu-i ruşine, e mîndrie! Eu n-am avut dar la carte. Îns m-am m ritat de tîn r şi am f cut o partid destulă ă ă ă ă ă de bun pentru puterile noastre... M-am învrednicit s-oă ajut pe Lisandra s mearg mai departe la înv tur , caă ă ăţă ă o sor mezin ce-mi era. A înv at, a fost silitoare şi cuă ă ăţ -minte, şi-a p strat ambi ul, a ajuns la universitate, s-aă ţ ridicat sus... Am în eles c nu-i pl cea s m bag înţ ă ă ă ă sufletul ei. Nu m-am b gat. Am r mas la s r cia şi prostiaă ă ă ă noastr . Am stat la o parte, la tejghea, servind f r ruşineă ă ă muşteriii, şi m-am bucurat din dep rtare de m rirea sa...ă ă Aceasta nu m-a putut opri s -mi fac datoria de sor cîndă ă am ştiut-o întins în sicriu. Am luat trenul şi am venit. V dă ă c nu se afl o mîn de femeie s in frînele casei. Le-amă ă ă ă ţ ă luat eu! Sun cheile pe verig , simbolul acestor frîne. Le-ă ăam luat şi bine am f cut... Am pus ordine. Cînd se afl ună ă mort în cas , slugile şi str inii atîta aşteapt . Dau vraişteă ă ă prin c m ri şi dulapuri. Cu mine asta nu merge. i le-amă ă Ţ spus şi dumitale, domnule Sergiule, ca s nu te mire deă unde şi de ce am r s rit eu într-o cas unde nu-i fi auzită ă ă despre mine... Te-am v zut c te urci în pod. Bine! Îi fiă ă avînd şi ’mneata lucrurile ’mnitale, fiindc aceast cas ,ă ă ă dup cît am aflat, a fost mai întîi a mamei dumitale. Dar,ă f r sup rare, in s - i spun c atunci cînd s-a dat Mateiă ă ă ţ ă ţ ă jos l-am controlat. Slug veche! Asta nu le împiedic să ă ă fie cîteodat şi ho i vechi, care înşal încredereaă ţ ă st pînilor...ă

91

Cezar Petrescu

— Doamn , protest Sergiu Micl uş, îmi pare r u c a iă ă ă ă ă ţ putut pune m car o clip la b nuial credin a unui omă ă ă ă ţ care de mai bine de dou zeci şi cinci de ani...ă

Madam Anica Stoian sun cheile ca un clopo el,ă ţ întrerupînd cu autoritate cuvîntul vorbitorului:

— M rog, nu-i chestia de sup rare şi de p rere de r u.ă ă ă ă Aşa-mi v d eu datoriile de sor a moartei. Dup înă ă ă -mormîntare îmi iau catrafusele şi plec de unde am venit, la locanda şi muşteriii noştri, dac mi se d a în elege că ă ţ ă nu se mai arat nevoie de mine şi dac nu le placeă ă acestor nepo i mutra mea... Tot f r sup rare şi f rţ ă ă ă ă ă p rere de r u. Sperez c m car dumneata m-ai priceput.ă ă ă ă

Sergiu Micl uş îng im o vag aprobare. Înc nu seă ă ă ă ă dezmeticise dup aceast nou şi neaşteptat apari ie.ă ă ă ă ţ Sim ea copiii jigni i de brutalitatea femeii sprincenate şiţ ţ ochioase, care nu avea nimic în înf işarea ei din purtareaăţ „decedatei” sale surori. Întrez ri mai l murit o realitateă ă expiatorie. Sanda Dobrotescu îşi durase o existen artiţă -ficial , o impusese şi celor din juru-i; înc nu intrase înă ă mormînt, şi tot edificul precar se n ruia. Ce urm puteaă ă s lase în sufletul copiilor o asemenea invazie a unuiă element orb, distrugînd micul şi conven ionalul lorţ univers?

Madam Anica Stoian îşi aminti datoriile de amfitrioană ad-interim. Se descleşt de pe scaun, înfigînd verigaă cheilor în cing toare.ă

— Eu stau şi vorbesc, şi nu te-am întrebat ce obişnuieşti dumneata... Cafea cu lapte? Ceai?

— Nimic, doamn . A avut grij Matei s -mi aduc disă ă ă ă de-diminea cafea neagr .ţă ă

Madam Anica Stoian cl tin cheile:ă ă— Asta-i altceva. Ştiu, fiindc a trecut jupînul Matei peă

la vama mea mai întîi, pe aici, pe la chei. Dar cafeaua-i cafea, şi gustarea de diminea îi altceva. Trebuie s ieiţă ă un ceai. Nu le da exemplu r u nepo ilor acestora ai mei,ă ţ care, precum vezi, numai au linciurit linguri ele în ceşti...ţ

92

Dumineca Orbului

Uit -te, rogu-te, la dînşii!... Care de care mai pirpiriu şiă mai g lbejit. La ce s mai agoniseşti bani şi s te chinui,ă ă ă nu z u, dac te r spl teşte Dumnezeu cu nişte sfrijituriă ă ă ă de ploduri s -i culce suflarea de vînt? Aş dori s i-i potă ă ţ ar ta pe ai mei, domnule Sergiule... Se adres celor treiă ă nepo i, cu o nem rginit mil : Pe verişorii voştri s -iţ ă ă ă ă vede i şi s lua i exemplu de la dînşii! Crescu i f r guverţ ă ţ ţ ă ă -nant ... Cei mari, la meserie. Cei mai m run i, la tejgheaă ă ţ şi la buc t rie, cot la cot cu mine... Nu ştiu ce-i moftul.ă ă F cînd deosebire între nepo ii vrednici de mil şi întreă ţ ă Sergiu, pe care se vedea c altfel îl pre uia, îl lu subă ţ ă binevoitoarea sa ocrotire: Aşadar , aştepta i s vă ţ ă ă preparez un ceai, domnule Sergiule. Un ceai cu rom mai din plin drege dup drum lung şi dup o noapte pierdut .ă ă ă Aduc şi pîine pr jit cu unt; d -le o lec ie, rogu-te.ă ă ă ţ

Cînd a ieşit pe uş , copiii au strîns instinctiv scaunele înă jurul lui Sergiu.

Erau într-adev r slabi, cartilaginoşi, f r sînge în obraz;ă ă ă dup chipul şi asem narea Sandei Dobrotescu. Teofanaă ă se deşirase, înc mai urî it în epoca ingrat a pubert ii.ă ţ ă ă ăţ Lui Dudu îi mai crescuser înc urechile, dep rtate deă ă ă easta capului, transparente şi prea mari, ca dou tor i.ţ ă ţ

Numai S ndel aducea îndep rtat cu figura lui Leon Doă ă -brotescu din necunoscuta fotografie a tinere ii. Bubuli eleţ ţ roşii de pe frunte dovedeau îns acelaşi sînge comun,ă strepezit şi împu inat de vlag .ţ ă

Teofana desp turi batista ud de lacr mi, o mototoli laă ă ă loc în jurul degetelor, rosti f r s ridice ochii:ă ă ă

— Nu e aşa c nu-i adev rat? Nu se poate s fieă ă ă adev rat...ă

— Ce anume, Fana? o întreb Sergiu cu blînde e,ă ţ netezindu-i p rul moale şi rar, cînepiu.ă

Teofana în l ochii turburi, pleoapele roşii; toat figuraă ţă ă exprim o implorare dureroas :ă ă

— Spune-ne c nu poate s fie sora lui ă ă maman, nu e aşa, Sergiu?... Te aşteptam... Numai tu po i s ne scapi deţ ă

93

Cezar Petrescu

aceast femeie str in ... Tati nici nu vrea s ias dină ă ă ă ă birou... Ne-a l sat pe mîna ei... ă M-lle Riche, guvernanta cea nou , s-a închis şi dînsa în odaie... I-a luat femeiaă aceasta cheile, i-a scotocit în lucruri. Nu ştiu ce se întîmpl cu noi, Sergiule... Ai auzit cum vorbeşte? Ai v zută ă cum ne trateaz ?... Şi s rmana ă ă maman!... St singur .ă ă Nici nu ne las s intr m la dînsa. Pretinde c nu-i loculă ă ă ă copiilor... Ai v zut cum bea rom? Trei pahare a b ut înă ă fa a noastr ... Nu e aşa c nu poate s fie adev rat?...ţ ă ă ă ă

— Ba e foarte adev rat, Gina drag ! Tot ce poate s fieă ă ă mai adev rat...ă

Tanti Catriona se opri cu bra ul înc rcat de liliac alb.ţ ăC uta vasul potrivit cu o concentrare p truns deă ă ă

gravitatea func iunii sale pe p mînt. De cîte ori i se p reaţ ă ă c a dat greş în astfel de alegeri nu-şi mai g sea loc. Seă ă ridica de la mijlocul mesei, zvîrlind şervetul şi înverşunîndu-se s repare neiertata eroare. Oă nemul umeau atunci ştirile gazeţ telor, vremea de afar ,ă competin a culinar a Reveic i. Pîn ce o fericitţ ă ă ă ă inspira ie îi lua povara de pe inim . Şi îndat totulţ ă ă devenea din nou luminos şi încînt tor, ferit de vulgaraă realitate în a c rei robie tiranic tr ieşte restul umanit ii.ă ă ă ăţ

Îşi înclin pe spate capul cuprins în capsula str vezie aă ă bonetei de muselin albastr cu tiv de dantel pal , f cuă ă ă ă ă doi paşi înd r t, pe tocurile exagerat de înalte, mică ă şoră privirea printre gene.

Gina ştia c e de prisos s-o întrerup acum şi s-oă ă întrebe ce e adev rat, tot ce poate s fie mai adev rat.ă ă ă

Aştept cu un surîs dr g stos şi admirativ s vad ceă ă ă ă ă nou modificare în orînduieli mai poate n scociă ă nesec tuita fantezie a tantii Catriona. Ghemuit pe ună ă taburel de catifea portocalie, în pijamaua de o gra ioasţ ă absurditate în colorit şi croial , cu bra ele împresurateă ţ cerc în jurul picioarelor îndoite şi cu obrazul culcat pe un genunchi, p rea c face şi dînsa parte din mobilierulă ă minuscul şi fantast al înc perii.ă

94

Dumineca Orbului

Urm rind cu ochii nehot rîrea tantii Catriona, paria cuă ă ea îns şi, copil reşte: „Dac mut vaza de por elan verdeă ă ă ă ţ de pe pian pe mesu a cea joas din mijloc, atunci toateţ ă au s se petreac aşa cum doresc eu... Simplu, repede,ă ă f r nici o piedic ... Înseamn c Gigi m iubeşte îndestulă ă ă ă ă ă pentru a se mul umi cu ce-i pot aduce eu”...ţ

Poate Gina trişa pu in cu acest pariu. C ci îndat prinseţ ă ă a privi st ruitor spre mesu a rotund , ca s -i sugerezeă ţ ă ă tantii Catriona alegerea atît de decisiv pentru viitorulă s u destin.ă

Inima începu s -i tic ie zvîcnit cînd o v zu în l îndu-seă ă ă ă ţ în vîrful pantofilor şi aşezînd crengu ele de liliac f r sţ ă ă ă mute vasul din loc. S-a sfîrşit! Ce naivitate, ce impruden , ce provocare vinovat a ursitelor, s -şi joaceţă ă ă în asemenea puerile r m şaguri un sentiment cu totulă ă mai adînc, poate întreaga ei via !ţă

Gina sim i lacrimi în ochi. Îşi netezi cu degetul geneleţ lungi şi ude. Deodat s ri în sus, b tînd din palme, cu oă ă ă frenezie care-i dezgoli din pijamaua învîltorat un sîn mic,ă dur şi insolent.

Tanti Catriona str mutase florile cu de la sine voin . Leă ţă resfir în vasul verde, cu o precis mîn de flor reasă ă ă ă ă pavoazîndu-şi vitrina. Trase imperceptibil mesu a în l turi,ţ ă atît cît trebuia ca liliacul alb s lumineze toat înc perea.ă ă ă Gina o cuprinse cu amîndou bra ele de gît, o s rut peă ţ ă ă obraji, o tîrî în cî iva paşi de dans, şerpuind ca un demonţ în spa iul îngust. Cînd s-a liniştit, tanti Catriona o priviţ mirat , zîmbind şi tr gîndu-i pudic flamura pijama lei peă ă sîn.

— Ce e cu tine, Gina? De ast zi-diminea de dou oriă ţă ă ai plîns f r motiv, acum v d c eşti dispus s danseziă ă ă ă ă ă un french-cancan tot f r motiv... Aşa te-i fi purtînd tu laă ă şcoal ?... Le plîng pe s rmanele eleve!...ă ă

Gina se bosumfl alintat :ă ă— Pahdon! Opinia fohuhilor didactice a recunoscut

unanim c sînt o profesoric ideal . Pot phezentaă ă ă

95

Cezar Petrescu

documente. Copie de pe registrul de inspec ii... Acum şiţ aci sînt alt ceva, tanti Catriona... Mai bine stai al turi deă mine. Spune-mi: ce este foahte adev rat, tot ce poate să ă fie mai adev rat?...ă

Îi f cea loc pe divanul scurt şi strîmt, acoperit de şalulă turcesc, care odat slujise de fundal pentru un portretă celebru al primei-balerine de oper imperial , Catrionaă ă Catriowina... Se cuib ri între perne şi pufuri. Scobi al turiă ă alt cuibar, moale şi primitor. Tanti Catriona nu se îndură îns s renun e la tabieturile sale.ă ă ţ

— Aşteapt mai întîi s -mi aduc tot tacîmul de cafea.ă ă Vom vorbi. in chiar s vorbim foarte serios, Gina,Ţ ă Ginoşca...

— Şi eu, şi eu! se gr bi s aprobe Gina Alim nescu. Maiă ă ă avem o oh . Într-o oh trebuie s fiu gata... Gata: fard,ă ă ă baie; îmbr cat şi împopo onat .ă ă ţ ă

Cu toate inten iile de grav discu ie, în care nici ea nuţ ă ţ prea avea total încredere, tanti Catriona izbucni în trilă uşor de rîs, ca o cascad de perle rostogolite într-o cupă ă de cristal. Rîsul îi dezveli dantura nefiresc de intact . Din iă ţ albi, m run i şi regula i de copil — alt miracol capricios ală ţ ţ naturii.

— Tu, şi fardat ? Tu, şi împopo onat , Gina? Nici nu i-ă ţ ă ţar sta bine! Cunoaştem. În ultimele zece minute ai s leă dai toate peste cap, trecîndu- i roşul pe buze la porti ,ţ ţă din mers...

— ...şi dup mine, r mînîndu- i ie de sthîns şi deă ă ţ ţ dereticat o oh , tanti Catriona. Ştiu! Recunosc! Ertahe!ă Gra ie!... Cu palmele împreunate, Gina parodie ş galnicţ ă gestul dezn d jduit de implorare al sclavelor osîndite laă ă cnut. În chip de dezvinov ire, ad ug : Dah cine m-aăţ ă ă crescut oare aşa, r sf at şi dezordonat ?... Thebuie să ăţ ă ă ă împ r im vina în dou ...ă ţ ă

Tanti Catriona îşi aşezase pe o mas scund tava deă ă alam cu tot tacîmul pentru cafea. R mase cu cutia deă ă

96

Dumineca Orbului

chibrituri într-o mîn şi cu be igaşul în cealalt , privind-oă ţ ă mai p trunz tor de cum îi era în fire.ă ă

Gina nu putu suporta mustrarea aceasta t cut .ă ăVorbi repede, cu obrazul dintr-o dat serios şi trist:ă— Iart -m . De data aceasta te hog cu adev rat: iart -ă ă ă ă

m ! Am glumit. Ştiu la ce te gîndeşti, tanti Catriona.ă Niciodat nu mi-a dat prin minte s arunc vina pe alt-ă ăcineva... Din nefericire phostiile mele au fost numai ale mele. Eu am suferit penthu ele şi le-am pl tit scump...ă Prea scump, tanti Catriona...

— Tocmai, copilo. E vorba s nu le mai pl teşti a douaă ă oar ... Şi s - i aminteşti c n-ai suferit pentru ele numaiă ă ţ ă tu... Nu e o imputare, Gina. Nu ştiu de ce, mi-am adus deodat aminte c pe divanul acesta unde stai acum aiă ă plîns atîtea zile şi nop i, cu ochii în perne... Asemenea zileţ şi nop i nu trebuie s se mai întoarc . Nici pentru tine,ţ ă ă nici pentru mine...

Tanti Catriona aprinse chibritul, d du foc spirtului şiă p ru absorbit numai de priveliştea fl c rii viorii.ă ă ă ă

Înf şurat în chimonoul de m tase neagr şi dens caă ă ă ă ă pielea, femeia f r vîrst , mic şi zvelt , cu p rul albă ă ă ă ă ă ascuns în capsula bonetei, cu obrazul neted, cu ochii de acuarel verde şi extraordinar de transparent , cu din iiă ă ţ nealtera i, ar ta ca o sor a Ginei, abia ceva mai înaintatţ ă ă ă în ani. Dou copile jucîndu-se de-a oamenii mari în lipsaă p rin ilor.ă ţ

Numai de foarte aproape se desluşea painjenişul fin de cute în jurul pleoapelor, în jurul buzelor, cînd fosta prim -ăbalerin de oper imperial se întîmpla s r mîn imobilă ă ă ă ă ă ă şi preocupat ca acum.ă

De îndat ce începea s vorbeasc şi s rîd , figura aniă ă ă ă ă -mat nu se mai deosebea de a oric rei femei tinere, deă ă obrazul unei fetişcane ca Gina. Atît doar c pe dînsa n-oă atingea soarele în via a claustrat din casa-i muzeu, peţ ă

97

Cezar Petrescu

cînd pieli a Ginei, bronzat şi mat , p rea dup o mereuţ ă ă ă ă înnoit cur solar .ă ă ă

Gina se mişc .ăVoi s rosteasc întrebarea care-i ardea buzele. F cuă ă ă

un gest de neputin . Se strînse scuturat de un fior întreţă ă pernele calde. Îi pierise curajul, vioiciunea, sclipirea juc uş din ochii verzi cu luciri aurii.ă ă

În neştire îşi cercet degetele, unghiile...ăÎşi aduse aminte cît de gr bit şi cu ce adorabil spaimă ă ă

i-a smuls ast -noapte mîna Sergiu, Gigi, s vad dac nuă ă ă ă poart cumva verighet ...ă ă

Zîmbetul se estomp foarte îndep rtat, melancolic caă ă surîsul pierdut al logodnicelor de marinari, sus, pe faleza înalt a oceanului, cînd nava s-a topit în cea , mai pareă ţă din cînd în cînd o n luc , un miragiu r u prevestitor,ă ă ă spectrul unei n vi de mult înecate.ă

Tot ce se ar tase Ginei simplu, rapid, firesc, scutit deă orice obstacol era acum înc rcat de amenin ri.ă ţă Împresurat de umbre, de duhuri duşmane, de avertismente sp imoase ca semnele mor ii.ă ţ

Închise ochii ca s cheme într-ajutor imaginea luiă Sergiu, senza ia bra ului tare de sprijin şi de ap rare, cîndţ ţ ă a cu prins-o la pieptul voinic.

Tanti Catriona înregistra sfîrşeala de pe obrazul Ginei, cearc nul adîncit deodat sub genele lungi, c dereaă ă ă aceasta de pas re r nit , cu gîtul moale şi frînt.ă ă ă

Regret cuvintele rostite. Nu-i reuşeau ei niciodat disă ă -cu iile grave! Se mir c a putut fi atît de lipsit de tact şiţ ă ă ă delicate e. Îşi spuse c e o b trîn uscat , r ut cioas ,ţ ă ă ă ă ă ă ă cobitoare, o adev rat cum tr aspid şi moralist din reă ă ă ă ă ă -pertoriul clasic. Schimb privirea, s nu i-o surprindă ă ă Gina. Îşi plimb ochii îngîndura i la şalurile şi la covoareleă ţ care tapisau zidurile, la obiectele cunoscute pîn la celă mai neînsemnat am nunt, la crengile de liliac alb cu toată ă

98

Dumineca Orbului

lumina pierdut sub o ploaie de leşie, sub o ninsoare deă cenuş .ă

De pretutindeni se retr sese intimitatea cald ,ă ă siguran a ad postului încînt tor şi inexpugnabil ferecat cuţ ă ă şapte z -voare bîntuirilor dinafar .ă ă

Camera era cu pu in, mai larg decît iatacul Ginei. N-ţ ăavea o destina ie precis . O dat pe lun inea locul unuiţ ă ă ă ţ salon de primire, cînd venea s-o viziteze în dup -amiazaă de duminec , singurul cunoscut din Bucureşti al fosteiă prime-balerine de oper imperial . Încolo, devenea peă ă rînd cabinet de lectur , sal de muzic , iarna ser de flori,ă ă ă ă dup cum dispuneau capriciile unei st pîne cu nestaă ă -tornicia condamnat s se exercite pe un domeniu limitată ă la dou sute de metri p tra i.ă ă ţ

Acum era transformat în provizorie cabin deă ă costumat. Cele dou geamantane enorme aduse de Ginaă se aflau desf cute lîng o uş , împiedicînd trecerea.ă ă ă Scosese ea rochiile, le vînturase în aer, le pip ise cuă pl cerea unei vechi şi p timaşe cump r toare, leă ă ă ă încercase în fa a oglinzii, le c lcase, le atîrnase pe umeriţ ă în cuiere. Preg tise la îndemîn toate sculele şi dresurileă ă feminine de înfrumuse are, deşi ştia c vor fi prea pu inţ ă ţ folosite de Gina. Chibzuise din vreme ce br ar , ce inele,ăţ ă ce coliere s-ar potrivi la fiecare rochie, r scolind în scrinulă ei secret de juvaeruri. Surpriza o p stra pentru ultimaă clip . Cutioarele capitoă nate de pluş aşteptau sub un ziar aruncat ca din întîmplare.

Toate acestea i-au dat de lucru, din zori, înainte de a se mişca ipenie pe strad . Le-a pus la cale într-o delicioasţ ă ă înfrigurare. Se reg sea. Un an întreg tînjise în lipsa Ginei.ă Întoarcerea ei o înviase din torpoare. O bucura ca un epocal eveniment în singur tatea deşart de evenimente,ă ă şi o bucura mai ales fiindc Gina îi venise din nou voioasă ă şi vindecat la suflet, reintrat în adev rata ei fire, copiă ă ă -l roas şi zv p iat : trîntind uşi; uitînd robinete deschise;ă ă ă ă ă r sturnînd etajera de c r i în mijlocul covorului ca să ă ţ ă

99

Cezar Petrescu

caute un signet pe care-l f cuse cadou unei prietene cuă un an în urm .ă

Aşa-i l sase impresia ast -noapte, înainte de a o trimiteă ă cu sila la culcare. Şi dup ce a r mas cu lumina stins , seă ă ă r sucise îndelung vreme în pat, durînd planuri cum s-oă ă aduc iar şi lîng dînsa pentru totdeauna, de vreme ceă ă ă toate s-au sfîrşit. Nimic n-o mai silea s pribegeasc înă ă cel lalt cap t de ar , printre str ini. Locul ei era aci, înă ă ţ ă ă fantasmagorica lor locuin , atît de deosebit de aţă ă celorlal i oameni grosolani şi de o resping toare idolatrieţ ă numai a utilit ilor practice, urîcioase, nes ioase, triviale.ăţ ăţ

Iar acum purtarea Ginei o neliniştea. Îi dovedea c seă înşelase.

Într-un singur ceas trecuse de la izbucniri de lacrimi la izbucniri de înveselire nervoas . Rostise cu sfial cîtevaă ă enigmatice aluzii la mai enigmatice proiecte, pip ind f ră ă ă îndoial calea unei m rturisiri. Înf işarea aceasta, cuă ă ăţ gîtul c zut moale în piept, cu obrajii sub i şi cu ofilireaă ţ brusc de sub ochi, o alarma fiindc încheia un lan deă ă ţ simptome prea bine categorisite. Se temea s le p trundă ă ă în elesul. Din nou i-o fura lumea cea s lbatic şi f r milţ ă ă ă ă ă a c pc unilor. Cum de n-a înv at înc mica ei Gin că ă ăţ ă ă ă amîndou sînt prea fragile pentru a rezista la via a croită ţ ă pe alt m sur , pentru f pturi necioplite şi ciol noase, cuă ă ă ă ă alte puteri?

Cînd era şcol ri , chiar dînsa singur p rea a fi preă ţă ă ă sim it c lumea aceasta nu e a lor.ţ ă

Se afla aci, în aceeaşi înc pere, pe acelaşi divan, cu ună atlas mare deschis pe genunchi.

Un atlas istoric, cu h r i vechi din alte timpuri;ă ţ caricaturile strîmbe şi neispr vite ale h r ilor din vremileă ă ţ de fa . Se oprise ar tînd cu degetul o pat alb .ţă ă ă ă

— Tanti Catriona, te hog citeşte ce scrie colea...Ea citi cuvintele str ine, într-o limb neîn eleas pentruă ă ţ ă

o fost dansatoare cu altfel de lecturi:ă— „Hic sunt leones!”

100

Dumineca Orbului

Strînsese dip umeri, nel murit :ă ă— Şi ce însemneaz aceasta, Gina? Ce vrei s spui?...ă ă

Ştii c n-am înv at latineşte... Pot s te ajut la lec iile deă ăţ ă ţ nem eşte, de fran uzeşte, de italieneşte, de englez ...ţ ţ ă Aşa, dup ureche cum le cunoaşte o ignorant ca mine,ă ă care a înv at via a cutreierînd lumea. Te-aş mai puteaăţ ţ ajuta de-ai mai avea nevoie la ruseasc , la spaniol ... Cîtă ă despre latineasca ta, latineasc ori chinezeasc , pentruă ă mine totuna înseamn ...ă

Gina o l sase s termine, zîmbind şireat . Îşi astupaseă ă ă urechiuşele cu amîndou mîinile într-un gest comic. Cîndă a sfîrşit, rostise cu oarecare vanitate, fiindc se dovedeaă m car pe un t rîm superioar tantii Catriona:ă ă ă

— Ajunge, tanti! Nu-i vohba s m aju i. S - i spun euă ă ţ ă ţ ce înseamn . ă Hic sunt leones: aci sînt lei.

— Şi ce-i cu asta?Gina îşi lu un aer savant, imitînd poate vreoă

profesoar pedant de pe catedr :ă ă ă— S - i explic eu... Aşa scriau c rturahii cei vechi peă ţ ă

h r ile p mîntului unde înc nu str b tuse picioh de om.ă ţ ă ă ă ă Acolo sînt lei. Adic acolo începe primejdia. Uite, citeşte!ă Aci: Hic sunt leones. Şi dincoace... Un sfert din h r i... Şiă ţ m gîndeam, tanti Catriona, c aşa tr im şi noi, în casaă ă ă noastr . Aşa tr ieşti tu mai ales... Pahc i-e fric deă ă ă ţ ă lumea cea dinafah , cum se temeau c l tohii cei vechi deă ă ă atîtea ri din Asia şi Africa, ba chiar din Europa, dinţă Husia, unde ai stat atîta vreme. Hic sunt leones! Se află lei în Husia? Nu prea cred. [...]

— Ai început s te saturi de casa noastr , Gina? Teă ă plictiseşti cu mine? Doreşti altceva?

— Nu, tanti Catriona. Mi-a venit aşa, o phostie.Dar gîndul lucra mai departe. Gina r m sese cu atlasulă ă

pe genunchi, cu ochii la harta cu pete albe: deşerturi şi codri unde se ascund fiarele fioroase.

Abia într-un tîrziu d du r spunsul aşteptat,ă ă recunoscînd:

101

Cezar Petrescu

— Şi eu cred c ai dreptate, tanti Catriona... E atît deă bine în lumea noasth , care nu seam n de loc cuă ă ă cealalt ! Ce s c ut m noi dincolo, unde sînt leii?...ă ă ă ă

Atunci aşa îi vorbise Gina ei. Acum fiarele de acolo au muşcat-o, dar tot la ele se întorcea.

Copleşit de întreb ri şi de temeri, fosta prim -balerină ă ă ă de oper imperial îmb trînise straniu în cîteva clipe, caă ă ă printr-o magie care şi-a suspendat efectul. Cutele fine s-au adîncit, b rbia s-a ascu it, buzele şi-au plecat col urileă ţ ţ în jos. P rea o vr jitoare pitic , distilînd la flac ra viorieă ă ă ă un filtru satanic s -i redea tinere ea etern şi cine ştie ceă ţ ă alte puteri împotriva uriaşilor de afar . Era, îns , numai oă ă b trînic pu intic la trup şi ingenu la suflet, neînv ată ă ţ ă ă ăţ ă cu asemenea griji. Fugise de lumea crunt a leilor. Seă ascunsese la ad post de necunoscutele primejdii. Oă urm reau pîn aci... Şi cum nu se afla preg tit pentruă ă ă ă primejdii şi spaime, ele îi scriau pe obraz, cu unghii de fier, printr-un r ut cios sortilegiu, adev rata sa vîrst .ă ă ă ă

Nu-şi ierta c a fost o dat uşuratic şi c a lipsit de laă ă ă ă datorie, l sînd-o pe Gina s se avînte singur , zbenguindă ă ă ca un inocent pui de vietate într-o jungl unde în fiecareă tufiş pîndeşte o fiar cu din i de os şi în cel de al turi oă ţ ă capcan cu din i de fier. I s-a întors sîngerat atunci. I-aă ţ ă c zut în bra e. A alintat-o, a leg nat-o, i-a adormit duă ţ ă -rerea şi dezgustul, a vegheat la c p tîiul ei zile şi nop i;ă ă ţ iar fiindc i s-a p rut c dep rtarea va des vîrşi ceea ceă ă ă ă ă poate ea înc n-a izbutit pe deplin, a l sat-o s plece.ă ă ă Credea c a f cut bine. Toate scrisorile Ginei, pîn la ceaă ă ă din urm , primit acum dou zile, exultau de încredereă ă ă voioas în ea îns şi şi în via , de bucuria c se întoarceă ă ţă ă m car pentru pu ine ceasuri în „casa p puşilor”, cum oă ţ ă numea ea. Ce s-a întîmplat atunci? Ce-a fost cu putin sţă ă se întîmple numai în dou zile?ă

Culegînd spuma aromat a cafelei cu linguri a lung deă ţ ă argint, se c znea s descifreze din priviri furişate ună ă r spuns pe figura Ginei. Şi s-ar fi spus c exista o comuă ă -

102

Dumineca Orbului

nica ie misterioas între cele dou chipuri. Pe m sur ceţ ă ă ă ă se alina crisparea din obrazul ar miu, disp reau,ă ă netezindu-se, şi cutele de sub boneta albastr cu tiv deă dantel pal . Vr jitoarea îşi lep da masca urît , str in ,ă ă ă ă ă ă ă mincinoas : devenea tanti Catriona dintotdeauna.ă

Gina deschisese ochii. Se uita în gol, surîzîndu-şi gîndurilor.

Mai v zuse fosta prim -balerin acest zîmbet vag,ă ă ă acest extaz de r u augur. În via a sa de peregrin , înă ţ ă atmosfera special a culiselor şi a rampei, unde b rba iiă ă ţ urm resc o prad mai tenaci decît leii şi unde femeile seă ă ap r mai viclean şi mai crud decît tigroaicele, nu o dată ă ă i-a fost dat s asiste la episoadele acestor peripe ii cu ună ţ singur sfîrşit. Ştia ce urmeaz inevitabil dup fiecare faz .ă ă ă Extaz, zîmbet, lacrimi, jur minte duc la aceeaşiă deşteptare amar . Unul din doi r mîne sfîşiat, dac nuă ă ă amîndoi.

Întreb , cu nevinov ia cea mai des vîrşit :ă ăţ ă ă— De ce-ai r mas pe gînduri, Gina? Nu te mai reă

cunosc...Gina zîmbi în aburul abia vizibil al cafelei. Toate i se

ar tau iar şi simple şi ferite de amenin ri. Înlocuiă ă ţă r spunsul cu o întrebare:ă

— Spune dhept, tanti Catriona... Ai iubit vreodat ?ă— Mi-am iubit... (cum s vorbesc f r a întrebuin a oă ă ă ţ

vorb prea mare pentru micimea mea?)... mi-am iubită chemarea, arta, Gina drag ... Pentru aceasta am tr it.ă ă

— Bine-bine. Ştiu. Dar altceva te-ntheb... Adev rataă iubihe. N-ai iubit tu pe nimeni?

Tanti Catriona recurse la considera ii de ordin general:ţ— De aceasta nu-i ap rat nici o femeie.ă ă— Şi-ai sufehit?— N-aş putea spune, Gino. Eu am fost întotdeauna cam

egoist şi m rginit . Nu mi-am f cut mari iluzii. N-aveamă ă ă ă atîta imagina ie pentru aşa ceva. Încît n-am avut niciţ

103

Cezar Petrescu

deziluzii. În orice caz, mi-am g sit consolare în arta, înă meseria mea...

Gina depuse ceaşca de cafea pe farfurioar şi se întinseă s-o aşeze pe masa scund . R mase aproape de tantiă ă Catriona, prinzîndu-i o mîn şi dezmierdînd-o, cum se jucaă alintat cînd era mic de tot şi se preg tea s m rturiă ă ă ă ăseasc o pozn dinainte iertat :ă ă ă

— Tanti Catriona, dah eu dac n-am nimic s m conă ă ă -soleze? Cum s m absoarb acordul participiului şi în-ă ă ăthebuin area lui ţ si condi ional?... Eu n-aş putea iubi aşa...ţ cu jum t ile şi cu sfehtul, fiindc n-am în ce m refugia.ă ăţ ă ă

Spre surpriza Ginei, tanti Catriona nu p ru speriat deă ă asemenea declara ii:ţ

— Sînt firi şi firi, Gina! Pîn la un punct te în eleg şi î iă ţ ţ dau dreptate. Eu am fost o privilegiat de soart .ă ă

Gina duse la obraz mîna mic şi moale a tantiiă Catriona, se mîngîie singur cu dosul catifelat ală degetelor.

— Am s te hog ceva... murmur f r s ridice privireaă ă ă ă ă şi s -i caute în ochi. Dar s nu spui c nu se poate. .ă ă ă

— Bine, Ginoşca. Nu spun c nu se poate.ă— Dup amiaz am s m întohc pentru o or aci...ă ă ă ă ă

Aştept pe cineva. Ahe s vin cineva s m caute...ă ă ă ă Cineva care mi-e foahte drag. Nu e aşa c ai s -l primeştiă ă în cas ?ă

Tanti Catriona glumi, ca s -şi ascund preocuparea maiă ă pu in frivol :ţ ă

— Voi preg ti pîine şi sare, Ginoşca. Îi voi ieşi înainte cuă tava...

— Nu glumi, tanti Catriona! E ceva foahte serios.— Atunci voi fi şi eu foarte serioas , f g dui tantiă ă ă

Catriona cu resemnare. Deşi aceasta nu m prea prinde...ă— Tocmai. Fii aşa cum eşti tu întotdeauna, te hog, nu

prea serioas , s -l sperii. Şi te mai hog ceva... Se preaă ă poate s vin înaintea mea... Îl primeşti tu, nu? Îl primeştiă ă şi-l re ii...ţ

104

Dumineca Orbului

— Îl primesc şi-l re in, Gina... consim i tanti Catriona,ţ ţ f cîndu-şi socoteal c ar fi cel mai potrivit prilej pentru aă ă ă cerceta un om şi a citi în el.

— Aşadah, ne-am în eles... Las -m s te s rut. Amţ ă ă ă ă ştiut eu c întotdeauna ai s fii bun cu mine şiă ă ă în eleg toahe...ţ ă

Tanti Catriona îşi l s obrajii s ruta i, şi dup arşi aă ă ă ţ ă ţ buzelor, în eleg toare cum se afla, mai pricepu c aceleţ ă ă îmbr iş ri focoase nu erau toate pentru dînsa.ăţ ă

O încerc , pref cîndu-se c şi-a amintit un am nuntă ă ă ă f r însemn tate:ă ă ă

— Gina, e acum rîndul meu s te rog ceva...ă— Orice, tanti Catriona. Dohin a ta e ordin pentruţ

mine...Lunecase pe o pern moale la picioarele ei, sprijinindu-ă

şi b rbia pe genunchii tantii Catriona, privind-o de jos înă sus. Tanti Catriona îi cuprinse obrajii în palme şi rosti rar, f r s -i scape tres ririle pleoapelor pe m sur ceă ă ă ă ă ă cuvintele înaintau:

— Anume, voiam s te rog, Gina, s -mi ier i c amă ă ţ ă f cut o prostie. Poate c ar fi trebuit s te întreb... Maiă ă ă tîrziu mi-am dat seama... Am g sit într-un dulap sulul cuă desene, cu schi e... Ştii care... Şi pînza scoas din ram ...ţ ă ă Le-am g sit din întîmplare ast -iarn ... F r s cuget preaă ă ă ă ă ă mult, le-am aruncat în foc, aşa cum erau... Cred c amă procedat bine...

— Da, tanti Catriona... şopti Gina cu tot sîngele golit din obraz, cu glasul sfîrşit. Ai procedat bine... bine... bine...

Închisese ochii. Tanti Catriona îi sus inea capul mic înţ palmele ei mici. Îşi sim ea privirea împîclit de lacrimi. Ceţ ă a f cut via a din Gina ei? Ce voia s mai fac , nes ioasa?ă ţ ă ă ăţ

Cu pleoapele strînse, Gina nu putea s -şi alungeă sarabanda priveliştilor care se desprindeau cu o crudă vivaci tate din cea a adormit de amintiri, ca s se cearţ ă ă ă înc o dat tr ite. Atelierul cu peretele de sticl . Scoar eleă ă ă ă ţ vechi. Armele şi icoanele. Şevaletul cu pînza neispr vit ...ă ă

105

Cezar Petrescu

Schi ele în c rbune, în sanghin , în tuş, în acuarel .ţ ă ă ă Chipul ei în zece, în dou zeci de exemplare, r v şit înă ă ă toate ungherele, prins în piuneze peste alte cartoane şi chipuri... Şi seara de iarn cu cea dintîi ninsoare.ă Trec torii voioşi, întinzînd mîna s primeasc fulgii,ă ă ă bucurîndu-se copil reşte, apostrofîndu-se sonor într-oă prietenoas fericire general ... Ea — mic , aşteptînd lîngă ă ă ă felinar. Trop ind în z pada proasp t , s -şi dezmor ească ă ă ă ă ţ ă picioarele. Oferind genele fulgilor moi. Cum a tres rit cîndă s-a apropiat el! Venea exact de unde nu-l aştepta s vin .ă ă S-a repezit deschizînd amîndou mîinile s -l primeasc ,ă ă ă aşa cum era întîlnirea lor întotdeauna. El şi-a p strată mîinile în buzun ri... Ce-a fost? Cum s-a petrecut?... Înă lan ul imaginilor se rupe un golţ ... Îl vede numai plecînd, cum i-a întors spatele atunci. Dep rtîndu-se şi l sînd-oă ă singur în ninsoare, cu bra ele c zute de-a lungulă ţ ă trupului. Se dep rta topindu-se în fulgii juc uşi, iară ă ninsoarea îi astupa urmele paşilor pîn ce n-a mai r masă ă nimic, nimic, nici o urm ... O fat rezemat de un stîlp deă ă ă felinar... Şi trec torii cu glasurile lor sonore, neă obişnuite, înviorate de cea dintîi ninsoare a iernii. O fat rezemată ă de un stîlp de felinar, sub joaca feeric a fulgilor, p trunsă ă ă deodat de tot frigul lumii.ă

Tanti Catriona o ridic uşor:ă— E tîrziu, Gina. Mai ai numai dou zeci de minute.ăGina se împleticea. Îşi trecu mîna pe pleoape, ca şi cum

ar fi ajuns aceast atingere material ca s risipeasc veă ă ă ă -deniile din untru, pe care nimic nu le putea şterge; leă credea cîteodat moarte, şi din moarte înviau.ă

Tanti Catriona întreb cu o mirare exagerat , oprindu-ă ăse în fa a celor dou geamantane enorme:ţ ă

— De unde ai g sit tu coşciugele acestea, Gino? Speră c nu sînt ale tale...ă

— Nici nu sînt, tanti. Mi le-a împhumutat directoarea mea, care ahe un metru optzeci... Sînt pe m sura ei, dahă mi le-a oferit ca s nu-mi şifonez phea mult rochiile...ă

106

Dumineca Orbului

— Şi poşeta tot ea i-a împrumutat-o? S nu-mi spuiţ ă asta, c n-am s te cred!ă ă

— Poşeta, nu! E a mea... M htuhisesc.ă— Bag de seam , Gino! o amenin tanti Catriona.ă ă ţă

Observ c de cînd ai plecat ai început s te dep rtezi deă ă ă la pactul nostru. Ce e pasiunea aceasta nou pentruă lucruri gigante?... Nu vezi c nu mai înc pem în cas deă ă ă ele? Aceasta numeşti tu geamantan? E coşciug, şi nu altceva!... Pot s încerc, ca s - i dovedesc, dac nu eştiă ă ţ ă convins .ă

Spunînd, tanti Catriona îşi înf şur chimonoul în jurulă ă picioarelor, p şi în geamantan, îngenunche, se culcă ă în ună tru şi trase capacul deasupra. Mai era loc şi pentru Gina.

— N-am dreptate? Pretinzi şi acum c n-am dreptate?ă întreb cu un surîs în sil , ieşind din geamantan, cu sentiă ă -mentul penibil al clovnilor b trîni cînd se c znesc s facă ă ă ă o glum de care nu mai rîde nimeni.ă

Gina zîmbi caritabil. Cînd era copil mic , mic de tot,ă ă ă cu asemenea ghiduşii încerca tanti Catriona s -i abată ă gîndurile în alt parte dup copil reştile ei mîhniri şiă ă ă plînsete. Atunci izbucnea în rîs printre lacrimi. Dar acum Gina nu mai era aceeaşi. Iar tanti Catriona jucase rolul de paia f r nici o convingere. Astfel, amîndou şi-au datţă ă ă ă seama c în fermec toarea lor via împreun s-a c scată ă ţă ă ă o lume nou şi duşman , un deşert amenin tor:ă ă ţă Hic sunt leones.

— Ce bun eşti tu... murmur Gina cu remuşcare. Şi ceă ă inghat sînt eu pe lîng tine!ă ă

Tanti Catriona îi puse ceasul sub ochi:— Las bun tatea mea şi ingratitudinea ta! Intră ă ă

deocamdat în baie. Mai ai numai un sfert de or .ă ăÎnchise uşa dup dînsa cu o energie teribil .ă ăÎi mai b tu cu pumnul în t blia de lemn, cum f cea cîndă ă ă

întîrzia la şcoal :ă— Repede! S aud apa curgînd!ă

107

Cezar Petrescu

R spunse gîlgîitul robinetului.ăLiniştit , tanti Catriona verific metodic, înc o dat ,ă ă ă ă

rochiile, ciorapii, pantofii, p l ria, cutiile capitonate cuă ă juvaere. Toate erau în ordine. F r îndoial c în ultimaă ă ă ă clip ceva tot avea s -i mai lipseasc Ginei. Era şi aceastaă ă ă în ordinea lucrurilor.

Sun . F r s întoarc ochii, aplecat deasupra unuiă ă ă ă ă ă sertar, porunci slujnicei cînd o sim i la spate, în prag:ţ

— Reveico, un automobil! În cinci minute s fii aici... Şiă vezi, n-aduce un camion!...

Baba, cu broboada pe ochi, f cu scurt:ă— Ha?!Exclama ie şi interoga ie nevinovat , f r inten ieţ ţ ă ă ă ţ

comic . Baba Reveica era surd şi întreba de dou ori, caă ă ă s nu în eleag niciodat .ă ţ ă ă

Tanti Catriona scoase nasul din sertar, înaintă amenin tor, cu degetul ridicat, subliniind în cadenţă ţă silabele:

— Un au-to-mo-bil! în elegi? Automobil! Teuf-teuf teuf!ţ Gniau-gniau... Fşşşşş!

Dup aceste onomatopeice articula ii, imitînd batereaă ţ motorului, sunetul claxonului şi fîşîitul ro ilor înfrînate,ţ baba Reveica d du semne c a priceput despre ce esteă ă vorba. Tanti Catriona continu , cu am nunteleă ă suplimentare:

— Automobil pentru domnişoara Gina... Ai priceput? În cinci minute (ar t pe ceas) în cinci minute s fii aci... Aiă ă ă priceput? Şi ascult ! S nu fie un camion, o ho-do roa-ă ăg ... Automobil frumos...ă

Duse degetele împreunate la buze, într-o mimică destinat s exprime o foarte expansiv admira ie pentruă ă ă ţ automobilul frumos pe care îl va aduce baba Reveica.

— În elegi? Frumos! Frumos ca moşneagul t u cînd aţ ă plecat în lume.

Baba auzi mai l murit de cum era de aşteptat şi scoaseă glas:

108

Dumineca Orbului

— C nu era moşneag atuncea omu nieu!ă— Cu atîta mai mult. Hai! Fugu a, s te v d, mai po iţ ă ă ţ

fugi?...Baba îşi rodea col ul tulpanului în gingii:ţ— M duc, dar cer învoire dup asta.ă ă ăTanti Catriona o privi mirat , ridicînd sprincenile înă

accent circumflex.— Ce s faci tu cu învoirea?... Aceasta e ceva nou.ăÎntr-adev r, baba Reveica nu se aventura decît pe oă

raz de trei sute de metri în jurul casei. Trecuse o singură ă dat pe Calea Victoriei, cînd a sosit în Bucureşti. Deă atunci pomenea despre strada zgomotoas şi forfotind deă lume ca despre un inut himeric, din alt planet .ţ ă ă

— Ce s faci?! întreb tanti Catriona din nou. Seă ă în elege c ai învoire! Dar spune-mi şi mie, unde vrei sţ ă ă te duci?

Baba Reveica îşi molf i r spunsul:ă ă— C m duc şi m întorc... Azi e dumineca orbului...ă ă ă

dac mata nu ştii. Am eu un orb de miluit... Orbul din col ,ă ţ de la Gr dina Tînc beasc i...ă ă ă

109

Cezar Petrescu

ORBUL DIN COL , DE LAŢ Gr dina Tînc beasc i, st tea neclină ă ă ă tit, cu p l ria peă ă genunchi şi cu ochii albi în soare.

Îmbr case un strai curat, negru-verzui, o redingotă ă foarte veche, dar f r pat şi fir de praf, c p tat acumă ă ă ă ă ă dou zeci de ani la o poman de mort, pus la o parteă ă ă numai pentru zile solemne.

Ast zi era întrucîtva onomastica lui.ăDis-de-diminea scosese redingota din dulap, oţă

periase parcel cu parcel , pip indu-i urzeala cu degeteleă ă ă agile şi experte, îi încercase nasturii de lemn înveli i înţ m tase destră ămat pe muchii, îşi netezise barba cu ună pieptene ciung şi în mare inut ieşise la „serviciu”.ţ ă

Aşa spune, vorbindu-şi singur şi îndemnîndu-se cînd i se p rea c a întîrziat:ă ă

— Hai, nu te mai tînd li, orbul lui Dumnezeu, c ă ă servi-ciu n-aşteapt !ă

R posatul st pîn al redingotei negre-verzui, profesoră ă universitar cu mare faim pe vremuri şi cu multeă sl biciuni p mînteşti, n-a fost niciodat atît de exact laă ă ă datoria sa ca orbul din col , de la Gr dina Tînc beasc i.ţ ă ă ă

110

Dumineca Orbului

Astfel, rozeta decora iei, r mas la butonier şi p stratţ ă ă ă ă ă cu sfin enie de succesor, nu se afla întru nimicţ compromis . Orbul n-o tîra prin cîrciumi, n-o spurca înă petreceri desfrînate şi senile, ca r posa-tul tiă tular al decretului, n-o c lca în picioare în dimine ile de deşă ţ -teptare buimac dintr-un pat str in, unde al turi mai dor-ă ă ămea înc o femeie necunoscut şi goal , cu sîniiă ă ă rev rsa i. C ră ţ ă turarul cu mintea ascu it şi cu prelegeriţ ă celebre le s vîrşise toate acestea fiindc şi le ierta cu ună ă cinism elegant socotindu-se deasupra moralei rezervate pentru mul imea de rînd. Orbul purta insigna roşie cu maiţ mult demnitate. O reă abilitase. Era un orb model, cunoscut şi stimat de popula ia celor trei cartiere cuţ intersec ia la Gr dina Tînc beasc i.ţ ă ă ă

Lespedea de piatr a grilajului se tocise, se adîncise şiă se lustruise acolo unde-şi sprijinea ciolanele de patruzeci de ani. Lumea se schimbase, oraşul, legile, ara, regii;ţ n scociri-le omeneşti au primenit fa a planetei şi au adusă ţ alte n ravuri, cu alte pofte, îndestul ri şi suferin e; orbulă ă ţ de la Gr dina Tînă c beasc i a r mas credincios la postulă ă ă s u. Se încorpora-se str zii, grilajului de piatr şi fier, maiă ă ă durabil ca piatra şi fierul. C ci împrejmuirea mai suferiseă oarecare rectific ri edilitare, granitul se dezghioca peă alocuri de vînturi şi ploi, puşele de fier rugineau şiţă ar tau capete strîmbate şi rupte de derbedeii uli elor. Elă ţ îmb trînise încet, pe nesim ite, cu o discre ie menit să ţ ţ ă ă aminteasc la r spintinea tuturor revolu ion riloră ă ţ ă no iunea tonic a eternit ii.ţ ă ăţ

Trec torii îi r spl teau statornicia aceasta cu oă ă ă reciproc fidelitate. Nu-l uitau. Nu-l ocoleau. Nu seă pref ceau c nu-l v d, ca s goneasc gr bit, sub cuvîntă ă ă ă ă ă c n-au m run iş.ă ă ţ

Orbul de la Gr dina Tînc beasc i n-avea nevoie să ă ă ă milogeasc . Nu întindea mîna şi nu se tînguia prelung, cuă glas de îrcovnic şi cu versete din ţ Biblie.

111

Cezar Petrescu

Aştepta r bd tor şi t cut, cu p l ria pe genunchiă ă ă ă ă întoars cu gura în sus, cu b ul lustruit de mîn al turi şiă ăţ ă ă cu ochii albi şi calmi, deschişi f r via , cu o egală ă ţă ă imobilitate în fa a elementelor şi a jalnicelor zvîrcoliriţ omeneşti. Îl b tea soarele, ploaia, vîntul, adierea lin deă ă prim var ; p rea insensibil la aceste efemere urgii şiă ă ă mizericordii ale naturii. Poate c nici paşii trec torilor nu-iă ă aştepta apropiindu-se cu tres rirea celoră lal i cerşetori. Nuţ morm ia mul umiri f arnic bocitoare cînd banul c zută ţ ăţ ă peste al i bani din p l rie scotea un zîng t meţ ă ă ă talic.

Neclintit, privea înainte cu ochii bulboşi ai statuilor oarbe.

Uneori se întîmpla s fie chemat a r spunde laă ă îndatoriri de duhovnic. Neveste cu necazuri casnice, babe bisericoase cu feciori pleca i în lume, mahalagii cuţ procese, copii în ajun de examene şi trec tori care auă pierdut banii la c r i şi se duceau s -i cîştige înapoi, oă ţ ă dat cu leul lep dat în p l rie ad ugau un cuvînt:ă ă ă ă ă

— Roag -te şi pentru mine, orbul lui Dumnezeu!ăOrbul lui Dumnezeu ridica palma încet, într-o calmă

binecuvîntare înt ritoare de suflete. Trec torii puteau s -ă ă ăşi vad de drum f r grij . Se ruga el pentru dînşii. Şi seă ă ă ă ruga într-adev r, f r s mişte buzele, în neclintirea sa deă ă ă ă piatr , deă plin încredin at c rug ciunea merge undeţ ă ă trebuie, e auzit şi ascultat . Semnul crucii nu-l f cea subă ă ă ochii mul imii. Ajungea s -l fac de dou ori pe zi, o datţ ă ă ă ă diminea a şi o dat seara, în c mara lui m turat şiţ ă ă ă ă dereticat ca o chilie de că ălug ri . Avea un bordei deă ţă veci în mahala, dou înc peri închiriate la muncitori maiă ă nevoiaşi decît dînsul, ograd cu p s ri şi trei gutui pr fui iă ă ă ă ţ lîng zaplaz. Avea bani nefolosiă tori, mul i ieşi i dinţ ţ circula ie, strînşi într-o fa de pern în fundul l zii. Laţ ţă ă ă „serviciu” nu se înf işa nici din l comie, nici din lips . Seăţ ă ă îndestula cu pu in şi nu punea carne în gur , rachiu oriţ ă alte bun t i la care jinduiesc calicii stîrcind înainteaă ăţ vitrinelor îmbelşugate. Agoniseala o hot rîse danie laă

112

Dumineca Orbului

moarte pentru epitropia bisericii din mahalaua lui. F cuseă şi hîrtie întru aceasta, scris de advocat şi înt rit cuă ă ă pecetea legii, p strat în lad sub fa a de pern cu bani.ă ă ă ţ ă Dar de la datorie nimic nu-l putea opri. Pleca în fiecare diminea cu foarte liniştit şi evlavios cuget, pip indţă ă marginea trotuarului cu b ul şi pere ii cu mîna, pentru a-ăţ ţşi îndeplini o misiune de care era mult mai p truns decîtă va fi fost de a sa r posatul profesor universitar, st pînulă ă dintîi al redingotei negre-verzui, cu prelegeri celebre într-o vreme, şi ast zi cu des vîrşire uitate.ă ă

Iar o misiune îndeplinea f r îndoial .ă ă ăDac el, pentru traiul cel de toate zilele n-ar mai fi avută

nevoie de milostivirea trec torilor, aveau nevoie trec toriiă ă de dînsul, s -l g seasc la locul ştiut, s -i zuruie o monetă ă ă ă ă în p l rie şi s se dep rteze cu mul umirea am gitoare că ă ă ă ţ ă ă au rupt ceva de la trebuin ele lor p mînteşti pentruţ ă izb virea sufletului. Dup ce l sau banul, to i se sim eauă ă ă ţ ţ mai uşura i, mai împ ca i cu socotelile cerului, maiţ ă ţ îndrept i i la optiăţ ţ miste n dejdi. Pasul era mai dezlegată de ap s toare poveri, ochii, mai buni şi înduioşa i. Dînd,ă ă ţ fiecare se miluia pe sine, nu un orb ce nu se ostenea să cear , nici s r spund un gemut bogdaproste. De a loră ă ă ă mil şi de a lor bun tate se înduioşau.ă ă

Aceasta a priceput-o de mult vreme orbul din col , deă ţ la Gr dina Tînc beasc i. Lipsit de lumina ochilor şiă ă ă crescut din pruncie în pomana lumii, cu vremea a prins să se socoteasc un fiu mai ocrotit al p rintelui ceresc decîtă ă mul i dintre cei cu doi ochi, care se vîntur f r ogoire deţ ă ă ă diminea a pîn -n sear pe dinaintea lui. Lumina soareluiţ ă ă n-o vedea. Cî i îns din cei d rui i cu vedere se bucurau înţ ă ă ţ deplin tate de aceast blînd lumin ? Dup cele ce-iă ă ă ă ă auzeau urechile şi cele ce sim ea în jur, num rul lor eraţ ă mic şi bucuria lor era scurt .ă

Din asemenea pricin şi judecat , se lep dase şi deă ă ă singura sa dorin ca de o ultim drojdie a deşartei iubiriţă ă de sine. Îl mîna inima s -şi lase scaunul de piatr oă ă

113

Cezar Petrescu

singur duminic din cincizeci şi dou ale anului, să ă ă ă mearg pentru a îngenună chea cu fruntea pe lespedea bisericii cînd preotul citeşte în sfînta evanghelie a lui Marcu şi Ioan minunea orbului t mă ăduit de Mîntuitorul la Betsaida.

A mers într-o vreme şi a ascultat minunea: „Cînd trecea, Isus au v zut un orb din naştere. Ucenicii lui l-auă întrebat: «Rabi, cine a p c tuit, omul acesta sau p rin iiă ă ă ţ lui, de s-a n scut orb?» Isus au r spuns: «N-a p c tuit niciă ă ă ă omul acesta, nici p rin ii lui, ci s-a n scut aşa ca s seă ţ ă ă arate în el lucrurile lui Dumnezeu. Cuvine-se s fac pînă ă este ziu luă crurile celui de m-au trimis; c vine noaptea,ă cînd nimeni nu mai poate s lucreze. Cît sînt în lume, euă sînt lumina lumii»... Dup ce au zis aceste vorbe, auă scuipat el pre p -mînt şi au f cut tin din scuipat. Şi auă ă ă uns apoi ochii orbului cu tina aceasta şi au zis lui: «Mergi şi te spal în sc ld toa-rea Siloamului, care t lm cită ă ă ă ă înseamn Trimes». El s-a dus, s-a sp lat şi s-a întorsă ă v zînd”...ă

A ascultat în genunchi, cu fruntea pe lespede, minunea dup ă Evanghelia lui Ioan, şi minunea dup ă Evanghelia lui Marcu: „...Şi au pus mîinile pre el şi l-au întrebat: «Vezi ceva?» El s-a uitat şi a zis: «V d nişte oameni umblînd,ă dar mi se par ca nişte copaci»”...

Iar în întunerecul s u veşnic, l-a mîngîiat în elesul tainică ţ al spuselor: „...Apoi Isus au zis lor: «Venit-am în lumea aceasta pentru o judecat , anume: acei ce nu v d să ă ă vad şi cei ce v d s ajung orbi». Acei farisei care erauă ă ă ă lîng el, cînd au auzit aceste vorbe, i-au zis lui: «Oare şiă noi sîntem orbi?»... Şi le-au r spuns lor Isus: «Dac a i fiă ă ţ orbi, n-a i avea p cat; dar v aud zicînd: Vedem. Tocmaiţ ă ă de aceasta p catul vostru r mîne»”...ă ă

S-a întors acas pip ind drumul cu vîrful b ului de orb,ă ă ăţ şi înaintea lui şi pe lîng dînsul treceau oamenii cei mul iă ţ şi cu ochi lumina i, pe care el nu-i vedea şi nu-i va vedeaţ niciodat , m car într-o cea , ca pe nişte copaci. A r masă ă ţă ă

114

Dumineca Orbului

ziua întreag închis în c mar , pe marginea lavi ei, cuă ă ă ţ palmele pe genunchi, aşa cum st tea la locul de mil ,ă ă postind şi l sînd cuvintele s -i sune în untru cu o mareă ă ă blînde e şi alinare. A ştiut dintr-acel ceas c nu e unţ ă oropsit al lui Dumnezeu, cum îl socoteau muritorii d rui iă ţ cu vederea, ci un ales întru o anumit orînduial a lumiiă ă peste puterile lui de a cugeta.

Dar a doua zi, trec torii, aflîndu-l din nou la locul deă obşte, pe scaunul de piatr , l-au întrebat cu dojan :ă ă

— De ce-ai lipsit ieri?... Nu trebuia. Te-am c utat...ă Înadins ne-am ab tut din drum şi nu te-am g sit...ă ă

S-a întîmplat aceasta un an, şi al doilea, pe urm orbulă lui Dumnezeu a în eles c n-are drept s fure oamenilorţ ă ă cu vederea întreag o mul umire de care aveau trebuină ţ ţă în duminica lui, a orbului, mai vîrtos decît în celelalte zile. S-a lep dat de sine şi de balsamul minunii ascultate dină sfînta evanghelie, venind s r spund datoriei la loculă ă ă unde-l c u-tau cu deosebire în asemenea s rb toare deă ă ă prim var şi de luă ă min milostivii credincioşi aiă Mîntuitorului din trei cartiere. Pentru dînşii primenise c maşa şi straiul curat, cunoscînd c mila se scîrbeşte deă ă calicii zdren roşi şi urî i care sup r ochii şi-iţă ţ ă ă însp imînt .ă ă

P l ria se îngreuia pe genunchi de grindina monetelor.ă ăOrbul privea liniştit cu ochii albi în soare.O şcol ri cu uniform neagr de lustrin, şchiop tîndă ţă ă ă ă

din pricina pantofilor noi şi strîm i, r mase mai în urmţ ă ă dintr-o ceat de trei prietene şi zvîrli banul pe furiş.ă Metalul sun . Prietenele au întors capetele, pufnind deă rîs:

— Ai şi început turneul cerşetorilor, Sofico? Stai, c maiă ai pîn la sfîrşitul anului...ă

Şcol ri a se ruşin . Se pref cu a înnoda şiretulă ţ ă ă pantofilor. C ci este o vreme şi o vîrst cînd a milostivi ună ă calic înseamn o umilitoare sl biciune. Dup şcol riă ă ă ă ţă poposi un rîndaş, desf cînd col ul batistei cu din ii. Peă ţ ţ

115

Cezar Petrescu

urm o bab înă ă doit de şale, în polc încre it de dimieă ă ţ ă c lug reasc şi cu broboada tras pe ochi.ă ă ă ă

Matei se opri, aşteptînd-o s sfîrşeasc . Baba mai aveaă ă şi ceva de spus. I se vedea numai un col din b rbiaţ ă uscat , r sucit în sus, o jum tate ştirb de gur , un pliscă ă ă ă ă ă ascu it. Era surd , dup cum punea mîna la ureche,ţ ă ă întrebînd:

— Ha?Întrebare de prisos. Orbul nu cuvîntase şi nu cuvînta.

Ridica palma în sus, semn mut c a în eles şi c atît îiă ţ ă ajunge. Se va ruga disear .ă

Matei se întoarse cu spatele, privind spre cap tulă str zii. Se dep rta cî iva paşi. Nu voia s asculte p surileă ă ţ ă ă babei celei surde, cum nu i-ar fi pl cut s le afle nici al iiă ă ţ pe ale sale. Trase din chiostecul ig rii şi scuip împroşcatţ ă ă printre din i. În palm inea cele dou monete calde şiţ ă ţ ă asudate. Polul s u şi suta de lei pentru pomana lui Sergiu,ă feciorul întîilor s i st pîni.ă ă

Cînd baba plec , astupîndu-şi gura foanf cu tulpanul,ă ă Matei zvîrli cap tul de igar şi îi lu locul.ă ţ ă ă

Se mai uit dup b trîn . Mergea m runt, cu spateleă ă ă ă ă gîrbovit în polca încre it de dimie. De dou ori încercaseţ ă ă s traverseze strada şi de dou ori d duse înd r t,ă ă ă ă ă înfricoşat , fiindc se ar t departe un automobil o dat ,ă ă ă ă ă alt dat un tramvai.ă ă

„Asta-i o bab proast de la ar !” gîndi Matei şi se înă ă ţ ă -toarse s -şi pl teasc obolul. Sim i datoria s atragă ă ă ţ ă ă luarea-aminte orbului asupra monetei de o sut de lei,ă încercînd s i-o pun în mîn . Orbul ridic palmaă ă ă ă ap rîndu-se. Apoi privi cu ochii lui deşer i peste capul luiă ţ Matei, departe, sus, în soare. O sut de lei sau un leu,ă totuna, merg laolalt ! Matei d du drumul argintului înă ă p l rie, peste movili a de alte moă ă ţ nete albe şi galbene, coclite, cu un soi de p rere de r u c pomana nu eă ă ă pre uit în chip deosebit. Sprijinit cu o mîn de grilaj, îşiţ ă ă dest inui cele dou rug ciuni, care pentru a ajunge laă ă ă

116

Dumineca Orbului

Atoatef c torul, aveau nevoie de înt rirea unui orb în ziuaă ă ă de Duminec a orbului.ă

Orbul asculta neclintit.Auzea? Nu?Nu str b tea nimic pe chipul f r tres rire, în bulbiiă ă ă ă ă

mor i şi goi. Minunarea nu r spundea în afar . Se adunaţ ă ă în untru.ă

Ce lume ciudat mai este şi aceasta a oamenilor cuă ochi lumina i! Adineaori o femeie b trîn cerea rug ciuneţ ă ă ă pentru aflarea unui b rbat pribegit f r urme. Acum ună ă ă b trîn, dup glas, cerea rug ciune pentru aflarea uneiă ă ă femei plecate f r s lase ştire. La ce le mai foloseşteă ă ă atunci minunea luminii? „Apoi Isus au zis lor: «Eu am venit pe lumea aceasta pentru o judecat , anume: Cei ceă nu v d s vad , şi cei ce v d s ajung orbi».”ă ă ă ă ă ă

Orbul lui Dumnezeu ridic palma. Atît îi ajungea. Ştiaă cum trebuie s sune rug ciunea de disear în chilia lui. Îlă ă ă aştepta o noapte lung de închin ri. P stra r bojulă ă ă ă fiec ruia, iar pîn la asfin it aveau s se mai adune alteă ă ţ ă ciudate dureri şi nădejdi de t m duiri ale celor din lumeaă ă cu ochi de v zut.ă

Matei se uşur mai apoi de cealalt rug ciune, pentruă ă ă feciorul foştilor st pîni. Acela nu cerea nimic. Cerea Mateiă în numele s u luminare şi ajutor de sus întru apropiată ă întemeiere de cas nou . Orbul lui Dumnezeu num r înă ă ă ă gînd: „Asta-i a treia rugare de cas nou pe ziua de azi”.ă ă Şi lu aminte c la toate au venit al ii s -i spun cuvînt:ă ă ţ ă ă b trînii, mamele şi uncheşii, pentru tineri. Tinerii aveauă altceva de f cut într-o asemenea diminea cu soare şiă ţă liliac înflorit.

— Suta... Argintul e de la el, pentru el... l muri Matei,ă dintr-o onest dorin s înl ture o greşit în elegere şi înă ţă ă ă ă ţ teama ca nu cumva orbul lui Dumnezeu s încurceă socoteala rug ciunilor.ă

Orbul r mase de piatr , pe scaunul lui de piatr .ă ă ă

117

Cezar Petrescu

Matei b g de seam cum adierea uşoar de vînt îiă ă ă ă cl tina firele albe şi sub iri din pletele capului, firele moiă ţ din barba piept nat pe piept. Iar adierea aceastaă ă molcom înv lurat în soarele dulce al prim verii îi amintiă ă ă tremurul ierbii şi al lanurilor, cînd le înfioar vîntul, colo,ă undeva, departe, în cîmpurile de unde a plecat cu treizeci de ani în urm şi nu s-a mai întors.ă

Purt ochii de-a lungul str zii, cu vîn t caldarîm, şineă ă ă de tramvai, ziduri de piatr şi grilajuri de fier.ă

R sufl greu şi porni gr bit spre cas , c lcînd cr c nată ă ă ă ă ă ă în vîrful t lpilor, ca pe j ratic, împingîndu-şi cu degeteleă ă mînecile prea lungi.

Doi trec tori au încetinit pasul în dreptul orbului. Unul,ă ca s aprind pipa, cel lalt, s depun în p l rie ună ă ă ă ă ă ă m run iş.ă ţ

— Nu te-am ştiut filantrop, Grigori! vorbi cel cu pipa, suflînd în chibrit şi aruncîndu-l stins în p l ria orbului.ă ă

— Nici eu nu mi-am închipuit c eşti în stare s faciă ă ceea ce ai f cut acum! Tu, Ioachim Grult, donatorul,ă ctitorul Funda iei Grult, s batjocoreşti mizeria unui orbţ ă s rman!ă

Cel care se numea Ioachim Grult mîrîi articula ii neţ -în elese printre din i, f r s scoat pipa din gur .ţ ţ ă ă ă ă ă

P şi pîn la orb. Culese chibritul din p l rie şi îl zvîrliă ă ă ă jos. R scoli cu degetul în pumnul de monete. Mîrîi aă mirare cînd descoperi argintul. Îl lu în mîn şi îi c ută ă ă ă zim ii. Îl sun pe zid. P ru înc mai mirat:ţ ă ă ă

— E extraordinar! spuse de ast dat mai inteligibil,ă ă sco îndu-şi pipa din gur . E extraordinar, Grigori! Unulţ ă care a dat de poman o sut de lei, şi suta nu e fals !ă ă ă Aceasta însemneaz c spe a imbecililor nu s-a stins deă ă ţ pe lume.

— Te-ar fi bucurat s descoperi înc o tic loşie stupidă ă ă ă şi inutil ? întreb Grigori. Pe cine ar fi înşelat cel careă ă d dea de poman o sut de lei fals ? Cine l-ar fi silit să ă ă ă ă

118

Dumineca Orbului

dea de poman ? Şi dac nu-l silea nimeni, de ce s -şiă ă ă încarce sufletul cu o înşel ciune, cu o fars de prost-gust?ă ă

Ioachim Grult îl privi de sus în jos, printre pleoape, cu buzele r sfrînte la col uri de scîrb .ă ţ ă

Morm i, muşcînd iar şi din osul pipei:ă ă— Treci la loc. Spui prostii...Era un om deşirat, slab din cale-afar , scofîlcit şi verzuiă

la obraz, cu amestec de fire albe şi negre în barba nerasă de cîteva zile. Ochii mici şi cenuşii, adînci i sub pleoapeleţ coborîte anormal, ca la unele p s ri carnivore şi la uneleă ă reptile cînd dormiteaz , luceau de-o vivacitateă neliniştitoare, contrastînd cu oboseala tr s turilor şi cuă ă mişc rile lenevoase ale trupului. Toat via a şi totă ă ţ caracterul figurii se aflau concentrate în aceşti ochi, apropia i de r d cina nasului osos, iscoditori şi ironici,ţ ă ă r ut cioşi şi acizi, în ciuda obloanelor pe jum tateă ă ă închise...

Pentru a filtra privirea prin linia îngust , Ioachim Grultă îşi înclina capul pe ceaf , ca turiştii în contemplareaă monumentelor istorice. Schima buzelor era îns a unuiă turist blazat.

— Spui prostii, relu firul vorbei, fiindc tocmai acesta eă ă elementul de baz , permanent, al stupidit ii omeneşti. Înă ăţ 99 cazuri la sut , omul s vîrşeşte tic loşia, şi f r folos, şiă ă ă ă ă f r s -l fi silit cineva. F r nici o justificare. Tic loşiaă ă ă ă ă ă pur .ă

— Te exprimi în cimilituri. M rturisesc c nu pricep...ă ă rosti tovar şul lui Ioachim Grult.ă

Rotund, bine hr nit şi rumen la fa , b rbierit proasp tă ţă ă ă şi cu o urm de pudr roz la gene şi n ri, dovedea înă ă ă surîsul satisf cut c nu-l îndurereaz aceast incapacitateă ă ă ă de a pricepe.

Ioachim Grult îi ridic b rbia gr sun cu coada pipei şiă ă ă ă îl privi în ochi:

— Vorbesc, bineîn eles, ca un om ieşit numai de un anţ dintr-o cas de s n tate... Aceasta poate s - i fie oă ă ă ă ţ

119

Cezar Petrescu

explica ie. Mai vorbesc ca unul care a fost internat în casaţ de s n tate gra ie binevoitoarei şi dezinteresateiă ă ţ interven ii a familiei... Adic a celor pe care nu-i sileaţ ă nimeni s fac o tic loşie şi nici n-au tras vreun folos,ă ă ă precum s-a dovedit. Aceasta poate s - i fie a douaă ţ explica ie. Acum gîndeşte pu in şi ai s înţ ţ ă elegi. Pentruţ atît nu- i trebuie nici creierul lui Kant, nici al lui Einstein.ţ i-ajunge miezul t u de nuc .Ţ ă ăGrigori primi ofensatoarea compara ie a creierului s uţ ă

cu miezul de nuc în aceeaşi imperturbabil senin tate.ă ă ăÎşi şterse b rbia cu batista parfumat şi zîmbi fericit.ă ă

Zîmbea fericit fiindc diminea a de mai era frumoas şiă ţ ă cald ; dup cum tot atît de fericit ar fi acceptat-o dac ară ă ă fi fost ploioas şi rece. Îi st tea în norocita sa fire să ă ă g seasc încînt tor tot ce vede, aude şi se întîmpl .ă ă ă ă Prietenul fusese internat cu sila într-o cas de s n tate.ă ă ă Pe dînsul nu-l amenin a aşa ceva. Un motiv s se simtţ ă ă fericit. Ioachim Grult ieşise de acolo. Un motiv s se simtă ă fericit c povestea s-a sfîrşit aşa. Cît despre cele ce leă spune el şi le face, nu-l puteau surprinde nepl cut, niciă jigni. Erau fapte şi vorbe de om care s-a întors dintr-o cas de s n tate. Cel mult pot fi amuzante, sup r toareă ă ă ă ă în nici un caz. Cu beatitudine, aştepta, deci, s vad ce vaă ă urma.

Ioachim Grult puse suta de lei în buzunarul vestei. Mai c ut în p l rie monet m runt pîn la patruzeci de lei.ă ă ă ă ă ă ă ă Orbul nu d dea semne de nelinişte ori de întrebare, înă încremenirea lui încorporat pietrei, cu palmele peă genunchi, cu ochii albi privind f r s vad .ă ă ă ă

— Eşti un orb de isprav ! recunoscu Ioachim Grult. N-aiă mişcat mîna s - i aperi comoara, nu te-ai temut c pot să ţ ă ă plec şi s te las în pagub ... Aceasta-mi dovedeşte c eştiă ă ă mai în elept şi c vezi mai bine decît acest prieten alţ ă meu, care a holbat ochii şi n-a priceput nimic, deşi ineţ conferin e psihologice pentru un auditoriu mai tîmpitţ decît el. Ca s - i l muresc socoteala, afl c i-am luat oă ţ ă ă ă ţ

120

Dumineca Orbului

sut patruzeci de lei. Adic exact strictul meu necesar peă ă ziua de azi: dejunul şi tutunul pentru pip . Masa de seară ă are alt cîntec. Nu te intereseaz . Şi astfel stînd lucrurile,ă primeşte în schimb hîrtia aceasta de lei cinci sute...

Scoase din cel lalt buzunar al vestei o bancnot , oă ă mototoli ghemotoc, l sînd-o s cad ca o bil în p l rie.ă ă ă ă ă ă

Pe chipul orbului nu tres ri un singur tr s.ă ă— Constat c eşti de o indiferen scandaloas pentruă ţă ă

un cerşetor! observ Ioachim Grult. Aceasta, amice, poateă s fie un bun, poate s fie şi un r u... Depinde deă ă ă interpretare. În orice caz, diferen a de trei sute şaizeci deţ lei primeşte-o cu inim bun de la mine; îmi faci ună ă serviciu. Dar nu pentru mine s te rogi. N-am nevoie. Ciă pentru acest prieten al meu. Pune cuvînt acolo unde ai trecere, dac ai într-adev r, ca s nu-l mai înşeleă ă ă nevasta... Nu pîn la moarte. Aceasta ar fi prea mult.ă M car trei s pt mîni... Şi de-i prea mult şi atîta, m cară ă ă ă trei zile. Nu uita! Îl cheam Grigori Costacopol pe nume,ă iar pe dumneaei, coana Semiramis; nume p gîn şiă predestinat p catului lumesc... Roag -te, iar după ă ă rezultat voi cunoaşte dac eşti într-adev r orbul luiă ă Dumnezeu, cum î i spune lumea pe aci, ori numai unţ infam impostor.

Ioachim Grult îşi apuc prietenul de bra , puf ind cu neă ţ ă -p sare din pip . Ocolir doi indivizi cu şepcile trase peă ă ă ochi: unul rezemat de un stîlp de tramvai, cel lalt, de zid.ă Amîndoi priveau spre orb cu mîinile în buzun ri, mozolindă în buze capete stinse de ig ri.ţ ă

— Ce- i veni, frate?! întreb Grigori Costacopol dupţ ă ă ce-au urcat iar şi trotuarul îngust.ă

— S -i dau trei sute şaizeci de lei?... Nimic mai uşor deă în eles, onorabile psiholog. Mi-am re inut strictul necesar.ţ ţ M-am dezb rat de ceea ce însemna un prinos inutil şiă periculos; îndemnul viciilor, ispitelor şi nefericirilor... În mic, am f cut ast zi exact ce-am f cut pe alt m sură ă ă ă ă ă acum cinci ani, înainte de a intra la balamuc...

121

Cezar Petrescu

— Nu aceasta te întreb, protest Grigori. Cu banul t uă ă faci ce vrei, cum ai mai f cut. Ce- i veni îns s vorbeştiă ţ ă ă aşa despre Semiramis?... Toate au o limit , dragă ă Ioachime...

— De perfect acord. Toate au o limit !... Aceasta s-ară cuveni s i-o spui îns scumpei tale Semiramis. A începută ă s se întreac binişor cu gluma. Ai devenit fabula tîrgului.ă ă

— Cum? Adic tu crezi c ... rosti Grigori Costacopol,ă ă retr gîndu-şi mîna de sub bra ul prietenului, roşu la fa ,ă ţ ţă dar continuînd s surîd imbecil.ă ă

— Eu cred? Numai eu? Crede şi ştie toat lumea. Şiă dac prietenii cu mintea întreag nu g sesc c se cadeă ă ă ă s - i turbu-re tîmpita ta beatitudine, o fac eu aceasta, cuă ţ dreptul nebunului. M car de atît privilegiu m bucur. Potă ă spune în fa a omuţ lui cele ce al ii şoptesc numai la spate,ţ cu o ipocrit comă p timire în aparen , de fapt, cuă ţă scîrboas voluptate de maă halagii... Voi mai servi asemenea adev ruri cuiva, poate chiar cîtorva, în ast -ă ăsear ... M-au vrut nebun? Vor auzi vorbe de nebun!...ă

— Dar eu nu spun de fel c ai fost ori c eşti nebun,ă ă drag Ioachime!ă

Grigori Costacopol îi apucase el bra ul, iar în glasţ pusese o rug minte şi un reproş pe care prietenul leă în elese foarte bine. Ioachim Grult se opri, îşi scoase pipaţ din gur , se înă toarse pe jum tate şi îl privi cu mil ironic ,ă ă ă dîndu-şi capul pe ceaf .ă

— Ha-ha! Ce laş şi p c toas e firea omeneasc ,ă ă ă ă ă dragul meu psiholog! Nu m-ai crezut nebun şi nu sînt nebun. Deci vrei s - i vorbesc ca toat lumea. S te cruă ţ ă ă ţ de adev rurile nepl cute. Poftim! Afl c toate cele spuseă ă ă ă de mine au fost o glum idioat . Nimic nu e adev rat.ă ă ă Dac ar fi adev rat, cum aş fi avut curajul şi cruzimea să ă ă i le rostesc în fa ? Ce fel de prieten aş fi? Cum mi-ai maiţ ţă

întinde mîna? Acum eşti mul umit?ţ— Nu aşa, Ioachime, cu vorbe în doi peri... Cu aceasta

n-ai rezolvat nimic.

122

Dumineca Orbului

— Nici nu vreau s rezolv ceva!... declar Ioachimă ă Grult, înfigîndu-şi pipa între din i. Las prostiile! Uit -le!ţ ă ă Bucur te de aceast superb zi de mai, c ci eşti dină ă ă ă fericita spe a celor s raci cu duhul şi cu drept laţă ă bucuriile s raci-lor cu duhul... Priveşte cerul. E tot aşa deă albastru şi pur ca al Italiei.

Grigori Costacopol privi cerul. Îşi aminti Italia voiajului de nunt , cerul Floren ei. Nu poate s fie adev rat! Sigură ţ ă ă c nu e adev rat! Sînt numai n scocirile unui om care,ă ă ă chiar dac a fost vreodat cu mintea teaf r , şi-a smintit-ă ă ă ăo definitiv în casa de s n tate. Şi, revenind la fireasca saă ă beatitudine, încuviin :ţă

— E într-adev r un cer extraordinar, Ioachime! Înă onoarea lui ar merita s-o iau dup amiaz pe Semiramisă ă undeva, la cîmp, la munte, spre Valea Prahovei... Cu neputin , îns . Trebuie s-o trimit singur . Iar eu, ca unţă ă ă imbecil — cum bine ai spus — s r mîn aci şi s citesc ună ă ă discurs de înmormîntare.

— Nu e nimic, îl consol prietenul. Mîine ai s - iă ă ţ reciteşti discursul în ziar, probabil înso it de o fotografieţ luat la fa a locului, şi te vei sim i foarte fericit. Te asigur.ă ţ ţ Pe cu-vîntul meu de nebun!

Ioachim Grult mîrîi un hohot printre din ii încleşta i înţ ţ pip , prinzîndu-i bra ul.ă ţ

Prinzîndu-i bra ul, Odeta Cristodoreanu îşi apropiaseţ prietena de fereastr . Îi cercet ochii în lumina vie a zilei.ă ă B nuiala ei se adeverea.ă

— Gina, tu ai plîns ast zi.ăGina recunoscu:— Am plîns. De ce s te mint?... Fii f h grij îns ...ă ă ă ă ă

Înth-un ceas n-are s se mai cunoasc nimic... Nu veiă ă avea o domnişoar de onoare uhît şi plîns ... Ştii cît deă ă ă repede m refac eu...ă

— De data aceasta nu prea pare... îşi exprim îndoialaă cu placiditate Odeta Cristodoreanu, abandonînd-o şi

123

Cezar Petrescu

verificîndu-şi con inutul poşetei: tubul de roşu, pudraţ comprimat , fardul pentru pome i.ă ţ

— Ai s vezi tu! îi f g dui Gina cu hot rîre, ca şi cumă ă ă ă aceast schimbare depindea numai de voin a sa.ă ţ

Cu uşurin de veveri , s lt pe pervazul ferestrei. Seţă ţă ă ă aşez cu fa a spre interiorul camerei, balansînd picioareleă ţ în pantofii miniatur . Aşa îşi f cea singur umbr , înă ă ă ă toars cu spatele la soare. Urmele de plîns nu se maiă desluşeau sub borul p l rioarei zvîrlite pe un ochi cu o saă ă -vant zv p iere, cum cerea moda timpului. La acesteă ă ă urme se ad ugaser pe obrazul îngust şi ar miu alteă ă ă semne proaspete, mai anevoie de ascuns şi foarte uşor de t lm cit pentru o privire mai subtil decît a Odetei.ă ă ă

O surprindea un sentiment bizar.Nu-şi mai reg sise prietena.ăA crezut mai întîi c aceast impresie de stinghereal eă ă ă

fireasc dup o desp r ire îndelungat şi c are mai alesă ă ă ţ ă ă o pricin fizic . Odeta se mai împlinise la piept, la bra e şiă ă ţ la coapse. Se rotunjise la trup şi se buc lase la obraz.ă Înc pu in, şi amenin a s treac în categoria ă ţ ţ ă ă poids lourd. Pentru o fost candidat la ftizie, cum o avertizau mediciiă ă în primii ani de facultate, însemna, f r îndoial , o pre-ă ă ăfacere îmbucur toare. Atunci se hr nea cu droguri, piluleă ă şi extrase de glande, f r efect. Acum izbutise naturaă ă acolo unde au dat greş doctorii şi medicamentele.

Schimbarea era îns mai adînc şi altfel neprev zut .ă ă ă ăÎn locul camaradei nebunatice, gata la n zbîtii şi laă

chicote de rîs în unghere, aflase o Odet necunoscut ,ă ă flegmatic , grav , cu precepte de burghez prematur peă ă ă ă buze, cu un surîs comp timitor de renegat pentruă ă încînt toarea lor via de şcol ri e şi studente. O sim iseă ţă ă ţ ţ deodat opac la amintiri. Parc le desp r ea oă ă ă ă ţ membran sub ire, dar rece şi rezistent , împiedicîndu-leă ţ ă comunicarea fluid a gîndului din vremea cînd nici n-aveaă una nevoie s duc o vorb la cap t ca s-o în eleagă ă ă ă ţ ă cealalt .ă

124

Dumineca Orbului

Într-o jum tate de or îi vorbise cu o satisfac ieă ă ţ l b r at în am nunte numai despre cadourile de nunt ,ă ă ţ ă ă ă st ruind asupra evalu rii lor în bani; despre leafa şiă ă perspectivele de înaintare ale lui Barbu; despre personajele simandicoase care s-au anun at c vorţ ă r spunde la invita ie; despre un oarecare serviciu de 24ă ţ persoane, care a fost comandat pentru o între inut aţ ă unui faimos bancher şi pe care Nae Cristodoreanu, cu mult st ruin şi diploma ie, l-a smuls negustorului. Oă ă ţă ţ mai preocupa chestia unui automobil pl tibil în rate şi ună şofer înc p înat la tocmeal pentru o diferen de cinciă ăţ ă ţă sute de lei. Nu-şi ascundea vanitoasa mul umire c Naeţ ă Cristodoreanu, director general de minister, om cu vaz şiă cu întinse cunoştin e în breasla funcţ ion reasc aţ ă ă capitalei, mobilizase în mod cu totul excep ional primarulţ de culoare şi slujbaşii mai m run i de la starea civil , într-ă ţ ăo zi de duminec , scutind nuntaşii de proă miscuitatea plebei din celelalte zile. Odeta cea adev rat , prietena şiă ă confidenta ei, altfel era şi altceva i-ar fi povestit într-un ceas ca acesta.

— Şi, m rog, pentru ce ai plîns, dac nu sînt indisă ă -cret ? întreb Odeta Cristodoreanu, trecînd în fa a oglinziiă ă ţ şi aranjîndu-şi pentru a treia oar zulufii blonzi sub p l riaă ă ă de pai albastru-închis, asortat cu rochia şi mantoul.ă

Gina strînse a neştire din umerii mici. Era de prisos s -iă spun adev rul acestei Odete, str ine de ea.ă ă ă

— Nu ştiu precis de ce am plîns. Phostii...Prietena o privi prin oglind . Rosti cu aerul de superioă -

ritate al unei persoane practice şi serioase, care se ştie în drept s propov duiasc şi altora aceleaşi virtu i:ă ă ă ţ

— Cred, drag Gino, c a trecut vremea prostiilor. Via aă ă ţ nu le admite şi noi le isp şim în modul cel maiă dezagreabil.

— Da, Odeta. Ai dheptate! suspin Gina.ăPrietena continu s-o iscodeasc prin oglind cuă ă ă

privirea:

125

Cezar Petrescu

— Şi ce este cu acest domn, pe care spui c l-ai invitată din proprie ini iativ ?... El e prostia?ţ ă

Gina s ri jos de pe pervazul ferestrei, merse pîn laă ă Odeta şi îi puse mîinile pe umeri, în l îndu-se în tocuri.ă ţ

— Te hog, Odeto, te hog mult, mult de tot... Nu vorbi aşa! Pentru prietenia noastr , nu vorbi aşa...ă

Odeta Cristodoreanu îi desprinse mîinile încet de pe umeri şi îi înf şur bra ul dup gît, strîngînd-o lîng ea, caă ă ţ ă ă pe un copil mic şi prostu , cu o pornire de dragoste careţ mai supravie uia totuşi din lunga lor camaraderie deţ şcoal , copil rie, adolescen .ă ă ţă

Un timp a fost t cere. Le apropia mai mult această ă alipire a trupurilor prin stofa înc lzit de sîngele lor decîtă ă cuvintele ce nu mai sunau în acelaşi grai, din aceeaşi lume. Se auzeau uşi trîntite. Glasuri. Paşi apropiindu-se şi dep rtîndu-se în antret. Toat larma unei case cuă ă numeroşi copii, într-o zi de nunt cu mare alai. Afar , înă ă curtea pavat , zbîrnîiau automobilele, îngr m dindu-seă ă ă s -şi caă -pete loc.

— Aşadar, e ceva serios? O phostie sehioas ? întrebă ă Odeta, parodiind vorba prietenei.

— Alt dat m-ai fi în eles, f h s mai întrebi, Odeta...ă ă ţ ă ă ă— Atunci ce te mai opreşte s nu faci şi tu ca mine? Iaă

exemplu şi invit -m cît mai curînd s - i întorc vizita.ă ă ă ţ Vorbesc cu Barbu şi îl conving s - i fim noi nuni.ă ţ

Gina Alim nescu discern o sup r toare vulgaritate înă ă ă ă aceast grab şi siguran cu care prietena simplifica poă ă ţă -vestea ei mult mai gingaş . Mutînd dintr-un loc în altulă nimicurile de toalet de pe mesu a oglinzii, murmur :ă ţ ă

— Nu e atît de simplu, Odeta. Înc nu e vohba deă aceasta. De-abia ne-am cunoscut.

— Atunci nu e ceva serios! trase concluzia cu dezaprobare Odeta.

— Eu cred c da, Odeta.ă— Dac aşa crezi şi aşa este cum crezi tu, revii tot laă

cele ce i-am spus, Gin mic şi f r de minte. Ai nevoieţ ă ă ă ă

126

Dumineca Orbului

de pu in energie şi tenacitate... S - i serveasc exemplulţ ă ă ţ ă meu... Ce- i imaginezi c -mi propunea domnul Barbuţ ă acum trei luni? S mai prelungim logodna un an, pentruă nu ştiu ce studii de perfec ionare în str in tate. A! Nu...ţ ă ă Mersi! Ne-a ajuns cvasi logodna noastr , care dureaz deă ă doi ani... I-au ajuns şi lui studiile în str in tate, cînd euă ă am stat aci s -l aştept, refuzînd alte partide, şi dumnealuiă s-a distrat cu berlinezele şi charlotenburghezele sale... Ori, ori! El m iubeşte, eu îl iubesc. Putem tr i f ră ă ă ă studiile de specializare. Leafa lui şi cu venitul meu ne ajung prea destul cu o dozat chibzuial . Nu in să ă ţ ă inventeze nimic, cum pretinde el, nici s ambi ioneze laă ţ cine ştie ce carier excep ional ... Încet şi sigur. Tr im peă ţ ă ă p mînt. I le-am spus neted, cum i le spun. Neted şi cuă ţ efect imediat!... În trei zile am fixat data. Şi dac am pus-ăo atît de departe, am f cut-o de comun acord, numai caă s -şi aranjeze mutarea de la Moreni la Ploieşti. Aci a pusă în mişcare şi tata sfin ii noştri de la Ierusalim. Ca s seţ ă conving domnul Barbu al meu c pe lîng zestre maiă ă ă aducem şi alt capital însemnat pentru o carier ... ă Phostia ta ce învîrte în via , ce meserie are?ţă

— Magistrat... r spunse cu repulsie Gina la acest inteă -rogator. Ce impohtan are?ţă

— Are foarte mare, copila mea. E bun şi magistratura.ă Cu pu in bun voin şi protec ie, poate sc pa de la proţ ă ă ţă ţ ă -vincie, s vin la centru. C ci îmi imaginez c în provincieă ă ă ă v-a i cunoscut, la Oradea ta... Aş avea chiar drept s mţ ă ă sup r pe tine, Gino, c nu mi-ai scris nimic... Cum ai putută ă s -mi ascunzi aceasta?ă

Gina plec genele în jos, pref cîndu-se foarte sp şită ă ă ă de aceast vinovat t inuire. Odetei de alt dat , de anulă ă ă ă ă trecut, i-ar fi m rturisit totul. Cum l-a cunoscut pe Gigiă abia ast -noapte în gar ; cum le-au fost destul două ă ă ceasuri, mai pu in chiar, ca s ştie c se iubesc. Cum n-arţ ă ă mai fi în stare s spun altceva nimic despre dînsul,ă ă despre familia lui, despre cele ce l-au adus în Bucureşti şi

127

Cezar Petrescu

despre pricina celor doi ani de exil, pomeni i de Gigi ast -ţ ănoapte. I le-ar fi istorisit toate cu de-am nuntul, stîndă mîn în mîn , ca în anii lor cei buni, în elegîndu-se f r să ă ţ ă ă ă existe între dînsele nici o stînjenire.

Acestei Odete necunoscute îns , m rginit laă ă ă preocup ri terestre — leaf , carier , venit, mut ri,ă ă ă ă protec ie — nu-i mai putea confesa adev rul. Nu l-ar maiţ ă fi în eles.ţ

— Încît înc o dat î i repet, Gino! rosti senten iosă ă ţ ţ Odeta Cristodoreanu. Energie şi tenacitate... Calc peă urma mea.

Gina cuprinse mîna gr sulie şi alb a Odetei, r sucindu-ă ă ăi verigheta de pe deget.

Îi aminti într-o oftare abia şoptit :ă— Tu ui i ceva, Odeta!...ţ— Adic ?... M ştiam cu o memorie excep ional înă ă ţ ă

şcoal .ă— Ui i c între tine şi mine este o deosebihe. Dinţ ă

nefehicire pentru mine, o foarte mare deosebire... Eu am mai iubit... Mai bine spus: am mai crezut c iubesc... Peă cînd tu l-ai iubit numai pe Bahbu al t u.ă

Odeta Cristodoreanu strînse din umeri, aşezîndu-şi a pa tra oar zulufii oxigena i sub p l rie, trecîndu-şi înc oă ţ ă ă ă dat puful de pudr pe obraz. Îi vorbi prin oglind :ă ă ă

— Ei şi? Ai crezut c iubeşti. Te-ai înşelat... S-a înşe lată şi el. V-a i înşelat amîndoi. Povestea cea mai banal ! N-aiţ ă s te c lug reşti pentru asta... A trecut vremea cîndă ă ă dezam gitele din dragoste luau drumul mîn stirii.ă ă

O clip se gîndi s -i spun Ginei c va fi şi ă ă ă ă el disear .ă Omul pe care Gina a crezut c -l iubeşte şi pe care Gina l-aă iubit, oricît ar încerca s nege acum cu sofismele ei naive.ă E un prieten al familiei, o rud întrucîtva, deşi foarteă îndep rtat . Şi e în orice caz un personaj prea cuă ă noscut şi pre uit în lumea capitalei, o tîn r glorie care sun preaţ ă ă ă frumos într-o cronic monden de mariaj spre a fiă ă înl turat de pe lista invita ilor ca un individ oarecareă ţ

128

Dumineca Orbului

numai fiindc a avut o aventur nepl cut pentru Gina.ă ă ă ă Cumin enia o pov ui s lase întîmpl rii grija de aţ ăţ ă ă descurca aceast întîlnire. Îşi aminti vorba slujnicei de laă ar , Len a-Toanta: „Duducu o, dup cîne s nu sai înţ ă ţ ţ ă ă

ap . Las -l s se descurce singur. Înoat f r s -l fiă ă ă ă ă ă ă înv at nimeni şi tot iese la mal... Aşa şi cu omul.” Deăţ asemenea gînd şi mai ales de formularea lui grosolan seă ruşin îndat cu remuşcare. Aruncînd puful de pudr înă ă ă cupa de cristal, se întoarse spre Gina şi, plecîndu-se, îşi apropie obrazul de obrazul ei, înlocuind astfel s rutul peă care nu-l permitea roşul de buze.

— Nu m crede atît de nesim itoare, Gino... i le spună ţ Ţ toate neted, f r înconjur, fiindc ai nevoie de un trataă ă ă ment energic... Aş dori s în elegi o dat pentruă ţ ă totdeauna c nu mai trebuieşte s priveşti înd r t.ă ă ă ă Deosebirea dintre noi dou e numai în imagina ia ta.ă ţ Iubeşti? Pentru o fat care nu vrea s se declasezeă ă concluzia logic a iubirii este mariajul. Ce fac eu azi veiă face tu mîine...

Gina st rui:ă— Tu mi le spui acestea f r s le crezi, Odeta dhag .ă ă ă ă

Din compasiune. Ştii bine c eu nu mai pot aduce omuluiă pe cahe îl iubesc ceea ce duci tu în c snicie.ă

— Dac te iubeşte, nu are nici o importan . Absolută ţă nici una!

Zîmbind cu triste e, Gina întinse mîna la etajera vecinţ ă cu oglinda şi scoase din raft o carte a lor, cunoscut :ă

— R spunsul îl ai aci, Odeta. Cahtea am citit-o amînă dou acum doi ani. Tu mi-ai dat-o atunci. Şi tu ai subliniată un pasaj, la care am meditat mult mai tîhziu... Mai tîhziu şi mai ales ast zi-diminea , ca s - i vin cu ochii aceştiaă ţă ă ţ plînşi.

Odeta Cristodoreanu îşi arunc ochii pe carteaă deschis , la pasajul subliniat:ă

129

Cezar Petrescu

„Jenny appelait ce genre de personnes des pêches à quinze sous... Ces pêches paraissent excellentes... Seulement, tout près d’elle, on aperçoit un autre panier de pêches qui coûtent trente sous... Elles semblent de la même qualité que les premières. Pourquoi existerait-il des pêches d’un prix deux fois plus élevé qu’un autre?... Oui... mais voilà, les pêches à quinze sous ne sont parfaites qu’en apparence: chacune possède une légère tare... un petit endroit gâté... une tache presque imperceptible... une meurtrissure... Il faut les tourner avec précaution, en tout sens, pour voir la tache. Mais celle-ci n’en existe pas moins... Eh bien, conclut Jenny, je suis tout à fait comme”...4

Odeta închise foaia şi aşez cartea la loc, în raft, f ră ă ă s -şi poat alunga un sentiment egoist şi meschin deă ă superioritate fa de prietena ei, care se clasificaseţă singur printre piersicile ă „à quinze sous” şi r mînea înă aceast categorie.ă

— Stupizenii! exclam f r convingere. Literatură ă ă ă proast şi demodat !ă ă

Gina sublinie uşor cu unghia numele autorului pe mu-chia c r ii din raft:ă ţ

— Mauhice Baring nu e un autor demodat. Literatura lui nu e phoast , drag Odeta. Eşti foarte sigur de aceasta,ă ă ă fiindc amîndou îi pîndeam c h ile în vitrin pe m suhă ă ă ţ ă ă ă ce ap reau... Dar chiar de-ah fi o litehatur proast , nuă ă ă pentru o frumuse e literar i-am amintit pasajul, ciţ ă ţ 4 „Jenny numea acest gen de persoane piersici de cincisprezece bani. Aceste piersici p reau excelente. Numai c , aproape de tot de ele, seă ă z reşte un alt coşule de piersici care cost treizeci de bani. Eleă ţ ă p reau de aceeaşi calitate ca primele. De ce exist piersici de un preă ă ţ de dou ori mai ridicat decît altul? Da... dar iat , piersicile deă ă cincisprezece bani nu sînt perfecte decît în aparen : fiecare posedţă ă o tar uşoar ... un mic loc stricat... o pat aproape imperceptibil ... oă ă ă ă strivitur . Trebuie s le întorci cu precau ie, în toate sensurile, pentruă ă ţ a vedea pata. Dar totuşi aceasta exist . Ei bine, conchide Jenny, euă sînt exact ca...” (fr.).

130

Dumineca Orbului

fiindc exprim exact... duheros de exact... ce, simt eu,ă ă cum simt eu, Odeta. Cum de nu mai po i tu în elegeţ ţ aceasta, tu, Odeta, dup atî ia ani de prietenie?ă ţ

Odeta Cristodoreanu fu mişcat de acest apel la amină -tire. Înc nu era pe deplin viitoarea matroan , cu trup şiă ă suflet consacrat grijilor casnice: coşni , masa la or ,ă ţă ă ghetele copiilor, ciupelile buc t resei la pia . Se afla la oă ă ţă r spintene de tranzi ie, la un început de drum care o vaă ţ înghi i pentru totdeauna cu încetul în nisipurile luiţ mişc toare. Deocamdat , p stra urme din sufletul celeiă ă ă -lalte Odete; slabe şi leg nate pîlpîiri de alt v paie, agoă ă ă -nic . Îşi zgudui prietena de umerii mici:ă

— Ascult , Gino! Dac o singur dat te mai audă ă ă ă st ruind cu ă phostiile tale, î i aplic muştru ca la şcoal ! Ştiiţ ă tu! Nu te mai gîndi la phostiile tale vechi; gîndeşte la phostia cea nou ! Şi f ca s nu mai fie o ă ă ă phostie!

Depinde de tine. i-o repet mereu, cu toat dorin aŢ ă ţ mea s - i fiu o prieten util cu sfatul la nevoie, nu numaiă ţ ă ă o fost camarad de nebunii. Vremea nebuniilor a trecut!ă ă Priveşte via a în fa ... Cad numai cei cari se las doborî i.ţ ţă ă ţ Fixeaz - i aceasta în minte...ă ţ

O inea cu bra ul dup gît, în fa a toaletei.ţ ţ ă ţGina Alim nescu v zu înc o dat imaginea lor r sfrîntă ă ă ă ă ă

de oglind : cît de nepotrivit pereche alc tuiau acum! Ea,ă ă ă mic , firav , ştears , estompat în rochia gris-argintie,ă ă ă ă al turi de prietena robust , cu picioarele solid înfipte peă ă p mînt. Ea, cl tinat ca o fragil smicea de trestie; Odeta,ă ă ă ă cl dit pentru o via temeinic , f r surprize şi f ră ă ţă ă ă ă ă ă mister.

Dincolo de uş se înte eau paşii.ă ţCioc ni un deget şi sun glasul lui Barbu Leca:ă ă— Hola! Sfîrşi i cu secretele, preafrumoaselor! Eţ

dou sprezece f r un sfert!ă ă ăŞi glasul Nadinei, sora mai mic a Odetei Cristodoă -

reanu:— Deta, a început s se impacienteze ă maman!

131

Cezar Petrescu

Gina voi s se repead la uş , s trag z vorul. Odeta îiă ă ă ă ă ă f cu semn s nu se gr beasc :ă ă ă ă

— Las -l s mai aştepte pu in pe domnul Barbu. Nuă ă ţ vreau s se deprind de pe acum cu ideea c -i stau laă ă ă ordine!

Cioc niturile de deget fur urmate de lovituri cuă ă pumnul. Dup g l gie şi chicote se ghicea c tribul dină ă ă ă dosul uşii a crescut.

Vocea lui Barbu Leca se îngroş cavernoas :ă ă— În numele legii, deschide!— Acum po i s -i dai drumul nebunului, c adun toatţ ă ă ă ă

casa... rosti placid Odeta, întorcîndu-se iar şi la oglind ,ă ă s -şi examineze pudra şi roşul de obraz.ă

N v lir cu to ii în untru, Barbu şi fra ii mai mici aiă ă ă ţ ă ţ Odetei: Bazil, Nadina, Bebe, Fanfan, Dolofanul...

Fra ii şi surorile purtau ca semn distinctiv al familieiţ cîteva tr suri comune, moştenite mai mult de la Mariaă Cristodoreanu decît de la Nae: sprincenele îmbinate, pome ii proeminen i, ochii pu in oblici, un vag tip mongol,ţ ţ ţ dac s-ar putea închipui mongoli cu ochii albaştri şi cuă pieli a alb-roz .ţ ă

— Ce delicioas te-ai f cut tu, Nadina! exclam Ginaă ă ă Alim nescu, minunîndu-se c atît de mult seam n acumă ă ă ă cu Odeta de alt dat .ă ă

N-avu cînd s -şi rosteasc aceast descoperire. Îi luă ă ă ă Barbu Leca înainte:

— Nu e aşa? Leit Odeta de acum trei ani, cînd am cunoscut-o!

Odeta uguie buzele în semn de indiferen pentruţ ţă „scîndura” de atunci. Barbu purt de cîteva ori ochii de laă o sor la alta. I se p ru Ginei c dac ea s-ar afla în loculă ă ă ă Odetei, asemenea privire nu i-ar fi pe plac. O vag reflec ă -ie îndat risipit în tumultul întreb rilor şi exclama iilorţ ă ă ă ţ

care o asaltau. Ea era o amic veche a tuturor, îi v zuseă ă crescînd, întrecînd-o în în l ime; îşi petrecuse zile întregiă ţ

132

Dumineca Orbului

în aceast cas a lor şi la ar , la moşioara cu vie dină ă ţ ă Prahova.

Barbu Leca îi cuprinse amîndou mîinile. Era şi el oă cunoştin veche, un camarad. Rosti, rîzînd zgomotos:ţă

— Numai de hatîrul t u, Gino, n-am spart uşa cuă um rul. Ce v-a i povestit atît?ă ţ

— Nimicuri de ale noasthe.— De ale tale, poate, Gino! De ale Odetei nu cred. Ea a

eliminat nimicurile din via ... Ai remarcat ce ideiţă macabre are aceast prieten a ta? Nu ştiu unde le-a gă ă ă sit! Nici mai mult, nici mai pu in decît s m pun subţ ă ă ă papuc! Se anun o madam Leca teribil ! Parc m v dţă ă ă ă ă ascuns dup ziar, înfundat într-un jîl , la gura sobei, cîndă ţ va începe s cad asupra mea un duş de admonest ri...ă ă ă Şi eu, mut, f cîndu-m mic, mic, ca tine!...ă ă

Rîdea f r s cread prea mult în asemenea amenin riă ă ă ă ţă ale viitorului.

Nu era un mire frumos. Pistruiat şi cu p rul roşcat,ă rebel pieptenului, nu era f cut nici pentru haina solemă -nit ilor. Dar radia simpatie, o energie optimist , oăţ ă vioiciune mucalit , neschimbate toate dup trei ani.ă ă

Nadina veni s -i îndrepte nodul cravatei.ăPrivirea lui, înc sclipitoare de rîs, deveni grav cînd seă ă

fix int în ochii apropia i ai Nadinei. Iar Gina avuă ţ ă ţ impresia c mîna copilei tremur imperceptibil.ă ă

În uş ap ru Maria Cristodoreanu, înalt , gras şiă ă ă ă închingat în corset, cu p l ria pe cap şi cu blana deă ă ă vulpe pe umeri, c znindu-se s -şi îmbumbie m nuşileă ă ă negre. Icoana anticipat a Odetei cea de peste treizeci deă ani. Îşi contempl cu satisfac ie progenitura agitat şiă ţ ă g l gioas din camer . St tea în prag, cu picioarele pu ină ă ă ă ă ţ dep rtate ca s sus in greutatea trupului supus la chinulă ă ţ ă balenelor şi centurilor elastice. Cînd sfîrşi de încheiat nas-turele rebel, anun :ţă

— Toat lumea s-a adunat? Acum putem merge, copii!ă

133

Cezar Petrescu

— Acum putem merge, copii! zise madam Anica Sto ian, închizînd veriga cu chei în poşeta de muşama sc moşat .ă ă

Poşeta îşi lep dase pe alocuri solzii de lac cenuşiu,ă renun înd la preten ia de a mai imita pielea de şarpeţ ţ veritabil, cum o vînduse ca atare negustorul, pe a sa garan ie, unei madame de mahala, patroan de locand .ţ ă ă Încuietoarea de tabl cl n ni scurt, ca din ii cîinilor cîndă ă ţă ţ prind muştele enervante în amiezile de var , înainte deă ploaie.

Cei trei copii se aşezar la uş în ordinea în l imii,ă ă ă ţ tip rindu-şi hainele negre, confec ionate în prip ,ă ţ ă mirosind înc a stof nou şi a vatelin .ă ă ă ă

Sergiu Micl uş ridic b rbia Teofanei cu ar t torulă ă ă ă ă îndoit.

— A r mas aşa, Fana! Am vorbit cu Tatileon. Mergi cuă noi... Îmi dai mie bra ul. Dar cu o singur condi ie: s fiiţ ă ţ ă cuminte!

Teofana f g dui mut, cl tinînd capul sub voaletaă ă ă neagr şi deas , care îi astupa cu des vîrşire ochii.ă ă ă

Fusese o discu ie lung , stîrnit de madam Anicaţ ă ă Stoian. Ea sus inea c locul copiilor era în cupeurileţ ă trimise de casa pompelor funebre, fiindc pentru aceastaă încasau tîlharii atîta amar de parale. Copiii în elegeau sţ ă mearg dup dric. Nimeni nu le putea uzurpa acest drept.ă ă Sergiu Micl uş pledase pentru dînşii. Madam Anica Stoiană hot rîse atunci s se urce m car ea şi ă ă ă m-lle Riche, fiecare în cîte un cupeu, ca s nu circule deşarte pîn la cimitir.ă ă

Fumul de t mîie şi lumîn ri str b tea în toate încă ă ă ă ă perile, se impregnase în pere i.ţ

Madam Anica Stoian deschise uşa şi o închise repede la loc.

Cioclii scoteau sicriul pe umeri, traversînd holul plin de lume necunoscut .ă

— Mai este! spuse. Chestie de cinci minute... Şi de ce las , m rog, cioclii s fac treaba asta? Era datoriaă ă ă ă

134

Dumineca Orbului

dumnealor, de la societ i şi comiteturi, c pentru dînşiiăţ ă şi-a mîncat via a s rmana Lisandra... Aşa cum duc meliţ ă tarii pe c pitan, pe um rul lor, cînd le-a murit; aşaă ă trebuiau s-o ridice domnii din comitet, c i-am v zut graşiă ă şi s tui!...ă

Îşi în l v lul negru pe frunte. Goli romul din fundulă ţă ă paharului pus la îndemîn pe col de mas . Îşi aminti,ă ţ ă scotocind în poşet şi dînd la iveal o sticlu de eter:ă ă ţă

— ine, domnule Sergiule. Poate are s - i fie de neŢ ă ţ voie pentru un caz de leşin, cu aceast copili ghergheteagă ţă ă şi nemîncat ...ă

Sergiu Micl uş puse flaconul în buzunar, pip indă ă maşinal dopul. Gînditor, privea la urechile lui Dudu, palide, prea mari şi grotesc dep rtate de cap. Erauă str vezii în lumin . Str veziu era la fa şi copilul, cuă ă ă ţă pleoapele lui f r gene, înroşite de plîns. Se întreb ce seă ă ă poate pe trece în capul s u, într-un asemenea ceas. Îlă mîngîiase cu palma pe tidva tuns m runt.ă ă

Dudu ridic ochii recunosc tori şi îi încleşt unghiile înă ă ă mîn . Îng im :ă ă ă

— Sergiule... Sergiu... Tu nu trebuie s ne laşi... R mîiă ă cu noi, nu e aşa? Nu mai pleci...

Sergiu f cu din cap un semn care putea fi interpretată ca o promisiune. Gîndurile îns nu-i mai erau aci. Din ceă în ce mai arz tor îl st pînea numai amintirea Ginei. Ceă ă face oare exact în aceast secund ? F r îndoial c eă ă ă ă ă ă vesel , dat cu totul atmosferei ame itoare, zgomotoasă ă ţ ă şi fericit care domneşte într-o cas unde se s rb toreşteă ă ă ă o nunt ... Mai are ea timp s cugete la dînsul? Nuă ă presimte oare de fel de ce i-a r spuns încurcat şiă „suspect” ast -noapte, cînd l-a întrebat atît de st ruitoră ă ce-l împiedic s vin la atîtea ore amînate pe rînd?... Ceă ă ă b nuitor l-a privit Gina cînd îl întrebase: „N-ai venit înă Bucureşti pentru ce cred eu? Nu te hetine ce cred eu?” De-ar şti mica lui Gin ce l-a adus şi ce-l re ine acum!ă ţ He ineţ , cum rosteşte ea cu o seduc toare infirmitate deă

135

Cezar Petrescu

pronun ie!... Deţ sigur c nici ast zi n-ar fi prudent s -iă ă ă spun adev rul. E nevoie s -l cunoasc bine, s capeteă ă ă ă ă toat încrederea în el ca s poat în elege deplin această ă ă ţ ă purtare în aparen , nu-mai în aparen , odioas şi cinic .ţă ţă ă ă De la înmormîntare, la nunt !... Realitatea e cîteodată ă mai absurd decît cele mai absurde pl smuiri aleă ă romanelor de fascicol ... Ce urechi urîte are bietul Dudu!ă M car de şi-ar fi l sat p rul mai mare, ca s le mascheze.ă ă ă ă Dar tunsul cu maşina f cea parte din principiile deă educa ie ale Sandei Dobrotescu. Disţ ciplin spartan .ă ă Totul strict, aspru, rigid: cu înl turarea vinovateloră preocup ri de a cultiva frumuse ea corpului şi a chipuluiă ţ — stigmatul senzualit ii, origina pierz rilor. Nu-i spuneaăţ ă lui cu toat gravitatea c dac s-ar fi n scut cocoşat sauă ă ă ă şchiop, pocit fiziceşte, aceasta l-ar fi concentrat cu toată fiin a la o altfel de via ? I-o repetase de cîteva ori dupţ ţă ă ce-a trecut de anii adolescen ei şi a început a lipsi nop ile.ţ ţ Credea atunci c -l scot din min i aventuri feminine,ă ţ pasiunile vîrstei. Nu b nuia înc adev rul. L-a aflat maiă ă ă tîrziu... Şi cu atît mai înd r tnic a inut s -şi creasc puiiă ă ţ ă ă ei într-o disciplin spartan . Spartan ?... Dup legeaă ă ă ă spartanilor asemenea copii nici n-ar fi avut drept s seă bucure de lumina zilei. Poate cel mult S ndel. Pe bietulă Dudu, pe biata Teofana i-ar fi aruncat spartanii lui Licurg pe muntele Taiget înc din primele luni. Exemplareă neizbutite. Ofensa zeilor!... Sergiu Micl uş tres riă ă desprinzînd palma de pe creştetul lui Dudu.

Madam Anica Stoian deschise iar şi uşa, se în l ase să ă ţ ă priveasc peste capete, slobozise v lul cernit pe obraz şiă ă le f cea semn cu poşeta din imita ie de şarpe:ă ţ

— Gata! Veni i!... De ast dat , gata!ţ ă ăNecunoscu ii din hol, deşi mai împu ina i la num r,ţ ţ ţ ă

deschideau greu pîrtie de trecere.Un domn asudat, cu o insign corporativ la butonieră ă ă

şi cu m nuşi negre, se sim i dator s intre în ac iune cuă ţ ă ţ energie, împingînd cu p l ria tare piepturile în l turi:ă ă ă

136

Dumineca Orbului

— Loc, domnilor! Loc, doamnelor! Loc pentru copiii defunctei!

Copiii trecur cu frun ile în p mînt sub spinii privirilor.ă ţ ăMadam Anica Stoian se întoarse în capul sc rii s leă ă

împ rt şeasc o ştire menit s -i umple de mîndrie şi deă ă ă ă ă consolare, dup a sa socoteal :ă ă

— Auzi i, copii? Cic-ar fi venit un ministru... Aşa maiţ în eleg şi eu! Domnule Sergiule, eu cred c trebuieşte s -iţ ă ă mul umeşti în numele tuturor pentru aten ie... Ce i-oţ ţ spune Leon e alta! Dumneata în numele copiilor s voră -beşti...

Mîna Teofanei, sprijinit pe bra ul lui Sergiu, se crispaă ţ în tremur.

Pe ultimele trepte s-au oprit, sili i s aştepte pîn ce s-aţ ă ă alc tuit convoiul. Cioclii ridicau coroanele peste capeteleă mul imii, purtîndu-le spre carul din frunte. Suna un clopotţ ner bd tor de tramvai. Cioclul de pe capra celui de ală ă doilea dric, al sicriului, îşi ispr vea igara pe ascuns,ă ţ dosind-o în palm , ca şcolarii cînd se sfîrşeşte recrea ia şiă ţ mai trag în fug ultimul fum.ă

— Avea Dobroteasca un b iat aşa de mare? întreb ună ă glas pi ig iat de b trîn . Nu s-ar fi spus... O credeam maiţ ă ă ă tîn r , m car c n-aş fi ştiut ce vîrst s -i dau...ă ă ă ă ă ă

— Nu-i al ei... Ceştilal i trei sînt ai r posatei. sta-i b iatţ ă Ă ă din cealalt c s torie a lui Dobrotescu. Dac - i maiă ă ă ă ţ aminteşti, de la nevasta aia vaporoas care tr ia în nori...ă ă

— Aşa mai vii de acas ! se linişti glasul.ă— Auzii c a venit şi un ministru! şuşoti alt voce laă ă

stînga... Mîine-poimîine îl vedem şi pe Dobrotescu ministru; scria în gazet s pt mîna trecut .ă ă ă ă

— P cat de s rmana r posat c nu i-a l sat Dumnezeuă ă ă ă ă ă zile s se bucure!ă

— Adev rat, p cat! Maaare ambi ie avu şi mult se maiă ă ţ trudi pentru al ii! La urm ce s-alese?... Te chinui şi teţ ă munceşti, şi la urm , pfu! ca fumul se duc toate...ă

137

Cezar Petrescu

— Loc, domnilor! Loc, doamnelor, pentru copii. Ce lume, Dumnezeule din cer, ce lume! sta nu-i spectacol,Ă domnilor! Loc, v rog, pentru familie!ă

Domnul asudat, cu insignele de societate la butonier ,ă îşi şterse broboanele cu batista şi îşi socoti misiunea încheiat cînd v zu cu uşurare c familia a r zbit pîn înă ă ă ă ă spatele dricului.

Leon Dobrotescu îşi l s bra ul prins de degeteleă ă ţ Teofanei. Ministrul era lîng el. Iar lîng ministru, alteă ă personagii; un reprezentant al palatului, generali, preşedin i de societ i, doamne b trîne cu p l riiţ ăţ ă ă ă preistorice şi chipuri de sufragete, directoare şi profesoare de şcoli — o mul ime împ r it în douţ ă ţ ă ă categorii: o parte venind pentru fosta combatant în ligi şiă societ i de emancipare, de protec ie şi egalitate; altăţ ţ ă categorie venind s împ rt şeasc neconsolata durere aă ă ă ă lui Leon Dobrotescu, fruntaş politic, cu perspective ministeriabile. În spatele acestui numeros grup, se desf şurau societ ile şi şcolile de fete, cu steaguri şiă ăţ insigne înf şurate în pînze de doliu. Dintr-un balcon, ună operator de cinematograf r sucea repede rîşni aă ţ aparatului.

Înmormîntarea Sandei Dobrotescu era un eveniment important în cronica Bucureştilor. Timp de o s pt mîn ,ă ă ă gazetele aveau s mai aminteasc în foiletoane şi rubriciă ă pioase activitatea acestei neostenite pioniere a progresului şi emancip rilor sociale.ă

Grigori Costacopol, delegat din partea cercului de studii şi de conferin e ţ „Per aspera ad Astra” 5 îşi alinta din cînd în cînd în buzunarul de la piept, cu latul palmei, cuvîntarea b tut la maşin şi împ turit în patru.ă ă ă ă ă Îmbr case jachet şi pantaloni cu dungi, p l rie neagr ; oă ă ă ă ă inut sever , potrivit funebrei ceremonii. Îns în pofidaţ ă ă ă ă

acestui sobru costum, obrazul rotund, proasp t b rbierit,ă ă cu urm de pudr trandafirie la n ri şi la col ul ochilor,ă ă ă ţ

5 „Prin trud spre mai bine” (lat. - traducere liber ).ă ă

138

Dumineca Orbului

tr da o nere inut încîntare de m re ia cortegiului. Îşiă ţ ă ă ţ trimisese so ia s fac singur o plimbare cu automobilulţ ă ă ă spre Valea Prahovei. La început Semiramis s-a opus. Pretindea c f r el va fi o dup -amiaz anost , deă ă ă ă ă ă plictiseal , nu de pl cere. A convins-o pîn la sfîrşit. Aă ă ă plecat numai cu şoferul. Pe şoseaua de acum, lucie ca în palm şi cu automobilul lor nou, abia sc pat din rodaj,ă ă desigur c în ceasul acesta a ajuns la Sinaia. Disear va fiă ă îns tîrziu înd r t. Ea a in sistat s n-o aştepte; s iaă ă ă ă ă masa în oraş, la restaurant. Nu mai de-ar g si un tovar şă ă mai simpatic la mas , nu un mizantrop ca Ioachim Grult.ă Ce individ nefericit, acest Grult! Toate le vede în cel mai c tr nit negru. Şi nici nu mai ştii cînd vrea s vorbească ă ă ă serios şi cînd glumeşte în felul s u, sinistru. Grigoriă Costacopol p şi mai repede, f cîndu-şi loc în dreaptaă ă excelen ei. Îşi strînser mîna, gl suind în şoapt dupţ ă ă ă ă paravanul p l riei.ă ă

— Rosti i ceva? întreb Grigori Costacopol.ţ ăMinistrul d du din cap afirmativ:ă— Evident! Am pierdut o colaboratoare pre ioas înţ ă

opera noastr de asisten social şi de educa ie aă ţă ă ţ maselor.

— Şi eu tot în acelaşi sens voi spune cîteva cuvinte! anun Grigori Costacopol cu modestie, aşteptînd de laţă ministru o apreciere elogioas şi anticipat , fiindc treceaă ă ă drept un vorbitor cu reputa ie.ţ

Îns ministrul nu se osteni s -l fericeasc servindu-iă ă ă complimentele de rigoare. Mergea încruntat, cu fruntea pleaş plecat în jos, preocupat de alte griji. Str nutaseă ă ă de trei ori ast zi-diminea . Aerul de prim var nu-i pria.ă ţă ă ă Trecuse prin iarn cu dou gripe. Şi acum era obligat să ă ă mearg descoperit în urma unui dric! Privi pieziş spreă Leon Dobrotescu, f r comp timire şi f r simpatie, caă ă ă ă ă spre un vinovat responsabil de aceste riscuri la care se afla expus egoismul s u de ipohondru.ă

139

Cezar Petrescu

Nu-i purta prietenie şi din alte pricini. Era amenin at deţ apropiata remaniere. Dup toate sfor riile prea bine cuă ă -noscute, tocmai Leon Dobrotescu se afla destinat s -i iaă locul. Venise la înmormîntare şi inea s rosteasc elţ ă ă cuvîntul în numele guvernului, înadins ca s arate cît deă str in este de inten ii vindicative. Str nut . Cu o hot rîreă ţ ă ă ă eroic îşi puse p l ria pe cap.ă ă ă

— Sînt gripat! Doctorul îmi recomandase s nu ies subă nici un cuvînt din cas m car trei zile. Dar se putea?ă ă

Se adresase lui Grigori Costacopol; rostise însă cuvintele cu glas destul de ridicat ca s le poat auzi şiă ă Leon Dobrotescu.

Leon Dobrotescu ridic ochii, întorcîndu-se pe sfert.ă— Î i mul umesc! spuse cu r ceal . Dar nu era prudentţ ţ ă ă

s calci prescrip ia medicului.ă ţ— Se putea? repet ministrul.ăLeon Dobrotescu, eap n în haina neagr şi strînsţ ă ă

îmbumbiat pîn la gît, nu d du semn c a auzit. Se uitaă ă ă ă din nou cu o fixitate bolnav numai la cap tul coşciuguluiă ă de stejar, leg nat în scîr îitul ro ilor sub mald rul de flori.ă ţ ţ ă

Convoiul înainta agale, cu opriri la r spinteni de str zi,ă ă în soarele molatic de mai.

Sergiu sus inea bra ul Teofanei de o parte. Leonţ ţ Dobrotescu, de cealalt parte. Dudu şi S ndel mergeauă ă schimbînd paşii, silindu-se s -i r reasc dup ritmul încetă ă ă ă al cortegiului. Al turi de dînşii, printre înalteleă personalit i, c lca pe j ratic Matei. Cu straiele c p tateăţ ă ă ă ă de la st pîn, de înă dat ce-şi pusese guler şi cravat , nuă ă se deosebea de mul i delega i ai societ ilor patronate deţ ţ ăţ Sanda Dobrotescu. Un domn îl confundase:

— Sînte i delegat din provincie? Din ce localitate?ţ— Eu sînt din M l ieşti! îşi proclamase Matei cu energieă ă

satul de origine.

140

Dumineca Orbului

Domnul r mase mai în urm , muncindu-şi mintea s siă ă ă -tueze pe harta rii localitatea despre care atunci auzeaţă întîia oar .ă

— Au s fie multe discursuri... se d du cu p rerea oă ă ă doamn în vîrst , cu negi şi cu fire stufoase de p r înă ă ă obraz.

— Te cred! încuviin vecina, r suflînd greu şi invidiindţă ă trec torii tol ni i confortabil în automobilele oprite înă ă ţ drum, cu dou ro i pe trotuar, aşteptînd s se scurgă ţ ă ă mul imea.ţ

Îşi exprim o îngrijorare:ă— Numai de-ar fi destule maşini la întoarcere...— Ne-om întoarce şi cu tramvaiul. S rmanaă

Dobroteasca umbla destul şi cu tramvaiul, m car c auă ă automobil.

— Zice c -l face ministru pe Dobrotescu acuşi-acuşi.ăDoamna cu negi şi cu smocuri de p r scoase printreă

buze o exclama ie sceptic .ţ ă— Eah! Poate s -l tot fac ... F r nevast -sa şi-aă ă ă ă ă

pierdut trei sferturi din capital. De-acuma se d la fund.ă— Crezi?— Vorbesc în cunoştin de cauz . Am lucrat cu dînsaţă ă

cot la cot şapte ani. Îi ştiu ce-i puteau puterile. Zece ca dînsa s fi avut în ara româneasc , ajungeam departe...ă ţ ă Aşa, o pierdur m şi pe dînsa... S vezi ce mai lupte pentruă ă preziden ii şi secretariate! Nici n-au b gat-o în p mînt, şiţ ă ă au început intrigile... La noi îşi pune candidatura Zamfireasca... A şi prins a pip i terenul...ă

— Care Zamfireasc ? Matilda?ă— Dup cît ştiu, una singur este.ă ăCealalt îşi explic întrebarea:ă ă

— Am întrebat şi m-am mirat fiindc am fost coleg deă ă clas cu Matilda. Apoi dac şi aia face de prezident ,ă ă ă p cat de toat munculi Dobroteasc i, biata de dînsa!...ă ă ţă ă Aş fi curioas s ştiu dac ai s-o votezi...ă ă ă

141

Cezar Petrescu

Doamna cu negi şi cu oaze de p r ca palmieriiă deşerturilor schimb vorba, precaut :ă ă

— Anul sta o s avem fructe multe, dup cum seă ă ă anun .ţă

— S dea Dumnezeu, c anul trecut r u am dus-o dină ă ă partea lor.. Mie mi-a recomandat doctorul compot şi iar compot, pentru stomah...

Pe m sur ce cortegiul înainta cu prapuri şi preo i înă ă ţ frunte, cu nesfîrşitul lan al delega ilor, corpora iilor şiţ ţ ţ şcolilor în coad , to i începur s vorbeasc mai tare şiă ţ ă ă ă mai liber; priveau cu pism la perechile tinere oprite braă ţ sub bra pe marginea trotuarelor; din afişele lipite peţ ziduri voiau s afle ce film nou se anun la cinemaă ţă -tografe pe disear ; comentau apropiata remaniere şi so-ăcoteau cam cît va marca aparatul taximetrelor la în toarcere.

B rbatul moartei şi copiii moartei p şeau dup dric,ă ă ă împresura i de mul ime, într-o înfricoş toare singur tate.ţ ţ ă ă

Sergiu Micl uş cuget un timp la aceast atroce neă ă ă putin a oamenilor de a-şi comunica durerea chiar în fa aţă ţ mor ii. Fiecare o închidea în sine, ostil. Apoi îi tr d şi el.ţ ă ă Se gîndi numai la Gina. Imagin diferite pretexte pentru aă sc pa de convorbirea cu Leon Dobrotescu, anun at încă ţ ă ă de ast -noapte. Ce-l gr bea neap rat? Vor avea timpă ă ă mîine pentru aceasta. Va telegrafia s -i prelungeasc încă ă ă dou -trei zile concediul. O va convinge şi pe Gina s facă ă ă la fel.

Teofana se împleticea în mers.Sergiu o sus inea de bra mai puternic.ţ ţ— Mai este pu in... Ajungem, Fana.ţÎşi d du seama de cruzimea acestei îmb rb t ri. Maiă ă ă ă

este pu in pîn ce vor ajunge cu to ii s-o pun pe moartţ ă ţ ă ă în p mînt!ă

— Sînt tare, am s fiu tare, Sergiu... şopti Teofana subă perdeaua neagr , care-i ascundea fa a şi îi în buşeaă ţ ă glasul.

142

Dumineca Orbului

Sergiu privi la br ara ceasului: minutarele ar tau paăţ ă tru şi un sfert.

Patru şi un sfert ar ta ceasul de voiaj, îmbr cat în tocă ă de marochin roşu, plat şi pliant — ultima crea ie aţ industriei elve iene.ţ

Dolofanul, fratele mezin al Odetei, b ie el de şase ani,ă ţ cu obrazul sferic şi dens ca o bil de popice, îl depuseă delicat pe m su a de toalet , dup ce r suci în prealabilă ţ ă ă ă un buton misterios. De mult pîndea momentul acesta. Acum era la ad post de privirile surorii, care nu ştia deă glum cînd ajungea vorba la lucrurile sale. De dup uşileă ă şifonierei deschise paravan, Odeta nu-l putea z ri. Aveaă alt ocupa ie. Îşi schimba rochia cu un capot sub ire şiă ţ ţ uşor de odihn . Dolofanul scutur bra ul Gineiă ă ţ Alim nescu, conjurînd-o s -şi încordeze toat aten ia.ă ă ă ţ P stra un deget la buze, zîmbind cu extaz.ă

— Ssst! şopti. Acuşi începe...Deocamdat , Gina Alim nescu luase aminte c minuă ă ă -

tarele marcau numai patru şi un sfert. Mai avea timp. Putea întîrzia înc o jum tate de or . Cît vreme a durată ă ă ă solemnitatea de la starea civil şi masa în cerc restrîns deă familie, n-a inut atît de ner bd toare socotealaţ ă ă minutelor. O contaminase atmosfera a î at şiţ ţ ă s rb toreasc din cas . Îşi reluase locul şi rolul deă ă ă ă alt dat , cînd p rin ii Odetei o invitau în fiecare duminică ă ă ţ ă şi f ceau mare haz de n zdr v niile lor nebunatice.ă ă ă ă Acum, în locul Odetei, grav şi ceremonioas , i-au inută ă ţ tov r şie Nadina, Barbu, de cîteva ori, în schimb deă ă glume şi în ep turi, ca o sprinten încrucişare de floreteţ ă ă cu lam elastic . Sim ea o remuşcare pentru această ă ţ ă veselie de care s-a l sat înv luit , gîndindu-se la Sergiuă ă ă numai în scurte str fulger ri. Dup ce s-au risipit to i laă ă ă ţ repaus şi la preg tirile de sear , îng duindu-i s seă ă ă ă izoleze cu Odeta, timpul s-a oprit în loc. Amintirea lui Sergiu s-a înfipt în toat fiin a ei, dulce şi sfîşietoare.ă ţ

Dolofanul ridic degetul:ă

143

Cezar Petrescu

— Ssst!... Acum s-auzi!Mecanismul ceasului bîzîi uşor. Apoi începu s cînte fină

şi vibrant o arie de oper cunoscut . Melodia creşteaă ă treptat, apropiindu-se dintr-o lume ireal , pentru a sfîrşiă în sonerie puternic , argintie; explozie de voioşi zurg l i.ă ă ă

— Ce zici? întreb radios Dolofanul. i-a pl cut?ă Ţ ăÎn locul Ginei r spunse Odeta, ap rînd de dup uşileă ă ă

şifonierei înf şurat în capotul javanez.ă ă— Ce zic? Zic s pofteşti afar , stimabile! Cine i-a dată ă ţ

voie?Îl lu de o arip şi îl expulz pe uş ; trase z vorul după ă ă ă ă ă

dînsul. Dolofanul r zbun asemenea ofens b tînd cuă ă ă ă pumnul în t blia de lemn şi strigînd:ă

— Hu-hu! Mam -soacr ! Eşti mam -soacr , nuă ă ă ă mireas !...ă

Pe urm , paşii lui îndesa i, în pantofi noi cu talpă ţ ă scîr îitoare, se auzir dep rtîndu-se spre cap tul s lii.ţ ă ă ă ă

Odeta cercet ceasul pe o fa şi pe alta, pentru a conă ţă stata dac a sc pat teaf r din mîna barbar a Dolofanului.ă ă ă ă Cu toate c voia s par nep s toare, se cunoştea bineă ă ă ă ă c e cel pu in tot atît de încîntat de ultima crea ie aă ţ ă ţ industriei elve iene de orlogerie cît stimabilul şi sfericulţ frate mai mic.

— E ceva foarte ingenios? exclam , capitulîndă impulsiei. Nu te trezeşte brutal, s - i dea durere de cap.ă ţ Muzica î i provoac mai întîi un vis pl cut, te preg teşteţ ă ă ă pentru o deşteptare radioas : soneria e numai un final peă care îl presim i şi îl aştep i prin somn. Ce zici?ţ ţ

Repetase inconştient aceeaşi întrebare cu acelaşi ton ca Dolofanul.

— O idee adobabil ! recunoscu Gina, exagerîndă înadins, admira ia pentru a face pl cere prietenei atît deţ ă fericite s -şi prezinte cadourile de nunt în termeniiă ă prospectelor anexate la ambalaj de fabrican i.ţ

Odeta st rui:ă

144

Dumineca Orbului

— Unde mai pui calendarul? Luna şi ziua, ap rîndă automat pe ecran! Nu mai ai nevoie s rupi foile dină perete, pe care le ui i şi le încurci.ţ

Calendarul ceasornicului indica ziua de duminic 13ă mai. Dumineca orbului din 1934.

— Şi nu eşti supehsti ioas ? întreb Gina, în dorin a deţ ă ă ţ a alimenta cu orice pre o conversa ie lînced cu aceastţ ţ ă ă Odet de acum, str in de ea.ă ă ă

Prietena începu s rîd , aşezîndu-se între bra eleă ă ţ fotoliului, picior peste picior, şi jucînd între degete medalio nul de aur prins în lan ul sub ire de la gît:ţ ţ

— Ba tocmai c sînt supersti ioas ... Tu m întrebi? Nuă ţ ă ă m tachina i voi destul la şcoal pentru supersti iileă ţ ă ţ mele?... Aşa am r mas. În aceast privin nu m-amă ă ţă schimbat.

— O supehsti ioas care se m hit în ziua de treispheţ ă ă ă zece e în orice caz o supehsti ioas cam ciudat .ţ ă ă

— Dimpotriv , drag Gina. E o supersti ioas consecă ă ţ ă -vent . Mie num rul treisprezece mi-a adus întotdeaunaă ă noroc. Sînt o supersti ioas ţ ă à rebours 6... Citeşte aci!

Se plec s -i arate dintre sîni cifra medalionului, b tută ă ă ă în briliante.

— Observ , aşadar, c acest 13, de care fuge o lumeă ă întreag , mi-a devenit acum un talisman. Eu m-am n scută ă într-o zi de 13 a lunii. Barbu tot într-o zi de 13 a altei luni. Am fost de p rere s p str m credin num rului. Seă ă ă ă ţă ă scufund mai adînc în fotoliu, leg nînd cu vîrful picioruluiă ă pus peste picior pantoful de cas împodobit cu pufoşiă fulgi de stru , albaştri şi friza i. Privi în tavan şi urm ,ţ ţ ă concentrat în îngustul univers al preocup rilor sale:ă ă

— De altfel, drag Gino, chiar f r acest talisman, teă ă ă asigur c n-aş avea de ce s m îngrijorez pentruă ă ă existen a noastr de mîine... Ziua bun se cunoaşte deţ ă ă diminea ... Barbu e un b iat serios, sub aspectul lui camţă ă şui. Are s fie un so devotat şi fidel. To i de la societate îlă ţ ţ

6 Invers (fr.).

145

Cezar Petrescu

apreciaz . Cînd s-a dus tata s st ruie pentru mutare, cuă ă ă toate c era foarte greu de nedrept it fuc ionari şiă ăţ ţ ingineri vechi, directorul a trecut peste dînşii nu numai de hatîrul interven iilor... A recunoscut c e un element deţ ă mîna întîi... Mai are el înc oarecare idei de lunatec. Nuă ştiu ce inven ii! Nu ştiu ce experien e! Nu ştiu ce studii peţ ţ care vrea s le publice în reviste de specialitate, aşa, deă dragul ştiin ei... Sînt sigur îns c se va potoli. Am s -lţ ă ă ă ă aduc eu pe p mînt. Numai Nadina pretinde c n-ar trebuiă ă descurajat, ci dimpotriv , sus inut în asemenea ă ţ lubii 7. O romantic incorigibil , Nadina! Ar fi în stare s tr iasc laă ă ă ă ă mansard şi s fac mîncare la primus de dragostea unuiă ă ă b rbat care-şi chinuieşte mintea s n scoceasc praful deă ă ă ă puşc ... Eu am alte principii, mai s n toase.ă ă ă

— V d... rosti Gina cu melancolie.ăOdeta nu d du nici o aten ie la triste ea şi imputareaă ţ ţ

din glasul prietenei.Se ridic din fotoliu. Mai examin înc o dat cadourileă ă ă ă

aduse de Gina în unul din geamantanele enorme: fe e deţ mese şi şervete lucrate de elevele şcolii de la Oradea, lenjerie spumoas de corp cu ă valenciennes din rezervele puse la dispozi ie de tanti Catriona, o sculptur originalţ ă ă tot din vechile sale colec ii: o panter lungit în lenevieţ ă ă felin , cu botul culcat pe o lab , cu ochii pe jum tateă ă ă întredeschişi.

— Ai fost foarte dr gu , Gino... spuse Odeta, încercîndă ţă calitatea olandei între degete şi privind de aproape lucrătura în point de Venise a fe ei de mas . Foarte dr gu şiţ ă ă ţă tanti Catriona a ta, ca întotdeauna.

Alint spinarea de marmur brun a panterei.ă ă ăÎn gest era mai mult o satisfac ie a instinctului de proţ -

prietate decît o ging şie feminin ori o venera ie artistic ,ă ă ţ ă f r prihan .ă ă ă

— Spunea Barbu c sculptorul acesta a devenit celebruă dup moarte, de vreo cincisprezece ani încoace. Şi se înă -

7 Capricii (de la fr. lubie).

146

Dumineca Orbului

treba el ce ochi de sub ire cunosc toare a putut s iaţ ă ă înaintea criticii, pre uindu-i lucr rile pe vremea cînd încţ ă ă nimeni nu pomenea despre dînsul... I-am explicat că ochiul acela l-a avut tanti Catriona a ta... Cred c ast zi ară ă fi considerat ca o pies foarte scump .ă ă ă

Gina privi la minutarele care abia se mişcau. Ce repede trecea alt dat timpul pentru amîndou , cînd altceva îşiă ă ă aveau de spus! Nici nu prindeau de veste c le-a apucată miezul nop ii.ţ

— Nu e aşa c e pies într-un exemplar unic? reveni laă ă întrebare Odeta. Cu ochii închişi face zece-cincisprezece mii de franci francezi.

— Nu ştiu, m rturisi Gina. În aceast privin eu mă ă ţă ă asem n foahte mult cu tanti Catriona... Am înv at de laă ăţ dînsa s nu evaluez lucrurile dup alte critehii.ă ă

Odeta condamn energic aceast erezie:ă ă— Fiindc amîndou nu tr i i pe p mînt, feti o drag ...ă ă ă ţ ă ţ ă— Şi cum în elegi tu a se tr i pe p mînt? întreb Gina,ţ ă ă ă

l rgind ochii verzi sub genele lungi, ca s par că ă ă ă particip cu pasiune la asemenea discu ie.ă ţ

Gîndul îi era îns departe.ăPieptul mic se dilata într-un singur apel: „Sergiu! Gigi,

nu e aşa c tu n-ai vrea s fiu altfel? S tr iesc pe p mînt,ă ă ă ă ă dup chipul şi asem narea Odetei?”ă ă

Odeta nu presim i îns distan a dintre dînsele. Declarţ ă ţ ă cu toat gravitatea, care acum f cea parte din riturileă ă proaspetei sale religii:

— În primul rînd, eu, s fiu în locul tantii Catriona, nuă m-aş resemna s stau într-o c su de periferie. M-aş deă ă ţă -barasa de o parte din capitalul neproductiv; c ci capitală neproductiv numesc eu atîtea bog ii cîte v asfixiaz deăţ ă ă nu mai înc pe i în camere... Aş vinde jum tate dină ţ ă tablouri, statuete, vaze e etera... Bineîn eles dup oţ ţ ă expertiz serioas , cum se face în str in tate înă ă ă ă asemenea cazuri. Şi m-aş muta foarte simplu într-o vilă

147

Cezar Petrescu

din Parcul Filipescu, de exemplu, ca s nu tr iesc înă ă strîmtoare...

— Noi nu th im în strîmtoare, Odeta! protest Ginaă ă Alim nescu. Am th it şi th im altfel decît ceilal i oameni,ă ă ă ţ şi atîta tot... Mi se pare c pîn acum doi-trei ani g seaiă ă ă încînt toh felul nostru de a privi via a, casa tantii Caă ţ triona, „casa p puşilor”, cum a fost atîta vheme penă tru noi...

— A trecut vîrsta p puşilor, Gina! predic Odeta, în lă ă ă înd mîna ca preotul în amvon. A trecut şi pentru tine.ţ

Dovad c ai ajuns la vîrsta altor prostii... ă ă Phostii ceva mai pu in inofensive.ţ

Gina d du semne de plecare. Odeta Cristodoreanu,ă doamna Odeta Leca de trei ceasuri jum tate, după ă buletinul st rii civile, sim i c a dep şit zonaă ţ ă ă tratamentului energic. Cu o violen exagerat în glum ,ţă ă ă o împinse de umeri la loc şi se aşez pe un bra ală ţ fotoliului, lîng dînsa, perseverînd în dorin a de a-i fiă ţ folositoare cu sfatul:

— Nu te impacienta, drag Gina! Las -m s termin...ă ă ă ă Eu am convingerea c via a voastr , a ta şi a tantiiă ţ ă Catriona, are s v mai aduc surprize nepl cute. Acumă ă ă ă v d lucrurile mai limpede, mai matur... Ea a r mas cu oă ă mentalitate special , fals , fantastic dac vrei,ă ă ă ă amuzant dac vrei: de fapt, pueril . Te-a crescut şi peă ă ă tine f r contact direct cu realit ile... Ştiu c ai influenă ă ăţ ă ţă asupra ei. Ai putea s uzezi de aceast influen f cînd-oă ă ţă ă s p r seasc locuin a de la periferie, s se mute în rîndă ă ă ă ţ ă cu lumea bun , cum spuneam. S tr i i în normal... Cuă ă ă ţ atît mai mult cu cît tot ie au s - i r mîn toate odat şiţ ă ţ ă ă ă odat ...ă

— Ce oribil vohbeşti tu, Odeta!— Ce practic, poate vrei s zici! i-am amintit c aiă Ţ ă

nevoie de o aducere la realitate. Încerc s te ajut şi eu...ă Şi fii sigur c ă ă phostia ta — magistratul acela cu care aş vrea s dau ochii şi s -i spun şi eu cîteva vorbe — fiiă ă

148

Dumineca Orbului

sigur c tot aşa va vedea lucrurile... În afar dac nu-i ună ă ă ă om lipsit de seriozitate. Insist atît de plicticos, drag Gina,ă cu riscul s - i par peste seam de prozaic , fiindc noiă ţ ă ă ă avem un exemplu trist în familie.... Unchiul Ioachim, fratele mamei... Gîndindu-m la via a m tuşii tale, f r să ţ ă ă ă ă vreau îmi amintesc de el şi de excentricit ile lui... Deşi eăţ cu totul altceva. El e un om r ut cios, teribil... Tantiă ă Catriona a ta e o fiin cum nu se poate mai bun şi slabţă ă ă la suflet... În fond, îns , la amîndoi s-au manifestat două ă chipuri deosebite de a nu primi realitatea. Iar realitatea se r zbun , feti o... Pe unchiul Ioachim Grult într-un fel.ă ă ţ Pe tanti Catriona a ta, altfel, indirect, lovind în tine... Ştii c unchiul Ioachim e liber acum?ă

— Cred c nici n-ah fi trebuit s fie altfel decît liber...ă ă— Vorbeşti ca Barbu şi ca Nadina! exclam Odeta,ă

contractîndu-şi sprincenele îmbinate.O îngrijorare brusc r s rit îi urî ea fa a, care îşi g siseă ă ă ţ ţ ă

echilibrul tr surilor pe veşnicie în placiditate şi calm.ă Iner ia aceasta de ap moart , o dat ce se turbura înţ ă ă ă mîlurile adînc aşezate, scotea la iveal în obraz oă convulsie resping toare, de panic şi de ur .ă ă ă

— Vorbeşti ca Barbu şi ca Nadina! repet cu aprindere.ă F r s - i dai seama ce fel de om este! Eu trebuie s - iă ă ă ţ ă ţ m rturisesc c libertatea lui nu m las tot atît de ină ă ă ă -diferent ... M tem s nu se prezinte acest unchi Ioachimă ă ă disear şi s ne fac fasonul. E în stare, numai dină ă ă r utate.ă

— Te înşeli, Odeta. Nu-mi pahe un om r u. Un omă ciudat, da! Atît cît mi-l amintesc şi aşa cum l-a judecat mintea mea de copil cînd venea pe la voi.ă

— Ai spus bine! Aşa cum îl judecai cu mintea ta de copil ! Cu mintea de acum ar trebui s -l judeci altfel. Cumă ă îl judec eu şi cum îl judec toat lumea! M sură ă ă prinde cît de mult te potriveşti în p reri cu Nadina. Ea, cel pu in, areă ţ o scuz . Ea e singura din familie pe care unchiul Ioachimă n-o maltrateaz cu rican rile lui...ă ă

149

Cezar Petrescu

Minutarele se apropiau, în sfîrşit, de cinci f r un sfert.ă ă Gina îşi c uta m nuşile şi blana gri-argintie. Se gîndi cuă ă triste e c aceasta a fost poate ultima lor întîlnire deţ ă prietene, în camera unde altfel se g seau, altfel erau şiă altceva îşi aveau de spus. To i din cas au intit s le laseţ ă ţ ă înc o dat singure. Îşi închipuiau c mai au de împ rt şită ă ă ă ă cele din urm ale lor secrete. Gina aflase, îns , f r dreptă ă ă ă la nici o aluzie, c prietenia cu Odeta s-a sfîrşit. Nu voră mai avea pentru ce s se caute. Una din ele murise.ă

— Acum se instaleaz Nadina în locul meu! rosti Odeta,ă aruncînd o privire circular şi indiferent pere ilor. Dară ă ţ sper c nici ea nu are s ocupe mult camera şi are s-oă ă elibereze pentru Fanfan... Cum îi spuneam mamei, ar trebui s-o m rite repede şi degrab ... Imagineaz - i c iă ă ă ţ ă se ofer o partid magnific şi ea nici nu vrea s aud !ă ă ă ă ă Zice c nu-i plac oamenii cu chelie precoce şi cuă ochelari... Oamenii posaci! Oamenii serioşi ei i se par oameni posaci...

Odeta îşi conduse prietena pe coridorul unde se înşirau uşile de la camerele copiilor, numeroase, fiindc neamulă lor era numeros. În sufragerie se auzeau ciocniri uşoare de tacîmuri şi şuşotiri de servitoare; preg tirile pentruă osp ul de sear al nun ii. Mesele îns urmau s fieăţ ă ţ ă ă întinse afar , într-o curte interioar înconjurat de ziduriă ă ă şi acoperit cu tavan mobil de sticl ; un fost atelieră ă mecanic cump rat pe vremuri de Nae Cristodoreanu de laă vecin şi transformat în gr din , cu pere ii c ptuşi i deă ă ţ ă ţ vi -s lbatic şi ieder . Acolo se desf şurau din prim varţă ă ă ă ă ă ă pîn toamna tîrziu petrecerile familiei, în zilele deă patroane şi anivers ri. Salonul şi holul cu uşile date înă l turi r mîneau rezervate tineretului pentru dans; biroulă ă lui Nae Cristodoreanu, pentru juc torii de c r i.ă ă ţ

— Po i lua maşina tatii de la minister, propuse Odeta,ţ f cînd semn şoferului, care lep d cu precipitare ziarul şiă ă ă trase la scar . Numai s ne-o trimi i imediat înd r t. Şiă ă ţ ă ă nici tu nu întîrzia! La şase jum tate s te prezin i cuă ă ţ

150

Dumineca Orbului

domnul magistrat al t u, s -l vedem şi noi la mutr ... Nuă ă ă uita c la şapte trebuie s fii la biseric ... Adu- i şi rochiaă ă ă ţ de sear : te schimbi în camer la mine, dac vrei s neă ă ă ă dai gata numaidecît cu toaletele tale, Pompadurino!

Gina înregistr cu strîngere de inim lipsa de emo ie aă ă ţ prietenei într-o astfel de zi. Calmul des vîrşit, preocupaărea de nimicuri vulgare şi practice.

Automobilul str b tu str zile golite de lume cuă ă ă obloanele trase, lipsite de distrac ia vitrinelor. Numai peţ Calea Victoriei începea s se adune publicul cu mers l lîuă ă al serilor de duminic . Dinspre Şosea se întorcea o şcoală ă de fete, înşirate dou cîte dou în uniformele negre,ă ă înso ite de c lug ri e catolice cu poalele pîn în p mînt,ţ ă ă ţ ă ă cu m t nii pe mîn şi cu aripi albe, scrobite în jurulă ă ă tîmplelor. O salut un necunoscut. Salutase desigură maşina ministerului. Cinci f r cinci? Ce-ar fi s-o aştepteă ă Sergiu, Gigi, acas ?ă

— Gr beşte-te, te hog!ăŞoferul ap s acceleratorul şi slobozi un ip t de claxonă ă ţ ă

lung şi strident, alungînd trec torii pe trotuare.ăDin nou str zi deşarte. Arar, un rîndaş b l b nindu-şiă ă ă ă

mîinile în mers f r int . Solda i în permisie de dumiă ă ţ ă ţ nic .ă Un licean înv înd s se in pe biciclet , sus inut de altul,ăţ ă ţ ă ă ţ care îi d drumul şi face haz din urm de caraă ă ghioasa echilibristic în zigzag.ă

În col , la Gr dina Tînc beasc i, orbul lui Dumnezeu seţ ă ă ă preg tea de plecare, strîngîndu-şi banii din p l rie într-oă ă ă basma popeasc . Doi indivizi, rezema i de zidul de pesteă ţ drum, cu mîinile înfundate în buzun ri, cu mucul de iă ţ gar lipit în col ul buzelor, îi urm reau mişc rile pe subă ţ ă ă cozorocul şepcilor trase adînc peste ochi.

„Ar fi trebuit poate s -i dau şi eu orbului ceva, deă dumineca lui, ca baba Reveica”, gîndi Gina.

Dar automobilul virase la col . Gina Alim nescu îşi f gţ ă ă ă-dui s -l milostiveasc mîine.ă ă

151

Cezar Petrescu

Înc o strad şi alta.ă ă— Aici, te hog. Opreşte!În fa a casei aştepta un cupeu înalt şi ridicol de demoţ

dat, cu un cal alb, fantomatic. De pe capr , un vizitiuă b trîn, tot atît de fantomatic, în livrea şi cu barbete albe,ă salut ridicînd ilindrul de lac în unghi drept.ă ţ

Gina îşi muşc buzele contrariat . Tocmai acum îşiă ă g sise s vin prietenul tantii Catriona! Îns porti a oă ă ă ă ţ trînti voioas în î înele de fier. Ce însemn tate mai aveauă ţ ţ ă toate? Îi f cu mosafirului un semn amical şi ştreng rescă ă de bun g sit, cu palma ridicat spre fereastra deschis .ă ă ă

152

Dumineca Orbului

PE FEREASTRA DESCHIS AĂ biroului str b tea o infernal larm de copii.ă ă ă ă

Leon Dobrotescu se opri din mers.Cu mîinile la spate, în epenit în haina neagr de v duv,ţ ă ă

sugrumat de gulerul prea înalt şi strîmt, care-i umfla vinele gîtului, r mase la geam, privind ceata g l gioasă ă ă ă de afar , din locul viran; traiectoriile mingii de pieleă zvîrlite cu piciorul, îmbulzeala haimanalelor despoiate şi descul e str mutîndu-se dintr-un col în altul, c zînd bulucţ ă ţ ă şi zvîrcolindu-se în ciorchini de trupuri, risipindu-se iar şiă cu urlete şi chiote.

Pe lespezile verzui de granit cl dite între spini şi urzici,ă dou fete cu pulpele goale ron iau din poal cocoşei albi,ă ţă ă cump ra i de la iganca din Sf. Ioan Nou. Participau la jocă ţ ţ de la distan , s rind în picioare şi asmu ind combaţă ă ţ tan iiţ cu chiote tot atît de frenetice. ineau atunci fusteleŢ ridicate cu o mîn , ca s nu-şi piard gr un ele; cuă ă ă ă ţ cealalt , strîns pumn, gesticulau pasionat, caă ă spectatoarele luptelor cu tauri. Pe urm se aşezau bruscă

153

Cezar Petrescu

calmate s -şi ron iasc restul de ă ţă ă cocoşeii-floricelele, ştergîndu-şi gura s rat cu dosul palmei.ă ă

Blocurile de piatr aşteptau de trei ani începerea uneiă construc ii. Plodurile cartierului puseser st pînire peţ ă ă terenul împrejmuit cu o iluzorie barier de sîrmă ă ghimpat . Acolo îşi f ceau veacul: goi, rup i, murdari şiă ă ţ neastîmp ra i ca demonii — s n toşi îns ca nişte puiă ţ ă ă ă liberi de s lb ticiune.ă ă

Leon Dobrotescu se plec pe marginea ferestrei, s -iă ă vad mai deplin.ă

De zece minute, de cînd s-a întors de la cimitir, înc nuă rostise nici un cuvînt. Pe sc ri şi în hol, nu-l sl bise peă ă Sergiu de bra . Îl tîrîse în birou cu aceast chemare mutţ ă ă şi încleştat . De atunci m sura înc perea de la uş laă ă ă ă fereastr , cu paşi egali şi monotoni, ame itori: mersulă ţ captivilor între ziduri prea strîmte de celul .ă

Acum se oprise întîia oar , privind cu o fixitate neliă -niştitoare.

Sergiu Micl uş a r mas rezemat de dulapul bibliotecii.ă ă A refuzat scaunul împins de Leon Dobrotescu. Voia să arate aşa c nu poate întîrzia. Se uita cu dezn dejde laă ă ceas. Încrucişase bra ele pe piept, într-o poz afectat şiţ ă ă teatral , f r s -şi dea seama ce l-a îmbiat la această ă ă ă ă atitudine de gravur romantic , str in de firea lui. Minuă ă ă ă -tarele alergau vertiginos. Oare îl mai aştepta Gina?

De la cimitir, în timpul cuvînt rilor nesfîrşite, se gîndiseă de cîteva ori s se strecoare prin mul ime şi s fug ,ă ţ ă ă indiferent la orice s-ar fi spus şi s-ar fi întîmplat după dînsul. Îl inuser prizonier, de un bra , Leon Dobrotescu,ţ ă ţ de cel lalt, Teofana. Toat mila omeneasc din el se uscaă ă ă pe m sur ce treceau sferturile de ceas. Devenise aşaă ă cum îşi închipuia în copil rie c ajungeau acele inuturiă ă ţ devastate de blestemele biblice: un fund arid de baltă s rat şi seac , spuzit la soare, de unde a pierit oriceă ă ă ă urm de vegeta ie vie, unde nu mai coboar nici p s rileă ţ ă ă ă

154

Dumineca Orbului

cerului. Ce voiau to i cu moarta lor şi cu durerea lor?...ţ Unghiile Teofanei i-au l sat semne vinete în bra prină ţ stofa hainei. A încercat s -i desprind mîna cu binişorul.ă ă Unghiile se încleştau mai disperat; i-a ghicit reproşul dureros şi uimit din ochii ascunşi sub perdeaua neagr .ă Ce voiau to i, ce mai cereau de la el, pe care-l alungaserţ ă acum doi ani din cas ca pe un str in nevrednic deă ă ad post şi de mil ?... Îl mai aştepta oare Gina?...ă ă Deasupra sicriului, cînd a început s cad cea dintîi lopată ă ă de rîn , s-au plecat to i cu o stupid curiozitate sţă ă ţ ă ă priveasc . S vad , ce?... Şi ministrul întinzînd pesteă ă ă capete, unui reporter de gazet , textul discursului! Şiă individul cu r m şi e de pudr roz la n ri şi la col ulă ă ţ ă ă ţ pleoapelor, tînguind grotesc acelaşi refren pe un glas din ce în ce mai sub iat, din cap, emo ionat de propria saţ ţ ora iune funebr : „Jalnic adu nare, neconsolat familie!”ţ ă ă ă El nu apar inea acestei familii neconsolate. E str in şiţ ă liber. Are drept mai cu seam acum la libertatea lui deă str in... Îl mai aşteapt oare Gina? Ce poate s -şiă ă ă imagineze, uitîndu-se la minutarele care înainteaz cu atîtă de neîndurat grab ?ă ă

Pe birou se mai aflau cîteva anun uri de înmormîntare,ţ f r adrese, numai cu timbrele lipite. Sergiu Micl uş îmă ă ă -p turi una şi o lunec în buzunarul hainei. „Te hog s nuă ă ă r mîi prea mult în Platoul Pamir!” Va fi silit acum s -iă ă m rturiseasc Ginei în ce Platou Pamir a fost el. Îi vaă ă desp turi hîrtia cu chenar negru sub ochi. Iar Gina vaă în elege îndat , cu toate c numele lui nu e men ionat înţ ă ă ţ pomelnicul neconsolatei familii. Se afl înscrise numeleă doamnei Anica Stoian, sor ; numele lui Vanghele Stoian,ă cumnat, proprietar de locand . Numele lui Sergiu Micl uşă ă lipseşte. Nu le este nimic acestor str ini care şi-au înă gropat o moart a lor, numai a lor. Atunci de ce se acaă ţă de dînsul? De ce înverşunarea aceasta despotic s -iă ă r peasc libertatea în ziua cînd îi este mai scump ?ă ă ă Ministrul s-a sim it dator s -i strîng mîna: „Eşti cel maiţ ă ă

155

Cezar Petrescu

mare dintre copiii nepre uitei colaboratoare... Permite-miţ s - i amintesc, în calitate de îndurerat prieten ală ţ defunctei, c singura sa mîngîiere, în via a de dincolo,ă ţ unde a trecut, va fi s ştie c îi urmezi cu aceeaşi virtuteă ă pe p mînt în l toarea sa pild !” Imbecilul! Smîrcîia dină ă ţă ă nas şi str nuta... îl mai aştepta oare Gina? „Şi, vezi, nuă pleca, te hog, chiar în Platoul Pamir, s te aştept preaă mult!...” Îndat ce va şti Gina ce-a însemnat pentru dînsulă aceast zi, are s -i sprijine şi lui fruntea obosit şi grea peă ă ă genunchi, aşa cum i-a sprijinit-o el pe piept, ast -noapte,ă înainte de a se desp r i, atunci cînd avea lacrimi în ochi,ă ţ dou boabe tremur toare de rou în genele r sucite şiă ă ă ă lungi... Oare e un monstru de se gîndeşte numai la aceasta în casa de unde a fost scoas o moart abia deă ă cîteva ceasuri? Ast -noapte altceva a sim it, altfel gîndea.ă ţ Acum a r mas numai avida dorin s dezerteze de la oă ţă ă silnic datorie şi s alerge la Gina... Ce-ar fi s p şească ă ă ă ă tiptil pîn la uş cît Leon Dobrotescu e întors cu spatele,ă ă s dispar şi s -l lase singur? Monstruos?! Nu e maiă ă ă monstruos s-o ştie pe Gina aşteptînd? S-ar strecura pînă în camera lui, în cîteva minute şi-ar schimba hainele, ar ieşi pe poarta servitorilor, pe unde fugea şi alt dat ...ă ă Pîn la sta ia de taxiuri mai sînt cî iva paşi. Pîn la Gina,ă ţ ţ ă mai pu in de zece minute... Dar îl mai aşteapt Gina?ţ ă Dincolo, în hol, se aud uşi trîntite, glasul Anic i Stoian,ă lovituri de ciocane, paşi tîrşindu-se greu, oameni tîrînd ceva. De bun seam , desprind scîndurile catafalcului dină ă inte, pînzele negre, aerisesc înc perile de mirosulţ ă

t mîiei, m tur florile strivite de t lpi, tot ce a r mas înă ă ă ă ă cas dup o moart . Şi el se gîndeşte cum s fug maiă ă ă ă ă repede la o nunt , abia întors de la o înmormîntare... Laă cimitir s-au întîlnit cu alt îngrop ciune. Cei dintr-un coră ă -tegiu se întorceau s priveasc la cei de dincolo, pentru oă ă clip uitîndu-şi mortul lor... Toate se întîmpl într-ună ă singur oraş, într-o singur zi. Cî i oameni mor oare zilnică ţ în Bucureşti? Ar fi o statistic vrednic de consultat. Cî iă ă ţ

156

Dumineca Orbului

mor, cî i se nasc, cîte nun i... Toate se întîmpl într-unţ ţ ă singur oraş; iar viii şi mor ii sînt mai str ini unul de altulţ ă decît locuitorii din dou planete, din dou sisteme solare,ă ă desp r ite în spa iu cu mii de ani-lumin . Ast -noapte,ă ţ ţ ă ă omul acesta, întors cu spatele, a zguduit ceva în el. Acum îi este un str in. A început s -l urasc , fiindc îl ineă ă ă ă ţ prizonier aci... Oare Gina îl mai aşteapt ?ă

Leon Dobrotescu se r suci de la geam. Cu batista deă doliu îşi tampon buzele şi must ile. La al ii gestul eă ăţ ţ natural, dup ce au deşertat un pahar de ap ori au sfîrşită ă un fruct savuros. La dînsul e un tic profesional, de avocat, înainte de a începe s cuvînteze.ă

Întreb surd, în batist :ă ă— Îi vezi? Îi auzi?Sergiu r mase neclintit în poza teatral , cu bra ele înă ă ţ -

crucişate pe piept. Gîndi: „Îi spun hot rît c plec. Orice seă ă întîmpl , plec!... Pentru aceste întreb ri m ine aci?”ă ă ă ţ Leon Dobrotescu îi puse mîna pe um r şi îl îndrept cuă ă fa a spre priveliştea de afar , repetîndu-şi întrebarea:ţ ă

— Pe aceşti derbedei, îi vezi? Îi auzi?... Nu- i po iţ ţ imagina, Sergiu, cît m-a enervat g l gia aceasta de treiă ă ani încoace. M gîndeam la începutul prim verii s intruă ă ă în leg tur cu proprietarul terenului, s pl tesc eu costulă ă ă ă unei împrejmuiri înalte, de scîndur , numai pentru aă alunga haimanalele şi a sc pa de zgomot...ă

Sergiu privi la ceas. Rosti cu un zvîc de energie liberatoare:

— Tatileon, m ier i, îns trebuie s plec! Neap rat!ă ţ ă ă ă— Nu po i s pleci, Sergiule! îl întrerupse cu blînde eţ ă ţ

Leon Dobrotescu. N-ai acest drept. Este pentru mine o chestiune de via şi de moarte... De altfel, nici n-am sţă ă te re in mult. Se întoarse iar şi cu ochii spre geam,ţ ă în buşindu-şi un hohot sinistru în batist : Ha-ha!ă ă Credeam, de trei ani credeam c voiesc s scap numai deă ă zgomot. Era altceva. Cu totul altceva, Sergiu... Îi vezi? Îi auzi?... Haimanalele de pe strad . Copii de servitoare, deă

157

Cezar Petrescu

rîndaşi, de m tur tori. Descul i, goi, rup i. Ignorîndă ă ţ ţ demnitatea, şi virtutea civic , şi sistemele pedagogice...ă Sînt sigur c din camerele lor, de trei ani, tot aşa i-auă privit nu o dat copiii mei şi ai Sandei. Jinduind laă libertatea haimanalelor... Ai observat ce gît ca un vrej are Teofana? ce urechi are Dudu? ce frunte cu bubuli e,ţ S ndel? Compar -i cu tipurile din manualele de medicin .ă ă ă Rahitism, candida i la scrofuloz ... Copiii mei şi ai Sandei.ţ ă Admirabilii noştri copii, dup chipul şi asem nareaă ă noastr ... Acum în elegi pu in, Sergiule? Nu m enervaă ţ ţ ă zgomotul haimanalelor, ci existen a lor, aci vecin ,ţ ă prezent , afirmîndu-se ca o provocare sub ferestrele caseiă noastre, transformat într-un templu al virtu ilor civice,ă ţ aşa cum o numea adineauri, la cimitir, în fa a gropiiţ deschise ministrul cel cu str nuturi... Aş dori s m ascul iă ă ă ţ altfel, Sergiu. Las , te rog, bra ele acestea!... la loc peă ţ scaun.

— Tatileon, m ier i... Vorbim mîine. Eşti obosit... în-ă ţcerc Sergiu o ultim sc pare.ă ă ă

— Cu neputin ! Obosit nu sînt. Oboseala nu mai areţă nici o însemn tate pentru mine. Şi pentru tine te rogă ast zi s fie la fel... Dac pu in ai luat aminte laă ă ă ţ înmormîntare, cum s-au petrecut toate, ai în eles atunciţ cît de singur sînt, Sergiule... Am avut prieteni, tovar şi,ă alt dat , altfel, în vremea vie ii mele cu Magda... Cuă ă ţ Mado... Cu mama ta, Sergiu... De aceştia m-am îndep rtat eu cînd nu s-au îndep rtat dînşii... Mi-a impusă ă Sanda al ii... I-ai v zut cine erau, cum sînt... Se poateţ ă numi tot ce-a fost o înmormîntare?... Nu ştiu dac aiă observat alt convoi, s rac, pe care l-am încrucişat laă cimitir. Cî iva oameni: treizeci, patruzeci... Rude ale unuiţ mort nevoiaş, anonim; prieteni de ai mortului, tot anonimi... Au r mas în urm , respectuoşi, aşteptînd să ă ă treac alaiul cu steaguri în doliu şi cu ministrul, cuă delega ii şi oratori specializa i în discursuri funebre... S-auţ ţ dep rtat pe urm în fund, spre locurile s racilor. Femei cuă ă ă

158

Dumineca Orbului

broboade, copii care n-au avut de unde s -şi cumpereă haine negre. Au încins o band de stof la mînec ... Sîntă ă ă sigur c n-a rostit nimeni nici o cuvîntare la mormînt. Auă plîns îns . L-au plîns pe mort şi i-au plîns pe cei r maşi.ă ă Iar cei r maşi, cînd s-au întors acas , nu s-au descoperită ă deodat singuri. Nu po i s m laşi singur, Sergiu! Nu- iă ţ ă ă ţ cer mult timp. A treia oar , te rog, aşaz -te pe scaun.ă ă

Sergiu Micl uş trase scaunul cu resemnare. Leon Doă -brotescu trecu în dosul biroului. Se instal eap n, cuă ţ ă vinele gîtului umflate în gulerul înalt şi strîmt. Îşi împături batista. O puse în buzunar. Cu latul cu itului de t iat foileţ ă m tur un praf invizibil. Scrijel cu vîrful de os un ieroglifă ă ă pe sugativa mapei.

M rturisi, ridicînd ochii rotunzi şi turburi, alburii, caă bilele de sticl mat din gîtul buteliilor de limonad :ă ă ă

— Sergiule, presimt c din inima ta a fugit o c ldură ă ă care asear înc nu disp ruse... Aceasta îmi îngreuiază ă ă ă cele ce vreau, cele ce trebuie s i le spun ie nu numaiă ţ ţ fiindc sînt singur şi fiindc n-am cui le spune...ă ă

Sergiu Micl uş îng im o protestare vag . Cuvinteleă ă ă ă rostite de buze n-aveau îns nici o leg tur cu gîndurileă ă ă sale.

— Exist şi alte pricini care m îndeamn s i le îmă ă ă ă ţ -p rt şesc ie, şi nu altuia! ap s Leon Dobrotescu,ă ă ţ ă ă scrutîndu-i privirea, s descopere o tres rire de interes.ă ă

Privirea lui Sergiu Micl uş era absent .ă ăTrecuse dincolo de obstacolele materiale, dincolo de

pere i, dulapuri de c r i, de statuete indescifrabile,ţ ă ţ dincolo de alte ziduri, case şi str zi. O urm rea pe Ginaă ă preg tindu-se de plecare, p şind pragul c su ei dină ă ă ţ strada Cu itul de-Argint, închizînd în urm porti aţ ă ţ grilajului verde, intrînd deodat într-o negur stranie,ă ă opac , scufundîndu-se ca o înecat .ă ă

Se uit la ceas.ăF r îndoial c Gina pleca acum într-adev r.ă ă ă ă ă

159

Cezar Petrescu

N-a fost numai o p relnic pl smuire a gîndului. A vă ă ă ă zut-o închizînd porti a, f cînd un semn cu degeteleţ ă fluturate, dep rtîndu-se; toate cu tensiunea unei apari iiă ţ telepatice, precis proiectînd o clip a vie ii tr ită ţ ă ă îndeaievea. Dar de ce negura aceasta? De ce scufundîndu-se ca o înecat ?... Pe chipul lui Sergiuă Micl uş întreb rile se s pau dureros. Leon Dobrotescuă ă ă avu am girea c îndureă ă rarea era pentru el.

Deschise sertarul biroului. Zgomotul sec îl readuse pe Sergiu la realitatea imediat . În sertarul strict ordonat,ă dup disciplina legendar a casei, ap rur o scoară ă ă ă ţă galben de dosar, un mic registru de socoteli, un teanc deă bancnote cu banderolele B ncii Na ionale neatinse.ă ţ Deasupra, un revolver de o el oxidat. Cutia de peni e, altţ ţ ă cutie dreptunghiular de rezerve pentru creioaneleă colorate cu automat. Agende, sigilii, ace de metal pentru împerecheat actele, toate orînduite meticulos, cum le mai v zuse Sergiu şi alt dat . Nou era revolverul şi nouă ă ă teancul de bancnote. Leon Dobrotescu le r v şi f ră ă ă ă respect pentru simetrica rînduial . C ut mai adînc.ă ă ă Scoase o c r ulie legat în pînz roşie, decolorat , cuă ţ ă ă ă muchiile poleite. O ridic abia atingînd-o cu degetele, caă un fragil odor dezgropat dintr-o taini , gata s seţă ă risipeasc în pulbere la un contact mai brutal. Dintre foiă desprinse o fotografie sub ire, îngust , pal ; i-o întinseţ ă ă peste mas lui Sergiu, vorbind cu tremur în glas:ă

— O recunoşti, Sergiule?... i-o mai aminteşti tu?Ţ M car, tu, înc ...ă ă

Sergiu Micl uş nu mai z rise fotografia aceasta aă ă mamei sale. Nu se afla un al doilea exemplar în sipetul de sus.

Peste borul p l riei, strîns la tîmple ca un coif deă ă ă velur, coboar o voalet diafan , umbrind jum tate dină ă ă ă obrazul Magdei Micl uş, dînd ochilor migdala i o privireă ţ misterioas , magnetic , din lumea ei ireal .ă ă ă

160

Dumineca Orbului

Era o fotografie neîndemînatic de amator. O imagineă f r contururi l murite, dar tocmai prin această ă ă ă imprecizie a luminilor şi umbrelor, fumegoase, flotante, şterse, mai turbur toare decît obişnuitele efigii fidele şiă stricte din fotografiile executate cu perfec ie tehnic .ţ ă

Leon Dobrotescu aştepta cu mîna întins peste birou.ă Cînd c p t imaginea înapoi, o p str între degeteleă ă ă ă ă înfiorate de tremur, o contempl îndelung. Se auzeaă balansul metalic al pendulei. De afar str b tea g l giaă ă ă ă ă haimanalelor. Dar sunetele erau pentru amîndoi mai slabe, mai dep rtate, lipsite de semnifica ia tiranic deă ţ ă adineaori.

Nici Sergiu Micl uş nu mai gîndea la minutele care trec;ă nici Leon Dobrotescu, la libertatea provocatoare a derbe-deilor din locul viran.

— Aşa era mama ta, Sergiule, cînd am cunoscut-o... Magda, Mado... Singura fiin pe care am iubit-o cu adeţă -v rat, singura al turi de care am fost fericit, pe care înă ă -dr znesc s spun c am f cut-o fericit ... De undeă ă ă ă ă aceast fotografie?... Nu v d o cifr , o dat , un semn...ă ă ă ă Nimic. Se afl ascuns în carte de dou zeci şi cinci deă ă ă ani... Cartea ascuns în bibliotec , între colec ii de legi şiă ă ţ jurispruden e. Acum patru zile le-am descoperit. in sţ Ţ ă cunoşti împrejur rile. Î i vor explica multe. Hot rîrea deă ţ ă acum, tot ce i se pare în purtarea mea f r sens...ţ ă ă

Figura spongioas a lui Leon Dobrotescu pierdea în eă ţ -peneala învine it în gulerul strîmt. Îşi puse amîndouţ ă ă coatele pe t blia biroului, îşi cuprinse obrajii în palme şiă vorbi cu glas înecat:

— i-am spus asear c Sanda a murit urît... S-aŢ ă ă zvîrcolit, a încercat s fug din pat... A avut o agonieă ă chinuit . Tot ce putea s contrasteze mai teribil cu firea eiă ă rigid , st pîn pe sine, eliminînd surprizele şi sl biciunileă ă ă ă

161

Cezar Petrescu

c rnii, a s rmanului animal din noi... Nu accepta moartea.ă ă Aceasta a fost! A vorbit f r şir... Printre gemete şiă ă strig te, cu r stimpuri de delir odios, resping tor...ă ă ă Cuvinte pe care n-am b nuit c ştia s le pronun e guraă ă ă ţ ei... O priveam şi o ascultam cu spaim ... Nu cu durere,ă cu spaim ... Se zvîrcolea, delira o muribund cu totulă ă str in de Sanda... Am tr it şaptesprezece ani într-o cas ,ă ă ă ă am împ r it aceeaşi mas , acelaşi pat... Şi acum n-oă ţ ă recunoşteam. E un sentiment greu de imaginat, Sergiule, oribil!... O l sam în paza surorii de caritate, veneam aci şiă îmi prindeam capul în palme, ca acum... Cine era femeia care murea?... Unde era Sanda cealalt , uzurpat deă ă aceast str in ? Deodat , cu patru seri în urm , auă ă ă ă ă încetat s m mai tortureze aceste întreb ri, spaima,ă ă ă stupoarea, indignarea pe mine însumi... A pus st pînireă pe mine altceva: o nelinişte... i s-a întîmplat vreodat sŢ ă ă ai senza ia c te urm reşte de undeva o privire? Te creziţ ă ă singur, departe de orice ochi omenesc, ap rat, şi sim i că ţ ă o privire s-a oprit asupra ta. Aceasta mi s-a întîmplat acum patru seri aci, unde m închisesem s n-o aud, s n-ă ă ăo v d pe Sanda. M ridicam şi nu-mi g seam loc... Mă ă ă ă învîrteam în jurul biroului, încercam s m gîndesc laă ă spusele medicului, la deznod mîntul inexorabil, la soartaă copiilor, egoist, la a mea... Obsesia privirii st ruia maiă puternic decît aceste mizerabile tentative de a mă ă sustrage. M oprisem, o clip , la fereastr . Se potoliseă ă ă zgomotul de afar . Se întuneca. M aflam la fereastr şiă ă ă m-am întors r sucit de umeri ca de-o mîn str in , amă ă ă ă mers la dulapul de c r i cu o siguran de hipnotizat careă ţ ţă execut alt voin , am deschis uşa şi am pus mîna directă ă ţă pe aceast carte. Am g sit între scoar e şi prima foaieă ă ţ imaginea Magdei, şi o mare linişte s-a f cut în mine. Cumă se ogoieşte un vînt... O explica ie nu exist , nici n-oţ ă caut... Destul c o mare linişte s-a f cut în mine... Crezi că ă ă delirez şi eu, Sergiule?

— Nu, Tatileon... Ascult. Încerc s pricep.ă

162

Dumineca Orbului

Leon Dobrotescu îşi desprinse obrajii din palme.Pe fa a spongioas se cunoşteau urmele degetelor, maiţ ă

albe, rec p tîndu-şi treptat coloarea o dat cu fluxulă ă ă sîngelui. Rezemat cu ceafa de sp tarul înalt, urm cuă ă tonul obiectiv al unui povestitor care se mul umeşte sţ ă expun faptele, f r n zuin a van de a le g si explicare:ă ă ă ă ţ ă ă

— Inutil s încerci a pricepe o întîmplare ca aceasta,ă Sergiule! Poate s aib o interpretare mistic , dar şi unaă ă ă foarte banal ... Nu e întîia oar cînd o carte, într-oă ă bibliotec de alte opt-nou sute, r mîne trecut cuă ă ă ă vederea vreme de ani. i-am spus c se afla asfixiatŢ ă ă între tratate şi jurispruden e... Uite, colo, rîndul cel deţ sus. E foarte probabil c de zeci de ori ochiul şi mîna meaă au trecut peste dînsa cînd aveam nevoie de un text ori de un comentator pentru a preg ti o pledoarie... Ochiul şiă mîna au trecut f r s se opreasc fiindc nu m interesaă ă ă ă ă ă atunci c r ulia; era o instrus . Deci prezen a n-o dau peă ţ ă ţ socoteala unor circumstan e misterioase. Altceva îns îmiţ ă pare c a fost de ordinea revela iilor. Ceea ce s-a petrecută ţ cu mine. În mine. Originea fenomenului nu era în afar .ă Era aci şi aci, Sergiule!

Leon Dobrotescu înso i ultimele cuvinte, ducînd pe rîndţ ar t torul la frunte şi la inim .ă ă ă

— Aci şi aci! repet .ă„Are nevoie de linişte, de odihn . I-ar face bine acumă

un calmant; un somn de 24 ore. Comprimatele pe care mi le tot îndesa ast -noapte Matei”... gîndi Sergiu Micl uş.ă ă

— Ghicesc! exclam în buşit Leon Dobrotescu. Înc oă ă ă dat m urm reşte şi în ceasul acesta o pedeaps ... Ceă ă ă ă greu este s - i exprimi o realitate subtil din tine cînd te-ă ţ ăai înv at s reac ionezi numai în func ie de profesie, deăţ ă ţ ţ obicei, cu gesturi şi cuvinte de-a gata! Ne afl m într-ună birou de advocat. Zidurile acestea au auzit tot felul de spovedanii; unele dramatice, multe meschine. Pe toate le-am ascultat, le-am p truns în firul lor cel mai încîlcit şiă secret; tuturor le-am g sit o solu ie... Pe toate le-amă ţ

163

Cezar Petrescu

pledat cu reuşit , fiindc erau ale altora. Iar cînd e vorbaă ă s l muresc ceva decisiv pentru mine, f cînd parte dină ă ă mine, nu mai g sesc vorbele cele vii şi fireşti... Mă ă împiedic în formulele uzate ale profesiei, în gesturi de pledant la jura i... Totuşi, e foarte simplu ceea ce voiamţ s - i spun, Sergiule. Extraordinar de simplu!...ă ţ Şaptesprezece ani am fost orb, opac, mecanizat. Am tr ită prin voin a Sandei, în universul Sandei. Din asemeneaţ pricin , cartea aceasta n-a existat pentru mine, chiară dac aş fi luat-o în mîn şi i-aş fi pip it scoar ele. Cumă ă ă ţ poate s-a şi întîmplat. N-avea o realitate perceptibilă pentru sim urile mele de atunci. Acum patru seri a c zutţ ă o perdea. M-am dus direct la c r ulia din dulap cuă ţ imaginea Magdei, fiindc pentru mine abia din acelă moment aveau iar şi o realitate... Reîncepînd de acumă patru seri... Nu e simplu? Extraordinar de simplu?

Leon Dobrotescu se opri, aşteptînd o încuviin are.ţ Sergiu nu-i putea suporta privirea exaltat . Vorbi,ă întorcînd ochii spre fereastr :ă

— Tatileon, pentru cineva dinafar asemenea sondajeă în subconştient nu par atît de simple, atît de extraordinar de simple...

— Altceva atunci... se înc p în Leon Dobrotescu. Amă ăţ ă fost confuz. i-am spus c nu m mai servesc cuvintele.Ţ ă ă Îmi fug. M tr deaz . Era mai cuminte s m servesc de oă ă ă ă ă analogie. Admi i c un mormoloc percepe universul cuţ ă sim urile pe care i le-a dat specia? Admi i c o pas reţ ţ ă ă percepe acelaşi univers cu alte sim uri? Fatal, fiecare areţ o alt viziune a universului. Nu exist o corespondenă ă ţă între ele... Aceeaşi gr din e altceva pentru o broasc , oă ă ă pas re, un melc, un vi el, gr dinarul care o îngrijeşte şiă ţ ă vizitatorul care o admir . Cu mine s-a întîmplat o ruptur ,ă ă o muta ie dintr-o specie în alta... Ani de zile, din copil rieţ ă pîn ce-am cunoscut-o pe Sanda, am apar inut uneiă ţ specii... Am tr it via a acelei specii, într-un universă ţ perceput ca atare. Prin Sanda am fost înglobat cu sila

164

Dumineca Orbului

unei specii str ine de adev rata mea structur . Acumă ă ă patru seri am fost restituit speciei mele. Natura a reparat o eroare.

Sergiu Micl uş se înduioş de aceste divaga ii, de înă ă ţ -f işarea omului cu p rul ciufulit de n duşeal , cu obrazulăţ ă ă ă torturat de jalnica neputin de a da expresie limpedeţă gîndurilor poate mai pu in confuze din el.ţ

Murmur :ă— Tatileon, cred c altfel povestite toate, în alteă

condi ii, mai calm...ţ— Sînt calm! întrerupse Leon Dobrotescu, ridicînd

glasul şi pumnul cu o vehemen care îi dezmin eaţă ţ spusele. Sînt calm, dar sînt prea singur, Sergiule. Ad ug ,ă ă schimbînd vocea sc zut şi rug toare: Uite, sînt calm.ă ă ă Sînt calm, Sergiule...

Leon Dobrotescu îşi astup ochii cu palmele. R maseă ă un timp neclintit, cu fa a ascuns , cu coatele sprijinite înţ ă t blia biroului.ă

Era extraordinar de simplu tot ce avea el de spus, dar acum ştia c nu le va mai spune nim nui.ă ă

N d jduise c le va presim i copilul Magdei. Trei zile, aă ă ă ţ tr it în aceast am gire şi aşteptare. Poate c astă ă ă ă ă noapte ar mai fi fost înc timpul. I s-a p rut c se f cuseă ă ă ă între dînşii o leg tur prin antene sensibile şi fine. Acum,ă ă era prea tîrziu. Antenele s-au închis. Comunicarea de la unul la altul fusese suspendat . Bun voin a, explica iile,ă ă ţ ţ cuvintele multe şi împleticite nu mai erau de nici un ajutor.

Cu patru seri în urm , descoperise c via a lui ceaă ă ţ adev rat o tr ise numai al turi de Magda. În cei doi aniă ă ă ă ai tinere ii, al turi de dînsa, n-a existat nici un proiectţ ă ambi ios de viitor, nici o aspira ie de în l are în regiunileţ ţ ă ţ superioare ale umanit ii, nici un devotament în afar deăţ ă cel egoist, restrîns şi încînt tor, al lor, al unuia pentruă cel lalt. Nu ştiau ce se va întîmpla cu dînşii a doua zi.ă Averea Magdei o devorase Anton Micl uş, o dat cuă ă

165

Cezar Petrescu

propria lui avere. Casa era grevat de ipoteci. Iar el, ală doilea so , era un debutant f r pasiune de meserie, f rţ ă ă ă ă clientel , pledînd pe apucate. Adeseori masa de a doua ziă devenea o problem . Nu pl teau apa, ca s -şi poată ă ă ă cump ra Magda o p l rie. Au renun at alt dat la ună ă ă ţ ă ă vagon de lemne angajat şi la arvuna pl tit ca s pleceă ă ă dou s pt mîni la Constan a. Toat iarna şi-au furnizată ă ă ţ ă apoi lemnele cu îrîita, cîte dou -trei sute de kilograme. S-ţ ăau strîns cu focul în dou camere. Dar fericit a fost numaiă aşa şi numai atunci. Poate c era o via inferioar , lipsită ţă ă ă de noble e şi de eroism. Poate c şi el era o f pturţ ă ă ă inferioar , lipsit de noble e, de abnega ie şi de eroism.ă ă ţ ţ

Sanda a introdus alt ordine. Sub influen a ei a c p tată ţ ă ă cultul existen elor rectiline. Şaptesprezece ani s-a asfixiatţ într-o atmosfer irespirabil , f r s -şi dea seam de ceă ă ă ă ă ă toate izbînzile de carier , prosperitatea b neasc ,ă ă ă prestigiul în barou şi în politic nu-i d deau nici oă ă mul umire. S-a schimbat şi la chip. Cu încetul, peţ nesim ite, a luat şi el înf işarea Sandei, gesturile ei, oţ ăţ dat cu formulele ei. Tr dase amintirea Magdei. Muriseă ă pentru el a doua oar . I se p rea c a fost absurd via aă ă ă ă ţ lor din cei doi ani de neprev zut şi capricii. Rupseseă leg turile cu prietenii de atunci, cu tovar şii de atunci.ă ă Devenise un manechin articulat cu roti e, mişcîndu-seţ dup cum poă runcea mecanismul r sucit de o alt mîn .ă ă ă

Iar r t cirea i s-a luminat într-o singur clip , acumă ă ă ă patru seri.

Înc nu murise Sanda, se zvîrcolea în alt singur tate,ă ă ă a ei, cînd a sim it c în fiin a sa ascuns nu-l dezn d jduiaţ ă ţ ă ă ă deznod mîntul anun at de medici cu precizie de ceasuri şiă ţ minute. Nu-l durea acest deznod mînt, cum nu l-au durută nici zvîrcolirile muribundei. Îl aştepta. Cu un inconştient sofism al cugetului, se înşela, spunîndu-şi c aşteapt s-oă ă vad în rigiditatea mor ii, fiindc numai aşa se vor sfîrşiă ţ ă cumplitele şi degradantele spasmuri de agonie. Aşa afirmau medicii; aşa şopteau prin unghere cele două

166

Dumineca Orbului

surori de caritate cînd îşi treceau schimbul de zi şi de noapte, cu fiolele de injec ii; aşa s-a împ cat şi el cuţ ă gîndul. S se termine mai repede, pentru ca s scapeă ă bolnava de chinuri. Adev rul era, îns , c aşteptaă ă ă moartea Sandei ca o dezlegare din lan uri. Cu douţ ă s pt mîni înainte de boala ei, asemenea gînd i s-ar fiă ă p rut înfricoş tor şi mizerabil. Acum ştie c în z c mîntulă ă ă ă ă întunecat al sufletului i-a fost o dorin t inuitţă ă ă dintotdeauna, ignorat de controlul conştiin ei, p strîndu-ă ţ ăse totuşi vie. Iar Sanda a ştiut-o şi ea aceasta. E sigur c aă ştiut-o. În ceasul din urm i-a prins mîna, repetîndu-iă aceleaşi şi aceleaşi cuvinte: „Tu ai s m ier i, Leon? Amă ă ţ crezut c e bine ce fac... Tu ai s m ier i, Leon?”...ă ă ă ţ Aşadar, m car atunci, la hotarul dintre via şi moarte, aă ţă în eles c totul a fost o mare eroare. Nu durerile oţ ă chinuiau. Nu spaima de moarte. Ci gîndul c moartea oă împiedic s mai repare eroarea în care au tr it amîndoi.ă ă ă Şi în ultimele clipe s-a liniştit. Moartea i-a scris pe chip o împ care neaştepă tat şi supranatural . Poate a plecat cuă ă siguran a c pentru amîndoi e mai bine aşa, deşi preaţ ă tîrziu. R mînea el singur s repare eroarea, s se întoarcă ă ă ă la via a pentru care a fost h r zit...ţ ă ă

Sanda era acum în p mînt. El cunoştea ce-i r mîne deă ă f cut. Va lipsi o lun , dou , un an poate... Atît cît se vaă ă ă ar ta nevoie pîn ce se va reg si. Via a cea veche,ă ă ă ţ adev rat e închis pentru dînsul. Timpul a l sat urme;ă ă ă ă şaptesprezece ani i-au deformat fiin a, cugetul,ţ vocabularul chiar... Dar se va mul umi cu o umbr a ceeaţ ă ce a fost şi ar mai fi putut s fie. Se va întoarce s -şiă ă creasc altfel copiii, suprimînd catehismul virtu ilor laice,ă ţ preceptele ucigaşe, tot ce i-a în buşit şi pe dînşii, l-aă în buşit şi pe el. Poate o sfoar de p mînt, cu muncă ă ă ă brut în aer liber şi cu satisfac ii simple, într-o cas deă ţ ă ar ; poate aceasta ar fi o solu ie. Poate exist alta peţ ă ţ ă

care acum înc n-o întrevede... A crezut c feciorulă ă Magdei era singurul destinat s -l asculte şi s -l în eleag ;ă ă ţ ă

167

Cezar Petrescu

fiindc era copil al Magdei, sînge din sîngele ei; fiindcă ă toate se cercau ascultate şi în elese de cineva. S-aţ înşelat! Este şi Sergiu un str in ca oricare altul. L-aă îndep rtat, a f cut din el un str in. Toate aci sînt str ineă ă ă ă şi reci.

Leon Dobrotescu îşi descoperi înc o dat fa a dină ă ţ palme. Îşi îmbumbie haina corect, îşi potrivi nodul crav ii, gulerul înalt şi strîmt, p rul umed la tîmple. Înăţ ă dosul biroului avu din nou înf işarea profesional , advoăţ ă -catul care expune unui client punctul de vedere într-un litigiu şi sor ii de izbînd într-un proces. Dar obrazul îi eraţ ă foarte palid, galben-verzui. Sergiu Micl uş îşi aminti cuă dezgust pieli a p s rilor t iate şi jumulite din vitrinaţ ă ă ă b c niilor, albea a golit de sînge, petele vinete, carneaă ă ţ ă flasc şi moart , conservat în frigider.ă ă ă

— M ier i, Sergiule? întreb Leon Dobrotescu. Ai avută ţ ă dreptate! Sînt obosit... Sîntem obosi i amîndoi. Te-amţ f cut s pierzi timpul zadarnic. S trecem la cîtevaă ă ă chestiuni de ordin practic. Privi la pendul: În zece minute am terminat. Scoase din sertar dosarul cu scoar eleţ galbene, o agend , micul registru de socoteli; alese ună teanc de bancnote, din trei. S-o iau metodic. Ai fi dispus s - i dai demisia şi s revii aci, Sergiule? i-aş preda toateă ţ ă Ţ procesele în curs... R mîi asociatul meu, deşi eu voi figuraă numai cu numele. Asociat, fiindc numele meu i-ară ţ asigura o clientel . Secretarul actual e un tîn r aproapeă ă de vîrsta ta, muncitor şi serios. Te va pune în curent şi- iţ va fi de un folos. Ce r spunzi la aceasta?ă

Sergiu se gîndi: „Aş avea nevoie s o întreb pe Gina.ă Numai ea ar decide dac vom r mîne aci, sau la Oradeaă ă Mare a ei, sau la mine, în tîrgul meu.” Se deprinsese atît de mult cu ideea c via a lor va fi de acum înainteă ţ nedesp r it , i se p rea c se cunosc şi c se iubesc deă ţ ă ă ă ă atîta vreme şi pentru veşnicie, încît nici o clip nu se îndoiă c toate depind numai de o hot rîre a Ginei.ă ă

168

Dumineca Orbului

— Ce r spunzi, Sergiule? st rui Leon Dobrotescu, sură ă -prins de aceast şov ial .ă ă ă

— Tatileon, aş avea nevoie de un r gaz. S m deprindă ă ă cu ideea. E atît de neaşteptat!... În dou -trei zile, aş da ună r spuns chibzuit...ă

„În dou -trei zile, aş avea timp s am cuvîntul Ginei”,ă ă gîndea Sergiu. Dar nu explic anume cum în elegea el să ţ ă chibzuiasc r spunsul şi anume cu cine.ă ă

— În dou -trei zile?... Cam tîrziu, Sergiule. i-am spus,ă Ţ mi se pare, c am de gînd s plec chiar în noapteaă ă aceasta... M sufoc zidurile... În orice caz, am fixat peă ă hîrtie toate dispozi iile mele pentru secretar. Te va puneţ el în cunoştin dac vei hot rî aşa cum doresc eu. De nu,ţă ă ă are alte dispozi ii... S consider acest capitol l sat înţ ă ă suspensie şi s trecem la altul. Ai p strat vreodat oă ă ă socoteal de încas rile tale dup majorat?ă ă ă

— Nu, Tatileon, m rturisi Sergiu Micl uş, plecînd ochiiă ă în p mînt.ă

Era o întrebare penibil pentru el. Abuzase de oameniiă care l-au crescut. Uitase c nu însemna nimic pentruă dînşii şi c fusese un tolerat în cas : în anii de pierzanie leă ă sustr gea banii sub cele mai extravagante pretexte. După ă exilul de unde se întorcea t m duit, purtarea din acei aniă ă i se p rea mai greu de iertat. Poate se afla o singur caleă ă pentru a restitui sumele. S primeasc rolul de asociat înă ă treburile de advocatur ale lui Leon Dobroă tescu, să munceasc din r sputeri doi-trei ani şi s pun lunar oă ă ă ă cot la o parte, pîn la o achitare total .ă ă ă

Leon Dobrotescu deschise carnetul de socoteli, citi o coloan de cifre. Totalul dep şea cu mult suma pe careă ă şi-o închipuise Sergiu.

Leon Dobrotescu ad ug :ă ă— Se afl însemna i numai banii despre care ştia şiă ţ

Sanda. Multe cifre sînt scrise chiar de mîna ei... Pentru celelalte sume n-am p strat nici o socoteal . Cred c leă ă ă recunoşti, Sergiule?

169

Cezar Petrescu

— Da, Tatileon! oft Sergiu, îmbujorat de ruşine şi deă umilin pîn în vîrful urechilor.ţă ă

— Atunci s consider m şi acest capitol încheiat. A fostă ă pentru tine o lec ie, Sergiule. A trecut. i-a folosit, dupţ Ţ ă cum v d. Aceasta îmi pare singurul lucru important.ă Socotelile pot s dispar .ă ă

Leon Dobrotescu rupse foile micului registru, le mototoli şi le arunc în coşul de lîng birou.ă ă

— Tatileon, cum s - i mul umesc?... îng im Sergiu Miă ţ ţ ă ă -cl uş ridicîndu-se de pe scaun.ă

Leon Dobrotescu îi f cu semn cu mîna s r mîn la loc.ă ă ă ă Mul umirile n-aveau ce c uta între dînşii. Ani îndelungiţ ă crezuse c le-a f cut toate pentru Sergiu. Le f cuseă ă ă numai pentru copilul Magdei.

Trase în fa dosarul cu scoar ele galbene:ţă ţ— Şi acum al treilea capitol, Sergiule. Am aci toate

actele casei şi toate documentele tutelei, din vremea cînd erai minor. Socoteala am f cut-o o dat la majoratul t u.ă ă ă E bine s-o revizuim. Trebuie s ştii c te-am frustrat. Cuă ă bun -ştiin , în complicitate cu Sanda. Nu protesta! Eă ţă adev rul. Împotriva ta, ap rîndu-te pe tine de tine, amă ă vrut s - i p să ţ ă tr m o rezerv ... Casa Magdei, a ta deci, aă ă r mas grevat de trei ipoteci. Datorii în condi iile cele maiă ă ţ oneroase. Nici mama ta, nici tat l t u n-au fost buniă ă administratori. S-ar fi spus c aşteptau s se întîmple aă ă doua zi un cataclism cosmic sau un miracol pentru a rezolva problemele de existen . Doi ani, cît a tr itţă ă Magda, am continuat şi eu acelaşi fel de a privi via a... Aţ survenit Sanda. Am gospod rit moşă tenirea ta altfel. Am achitat datoriile pe m sur ce ne-au înă ă g duit mijloacele.ă Am radiat ipotecile şi am cump rat noi casa, la licita ie,ă ţ dup toate formele prev zute de lege şi aprobate deă ă sec ia tutelelor. Disponibilul i-a revenit la maţ ţ jorat. Spre al meu regret, am f cut impruden a s nu rezist laă ţ ă st ruin ele tale. i-am depus banii la banc , de unde tu i-ă ţ Ţ ă

170

Dumineca Orbului

ai ridicat cînd ai vrut... I-ai p r duit. Licita ia şi cumpă ă ţ ă-rarea au avut de baz o estima ie a tribunalului, care miă ţ s-a p rut atît mie, cît şi Sandei inferioar valorii reale. Ne-ă ăam hot rît — şi ideea a pornit de la Sanda — ne-amă hot rît s - i punem la o parte diferen a, f r ştiin a ta, caă ă ţ ţ ă ă ţ s - i serveasc atunci cînd vei da dovad de maturitate; oă ţ ă ă maturitate alta decît aceea presupus de lege. Îmi faceă impresia c abia acum ai ajuns la adev ratul majorat.ă ă Deci am judecat bine... Sanda a judecat bine. Suma se ridic ast zi la nou zeci şi ceva de mii de lei. Nou zeci şiă ă ă ă patru de mii patru sute, exact. S spunem o sut . Banii îiă ă ai aci. Te rog s -i numeri.ă

Leon Dobrotescu f cu s sar banderola cu unghia şi îiă ă ă întinse în evantai bancnotele cu miros proasp t de ceară ă şi cerneal . Sergiu Micl uş articul cuvinte f r în eles.ă ă ă ă ă ţ Cît de nedrept fusese el cu Tatileon, cu Mamisanda, cu to i! Îl ap raser într-adev r de el însuşi, împotriva saţ ă ă ă îns şi. Cu o preştiin misterioas , aceşti str ini, dup ce-iă ţă ă ă ă înduraser faptele de copil, nebuniile adolescen ei şiă ţ tinere ii dintîi, tot dînşii i-au p strat putin a s -şiţ ă ţ ă înjghebeze modestul cămin la care n zuia de ast -ă ănoapte, de cînd a cunoscut-o pe Gina, de cînd o iubeşte pe Gina. Se ridic înconjurînd biă roul şi încercînd s -lă îmbr işeze pe Leon Dobrotescu într-o stîngace pornire deăţ recunoştin şi de remuşcare.ţă

— Am fost un ingrat, Tatileon... Numai voi a i ştiut sţ ă vede i limpede în mine, dincolo de mine... Numai voi, tu şiţ Mamisanda...

Leon Dobrotescu îi opri cuvintele pe buze:— Ajunge, Sergiule. Ştii bine c nu-mi plac efuziunileă

acestea femeieşti...Nu trecuser multe clipe de cînd le c uta, le cerşea,ă ă

avea nevoie de ele. Acum antenele lui erau închise. R mase eaă ţ p n, în hainele strîns îmbumbiate, în scaunulă cu sp tar înalt.ă

— Num r , te rog! spuse cu r ceal .ă ă ă ă

171

Cezar Petrescu

Sergiu Micl uş îndoi teancul de hîrtii şi îl puse în buzuă -narul pantalonului, la spate, f r s numere, stingherit deă ă ă privirea ghe oas , profesional a lui Leon Dobrotescu. Nuţ ă ă afl acel cuvînt rar, nespus, unic care s umple golulă ă dintre dînşii. Se auzea iar şi balansul ritmic al pendulului.ă Unde are s-o mai g seasc oare pe Gina acum? Se auzeaă ă iar şi g l gia haimanalelor din locul viran, sfîrşind ultimaă ă ă lor joac pe ziua de azi. În hol încetase zgomotul paşilor.ă Pe sc ri r sun glasul lui madam Stoian. Se trînti o uş .ă ă ă ă Un clopot de tramvai vuia dep rtîndu-se.ă

— Erai gr bit, Sergiule! îi aminti Leon Dobrotescu. Nuă te mai re in. Eşti liber.ţ

Se în l din scaun cu o mîn sprijinit pe marginea biă ţă ă ă -roului. Tot aşa îşi concedia clien ii cînd uitau cît de pre iosţ ţ e timpul avocatului Leon Dobrotescu şi se întindeau la vorb , recapitulînd am nunte de prisos pentru sus inereaă ă ţ unui proces. Sergiu se sim i vinovat. Mai vinovat decît laţ plecarea din cas , cu doi ani în urm . Ştia c altcevaă ă ă aşteptase de la dînsul Leon Dobrotescu şi c el i-a înşelată aşteptarea. Orice ar mai fi încercat acum, era f arnic şiăţ van.

Întreb , totuşi:ă— Şi cînd pleci, Tatileon? Unde pleci?...Leon Dobrotescu îşi tampon buzele uscate cu batistaă

de doliu. Cuvintele sunar în buşit în c luşul de oland :ă ă ă ă— Nu are nici o importan unde plec. În orice caz, deţă -

parte de aci şi cît mai curînd.Cu remuşcare, Sergiu Micl uş încerc s arate c nu-lă ă ă ă

las nesim itor aceste hot rîri.ă ţ ă— Dar copiii, Tatileon? Nu pot r mîne singuri...ă— Am luat dispozi ii! fu r spunsul sec.ţ ă— Era vorba de o remaniere...— Ha-ha! Era vorba de-o remaniere? hohoti lugubru

Leon Dobrotescu. Atît m cunoşti tu, Sergiule? Aceastaă crezi tu c m intereseaz într-o zi ca aceasta? Era vorbaă ă ă

172

Dumineca Orbului

de o remaniere! Se va face f r mine, spre uşurarea mulă ă -tora... Erai gr bit. Pierzi timpul...ă

Sergiu Micl uş voi s -l îmbr işeze. Leon Dobrotescu îlă ă ăţ opri cu un surîs amar şi ironic. Acesta nu era copilul Magdei. Era al lui Anton Micl uş! Şi ciudat, sim i ceea ceă ţ nu cunoscuse niciodat — o gelozie dincolo de ani şi deă morminte pentru acest Anton Micl uş, primul b rbat ală ă Magdei. Sergiu avea numai ochii lui Mado; încolo, toate le moştenise de la omul care şi-a pierdut averea în joc de c r i, cai de curse şi petreceri de pomin . Omul pe care îlă ţ ă aştepta Magda pîn în zori, cu lumina aprins , tres rind laă ă ă fiecare pas de pe strad . Cum l-ar fi putut în elege ună ţ str in, feciorul lui Anton Micl uş? Un copil al lui şi ală ă Magdei l-ar fi în eles. Numai copilul acela l-ar fi în eles, peţ ţ care atît îl aşteptase şi nu le-a venit.

Din uş , Sergiu mai întoarse ochii.ăLeon Dobrotescu r mase în picioare, în fa a biroului, cuă ţ

latul palmei pe cartea cu scoar ele de pînz roşie.ţ ăStrînse din umeri, resemnîndu-se neputin ei. Într-ţ

adev r, între un om şi alt om nu exist nici o comunicare.ă ă Chiar dac îi apropie într-o clip ceva, clipa de contopireă ă nu coincide. Se dep rteaz , se contracteaz fiecare caă ă ă melcii în spirala lor de calcar. Sergiu travers holul înă vîrful degete-lor, ca şi cum moarta se mai afla înc înă cealalt camer . Disp ruse v lul cernit din oglind .ă ă ă ă ă Covoarele erau întinse la loc. La locurile lor erau şi scaunele nichelate, ca evile r sucite de alambic. Urc înţ ă ă odaie, pl nuindu-şi plecarea. Papanaş, pisicul cenuşiu, seă strecur o dat cu el pe uş , torcînd şi alintîndu-se.ă ă ă

— Scuzele mele, amice! Ai dat greş. Acum n-am timp.Papanaş nu voia s ştie. S ri pe pat, ascu indu- i caă ă ţ ţ

într-o scoar de copac ghearele în stofa smochinguluiţă întins de Matei.

— A! Nu! se sup r Sergiu. Te cam întreci, domnuleă ă Papanaş! Hai, gata! Adio!...

173

Cezar Petrescu

Îl apuc de ceaf şi îl scoase în antret, închizînd uşaă ă dup dînsul. Pisicul mieun afar . Sergiu se silea s nu-iă ă ă ă aud chemarea. Tot aşa scînceau cerîndu-se în untru şiă ă ceilal i pisici, Papanaş I şi al II-lea, în anii de alt dat .ţ ă ă Întotdeauna la el g seau ad post şi dezmierdare. Acumă ă nu avea timp. Niciodat nu i-a fost atît de scump timpul.ă Al turi de smoă chingul c lcat şi aerisit se aflau c maşaă ă preg tit de Matei, gulerul şi funta neagr de m tase.ă ă ă ă Exact cum le aşeza de atîtea ori, alt dat , sluga b trîn şiă ă ă ă complice; cum poate tot aşa aşeza echipamentul lui Anton Micl uş pentru expedi iile sale de noapte. Dacă ţ ă Matei n-ar fi disp rut îndat dup înmormîntare, l-ar fiă ă ă trimis cu r spuns la Gina. Era iscusit şi în asemeneaă misiuni. Ar fi dus ştire Ginei s nu-l aştepte, ar fi rugat-oă s -i scrie un cuvînt, unde s vin şi cum s se prezinte,ă ă ă ă oaspe nepoftit la o nunt de necunoscu i. Acum r spunsulă ţ ă acela îl va g si f r îndoial acas , în strada Cu itul-de-ă ă ă ă ă ţArgint. Dar cîteva rînduri ar fi cru at-o pe Gina deţ neastîmp rul aştept rii, de cine ştie ce gînduri şi închiă ă -puiri.

inînd c maşa în mîn , Sergiu se apropie de fereastrŢ ă ă ă s -i prind butonii de perle în piep i — butonii moşteni iă ă ţ ţ de la Anton Micl uş.ă

Privi afar . R mase cu ochii l rgi i de uimire. Leon Doă ă ă ţ -brotescu ieşise în strad f r p l rie, eap n în straieleă ă ă ă ă ţ ă negre şi strîmte, purtînd între degete batista cu chenar negru. Se uit înd r t spre uş . Îşi pip i creştetul cu p ră ă ă ă ă ă rar şi asudat, sub care de sus se vedea începutul de chelie lucie. F cu un pas spre intrare. Desigur, se gîndiseă s se întoarc şi s -şi ia p l ria. Renun . Se dep rt spreă ă ă ă ă ţă ă ă cap tul trotuaă rului.

Sergiu îşi aminti revolverul din sertar, r spunsurile luiă bizare: „În orice caz, plec departe de aci şi cît mai curînd”.

Arunc butonii şi c maşa, smulse fetrul cenuşiu din cuă ă -ier, trînti uşa, zdrobi sub t lpi laba lui Papanaş şi se repeziă

174

Dumineca Orbului

pe sc ri. N-auzi sfîşietoarea clamoare a pisicului care aă umplut casa în urma sa.

În strad , gr bi pasul. Apoi, cînd fu aproape, îl potriviă ă dup mersul lui Leon Dobrotescu. Un trec tor se opri să ă ă m soare din ochi omul f r p l rie, c lcînd sacadat şiă ă ă ă ă ă inînd în mîn batista cu banda de doliu. În dreptul lui Serţ ă

giu Micl uş ridic din sprincene întreb tor şi f cu un semnă ă ă ă jovial cu degetul la tîmpl , adic : „Ce-i cu individul? Atinsă ă la cap sau numai atins de b utur ?” Sergiu se cutreă ă mură de aceast cruzime, care transform o suferin omeă ă ţă -neasc numai într-un spectacol curios pentru ceilal iă ţ semeni. R spunse cu o pantomim identic , ducîndă ă ă degetele la gur , adic : „Nimic neobişnuit. B utura.”ă ă ă Trec torul se linişti. Spectacolul îşi pierdea interesul. Ună om beat în zi de duminic se poate vedea pe toateă str zile. Aprinse igara şi îşi c ut de drum.ă ţ ă ă

Sergiu Micl uş se d du lîng un stîlp de tramvai. Leonă ă ă Dobrotescu ajunsese la sta ia de automobile, parlamentaţ cu un şofer. Probabil c adresa rostit sau numaiă ă înf işarea clientului nu inspirau prea mult încredere.ăţ ă Leon Dobrotescu scoase port biletul. Şoferul p ruă satisf cut. Îşi cerea iertare, ducînd mîna la caschet .ă ă Coborî stegule ul roşu al aparatului şi deschise portiera.ţ Sergiu Micl uş s ri în al doilea taxi din sta ie.ă ă ţ

— Repede! S nu-l scapi din ochi!ă— ... eles! Numai de n-or face spre centru, s d mţ ă ă

peste stopuri...Automobilul din fa nu apuc spre centru. Începînd deţă ă

la a doua strad , Sergiu pricepu c merg spre cimitir. Peă ă acelaşi drum unde cu trei ceasuri înainte urca agale convoiul funebru al Sandei Dobrotescu. Ce însemnau toate acestea? Ce s-ar fi cuvenit oare s fac acum?ă ă Sergiu Micl uş îşi strînse tîmplele între degete. Înc oă ă dat se îndep rta de Gina. Ce c uta Leon Dobrotescu laă ă ă cimitir? Nu e întîia oar cînd un v duv se sinucide peă ă mormîntul tovar şei de via . Poate c datoria lui e s -iă ţă ă ă

175

Cezar Petrescu

ias înainte la poarta cimiă tirului, s -i reteze calea, s -lă ă apuce de bra , s -l aduc înd r t cu sila. Poate c la oraţ ă ă ă ă ă aceasta poarta cimitirului e închis . Ar fi un noroc. S-ară simplifica misiunea lui. S-ar întîlni fa în fa . I-ar spuneţă ţă c şi el a venit pentru a înă genunchea pe mormîntul proasp t al Mamisandei, acum, cînd nu mai e lume, înă t cerea şi singur tatea prielnic reă ă ă culegerilor.

— Mi se pare c mergem spre Belu! se d du cu gîndulă ă şi omul de la volan.

Sergiu se r suci s priveasc înd r t cerul învîlv tat ală ă ă ă ă ă apusului. Peste o jum tate de or va fi noapte. Toateă ă conspir s -l despart de Gina.ă ă ă

Arunc ochi duşm noşi trec torilor de pe trotuare, careă ă ă se întorceau f r grij spre cas , liberi şi tîrîndu-şi paşiiă ă ă ă dup plimbarea lor de duminec . Pe to i îi pizmuia; peă ă ţ to i, f r deosebire. Femeia aceasta îns rcinat , cu doiţ ă ă ă ă copii al turi. Şi plutonierul înc t r mat în curele. Şiă ă ă ă cumetrele, care stau la sfat rezemate de zaplaz. To i auţ avut ast zi o zi a lor, liber . Mul i n-au ştiut cum s -şiă ă ţ ă umple ceasurile. Li s-a p rut o duminec prea lung .ă ă ă M car de-ar fi putut s trimit Ginei un r spuns. Matei aă ă ă ă plecat f r s cear înă ă ă ă -voire, f r s spun unde se duce.ă ă ă ă Ca dintr-o cas care a r mas f r st pîni. Unul înă ă ă ă ă mormînt, cel lalt r t cind pe str zi cu capul gol. Poate că ă ă ă ă Matei a plecat s -şi caute Reveica lui. Unde a mai auzită numele acesta? Reveica. Heveica... Aşa i-a pronun atţ numele Gina. Poate c aşa chiar l-a şi pronun at. Babaă ţ Heveica... N-avu cînd sfîrşi gîndul...

— Ce v spuneam eu?! întreb şoferul frînînd. La Beluă ă am ajuns!

Sergiu Micl uş s ri jos. Leon Dobrotescu porniseă ă înainte. Mergea eap n, cu o mîn prins în nasturiiţ ă ă ă hainei, cu fruntea goal în sus, cu batista în cealaltă ă mîn . Nu înă toarse ochii nici cînd auzi paşii în spatele s u.ă Sergiu Micl uş n-avu curaj s -l opreasc . Încetini mersul.ă ă ă

176

Dumineca Orbului

Ocoli pe o potec îngust , l turalnic , s -i ias înainte laă ă ă ă ă ă mormîntul acoperit de cunune şi jerbe proaspete.

Aştept .ăLeon Dobrotescu se aplec de mijloc, rupse dintr-oă

jerb cîteva flori albe, îşi tampon gura şi must ile cuă ă ăţ batista de v duv, dup vechiul s u tic.ă ă ă

Nu ar ta nici un semn de emo ie în fa a groapei cuă ţ ţ rîna acoperind numai de cîteva ceasuri un trupţă

omenesc.Tovar şa lui de via . Şi totuşi, mormîntul înc rcat deă ţă ă

flori, cu provizoria cruce de stejar, era mai sfîşietor decît toate celelalte. Pe acelea încol ise iarba, creşteau flori, seţ l sase p mîntul. Erau încorporate veşniciei. Mormîntulă ă Sandei Dobrotescu p rea înc str in, nelalocul s u; s-ar fiă ă ă ă spus c la noapte, în prima lui noapte de cimitir, se vaă sim i înfricoşat de vecin tatea celorlalte morminte careţ ă se afl în patria lor de zeci şi zeci de ani.ă

Leon Dobrotescu tuşi în batist . Se r suci pe c lcîie.ă ă ă Porni spre fundul cimitirului.

,,Acum ar trebui s m apropii”, gîndi Sergiu Micl uşă ă ăDar mai puternic decît cugetul, o curiozitate bolnav îlă ă

împiedic s -şi duc la îndeplinire inten ia. P şi pesteă ă ă ţ ă morminte, p strînd distan a. Leon Dobrotescu nu priveaă ţ nici în dreapta, nici în stînga. Mergea int , deşi drumulţ ă acesta nu-l b tuse de ani. Cînd se apropie de mormîntulă Magdei, t lpile lui Sergiu s-au încleştat de p mînt. Îşiă ă acoperi ochii. Aştept detun tura. Pocnetul sec în aerulă ă limpede al amurgului de mai.

Pocnetul întîrzia. Sergiu crezu c s-a rupt sortilegiulă care-l inea împietrit. Se preg ti s se repead , s smulgţ ă ă ă ă ă din mîna lui Leon Dobrotescu arma de o el oxidat. N-aveaţ nevoie s-o fac nici aceasta. Leon Dobrotescu nu ineaă ţ nici o arm în mîn , nu-şi apropiase nici o eav ucigaşă ă ţ ă ă de tîmpl .ă

V duvul moartei de dincolo, cu mormîntul proasp t şiă ă asfixiat de coroane, se înclinase într-un singur genunchi

177

Cezar Petrescu

pe mormîntul vechi şi uitat. Aci crescuse iarb de mult;ă era un mormînt încorporat cimitirului, veşniciei, împ c riiă ă cu marea uitare. Se l sase p mîntul, se scufundaseă ă crucea de granit. Ca orice mormînt p r sit de grija oaă ă -menilor, se îmbr case singur în flori simple şi ierburi deă cîmp. Un m cieş spinos îşi desf cuse cu o ging şie rustică ă ă ă bobocii rozi-albi. De zece ani Sergiu nu mai venise să îngenunche aci, nici în sîmb ta mor ilor.ă ţ

Îngenunchease acum, cu un singur picior, Leon Dobro-tescu. R scoli p mîntul cu degetele. Aşez florile aduseă ă ă de pe cel lalt mormînt, înfigîndu-le cu potirul alb ală corolelor în jos. Le acoperi cu rîn . Ascunse vîrful cozi-ţă ălor. Tip ri o movili de p mînt negru, ca micile piramideă ţă ă de la cap tul galeriilor de cîrti . Aşa, florile erau numaiă ţă pentru cea din adînc, îndreptate spre întunericul ei din untru, nu pentru deşert ciunea şi ochii celor dinafar .ă ă ă

Poate c oasele de sub crucea de granit nu mai aveauă nevoie de flori. Poate c to i mor ii, f r deosebire, nuă ţ ţ ă ă mai au nevoie de flori. Cei r maşi, dînşii îns au nevoie deă ă iluzia c pot dovedi cîteodat aşa, amintirea, mustra rea,ă ă regretul.

Leon Dobrotescu îşi scutur palmele, îşi scutură ă postavul genunchiului înverzit de iarb . Cu ticulă dintotdeauna, îşi tampon buzele. Împ turi batista deă ă doliu şi o mistui în buzunar. Apoi trecu spre poteca ieşirii cu pasul mai viu, desc tuşat de în epeneal , cu fa aă ţ ă ţ iluminat de toat v paia apusului.ă ă ă

Sergiu ştiu c nu mai are a se teme pentru via a luiă ţ Tatileon.

R mase în urm . Se opri şi el lîng mormînt, cu p l riaă ă ă ă ă în mîn , cu fruntea plecat în jos.ă ă

O pas re cenuşie se balans pe creanga de m cieş.ă ă ă Înşelat de nemişcarea stanei omeneşti, piui molatic,ă chemîndu-şi tovar şa. S-au speriat. Au zburat amîndouă ă în fîlfîit de catifea. În iarb se prelinse o şopîrl verzuie. Şiă ă

178

Dumineca Orbului

îndat dup dînsa, alta. Vietate cu vietate se c utau şiă ă ă aci, deasupra mormintelor, în senina indiferen a naturii,ţă împinse de misterioasa chemare a prim verii.ă

Sergiu Micl uş privi împrejur. Se convinse c nu eraă ă nimeni s -l z reasc . Îşi îndoi la rîndul s u un genunchi înă ă ă ă p mînt.ă

Cerea celei de dincolo o pova la r scruce de destine,ţă ă ajutor; îi cerea iertare pentru c o uitase, pentru c nuă ă mai venise s-o caute în marea ei singur tate vreme deă zece ani.

179

Cezar Petrescu

— DE ZECE ANI, ÎNTÎIA OAR MIĂ se întîmpl aceasta, prieă tene! clincheti cu glas uşor tanti Catriona, r sturnînd pionii şi recunoscînd aşa c a pierdută ă a doua partid . Mi se pare c te-ai pus s iei lec ii de şahă ă ă ţ pe ascuns, la cafenelele dumitale...

Enea Samurcaş primi elogiul cu c mare încîntare. Îşi alint brelocurile atîrnate în lan ul de aur al ceasului. Îşiă ţ mişc picioarele uriaşe şi amor ite. Ceru învoire s mai ră ţ ă ă-suceasc o igar .ă ţ ă

Pentru nemaipomenita şi îndoita victorie de ast zi, meă -rita aceast recompens .ă ă

Într-adev r, de zece ani, prietena sa Catriona nu-i îngă ă-duise s cîştige o singur partid . Cu o agerimeă ă ă demonic , îi ghicea jocul, îi prevedea mişc rile, îl aşteptaă ă s se îmă potmoleasc în situa ii f r ieşire; cu aparentă ţ ă ă ă neaten ie, se l sa despoiat de pioni, scotea exclama iiţ ă ă ţ consternate cînd pierdea calul, nebunul sau turnul, pe urm deodat îşi înfigea b rbia mic în pumn, încruntaă ă ă ă sprincenele sub iri, surîdea imperceptibil în col ul buzelor.ţ ţ Atunci Enea Samurcaş ştia c soarta partidei e scris înă ă pomelnicul altor o sut de partide pierdute. Calul negruă începea s fac s rituri neprev zute, turnul înainta încetă ă ă ă şi n prasnic ca un tanc, nebunul lovea pieziş — în cinciă minute intra devastarea în piesele albe, iar el era mat în dou mişc ri. Aceasta f cea parte dintr-un programă ă ă imuabil al vizitelor sale de duminec .ă

Acum se întîmpla ceva nou cu prietena Catriona. Se întîmpla ceva nou şi cu nepoata sa, Gina. Amîndou erauă cu gîndul în alt parte. P reau c se pîndesc şi c seă ă ă ă spioneaz . Nu le-a v zut niciodat atît de preocupate,ă ă ă ocolindu-şi privirile.

Enea Samurcaş îşi r sucise igara, retez firele de tutună ţ ă cu unghiile lungi, galbene şi cornoase, preg ti igareta deă ţ chilimbar din cutioara de piele şi propuse cu generozitatea înving torilor:ă

180

Dumineca Orbului

— Mai este timp pentru o revanş , prieten . Eu am imă ă -presia c mi-ai întins înadins o curs , ca s m umileşti laă ă ă ă sfîrşit cu aşa-zisele mele lec ii pe ascuns...ţ

Tanti Catriona prefir pe sub gene o privire furiş spreă ă fereastr , unde se afla Gina. O durea chinuirea scris peă ă obrazul ei îngust, micşorat parc , tres rind la fiecareă ă vuiet de automobil.

— S încerc m!... încuviin f r convingere. Da-da! Să ă ţă ă ă ă încerc m!... repet cu mai mult , dar silnic energie.ă ă ă ă

Îşi aşez piesele în c su ele albe şi negre. Cu mînaă ă ţ stîng îşi ferea mîneca larg a hainei de m tase. Şahulă ă ă era pe m sura sa şi a tuturor obiectelor din juru-i. Un jocă miniatur , artistic şi rar, care slujise poate cîndva laă desf tarea unui satrap asiatic. Enea Samurcaş o aşteptă ă s sfîrşeasc , risipind cu laba enorm fumul ig rii, ca s -lă ă ă ţ ă ă alunge din ochii prietenei.

El nu era întru nimic pe m sura casei. Înalt, osos,ă scorojit, adus de spate, cu fa a prelung de cal, cu nasulţ ă proeminent şi încovoiat ca o caren , cu must ile c nite şiă ăţ ă peste c neal îng lbenite de tutun, îşi pleca fruntea laă ă ă intrare şi la ieşire, ca s nu se izbeasc de pragul de sus;ă ă se mişca în înc perea scund şi strîmt cu mare b gareă ă ă ă de seam , ca s nu r stoarne fragilele mesu e deă ă ă ţ palisandru şi vasele de por elan; se c znea în pozi iiţ ă ţ incomode şi comice pe taburetele joase, f r să ă ă izbuteasc vreodat a g si un loc de odihn picioarelor.ă ă ă ă

Cînd Gina era numai o copili cu fustele mai sus de geţă -nunchi, de i se vedeau pantalonaşii albi cu vol naşe deă dantel , se înveselea cumplit de schimele şi de mersul luiă caraghios, la primii paşi, dup ce se ridica amor it,ă ţ trosnindu-şi oasele şi masîndu-şi încheieturile. Atunci pl cerea ei nem rginit era s -i turbure linia c r rii traseă ă ă ă ă ă în p rul rar şi cosmeticat cu o precizie geometric de laă ă ceaf pîn la frunte; era s -l întrebe cu pref cută ă ă ă ă nevinov ie dac nu-şi procur cumva ghetele gigante deăţ ă ă la furnizorul lui Guliver (uriaşul în ara piticilor,ţ

181

Cezar Petrescu

bineîn eles); pl cerea ei era s -i scotoceasc buzun rileţ ă ă ă ă vaste, c utîndu-şi pache elul cu bomboane sticloase şi să ţ ă se frece ostentativ pe obraz, unde must ile c nite i-auăţ ă imprimat la s rut un desen negru ca aripile unui cocor înă zbor din estampele japoneze.

Acum Gina st tea la fereastr , îşi pierduse glasul şiă ă rîsul trilat, uitase c şi el exist pe lume. Nici iarnaă ă trecut , cînd mai ghicise c se petrece ceva neliniştitor înă ă cas , nici atunci n-a fost asemenea atmosfer . Îi apas peă ă ă to i de un ceas; s-a l sat ca o cea vîscoas . Gina sosiseţ ă ţă ă vioaie, trîntind porti a, trîntind uşile, tachinîndu-l,ţ amintindu-şi vechile ei ghiduşii de feti . De la cinciţă jum tate s-a instalat la geam. I s-a stins fream tul viu; i s-ă ăa retras sclipirea din ochi.

Cu degetele mari şi late la vîrf, Enea Samurcaş mişcă precaut o figur dintr-un p trat în altul. Eraă ă surprinz toare ging şia cu care abia atingea pieseleă ă minuscule f r s le r stoarne, precum surprinz tor eraă ă ă ă ă c nu trece prin tavan cu creştetul cînd se deşir peă ă catalige.

— Aşadar, schimb m tactica! exclam a mirare. Amă ă trecut la gambitul damei?

— Da! Aşadar, schimb m de tactic . Încerc m şiă ă ă gambitul damei... recunoscu tanti Catriona, repetînd cuvintele distrat , dup ce a aruncat o privire spreă ă fereastra unde Gina întinsese mîinile împreunate pe pervaz şi îşi culcase capul pe un bra , într-un gest deţ istovit implorare.ă

Enea Samurcaş îşi încre i în suprem efort de aten ieţ ţ fruntea îngust — singura por iune îngust din figura cuă ţ ă tr s turi late şi mari. Se r suci c utînd loc picioarelor. Îşiă ă ă ă ciuguli cu înverşunare must ile. Sun clopo eiiăţ ă ţ brelocurilor din lan , ca şi cum acest semnal avea s deaţ ă drumul inspira iei. Schimb cotul. Absorbit, duseţ ă inconştient la gur tubul de chilimbar f r igar ; începuă ă ă ţ ă s trag cu aviditate mirosul r cit de nicotin .ă ă ă ă

182

Dumineca Orbului

— Po i s mai r suceşti o igar , prietene! Nu te vedeţ ă ă ţ ă medicul c ai dep şit ra ia şi nu te pîr şte nimeni... îlă ă ţ ă îmbie cu m rinimie tanti Catriona. Şi, în aşteptare, seă ridic s-o zguduie de umeri pe Gina: Fii cuminte,ă Ginoşca... i-am spus! Lumea aceasta nu-i pentru noi. PreŢ g teşte-te de plecare.ă

— Înc un sfeht de or , tanti Catriona... se rug Gina.ă ă ă Numai un sfeht de or , şi plec...ă

Tanti Catriona se uit cu dezaprobare spre soba deă teracot albastr , unde se afla mica pendul încrustat înă ă ă ă grupul figurinelor de Sevres. Netezi p rul Ginei, trecîndu-ăşi degetele prin cîrlion ii ar mii. Îi strînse tîmpla la pieptulţ ă elastic. P şi la loc pe tocurile înalte; aprinse un chibrit şiă oferi flac ra mosafirului peste t blia de şah, în l îndă ă ă ţ mîneca larg , s nu m ture aşezarea strategic a oştiloră ă ă ă albe şi negre.

Enea Samurcaş observ c mîna prietenei, fin , dară ă ă puternic şi de obicei precis în mişc ri ca o mîn deă ă ă ă prestidigitatoare, tremura o dat cu flac ra.ă ă

— V asfixiez cu ig rile mele... rosti în chip de poc ită ţ ă ă ă scuz .ă

Alt dat Gina îi spusese în glum c le asfixiaz fiindcă ă ă ă ă ă dintr-o singur r suflare a lui le ia o jum tate din aerulă ă ă camerei şi face vid ca un aparat aspirator. Acum Gina nu-l auzea, iar prietena Catriona, preocupat de alte gînduri,ă nu-i d du nici un r spuns, cu be igaşul de lemn stins,ă ă ţ uitat între degete.

Prietenia lor era veche. Dura de pe vremea cînd afişe înfl c rate anun au în capitalele europene turneulă ă ţ celebrei dansatoare Catriona Catriowina. Pe atunci Enea Samurcaş, rentier şi st pîn pe moşii în Valahia, cutreieraă şi el capi-talele lumii, f r nici un scop, şi de altfel f ră ă ă ă nici o pasiune. Era clientul cel mai fidel şi mai matinal al cafenelelor, unde sosea s se instaleze pe o teras ori laă ă o fereastr înc din ceasul cînd chelnerii preg teauă ă ă

183

Cezar Petrescu

coşule ele cu cornuri şi procedau la toaleta localului.ţ Parcurgea cu religiozitate gazetele. Dar mai ales privea.

Îl îndestula, îl încînta priveliştea str zilor şi a pie elor.ă ţ Cînd îl ostenea o privelişte, se str muta la alt cafenea,ă ă cu perspectiva în alt strad şi în alt pia . Muzee nuă ă ă ţă vizita; teatre, şi mai pu in. Cunoscu i nu-şi f cuse decîtţ ţ ă arar. Era cunoscutul chelnerilor din dou sprezece capitaleă europene şi înc din vreo alte dou zeci de oraşe mai mici,ă ă cu ber rii şi cafenele faimoase. Atît îi ajungea. Pentruă dînsul Parisul însemna: „Café de la Paix”, „Napolitain”, „Cardinal”, „Café de l’Univers”, „Régence”, „Soufflet”, „Voltaire”, „Deux-Magots”. Viena: „Arkaden-Cafée”, „Schrangl”, „Bristol”, „Zacher-Cafée”. Madridul: „Levan-te”, „Granja Henar”, „El Aguila”, „El Cocodrilo”, „La Ma-llorquina”. Roma: „Caffé Nazionale”, „Faraglia”, „Colo-nna”, „Castellino”. Vene ia: „Florian” şi „Quadri”. Şi aşaţ pîn la o sut , cu specialit ile lor, chelnerii şi scauneleă ă ăţ lor, mesele şi boxele lor, monogramele pe farfuriile şi pe tacîmurile lor, priveliştele şi tarifele lor, în franci, în lire, pesetas. Oraşele nu existau sub alt aspect. Nostalgiile sale de acum nu le c uta altfel.ă

Pe Catriona Catriowina a cunoscut-o într-o asemenea cafenea, la Milano, unde prima-balerin în turneu veniseă dup spectacol s ciuguleasc în grab cîteva boabe deă ă ă ă struguri, un ceai şi o pr jitur . Mesele s-au întîmplată ă vecine. S-a minunat c dansatoarea celebr de operă ă ă imperial este o compatriot . Dar n-a fost curios să ă ă mearg şi s-o vad dansînd. Pentru Catriona Catriowinaă ă Milano se rezuma la Scala, Teatro Lirico, muzeele şi magazinele de antichit i, Santa Maria delle Grazie cuăţ Cina lui Leonardo da Vinci; pentru Enea Samurcaş: „Caffé Cova”, „Biffi”, „Savini”. În c l toriile lor meteorice le-aă ă fost dat s se mai întîlneasc . Catriona Catriowina,ă ă neliniştit de schimb rile din lumea ei, a rampei şi aă ă publicului; Enea Samurcaş, plîngîndu-se de jalnica

184

Dumineca Orbului

dec dere a cafenelelor care preă vesteau sfîrşitul unei altfel de lumi.

Revederile erau scurte, banale, lipsite de însufle ireaţ conversa iilor. Enea Samurcaş n-avea darul de a întrerupeţ o t cere.ă

Îşi sc rpina meditativ nasul prelung şi t cea.ă ăSurîdea în vid, smulgîndu-şi must ile, pe atunci încăţ ă

de coloarea lor natural , şi t cea.ă ăJuca între degete brelocurile lan ului, îşi culegea de subţ

scaune picioarele lungi, c uta spre fereastr şi t cea.ă ă ăEl era omul singur de la masa singur a cafenelei, deă

prins s priveasc în t cere cum se perind consumatorii,ă ă ă ă lumea de pe strad , timpul, via a.ă ţ

Ciclul Catrionei Catriowina s-a sfîrşit cînd a ap rută Djaghilew cu primul balet rus la Paris, cu Tamar Karsavina şi cu Nijinsky... Le Prince Ygor, Le Pavilion d’Armide, Festins, L’oiseau de feu... Într-o sear , din loj ,ă ă necunoscut spectatoare ascuns în umbr , a asistat laă ă ă Spectrul rozei. L-a v zut pe Nijinsky în l îndu-se în aer,ă ă ţ descriind o parabol , disp rînd f r s se mai întoarc ,ă ă ă ă ă ă volatilizîndu-se ca o adev rat f ptur a aerului. I s-auă ă ă ă înroşit palmele aplaudînd. A înaintat în fa a lojii şi aţ participat cu toat inima la delirul publicului.ă

Dar a cunoscut c s-a încheiat ciclul ei.ăA f cut preg tiri de plecare. F r grab , f r amar.ă ă ă ă ă ă ă

Peste cî iva ani a închis papucii de balet, costumele, afiţ -şele, cronicile, ilustra iile revistelor şi ziarelor; tot aşa cumţ vîn torii osîndi i de doctori la nemişcare îşi ascund deă ţparte de raza privirilor panopliile cu arme de un zadarnic şi melancolic suvenir.

Iar ciclul lui Enea Samurcaş s-a încheiat altfel nu mult mai tîrziu. Cu averea nimicit de r sturnarea vremilor;ă ă redus la modeste venituri, s-a întors în Bucureşti pentru a circula într-un cupeu fantomatic, tras de un cal fantomatic şi mînat de un vizitiu fantomatic, la ore fixe,

185

Cezar Petrescu

spre anumite cafenele, schimbate pe rînd, dup cum seă schimba fluxul trec torilor.ă

S-au întîlnit şi s-au recunoscut cu mirare. De atunci, o duminec pe lun , e mosafirul care renun trei ceasuri laă ă ţă priveliştea de pe fereastra cafenelei pentru a ineţ companie prietenei cunoscute pe alte t rîmuri, într-o altă ă a lor via . Multe nu-şi au de spus. Au trecut deţă nenum rate ori prin aceleaşi oraşe, dar nu le-au v zut cuă ă aceiaşi ochi.

Cîteodat Catriona Catriowina întreab : „Î i maiă ă ţ aminteşti dumneata, prietene, la 1910, cînd ne-am întîlnit ultima dat la Milano?”... Enea Samurcaş îşi încre eşteă ţ fruntea îngust . Îşi scarpin lateral nasul enorm, faceă ă sfor ri de memorie: „În 1910? Ne-am întîlnit noi în 1910ţă la Milano? Acum îmi amintesc... La «Biffi» servea atunci Antonio... Antonio! Parc -l v d! Parc -l aud: ă ă ă «Si, signore! Presto, prestissimo, signore! Grazie, signore!»“...8

În aceste condi ii, conversa ia fiind amenin at deţ ţ ţ ă lacune catastrofale, tanti Catriona a c utat un remediu. L-ăa descoperit. Cutia de şah. Fusese o juc toare mediocr .ă ă O începătoare capricioas , cu lec iile c p tate în tren deă ţ ă ă la impresar numai pentru a alunga plictisul c l toriiloră ă lungi. Enea Samurcaş se socotea un juc tor cu multă ă experien , fiindc , observator mut şi anonim, asistase peţă ă la sute şi sute de partide de şah, în suta de cafenele ale Europei, cînd mesele de afar şi de la ferestre seă întîmplau ocupate. Privise cu acelaşi interes cu care privea chelnerii preg tind şi strîngînd mesele;ă vînz toarele de flori f cîndu-şi bilan ul; vecinii de masă ă ţ ă flirtînd şi echipagiile încrucişîndu-se pe str zi. Astfel, înă primii ani jocul lor a fost cu soart schimb toare, inegal ,ă ă ă precump nind în favoarea lui Enea Samurcaş.ă

Dar Catriona Catriowina a prins f r întîrziere învă ă ăţă-mintele subtile care sc pau adversarului. De zece ani nuă

8 Da domnule! Repede, cît mai repede, domnule! Mul umesc,ţ domnule!... (it.)

186

Dumineca Orbului

i-a mai îng duit s cîştige o singur partid . Acum seă ă ă ă întîmpla ceva nou. Din pricina Ginei era oare prietena sa atît de preocupat ?ă

Îşi întoarse şi el ochii cu discre ie spre fereastr .ţ ăGina schimbase de loc. Ca s -şi am geasc timpul, înă ă ă -

cerca s citeasc un ziar, frunz rind paginile, parcurgîndă ă ă titlurile, mica publicitate, coloana anun urilor mortuare.ţ De trei ori acelaşi anun , în trei variante:ţ

†

„În veci neconsola i: Leon, so ; Sandu, Teofana, Dudu,ţ ţ copii; Ana Stoian, sor , şi Vanghele Stoian, cumnat, şiă copiii lor, cu durere în suflet anun încetarea din viaţă ţă dup o lung şi grea suferin a scumpei şi neuitatei loră ă ţă so ie, mam , sor şi m tuşţ ă ă ă ă

SANDA DOBROTESCU

Înhumarea are loc duminec 13 mai laăCimitirul Bellu.Ruga i-v pentru ea!”ţ ă

Altul din partea unei asocia ii, al treilea din partea uneiţ ligi. O moart foarte regretat . O înmormîntare cu foarteă ă solemn pomp , dup cum st anun at!ă ă ă ă ţ

Gina întoarse foaia ziarului:

„Mica publicitate. Apare în fiecare zi minimum zece cuvinte. Cereri de serviciu: Administrator...

Absolvent ... Bacalaureat ... Buc t reas ... Contaă ă ă ă ă bil... Caut... Caut... C ut m... Domnişoar ... Doamă ă ă n ... Doic ...ă ă

187

Cezar Petrescu

Farmacist... Intelectual... Institutrice (Sarre)... German ...ă Jupîneas ”...ă

Cineva a deschis un geam de cealalt parte a str zii.ă ă Reflexul luminii a fulgerat în v zduh, ca atunci cînd seă joac un copil obraznic cu oglinda ascuns în palm ,ă ă ă aruncînd razele în ochii trec torilor. De ce i-a amintită aceasta deodat tot ce n-ar trebui s -şi maiă ă aminteasc ?... Un spate dep rtîndu-se în ninsoare, înă ă noapte; fulgii astupînd urme de paşi, netezindu-i treptat, pîn ce n-a mai r mas nici un semn, nimic, nimic...ă ă Ninsoarea cea dintîi a iernii, glasul trec torilor cuă r sunetul nou şi ciudat, şi ea zgribulit lîng un felinar, cuă ă ă mîinile atîrnate de-a lungul trupului, ca acum. De ce amintirea aceasta sfîşietoare ca o lam înfipt în inim ?...ă ă ă A, da... Sclipirea oglinzii din atelierul cu arme vechi şi covoare, cînd c deau oblic razele asfin itului şi ea nu maiă ţ putea poza fiindc -i juca lumina în ochi... O asocia ie deă ţ idei şi de imagini ca oricare alta... Pe urm ninsoareaă astupînd urme de paşi, pîn ce n-a mai r mas nimic,ă ă nimic... Aceasta e partea ei în via . S aştepte pe ceiţă ă care au plecat şi nu se mai întorc. De ce a min it-o şi el, şiţ Gigi? Nu-l silea nimeni. „Nu mai plec în Platoul Pamir. Nu mai am ce c uta în Platoul Pamir.” De ce a min it-o şi el?ă ţ Nu-l silea nimeni.

— Gina, deduc c nu mai pleci...ă— Plec, tanti Catriona. Acum plec. S-a tehminat.Tanti Catriona nu-şi p r sise taburetul din fa a t blieiă ă ţ ă

de şah. P rea atent numai la jocul s u. Dovedea aşa că ă ă ă şi-a exprimat o simpl nedumerire, f r gîndul s fac oă ă ă ă ă presiune asupra Ginei, s-o sileasc la renun area uneiă ţ aştept ri chinuite, umilitoare şi f r sens. Tres ri îns şiă ă ă ă ă dînsa cînd a auzit afar un claxon de automobil.ă

Era numai un curier de la Odeta. Şoferul ap ru în cadrulă ferestrei, cu şapca în mîn :ă

188

Dumineca Orbului

— V aşteapt toat lumea, domnişoar ! A dat poruncă ă ă ă ă domnul director general s v urca i imediat şi s vă ă ţ ă ă prezenta i!ţ

Transmitea şi executa ordinele directorului general cu o energie care f cea onoare disciplinei din serviciul inferioră al ministerului.

Gina se supuse:— Bine. Gata. Mehg!Îi d du pe geam cutia de carton cu rochia de sear ,ă ă

pentru dans. Întinse o mîn moale lui Enea Samurcaş, oă mînuşi ca un mic cadavru de pas re în palma uriaş . Îşiţă ă ă l s tîmpla s rutat de tanti Catriona.ă ă ă ă

Murmur , ascunzîndu-şi privirea sub genele lungi:ă— Am l sat... Am l sat o însemnahe, tanti Catriona.ă ă

Dac mai vine, s ştie unde s m caute. Te rog s i-oă ă ă ă ă dai.

Însemnarea era scris pe dosul invita iei de nunt , prină ţ ă care doamna şi domnul Nae Cristodoreanu anun auţ c s toria fiicei lor Odeta cu domnul Barbu Leca. Se aflauă ă men ionate acolo: strada, num rul casei, biserica undeţ ă avea loc ceremonia religioas .ă

Tanti Catriona zîmbi cu triste e. Cum îşi închipuia oareţ Gina c poate s mai vin ? Dar o încredin cu optimism:ă ă ă ţă

— Aşa va fi, cum vrei tu, Ginoşca! Îi dau întîi o lec ie şiţ i-l expediez... O trimit la nevoie pe Reveica s -l esţ ă -

corteze. Ca s nu mai scape domnişorul!ăGina se sili şi ea s surîd .ă ăSe zgribuli într-un ungher al limuzinei, prea vastă

pentru o atît de pu intic şi doborît f ptur . Vizitiul fanţ ă ă ă ă tomatic al cupeului fantomatic salut ridicînd ilindrul deă ţ lac negru în unghi drept. Calul fantomatic privi din urmă automobilul cu ochi de filozof blazat.

Cînd a r mas numai cu prietena sa, Enea Samurcaş îşiă trosni degetele late şi lungi cu o v dit stinghereal .ă ă ă Cl tin t blia de şah, r sturnînd figurile din c su ele albeă ă ă ă ă ţ şi negre. Abandona partida, a treia victorie din acea zi

189

Cezar Petrescu

aproape asigurat . Îşi zurui brelocurile atîrnate de lan .ă ţ C ut loc picioarelor sub mesu , printre pufuri şiă ă ţă taburete.

Cuvînt , frecîndu-şi carnea osoas a nasului:ă ă— Prieten Catriona, am r mas înadins în urm ...ă ă ă

Voiam s - i vorbesc. Aş dori s - i fiu de folos dac seă ţ ă ţ ă poate. În eleg, am în eles c se întîmpl ceva. Ce anume?ţ ţ ă ă Nu ştiu... Niciodat nu mi-am permis s m întreb cumă ă ă tr i i, cum tr ieşti. Eşti o femeie singur . Sînte i două ţ ă ă ţ ă femei singure. Acum îmi dau socoteal c sînte i nişteă ă ţ femei singure, într-un oraş ca acesta, în nişte vremuri ca acestea... Poate ave i nevoie de un sfat, de un ajutor. Euţ sînt gata!... Te rog s m ier i c nu m-am gîndit mai deă ă ţ ă mult. Vin de atî ia ani, întotdeauna am venit cu o mareţ pl cere. M tratezi cu cea mai bun cafea pe care amă ă ă b ut-o eu vreodat . Nici la Constantinopol, la Pera, n-amă ă g sit eu o cafea ca la dumneata. M tratezi cu un coniacă ă fin, veritabil Fin -Napoleon, cum numai la Paris se maiă ă g seşte, la „Welper”... Se mai g sea cel pu in, pe vremeaă ă ţ mea. Pe vremea noastr !... Pe urm juc m şah. Două ă ă ă partizi, trei... M faci mat întotdeauna, cu excep ia zilei deă ţ azi. Dumneata rîzi, vorbeşti, povesteşti, î i aminteşti... Euţ tac. Dar în sinea mea sînt fericit. Plec fericit... Nu m-am gîndit niciodat ce se întîmpl în urma mea. Acum mi s-auă ă deschis ochii. Poate ave i lipsuri... Vremurile sînt foarteţ grele şi crude. Nici eu nu sînt un privilegiat... Am fost... Dar mi-a r mas mai mult stare decît îmi cer ne voileă ă mele de ast zi. Dup cît îmi spune medicul, n-am s-o maiă ă duc un secol cu aceast anghin . Înc un an, doi celă ă ă mult... De ce s m limitez la venit? Pot s atac capitalul.ă ă ă Este un nepot care aşteapt s mor. Un nepot pe care nuă ă l-am v zut de cinci ani. M pîndeşte de la distan şi-miă ă ţă ine socoteala zilelor. N-am nici o leg tur cu el. Poate sţ ă ă ă

moşteneasc mai pu in sau foarte bine poate s nuă ţ ă moşteneasc nimic... Aşa c v stau la dispoă ă ă zi ie... Te rogţ s m ier i...ă ă ţ

190

Dumineca Orbului

Enea Samurcaş se opri r suflînd greu, aspirînd la aă doua înghi itur tot aerul din înc pere. Îşi şterse frunteaţ ă ă îngust şi îşi turbur în zigzag linia geometric a c r rii...ă ă ă ă ă Niciodat nu vorbise atît de mult. Gemu extenuat.ă

În picioare, lîng el, Catriona Catriowina îi puseă mînuşi a pe um r, ca un cornac dezmierdînd un elefantţ ă mare, blajin şi prost.

— Prietene, î i mul umesc... suspin ea. Î i mul umim.ţ ţ ă ţ ţ Dar n-avem nevoie de nimic din cele ce ne-ai putea da. Te-ai înşelat!... Priveşte, te rog, mai atent în jurul dumitale. Tot ce vezi aci, în celelalte camere, în casa întreag , reprezint o relativ bog ie. Fa de noi,ă ă ă ăţ ţă dumneata eşti cel s rac... Gîndul de-a ne ajuta e cu atîtă mai mişc tor! Îmi probeaz c nu sîntem atît de singure.ă ă ă Din nefericire, împotriva celor ce se întîmpl nu putemă face nimic nici dumneata, nici eu... S-a l sat întunerec.ă R suă ceşte, te rog, butonul de la stînga dumitale, să facem cel pu in lumin .ţ ă

191

Cezar Petrescu

ÎN LUMINA POLICANDRELOR DIN biseric , pe obrazul Ginei Alim nescu nu se mai cunoşteaă ă nici o urm a peripe iilor prin cîte a trecut. Nimic dină ţ lacrimile care i-au udat de atîtea ori pleoapele într-o singur zi. Nimic din sfîşierea secret .ă ă

Îşi înv p iase obrazul bronzat cu dou benchiuri deă ă ă fard. Strivise mai ap sat roşul chimic pe buze. ineaă Ţ b rbia în sus şi izbutea s surîd .ă ă ă

Da! Izbutea s surîd .ă ăDac în ochii verzi mai plutea înc o triste e întunecîndă ă ţ

lucirea limpede a smaragdelor sub genele adumbrite şi lungi, dup a tuturor p rere, aceasta îi ad uga un farmecă ă ă nou, galeş şi enigmatic.

„Vheau s fiu brav ! O mic vietate nefericit , dară ă ă ă brav !” îşi hot rîse cînd a coborît din automobil.ă ă

Şi se inea de cuvînt.ţ

192

Dumineca Orbului

Brav a urcat sc rile, a înfruntat privirile, exclam rile,ă ă glumele şi admonest rile nuntaşilor fiindc nu veniseă ă decît adus cu for a; brav şi-a luat în primire atribu iile deă ţ ţ domnişoar de onoare; brav zvîcnise în cupeul cu diaă -gonalele încrucişate de flori şi panglici albe în geamuri şi tot aşa brav p şise pragul bisericii, ca s asculte şi să ă ă priveasc desf şurarea ceremonialului cu toat aten iaă ă ă ţ concentrat aci, f r s mai gîndeasc de fel înd r t.ă ă ă ă ă ă ă

Se bucurase c în rochia de mireas , sub cununa deă ă l mîi , sub v lul alb şi lianele de beteal , Odeta îşi pieră ţă ă ă dea tot ce i s-a p rut de ast zi diminea încoace vulgară ă ţă şi prea terestru. S-a înşelat atunci? Se înşela acum?

Odeta s-a ab inut s fac vreo reflec ie cînd a v zut-oţ ă ă ţ ă c vine f r tovar şul anun at. De o asemenea întrebareă ă ă ă ţ brutal se temuse Gina. „Ce e cu magistratul t u? Unde- iă ă ţ este phostia ta?” N-ar fi ştiut s dea un r spuns. Cu oă ă delicate e la care nu se mai aştepta, Odeta a cru at-o deţ ţ supliciul interogatorului plin de umilin .ţă

A primit-o numai cu un duş de invective nostime, ca în vremurile lor cele bune, fiindc întîrziind n-a fost prezentă ă la anumite ritualuri de la punerea v lului şi a betelei,ă menite s -i asigure într-un viitor apropiat succesiunea înă rolul de mireas .ă

Gina se în l în vîrful pantofilor.ă ţăR spunse cu un surîs la surîsul Nadinei. Str b tea şi înă ă ă

zîmbetul Nadinei o vag umbr de langoare. Poate era şiă ă dînsa o fat brav ; nefericit , dar brav .ă ă ă ă

Aurul şi argintul icoanelor sclipeau cald în lumina g lbuie a policandrelor, în fumul sub ire de lumîn ri.ă ţ ă

Dincolo de vitralii, afar , r m sese seara albastr .ă ă ă ă— Grozav de mult lume! şopti o doamn b trîn înă ă ă ă

rochie violet , f cîndu-şi loc cu înverşunare s r zbească ă ă ă ă în rîndurile dintîi şi manevrînd face-à-main-ul în l n ug, caă ţ s examineze mirele şi mireasa cu o competen deă ţă expert .ă

193

Cezar Petrescu

— Mult şi de toat mîna! opin tovar şa sa,ă ă ă ă înghesuindu-se cu aceeaşi îndîrjire şi aşezîndu-şi p l ria,ă ă care îndurase oarecare modific ri de form şi de pozi ieă ă ţ dup anevoioasa expedi ie prin strîmtori.ă ţ

Biserica era într-adev r în esat de mul ime. Laă ţ ă ţ num rul invita ilor care au primit cartonul caligrafiat înă ţ relief se ad uga înd r t, spre uş , gloata cea mare aă ă ă ă personalului subaltern de la ministerul unde p rinteleă miresei se bucura de mari puteri şi de o veche autoritate cimen tat în treizeci de ani de carier .ă ă

Deocamdat , Nae Cristodoreanu uitase exerci iulă ţ acestor puteri; îşi pierduse toat autoritatea; era maiă emo ionat decît mirele şi transpira fluvial.ţ

Strîngea la subsuoar jobenul ca o eav de tun, cuă ţ ă gura îndreptat spre altar. Îşi r t cise o m nuş . Din cîndă ă ă ă ă în cînd, îşi amintea, pip ia cu talpa covorul de jos, să ă simt dac nu descoper o proeminen , încerca să ă ă ţă ă priveasc printre picioarele vecinilor, se c uta înă ă buzunarul de la spatele fracului. Apoi îşi trecea palma pe obraz, s verifice pe cale tactil dac nu i-a crescută ă ă barba. C ci era foarte p ros. Un fenomen de exuberană ă ţă a sistemului pilos. Nadina pretindea c pîn ce b rbierul îiă ă ă termin de ras obrazul stîng, pe obrazul drept îi creşteaă barba la loc. Exagera Nadina. Îns nu din cale-afar . P rulă ă ă invadase mîinile lui Nae Cristodoreanu pîn la ultimaă falang a degetelor, obrazul pîn la ochi, nasul în exterioră ă şi în interiorul n rilor, urechile, ceafa dubl : p r negru,ă ă ă stufos, aspru, masiv. Iar toat aceast abundenă ă ţă prodigioas , cu care în van luptau foarfecele şi briciul, seă compensa printr-o chelie total , unde se oglindeauă luminile policandre lor ca în globurile poleite din stîlpii gr dinilor cu trandafiri.ă

Pe cît de emo ionat era Nae Cristodoreanu, schimbîndţ picioarele, rotind ochii m slinii sub sprincenele groase să ă ia aminte dac nu lipseşte ceva ori cineva, dac toată ă ă lumea e la locul s u şi dac vreun invitat n-are motiv să ă ă

194

Dumineca Orbului

se simt nemul umit din cine ştie ce n z rit pricin , peă ţ ă ă ă ă atît de calm era Maria Cristodoreanu. Nemişcat de cumă ă a intrat în biseric , închingat în balenele corsetului, nuă ă pierdea nici un am nunt al serviciului divin, urm rindă ă intr rile şi ieşirile preotului din altar, f cînd semnul cruciiă ă la timp cuvenit, indiferent la foşnetul şi şoapteleă dimprejur.

Toate se petreceau dup orînduiala cea bun . Numaiă ă mirele şi mireasa p reau c au epuizat ultimul dram deă ă în elegere omeneasc .ţ ă

Pricepeau pidosnic semnele şi cuvintele preotului, semnele şi cuvintele nunilor. Înaintau un pas cînd trebuiau s stea pe loc şi st teau pe loc cînd trebuiau să ă ă înainteze. Întindeau o mîn în locul celeilalte şi, intimida iă ţ de zîmbetul blajin al preotului la aceste stîng cii, careă f ceau parte din tradi ia ceremoniei, se înroşeau plecîndă ţ pleoapele în jos.

Barbu Leca se sim ea de un ridicol încînt tor cuţ ă cununia de metal pe creştet, în frac şi cu funda alb laă gît. Al turi, Odeta, cu m nunchiul de flori albe pe bra ,ă ă ţ transfigurat în rochia lung , sub voalul sub ire şi subă ă ţ sclipirea betelei, era din nou Odeta cea de acum doi ani şi de anul trecut, Odeta celei dintîi m rturisiri, cînd deodat ,ă ă dup un surîs incredul şi surprins, devenise serioas , cuă ă tot sîngele n v lit în obraz.ă ă

A fost aceasta în cerdacul de la ar , într-o sear cuţ ă ă lun , în august... Odeta purta tot aşa o rochie alb , şi înă ă argintul luminii lunare zîmbetul ei i s-a p rut misterios caă acum.

„Isaac şi Rebeca... Moise şi Sefora”...

Cuvintele liturgice îşi pierdeau sensul precis, f ceauă parte dintr-o formul de magie.ă

„...Pîn la al treilea şi al patrulea neam”...ă

195

Cezar Petrescu

Niciodat n-are s -şi aminteasc dac el a inută ă ă ă ţ lumînarea în mîn sau nunul; dac el a b ut întîi dină ă ă paharul cu vin sau Odeta; dac întîi au ocolit masa cînd aă cîntat preotul Isaia d n uieşteă ţ şi numai dup aceea le-aă întins paharul la buze, sau dac totul s-a petrecut în altă ă ordine. Au s -i r mîn în amintire numai lumina irizat ,ă ă ă ă foşnetul de m t suri şi de od jdii, fumul sub ire deă ă ă ţ lumîn ri, miă rosul florilor amestecat cu efluviile de parfum artificial, un am nunt f r importan , absurd; caă ă ă ţă manşeta cilindric a preotului cînd ridic mîna, dezvelindă ă sub straiul de cleric îmbr c mintea lui de muritor caă ă oricare altul; ca pic turile late de cear pe fileleă ă Evangheliei sau ca scîr îitul de gheat al nunului de cîteţ ă ori se mişc privind zugr velile şi icoanele, sfînt cu sfînt,ă ă episod biblic cu episod biblic, în por iuni metodicţ împ r ite. Şi are s -i mai r mîn în amintire chipul,ă ţ ă ă ă zîmbetul Odetei, transfigurarea nep mîntean , alternan aă ă ţ de siguran şi de team , de gravitate şi de reverie — oţă ă înf işare a Odetei care va fi, poate, pierdut pentruăţ ă totdeauna, se va şterge într-un neant f r întoarcere, caă ă florile, ca parfumul lor, ca proasp ta lumin a uneiă ă dimine i de prim var , penţ ă ă tru a face loc altei femei, banal şi etern cu toate ti raniile, grijile, decep iile şiă ă ţ monotoniile conjugale. Disputele. Leafa buc t resei.ă ă Robinetul stricat de la baie. Coborîrea definitiv şiă iremediabil pe p mînt.ă ă

Gina îşi strivi o lacrim între gene. De ast dat oă ă ă lacrim blînd , dulce, de înduioşat şi pur emo ie,ă ă ă ă ţ pentru prietena în v l de mireas , pentru cuvintele rostiteă ă de preo i şi cînt rile liturgice, pentru misterul ceremonieiţ ă despoiat de semnifica ia sa terestr ...ă ţ ă

Pe urm îşi aminti cu o s getare ascu it în piept c eaă ă ţ ă ă n-ar mai avea drept la cununa de l mîi f r s mint .ă ţă ă ă ă ă Izvorul limpede al emo iei sec brusc, se usc , seţ ă ă împietri. „Am hot rît s fiu brav !” se mustr sin gur ,ă ă ă ă ă

196

Dumineca Orbului

înfigîndu-şi unghiile în palm . „Fii brav ! Fii bhav !” Şiă ă ă Gina iar şi ridic b rbia îngust , surîzînd cu eroismul eiă ă ă ă de mic vietate nefericit , dar curajoas .ă ă ă

O clip se r suci s priveasc înd r t. Fracuri şi piep iă ă ă ă ă ă ţ albi de c m şi, toalete şi p l rii multicolore, chipuri cuă ă ă ă -noscute şi necunoscute; chipuri omeneşti, destinse din încordarea dintotdeauna, involuntar p trunse de evlaviaă locaşului şi a slujbei, chiar dac în via a cea de toateă ţ zilele poart alt pecete, lacom , cinic , zeflemist .ă ă ă ă ă

„Ce-ah fi phintre to i s apar şi Gigi?” se întreb Gina,ţ ă ă ă şi îndat îndep rt gîndul. A hot rît doar s fie brav pînă ă ă ă ă ă ă la sfîrşit!

Babeta, feti a în rochi alb şi înfoiat care inea trenaţ ţă ă ă ţ miresei, îi rîse prietenoas cu to i din işorii m run i,ă ţ ţ ă ţ cl tinîndu-şi buclele blonde şi fioncul lat din creştet. Erauă amîndou în dragoste veche. Gina o înv ase să ăţ ă mîzg leasc primele litere. Ea, împreun cu Odeta, a dus-ă ă ăo întîia oar la gr dina de copii. Acum Babeta ron iaă ă ţă dragelele minuscule şi argintate, rotunde ca alicele de vîn toare, c p tate de la Dolofanul, înainte de a se urcaă ă ă sus, în cafas, cu un coşule plin, pentru a împroşca la unţ anume semnal o ploaie abundent asupra nuntaşi lor.ă Tainic, ca o suprem dovad de dragoste, feti a îiă ă ţ strecur şi Ginei dou m rgeluşe din pumnişor.ă ă ă

Bomboanele aveau miros r coros de ment .ă ăGina observ o mişcare str in de ordineaă ă ă

ceremonialului. Şuşotiri şi capete întorcîndu-se.Ar fi fost destul s ia aminte la încruntarea dintreă

sprincenele îmbinate ale M riei Cristodoreanu şi laă culoarea brusc stacojie a obrazului, ca s priceap c aă ă ă sur-venit un eveniment grav şi alarmant, de vreme ce mama Odetei îşi ieşise din placiditatea de pomin . Cîtă despre Nae Cristodoreanu, de emo ie, el sc pase ilindrulţ ă ţ jos. F r demnitate, gros şi n duşit, se c znea s -lă ă ă ă ă culeagă

197

Cezar Petrescu

dintre picioarele doamnei b trîne cu rochia violet . Prină ă sticlele duse la nas, doamna privea cu dezaprobare aceste manevre stranii. De altfel, era o doamn pe careă n-o invitase nimeni şi nici n-o cunoştea nimeni.

În sfîrşit, Nae Cristodoreanu reuşi s pun mîna peă ă joben, îl readuse la locul s u, pe bra , ca o eav de tună ţ ţ ă cu gura îndreptat spre altar; îşi pip i cu îngrijorare ună ă nasture de la bretele, pocnit din a . Aştept avizul neţă ă vestei. Maria Cristodoreanu şopti ceva dup paravanulă degetelor înm nuşate. În conciliabul se amestec bunicaă ă Odetei, madam Aspasia Grult, persoan epoas ,ă ţ ă usc iv , mumefiat , foarte inteligent şi foarte distant ,ăţ ă ă ă ă de al c rei cuvînt tremurau to i nepo ii şi, în egală ţ ţ ă m sur , ginerele s u, Nae, cît era el de director general,ă ă ă şi fiica sa, Maria, cît era de placid . Fusese în tinere e oă ţ femeie frumoas , învîrtise lumea pe degete, îşi îngropaseă to i conţ temporanii. Din acest trecut apar inînd celuilaltţ secol îi r m sese numai un rece dispre pentru oamenii şiă ă ţ moravurile timpurilor de fa , pentru propriii s i copii şiţă ă progenitura lor. Arar, numai la zile mari îşi f cea apari iaă ţ în casa lui Nae Cristodoreanu. Sosea îmb ls mat în bijuă ă ă -teriile p strate cu avari ie, servea fiec ruia f r alegereă ţ ă ă ă cîteva dr g l şenii corosive, îşi încre ea pergamentulă ă ă ţ obrajilor într-un surîs ironic şi pleca, l sînd tuturoră impresia c au b ut o et dintr-un pahar coclit. Cum însă ă ţ ă îşi conservase neatins iste imea demonic , la sfatul eiă ţ ă apelau fata şi ginerele cînd se aflau într-un greu impas.

De la dînsa veni deci şi acum dezlegarea.O chemare transmis din şoapt în şoapt i-o aduseă ă ă

al turi pe Nadina. În cîteva cuvinte îi explic misiuneaă ă urgent .ă

Nadina cl tin din cap, semn c le ia toate asupr -şi. Îşiă ă ă ă f cu loc şi înaint printre fracuri şi toalete de mareă ă ceremonie pîn la strana unde un om în costum cenuşiu,ă neb rbierit, scofîlcit şi c runt privea peste capete, printreă ă

198

Dumineca Orbului

pleoapele întredeschise, poate la zugr veala sfin ilor,ă ţ poate la becurile policandrelor imitînd lumîn rile, poateă nic iri, în v zduh.ă ă

Gina se l murise pe deplin.ă

Recunoscuse, pe unchiul Odetei, Ioachim Grult, feciorul doamnei Aspasia Grult şi fratele doamnei Maria Cristo-doreanu; teroarea familiei, omul ciudat care-şi donase toat averea unei funda ii; scandalizase lumea cuă ţ diferitele ispr vi extravagante; prin interven ia rudeloră ţ fusese in ternat într-o cas de s n tate şi de un an se aflaă ă ă iar şi liber.ă

De apari ia acestui unchi se temuse Odeta. Iar deţ aceast prezen nu sc pase. Gina mai în elese şi soliaă ţă ă ţ Nadinei. Ea singur se bucura de clemen a lui Ioachimă ţ Grult. O trimiteau s -l îmblînzeasc .ă ă

Nadina îi puse mîna pe bra .ţIoachim Grult p rea c n-a sim it. Continua să ă ţ ă

priveasc spre bolta cu heruvimii zugr vi i în nouraşiiă ă ţ albi, ca un turist, vizitînd o curiozitate local , cuă des vîrşire str in de mul imea din jurul s u. Nadina îiă ă ţ ă atinse bra ul a doua oar . Ioachim Grult coborî privireaţ ă printre pleoapele îngust întredeschise. Spuse ceva. Desigur ceva nepl cut şi hîtru, dup rîsul în buşit cuă ă ă palma la gur al vecinilor. Dar Nadina nu se descuraj . Seă ă în l cu un picior pe pragul stranei, se ac de reverulă ţă ăţă hainei cenuşii ca s -i aplece urechea la şoapt . Ioachimă ă Grult încuviin , f g dui. În semn de pace, sau numai deţă ă ă armisti iu, îşi rezem mîna de um rul Nadinei, întorcînd-oţ ă ă cu fa a spre altar.ţ

Toat familia Cristodoreanu a respirat.ăM car pentru un timp, aci, la biseric , primejdia eraă ă

înl turat . De ce se temeau n-ar fi putut spune nici unul.ă ă Extravagan ele lui Ioachim Grult erau multe şi de multeţ feluri.

199

Cezar Petrescu

Iar fa de dînsul to i au fost îndeopotriv de vinova i,ţă ţ ă ţ începînd cu Aspasia Grult, care nu şov ise s uneltească ă ă pentru a-şi trimite feciorul într-o cas de s n tate, după ă ă ă ce dusese r zboi cu el vreme de peste treizeci de ani,ă poate numai fiindc se asem nau atît de mult la fire, laă ă ascu imea min ii, la dispre ul de ceilal i semeni. Întreţ ţ ţ ţ mam şi fiu se afla o singur deosebire, una singur , dară ă ă destinat s -i înduşm neasc f r sor i de împ care.ă ă ă ă ă ă ţ ă Aspasia Grult devenise avar o dat cu vîrsta; num raă ă ă buc ile de zah r, nu primea pe nimeni acas ca s nu-iăţ ă ă ă road covoarele şi s n-o sileasc la cheltuieliă ă ă excep ionale: ceai, pesmeciori, l mîie şi rom. Dup ce,ţ ă ă într-o vreme, inuse saloanele deschise pentru serate şiţ ceaiuri faimoase în protipendada capitalei pe la 1890, acum dr m luia mîncarea servitoarei şi economisea de laă ă biletul de tramvai. Ioachim Grult, în cî iva ani, îşi înzeciseţ averea moştenit de la tat , cl dise case şi întemeiaseă ă ă fabrici, exploatase p duri şi înfiin ase ferme model,ă ţ pentru ca într-o bun zi s se lepede de întreprinderi, să ă ă se descotoroseasc de bani şi s duc via a de vagabond.ă ă ă ţ

Maria Cristodoreanu îşi relu pozi ia atent şiă ţ ă cucernic . Nae Cristodoreanu îşi pip i b rbia, careă ă ă începea s înghimpe. Gina se bucur c prietena sa n-aă ă ă prins de veste la toate acestea şi c a r mas în serafica eiă ă senin tate de mireas .ă ă

Odeta a avut ştiin numai la sfîrşitul ceremoniei, cîndţă în mul imea îmbulzit pentru s rut rile de circumstan aţ ă ă ă ţă z rit-o pe Nadina la bra cu omul neb rbierit, în haineă ţ ă cenuşii, privind peste capete, printre pleoapele abia între-deschise.

Atunci i s-au dilatat ochii de panic .ăNadina i-a f cut semn s n-aib nici o grij .ă ă ă ăDoamna b trîn cu rochia violet plimb ă ă ă ă face-a-màin-ul

cu mare febrilitate de la o figur la alta, plecîndu-se să ă vad cine cu cine se s rut , cît şi în ce chip, cum seă ă ă gratuleaz şi cum sînt îmbr ca i. Se instalase lîng Ginaă ă ţ ă

200

Dumineca Orbului

şi, fiindc rudele mirelui o credeau din familia miresei, iară rudele miresei o socoteau din familia mirelui, primea şi dînsa felicit ri îndelaolalt ; mul umea; se l sa s rutat şiă ă ţ ă ă ă r spundea lipindu-şi buzele uscate de frun i şi obrazeă ţ str ine.ă

Gina observ cu mirare c , dincolo de sticlele ovaleă ă prinse în l n ug, ochii necunoscutei înotau în lacrimi. Maiă ţ observ c fa a zbîrcit era acum superb tatuat după ă ţ ă ă ă atîtea sigilii roşii de buze. Sub p l ria cu pene violete, cuă ă nasul coroiat, br zdat de toat gama carminului luciu şiă ă ă gras, p rea un şef indian gata s plece în r zboi.ă ă ă

La ieşire, aşteptînd rîndul cupeurilor cu diagonale de flori şi panglici albe încrucişate în geamuri, Gina imploră un miracol blînd.

Ce-ar fi s -i aud glasul lui Gigi? S -i simt mîna subă ă ă ă bra ul ei? S vin cu paşi tiptili, şoptindu-i în ureche: „Mţ ă ă ă ier i c am întîrziat prea mult în Platoul Pamir? E atît deţ ă departe!” L-ar s ruta. În fa a tuturor l-ar s ruta. L-ară ţ ă înl n ui cu amîndou mîinile de dup gît şi i-ar da buzele.ă ţ ă ă Acum e permis.

Dar afar era numai noaptea. Erau numai cupeurile cuă cravaşele împletite în flori, panglici şi beteal , inîndu-şiă ţ rîndul la scar ; erau numai perechile risipindu-se, numaiă stelele de sus, şi jos numai strada desf şurîndu-seă înainte, cu şiragul nesfîrşit de becuri, strada plin de lumeă şi totuşi deşart .ă

Nadina o surprinse mic şi singur , rezemat de stîlp. Îiă ă ă cuprinse mijlocul cu bra ul:ţ

— Foarte frumos, Gina!... Aşa- i faci tu datoria deţ domnişoar de onoare? Unde- i e cavalerul? Apoi,ă ţ întorcîndu-se: Unchiule Ioachim, n-o mai cunoşti pe Gina? E cea mai veche şi mai bun prieten a Odetei...ă ă

Ioachim Grult mîrîi scurt:— Domnişoar , în cazul acesta te comp timesc.ă ă— În cazul acesta te comp timesc, domnule Micl uş!ă ă

exclam tanti Catriona, eliberînd mescioara de scrumieraă

201

Cezar Petrescu

r mas pe urma lui Enea Samurcaş. Te comp timesc, dară ă ă nu- i pot fi de nici un ajutor. Nu ştiu cum se numeşte prieţ -tena nepoatei mele, nu ştiu unde locuieşte, nu ştiu despre ce biseric e vorba... Gina nu m informeaz despre toateă ă ă acestea şi nici nu i-o cer...

Sergiu Micl uş îşi fr mînt mîinile.ă ă ăD du s se ridice de pe taburetul pitic. Nu mai avea ceă ă

c uta aci. Nu mai avea ce aştepta.ăTanti Catriona îl invit s nu se gr beasc .ă ă ă ă— Te rog! Mai po i întîrzia zece minute. Zici c nu maiţ ă

eşti ocupat. Ai terminat cu toate chestiunile dumitale grave, care te-au re inut pîn acum?...ţ ă

Ap sase înadins pe cuvintele ă „ocupat” şi „grave”, ca să arate cît de pu in încredere acorda ea basmelor atît deţ ă neîndemînatic pl smuite de acest tîn r agitat.ă ă

Cu palmele sprijinite în pufurile moi, balansînd picior peste picior şi l sîndu-se s ltat de telurile sofalei, tantiă ă ă Catriona juc întîia oar un rol dublu de cum tr cinic şiă ă ă ă ă intrigant , deplin convins c aşa cereau împrejur rile şiă ă ă ă datoria sa.

Voia s r zbune aşteptarea şi suferin a Ginei. Voia s-oă ă ţ apere. De ast dat intervenea ea, ca s r scumpereă ă ă ă vino vata uşur tate din trecut, cînd nu s-a întrebat ceă poate preg ti via a unei copile crescute departe deă ţ urî eniile şi asprimile lumii.ţ

Hohoti ascu it, continuînd s se dea hu a pe resorturi:ţ ă ţ— Ha-ha! Eşti nostim de tot cu ideile dumitale, tinere

domn!Sergiu încuviin cu o posac ironie:ţă ă— Se şi vede! Nostim de tot...— Amuzant, dar vrednic de comp timire!ă— Mul umesc. Sînte i prea generoas !ţ ţ ă— Cum î i închipuiai, adic ? Faci o cunoştin pe unţ ă ţă

peron de gar , stai de vorb un sfert de or ...ă ă ă— Aproape dou ore, doamn ! protest Sergiu Micl uş.ă ă ă ă

202

Dumineca Orbului

— S admitem!... Precizia cronometric n-are decît oă ă relativ însemn tate. Stai, aşadar, aproape dou ore deă ă ă vorb , şi atît ajunge pentru ca a doua zi noua dumitaleă cunoştin s tînjeasc la fereastr în aşteptare, tres rindţă ă ă ă ă la fiecare pas de pe trotuar şi la vuietul automobilelor de pe strad ...ă

— N-am pretins aşa ceva.— Nu, dar i-ai imaginat-o! Iar în timpul acesta, dup ceţ ă

dumneata i-ai v zut în pace şi onor de ţ ă gravele ocupa iiţ , fiindc nu aveai ce face cu timpul pîn la alte ocupa ii totă ă ţ atît de grave, i-ai amintit: „A! Este adev rat! Ce-o fi fţ ă ă cînd oare gîsculi a de asear ? S trec aşa, de-oţ ă ă curiozitate, şi s v d de cîte ori a privit la ceas în şasezeciă ă de minute!” Ha-ha! D -mi voie s rîd. Aceasta se întîmplă ă ă numai în teatrul romantic, unde abia apare Don Juan pe scen , şi toate Faustele, Clorindele, Violanele, Isabelele şiă Elvirele cad ca spicele de grîu... Teatrul romantic e demodat!... Fetele de ast zi tr iesc pe p mînt... Nepoataă ă ă mea nu e nici romantic , nici naiv , nici frivol . ă ă ă Elle est un petit bout de femme tres sage. Terriblement sage! 9

Aşa c n-a putut da mai mult importan decît merită ă ţă ă cunoştin ele de pe un peron de gar ... Un incident banalţ ă de voiaj, ca oricare altul. Peste dou s pt mîni, cînd veiă ă ă saluta-o pe strad , nu-şi va mai aminti numele dumitale şiă se va întreba cu mirare unde i-a mai v zut figura şiţ ă cînd...

— M ierta i, dar nu cred, doamn ! Nu pot s-o cred...ă ţ ă îng im Sergiu Micl uş, purtînd privirea dureroas de laă ă ă ă aceast persoan fantastic , nesuferit şi volubil laă ă ă ă ă statuetele, vazele, tablourile şi covoarele din pere i.ţ

Nu şi-ar fi imaginat vreodat un mai potrivit interioră pentru Gina.

Toate erau fermec toare, alc tuiau un decor ireal şi oă ă atmosfer de capitonat moliciune în lumina viorie aă ă

9 E o femeie micu foarte cuminte. Teribil de cuminte! (fr.).ţă

203

Cezar Petrescu

abajurului: toate, în afar de st pîna casei, care se bî îiaă ă ţ între pufuri, rîzîndu-şi sarcastic de ab tuta sa mutr .ă ă

— Nu crezi?! se mir tanti Catriona, înclinîndu-şi uşurelă capul pe un um r cu o alintare afectat de cochetă ă ă b trîn . Evident!... Tocmai din aceast pricin eşti deă ă ă ă comp timit. Tinere ea e infatuat . Pariez c i-ai creat oă ţ ă ă ţ iluzie foarte seduc toare despre persoana dumitale. Şiă alta foarte mediocr despre restul omenirii!... Iei acesteă iluzii drept realitate... Te-ai înşelat amar, m car înă aceast ocazie.ă

— Nu e vorba de o iluzie, doamn ! gemu cu glas istovită Sergiu Micl uş, r sucind în mîn un c lu de şah uitat peă ă ă ă ţ m su a rotund şi contemplînd în prosta ie sculptura fină ţ ă ţ ă a lemnului, numai ca s nu ridice ochii şi s înfrunteă ă scormonitorul examen. Nu e vorba de o iluzie!... Eram, îns , sigur c domnişoara Alim nescu mi-a l sat un rînd.ă ă ă ă Adresa unde s-o caut...

— Confirmi spusele mele! Nu po i renun a la ceea ce iţ ţ ţ se pare foarte natural... D -mi voie s - i prezint euă ă ţ realitatea aşa cum a fost, nu cum vei fi voit-o dumneata. Este adev rat c la plecare Gina mi-a anun at perspectivaă ă ţ unei vizite. Era în uş , cu mîna pe clamp , cînd s-a întors,ă ă spunîndu-mi: „Uitam... Dac vine un oarecare domnă Mircea... Mircl uş... aşa ceva, deoarece nu i-am re inută ţ bine numele, te rog cere-i iertare fiindc mi-a fostă imposibil s -l aştept, cum am f cut impruden a să ă ţ ă promit”... Reproduc exact cuvintele Ginei. Regret c nuă pot reproduce şi tonul. Cuvintele şi tonul, dar mai ales tonul, nu-mi par a justifica de fel iluziile domniei-tale...

Între degetele lui Sergiu Micl uş gîtul calului de şahă trosni sec, frînt în dou . Tanti Catriona preîntîmpină ă scuzele, asigurîndu-l cu o indulgen m rinimoas , şi prinţă ă ă aceasta mai ustur toare decît un reproş:ă

— Nu e nimic! Nu s-a întîmplat nici o catastrof ...ă

204

Dumineca Orbului

Iar Sergiu Micl uş socoti şi dînsul c nu e nimic şi c nuă ă ă s-a întîmplat nici o catastrof , c ci nu avea ochi şi cugetă ă s m soare ce lucru rar şi pre ios a distrus.ă ă ţ

Altceva îl mistuia acum.Mai p strînd n dejdea c vorbele şi tonul Ginei au fostă ă ă

pricinuite numai de o prea lung şi contrariat aşteptare,ă ă întreb , c znindu-se s potriveasc la loc gîtul caluluiă ă ă ă decapitat:

— Şi la ce or le-a spus acestea, doamn ?ă ă— Cinci şi un sfert, cinci jum tate cel mult! min i senină ţ

tanti Catriona. Cinci jum tate exact! Acum îmi amintesc,ă fiindc tocmai o întrebasem, ca s verific penduleta mea,ă ă care e cam capricioas ...ă

Rezemat pe spate, continua s surîd , în l îndă ă ă ă ţ sprincenele sub casca p rului de argint, într-o mimică ă menit s dovedeasc mul umirea unui pronostică ă ă ţ confirmat:

— Pricep şi sensul acestui interogator, tinere domn... Îl aşteptam venind... La ce or ? Ai fi dorit, desigur, s - iă ă ţ r spund o or mai consolatoare. Şapte, şapte trecute. Cîtă ă mai tîrziu!... Regret c i-am procurat o nou deziluzie.ă ţ ă Crede-m !... Eu îmi cunosc nepoata mai bine şi ceva maiă de multişor.

Exagerîndu-şi rolul cu toat convingerea, tanti Catrionaă se silea s -şi zugr veasc nepoata ca pe o f ptur foarteă ă ă ă ă realist şi prozaic , ap rat de n luciri sentimentale;ă ă ă ă ă dup cum se înf işa şi dînsa ca o b trîn f r inim ,ă ăţ ă ă ă ă ă resping toare şi agresiv . Îşi spunea c dac într-adev ră ă ă ă ă tîn rul acesta venise mînat de o pornire adînc , urma s-oă ă probeze. Numai timpul şi obstacolele erau pietrele de în-cercare. Ea va chema într-ajutor timpul şi obstacolele. La nevoie, va n scoci alte piedici închipuite. Îşi va luaă toiegelul şi va purcede s culeag informa ii, pîn ce vaă ă ţ ă c p ta dovada c Gina nu-şi preg teşte singur alte nop iă ă ă ă ă ţ de plîns cu obrazul în perne. Deocamdat , tîn rul nu-iă ă

205

Cezar Petrescu

prea f cea impresia unui om din neamul celor o eli i să ţ ţ ă reziste timpului şi obstacolelor.

Sergiu Micl uş venise de-a dreptul de la cimitir.ă Alergase s afle mai întîi adresa l sat de Gina (nu seă ă ă îndoia c îl aşteptau cîteva rînduri de nec jit şiă ă ă delicioas dojan ); pl nuise s se abat mai apoi acas şiă ă ă ă ă ă s se travesteasc în smochingul unui prezentabil oaspeă ă de nunt . Acum ar ta la chip şi la port cu totul suspect.ă ă Costum negru de înmormîntare p tat în genunchi deă iarb şi de rîn , p l rie cenuşie, nepotrivit cu restulă ţă ă ă ă ă veştmintelor, aşa cum o smulsese în grab din cuier cîndă a fugit dup Leon Dobrotescu, o privire r t cit de cîineă ă ă ă alungat şi bolnav; toate ravagiile emo iilor dintr-o noapteţ şi o zi s pate în obraz. Şi, pe deasupra, un miros echivocă de eter.

Micul flacon încredin at de madam Anica Stoian pentruţ Teofana se v rsase în buzunar. Îl zvîrlise printre moră minte. Dar mirosul st ruia îmbibat în stof .ă ă

Fosta prim -balerin de oper imperial , în via a sa deă ă ă ă ţ culise şi de ramp , cunoscuse o anumit lume care p tiă ă ă mea de asemenea n ravuri. Eter, morfin , cocain , opiuă ă ă — le ştia unde duc! Ştia ce fantoşe dezarticulate fac din oameni. Spasmodicul amestec de exaltare şi de depri-mare de pe figura lui Sergiu Micl uş se explica deci preaă bine. Înc un motiv s -l îndep rteze de Gina, s -l supună ă ă ă ă la o sever carantin .ă ă

— Nu- i pare c miroase ciudat liliacul acesta? întreb ,ţ ă ă îndreptîndu-şi ochii spre vasul unde aşezase dis de-diminea bra ul de crengi albe.ţă ţ

— Nu florile sînt de vin , doamn . Ci eu... Am adus cuă ă mine un miros de eter.

— A! se mir tanti Catriona, foarte curioas s afle cuă ă ă ce n zdr van basm va justifica tîn rul din fa a sa stigmaă ă ă ţ tul degradantului viciu. Ai dreptate... Mi-ai luat un p cată de pe suflet. Tocmai m hot rîsem s arunc la gunoiă ă ă frumuse ea aceasta de liliac... C ci vei fi observat şi dumţ ă -

206

Dumineca Orbului

neata! Unii nu pot suferi eterul. Bun oar , eu! Pe al ii, înă ă ţ schimb, nu-i incomodeaz de fel. Dimpotriv ...ă ă

Tanti Catriona l s sfîrşitul în suspensie, aşteptînd cu oă ă mînuşi ridicat în aer.ţă ă

Sergiu Micl uş nu inea îns s l mureasc acestei antiă ţ ă ă ă ă -patice şi liliputane creaturi de ce miroase el a eter, cum n-a voit s spun nici de unde venea. Fusese oă ă spovedanie rezervat numai pentru Gina. Acumă zadarnic . Îi va l sa un rînd, doar ca s -i pedepsească ă ă ă lipsa ei de presim ire, cruzimea cu care atît de repede s-aţ lep dat de dînsul: „Un oarecare domn Mircea... Mircl uş,ă ă aşa ceva”!...

Îşi pip i buzunarul hainei unde purta stiloul; cel laltă ă buzunar, unde pusese foaia cu lat chenar de doliu:

— Permite i s scriu cîteva cuvinte domnişoareiţ ă Alim nescu?ă

— Te rog! consim i tanti Catriona, s rind sprinten deţ ă ă la locul s u pe tocurile înalte şi c utînd cutia cu plicuri.ă ă

Apoi, cu discre ie, îşi afl de lucru, întorcînd spatele şiţ ă r sfoind un album cu privelişti din Rio de Janeiro, ultimulă ei turneu peste ocean, acum un sfert de veac. Sergiu Micl uş n-avea nevoie de hîrtie. Îi ajungea plicul. Peă anun ul de înmormîntare ar t din ce Platou Pamir seţ ă ă întorsese s-o caute. Împ turi foaia, o introduse în plic şiă rosti ridicîndu-se de pe taburet:

— V rog s m ierta i, doamn , c v-am pricinuită ă ă ţ ă ă poate o migren cu mirosul acesta de eter şi c v-amă ă plictisit cu ridicolele mele preten ii de june infatuat. Reţ -cunosc! Am greşit... Am exagerat consecin ele unui banalţ incident de voiaj. Domnişoara Gina Alim nescu a redusă totul la adev ratele propor ii...ă ţ

Tanti Catriona lipi plicul. Îi g si loc peste cel lalt plic, ală ă Ginei, cu invita ia de nunt . O clip îi şov ise mîna... Îiţ ă ă ă tremurase.

Dar a fost destul s -şi arunce privirea la pernele unde aă plîns Gina cu ochii ascunşi în nop ile din iarna trecutţ ă

207

Cezar Petrescu

pentru a aduna destul t rie s duc hot rîrea pîn laă ă ă ă ă ă cap t. Dup experien a de atunci, înv ase cele ce n-aă ă ţ ăţ cunoscut în toat existen a sa vagabond şi plin deă ţ ă ă fabuloase peripe ii: c via a cere cruzimi şi minciuniţ ă ţ obligatorii, c înduioşarea este cîteodat numai o laş slă ă ă ă-biciune şi c sinceritatea devine adeseori o culp . Îi vaă ă spune Ginei c n-a g sit plicul la timp ori va n scociă ă ă altceva. Are o sear întreag înainte, mai mult deă ă jum tate de noapte pentru a descoperi o explicareă acestei tr d ri.ă ă

La desp r ire, în uş , ridicînd mînuşi a r corosă ţ ă ţ ă parfumat la buzele lui Sergiu Micl uş, gl sui în chip deă ă ă concluzie:

— N-aş dori s -mi por i gînduri duşm noase, dragă ţ ă ă domnule Micl uş. Nici mie, nici Ginei!... Ai aflat de la oă femeie în vîrst , mult încercat de via , ceea ce nu ştieă ă ţă şi nu admite tinere ea. ţ Le temps ne respecte pas ce que l’on fait sans lui...10

Sergiu p str f lcile încleştate. Roti ochii la camera cuă ă ă fantastic decor. Îşi în buşi suspinul. Ce dulce ar fi sunată aci glasul Ginei, nu al acestei aspide cu neputin deţă clasificat în vreo categorie femeiasc ! Glasul Ginei: „Aiă întîhziat prea mult în Platoul Pamih... Dah te iert, dhagă Gigi!”

Platoul Pamir nu mai exista. Gina nu mai exista.Iar el fusese pentru dînsa numai un oarecare domn

Mircea... Mircl uş... aşa ceva.ăNu mai exista deci nici Gigi. Nu va mai fi pentru nimeni

de acum.În urma lui, tanti Catriona îşi reluase chipul cel

adev rat, sprijinit cu o mîn de uşor, privindu-l cum seă ă ă dep rteaz cu o îndoial în suflet. Poate a greşit. Poate aă ă ă exagerat. Poate c Gina nu-i va ierta niciodat . Se gîndiă ă s -l cheme înd r t. S -i dea plicul.ă ă ă ă

10 Timpul nu respect ceea ce se face f r el (fr.).ă ă ă

208

Dumineca Orbului

Dac Sergiu Micl uş s-ar fi întors o singur clipit , ar fiă ă ă ă întrez rit neprev zuta metamorfoz a b trînei, careă ă ă ă simulase cu eroism tot ce nu putea ea suporta: ipocrizie, minciun , sarcasm, mofturi de sexagenar alintîndu-seă ă cum nu i se şade vîrstei. Ochii ar fi descoperit încînt toarea Catrion dintotdeauna, într-altfel fantastic ,ă ă ă la locul s u în pragul c su ei de p puşi.ă ă ţ ă

Dar Sergiu Micl uş pornise glon . Trînti porti a grilajului.ă ţ ţ Se împiedic de o bab încovoiat de şale, cu polc deă ă ă ă dimie c lug reasc şi cu o broboad tras pe ochi.ă ă ă ă ă

— Hei! r cni baba Reveica speriat , ducîndu-şi mîna laă ă inim .ă

— Nici un hei, hîrcile iadului! blestem înciudat Sergiuă Micl uş, regretînd c au trecut vremile Inchizi iei, cîndă ă ţ asemenea vr jitoare îşi g seau sfîrşitul jupoiate de pieleă ă şi arse pe rug.

Apoi strig şoferului:ă— Mîn , Tacke! D -i drumul!ă ă— Ce direc ie, anume?ţ— Oriunde, în afar de Platoul Pamir! M-ai în eles?ă ţ

Platoul Pamir nu exist . E o inven ie! O balivern a geoă ţ ă -grafilor... S opreşti la un debit de tutun. S m duci peă ă ă urm la un local de be ie care ine toat noaptea deschis.ă ţ ţ ă În elesu-m-ai, Tacke?ţ

— Dac dori i, aşa vom face... r spunse flegmatic omulă ţ ă de la volan.

C ci şoferul de acum, ca şi Cristofor din noapteaă trecut , renun ase s mai priceap capriciile unui clientă ţ ă ă cu atît de v dite semne de scrînteal .ă ă

Îi poruncise s urm reasc pîn la Bellu un necunoscută ă ă ă pornit f r p l rie pe strad . Au mers pîn la Bellu. I-aă ă ă ă ă ă poruncit s aştepte. L-a aşteptat pîn ce i-au prinsă ă noaptea. I-a strigat s goneasc nebuneşte, ca s ajungă ă ă ă mai repede aci. Au venit vîrtej. Acum voia debit de tutun, voia local de be ie... Îl botezase Tacke şi se ar ta sup ratţ ă ă pe un oarecare Platou Pamir. Pamir? Tot vreo icneal ! Eţ ă

209

Cezar Petrescu

plin lumea de tot soiul de oameni. Au dat c ldurile preaă ă devreme în acest an. Numai de ar avea cu ce pl ti atît cîtă a înregistrat aparatul! Peste trei sute de lei!... A mai p ităţ cu unul anul trecut. Au mers la sec ie. Pe lîng bani, a maiţ ă pierdut şi timpul.

Opri în strada 11 Iunie.— V rog, ave i aci debit de tutun. Ave i al turi şiă ţ ţ ă

localuri care in deschis pîn la ziu ...ţ ă ăLe cunoştea îndestul Sergiu Micl uş din cealalt via aă ă ţă

lui, înainte de surghiunul în tîrgul ardelenesc de munte. Nu-i f ceau nici o pl cere! Nu-l chemau cu nimic. Rostiseă ă cuvintele ca s -şi am geasc pustiirea din el cu o fanfaă ă ă -ronad de copil înciudat. Dar de un pachet de ig ri aveaă ţ ă nevoie. Cu atît are s se aleag din asemenea zi. Va luaă ă din nou patima fumatului. Via a îi d drept m car la atît.ţ ă ă igara i-a fost o tovar ş credincioas în ceasuri deŢ ă ă ă

acestea, deşarte.Coborî, c utînd cu ochii firma Regiei. De o parte şi deă

alta, litere de foc înv p iau cerul, aşterneau pe asfalt oă ă lumin spectral , în care trec torii ap reau şi disp reauă ă ă ă ă straniu farda i, defilau ca într-o figura ie de teatru, nuţ ţ p reau c apar in lumii reale. „M mai recunosc oareă ă ţ ă chelnerii?” se întreb . Şi arunc o privire pieziş spreă ă ă intrarea unei gr dini, unde un pui de portar galonată ridicase şapca împodobit cu firet de amiral, deschizîndă portiera automobilelor. „Desigur, e înc prea rece pentruă stat afar . Nici jum tatea lui mai”, gîndi Sergiu Micl uş.ă ă ă

Ca s -şi verifice p rerea, înaint cî iva paşi. Se vedeauă ă ă ţ fe ele albe întinse pe mese sub teii cu frunza lat . Aşa ţ ă -dar, s-a înşelat.

— S tr i i, domnule Sergiu!ă ă ţÎl salutase portarul.— Cum, tu eşti, Tacke? întreb minunîndu-se Sergiuă

Micl uş.ăDe la sine în eles c pe fostul picolo, devenit portar, nu-ţ ă

l chema Tacke. Confra ii de breasl îi spuneau ţ ă Cîrnul,

210

Dumineca Orbului

dup o anumit insuficien a apendicelui olfactiv. Totuşi,ă ă ţă presupusul Tacke, puşlama istea de local nocturn,ţă r spunse cu o nes buit bucurie clientului de pe vremuri,ă ă ă generos la bacşişuri şi risipitor foarte la petreceri:

— Eu, domnule Sergiu, cum m vede i! Am înaintat înă ţ grad,

— Ei, bravo! La mai mare, Tacke!...— C nici nu-i cine ştie ce procopseal ! Mai bine eraă ă

cînd serveam în untru... Ieşea ceva... Acilea, cam pă ă sponci. Nu pofti i? S-au f cut schimb ri...ţ ă ă

— S-au f cut schimb ri? Ce schimb ri au putut s seă ă ă ă fac ?ă

B ie andrul n-avu r gaz s r spund . Se repezi să ţ ă ă ă ă ă deschid o uş de automobil. Sergiu Micl uş se surprinseă ă ă singur în mijlocul trotuarului, sub lumina de foc bengal, interesîndu-se stupid de lucruri care nu aveau nici un sens pentru el. Întrebase şi aştepta r spuns un individă str in de adev rata lui fiin , mai ales acum, mai ales cuă ă ţă sufletul s u de acum. Pricepu ascunsa pricin a acesteiă ă purt ri. Îl însp imînta singur tatea. Sim ea nevoie de oă ă ă ţ apropiere omeneasc , de un glas, de orice şi de oricine,ă numai ,ca s nu r mîn fa în fa cu sfîrşealaă ă ă ţă ţă dezn d jduit din el...ă ă ă

— S-au f cut schimb ri grozave! relu portarul recrut,ă ă ă netezindu-şi galoanele mînecii şi potrivindu-şi pe trup cutele hainei prea largi. Este dans d la dou sp’ceă ă înainte. Zazz-band şi numere!... Dac n-ave i timp acuma,ă ţ v sf tuiesc s veni i mai tîrziu, numaidecît. P garan iaă ă ă ţ ă ţ mea!... A i lipsit, se vede, din Bucureşti, de n-a i mai datţ ţ p la noi...ă

Sergiu Micl uş nu-şi putea descleşta t lpile din asfalt.ă ă Ce c uta el aici? Ce putere viclean îl împiedica s seă ă ă mişte locului? Poate c Leon Dobrotescu, Tatileon, e încă ă acas . Acum are sufletul s -l în eleag deplin; sîntă ă ţ ă amîndoi cu toate antenele deschise; acum ar fi mai apropia i decît au fost oricînd, deşi el n-a îngropat nici oţ

211

Cezar Petrescu

moart . Gina era mai pierdut pentru dînsul decît dac ară ă ă fi murit. Un oarecare domn Mircea... Mircl uş... aşa ceva...ă

— Se afl aci şi alde domnu Dragomir!... anun conă ţă -fiden ial fostul picolo înaintat în grad. Adineauri a intrat.ţ Dar acum vine rar şi st pu in. Nu mai sînt vremurileă ţ dumneavoastr !... Dup cum se vede d-o poşt , o duceă ă ă cam prost. Şti i, dînsul e cu foi ele... (arcuind degetele,ţ ţ fil un pachet de c r i invizibile). Alea cur omul!... Sîntă ă ţ ăţă mai ale dracului decît vinul! Vinul numai te veseleşte: rîzi, vorbeşti, cîn i, spargi un pahar, o oglind ... A doua zi beiţ ă ap . Te-ai liniştit p cîteva zile şi- i cau i d treburi. Aleaă ă ţ ţ ă nu iart : noapte cu noapte... Uite-l c vine!ă ă

Valeriu Dragomir, prietenul şi colegul de clas al luiă Sergiu, camaradul de mai tîrziu al vie ii de pierzanie,ţ venea încet, cu p l ria tras pe ochi, purtînd un pache elă ă ă ţ învelit în hîrtie alb , cu sfoara petrecut pe deget.ă ă

Nu ar t surprindere ori bucurie. Îi întinse mîna moale,ă ă vorbind cleios:

— Bun seara, Sergiule. Ce vînt pe aici?ăParc se desp r iser de ieri.ă ă ţ ăDar Sergiu Micl uş constat c pentru prietenul s uă ă ă ă

timpul trecuse ca într-o vraj crunt şi plin de spaim .ă ă ă ă Niciodat nu v zuse la un om o asemenea schimbare. Nuă ă doi ani, ci zece, doisprezece ruineaz aşa un chip şi ună trup care pîn mai deun zi vibrau înc de voioasă ă ă ă tinere e.ţ

Valeriu Dragomir se buh vise. F lcile şi gura îi atîrnauă ă invadate de o gr sime g lbuie, bolnav ; gr simeaă ă ă ă parazit a mizeriei şi a nop ilor pierdute. Pleoapele erauă ţ n pîrlite de gene; umflate şi purulente, p reau în epateă ă ţ de albine. Hainele cafenii cu dungi, decolorate şi pr fuite,ă c p taser lustru la piept şi la mîneci. Lustrul special ală ă ă meselor de joc, al meselor de cîrciumi şi de cafenele. „Aşa aş fi fost şi eu acum dac nu plecam”, gîndiă cutremurîndu-se Sergiu Micl uş.ă

212

Dumineca Orbului

Şi, cuprins de o înduioşat mil pentru prietenul deă ă alt dat , în care intr o ciudat şi supersti ioas milă ă ă ă ţ ă ă pentru cel ce ar fi putut şi el s ajung , se ac deă ă ăţă providen iala întîlnire:ţ

— Nu m-aduce nici un vînt, Dragomire! Poate presim irea c aveam s te întîlnesc. Sînt liber... Vrei sţ ă ă ă r mîi cu mine?ă

Valeriu Dragomir privi în l turi, r sucind sfoara pacheă ă -elului pe deget:ţ

— Ce s facem dac r mînem împreun ? Tu ai sc pat.ă ă ă ă ă Te-ai eliberat... M tem c o s avem amîndoi oă ă ă decep ie...ţ

— Tu vorbeşti aşa? îl mustr Sergiu cu o izbucnireă prieteneasc . Las prostiile şi hai s mergem undeva, să ă ă ă st m de vorb , s ne amintim... Ai luat masa?ă ă ă

Prietenul ced flasc:ă— N-am luat... S mergem, fiindc ii tu... Ar tă ă ţ ă ă

pachetul, punînd o condi ie: Dar mai întîi s duc acesteaţ ă acas ... Am aci nişte ou proaspete, pîine, nişte brînz ...ă ă ă Trebuie s le duc neap rat acas ...ă ă ă

Sergiu Micl uş b nui c prietenul are vreo leg tur : oă ă ă ă ă femeie, o tovar ş de mizerie. Şi-o închipui într-o odaie cuă ă chirie ieftin , aşteptînd proviziile acestea s race: ou ,ă ă ă brînz , pîine — cina dezmoşteni ilor pe un col de mas ,ă ţ ţ ă pe o foaie de ziar.

Cu delicate e, îşi st pîni întrebarea indiscret . Rosti:ţ ă ă— Bun. Admis! S cump r m mai întîi ig ri...ă ă ă ţ ă— Tocmai! Şi eu voiam s m aprovizionez cu ni ică ă ţ ă

otrav .ăAu intrat amîndoi în cabina dreptunghiular a debituluiă

de tutun. Sergiu i-a l sat rîndul la tejghea, în aşteptareă citind afişele ziarelor înfipte în perete: „S pt mîna c r ii.ă ă ă ţ Cum se remaniaz guvernul Hitler. Ungaria se plînge Ligiiă Na iunilor. S-au cerut dosarele în afacerea Skoda. Ex-ţîmp r teasa Zitta vine în Austria. Festivit ile în cinsteaă ă ăţ

213

Cezar Petrescu

d-lui Tewfik Rüstü-Bey. Moartea lui Laz r Şeineanu laă Paris”...

Cînd întoarse ochii, observ c prietenul punea într-oă ă cutioar goal de carton cinci ig ri Carpa i. Atît îi înă ă ţ ă ţ -g duia bugetul s cumpere: cinci ig ri, cinci lei! Toată ă ţ ă ă mizeria exprimat într-un singur am nunt.ă ă

Sergiu ceru dou pachete; dou pachete de ig riă ă ţ ă scumpe. Le va aşeza deschise pe mas . Îl va sili să ă fumeze din ale sale. Atunci îşi aminti întîia oar c avea înă ă buzunar o adev rat avere. Pe lîng economiile deă ă ă salariat chibzuit şi f r pasiuni, un teanc de bancnote: oă ă sut de mii. Îşi pip i buzunarul de la spatele pantaloni lor.ă ă Hîrtiile îndoite f ceau oaşc . La ce-i mai foloseau acum?ă ţ ă N-au trecut nici cîteva ore de cînd cu pre ul acestaţ pl nuia s -şi înjghebe un cuib pentru Gina şi el, pentruă ă amîndoi. Gînd nebunesc. Exaltare f r nici o leg tur cuă ă ă ă realitatea. El fusese pentru Gina numai un oarecare domn Mircea... Mircl uş... aşa ceva.ă

Aprinse igara şi trase fumul, cu sete, pîn în adînculţ ă pl mînilor. Era delicioas senza ia primului fum dup oă ă ţ ă întrerupere de aproape doi ani. Ca întîia igar dup oţ ă ă îndelungat convalescen .ă ţă

Afar şoferul coborîse şi nu-l sl bea din ochi, aşternută ă pe pînd .ă

— Urc -te. Mergem mai departe! hot rî Sergiu Micl uş,ă ă ă adresîndu-se prietenului, punînd mîna pe mînerul nichelat şi piciorul pe scar .ă

— Eşti cu maşina? se mir Valeriu Dragomir. Nu eă nevoie. D -i drumul, stau numai la cî iva paşi.ă ţ

Şoferul îşi primi dreptul s u cu o uşurare. Încercă ă monetete de argint. Una suna mat.

— E fals , domnule, dac nu v sup ra i. V-a înşelat ună ă ă ă ţ pehlivan.

Sergiu Micl uş c ut alta, surîzînd cu melancolie amină ă ă -tirilor de ast -noapte.ă

214

Dumineca Orbului

— E fals cu adev rat, Tacke! M-a înşelat un pehlivană ă care se numea Cristofor, se recomanda proprietar de maşin şi pretindea c nu este o haimana din cei careă ă dau poli falşi la rest. El d dea sute false şi mai avea ideeaă c Platoul Pamir e pe prelungirea Doroban i, cum faci laă ţ stînga! ine şi suta aceasta fals bacşiş... Ai s g seşti altŢ ă ă ă imbecil la noapte, şi imbecilul are s-o primeasc f r să ă ă ă bage de seam , cu gîndul aiurea, la Platoul Pamir. Îns să ă ă ştii de la mine! Platoul Pamir nu exist . M-ai în eles?ă ţ Platoul Pamir e o fahs sinisth !ă ă

Filozofic, şoferul îşi strînse banii în punga soioasa, f ră ă s se mai minuneze de vorbele şi faptele z nateculuiă ă client. C nu era ca to i oamenii nu mai înc pea nici oă ţ ă îndoial . O dovedise înc o dat . Îns icneala se ar taă ă ă ă ţ ă inofensiv şi darnic . R spunzînd cu generozitate laă ă ă generozitate, se oferi ridicînd stegule ul roşu de metal:ţ

— Pute i urca... V duc tot eu, p gratis, nu mai punţ ă ă aparatul s marcheze.ă

Sergiu Micl uş îl l s vorbind şi gesticulînd în vînt. L rgiă ă ă ă pasul dup prieten.ă

Pe la spate, lustrul din coatele şi din pantalonii chibi ului de tripou, ai clientului de cafenea şi de cîrciumiţ tr da o mai jalnic dec dere. Gulerul era slinos la ceaf ;ă ă ă ă slinoas , panglica p l riei cu pete de n duşeal . Stofaă ă ă ă ă f cea cre uri subsuoar şi pocnea la şolduri, ca straieleă ţ ă prea strîmte ale unui copil care a crescut şi s-a îngr şat înă vacan . Acum îşi amintea Sergiu Micl uş c haineleţă ă ă datau de doi ani jum tate. El fusese cel care l-a silit peă Dragomir s mearg la croitor şi s le comande, într-oă ă ă diminea cînd s-au pomenit în strad dup o noapteţă ă ă norocoas la club. Valeriu cîştigase cu opt poli peste şaseă mii lei. Chibi la o mas memorabil . A pl tit înainte to iţ ă ă ă ţ banii croitorului, fiindc a doua zi, dac nu chiar înă ă aceeaşi sear , soarta lor era scris . Aşa, s-a ales m cară ă ă cu un costum pentru zile de s rb toare. S rmanul costumă ă ă duminecal! Ajunsese mai mizer decît hainele lui Matei,

215

Cezar Petrescu

c p tate de la st pîn, dar curate, periate, f r pete şi f ră ă ă ă ă ă ă lustru în coate. Sergiu Micl uş se gîndi c poate cîteva miiă ă de lei ar fi destul pentru a descurca bugetul prietenului, l-ar despotmoli dintr-un cerc vicios, i-ar da putin a s -şiţ ă preg teasc o evadare, s -şi organizeze altfel via a. Îşiă ă ă ţ propuse s aduc vorba mai tîrziu, dup mas , cu totă ă ă ă tactul, galvanizîndu-i voin a sl bit , alterat de sofismeleţ ă ă ă perfide ale patimei. Va invoca exemplul s u. O experienă ţă în care n-ar fi crezut dac n-ar fi tr it-o.ă ă

— Ascult , Dragomire; spuse aprinzînd a doua igar deă ţ ă la cealalt . Poate c sînt indiscret... Poate c n-am ceă ă ă c uta la tine. Poate te deranjez. Aştept mai bine aci, laă marginea trotuarului.

Prietenul hohoti în rîs surd, ridicînd pache elulţ suspendat în sfoar :ă

— Din pricina aceasta?— Poate... Desigur...— Fii f r grij ! Nu e ce crezi tu... Femeie, iubit ,ă ă ă ă

nevast ... Nimic din toate acestea, drag Sergiule! Amă ă pierdut dreptul la ele... Uit -te la figura mea...ă

Valeriu Dragomir gîlgîi un hohot oribil în guşa gîtuit deă guler, expunîndu-şi înadins la vedere, în lumina vio lentă a becului electric, gura foanf , obrazul l b r at, ochii cuă ă ă ţ genele spuzite. În şcoal era vestit pentru fruă muse eaţ atletic şi pentru elegan a înn scut la diferite jocuriă ţ ă ă sportive. Numai opt ani au trecut de atunci. Prietenul începuse s putrezeasc de viu.ă ă

— M-ai privit bine? întreb . În acest caz, te-ai convinsă c nu m poate aştepta nici o femeie. Iubit , nevast ,ă ă ă ă prieten ... Nu sînt pentru noi... Pardon! Vreau s spun:ă ă pentru mine... E altceva, cu totul altceva...

Oprit în loc, Valeriu Dragomir p ru deodat foarte stină ă -gherit. Privi în p mînt, mutînd pe trotuar o pietricic deă ă colo-colo cu vîrful pantofului scîlciat.

216

Dumineca Orbului

— ie pot s - i spun! m rturisi. N-ai s rîzi. Î i maiŢ ă ţ ă ă ţ aminteşti tu de Idiceanu, Ion Idiceanu? cel care era într-a opta, cînd ne aflam noi în clasa a cincea?

— Se poate s nu-mi amintesc?! exclam scandalizată ă Sergiu Micl uş. Gloria liceului nostru! Laureatul tuturoră concursurilor generale pe ar ...ţ ă

— Exact! Gloria liceului nostru, laureatul tuturor concursurilor pe ar ... Ei bine! pentru aceast glorie şiţ ă ă pentru acest laureat la concursuri generale duc eu pache elul de aci. E pe dric... Cinci-şase luni, poate opt,ţ poate numai dou ... Atît i-au dat medicii. Caverne laă amîndoi pl mînii. Şi, bineîn eles, nici un mijloc deă ţ existen ... L-a ajuns boala în str in tate, cînd lucra la alţă ă ă nu ştiu cîtelea doctorat într-o specialitate care te ineţ zece ani în laborator. L-am întîlnit din întîmplare. Amici n-am fost niciodat . Distan a era prea mare între noi... Peă ţ urm , el fusese laureat, gloria liceului; eu, ca şi tine...ă Fericita mediocritate!... L-am întîlnit, nu mîncase de două zile, f cea antiă camer la autorit i ca s capeteă ăţ ă ospitalitate gratuit la un sanatoriu... Aceasta acum treiă luni, în februarie. Mi-a fost mil ... M-a impresionat.ă în elegi tu: mie, cel de acum, aşa cum m vezi, mi-a fostţ ă mil de gloria liceului nostru, de laureatul tuturoră concursurilor generale pe ar !... L-am adus la mine înţ ă camer . Acum e în pat. Nu-i spun ce fac, nu ştie din ceă tr iesc. Îl mint! Am inventat o poveste... O slujb deă ă noapte, la o fabric . Prost pl tit , dar destul ca s mă ă ă ă ă hr neasc în aşteptarea unei ocazii mai bune... Aşa îlă ă mistific de trei luni. Îi aduc mîncare dup cum pot, cît pot,ă cînd pot. Noaptea tot nu prea vin pe acas . Se odihneşteă în linişte. Eu chibi esc la un tripou, la altul. Acum mţ ă cunosc to i ca pe un cal breaz. I-am cump rat acestea cuţ ă treizeci de lei... B c niile sînt ast zi închise şi numai deă ă ă atît am putut face rost. De treizeci de lei: ou , brînz şiă ă pîine. De cinci lei, ig ri pentru mine. La noapte, maiţ ă tîrziu, trag n dejde s mai ciupesc ceva...ă ă

217

Cezar Petrescu

Sergiu Micl uş îşi pip i teancul de bancnote înă ă buzunarul de la spate.

— Aşa încît, te rog, st rui Valeriu Dragomir, s nu faciă ă nici o aluzie la... la slujba mea de noapte. De altfel, nu st m decît cîteva minute!,.. I-a recomandat doctorul s nuă ă se osteneasc ... Are un tovar ş s -i in de urît. Malec...ă ă ă ţ ă

— Cum Malec? voi s afle Sergiu Micl uş. Ce este aceeaă ă Malec?

— Malec. Buster Keaton... Ai s vezi...ăAu urcat sc rile într-o lumin chioar , pip ind pereteleă ă ă ă

cu mîna şi treptele cu talpa. Camera era la întîiul etaj, pe un coridor îngust, cu uşi de o parte şi de alta, f cîndu-şiă fa .ţă

— Intr ! r spunse un glas cavernos la b taia înceat aă ă ă ă lui Valeriu Dragomir.

Sergiu r mase mai în urm , pentru a l sa timpă ă ă prietenului s previn bolnavul c n-a venit singur.ă ă ă

— Hai, intr şi tu... şopti Dragomir, întorcîndu-se după ă cîteva clipe. L-am anun at... Şi, te rog, nu fuma! Îi faci r uţ ă şi-i faci poft .ă

Bolnavul z cea într-un pat de fier, aşezat cu fa a spreă ţ fereastra deschis , cu p tura cafenie de cazarm trasă ă ă ă pîn la b rbie.ă ă

De afar str b tea, în explozii de strune şi al muri,ă ă ă ă muzica unui local de noapte. Sergiu Micl uş strînse mînaă scheletic , fierbinte şi vîscoas . Ion Idiceanu îl cercet cuă ă ă privirea încordat , dînd în l turi aripa de p r c zut peă ă ă ă ă frunte. Se vedea c -şi munceşte memoria s reconstituieă ă chipul lui Sergiu Micl uş aşa cum va fi fost acum doispreă -zece ani, în uniforma de liceu, cu obrazul şi cu ochii copil reşti de atunci.ă

Fa a prelung se lumin . Îşi amintise. Voi s spunţ ă ă ă ă ceva, dar îl în buşi tuşea. Duse batista la gur . Cînd seă ă potoli, ascunse sub pern cîrpa mototolit cu pete late deă ă sînge.

218

Dumineca Orbului

Se ridic într-un cot şi gl sui rar, întrerupt,ă ă economisindu-şi respira ia:ţ

— Acum mi-aduc aminte de dumneata... Mi-a vorbit Dragomir... Locuieşti la munte... într-un or şel de munte...ă P dure... brad... ozon... P durea de brad coborînd pîn înă ă ă fundul cur ilor... Pariez c nu te sim i fericit... Omul nuţ ă ţ ştie s pre uiasc un bun decît dup ce l-a pierdut... Apoi,ă ţ ă ă adresîndu-se c tre Valeriu Dragomir: Închide, te rog,ă fereastra, dac eşti bun... Nu se mai poate vorbi cuă muzica aceasta.

— Nu se poate vorbi cu muzica aceasta. S l s m penă ă ă -tru alt ocazie, ă mon ami!

Doamna Aspasia Grult articulase în epat invita ia,ţ ţ privind la vecinul de mas peste um r, de la o seniorială ă ă altitudine, arogant şi dispre uitoare, aidoma cu faimoasaă ţ poz din caricaturile faimoasei actri e Cécile Sorel. Oă ţ Cécile Sorel contemporan cu Ramses al II-lea, dină dinastia a XIX-a.

Vecinul, Lecache Leca, p rintele mirelui, îşi ceruă iert ciune cu umil intimidare:ă ă

— V rog, scuza i... N-am vrut s ... Credeam c ...ă ţ ă ă— Nu e nevoie de explica ie. Am priceput! întrerupseţ

sec doamna Aspasia Grult, întorcînd capul şi încheind discu ia.ţ

Lecache Leca întinse mîna spre paharul înalt, cu picior, ca s cear vinului pu in curaj. Paharul se cl tin , gata să ă ţ ă ă ă se r stoarne. Printr-un adev rat miracol acrobatic, izbutiă ă s -i restabileasc echilibrul înainte de a se dezl n uiă ă ă ţ catastrofa. Cu un suspin din adîncul redingotei, renun laţă auxiliarul tonic al licoarei irizate din pahar, pe care o aprecia ca arom , coloare şi vîrst , în calitate de vechiă ă cunosc tor.ă

Era un b trîn vesel din fire, vorb re şi mucalit în lumeaă ă ţ sa de slujbaşi m run i, într-un tîrguşor cu podgorii de peă ţ vremea lui Ştefan cel Mare şi cu tabieturi r mase în afară ă de veac.

219

Cezar Petrescu

Aci îşi pierduse voia bun .ăSe sim ea tic los şi str in.ţ ă ăToat vremea a tras cu coada ochiului în dreapta şi înă

stînga, preocupat s nu greşeasc întrebuin area tacîmuriă ă ţ lor complicate şi a paharelor de diferite m rimi cuă misterioase destina ii. Din cînd în cînd, se uita pe furiş laţ nevast -sa — ă „sireac b buşc -mea”ă ă ă , cum îi spunea cu înduioşare în gînd — aşezat de cealalt parte a mesei,ă ă tot atît de str in şi z ticnit , trimi îndu-şi reciproc semneă ă ă ă ţ de îmb rb tare.ă ă

Amîndoi veneau din alt planet , cu alte apuc turi:ă ă ă simple, modeste, demodate.

I-a scos dintr-o c su cu cerdac şi cu livad nuntaă ţă ă unicului copil. El nu mai c lcase în Bucureşti de vreoă dou zeci de ani; ea acum c lca întîia oar . Şi au fost peă ă ă de-a-ntregul copleşi i de str lucirea şi de num rul familieiţ ă ă Cristodoreanu, cu neispr vit lan de veri, unchi, nepo i,ă ţ ţ fini şi cumetri; de casa ar toas şi de fastul ceremoniilor,ă ă de abunden a osp ului şi de vestmintele de mare galţ ăţ ă ale invita ilor: fracuri, decolteuri, diademe şi piept n turiţ ă ă proasp t ieşite din laboratorul coaforilor.ă

S-au ruşinat de straiele lor s race şi str vechi, cu toateă ă c Barbu o îmbr işase pe b trîn prin unghere şi cuă ăţ ă ă toate c îi trosnise oasele b trînului, strîngîndu-l la piept,ă ă cu vorbe de ale lui deşucheate:

— Asta ar mai fi trebuit! S vii şi tu cu frac şi m icu a înă ă ţ mare decolteu... Fi i linişti i, fiindc voi sînte i aşa cum vţ ţ ă ţ ă şade bine! Nu v dau pe jum tate din spilcui ii şi dină ă ţ p n r mile astea care v-au speriat...ă ă ă

Linişti i nu puteau fi sub nici un cuvînt. Se temeau sţ ă nu-şi fac feciorul de ocar . Înghi eau cu noduri şi seă ă ţ supravegheau la fiecare mişcare şi vorb . Din instinct bă ă-tuser laturile, apropiindu-se de rubedeniile mai nevoiaşeă din neamul Cristodorenilor, strecurîndu-se printre uşi, pierzîndu-se la biseric în mul imea cea mare.ă ţ

220

Dumineca Orbului

La mas , îns , n-a mai fost chip. S-au supus orînduieă ă lilor scrise pe c r i de vizit şi au trecut la vedere, spreă ţ ă locurile cuvenite, de cinste.

Lecache Leca socotise de a sa datorie s nu r mînă ă ă mut lîng îmb ls mata bunic a miresei. Cu o mareă ă ă ă pruden şi cazn , reuşise s n scoceasc un subiect deţă ă ă ă ă conversa ie „distins ”.ţ ă

Doamna Aspasia Grult îi t iase cuvîntul.ăDezmierdîndu-şi gînditoare între degete perlele

colierului de la gîtul usc iv (numai tendoane, vine şiăţ pergament încre it), bunica familiei îşi plimba privireaţ acid de la un comesean la altul, p strîndu-şi gîndurile şiă ă judec ile pentru sine. Vecinul o exasperase cuăţ neghioabele sale reflec ii şi cu precipitata grij de a-i oferiţ ă o solni , muştar, sosier , l mîie, ca şi cum acestea nu s-ţă ă ăar fi aflat la înde mîn pentru fiecare în fa a tacîmurilor,ă ţ iar chelnerii cu m nuşi albe, de la spate, nu şi-ar fiă cunoscînd îndestul datoria.

Masa era întins în form de potcoav , în gr dina cuă ă ă ă tavan mobil de sticl , sub cerul albastru cu stele. Ospă ăţ de peste o sut de persoane, cu mînc rile preg tite la oă ă ă mare cas specializat în banchete; cu proviziileă ă completate din îmbelşugata gospod rie de la conacul şiă via de pe Valea Prahovei; cu vinuri înadins rezervate timp de dou decenii din floarea tuturor recoltelor în vedereaă acestui eveniment.

Pere ii dreptunghiulari ai atelierului scos din func ie şiţ ţ transformat în gr din se îmbr caser în ultimii ani pînă ă ă ă ă sus cu ieder , vi -s lbatic şi trandafiri ac tori.ă ţă ă ă ăţă Becurile colorate, ascunse în verdea , împr ştiau oţă ă lumin savant calculat de meşterul electrician cuă ă perfec ion ri şi ingenioase inova ii introduse de Barbu.ţ ă ţ Fusese fericit ină spira ia lui Nae Cristodoreanu cînd aţ cump rat locul din coasta casei şi s-a hot rît s -i deaă ă ă aceast folosin . Fumul ig rilor se risipea f r urme.ă ţă ţ ă ă ă R coarea se p stra pl cut , dozat de acoperişul mobil;ă ă ă ă ă

221

Cezar Petrescu

la florile înşirate pe mese se ad uga tapiseria vie şi verdeă a frunzelor, banda îngust de gazon şi de pansele dină jurul pere ilor.ţ

„Numai în capetele imbecililor clocesc întotdeauna ideile cele cumin i”, gîndi Aspasia Grult, care nu avea oţ p rere bun despre ginere, nici despre fiica sa, niciă ă despre nimeni pe lume.

Ochii cocli i au trecut de la easta lucie şi brobonit deţ ţ ă n duşeal a lui Nae Cristodoreanu la mireasa şi la mireleă ă din fruntea mesei, str jui i de cele dou lumîn ri enorme,ă ţ ă ă cu flac ra leg nat de o imperceptibil adiere.ă ă ă ă

Odeta îşi lep dase cununi a şi v lul.ă ţ ăAstfel, îşi pierduse jum tate din farmecul tainic şiă

virginal care o transfigurase în biseric .ă„S-a îngr şat; în cinci ani are s capete propor iileă ă ţ

Mariei. Nici o bucurie pentru b rbatu-s u”, cugetă ă ă Aspasia Grult, c utînd cu o str pung toare privire spreă ă ă locul Nadinei.

Ea singur între to i, cu ascu imea-i demoniac ,ă ţ ţ ă presim ise ceva nedesluşit, turbure, neb nuit de nimeni,ţ ă poate nici de Barbu, poate nici de Nadina.

Ochii s-au fixat s descopere o umbr pe fa a copilei.ă ă ţNadina rîdea.Într-un cap t de mas , în ciuda protocolului şi a c r iloră ă ă ţ

de vizit care prescriau alt distribu ie a oaspe ilor, seă ă ţ ţ înjghebase în modul cel mai spontan un grup june şi g l gios. Se proclamase „Banda vesel ” şi aclamaseă ă ă prezident de onoare pe Nadina. De acolo porneauă chicote şi explozii de glasuri, acoperind în r stimpuriă murmurul lin şi egal al conversa iilor cu vocea cuviinciosţ sc zut , sunetul mat al paharelor şi al tacîmurilor,ă ă melodiile orchestrei.

Fratele Nadinei, Bazil, licean sportiv, cu mîinile butucă-noase şi roşii de salahor, uitase demnitatea şi ambi ioasele hot rîri de debutant în cariera monden ,ţ ă ă

222

Dumineca Orbului

juruite acum cîteva ceasuri, cînd a îmbr cat întîiulă smoching. Vîn t la fa , se stropşea ca pe terenul deă ţă rugbi la Dolofanul, care îşi îng duise ireveren ioaseă ţ comentarii asupra unor anumi i g liţ ă gani mai pu inţ aspectuoşi în inut de ceremonie decît chelţ ă nerii, adev ra i gentlemeni prin compara ie, în fracurile loră ţ ţ impecabile. Apelase la arbitrajul Nadinei. R spunsul a fostă de bun seam demoralizant pentru Bazil, dup figura luiă ă ă consternat de o clip . Demoralizant, dar împ ciuitor şiă ă ă hîtru, f r îndoial , c ci toat „Banda vesel ” a izbucnită ă ă ă ă ă într-un uragan de hohote. Cînd rîdeau, to i copiii Cristo-ţdorenilor îşi încre eau la fel col ul pleoapelor ridicate înţ ţ sus, mongoloide: de fapt, pecetea mamei, a familiei Grult...

Aspasia Grult nu avea de ce s fie încîntat de această ă ă predominare a sîngelui s u într-un neam corcit, pentruă care nu sim ea acum nici un ataşament. Îşi str mutţ ă ă privirea neostenit spre alt şirag de meseni, maiă importan i şi mai vrednici de luare-aminte. Depuseseţ tacîmurile transversal pe farfurie. Nu mai voia s seă ating de fripturi. Aştepta brînza şi fructele, cafeaua. Înă existen a ei de avar îşi deprinsese stomacul cu un regimţ ă de schimnic .ă

Toat fiin a sa cerea alt hran .ă ţ ă ăCu voluptate se str duia s descifreze adev rateleă ă ă

gînduri şi metehne ascunse ale fiec ruia, sub înf işareaă ăţ lor conven ional , studiat de acas , afectat din fire sauţ ă ă ă ă devenit dup o îndelung practic şi educa ie mascaă ă ă ă ţ mincinoas din fiecare zi, încrustat în obraz ca tunica luiă ă Nessus pe trup. Îi cercet pe rînd... Acesta şi aceasta... Ună b rbat, o femeie... Nenum ra i... Nenum rate... B rba iă ă ţ ă ă ţ de toate vîrstele, în straiul negru, cu piep ii c m şilor şiţ ă ă cu funtele imaculate. Femei cu umerii pudra i şi cuţ spatele dezgolit pîn la cing toare. Nenum rate chipuri,ă ă ă care în mare parte au evoluat sub ochii s i, pe care le-aă cunoscut în fr gezimea din anii copil riei şi ai tinere ii, le-ă ă ţ

223

Cezar Petrescu

a v zut c p tînd o trec toare plin tate a maturit ii; le-aă ă ă ă ă ăţ urm rit apoi alterîndu-se, zbîrcindu-se, ruinîndu-se.ă

To i purtau furculi ele cu mişc ri cump nite şi uşoare,ţ ţ ă ă sorbeau din pahare abia atingînd cristalul cu buzele, în-torceau capetele cu o calm distinc ie spre vecini, s îmă ţ ă -p rt şeasc o glum , un ultim zvon mali ios, p rerea desă ă ă ă ţ ă pre o pies de teatru, o carte, un nou tip de automobilă sau o schimbare politic în perspectiv . To i zîmbeauă ă ţ stereotip şi, din cînd în cînd, aruncau priviri de cordială simpatie mirilor din capul mesei. Femeile se alintau ca mî ele. B rţ ă ba ii îşi apropiau coatele de trup, se ineauţ ţ epeni în scaune, cu o corectitudine britanic , seţ ă

st pîneau s nu clef ie, s nu se joace cu sc unaşul deă ă ă ă ă argint ori cu mînerul cu itului, s nu fr mînte cocoloşul deţ ă ă pîine între degete.

Dar Aspasia Grult îi ştia şi sub cealalt fa a lor, chiară ţă dac nu le-o v zuse cu ochii vreodat .ă ă ă

Unul sfîrşea de risipit averea nevestei cu o fost actriă ţă de varieteu; iar nevasta se consola şi se r zbuna punîndu-ăi coarne cu secretarul. Se afl tustrei aci. Trio perfect!ă Altul se judec de doi ani cu fratele pentru un testament;ă nu-şi dau ziua bun , îşi îndeamn so iile s scrie unaă ă ţ ă alteia r vaşe anonime cu insulte de mahala. Cealalt , deă ă al turi, îşi las copiii pe mîinile slugilor, cutreierîndă ă dancing-urile pîn la ziu cu o echip mereu primenit deă ă ă ă amici ai casei. Alta e v duv şi a ajuns la al treilea avort.ă ă Cunoaşte din ce afacere cu autoriza ii (în buşit laţ ă ă Parchet) şi-a în l at vil la Sinaia cutare şi din ce epitropieă ţ ă a unor minori orfani şi-a cump rat moşie cutare venerabilă patriarh cu barba alb în evantai. Ştia cu cine a fugit fataă unuia şi ce semn turi a falsificat pe poli e feciorul altuia.ă ţ

To i surîd, îşi adreseaz cuvinte amabile, glume,ţ ă întreb ri şi f arnice complimente; cuvinte care lunecă ăţ ă peste realitatea lor ascuns ca pic turile de ploaie peă ă fulgii de gîsc ... To i s-au examinat minu ios acas înă ţ ţ ă oglind , şi-au restaurat stigmatele care se v d, neglijîndu-ă ă

224

Dumineca Orbului

le pe cele invizibile dar ireparabile; au plecat satisf cu iă ţ de figura provizoriu întinerit cu briciul, cu pudr şi cuă ă sulimanuri; b rba ii încînta i de costumele scoase dină ţ ţ şifonier ; femeile, de toaletele croite nu numai dină m tase ori catifea, ci şi din multe şi nespuse peripe iiă ţ groteşti sau meschine; to i şi toate par a nu exista peţ lume decît pentru a flec ri cu nevinov ia de acum,ă ăţ acompania i de muzica aceasta lasciv a l utarului vestitţ ă ă pîn dincolo de hotarele rii.ă ţă

Pentru fiecare, îns , Aspasia Grult p stra un cazier infaă ă -mant în minte, întorcînd repede foile, completînd o misiune, corectînd cu precizii o informa ie vag , l satţ ă ă ă sub semnul întreb rii. Cei buni, slabi, dezarma i, cei proştiă ţ nu se bucurau de asemenea onoare. Îi trecea îndelaolaltă într-o rubric lipsit de interes.ă ă

Numai spre un singur col de mas nu îndrepta ochii.ţ ă Acolo unde se afla Ioachim, fiul din carnea şi din sîngele s u.ă

De privirea şi de judecata aceluia se temea ca de o conştiin exterioar ; neîndurat cu dînsa, cumţă ă ă neîndurat era şi ea cu to i.ă ţ

Îi sim ea uneori privirea oprindu-se cu o duritate deţ atingere material , ap sat ; iar atunci degetele îiă ă ă tremurau pe boabele argintii ale perlelor.

Nadina izbutise s -i smulg f g duiala unui deplină ă ă ă armisti iu de dou sprezece ore.ţ ă

Ca o garan ie a pacificelor inten ii, Ioachim Grult con-ţ ţsim ise s se abat prin odaia lui Bazil, s -şi rad barbaţ ă ă ă ă epoas şi sur , s -şi pieptene p rul învîlvoiat şi s -şiţ ă ă ă ă ă

scuture praful hainelor. F r îndoial c hainele acesteaă ă ă ă cenuşii distonau cu inuta solemn a celorlal i comeseni.ţ ă ţ Dar lumea ştia c Ioachim Grult a fost întotdeauna ună original incorigibil şi c în timpul din urm avusese nevoieă ă de c utare într-o cas de s n tate. Nadina îl încredin aseă ă ă ă ţ Ginei Alimănescu. O rugase s se sacrifice dou ore, atîtă ă

225

Cezar Petrescu

cît inea masa, numai pentru a nu-i l sa lui şi altoraţ ă impresia c familia i-a organizat o gard permanent .ă ă ă

Gina acceptase misiunea cu drag inim . Nu-i p rea oă ă ă corvad . Înc de cînd era copil cu fustele deasupra geă ă ă -nunchilor îl socotise pe Ioachim Grult un om pitoresc şi captivant, curios, paradoxal anevoie de în eles în vorbeleţ şi faptele lui ciudate; îns nu un monstru cu viperine şiă scelerate r zbun ri, sau un nebun, cum îl zugr viseă ă ă Odeta.

Abia s-a aşezat al turi, şi o cutremurase o spaim . Desă ă -coperise c mai exista înc un motiv, în afar deă ă ă rug mintea Nadinei, care tot ar fi silit-o s -şi caute un locă ă cît mai de-parte de tacîmul s u, acolo unde fusese fixată de la început, în alt vecin tate.ă ă

Aşadar, venise şi el!Sprijinit în sp tarul scaunului, cu inima golit de sîngeă ă ă

şi cu degetele deodat înfipte în şervetul de olandă ă mototolit, Gina îl v zuse înaintînd cu paşii elasticiă dintotdeauna, scuturîndu-şi şuvi ele de p r pe frunteaţ ă boltit cu gestu-i familiar, împ r ind viguroase strîngeriă ă ţ de mîn şi r spunzînd voioaselor întîmpin ri cu surîsulă ă ă contagios care-i dezvelea din ii albi, puternici, str lucitori;ţ ă din i de carnivor deţ prins s muşte cu un robust nesa iuă ţ din toate poftele şi îndestul rile vie ii.ă ţ

Aşadar, venise şi el!To i i-au ascuns.ţS-au ferit s-o previn . În egoismul lor de familie, s-auă

gîndit îndat s-o prefac în santinela lui Ioachim Grult; dară ă de sfîşierea din inima ei nu s-a îndurat nimeni s-o cru e.ţ Nici Odeta, care ştia. Nici Nadina, care b nuia. Amîndouă ă o tr daser într-o complicitate josnic . Dac ar fi presim ită ă ă ă ţ c se poate întîmpla aceasta, fugea de la biseric . Alergaă ă acas . Îl aştepta pe Sergiu. Se am gea aşteptîndu-l peă ă Sergiu, pe Gigi, chiar de este scris s nu se mai întoarcă ă niciodat din Platoul lui, Pamir. Exist o voluptate şi înă ă

226

Dumineca Orbului

supliciul unei aştept ri f r n dejde. Orice mai bine decîtă ă ă ă aceasta.

Aşadar, venise şi el!Întov r şea o femeie înalt , sub ire, cu p rul negru-ă ă ă ţ ă

alb strui şi cu ochii adînci i în cearc ne viorii, înf şurată ţ ă ă ă într-o rochie de un roşu aprins ca floarea de mac, lipit deă trup direct pe piele; o actri renumit , fiindc jucase cuţă ă ă mare succes cîteva roluri de vamp . Întru aceast ceă ă -lebritate de proasp t dat îşi schimbase numele deă ă ă debut pe afiş din Pisicu a Mladian în Pandora Mladian. Iarţ rolul de femeie fatal îl prelungea ostentativ dincolo deă scen , în via a regizat cu o impudic publicitate aă ţ ă ă aventurilor şi a dramelor sentimentale. Printre marile sale succese, se anun a sinuciderea unui ofi er de marin ;ţ ţ ă patetic episod, într-o noapte cu lun , pe rmul m rii, laă ţă ă Constan a. Se desp r iser dup un vijelios amor de douţ ă ţ ă ă ă s pt mîni, îi întorsese spatele, abia a f cut cî iva paşi, şiă ă ă ţ a auzit în urm pocnetul revolverului. Nu s-a oprit dină drum. A trimis un gardian public, cu vorbele men ionateţ mai apoi de anchet şi reproduse de toate ziarele înă scandalizate, dar glorioase reportaje: „Vezi, te rog. Mi se pare c în cap tul aleii ai s g seşti un cadavru!”ă ă ă ă Întîmplarea i-a servit în carier m car tot atît ca un rolă ă într-o pies cu o sut de reprezenta ii jucate cu casaă ă ţ închis . Pandora Mladian... O aplaudase şi Gina cu doi aniă în urm . Acum veneau împreun . Dup cum îi sprijinise elă ă ă cotul o clip cu vîrful degetelor, dup cum îi prinsese elă ă eşarfa pe umeri, a în eles c nu întîmplarea i-a adus înţ ă acelaşi timp. Cunoştea gestul; îi cunoştea privirea, care, ea singur , însemna o posesiune.ă

Gina Alim nescu a tras în fa o vaz de cristal cu gaă ţă ă roafe roşii şi albe. Cînd a crezut c nu-i va mai tremuraă glasul, s-a r sucit pe sfert c tre Ioachim Grult şi a înă ăcercat s discute banalit i indiferente cu tot calmul uneiă ăţ viet i „bhave”.ăţ

227

Cezar Petrescu

inînd capul pr v lat pe ceaf , Ioachim Grult filtraseŢ ă ă ă privirea oblic prin întredeschiderea îngust a pleoapelor.ă ă

Nu-i sc pase panica acestui pui de femeie:ă încremenirea de la început, tremurul de mai apoi al mîinii încleştate în olanda apretat a şervetului, deciziaă curajoas de a se birui. C ci el observa şi preştia ceea ceă ă nu au darul s vad şi s presimt ceilal i oameni,ă ă ă ă ţ normali şi opaci subtilelor devina iuni. Ghici c mica şiţ ă fragila persoan pus s -i fac de straj avea ea acumă ă ă ă ă nevoie de sprijin şi de ocrotire. Îl mişc r sturnarea deă ă situa ii. Cu simpatie şi blînde e, încerc s-o ajute în eroicaţ ţ ă ei lupt l untric . În loc s riposteze muşc tor, cum îiă ă ă ă ă st tea în fire, la o întrebare lipsit de interes pentruă ă amîndoi şi formulat numai din silnica obliga ie de a rupeă ţ t cerea, Ioachim Grult rosti cîteva constat ri careă ă r spundeau la tot ce se petrecea în sufletul Ginei:ă

— Mizeria comediei, ca s -i spunem aşa, mondene,ă este c totul se petrece ca şi cum nu s-ar întîmpla nimic...ă Priveşte în jurul dumitale, domnişoar !... To i vorbescă ţ ceea ce n-ar trebui s vorbeasc şi fac ceea ce n-ar voi să ă ă fac . To i ar avea altceva de spus şi mai ales altcuiva deă ţ spus... Iar to i g sesc natural s se mistifice reciproc, şiţ ă ă bineîn eles înaintea tuturor, s se mistifice pe sine... Mţ ă ă gîndesc c m car dou treimi din aceşti vecini ai noştri,ă ă ă dac n-ar fi prizonierii unei stupide conven ii, nici nu s-ară ţ afla aci... Unii n-ar fi venit; al ii ar fi plecat. Îns cu to iiţ ă ţ r mîn... Li se pare c r mîn; din buna lor voie. Numai cîndă ă ă vor ajunge acas şi cînd îşi vor lep da, o dat cu hainele,ă ă ă surîsul lor poruncit, au s simt o sincer desf tare. Oă ă ă ă destindere. C ci atunci vor avea toat libertatea, în doiă ă sau în trei, în mic sobor, s bîrfeasc pe socoteala celoră ă ce au v zut şi au auzit aci...ă

— Vede i lumea phea în negru, domnule Grult.ţ— Nu, domnişoar . Dar n-o v d numai în profil.ă ă— Cum adic , numai în phofil?ă

228

Dumineca Orbului

— În profil, cu o parte ascuns întotdeauna în umbr .ă ă Aşa se v d to i. Aşa se cunosc to ii. Numai pe jum tateaă ţ ţ ă din lumin ... Eu v d şi partea din umbr . E un tristă ă ă privilegiu, domnişoar !... Îl împart numai cu scumpa meaă mam , sinistra mumie din cel lalt cap t al mesei.ă ă ă

Ioachim Grult d du în l turi vasul cu flori, ca să ă ă priveasc mai liber spre Aspasia Grult. Cu o mareă satisfac ie o v zu plecînd ochii.ţ ă

Dar mai prinse de veste c al i ochi se opriser mira i,ă ţ ă ţ avizi, înv luitori asupra miniaturalei vecine.ă

— A! f cu, împingînd la loc m nunchiul de garoafe şiă ă oblonindu-şi o clip privirea sub pleoapele c zute total.ă ă

Îşi verificase o simpl impresie. Acum era pe deplină l murit. Gina se pitulase dup scutul florilor. Refuz tavaă ă ă oval de argint prezentat de chelner peste umeri cuă ă onctuoase mişc ri. Sorbi un pahar pîn la fund. Vinul eraă ă rubiniu, pl cut, astringent şi pl cut am rui. Ioachim Grultă ă ă respinse şi el farfuria. Îşi aprinse pipa. Pîcîi de cîteva ori un nor compact de fum spre indignarea şi tusea cu icnete a vecinei din stînga: o doamn decoltat , cu bra eleă ă ţ groase cît picioarele, ghintuite în br ri late, orientale,ăţă servindu-se f r excep ie a doua oar din fiecare fel deă ă ţ ă bucate şi gemînd la apari ia fiec rui fel nou.ţ ă

— Mititic domnişoar , întreb Ioachim Grult, nu esteă ă ă aşa c ştii prea bine cu ce fel de om vorbeşti?... Un neă bun! Un om ieşit nu de mult vreme dintr-o cas deă ă nebuni...

Gina crezu c a venit ceasul s -şi împlinească ă ă misiunea, întrebuin înd tot tactul cuvenit pentru aţ preîntîmpina cine ştie ce izbucnire.

Silindu-se s surîd , rectific :ă ă ă— Un sanatohiu de odihn poate voi i s spune i, domă ţ ă ţ -

nule Grult?... Un sanatohiu de reculegere penthu surmena i...ţ

— Nu, domnişoar Gina!... N-am fost surmenat niciă odat . Şi cu atît mai pu in în momentul cînd am fostă ţ

229

Cezar Petrescu

b gat în casa de nebuni. C ci într-o cas de nebuni amă ă ă stat, nu într-un sanatoriu de odihn . O cas pentruă ă oameni ca mine. Povestea nu e prea lung . Are şi oă moral ... Ca s nu te gîndeşti unde te gîndeşti acum...ă ă

— Nu m gîndesc nic iehi...ă ăIoachim Grult nu lu în seam protestarea:ă ă— ...ca s nu te gîndeşti unde te gîndeşti acum, las -ă ă

m s i-o istorisesc. M car pentru o clip ai s ui i. Vomă ă ţ ă ă ă ţ re veni pe urm şi la aceasta...ă

— La ce s heveni i? Nu ştiu la ce face i aluzie... Ce vă ţ ţ ă închipui i, domnule Grult?ţ

— Nu-mi închipui nimic. Deocamdat îmi amintesc.ă Acum îmi amintesc bine. Te-am inut pe genunchi. Erai oţ feti fantastic şi delicioas pe vremea cînd te g seamţă ă ă ă aci, dumineca, la Odeta, şi cînd Odeta î i sem na atît deţ ă mult. Las -mi iluzia c n-ai devenit ca dînsa... Î i aminteştiă ă ţ de mine? Eram pe atunci unchiul Ioachim, scumpul şi dr gu ul unchi Ioachim, adulat de to i, aşteptat şi primită ţ ţ în capul sc rilor cu alai, fiindc mi se adunau milioanele laă ă banc şi mi se înmul eau dezgust tor întreprinderileă ţ ă prospere... Într-o bun zi, prietenia cu unchiul Ioachim s-aă stricat şi a disp rut admira ia pentru mintea lui, careă ţ inea în frîu dou zeci de afaceri, una mai b noas decîtţ ă ă ă

alta... Ce s-a întîmplat?... S-a întîmplat c în acea bun ziă ă am descoperit c devenisem prizonierul unor obliga ii laă ţ care nu m constrîngea nimeni... Întreprinderi, fabrici,ă ferme, consilii; telefoane la fiecare cinci minute; bani şi iar şi bani; mai mul i decît îmi cereau nevoile mele...ă ţ Pentru ce, toate? Îmi pierdeam via a cîştigînd bani...ţ Amenin am s ajung un mic Ford balcanic, iar eu nuţ ă g seam nici o pl cere s fiu un mic Ford balcanic... Amă ă ă sc pat dintr-o dat de aceast primejdie. Am izbutit s fiuă ă ă ă liber. Spre consternarea familiei, aci de fa , am donatţă cea mai mare parte a acestei averi pentru a întemeia o funda ie. Funda ia Ioachim Grult... He-he!... Funda iaţ ţ ţ Ioachim Grult, una din cele mai macabre glume din araţ

230

Dumineca Orbului

româneasc !... Mi-am amintit copil ria mea. Copil ria peă ă ă care a putut s-o tr iasc odrasla unei mame ca doamnaă ă Aspasia Grult. Am creat deci o funda ie pentru copii.ţ Pentru orfani, pentru copiii cu apuc turi n zuroase,ă ă pentru leneşi, pentru rebeli, pentru dezmoşteni i. M-amţ gîndit c şi fluturii încep prin a fi omizi... Am vrut s crescă ă omizile omeneşti, ca s le pregă ătesc pentru o existenţă de fluturi. Am alc tuit eu regulaă mente, am supravegheat construirea cl dirii, am numit personal... Pe urm amă ă plecat din ar . Africa, Asia, Ausţ ă tralia... Am plecat să cunosc şi altceva, de vreme ce nu mai eram prizonierul obliga iei de a agonisi milioane care nu-mi trebuiau... Laţ întoarcere m-am prezentat s -mi vizitez fună da ia. Probabilţ c ai aflat despre senza ionala petrecanie de atunci!... Aă ţ f cut epoc !... Am g sit c minul meu transformat într-ună ă ă ă penitenciar pentru schingiuirea copiilor, pentru uciderea copil riei. Disciplin , carcere, uniform cenuşie. M-auă ă ă primit trei sute de copii, cu c lcîiele lipite, f cînd front,ă ă salutînd ca recru ii teroriza i de sergentul-major, tunşi caţ ţ recru ii, tîmpi i de spaim ca recru ii. „Ce spui despreţ ţ ă ţ primele rezultate?” m-a întrebat cu satisfac ie directorulţ numit de mine. „Spun c eşti un infam şi c meri iă ă ţ palme!” i-am r spuns, trecînd de la vorb la fapt , adică ă ă ă la perechea de palme, acolo, în fa a copiilor, a omizilorţ cenuşii... Scandalul a dat de lucru ziarelor cîteva

zile. Mi se pare c nu m-am oprit numai la palme. Amă spart oarecari geamuri, am r cnit ca un veritabil s lbatică ă recent debarcat din Africa şi din Australia, am sf rîmată mese, b nci, uşi de carcer . Am cerut s mi se aducă ă ă ă benzin pentru a da foc penitenciarului „Ioachim Grult”.ă Plecasem într-o ureche. M întorsesem nebun complet!...ă Era limpede ca lumina zilei!... Familia, veselii nuntaşi de ast zi au folosit admirabila ocazie pentru a m pune laă ă ad post. Şi mai ales pentru a pune la ad post o r m şiă ă ă ă ţă de avere primejduit de apuc turile risipelnice ale unuiă ă

231

Cezar Petrescu

iresponsabil dovedit. Iresponsabil dovedit m-au considerat şi conduc torii funda iei care-mi poartă ţ ă numele şi exist din a mea danie. Directorul cu palmele şiă ceilal i complici întru educa ie şi disciplin ... Au dat la coşţ ţ ă regulamentele mele, ale nebunului. Au men inut ordineaţ şi disciplina lor: carcera, metode de penitenciar... Aud că Funda ia Grult func ioneaz în cele mai str lucite condi ii,ţ ţ ă ă ţ e dat ca model, e vizitat de c l torii str ini. Eu nu m-ă ă ă ă ăapropii pe o zon de cinci kilometri... Datorit mie există ă ă un penitenciar mai mult, un loc de tortur mai multă pentru copii. S-a dovedit înc o dat cît de adev rat e că ă ă ă oamenii buni şi ideile gene roase fac omenirii r ul cel maiă adînc. Fa de rezultatul în derîdere al inten iilor mele,ţă ţ poate c to i care m-au b gat la balamuc aveau oarecareă ţ ă dreptate. Nu pentru ce credeau ei; ci pentru ce ştiam eu... Acum cîteva ore m gîndeam s r spund unei tic loşii cuă ă ă ă alt tic loşie. O preă ă g team de mult!... Mi-am luat seama.ă A ierta e înc o manier mai teribil de a te r zbuna.ă ă ă ă Dac vor în elege-o şi dac o vor sim i! Lucru de care mă ţ ă ţ ă îndoiesc... Cînd deschizi uşa unui cîine, e sigur c înă judecata lui crede c pentru aceasta ai fost f cut pe lume.ă ă S -i deschizi uşa. Cînd nu i-o deschizi, îşi spune că ă lipseşte de la datoria ta... Tot aşa se petrece şi cu judecata multor oameni. Eu nu-mi pl team datoria. Eramă un ingrat, un egoist, un nebun. M gîndeam numai laă mine, îmi puneam în practic fanteziile mele. Uitam că ă am de deschis atîtea uşi... C am o mam care num ră ă ă ă buc ile de zah r, o sor care are atîtea fete de m ritat,ăţ ă ă ă cu zestrile onorabile, dar cu drept la atîtea speran e de laţ unchiul Ioachim, dac unchiul Ioachim ar fi un om caă toat lumea, serios şi t mă ă ăduit de nebuniile sale... Poate c înc mai sper . Mîine vor veni s recunoasc isp şi i că ă ă ă ă ă ţ ă au greşit. A recunoaşte o greşeal e re eta cea maiă ţ comod pentru a te dispensa de obliga ia s-o mai repari...ă ţ Cum observi, nu v d lumea în negru. O v d cum este.ă ă Unii numesc aceasta cinism. Al ii, nebunie. În orice caz,ţ

232

Dumineca Orbului

fac parte din categoria cea mai nefericit de nebuni. Aă nebunilor numai pe jum tate... Ar fi fost de preferat să ă trec peste aceast limit ingrat , dină ă ă colo, în paradisul absolut. S m cred şahul Persiei, Naă ă poleon, sau Isus Cristos... Din nefericire, am r mas tot Ioachim Grult...ă

Ioachim Grult îşi îndop din nou pipa, spre groazaă vecinei din stînga, cu bra ele indecent de albe şi groase.ţ

Prin şuvi a de lumin a pleoapelor, supraveghease totţ ă timpul obrazul Ginei Alim nescu. Se aştepta la o întreă -rupere, la o întrebare, la un semn de interes pentru povestea avatariilor sale, fiindc o istorisise numai ca s-oă smulg din ea îns şi.ă ă

Dar Gina ascultase absent .ăTot atît de str in p rea de murmurul glasurilor, deă ă ă

melodiile pe rînd elegiace şi furtunoase ale orchestrei, de clinchetul paharelor vibrînd muzical. Nu-şi îndreptase ochii nici spre capul mesei, unde, între cele dou lumîn riă ă îmbr cate în flori şi panglici albe, Odeta şi Barbu p reauă ă dep rta i undeva, la cap tul lumii, v zu i prin lentilaă ţ ă ă ţ întoars a unui binoclu; nu-şi îndreptase ochii nici spreă cealalt extremitate a gr dinii, unde „Banda vesel ” îşiă ă ă f cea de urît. Se pitise dup m nunchiul de flori, ca oă ă ă trist Cenuş reas de to i p r sit şi uitat . Nadina îiă ă ă ţ ă ă ă ă f gă ăduise c vine mai tîrziu s schimbe locurile. Era, îns ,ă ă ă mai pl cut compania din „Banda vesel ”, unde seă ă ă str muă taser treptat şi alte rezerve din alte regiuni aleă mesei.

Pentru cine, pentru ce mai îmbr case Gina rochia care-iă fermecase pe to i acum un ceas jum tate, cînd a ap rutţ ă ă dup întoarcerea de la biseric ? Rochia stil, strîns peă ă ă jum tate de trup şi înfoiat de la mijloc în jos în pliuriă ă pufoase. O lun de zile o meditase în singur tatea ei de laă ă Oradea-Mare. Totul fusese chibzuit în ciuda prejudec ilorăţ ap rate cu fanatism de croitoreas . Sus inuse croitoreasaă ă ţ c e prea mic pentru o rochie stil; c la coloarea eiă ă ă bronzat nu merge verdele; c , în orice caz, nu poateă ă

233

Cezar Petrescu

comite sacrilegiul de a îngem na verdele cu roşul. Şiă toate s-au dovedit erezii!... Rochia de tul, în culoarea aripelor de efemerid verde-pal, cu o sub ire şuvi roşieă ţ ţă pe marginea volanelor, ca o linie tremurat de sînge,ă des vîrşea înf işarea aerian a Ginei. Îşi dezvelise lobulă ăţ ă urechiuşelor şi tîmplele într-o piept n tur ciudat , nou ,ă ă ă ă ă ca a nici unei alte femei; îşi atîmase cerceii grei şi colierul celebru pe timpuri al Catrionei Catriowina — „cerceii şi colierul care restabileau dreptul legilor de gravita ie şi oţ împiedicau s se volatilizeze”, cum spusese Barbu Leca,ă tachinînd-o cu întreb rile st ruitoare s afle pentru cineă ă ă anume s-a f cut ea atît de frumoas . Într-adev r, pentruă ă ă cine? Pentru ce? Se ascunsese dup pav za de flori, ca oă ă mic , şi trist , şi p r sit Cenuş reas .ă ă ă ă ă ă ă

Ioachim Grult puf i prin col ul buzelor o spiral de fumă ţ ă în ochii vecinei din stînga (îl dezgustase capacitatea ei de îngurgitare) şi încerc o terapeutic direct , mai brutal ,ă ă ă ă dar poate cu mai norocos efect. Înl turînd cu o mişcareă autoritar vaza cu garoafe din fa a Ginei, spuseă ţ neaşteptat:

— Te rog, priveşte înainte, nu pleca ochii. Ascultă pova a unui nebun! Priveşte drept înainte şi zîmbeşte! Nuţ aşa, ca la fotograf... Cu surîsul pe care îl aveai cînd erai o copili şi te ineam pe genunchi... Aşa! Deocamdat ,ţă ţ ă pasabil... Apoi întreb : Ai în eles de ce aceasta?ă ţ

— N-am priceput, dah m-am supus.— Aha!... Te-ai supus ca s nu contrariezi un nebun!ă

Aceasta a fost cuvîntul de ordine?— Nu, dah...— Nu, dah aşa ai crezut c-ah fi trebuit s sune cuvîntulă

de ordine?... S renun m la explica ii care nu explică ţă ţ ă nimic! S - i spun mai bine de ce i-am cerut s priveştiă ţ ţ ă înainte şi s nu te mai pitulezi ca un pui de potîrniche înă lucern . D -i voie unui prieten vechi s - i dicteze cîtevaă ă ă ţ observa ii de ale sale, cu preten ii de aforisme, pentruţ ţ album.

234

Dumineca Orbului

— Eu n-am nici un album... declar Gina Alim nescu,ă ă ar tînd în l turi palmele mînuşi elor, ca şi cum ar fi putută ă ţ s dovedeasc aşa cît de s rac şi de despoiat seă ă ă ă ă sim ea, Cenuş reas p r sit de to i şi uitat de to i.ţ ă ă ă ă ă ţ ă ţ

— Chiar dac n-ai album, nu schimb nimic aceasta!...ă ă Ai s i le aminteşti şi f r s le scrii în album. Ai s i leă ţ ă ă ă ă ţ aminteşti mîine, alt dat , poate chiar în ast noapte, şiă ă ă îmi place s cred c vei medita la ele... Eşti la vîrsta cîndă ă i se pare c iubirea e o fericire sau o nefericire excepţ ă -ional , absolut , unic , destinat s umple o viaţ ă ă ă ă ă ţă

întreag . Dar cum pu ine femei sînt destul de în elepteă ţ ţ pentru a fi fericite, faci parte din categoria celor care suf r...ă

— Nu suf h de loc...ă— Perfect! mîrîi Ioachim Grult un hohot de rîs, muşcînd

coada de os a pipei. Nu suferi de loc? Spusele mele nu-şi pierd nici în acest caz utilitatea. Î i vor servi atunci cîndţ va veni rîndul s suferi... Ştiu bine c toate peripe iileă ă ţ sentimentale prin care trecem în via par stupide şiţă banale pentru toat lumea, în afar de cei direct p rtaşi.ă ă ă Eu n-am avut cruzimea în tinere e s le cred stupide şiţ ă banale... Şi, în consecin , înc de atunci cînd umblam şiţă ă tr iam printre oameni am observat multe ciud enii, careă ăţ se repet meă canic, cu puterea de lege, f r s v d că ă ă ă ă femeia... femeia în genere... ştie s ia înv tur din ele.ă ăţă ă Bun oar , nu pot s -mi explic de ce orice femeie, f ră ă ă ă ă excep ie, se simte micşorat şi umilit cînd se întîlneşteţ ă ă cu un b rbat care i-a fost necredincios şi a p r sit-o după ă ă ă ce s-au iubit şi şi-au f cut jur minte de fidelitate etern .ă ă ă În primul rînd, e discutabil dac exist iubire. Dac aă ă ă existat. E discuta bil orice iubire cînd o recapitulezi, oă dat ce a devenit un trecut. Fost-a iubire cu adev rat?ă ă Pu ine rezist la înţ ă trebare... Descoperi c de ceea ce aiă numit iubire te legau am nunte exterioare, elementeă str ine de fiin a iubit ... Parfumul trandafirilor pe lîngă ţ ă ă care ai trecut, o muzic , o diminea ori o sear cu oă ţă ă

235

Cezar Petrescu

anumit langoare, o stare sufleă teasc preg tit de oă ă ă lectur ... Singur tatea... O atmosfer perfidă ă ă conspirativ ... Toate au r mas indisolubil legate de iubire;ă ă au r mas chiar dup ce iubirea a trecut. Deci persoana:ă ă iubita, iubitul au fost un pretext, accidentul... Nimic n-ar fi împiedicat s se întîmple totul cu al i figuran iă ţ ţ interşanjabili. Numai trandafirii supravie uiesc, au r masţ ă la locul lor, f r s -şi fi pierdut parfumul. Privigheă ă ă torile cînt tot aşa... Toate sînt cum au mai fost. Iluzie e numaiă convingerea absurd c acestea au existat de hatîrul uneiă ă iubiri şi c o dat cu ea au murit... Dar s presupunem că ă ă ă e vorba de o iubire, cum i se pare dragostea la vîrstaţ dumitale: o fericire ori o nefericire excep ional , absolut ,ţ ă ă unic !... N-a durat, cu toate acestea, o via întreag ...ă ţă ă

B rbatul a min it, a plecat, e nestatornic sau e oă ţ brut ... De ce nu ştiu oare femeile c de in o singură ă ţ ă r zbunare pentru suferin a şi umilin a din acel ceas, ală ţ ţ înşel ciunii? Una singur , dar teribil ! Zîmbesc cu milă ă ă ă cînd deschid ziarul şi citesc c o femeie şi-a împuşcată so ul ori iubitul fiindc fusese abandonat . Nenorocita!ţ ă ă Pentru ce s mearg înaintea cur ii cu juri cînd avea laă ă ţ îndemîn o r zbunare mai crunt decît moartea şiă ă ă glon ul?... Este destul s doveţ ă deasc b rbatului care i-aă ă fost infidel şi a p r sit-o c nu-i reproşeaz nimic, c nuă ă ă ă ă mai exist în inima ei nici o urm : a uitat tot, şi-a ref cută ă ă via a, e fericit ... Aceasta un b rbat nu poate s-oţ ă ă în eleag şi s o suporte. Vrea s ştie cu cine l-ai uitat,ţ ă ă ă cum l-ai uitat, cît de repede l-ai uitat... E rîndul lui s fieă umilit şi s sufere. Nu-şi iart c i-a mai l sat înc dreptulă ă ă ţ ă ă acesta la via , c nu te-a zdrobit cu des vîrşire, ca s - iţă ă ă ă ţ petreci restul zilelor cu ochii în pumni, plîngîndu-l, aşteptîndu-l...

„Ce-ar fi s apar acum Gigi! implor Gina un destin înă ă ă aceeaşi vreme blînd şi r zbun tor. Tot mai este timp. Să ă ă vin cît de tîrziu... Cît de tîrziu!”...ă

236

Dumineca Orbului

Ioachim Grult observ slaba pîlpîire de lumin în ochiiă ă gena i. De data asta nu-şi pierduse vorbele în deşert.ţ Insist :ă

— Bag de seam c se arat oarecari indivizi cu instruă ă ă -mente barbare de muzic . Înseamn c ne apropiem deă ă ă ridicarea osp ului şi c va începe dansul în saloaneleăţ ă doamnei şi domnului gheneral-director!... Te rog s -miă promi i c n-ai s fugi...ţ ă ă

— Phomit...— Şi c n-ai s mai stai nici cu tat l mirelui, lîng siă ă ă ă

nistra mumie a bunei mele mame. Îl vezi? N-a fost mare deosebire în tot timpul mesei între el şi dumneata... Aceasta nu trebuie s mai fie! Promite-mi c ai să ă ă dansezi, c ai s fii vesel ... C ai s ascul i pova aă ă ă ă ă ţ ţ nebunului, pe care în loc s -l p zeşti, el te p zeşte...ă ă ă Promi i?ţ

— Phomit.— În aşteptare, n-ar strica s mi-o trimi i pe Nadina aciă ţ

şi s -i iei locul la acea band vesel unde ar fi fost bine să ă ă ă te afli de la început... Vreau s -i vorbesc.ă

Ioachim Grult r mase singur, cu pipa stins între din i,ă ă ţ cu mîna rezemat de sp tarul scaunului gol, întorcîndă ă spatele doamnei decoltate, care lupta cu o dubl felie deă tort.

Masa era pe sfîrşite. Un cuvînt tor în l cupa deă ă ţă şampanie, închinînd pe rînd în s n tatea şi fericireaă ă mirilor, a socrilor, a neamului Grult şi Cristodoreanu. O clip , ochii lui Ioachim Grult s-au încrucişat cu privireaă b trînei din cel lalt cap t. „De ce e aşa şi-l simt atît deă ă ă str in de mine?” se întreb ea „de ce e aşa şi o simt atîtă ă de str in de mine?” se întreb el.ă ă ă

Scutur scrumul pipei, cioc nind în speteaza scaunului.ă ă „Poate e nefericit numai fiindc e singur şi avar . To iă ă ă ă ţ sîntem singuri.”

— Am sosit, unchiule Ioachim! anun Nadina, punîndu-ţăi mîna cald pe bra şi aducînd cu dînsa, în ochi, sclipireaă ţ

237

Cezar Petrescu

veseliei de care se desp r ise. Te rog s m ier i. A fost oă ţ ă ă ţ nebunie întreag cu noi... Ştii c am descoperit şi ună ă Malec? V rul lui Barbu. E de un comic irezistibil cînd îlă imit pe Malec. Ai spune c e Malec în carne şi-n oase!ă ă

238

Dumineca Orbului

— ACESTA E MALEC. AMICUL ACESTA îmi ine de urît zile şi nop i cînd nu se prinde somnul deţ ţ mine...

Sprijinit într-un cot, Ion Idiceanu se întinse peste mar-ginea patului pentru a privi mai de aproape, cu drag, la tovar şul s u de singur tate.ă ă ă

Pieptul desc rnat se dezvelise din c maşa r nească ă ţă ă ă de noapte, cusut cu arnici roşu şi negru la gît, vîn t şiă ă ă sleit de atîtea sudori uscate pe trup. Sub piele seă reliefau gratiile curbe ale coastelor.

„Cred c l-aş putea ridica într-o singur mîn . L-aş duceă ă ă subsuoar ca pe un copil”! îşi spuse Sergiu Micl uş cuă ă mil , amintindu-şi emo ia şi respectul liceanului dintr-aă ţ cincea cînd se lipea de perete la trecerea elevului din ultima clas , gloria şcolii, laureatul tuturor concursuriloră generale pe ar . Acum gloria şcolii era pe jum tateţ ă ă cadavru, duhorea a n duşeal iu it , îşi scuipa pl mînii înă ă ţ ă ă batist şi c p tase un pat s zac şi s moar din milaă ă ă ă ă ă ă unei epave ca Valeriu Dragomir.

Dar bolnavul zîmbea. Uitase pentru o clipă neînduplecatul soroc al mor ii, care se scurtase cu înc oţ ă foaie din calendar.

— Bun seara, Malec! Prezint -te şi f frumos laă ă ă domnul.

Pe m su , în borcanul prea strîmt, Malec, peştele roşu,ă ţă se r suci anevoie, cu mişc ri istovite de coad şi aripiă ă ă membranoase. Cînd izbuti s ajung în pozi ia cea maiă ă ţ pu in chinuit , r mase imobil, privind la Ion Idiceanu cuţ ă ă ochi rotunzi şi ficşi, de o inexpresivitate lugubr .ă

239

Cezar Petrescu

Bolnavul atinse o dat cu unghia în peretele de sticl .ă ă Malec nu se clinti. Atinse de trei ori, la intervale distan ate, dup metoda alfabetului Morse. Malec d duţ ă ă semne de în elegere şi de neastîmp r, deşi ochii p strauţ ă ă aceeaşi stupid iner ie.ă ţ

— Precum se constat , amicul meu nu e atît de imbecilă pe cît pare dup fizionomie... îl ap r Ion Idiceanu de ună ă ă defavorabil şi pripit verdict.

— Da! Are aptitudini de telegrafist... recunoscu Valeriu Dragomir. Cînd e vorba de anumite semnale de mas ,ă bineîn eles... Încolo, e un leneş f r pereche.ţ ă ă

Ion Idiceanu îşi cl tin capul pe vrejul sub ire al gîtului:ă ă ţ— Hai-hai, Dragomire! Iar îl persecu i?! Eşti gelos pe elţ

fiindc îşi cîştig existen a mai uşor decît tine... Pe urm ,ă ă ţ ă adresîndu-se din nou lui Sergiu Micl uş: Ai v zut cumă ă cunoaşte semnalul de mas ? Acesta e gongul!... Treiă lovituri dup alfabetul nostru. Cînd îl înşel, se sup r şi-miă ă ă întoarce spatele. Atunci nu se mai împac toat ziua... Mă ă ă budeaz şi nu vrea s m nînce, ca s -mi provoace un cază ă ă ă de conştiin . E teribil de susceptibil!... Dragomire, d -mi,ţă ă te rog, tainul lui. Doresc s nu ne culc m ca asear ,ă ă ă certa i.ţ

Valeriu Dragomir scotoci în sertarul m su ei, printreă ţ piepteni, cutii goale de ig ri şi lame ruginite de ras.ţ ă Descoperi o coji de pîine.ţă

— Nu aşa. te rog. Pîine proasp t . Miez... Doar a fostă ă duminec ast zi; merit s se înfrupte şi el dintr-un menuă ă ă ă mai ac t rii.ă ă

Prietenul lui Sergiu Micl uş desf cu pachetul legat cuă ă sfoar . Frînse o bucat de franzel . Desprinse miezul dină ă ă coaj şi îl trecu bolnavului. Ion Idiceanu inea s -şiă ţ ă hr neasc tovar şul de singur tate cu mîna sa.ă ă ă ă F r mi înd por iuni m runte, le pres ra una cîte una înă ă ţ ţ ă ă ap . Malec c sca gura inelat şi h p ia cu o voracitateă ă ă ă ă care dezmin ea întru totul calmul imperturbabil al ochilor.ţ

240

Dumineca Orbului

— Acum, gata... Ajunge! S - i fie de bine! rostiă ţ bolnavul, transmi înd cu lovituri uşoare în sticl semnalulţ ă lor cunoscut.

Malec cl tin de dou ori din coad în chip deă ă ă ă mul umit . Apoi r mase iar şi imobil în apa g lbuie şiţ ă ă ă ă filamentoas , cu botul lipit de geamul curb, cu ochii tîmpă zgîi i la st pînul şi protectorul s u.ţ ă ă

— Nu-l îndop prea mult, ca s nu se-ngraşe... l muri Ionă ă Idiceanu, ferindu-şi cu mîna aripa neagr de p r c zută ă ă ă pe frunte şi zîmbind cu o înfior toare uitare a mor ii, peă ţ care Sergiu Micl uş o vedea ca în gravurile c r ilor,ă ă ţ aşteptînd la c p tîiul patului cu din ii rînji i şi coasaă ă ţ ţ ridicat . Nu trebuie s se îngraşe. Spa iul nu i-ar permiteă ă ţ s urmeze un program de gimnastic suedez ...ă ă ă

Probabil c sub aceste glume e cuvinte se ascundea oă ţ mai veche şi indirect dolean adresat la loc ştiut, c ciă ţă ă ă Valeriu Dragomir sim i nevoie s -şi cear scuze:ţ ă ă

— Nu ştiu cum se face de nu m pot ine de cuvînt! Amă ţ s-aduc eu în una din zile un vas de cristal: Am v zut unulă splendid, sferic, cu iriza ii, într-o vitrin pe Caleaţ ă Victoriei...

— Auzi ce te aşteapt , iubite Malec? Ne mut m în casă ă ă nou . Apartament spa ios, cu tot confortul. Şi, ridicîndă ţ privirea spre Dragomir: Numai te rog, Dragomire drag ,ă dac se poate, f -o aceasta înainte de a m muta şi eu înă ă ă locuin a mea cea nou .ţ ă

Pe obrazul livid al bolnavului trecu o întunecare. Scurtă şi fugitiv . Înl turîndu-şi cu degetele r sfirate franjulă ă ă p rului din ochi, tot aşa cum îşi dezvelea fruntea acumă doisprezece ani, cînd începea s cuvînteze în numeleă liceului la serb rile şcolare, Ion Idiceanu zîmbi din nou, cuă ochii la peştele roşu:

— Îl observi, domnule Micl uş? E în stare s privească ă ă astfel nemişcat la mine, ceasuri şi ceasuri... Nu m maiă simt singur cînd bietul Dragomir pleac la mizeă rabila lui datorie ca s -şi cîştige pîinea. S-o cîştige acum, pentruă

241

Cezar Petrescu

doi... Pentru trei, dac -l num r m şi pe Malec în buget.ă ă ă St suspendat în lichid şi priveşte... Am cîteodată ă impresia c asist la toat existen a noastr cu oă ă ă ţ ă curiozitate ironic şi con inut . Se preface nep s tor. Deă ţ ă ă ă fapt, nu s-a recules din stupoarea pe care i-au pricinuit-o absurditatea actelor noastre... Şi-o mascheaz subă aspectul acesta flegmatic. Cultiv umorul gen Busteră Keaton. Nu e aşa c - i aminteşte mutra lui Malec? Îşi l să ţ ă ă capul pe perna şiclit , alb struie, de prea mult vremeă ă ă neprimenit . Îşi acoperi pieptul cu p tura de cazarm , şiă ă ă continu , uitîndu-se în tavan: Dac ar putea s rîd cuă ă ă ă hohot, ar avea într-adev r de ce rîde. Ce vede, înă definitiv, aci?... Un muribund, care de la vîrsta de şapte ani n-a mai tr it via a cu prostiile ei divine. A buchisită ţ litera c r ilor doiă ţ sprezece ani, ca s se închid mai apoiă ă al i zece într-un laborator, cum st el în borcanul deţ ă sticl ... Şi alt ne norocit, acest prieten al dumitale, careă dup ce şi-a pierdut o parte din via înv înd, îşi pierdeă ţă ăţ cealalt parte într-o slujb ignobil de noapte, sperîndă ă ă ceva mai bun. Dumnezeu ştie ce poate s spere maiă bun!... Iar amîndoi ne consider m creaturi superioare,ă libere şi independente fa de el, de acest Malec,ţă vertebrat inferior şi captiv într-un borcan... Cum s nu-iă par umoristic asemenea preten ie?ă ă ţ

Valeriu Dragomir se dep rtase la fereastr cînd l-aă ă auzit pomenind despre slujba sa de noapte. Se pref cu aă privi afar cu mare interes cerul înv p iat de luminaă ă ă firmelor roşii, albastre şi verzi, în tuburi sub iri de neon.ţ

Muzica de jos, de peste drum, din gr dina de noapteă str b tea în buşit prin geamul închis. Sunetele îşiă ă ă pierdeau violen a vulgar de taraf l ut resc. Ajungeau înţ ă ă ă surdin , idealizate şi moi.ă

În patul de fier, cu mîinile puse pe piept, Ion Idiceanu p rea c -şi deprinde de pe acum scheletul de sub p turaă ă ă aspr , cu odihna cea veşnic din sicriu.ă ă

242

Dumineca Orbului

— Ah! Muzica aceasta!... rosti, f r s -şi mute ochii dină ă ă tavan. Obrazul se scofîlci dureros, l sînd s apar maiă ă ă vizibil g vanele craniului în care se va preface pesteă cîteva luni. Ah! Muzica aceasta... repet . Nu- i po iă ţ ţ dumneata închipui ce deşteapt asemenea muzic într-ună ă bolnav condamnat f r drept la nici o iluzie deă ă vindecare...

— Ai s te vindeci! exclam cu t rie Sergiu Micl uş,ă ă ă ă ridicîndu-se de pe scaun şi pip indu-şi involuntar teanculă de bancnote prin stofa buzunarului. Ai s te vindeci, de ceă s vorbeşti aşa?... Te rog s -mi dai voie s m ocup şi euă ă ă ă de aceasta... Am o cunoştin ... Un prieten medic la unţă sanatoriu din Predeal. Medic-şef. I-am f cut o dat ună ă foarte mare serviciu şi de atunci se simte îndatorat: mă întreab mereu cu ce s-ar putea pl ti. S-ar ivi o ocazie să ă ă se achite...

Nu spunea adev rul, fiindc nici nu erau de m rturisită ă ă gîndurile cîte-i treceau tumultuos prin minte. În strad , seă întrebase dac n-ar fi de datoria sa s -şi ajute prietenulă ă pentru a-i înlesni s înceap altfel de via . Adineaori seă ă ţă hot rîse s trimit el mîine dis-de-diminea vasul deă ă ă ţă cristal pentru Malec, ochit de Valeriu Dragomir în vitrina de pe Calea Victoriei. Acum îşi d dea seama c de ineă ă ţ putin a de a prelungi zilele unui muribund. De cîte ori n-aţ pierdut el la masa de c r i, în trei ceasuri, sume care ar fiă ţ acoperit de trei ori între inerea şi c utarea unui bolnavţ ă într-un sanatoriu vreme de trei luni? Acestea nu se spun. Se fac. De un sfert de or îl munceau gîndurile, zguduită de înf işarea fostului superior de şcoal , de hîda mizerieăţ ă a înc perii cu pere i afuma i şi scoroji i pîn la tencuial ,ă ţ ţ ţ ă ă cu lavoarul de tabl şi oala de noapte sub patul de fier.ă Valeriu Dragomir, chibi ul de club şi de cafenea cuţ hainele lucii în coate, se învrednicise a se dep şi pîn laă ă asemenea fapt , culegînd un bolnav de pe drumuri şiă dr m luindu-şi ig rile ca s -i poat aduce pache elulă ă ţ ă ă ă ţ zilnic de mîncare, dormind pe canapeaua dizlocat f ră ă ă

243

Cezar Petrescu

aşternut ca s -i lase patul şi min ind din filotimie. Lui îiă ţ atîrna greu în buzunar teancul neatins de bancnote. Lui: un oarecare Mircea... Mircl uş... aşa ceva... „Un oahecaheă Mihcea... Mihcl uş... aşa ceva”...ă

Cu însufle ire p şi prin camer de la lavoarul de tabl laţ ă ă ă patul de unde rînjea dedesubt oala alb de noapte.ă

Acum binecuvînta sl biciunea vinovat şi laş care-lă ă ă inuse paralizat aci. De cîte ori Valeriu Dragomir i-a f cutţ ă

semne ap sate s -şi aminteasc în elegerea de a nuă ă ă ţ întîrzia prea mult, el nu s-a ridicat s plece. A cedat laă st ruin ele bolnavului. Credea c -l ine frica s nu seă ţ ă ţ ă trezeasc iar şi în strad cu deşertul din el. Mizeriaă ă ă tragic din aceast înc pere, soarta omului înc tîn r dină ă ă ă ă pat, sortit f r amînare mor ii, operase asupra sa ca ună ă ţ narcotic. Îi amor ise propria dezn dejde. Tot ce tr ise deţ ă ă ast -noapte încoace îi p rea numai un simulacru deă ă suferin pe lîng destinul acestor doi neferici i aduna iţă ă ţ ţ printr-o macabr ironie sub acelaşi acoperiş. Dar altcevaă fusese. Nu-l împietrise locului un instinct egoist: alinarea şi uitarea momentan a unei sfîşieri, în prezen a altoră ţ scufund ri de via mai crîncene. Era nevoie de această ţă ă întîrziere pentru un nobil deznod mînt. Germinau în el oă hot rîre, un gînd. Turburi înc . Acum au început a seă ă limpezi.

Se vor limpezi des vîrşit mîine, cu mintea odihnit , cîndă ă Gina, înmormîntarea Sandei Dobrotescu, episodul din biroul lui Tatileon, scena de la cimitir, şican rile insuporă -tabilei creaturi din c su a pitic de pe strada Cu itul-de-ă ţ ă ţArgint, toate, toate vor fi un trecut, o zi încheiat , amintiriă fantasmagorice, cu neputin de reconstituit şi deţă încorporat vie ii tr ite îndeaievea, cu peripe iile unui voiajţ ă ţ himeric, prin vis, printr-un vis r u, în Platoul Pamir.ă

— Ai s te vindeci! repet energic, oprindu-se înainteaă ă patului. Mai sînt oameni de isprav pe lume. Prietenulă acesta al meu, Dragomir, i-a dovedit-o!... Un asemeneaţ

244

Dumineca Orbului

om e şi doctorul de la Predeal... Permite-mi s m ocupă ă eu. S intru în leg tur cu el. Chestie de dou -trei zile...ă ă ă ă

Bolnavul nu-şi mişc mîinile de pe piept, capul dină pern .ă

El îşi urm monologul s u:ă ă— Ah! Muzica aceasta... Atîtea prostii au fost de f cută

în via şi eu nu le-am f cut! Au fost prim veri... Eu nu le-ţă ă ăam cunoscut, nici n-am avut cînd s le v d... Am v zută ă ă via a de zece ani încoace prin fereastra din subsol aţ laboratorului. Sînte i tineri, s n toşi, n-o pierde i via a; n-ţ ă ă ţ ţo pierde i... E de-o mie de ori mai bine s ai remuşc riţ ă ă decît s mori cu regrete. E prim var ... Noapte deă ă ă prim var . Auzi muzica aceasta?... Se afl vin... Sîntă ă ă femei. Poate v aşteapt o iubire. Nu le pierde i... Maiă ă ţ bine s ave i re-muşc ri decît regrete...ă ţ ă

„F r îndoial c nu m-a auzit sau c nu d crezareă ă ă ă ă ă spuselor mele”, gîndi decep ionat Sergiu Micl uş. Apel laţ ă ă sprijinul prietenului: Ascul i, frate Dragomir, ce m-amţ gîndit eu?

Valeriu Dragomir se întoarse de la fereastr .ă— Ei, ce te-ai gîndit tu? întreb cu r ceal , mustrîndu-lă ă ă

din ochi c s-a întins la poveşti, ostenind bolnavul, în locă s dea el semnal de plecare, dup cum le-a fost vorba.ă ă

Îşi ştia prietenul mai delicat şi discret. Doi ani de provincie i-au r pit aceste însuşiri subtile.ă

Sergiu Micl uş începu, f r s in socoteal deă ă ă ă ţ ă ă reflec iile prietenului, înscrise pe chipu-i buh vit deţ ă noctambul:

— M-am gîndit s încerc m ceva la un sanatoriu. Am ună ă prieten medic-şef la un sanatoriu...

— Basm! îşi formul laconic scepticismul Valeriu Draă -gomir.

— Nu e basm, frate Dragomir.— Atunci iluzie.— Nu e nici iluzie...

245

Cezar Petrescu

Sergiu Micl uş era s adauge: „Am aci dovada palpaă ă bil c nu e vorba de basm şi iluzie”. Dar îl oprea aceeaşiă ă pudoare care-l silise pe Valeriu Dragomir s ascund cuă ă ce mijloace s vîrşea el pentru bolnav o fapt în afar deă ă ă orînduielile obişnuite şi egoiste ale actelor omeneşti.

Bolnavul se ridic într-un cot. Voi s vorbeasc . Îlă ă ă în buşi tuşea.ă

Cît timp se zvîrcoli cu batista la gur , Valeriu Dragomiră îşi trase prietenul de mînec imperios:ă

— S mergem! Ce-s basmele acestea?!... Îl faci s -şiă ă creeze iluzii... Se resemnase...

Sergiu Micl uş surîse în col ul buzelor cu triste e, st pînă ţ ţ ă pe o siguran ignorat de Valeriu Dragomir. Cît de greuţă ă este s convingi oamenii c te-ai hot rît la o fapt rar şiă ă ă ă ă dezinteresat ! Chiar prietenul care s vîrşea acelaşi lucru,ă ă înc mai eroic, fiindc o f cea cu pre ul mizeriei sale deă ă ă ţ fiecare zi; chiar el, nu putea s cread în fapta de bine aă ă altuia. Cu atît mai vîrtos. Îi va ascunde înc dou -trei zile,ă ă pîn ce totul va fi preg tit, încheiat, pl tit. Surpriza va fiă ă ă atunci întreag . Încuviin deci, c utîndu-şi din ochiă ţă ă p l ria:ă ă

— Bine, Dragomire. S mergem!ăBolnavul îşi b g sub pern batista mototolit cu peteă ă ă ă

de sînge.Vorbi, sprijinit în cot, acoperindu-şi cu cealalt mîn peă ă

piept c maşa sleit de n duşeal :ă ă ă ă— Te-am ascultat, domnule Micl uş... Eu te-am ascultată

şi îndat am crezut c nu sînt basme, c nu e o iluzie...ă ă ă Ofticoşii sînt ori foarte pesimişti, ori foarte optimişti. Pe rînd, cînd una, cînd alta... Cred îns şi în miracole... E oă predispozi ie care face parte din procesul boalei... Eu maiţ cred în miracole şi fiindc mi-a dovedit o dată ă posibilitatea lor acest prieten al dumitale, care m-a strîns de pe drumuri împins nu ştiu de ce sentiment şi mă hr neşte nu ştiu cu ce abnega ie, rupîndu-şi bucata de laă ţ gur ... Am aşadar dreptul, chiar obliga ia, s cred... Poateă ţ ă

246

Dumineca Orbului

c amicul dumitale, medicul de la Predeal, e gata s seă ă pl teasc fa de un muribund pentru o datorieă ă ţă contractat fa de dumneata...ă ţă

— Nu poate! E sigur! st rui Sergiu Micl uş.ă ă— Bine. E sigur... Dar cu aceasta ce a i rezolvat? Mi seţ

vor prelungi zilele cu o lun ... dou ... În loc de maximumă ă opt luni cîte mi-a dat medicul, voi mai tr i zece... două ă-sprezece... Într-un pat de sanatoriu. Nu aceasta aş vrea acum. Nu aceasta m-ar mul umi... Vezi cît de preten iosţ ţ sînt? Lipsit de orice modestie şi demnitate. G sescă natural s m culeag de pe drum un fost elev de laă ă ă aceeaşi şcoal cu mine, deşi n-am schimbat zece cuvinteă pe vremea cînd eram laureatul concursurilor... G sescă foarte natural ca dumneata, alt necunoscut, s -mi oferi oă poman ...ă

— Nu e o poman ! protest Sergiu Micl uş. De ce să ă ă ă întrebuin m cuvîntul acesta urît?ţă

— Urît sau frumos, de fapt aşa se numeşte ceea ce vrei dumneata s faci. O poman !... Nici cuvîntul, nici faptaă ă îns nu m umilesc. Am pierdut de mult dreptul la oriceă ă amor propriu... Dar nu aceasta voiam s spun. S presuă ă -punem c vei izbuti în proiectele dumitale. Peste două ă s pt mîni m voi afla întins într-un pat de sanatoriu... Feă ă ă -reastr deschis spre p dure de brad... Ozon... Soare şiă ă ă linişte... Mîncare cald şi trei vizite medicale pe zi. Foaieă de temperatur ... Sticlu ele de doctorii la cap... Nuă ţ aceasta doresc... Altceva! Ceea ce nici dumneata, nici nimeni nu poate s -mi dea... În loc de patru, de şase oriă de zece luni de agonie, întins pe pat şi în chaise-longue, numai dou s pt mîni de adev rat via ... S fac toateă ă ă ă ă ţă ă prostiile cîte nu le-am f cut. Toate nebuniile... Acestea nuă mi le mai poate da nimeni... Nu mi le mai poate da nimeni...

— Vor veni şi acestea... rosti Sergiu Micl uş cu maiă pu in încredere. Vor veni! Întîi s n tatea. Şi dup aceeaţ ă ă ă ă prostiile, nebuniile...

247

Cezar Petrescu

— E prea tîrziu. Le-am pierdut. Bolnavul îşi l s capulă ă pe pern . Ad ug : În orice caz, î i mul umesc. Nu atîtă ă ă ţ ţ pentru mine, cît pentru prietenul dumitale, acest Dragomir, c ruia simt c -i ap s povar prea grea...ă ă ă ă

— Eşti un ingrat, domnule Idiceanu, d -mi voie s - iă ă ţ spun f r s te supere... vorbi Valeriu Dragomir, cu oă ă ă sincer p rere de r u în glas. Ce te face s crezi aceasta?ă ă ă ă De ce o povar prea grea?... Te-am îndrept it euă ăţ vreodat , prin vreun cuvînt ori prin vreun fel al meu de aă fi, s b nuieşti una ca asta?ă ă

Bolnavul articula enigmatic, cu ochii în tavan:— Poate c în eleg mai multe decît spun. Sînt ca acestă ţ

Malec.Se r suci iar şi într-un cot, zîmbind şi privind la captivulă ă

din borcanul de sticl , care plutea imobil între dou ape,ă ă cu ochii holba i la st pînul şi protectorul s u:ţ ă ă

— in de la început s -mi exprim o singur dorin . OŢ ă ă ţă condi ie, dac vre i. Îl transport şi pe Malec cu mine... Mţ ă ţ ă ascul i, amice? E foarte posibil s plec m curînd înţ ă ă c l torie. Schimb m aerul... Mergem la ozon...ă ă ă

Peştele roşu se uit prin geamul curb la bolnav, cu oă flegmatic ironie, de r u augur.ă ă

— El e un sceptic! proclam Ion Idiceanu. Nu-i ofticos.ă Eu sînt mai optimist... V m rturisesc c încep s cred şiă ă ă ă în cel lalt miracol... Nu s m îns n toşesc defintiv. Dară ă ă ă ă s m pot ridica pe picioare numai dou luni... Numai oă ă ă lun . M car dou s pt mîni... Se rug : Ştiu c ave iă ă ă ă ă ă ă ţ ig ri... Nu m min i i... Da i-mi şi mie una...ţ ă ă ţ ţ ţ

Sergiu Micl uş îşi consult din ochi prietenul. Valeriuă ă Dragomir strînse din umeri: „F ce vrei... V d c l-ai luată ă ă în antrepriz . Eu m descarc de orice r spundere.” Sergiuă ă ă aşez dou ig ri pe m su lîng borcanul lui Malec.ă ă ţ ă ă ţă ă

— Şi v mai rog ceva... Deschide i-mi geamul. Stinge iă ţ ţ lumina... Am s m nînc mai tîrziu... Acum aprind o igară ă ţ ă şi fac planuri... Am s ascult muzica şi am s urzescă ă proiecte.

248

Dumineca Orbului

I-au îndeplinit dorin a. În camera cu becul stins bolţ -navul r mase singur. Aruncase chibritul într-o coaj deă ă ou. În aceast candel grotesc de la c p tîi flac ra maiă ă ă ă ă ă pîlpîi cîteva clipe. Malec privea la omul din pat cu ochii holba i în sinistr fixitate, f r s arate nici o mirare deţ ă ă ă ă noul zîmbet, vis tor şi plin de n dejde, pe care pînă ă ă atunci nu i l-a cunoscut.

— Ce- i veni s scorneşti basmul cu sanatoriul? întrebţ ă ă Valeriu Dragomir cînd au ajuns în strad .ă

— Nu e basm. Ai s vezi... îl asigur misterios Sergiuă ă Micl uş. Î i cer r bdare numai dou -trei zile... Pîn atunci,ă ţ ă ă ă s nu mai pomenim despre aceasta.ă

Prietenul renun uşor la celelalte întreb ri cîte îiţă ă st teau pe buze. Cariera de chibi îl înv ase s aştepte şiă ţ ăţ ă s asiste la actele altora f r drept la o prea indiscretă ă ă ă curiozitate. Pasiv, l sa via a s curg şi s -l tîrîie, ca ună ţ ă ă ă stîrv plutind pe o ap mîloas . Mai ştia şi cît pre uiescă ă ţ hot rîrile dintr-un ceas exaltat, cînd toate par simple şi peă jum tate îndeplinite numai fiindc au fost spuse. Era sigură ă c nu r mîn nici doi sor i dintr-o sut , s mai fie vorbaă ă ţ ă ă despre sanatoriul şi proiectele de acum, peste dou treiă zile, dac pîn atunci Sergiu Micl uş nu pleac în or şelulă ă ă ă ă lui din Ardeal şi dac se vor mai întîlni cumva. Amîndoi auă f cut atîtea planuri împreun şi au luat atîtea hot rîri deă ă ă care se ruşinau a doua zi!

Îşi aprinse igara Carpa i şi se uit la ceas:ţ ţ ă— Unde vrei tu s mergem? S ştii c nu stau mult. Nuă ă ă

pot s întîrzii.ăSergiu Micl uş r spunse:ă ă— Mergem undeva, pe aproape. Acum îmi amintesc că

nici n-am mîncat ast zi. Cît despre întîrzierea ta, f -miă ă ast -sear hatîrul s renun i...ă ă ă ţ

— Uşor a spune...— Uşor! Şi iat de ce uşor, frate Dragomire...ăPip ind în buzunarul de la spate în teancul de hîrtii,ă

num r pe nev zute cinci bancnote, le smulse afar cu oă ă ă ă

249

Cezar Petrescu

mişcare care îi era obişnuit din nop ile tripourilor, le maiă ţ num r o dat şi dup ce le-a împ turit le întinseă ă ă ă ă prietenului:

— Iat de ce îmi e uşor a spune, frate Dragomire...ă Fiindc de un ceas şi mai bine, de cînd ne-am întîlnit, mi-ăam pus în gînd aceasta. Între noi nu încap mofturile... Te împrumut cu cinci mii de lei. Cu rug mintea, îns , în astă ă ă sear s renun i la „slujba” ta de noapte... Şi dac seă ă ţ ă poate s faci tot aşa şi mîine, poimîine, mai tîrziu.ă

Valeriu Dragomir primi banii f r codeal . Era înv ată ă ă ăţ cu asemenea situa ii, deşi de mult nu-i mai trecuse prinţ mîn o sum atît de impresionant . Nu g si nevoie să ă ă ă ă mul umeasc , nici s pomeneasc despre vreo vag restiţ ă ă ă ă -tuire. Astfel de formalit i deşarte, dintr-o alt lume, nuăţ ă aveau nici un sens la un chibi osîndit s stîrceasc oţ ă ă noapte întreag în spatele juc torilor, aşteptînd pîn ceă ă ă un bancher norocos zvîrlea m run işul de fise „pentruă ţ hrana animalelor”.

— V d c eşti în fonduri!ă ăAceasta fusese singura concluzie.Sergiu Micl uş în elesese înc o dat cît de sp imoasă ţ ă ă ă ă

era surparea din sufletul prietenului. Se sim ea bucurosţ c a trecut cu bine peste întîiul prag al hot rîrilor dină ă aceast sear . Altfel, ar fi fost preocupat tot timpul meseiă ă c utînd o introducere stînjenit , pîndind un momentă ă prielnic, temîndu-se de o împotrivire. Se dovedea c toateă acestea au fost exagerate. Valeriu Dragomir b g banii înă ă buzunarul de la piept, într-un carnet cu scoar ele deţ muşama flexibil şi cadrilat .ă ă

— Ai r mas un tip şic! recunoscu dezvelindu-şi din iiă ţ fonfi şi caria i într-un surîs mizerabil. Aceasta, de altfel, oţ spun şi acum, to i, pe la toate cluburile, m car c înţ ă ă ultima vreme, înainte de a pleca, erai cur at...ăţ

— Nu-mi vorbi despre timpuri pe care vreau s le uit,ă frate Dragomire.

— Se pare c le-ai uitat.ă

250

Dumineca Orbului

— Aproape.— Aş dori şi eu s-o pot spune aceasta... Dar cum să

fac? De unde s-o încep?— Vom vorbi la mas , Dragomire. Ştii c este posibil să ă ă

vin înd r t în Bucureşti? Înc nu m-am decis... Acumă ă ă cinci-şase ore credeam c e sigur...ă

Se opri. I se p rea absurd descoperirea c au trecută ă ă numai cinci-şase ore de cînd cu ner bdare privea la ceasă în biroul lui Tatileon. Îl desp r ea parc o via întreagă ţ ă ţă ă de atunci. Acum devenise „un oahecahe Mihcea... Mihcl uş... aşa ceva”.ă

Relu :ă— ...credeam c e sigur. În cinci-şase ore s-au schimbată

unele lucruri. E inimaginabil cîte se pot schimba pentru via a noastr în cîteva ore!...ţ ă

— Mie îmi spui?! rosti chibi ul de tripou cu gîndul laţ partidele care decid soarta unui sinucigaş.

— Dar dac r mîn la hot rîrea mea s -mi dau dimisiaă ă ă ă din magistratur şi s m apuc de avocatur serioas , mi-ă ă ă ă ăar pl cea s lucr m împreun . Ar fi o idee!ă ă ă ă

— Da... ar fi o idee... aprob f r prea mult convingereă ă ă ă Valeriu Dragomir.

Sergiu îşi spuse c prietenul nu mai citeşte ziarele, n-aă v zut anun urile în chenar negru, nu b nuia c el vine deă ţ ă ă la o înmormîntare. I le va împ rt şi treptat, mai tîrziu,ă ă cînd se vor reg si aşa cum au fost.ă

— Intr m tot aci? întreb .ă ăÎn locul lui Valeriu Dragomir r spunse portarul june şiă

cîrn, cu şapc de amiral înc rcat de fireturi:ă ă— Pofti i, domnule Sergiu... Pute i trece pe teras dacţ ţ ă ă

v teme i de ploaie.ă ţ— Unde vezi tu semne de ploaie, Tacke? gl sui Sergiuă

Micl uş ridicînd ochii la cerul înstelat.ăŞi îndat o ghear de fier îi strînse inima. Îşi amintiă ă

cerul înstelat de ast -noapte, la aceleaşi ceasuri, cîndă trenul s-a oprit în cîmp şi el a r mas cu bra ele rezemateă ţ

251

Cezar Petrescu

de fereastra vagonului. Concertul de broaşte, cîntecul p s rii din salcîm. Presim irea mincinoas c n-are să ă ţ ă ă ă aştepte mult pîn ce va întîlni o vietate pe lume cuă aceleaşi gînduri şi cu aceeaşi sete de un nu ştiu ce şi nu ştiu cum nou şi înc nespus. „Ai stat şi dumneata acolo,ă cu coatele pe geam? Ce cuhios!” E cu putin s fi trecutţă ă de atunci numai o singur zi? El e acum un oahecaheă Mihcea... Mihcl uş... aşa ceva...ă

— St m afar ! propuse. Sub stele. Sub stelele mii...ă ăS-au aşezat la o mas sub un tei, cu bolta de frunzeă

între dînşii şi stelele mii.Chelnerul se repezi cu paşi r şchira i, recunoscînd ună ţ

client vechi şi darnic la bacşişuri.— S tr i i! Bine-a i venit pe la noi, domnule Sergiu!ă ă ţ ţPentru Valeriu Dragomir n-ar t nici o considera ie,ă ă ţ

omi îndu-l din salamalecurile sale.ţ— A i lipsit şi v-a mers bine pe unde a i lipsit! M bţ ţ ă ă-

iatule, strig la picolo, dou uici duble şi o baterie cuă ă ţ caps albastr ! Mult ghea şi s ai ochii pe masa d-ă ă ă ţă ăacilea!

Sergiu Micl uş nu g si t ria nici unei împotriviri.ă ă ăR mase fa în fa cu prietenul buh vit, care îşi pip iaă ţă ţă ă ă

buzunarul de la piept în fiecare minut, p zindu-şiă comoara.

O frunz galben , pretimpuriu moart , coborî leg nînă ă ă ă du-se pe şervetul alb. O împinse cu un gest amintind nop ile lor din adolescen , cînd discutau pîn tîrziu.ţ ţă ă

— Frunza aceasta ca mine... Ca bietul Indiceanu! Încă nici n-a trecut prim vara şi s-a sfîrşit cu dînsa... vorbiă Valeriu Dragomir.

Sergiu îl privi cu o mirare blînd şi înduioşat . Aşadar,ă ă se mai deştepta ceva în el! Înc nu era totul pierdut.ă

— Poate ca Idiceanu, da. Tu îns n-ai dreptul s spuiă ă aceasta, frate Dragomir.

Valeriu Dragomir d du uica peste cap. Sergiu f cu laă ţ ă fel.

252

Dumineca Orbului

— E tare! spuse o rîndu-se. Prea tare.ţă— Ştie el Tacke ce v serveşte! se f li chelnerul sosindă ă

cu o farfurie cu trufandale. uic special , rezervatŢ ă ă ă pentru clien i ca dumneavoastr , domnule Sergiu. Şiţ ă tocmai fiindc v cunoşteam gusturile, am pus s maiă ă ă aduc un rînd.ă

— Într-adev r, e o uic minunat ...ă ţ ă ăVorbise Valeriu Dragomir. Chelnerul nu p ru sensibil laă

aprecierea unui client jerpelit, care de mult îşi pierduse dreptul la stima tuturor chelnerilor de pe lume.

— Acum braziliana e în toi! declar Valeriu Dragomiră privind la ceas.

Îşi tip ri carnetul din buzunar cu latul palmei.ă— E duminec seara. Joc mare...ăA treia oar revenea la aceeaşi obsesie, ca viespea laă

farfuria cu faguri.Sergiu Micl uş strînse din umeri cu o mareă

comp timire.ăSorbi îndelung paharul. Micşorase ochii cît a inutţ

cristalul lipit de buze. Fiecare strop de vin îi transmitea în artere o fierbin eal pl cut .ţ ă ă ă

Ceru foc chelnerului. Cu igara în col ul gurii şi cuţ ţ b rbia sprijinit în pumn, trecu în revist mesele vecine.ă ă ă Întrez rea realitatea într-un p injeniş juc uş. Femei cuă ă ă vulpi argintii pe umeri, b rba i rozînd din osul fripturiloră ţ de pui sau înfulecînd mititei cu miros sfîrîit.

Sub cel lalt tei, din fa , recunoscu domnul gros şiă ţă apoplectic, gigantul de ast -noapte, de pe culoarul vagoă -nului.

Prezida o mas numeroas , de amici sau de familie. Nuă ă mai era muribund şi nu mai p rea de fel antipatic. După ă num rul sticlelor goale aglomerate la picioarele bateriei,ă Sergiu Micl uş deduse c s-au instalat în gr din de laă ă ă ă începutul serii. Tovar şii lungeau gîturile cu oă

253

Cezar Petrescu

respectuoas şi administrativ promptitudine de cîte oriă ă rostea un cuvînt. El d dea semnalul hohotelor de rîs,ă s ltîndu-şi burta enorm şi r sturnîndu-se pe speteaz cuă ă ă ă zvîrcoliri gîdilate. Îşi oprise în dou rînduri ochii asupra luiă Sergiu Micl uş. Poate c îşi amintea figura tîn rului agitată ă ă din tren. Dar privirea nu mai avea nimic ostil. Dimpotriv ,ă îl înf şur într-o universal simpatie de chefliu bineă ă ă dispus.

Detun o dat cu vocea gras c tre femeia din cel laltă ă ă ă ă cap t al mesei:ă

— Ia povesteşte tu, Gina... L sa i s v istorisească ţ ă ă ă Gina.

Sergiu Micl uş retezase igara încleştînd din ii. Gina...ă ţ ţ „Theger, theizeci şi thei!... De ah fi numai pantoful! Dah mi-a sthivit degetele, bhuta...”

Gina aceasta, din capul mesei, era o doamn sfrijit şiă ă n soas , cu p l rie şi mantou de coloare cafeniu,ă ă ă ă sp l cite, ca straiele lui Valeriu Dragomir... Oare maiă ă exist Gina cea adev rat ? A existat?... „Gigi, vezi de nuă ă ă în tîhzia phea mult în Platoul Pamih...”

— Ce spuneai tu de brazilian ? întreb Sergiu Micl uş.ă ă ăPrietenul se îndrept deodat pe scaun, înviat dină ă

letargica somnolen a digestiei...ţă— Acuma e în toi...— Explic -mi mai întîi ce este aceast brazilian . Nuă ă ă

cunosc jocul.Valeriu Dragomir se minun :ă— Cum po i spune c nu cunoşti jocul? Îşi f cuţ ă ă

socoteal : Adic ai dreptate. Acum doi ani, cînd ai plecată ă tu, abia începuse... Ast zi se joac în toate cluburile.ă ă

— Zi: în toate tripourile!— Zic: în toate tripourile... E un joc ca pentru tine,

Sergiule. Î i aduci aminte de cîte ori la ţ chemin-de-fer ineai o mîn pîn ce clacai şi nu- i vedea ponta nici peţ ă ă ţ

sfert? Braziliana e un chemin-de-fer cu bancul deschis. Acopere casa fie c eşti pont , fie c eşti bancher...ă ă ă

254

Dumineca Orbului

S pt mîna trecut Todiraşcu a ridicat... Îl ştii peă ă ă Todiraşcu?

— Cunosc. Treci!— A ridicat Todiraşcu în mai pu in de jum tate de orţ ă ă

dou sute de mii. A început cu atît cît avea în buzunar:ă trei mii. Trei, şase, dou sprezece, dou zeci şi patru... Aă ă dat peste o pas de pont . Tot cîte şase, cîte opt puncte...ă ă S-a ridicat cu jetoanele în coşule : ţ Au revoir et merci! 11 Îl ştii cît de nebuneşte joac . Aproape ca tine...ă

— Aproape cum jucam eu, poate vrei s spui! rectifică ă Sergiu Micl uş. E o mic nuan . E trecut, nu prezent...ă ă ţă

— Da... Un trecut mai mult sau mai pu in imperfect...ţ se hlizi Valeriu Dragomir cu din ii caria i şi fonfi. Plimbîndţ ţ piciorul paharului în dreapta şi în stînga, pe fa a de mas ,ţ ă ad ug f r s ridice ochii: Ştii ce spunea chiar în searaă ă ă ă ă aceea Todiraşcu?... Spunea c n-a mai v zut aşa pas deă ă ă pe vremea cînd era tîn r şi juca în cluburi adev rate, nuă ă tripouri, cu tat l t u, cu Anton Micl uş. Se pare c au fostă ă ă ă prieteni!... Era înainte de a se decava Todiraşcu. În timpurile lui cele bune. Membru la Jockey-Club. La Select... Spunea c atunci a asistat el o dat la ună ă chemin-de-fer infernal cînd a ridicat tat l aproape oă jum tate de milion... Bineîn eles c într-o s pt mîn i-aă ţ ă ă ă ă f cut praf... Cic era un juc tor grozav! Tremura mînaă ă ă bancherului pe carte cînd se instala el la mas ...ă

Sergiu Micl uş sorbi paharul încet, privind peste umeriiă prietenului la doamna sfrijit pe care o chema Gina şiă care povestea ceva foarte aprins, gesticulînd cu igaraţ între degete.

— Şi zici c aceast brazilian ...ă ă ă— Acum e în toi. Pîn la dou sprezece jum tate, unu.ă ă ă

Pe urm continu ă ă chemin-de-fer obişnuit.Valeriu Dragomir îşi ap s prin piep ii hainei carnetulă ă ţ

cadrilat. Îşi muncea mintea s inventeze un pretextă

11 La revedere şi mersi! (fr.).

255

Cezar Petrescu

pentru a sc pa de tutela prietenului ca s alerge şi s iaă ă ă loc la masa de joc, vis rar îng duit unui etern chibi .ă ţ

— Plata! S mergem! hot rî Sergiu Micl uş, golind ună ă ă ultim pahar.

Valeriu Dragomir r sufl cu uşurare. Va spune c seă ă ă duce acas : e ostenit, nu vrea s -l lase pe Idiceanuă ă singur. Dac prietenul îl petrece cumva pîn la uş , intră ă ă ă în coridor, se ascunde pe sc ri şi îl aşteapt s seă ă ă dep rteze. Sta ia de automobile e al turi.ă ţ ă

— ine, Tacke... ine şi tu, T cki ...Ţ Ţ ă ţăChelnerul şi ajutorul f cur temenele, culegînd bacşişulă ă

l sat pe mas . Aceleaşi temenele le repet portarul cîrn,ă ă ă cu şapc de amiral, primind în palm atî ia poli cî i nuă ă ţ ţ cap t într-o noapte întreag de la to i clien ii.ă ă ă ţ ţ

Sergiu Micl uş se înfipse în mijlocul trotuarului, subă lumina violent de foc bengal. Toate se învîrteau delicios.ă Taxiurile înşirate lîng bordura de granit, puşlamaua cuă fireturi la şapc , prietenul în hainele lui cafenii cu luciulă special al tripourilor în coate.

— Eu am s-o cam iau spre cas ... vorbi Valeriuă Dragomir, uitîndu-se în l turi.ă

— Ce faa-aa-ace?!— M duc acas .ă ă— Şi slujba ta de noapte?— i-am f g duit, Sergiule. Cîteva zile nu mai calc.Ţ ă ă

Poate nu voi mai c lca niciodat dac într-adev r tu teă ă ă ă mu i aci şi vrei s lucr m împreun .ţ ă ă ă

Sergiu Micl uş se leg n în tocuri şi în vîrful t lpilor, cuă ă ă ă amîndou mîinile înfundate în buzun ri, m surîndu-l de-aă ă ă coasta, pe sub borul p l riei, cu o batjocoritoareă ă indignare:

— Pe cine vrei tu s prosteşti, Dragomire iubitule?... Neă cunoaştem doar bine... De-abia aştep i s dispar la col ulţ ă ţ str zii...ă

— Cum î i vine s crezi?! protest îng imat Valeriuţ ă ă ă Dragomir, potrivindu-şi nodul cravatei slinoase şi silindu-

256

Dumineca Orbului

se s par a lua în glum o ofens nemeritat . De ce te-ă ă ă ă ăaş min i? Mi-ajunge exemplul t u...ţ ă

— Ha-ha! Exemplul meu? D -mi voie s rîd de exemă ă plul meu...

Împingîndu-şi p l ria pe ceaf , Sergiu Micl uş izbucni înă ă ă ă hohot, ridicînd ochii la cer. Dincolo de norul în v p iat ală ă luminii artificiale, stelele erau mai mici şi mai îndep rtate,ă palide, palpitînd agonic.

— Nu se poate s fie aceleaşi stele de ast -noapte!ă ă exclam dup ce-şi potoli rîsul. Stelele din cîmp... „Cum,ă ă ai stat şi dumneata phivind acolo, cu coatele rezemate de fereasth ? Ce cuhios!”... M în elegi, Dragomire? Nu sîntă ă ţ aceleaşi stele.

Valeriu Dragomir cl tin din cap, dezaprobîndă ă asemenea manifest ri:ă

— i-am spus eu s nu bei simplu! Dac amestecai cuŢ ă ă sifon, ne puteam în elege omeneşte, Sergiule...ţ

— Aaa! i se pare c nu ne în elegem omeneşte? NeŢ ă ţ în elegem ca fra ii, mai bine ca fra ii... Niciodat nu s-auţ ţ ţ ă în eles doi gemeni cum ne sim im noi acum, Dragomire.ţ ţ Urc -te!ă

— De ce s m urc? Unde s mergem?ă ă ă— Urc -te şi vei vedea! Mergem acolo unde vrei tu să ă

pleci de un ceas, de cînd nu- i mai g seşti astîmp r. Ceţ ă ă Dumnezeu! E simplu.

Valeriu Dragomir se supuse. Sergiu privea pe fereastra automobilului rapida perindare a str zilor, a caselor, a oaă -menilor.

Se întorcea mul imea în noaptea molatic şi cald deţ ă ă mai de la spectacole şi de la alte gr dini de var . To iă ă ţ p şeau lînced, poposeau sub felinare la col uri, desp r ină ţ ă ţ du-se în grupuri mai m runte. Cunoştea Sergiu Micl uşă ă acest aspect al capitalei din alte nop i, sute şi sute. Toateţ erau iar şi cum au mai fost.ă

Pe Bulevardul Elisabeta firmele cinematografelor aşter-neau lumina spectral dintotdeauna, în care trec toriiă ă

257

Cezar Petrescu

apăreau straniu farda i, defilînd ca într-o figura ie deţ ţ teatru. Nu mai apar ineau lumii reale. Sergiu Micl uş citeaţ ă titlu rile filmelor pe afişele uriaşe şi multicolore: De-aş fi liber! cu Irene Dunne şi Clive Brook. Tu eşti adorata mea! cu Käthe de Nagy... Completare. Mîine premier ... ă Voiaj în Platoul Pamir.

— Ha-ha! Voiaj în Platoul Pamir! Platoul Pamih nu exist , Dragomire. M-ai în eles?... Pretinzi tu c exist ună ţ ă ă Platou Pamir?...

Prietenul lui Sergiu Micl uş îl privea pe furiş, cuă nelinişte. Sergiu rîdea singur, sinistru.

Cînd au intrat în tripou, cerberii cavernei s-au repezit să prind p l ria din zbor şi s deschid uşile.ă ă ă ă ă

— Bine-a i venit, domnule Sergiu!ţ— N-am prea venit bine, Tacke!— Atunci o s pleca i cu bine... îl asigur garderobierulă ţ ă

în numele norocului.— Aceasta şi mai pu in. Dar n-are nici o importan !ţ ţăF r s priceap nimic, uşierii au zîmbit voioşi cuvină ă ă ă

telor sibiline. Aşa le cerea meseria slugarnic şi complice.ăPrin geamul cabinei de telefon, o clip , Sergiu întrez riă ă

un necunoscut atîrnat cu gura în pîlnia neagr de ebonită ă ca peştele în cîrligul undi ei. El ştia ce înseamnţ ă asemenea convorbiri într-o cabin de tripou. O minciună ă (a cîtea?) nevestei, care aşteapt acas , iubitei, p rin ilor,ă ă ă ţ amicilor... Necunoscutul vocifera şi se zvîrcolea în dosul geamului, gesticulînd patetic. Era roşu la fa şi cu ochiiţă bulbuca i ca Malec, dar n-avea nimic din imobilitateaţ flegmatic a peştelui din borcanul cu lichidul filamentos.ă

Crupierii nu s-au schimbat. Aproape nici juc torii. S-aă petrecut doar o modificare de pozi ii. Mul i din cei cu loculţ ţ rezervat alt dat la mas chibi au acum în picioare,ă ă ă ţ uitînd s -şi ştearg fruntea de n duşeal , strîngîndă ă ă ă jetoane de poli în pumni, în l îndu-se s priveasc pesteă ţ ă ă umeri şi primind ghion i în burt f r s protesteze.ţ ă ă ă ă Dec zuser din rang. Aceasta o dovedeau şi hainele maiă ă

258

Dumineca Orbului

mototolite, gulerele sul, cravatele destr mate;ă semnalmente comune cu ale lui Valeriu Dragomir. Încolo, între cei de pe scaune şi cei din picioare, prea pu inţ ă deosebire la chipuri. Aceiaşi obraji care n-au v zut luminaă zilei. Obraji de sugativ , de carton mozolit, de gresieă muced . Duhoarea de tutun, de straie şi lenjuri îmbîcsiteă între inea o atmosfer de asfixie, ca într-un submarinţ ă naufragiat. În afar de cru pieri, nu rîdea nimeni, nuă surîdea nimeni. Juc tori şi chi bi i, b ie andri şi moşnegi,ă ţ ă ţ foşti (şi poate înc ) oameni cu stare şi plevuşc provizoriuă ă sc pat din n vodul ra ziilor de noapte, to i asudauă ă ă ţ îndelaolalt , cot la cot, r suflare în r suflare, îndeplinindă ă ă un grav oficiu, cu f lcile încleştate ca s -şi domineă ă tremurul buzelor.

Sergiu Micl uş îşi f cu loc brutal, f r s cear scuze.ă ă ă ă ă ă Rosti, silindu-se s pun în glas cea mai des vîrşit lipsă ă ă ă ă de emo ie:ţ

— Mai cad trei mii la pont .ăCrupierul acoperi c r ile cu paleta, urînd cordial dină ţ

ochi bun seara noului-venit, dar repetînd cu ună t r g nat calcul:ă ă ă

— Trei mii a i anun at, domnule Micl uş?ţ ţ ăÎntrebarea şi paleta aşternut pe c r i aveau un anumeă ă ţ

tîlc pentru Sergiu Micl uş. În ultimele luni înainte de aă pleca, nu arareori inuse tov r şie lui Valeriu Dragomir,ţ ă ă i indu-se peste umerii juc torilor şi zvîrlind poli stingheri,ţ ă fiindc istovise toate resursele onorabile şi neonoă rabile. Aceste simptome au fost la timp notate şi re inute.ţ

Coborînd deci col ul buzelor într-o schimţ ă dispre uitoare, Sergiu Micl uş scoase tot teancul deţ ă bancnote cu miros proasp t de cerneal şi cear , num ră ă ă ă ă cu ostentativ nep sare cinci în loc de trei şi le arunc înă ă ă evantai pe mas .ă

— Au c zut cinci mii! vesti crupierul, încercînd să ă dreag cu exagerat amabilitate o îndoial ce seă ă ă dovedise f r temei. Voi i loc, domnule Micl uş?... Un locă ă ţ ă

259

Cezar Petrescu

pentru domnul Sergiu! Abataj la pont ! Şapte la banc ...ă ă Dori i şi jetoane m runte sau numai mii, domnule Sergiu?ţ ă

Sergiu Micl uş cl tin din b rbie. Nu voia nimic. Totulă ă ă ă r mînea pe loc, mai departe, pîn la sfîrşitul sfîrşiturilor.ă ă Cî iva juc tori şi chibi i de o mai recent dat în tripouţ ă ţ ă ă întrebar în murmur cine e tipul şi de unde a ap rut.ă ă Comisarul de joc admonest energic asemenea vulgară ă curiozitate:

— Mai mult linişte, domnilor! Descongestiona iă ţ scaunele juc torilor, dumneavoastr , din picioare!ă ă

Sergiu Micl uş nu mai vedea nici un chip omenesc, nuă mai auzea nici un glas. Cu obrazul sprijinit în palm ,ă privea pierdut la postavul verde, care se învîrtea, dep rtîndu-se şi revenind, într-o ame eal pl cut şiă ţ ă ă ă atroce.

260

Dumineca Orbului

NU MAI VEDEA NICI UN CHIP omenesc. Nu mai auzea nici un glas.

Pierdut, privea la pantofii de m tase verde careă lunecau elastic pe vîrfuri, dep rtîndu-se şi revenind într-oă verde fîlfîire de rochie învoit , mereu în aceeaşi tov r şieă ă ă a aceloraşi pantofi b rb teşti, negri, de lac.ă ă

De dou ori tumultul modulat al instrumentelor seă curmase brusc, şi de dou ori dansatorii au protestat cuă vehemente aplauze. Pe urm , cînd rîndurile s-au r rită ă extenuate, a r mas numai o pereche.ă

Pantofii de m tase verde şi pantofii negri de lac.ăF r s ridice ochii, sim ea c to i ceilal i au f cut cercă ă ă ţ ă ţ ţ ă

admirînd spectacolul gra ios şi unic. De pe scaunul undeţ se oprise, adus de o chemare n zuroas a Pandoreiă ă Mladian, el vedea numai patinarea pe rînd, sprinten şiă lasciv , a micilor triunghiuri verzi, învolburarea rochiei deă nuan a str vezie a aripilor de efemerid tivite cu oţ ă ă tremurat şuvi de sînge.ă ţă

A asemuit pantofii cu dou delicate bomboniere dină veacul marchizelor; cînd cu fermeca ii conduri deţ smaragd ai Cenuş resei; cînd cu dou agile şi fantasticeă ă p s ri tropicale alungîndu-se şi c utîndu-se într-un alintată ă ă joc amoros.

261

Cezar Petrescu

Dar ştia c aceste asemuiri erau numai nişte mizereă sofisme ale spiritului, pentru a justifica f r nici o convină ă -gere fascina ia care îl irita şi îl micşora. Nu o pl cere purţ ă ă şi nobil estetic îi hipnotizase privirea şi nu dorin a de aă ţ g si, în sfîrşit, compara ia precis , singura, mai plastică ţ ă ă decît o zugr veal cu penelul.ă ă

Picioru ele acelea le-a înc lzit alt dat în pumnii luiţ ă ă ă mari şi puternici, atunci cînd veneau înghe ate de totţ frigul iernii. Acum îi fugeau pe dinaintea ochilor în volute ame itoare, str ine de el, departe de el, urmînd cu oţ ă intolerabil supunere în ritm pantofii de lac cu talpaă sub ire ca foi a şi cu tocurile destul de vizibil uzate.ţ ţ

— Danseaz ca o profesionist ! pufni cu inten ie deă ă ţ descalificare Pandora Mladian, care nu mai admitea exercitarea altor profesii pe lume în afar de ceaă monopolizat de dînsa. De altfel, e şi ridicol de mic ! Nuă ă ştiu ce-or fi aflat de admirat cu gura c scat to i filistiniiă ă ţ aceştia!...

Aştept o aprobare. Fiindc întîrzia, o provoc :ă ă ă— Spune dac nu i-ar sta bine într-o trup de liliputani!ă ă

Prin esa Micromilda cu trupa sa de pitici!ţB rbatul r mase mut, cu ochii la arabescurile volubileă ă

ale pantofilor verzi pe parchetul oglind .ă— Ce-i cu tine? st rui Pandora Mladian f r urm deă ă ă ă

b nuial . Te plictiseşti aci?ă ăEl îi respinse întreb rile cu mîna, ap rîndu-se ca deă ă

bîzîitul unui roi de în ari.ţ ţPandora Mladian nu era deprins cu asemeneaă

tratament din partea b rba ilor. Îşi muşc buzele,ă ţ ă meditînd o lec ie drastic , un cuvînt epocal. Îns al turiţ ă ă ă de dînsul devenea întotdeauna inofensiva Pisicu de laţă începutul carierei, cînd nu se specializase în misiunea satanic de vamp , cînd juca rolul modest al fetei dină ă cas , a doua sau a treia doamn de curte, o c lug ri ,ă ă ă ă ţă fiica hangiului, o trec toare — toate ciurucurile afişelor.ă

262

Dumineca Orbului

Resemnat acestei inferiorit i, înghi i cuvîntul epocal.ă ăţ ţ Îşi abandon amantul pe scaun. Travers salonul înă ă diagonal , cu paşi balansa i, înalt , felin şi fatal înă ţ ă ă ă rochia de flac r , ignorînd cu superbie perecheaă ă înverşunat s bat un record de rezisten .ă ă ă ţă

Nici o clip nu f cu vreo leg tur între t cerea ostilă ă ă ă ă încleştat a b rbatului şi prezen a fetişcanei cu rochiă ă ţ ţă verde-pal care dansa ca o profesionist . Avea preaă str lucit opinie despre ea, prea str lucit despre el,ă ă ă ă pentru a l sa s-o ating astfel de presupuneri degradante.ă ă Amîn doi dep şeau mediocritatea gloatei. Erau două ă exemplare de alt substan , cu alte drepturi şi legi, altă ţă ă moral . Iubirea lor f cea parte din istoria unei epoci; vaă ă da de lucru memorialiştilor ca atîtea alte amoruri celebre: George Sand şi Musset, Rachel, Eleonora Duse şi D’Annunzio...

— Dac mai duheaz aceasta înc thei minute,ă ă ă ame esc şi cad... şopti Gina Alim nescu. N-am mai dansatţ ă de un an jum tate.ă

— Nu se prea cunoaşte nici una, nici alta! o asigură Lucki Leca, v rul lui Barbu, sprijinind-o mai strîns cuă bra ul arcuit. Eu m tem de altceva. Dac mai dureazţ ă ă ă aceasta înc zece minute, mi s-au dus pe copc t lpile...ă ă ă P cat c nu exist cizmar de noapte, cum sînt farmacii deă ă ă serviciu...

Gina zîmbi. Lucki Leca, v rul lui Barbu, mucalitul care îlă imita atît de bine pe Malec, îşi confesase din vreme micile şi jalnicile sale tragedii de politehnician în ajun de absolvire.

Îi pl cea dansul, îi pl ceau muzica, via a, farsele,ă ă ţ excursiile în grupuri numeroase şi nomade, prin mun i,ţ cînd nu ştii unde ai s dormi şi nici ce ai s m nînci. Dară ă ă era b iat s rac, şi v rul Barbu l-a executat cu o tiranieă ă ă protectoare s -i calce pe urme. El l-a ajutat s intre înă ă şcoala politehnic şi el i-a purtat de grij . F r nici o jen ,ă ă ă ă ă Lucki m rturisise c a împrumutat smochingul de la ună ă

263

Cezar Petrescu

camarad şi c pantofii de lac i-a c p tat de la Barbu, cîndă ă ă acesta s-a v zut silit s -şi renoveze un grandios echiă ă -pament de mire. Toate îi p reau extraordinar de comiceă şi vrednic s fie ştiute. Aşa a mai dansat o singur dat ,ă ă ă la un concurs... A luat premiul al doilea; cu o tovar ş caă ă Gina, f r îndoial c ar fi luat premiul întîi. Cu baniiă ă ă ă premiului, cinci mii de lei, s-a dus atunci direct la un magazin de sport şi de acolo la gar , transformat înă perfect alpinist: bocanci intui i în talp , rucsac, p l riuţ ţ ă ă ă ţă de coloarea spanacului cu p m tuf de b rbierit la ceaf .ă ă ă ă Dup ce a luat biletul de tren, i-au mai r mas dou zeci şiă ă ă trei de lei în buzunar. Aceasta nu l-a împiedicat s hoiă -n reasc o s pt mîn în Bucegi, mîncînd şi dormind laă ă ă ă ă stîni, al turîndu-se la grupuri de excursioniştiă necunoscu i, cu care a devenit de îndat amic laţ ă cataram , mai ales c plecaser aproviziona i ca pentru oă ă ă ţ expedi ie polar . Cu acest prilej a mîncat el întîia oarţ ă ă icre negre pîn ce s-a s turat. Icre negre cu lop ica. El aă ă ăţ fabricat lop ele de brad; ei au pus la b taie cutiile cuăţ ă icre. Fiecare cu respectiva contribu ie.ţ

— Via a e plin de surprize simpatice, domnişoarţ ă ă Gina...

— Suhprize, da! Simpatice? O! Nu...— Ba da, ba da! De exemplu în ast sear . M sim eamă ă ă ţ

stingherit de tot. Adic atît cît pot s fiu stingherit!ă ă Gîndeşte şi mata... Numai personagii marcante, din cele cu automobilul la scar . Iar eu cu smoching împrumutată în ultimul moment şi cu pantofi de c prioar ! Peă ă deasupra, un mic curs de moral al lui Barbu: „Ascult ,ă ă nebunule! Vezi s nu m faci de ocar în familia Odetei,ă ă ă c - i tai banii de ig ri!”... Am intrat suspect ca unul careă ţ ţ ă se preg teşte s fure tacîmuri. În zece minute m-amă ă tutuit cu Nadina. Adorabil fat Nadina, nu?ă ă

— Încînt toahe...ă— În zece minute m-am tutuit cu Nadina, şi acum, de

alte cinci minute, dans m singuri; to i se uit la noi; îmiă ţ ă

264

Dumineca Orbului

examineaz tocurile cu profilul cam deteriorat, dar n-amă s m sinucid pentru atît!... Vrei s ne oprim?ă ă ă

Gina se împotrivi, deşi spusese mai adineauri că ame eşte şi cade.ţ

— Îmi pare bine... murmur Lucki Leca. S nu-i d mă ă ă Nadinei satisfac ia c am capitulat noi.ţ ă

Într-adev r, Nadina conspirase cu ultimele perechi deă dansatori s abandoneze terenul treptat şi s -i laseă ă singuri. Tot ea st tea acum lîng ă ă jazz-band, înte indţ muzica s accelereze ritmul. O începuse aceasta înă glum . F r preă ă ă meditare, le preg tise un triumf. Gina şiă Lucki executau un tournoi de dans la care nici nu visaser . Amîndoi aveau euritmia în sînge. S-au sim it deă ţ la primii paşi.

Dar pe cînd Lucki dansa cu pl cerea simpl şi robust aă ă ă unui animal tîn r care-şi cheltuieşte în joac un prisos deă ă vitalitate, Gina dansa cu o disperare agresiv , cu o nevoieă bolnav de a se ame i, de a uita, de a urma sfatul luiă ţ Ioachim Grult. Mijeau şi se risipeau începuturi neispr viteă de gînd, întreb ri f r r spuns: „Oare Gigi danseaz ? Cuă ă ă ă ă el aş fi dansat tot aşa?... Are s se mai întoarc vreodată ă ă din Platoul lui, Pamir? Nu, Gina! Fii brav ! Ai f g duit s fiiă ă ă ă brav . Totu-i sfîrşit!”...ă

Sus inut de arcul bra ului sub ire şi musculos care oţ ă ţ ţ împresura prea înc p tor pentru dînsa, înclinat de laă ă ă mijloc pe spate, cu b rbia în sus, purtînd paşii m run i şiă ă ţ rotunjind rochia de stil ca fustele de balerin cu o sut deă ă falduri, Gina întrez rea printre genele adumbrite aspectulă mereu schimb tor al salonului, femeile înşirate peă scaune, b rba ii în picioare între uşi, Nadina animînd gesă ţ -ticulat muzica, oglinzile late şi oblice, un general l rgindu-ăşi mereu gulerul cu ar t torul încîrligat sub barbişonulă ă alb, la o uş mascat şi întredeschis i indu-se capul seră ă ă ţ -vitoarei de la ar , Len a-Toanta, surîsul amar al luiţ ă ţ Ioachim Grult; toate învîrtindu-se ame itor, spasmodic,ţ ireal... De ce a plecat oare Pandora Mladian? Spre col ulţ

265

Cezar Petrescu

acela unde a stat nu-şi îndreapt ochii niciodat . Dară ă simte o privire încîlcindu-i picioarele ca o panglic de seră -pentin dezr sucit dintr-un disc f r sfîrşit. Ce mai vreaă ă ă ă ă oare de la mica vietate pe care a l sat-o singur , lîng ună ă ă felinar, într-o sear cînd c deau cei dintîi fulgi ai iernii?ă ă Atunci paşii s-au acoperit cu z pad , s-au şters, pîn ce n-ă ă ăa mai r mas nimic, nimic... De ce se întoarce acum şi deă ce nu are delicate ea s-o cru e? Oare Ioachim Grult ştieţ ţ ceva? Sau numai şi-a închipuit?... În sfîrşit, generalul s-a decis. Şi-a desf cut sponca de la guler. Respir uşurat, caă ă dup o definitiv victorie. Len a-Toanta a închis uşa.ă ă ţ Desigur, a surprins-o cineva din untru privind şi a certat-ăo... Mai este pu in, şi s-a f cut miezul nop ii. Mîine se urcţ ă ţ ă în tren. În cel dintîi tren. S-a terminat!... Se întoarce în exilul ei de la cel lalt cap t al rii, din nou în camera deă ă ţă la pensiunea „Unio”, unde totul este strict, alb, ripolinat, higienic şi aerisit ca într-o sever sal de sanatoriu... S-ară ă fi putut altfel întîmpla toate. Noaptea trecut , cînd trenulă s-a oprit în cîmp şi ea a r mas cu bra ele rezemate deă ţ bara metalic a ferestrei, presim ea c altceva oă ţ ă aşteapt . ...„Pe urm i s-a p rut c asişti la o vrajă ă ţ ă ă ă misterioas , cînd a început s cînte pas rea în salcîm, nuă ă ă e aşa? Şi te-ai sim it singur , şi noaptea era foarteţ ă frumoas şi înstelat , nu e aşa?”... S-a sim it singur , iară ă ţ ă acum a r mas înc mai singur . Acum totu-i sfîrşit... „Nuă ă ă mai am ce c uta în Platoul Pamir, nu mai plec în Platoulă Pamir.” Atunci unde-ai plecat, Gigi? Unde eşti? Unde mai eşti?

— Eu cred c ilustrul zugrav de la spatele nostru şi-aă pus în gînd s -mi treac tocurile la nemurire... se d du cuă ă ă p rerea Lucki Leca, privind peste um r. De cînd amă ă început s dans m nu-l preocup altceva... Dac nu m-aşă ă ă ă teme de Barbu, i-aş face una nostim ... M-aş desc l a şi i-ă ă ţaş oferi papucii cu un gest delicat, inîndu-i cu douţ ă degete: „Maestre, v d c v intereseaz naturileă ă ă ă moarte... Ocazie unic ! Pre foarte modest. Vi-i oferă ţ

266

Dumineca Orbului

contra una pereche nou . Contra perechea din ilustreleă voastre dou picioare!”...ă

Pîn în acea clip , Gina g sise c tovar şul ei de dansă ă ă ă ă era un tîn r destul de simpatic, cu toate glumeleă b ie oase de c min studen esc şi cu toat sinceritateaă ţ ă ţ ă pitoresc exagerat . Acum îi p ru deodat vulgar şiă ă ă nesuferit. O paia ! Cum de a dansat atîta vreme în ochiiţă tuturor cu asemenea muşteriu al balurilor populare de periferie? Un individ cu smochingul împrumutat — poate închiriat de la o pr v lie de vechituri — şi cu pantofii deă ă c p tuial . Ce poate s gîndeasc ă ă ă ă ă el despre dînsa? „Acolo ai ajuns? Aceasta ai ajuns?”

— M simt obosit , spuse. S ne ophim.ă ă ă— P cat! Înc un minut dac mai rezistai, domnişoar ...ă ă ă ăS-a întîmplat c n-au mai rezistat Nadina, muzica, saxoă -

fonistul cu ochii bulbuca i, pianistul cu degetele dezartiţ -culate. Într-o ultim explozie, instrumentele au mu it. Auă ţ r mas amîndoi în mijlocul s lii. De pretutindeni s-a în l ată ă ă ţ o clamoare de exclama ii elogioase şi de aplauze. Ginaţ Alim nescu s-a sim it ridicol la bra cu bufonul careă ţ ă ţ r spundea în dreapta şi stînga, parodiind gesturile înlemă -nite ale lui Malec.

— D -mi voie, te hog. Pahdon!...ăSmulse bra ul şi fugi, absurd înciudat pe ea îns şi, peţ ă ă

spectatorii care o aplaudaser , pe Nadina, care îi a ineaă ţ calea în uş . Trecu prin antretul unde doamna Aspasiaă Grult examina minu ios, cu toat patima de avar , caţ ă ă dourile de nunt înşirate pe o mas lung în etaje. „Ceă ă ă exhibi ie vanitoas şi de gust îndoielnic! gîndi pornitţ ă ă împotriva întregului univers. To i sînt vulgari, toate sîntţ vulgare. M-am molipsit şi eu!” Ajunse în sufrageria unde se afla bufetul. Barmanul preg tea un ă cocktail pentru Pandora Mladian, zgîl îind mixtura de alcooluri în capsulaţ nichelat . Actri a, cu cotul rezemat de masa înalt , îşiă ţ ă întrerupse conversa ia cu un b trîn sclivisit (desigur, fostţ ă

267

Cezar Petrescu

ofi er de cavalerie sau diplomat la pensie), o m sur dinţ ă ă vîrful pantofilor verzi pîn în creştet şi rosti tare:ă

— Aşadar, s-a terminat reprezenta ia? În fine, putemţ dansa şi noi...

Ce insolen şi ce ruşine! Gina ceru un pahar deţă oranjad cu ghea , cu mult ghea . Cînd voi s ducă ţă ă ţă ă ă paharul la buze, o mîn osoas i-l smulse cu autoritate:ă ă

— Nu aceasta, domnişoar Alim nescu. Nu oranjad şiă ă ă nu ghea ...ţă

Ioachim Grult restitui paharul barmanului. Ceru o cupă de şampanie. Îşi explic interven ia:ă ţ

— B nuiesc c nu doreşti numaidecît s cazi mîine laă ă ă pat...

— Eşti mul umit de mine, domnule Grult? i-amţ Ţ ascultat sfaturile? ciripi Gina, reconfortat de prezen aă ţ ocrotitoare şi de şampania care îi înghimpa n rile cuă vîrfuri de ac.

Ioachim Grult zîmbi cu blînde e:ţ— Pot spune chiar c mi-ai dep şit inten iile.ă ă ţ— Am f cut h u, atunci?ă ă— Bine sau r u nu exist , pîn la o concluzie final .ă ă ă ă

Numai la sfîrşit se va şti dac ai f cut bine sau r u.ă ă ăPandora Mladian îşi ispr vise paharul de cocktail.ă

Întreb :ă— Nu m mai recunoşti, domnule Grult?ăIoachim Grult îşi l s mai jos obloanele pleoapelor,ă ă

punîndu-şi mîinile în buzun ri şi contemplînd-o din toateă laturile ca pe un monument istoric care-i evoca o ilustra ie din ghid. Dup o laborioas sfor are deţ ă ă ţ memorie, r spunse cu glas puternic, ca s-aud şi ceiă ă dimprejur:

— Cum s nu v recunosc, doamn ? De atîtea ori v-amă ă ă aplaudat!

Pandora Mladian se r suci pe şolduri şi întinse mînaă înalt, cu degetele atîrnate, oferindu-le pentru s rut.ă Ioachim Grult privi inelele cu piatr roşie ca un miopă

268

Dumineca Orbului

examinînd vitrina unui giuvaiergiu, f r s priceapă ă ă ă invita ia gestului. Urm senin:ţ ă

— S-ar putea oare s n-o recunosc pe doamnaă Constan a Mîrza, pe marea noastr Constan a Mîrza?ţ ă ţ

Constan a Mîrza era o actri cu vreo cincisprezece aniţ ţă mai tomnatic decît Pandora Mladian şi rivala sa cea maiă anevoie de biruit în rolurile de femeie fatal . Femeie faă tal numai pe scen , c ci acas era o gospodin foarteă ă ă ă ă burghez şi mam a patru copii legitimi, de la unul şiă ă acelaşi tat .ă

— Confunda i, domnule Grult!... exclam ofensatţ ă ă victima acestei regretabile erori. Se poate? Şi tocmai cu cine s m confunda i!? Cu o mam de patru copii!... Euă ă ţ ă sînt Pandora Mladian... Am luat masa împreun de cîtevaă ori, pe vremuri, cînd nu era i atît de mizantrop şi cîndţ schimba i dou automobile în trei ani...ţ ă

— O! Sînte i atunci Pisicu a Mladian de pe vremuri?ţ ţ Într-adev r, cum a fost posibil s fac o asemeneaă ă confuzie? Nu-mi r mîne decît s -mi cer scuze...ă ă

— S-au primit.Ioachim Grult împroşc un nor de fum în nasul femeiiă

fatale:— S-au primit? Acum mi se pare c faci dumneata oă

confuzie, domnişoar Pisicu . Marei noastre Constan aă ţă ţ Mîrza în elegeam eu s -i cer scuze. M tem c m va iertaţ ă ă ă ă ceva mai greu, iar obiectiv vorbind, îi şi dau dreptate.

Pandora Mladian fierbea de mînie şi de umilin , darţă privirea rece a fostului client de ospiciu o pov uia săţ ă opreasc discu ia la atît. Ştia c povestea va trece în astă ţ ă ă sear din om în om şi c a doua zi îşi va g si loc cuă ă ă mali ioase comentarii într-un ziar teatral care nu pierdeaţ nici un prilej s sublinieze superioritatea rivalei sale. Ună binevoitor se afl întotdeauna pentru a colporta astfel deă ecouri mizerabile, menite s ulcereze un amor propriu deă actri mai adînc decît nedreptatea unei croniciţă

269

Cezar Petrescu

dramatice. Pandora Mladian îşi culese poşeta roşie de pe masa înalt a barului şi înainte de a pleca încerc oă ă revanş :ă

— În orice caz, la revedere domnule Grult. Sper c vă ă sim i i acum mai bine.ţ ţ

— Mai bine decît dumneata? Desigur!...— Nu, mai bine decît anul trecut. Mi se pare c a i fostă ţ

cam bolnav.Ioachim Grult rînji cu din ii încleşta i în pip :ţ ţ ă— Ce progrese de sensibilitate a i f cut, domnişoarţ ă ă

Pisicu ! Alt dat nu v interesa soarta cadavrelor, acumţă ă ă ă v înduioşaz soarta unui bolnav. Mîine o s v v dă ă ă ă ă patronînd societatea pisicilor poc ite...ă

Pandora Mladian b tu în retragere, înso it de domnulă ţ ă în vîrst cu înf işare de fost cavalerist sau de diplomat înă ăţ disponibilitate.

— Cum a i putut confunda? întreb cu nevinov ie Ginaţ ă ăţ Alim nescu.ă

— Poate c am voit s confund. Eşti prea mic pentruă ă ă ca s le în elegi toate... De altfel, locul dumitale nu e lîngă ţ ă un mizantrop ca mine. Barbule, te rog s -mi danseziă aceast microscopic domnişoar ... Presupun c nu eă ă ă ă geloas Odeta, ca de Nadina.ă

Întors cu spatele, Barbu inea un pahar de şampanie cuţ mîna dep rtat în l turi şi întindea gîtul Nadinei ca s -iă ă ă ă potriveasc ea funta alb , rebel şi r sucit ca elicea deă ă ă ă ă avion. F cu o piruet în c lcîi, întrebînd cu mirare:ă ă ă

— E geloas Odeta din pricina Nadinei?ă— Nu e? Cu atît mai bine pentru dînsa! Şi pentru voi

înc mai bine...ăNadina îşi zgînd rea cordonul rochiei albe, privindu-şiă

vîrful pantofilor. O cut mic îi t ia fruntea întreă ă ă sprincene. Poate atunci se f cea întîia oar o lumin înă ă ă ea.

Ridic obrazul îmbujorat:ă

270

Dumineca Orbului

— Unchiule Ioachim, ce te-a f cut s rosteşti o aseă ă menea monstruozitate?

Ioachim Grult declar :ă— Nebunii au drept s vorbeasc orice, oricînd, despreă ă

oricine. E un drept recunoscut şi inalienabil. Voi nu ine iţ ţ socoteal de aceasta... Haide! Locul vostru nu e aci. Faă ce i stînga împrejur.ţ

Îi r suci pe tustrei de umeri, îndreptîndu-i cu fa a spreă ţ uş . Barbu Leca plec la un bra cu Gina, la cel lalt cuă ă ţ ă Nadina, îndreptîndu-se spre salon, unde muzica vibra din nou timpanul geamurilor.

Masca de sarcasm c zu ostenit de pe obrazul luiă ă Ioachim Grult. Îl plictiseau toate şi îl plictiseau to i. Adiţ -neauri se gîndise s se apropie de Aspasia Grult, s -iă ă cuprind mîna pergamental , s-o apropie de buze şi să ă ă încheie pace. Numai ei doi ştiau s vad dincolo deă ă aspectul superficial al realit ii, o lume ascuns şi hîd , caăţ ă ă o colc ire de larve sub fa a am gitor imobil a apeloră ţ ă ă st tute. Poate de aceea numai ei doi erau atît deă neferici i, deşi nefericirea fiec ruia e atît de deosebit .ţ ă ă Plecase s-o caute. Dar a g sit-o pip ind obiectele dină ă expozi ia daruri lor de nunt cu o aviditate atît deţ ă resping toare, încît toat pornirea bun s-a stins, s-aă ă ă învelit în cenuş . A trecut întorcînd ochii în alt parte.ă ă Barmanul îşi alinie sticlele cu b uturi pestri e, r suci alteă ţ ă sticle şi alte b uturi în frapie rele cu ghea pisat .ă ţă ă

Din dosul baricadei, întreb :ă— Nu dori i nimic, domnule Grult?ţ— Ap ... Un pahar de ap .ă ă— Şi dumneavoastr tot cu ap ? S v servesc atunciă ă ă ă

un Apollinaris. E ap , dar e mai vie, pişc .ă ăIoachim Grult se uit mai atent la figura barmanului, îiă

p rea de undeva cunoscut . Omul îi ghici nedumerirea.ă ăVorbi, rîzînd încetişor şi oarecum complice:— Nu v -nşal ochii. Tot Simeon sînt şi tot la ordineleă ă

dumneavoastr am r mas!... E drept c atunci eram tunsă ă ă

271

Cezar Petrescu

cu maşina şi c acum am c p tat din nou o mutr maiă ă ă ă omeneasc ...ă

Simeon purta p rul negru desp r it de o c rare foarteă ă ţ ă corect la mijloc, guler tare, un veston alb, impecabil, deă oland ; dar Ioachim Grult îl v zu îndat cu adev rata luiă ă ă ă fa din casa de nebuni. Atunci Simeon se credeaţă împ ratul exilat al Chinei, umbla cu un coif de ziar, cumă îşi fabric zidarii şi copiii cînd se joac de-a solda ii, îşiă ă ţ atîrna în fiecare diminea pe piept alt serie de medaliiţă ă comemorative şi decora ii improvizate din moneteţ învelite în hîrtie poleit . Fiindc era un nebun inofensiv şiă ă docil, primit într-un sanatoriu de lux din caritatea medicului, îşi pl tea pîinea şi c utarea f cînd serviciiă ă ă domestice celorlal i bolnavi.ţ

Astfel, un an de zile, împ ratul exilat al Chinei lustruiseă ghetele şi periase hainele lui Ioachim Grult, primise bacşişul s pt mînal, din care îşi renova colec ia deă ă ţ decora ii şi panglici, coalele de hîrtie pe care trimiteaţ proclama ii seţ -crete poporului s u, r mas f r tiran.ă ă ă ă

— Aşadar, tu eşti, Simeoane! se minun Ioachim Grultă întinzîndu-i mîna cu o mare simpatie peste parapetul înalt. Cînd ai sc pat şi cum?ă

Simeon se sfia s apuce mîna întins . Trase cu ochiiă ă împrejur şi r spunse la aceast neaşteptat cinste numaiă ă ă cînd socoti c nu-l observ nimeni. Apoi r spunse şi laă ă ă întrebare:

— Acum dou luni am sc pat, domnule Grult. De oă ă jum tate de an mi se luminase cîte ni el mintea la loc, dară ţ nu m d deam dus... Zic, dac m apuc a doua oar , nuă ă ă ă ă ă mai dau eu peste c utarea de care m-am bucurat... Peă urm , dac a v zut c nu plec de voie bun , m-a dată ă ă ă ă domnul doctor afar . Aştepta altul s -mi ia locul. Acela seă ă credea tren...

— Ce se credea, Simeoane?— Tren! repet fostul împ rat al Chinei cu o evidentă ă ă

comp timire pentru o atît de absurd preten ie. Tren, loă ă ţ -

272

Dumineca Orbului

comotiv ! Aşa c am f cut loc trenului şi m-am întors laă ă ă meseria mea veche... Numai de un singur lucru am a mă p zi. S nu pun pic tur de spirt în gur , fiindc mie dină ă ă ă ă ă alcool mi s-a tras... De dou luni numai ap şi ap ! V d că ă ă ă ă şi dumneavoastr sînte i pus la regim de ap . Asta-i camă ţ ă greu!... S fabrici b uturi pentru al ii şi s bei ap , canonă ă ţ ă ă mai mare nici c se poate!...ă

— Şi cum te împaci, aşa, în lumea cumin ilor,ţ Simeoane?

— Slav Domnului, bine!... S nu cîrtesc: bine.ă ă— Eu m împac mai pu in, Simeoane. Era mai bineă ţ

acolo, la noi!Simeon îşi f cu o cruce m runt deasupra pieptului,ă ă ă

dar se ab inu s contrarieze p rerile ciudate ale luiţ ă ă Ioachim Grult. Preg ti dou pahare pentru doi mosafiriă ă proasp t sosi i. Unul dintre dînşii, sferic şi cu ochelariiă ţ foarte bomba i, redactor-şef de ziar şi om cu multe uşiţ deschise la multe ministere, dup ce d du bun seara cuă ă ă Ioachim Grult, îşi aminti:

— Dac nu m înşel, neic , eşti sau ai fost prieten cuă ă ă Grigori Costacopol...

— S zicem...ă— N-ai aflat ultima noutate, neic ?ă— Nu, neic ...ăGazetarul Neic se d du un pas înd r t, privindu-l cu oă ă ă ă

scandalizat uimire prin ochelarii cu lentile enorme:ă— Se poate una ca aceasta, neic ? P i eşti de-oă ă

ignoran teribil ... Te sf tuiesc s iei mîine dimineaţă ă ă ă ţă telefonul, neic , şi s -l felici i. A sc pat de o mareă ă ţ ă nenorocire. Nu el, dar doamna!... Doamna Costacopol a sc pat uşor dintr-un accident grav de automobil. Maşinaă sf rîmat , ea cu o fractur f r importan , trei s pt mîniă ă ă ă ă ţă ă ă de ghips. Înso itorul, mort.ţ

— Adic şoferul?ă— Stai, neic ! Nu te gr bi, neic ! Aci e parteaă ă ă

curioas ... Anun at telefonic de poli ie acum o or ,ă ţ ţ ă

273

Cezar Petrescu

Costacopol sus inea mor iş c nu poate s fie vorba deţ ţ ă ă automobilul şi de nevasta lui. Madam Costacopol a plecat ast zi dup amiaza singur cu şoferul, pe şoseauaă ă ă Bucureşti— Ploieşti—Sinaia. Accidentul a avut loc acum dou ore pe şoseaua Tîrgovişte, la dou zeci kilometri deă ă Bucureşti, iar şofer nu exista la maşin . Conduceaă victima, un oarecare tîn r Sandy Vlahide după ă legitima iile g site asupra caţ ă davrului. Un tîn r de condi ieă ţ bun , cum se spune, un d- ia de localuri de noapte...ă ă În elegi cum devine cazul, neic ? Maşina poart num rulţ ă ă ă lui Costacopol, persoana r nit e madam Costacopol; dară ă Grigori Costacopol r c nea la telefon c e o confuzie,ă ă fiindc el nu cunoaşte nici un Sandy Vlahide şi fiindc elă ă îşi aştepta nevasta de la Ploieşti, nu de la Tîrgovişte...

Ioachim Grult, în loc s arate semne de mîhnire pentruă accidentul doamnei Semiramis Costacopol, izbucni într-un rîs cu totul deplasat.

Simeon, fostul împ rat în exil al Chinei, îşi f cu a douaă ă cruce m runt în dosul baricadei de lemn. Nu to i cei careă ă ţ scap de la balamuc înseamn c s-au înzdr venit laă ă ă ă minte. Primul-redactor Neic îşi şterse ochelarii aburi i şiă ţ se preg ti s stoarc de la tovar şul s u, focos debateră ă ă ă ă parlamentar al majorit ii, oarecare ştiri inedite asupraăţ remanierii. Dup dejun adulmecase un zvon senza ional,ă ţ dac se va dovedi adev rat. Leon Dobrotescu ar fiă ă renun at la toate drepturile de vechime şi la statele deţ serviciu în partid, ar fi scris şefului un soi de abdicare în acest sens, anun înd c e silit s plece în str in tateţ ă ă ă ă pentru c utarea s n t ii. Debaterul p rea incredul.ă ă ă ăţ ă

— Nu-l v d pe Dobrotescu f cînd asemeneaă ă neghiobie!... De zece ani la aceasta ron ie ca o termit ,ţă ă şi acum s renun e? E o lucr tur !... Iar şi ună ţ ă ă ă machiavelism de al şefului, ca s mai amîne remanierea...ă

— Ascult -m , neic ! se sup r gazetarul. Eu nuă ă ă ă ă vorbesc din vis. Scrisoarea exist . Pot s - i mai spun şi că ă ţ ă Dobrotescu a vizat paşaportul pentru str in tate...ă ă

274

Dumineca Orbului

Apoi, fiindc inexplicabilul tot are nevoie de o expliă -ca ie, primul-redactor Neic dibui una, care-i p rea maiţ ă ă aproape de adev r:ă

— Te mai asigur c Dobrotescu n-a min it cînd aă ţ invocat c utarea s n t ii. Pleac , neic , nu la plimbare.ă ă ă ăţ ă ă Merge s -şi fac opera ie. E canceros...ă ă ţ

— Întîia oar aud...ă— Întîia oar auzi, neic , fiindc pîn acum a ascuns.ă ă ă ă

Nu-l l sa nevast -sa s dea sfoar -n ar . În elegi bine că ă ă ă ţ ă ţ ă pentru un ministeriabil cancerul nu-i un bilet de recomanda ie. Ce garan ie de activitate şi de energie î iţ ţ ţ poate da un canceros? Te-ntreb, neic ?... Nevast -sa s-aă ă opus la opera ie, s-a opus la publicitatea boalei... Acumţ se duce omul s -ncerce... Dac scap , v cade plocon!ă ă ă ă Dac nu, unul mai pu in...ă ţ

Debaterul majorit ii r mase pe gînduri, mişcînd agitatăţ ă buza de sus, ca iepurii de mosc cînd foarfec frunza deă salat . În acest caz se schimba toat strategia şiă ă configura ia remanierii. Creşteau şansele sale, deşi era cuţ vreo cincisprezece ani mai tîn r decît Leon Dobrotescu şiă proasp t intrat în partid. El cîştigase, îns , gradele numaiă ă la excep ional; era dispensat de vechime şi state deţ serviciu.

— Atunci s - i dau eu o idee pe mîine... propuse,ă ţ oferind cu o excesiv gentile e port igaretul deschis. Miă ţ ţ se pare c o s ne putem servi reciproc.ă ă

— D , neic ! Zi, neic ! S ne servim, neic ...ă ă ă ă ăIoachim Grult, ca unul pe care nu-l interesau m sluielileă

politice, se dep rt spre alte înc peri, zumz ind de lume,ă ă ă ă de glasuri, de foşnetul rochiilor şi de sonore chicote tinereşti, În straiele lui cenuşii, peregrina printre fracuri, smochinguri, redingote şi toalete decoltate; privind la oa-meni şi la pere i, ca un turist blazat şi devorat de ţ spleen, cu totul indiferent la moravurile şi pricinile de înveselire ale indigenilor.

275

Cezar Petrescu

Îndat ce se apropia de un grup, instinctiv vorbitoriiă sc deau glasul.ă

El sem na un cuvînt aci, dincolo altul; rîdea deă întîmpl ri triste şi se întrista de cele vesele. Pe b trînulă ă Lecachi Leca îl aflase într-un ungher, discutînd cu o rudă mai sc p tat a Cristodorenilor despre trecerea lui Nae laă ă ă ministerul unde titularii şi secretarii generali nu se puteau lipsi de concursul s u.ă

— Toat puterea e în mîna lui Nae. Nimic nu se mişcă ă în minister f r contrasemn tura lui Nae...ă ă ă

— Vorbi i despre amfitrionul nostru? pufni Ioachimţ Grult. Uite, pe Nae aşa îl v d, acolo îl v d!ă ă

Spunînd, ridicase degetul spre raftul cel mai de sus al dulapului cu c r i de la spatele lor.ă ţ

Amîndoi privir la raft; pe urm , unul la altul; apoi,ă ă împreun , la Ioachim Grult. Nu pricepeau nimic.ă

Ioachim Grult îşi t lm ci spusele:ă ă— Nae şi oricare func ionar superior. Cu cît e mai inutil,ţ

cu atît e mai sus pus... Cum stau c r ile în bibliotec ...ă ţ ăLe întoarse spatele.Ruda sc p tat a miresei îşi îndeplini datoria penibilă ă ă ă

de a informa confiden ial p rintele mirelui c Ioachimţ ă ă Grult nu se prea bucura de deplin tatea facult iloră ăţ mintale. Lecachi Leca, func ionar vechi, nec jit şi obscur,ţ ă recunoscu îns c vorba n-a fost atît de smintit cum i s-aă ă ă p rut la început. Ducea şi el de treizeci de ani greul unuiă serviciu unde şefii soseau şi plecau, mosafiri de dou -treiă ceasuri pe zi.

Ioachim Grult se oprise în uşa salonului mare de dans, cu degetele înfipte în buzun rile de sus ale vestei,ă descheiat la hain , privind peste capete. Descoperiseă ceva nou.

Pandora Mladian se afla singur lîng un scaun gol şiă ă d dea semne de impacien . Iar pictorul dansa acum cuă ţă Gina Alim nescu. Aceasta nu intrase în prevederile sale.ă

276

Dumineca Orbului

— Animalul! rînji, muşcînd din coada pipei cu focul stins. Animalul!

— Pardon? întreb b trînul sclivist, cu înf işare de fostă ă ăţ cavalerist ori de diplomat în disponibilitate.

— Nu e vorba despre dumneata. Alt animal!Domnul îşi încrust monoclul în arcada sprincenei,ă

încerc s se cocoşease ofensat, întîlni privirea cenuşieă ă ă şi ghe oas abia filtrat printre obloanele înguste aleţ ă ă pleoapelor, strînse din umeri şi se strecur pe lîng pere iă ă ţ şi scaune s-o invite pe Pandora Mladian la dans. Femeia fatal îi rezerva alte ultragii. Avea nervi. Iar cînd aveaă nervi, şi-i desc rca foarte democrat şi f r stil, l sînd să ă ă ă ă str bat la suprafa din adîncuri atavice expresii şiă ă ţă epitete care au f cut epoc pe maidanele copil riei.ă ă ă

Şuier printre din i:ă ţ— De asta-mi arde mie acum, s dansez c-un boşorog?ă

Car - i ciolanele!...ă ţB trînul fost cavalerist sau diplomat în disponibilitateă

sc p monoclul din orbit şi în l ochii spre tavan,ă ă ă ă ţă aşteptînd poate s crape catapeteasma cerului. Dar nici oă catastrof nu se dezl n ui. ă ă ţ Jazz-band-ul continua cu acelaşi brio. Perechile se învîrteau în acelaşi ritm de sabat african.

Nimeni din toat sala nu-şi imagina c femeia în roşu,ă ă cu atît de demonice şi memorabile replici în momente fatale, ar fi putut profera asemenea cuvinte de aţ ţă mînioas . Mai ales c Pandora Mladian se silea acum să ă ă zîmbeasc nep s toare, dup ce-şi desc rcase o primă ă ă ă ă ă baterie de nervi.

Se silea s zîmbeasc şi s nu-şi arunce ochii spre feă ă ă -tişcana cu rochia de coloarea aripilor de efemerid , mic ,ă ă fragil şi neînsemnat , ea îns şi ca o efemerid , pe lîngă ă ă ă ă o vamp cu reputa ia consacrat de o sinucidere, două ţ ă ă divor uri, un bancher ruinat şi alte ravagii ciclonice.ţ

Cu pieptul strivit în strînsoarea puternic , Gina încercaă un apel dezn d jduit: „Sergiu... Gigi... Întoarce-te dină ă

277

Cezar Petrescu

Platoul Pamih... Vino şi m scoate de aci”... Dar amintireaă lui Sergiu p lise, se ştergea, murea. Nu mai ştia cum aă fost chipul lui. Cum suna glasul lui.

Nimic.Un fum care s-a risipit...Puternic şi viu era bra ul încins dup mijlocul ei, inînd-ţ ă ţ

o din nou capturat .ăA fost atît de simplu! „Gîz mic !” atît i-a spus. Gîză ă ă

mic !... Aşa cum o alinta alt dat . Cum o numea atunci.ă ă ă Şi gîza mic s-a ridicat de pe scaun, s-a supus, s-a l sată ă înl n uit de mîna pietroas , tîrît în spirala ame itoare aă ţ ă ă ă ţ dansului.

Din p r şi din haine o înf şur efluviul aceluiaşi parfum:ă ă ă amestec de tutun şi lavand . Face şi aceasta parte din el,ă din magnetismul s u.ă

Odeta le surîde cînd perechea lor se apropie o clipă printre alte perechi. Un surîs fotogenic, vid, lipsit de orice semnifica ie. S-a dovedit c sfaturile prieteneşti n-au niciţ ă o putere. Gina r mîne ce este. Magistratul ei nu s-aă ar tat. Deci n-a fost nimic serios. Înc o ă ă phostie. Iar acum danseaz cu singurul om cu care n-ar fi trebuit să ă danseze.

Peste trei zile, o s pt mîn ori o lun , va c uta iar şi oă ă ă ă ă ă canapea s plîng cu ochii înfunda i în pern , c ciă ă ţ ă ă deznod mîntul va fi acelaşi. Data trecut a l sat-o într-ună ă ă col de strad , în ninsoare, fiindc deodat îi veniseţ ă ă ă capriciul s plece în Orient, la Constantinopol, în Siria, înă Palestina, în Egipt, de unde s-a întors cu cinci duzini de pînze pentru o expozi ie — un nou şi mare succes. Pesteţ trei zile, o s pt mîn ori o lun , va pleca aiurea, în Italia,ă ă ă ă Tirol sau Carpa i, unde-l va mîna alt capriciu şi de unde seţ va întoarce cu alte duzini de pînze pentru alt expozi ie —ă ţ alt nou şi trîmbi at succes. Nu e om s -l re in o femeie.ţ ă ţ ă Şi nici n-ar permite unei femei asemenea iluzie. Îndat ceă simte o cît de slab c tuş , se scutur . El are egoismulă ă ă ă artei. Aceasta le-o spune tuturor cu un candid cinism.

278

Dumineca Orbului

Pandora Mladian ştie ceva: ea, care în fa a lui a redevenitţ o biat Pisicu domestic şi smiorc it .ă ţă ă ă ă

Cu satisfac ia virtu ii asistînd la scîrbavnicele zvîrcoliriţ ţ ale pasiunii, Odeta urm rea peste um rul dansatoruluiă ă s u cînd ochii Pandorei Mladian, cînd ochii Gineiă Alim nescu.ă

Se petrecuse un schimb într-adev r ciudat.ăAcum trei ore actri a intrase în casa drapat în m taseţ ă ă

roşie, p şind cu o superbie arogant şi abia miluindă ă muritorii de rînd cu privirea-i fatal . Gina Alim nescu seă ă f cuse mic în dosul m nunchiului de garoafe. Dup treiă ă ă ă ore Pandora Mladian îşi sîngera buzele şi tr da o agitareă nedemn de ea. În schimb, Gina avea o fa necunoscut ,ă ţă ă o sclipire s lbatic şi rea în ochi, provoc toare, posedată ă ă ă de un duh al sfrunt rii şi al pierz rii. Tot dînsa fusese ceaă ă care a plîns ast zi-diminea ? Cum pot ar ta aceeaşi ochiă ţă ă atît de altfel într-o singur zi?ă

În rochia alb şi virginal , Odeta se sim ea egoist feriă ă ţcit , pus la ad post, ap rat de astfel de r t ciriă ă ă ă ă ă ă nebuneşti cu neîntîrziate şi crunte ispaşe. Privirea ei îl c uta pe Barbu. Şi-au surîs. Barbu dansa cu Nadina. Dină nou i s-a r sucit funta ca o elice de avion. Din nou i s-aă zburlit o şuvi de p r roşu în creştet, ca smocul rebel alţă ă lui Poil de Carotte. Dar ce însemn tate au acesteă insuficien e, comic înduioş toare, în portul unui b rbat?ţ ă ă Ea n-a cerut vie ii o iubire fatal , nici un tovar şţ ă ă preocupat de dunga pantalonilor şi de problema cravatelor savant asortate la coloarea hainelor şi a cerului. Barbu e un so ideal, sigur, f r surprize. Pesteţ ă ă patru ore se vor urca în tren. Peste dou zile vor fi înă Italia, voiajul clasic de nunt pe care l-au întreprins acumă mai bine de un sfert de veac şi Maria cu Nae Cristodoreanu. Vene ia, Floren a, Lacurile... Pe urm via aţ ţ ă ţ lor va curge tot aşa, molcom , chibzuit , p strîndu-se peă ă ă p mînt. Se va feri s prelungeasc prietenia cu Gina,ă ă ă fiindc soarta ei e scris . O pîndeşte declasarea. Pare aă ă

279

Cezar Petrescu

nu în elege c tot ce este permis unei actri e scutite deţ ă ţ tipicul moralei burgheze ca Pandora Mladian nu este tolerat unei fete care n-a trecut pe la ofi erul st rii civile.ţ ă Gina e lipsit de cel mai elementar instinct de conă servare. Lumea nu iart , via a nu iart . Ea nu-şi va complicaă ţ ă existen a cu o amici ie compromi toare...ţ ţ ţă

Odeta zîmbi astfel camaradei de şcoal şi de copil rieă ă chiar în clipa cînd o ştergea de pe lista viitoarelor invitate la mas şi la ceaiuri. Nu-i p rea c s vîrşeşte act crud, deă ă ă ă tr dare. Fiecare îşi ap r liniştea confortabil a vie ii cumă ă ă ă ţ îl ajut priceperea şi inima. Ea nu împ rt şeşte judec ileă ă ă ăţ extravagante ale unchiului Ioachim.

Şi, într-adev r, judec ile lui Ioachim Grult sunau acumă ăţ mai extravagante decît şi le-ar fi închipuit Odeta.

Trecuse în gr dina cu tavan mobil de sticl . Aci, masaă ă cea mare în form de potcoav f cuse loc altora mai mici,ă ă ă discret şi artistic grupate în unghere. La cîteva s-au aglutinat dup afinit i nuntaşii în r zboi cu ă ăţ ă jazz-band-ul, dansul şi b uturile fabricate în eprubetele lui Simeon.ă Erau cheflii cu sl biciune pentru vin vechi şi tarafă l ut resc. Amfitrionii nu-i uitaser . Le-au rezervat acestă ă ă teri toriu cu uşile închise spre saloanele desf t riloră ă eretice, i-au izolat sub cerul cu stele şi le-au l sată scripcarul vestit s le sufle la ureche anumite cîntece peă drumul cel mic.

Lecache Leca se socotise, în sfîrşit, dezlegat de obliga iile sale de p rinte, socru şi cuscru. Venise vremeaţ ă s -şi caute pu in şi de suflet. Se strecurase în cotlonul celă ţ mai dosnic cu ruda sc p tat a Cristodorenilor; amîndoiă ă ă cinsteau la o m su rotund , încînta i foarte de un vină ţă ă ţ ruginit pe care îl deşertau din sticl în pahare şi dină pahare pe gît cu o evlavie impresionant . Tihna le-aă turburat-o Ioachim Grult, înfigîndu-şi un scaun al turi.ă B utorii de vin au t cut. P rintele mirelui şi-a încheiată ă ă

280

Dumineca Orbului

nasturii redingotei, instinctiv, ca în fa a unui inspectorţ general, n zuros şi sever.ă

Ioachim Grult mîrîi:— Eşti un b trînel de isprav ! De isprav îmi pare şiă ă ă

Barbu. De ce nu l-ai oprit s fac prostia de ast zi?...ă ă ăB trînul încerc s surîd ca de o glum care la el nuă ă ă ă ă

prindea.— Tot prostii de acestea s fac B rbucul meu!ă ă ă— Îi ajunge una singur . De altele nu mai are nevoie.ă— Vrei s spui dumneata c n-are s fie o c s torieă ă ă ă ă

fericit ? întreb Lecache Leca, neliniştit de asemeneaă ă cobiri.

— Tocmai! Are s fie o c s torie fericit , prea fericit .ă ă ă ă ă Barbu avea îns drept la altceva mai bun decît la oă c s torie fericit ... Mi-a vorbit acum cîteva luni despre oă ă ă inven ie a lui, despre nişte cercet ri... Foarteţ ă interesante... Am cîştigat şi eu bani odinioar , mul i bani,ă ţ folosind inven iile şi cercet rile cîtorva oameni ca b iatulţ ă ă dumitale. Vorbesc deci în cunoştin de cauz ... Unorţă ă astfel de oameni nu le priesc c s toriile fericite... Sîntă ă fericiri care atîrn ca ghiulele de plumb: trag la fund... Luiă Barbu îi trebuia o tovar ş capabil s rabde şi s sufere.ă ă ă ă ă S locuiasc într-o mansard şi s le fie chiria o problem .ă ă ă ă ă Nepoat -mea, Odeta, îl va ap ra de aşa ceva... Barbu seă ă va sim i un so fericit ca porcul din cote pus la înţ ţ ţ gr şat.ă

P rintele mirelui fu cuprins de o mare mîhnire. Nuă fiindc acorda cumva vreo încredere celor rostite deă Ioachim Grult, ci fiindc se aflau pe lume oameni atît deă învenina i. În bun voia tuturor, aceste dou stafii,ţ ă ă doamna Aspasia Grult şi feciorul s u Ioachim, cutreierauă s lile, înghe înd veselia pe buze cu vorbele lor şi cuă ţ privirile lor. Ce pl cere vor fi g sind? Vinul îşi pierduseă ă aroma şi gustul. Lecache Leca puse paharul pe mas ,ă p zindu-se s nu fac pat pe fa a de oland . Mul umiă ă ă ă ţ ă ţ cerului c „b buşc -sa” nu s-a aflat aci pentru a auziă ă ă asemenea pr p stii. Ar mai fi avut de ce s se r sucească ă ă ă ă

281

Cezar Petrescu

în pat cîteva nop i, f r somn, oftînd, muncit de o nouţ ă ă ă ă îndoial şi grij .ă ă

Ioachim Grult se întoarse spre ruda s rac aă ă Cristodorenilor, întrebînd cu brutalitate:

— Şi fata ce- i face?...ţNevoiaşul cl tin din cap cu obid . Întrebarea îiă ă ă

învenina şi lui o ran mai veche:ă— Ce s fac ? Tot aşa cum o ştii, cucoane Ioachime.ă ă

Cînd nu mai poate r bda, vine acas o s pt mîn , dou .ă ă ă ă ă ă Atunci credem c am hot rît-o s porneasc formele deă ă ă ă desp r enie. Tace, ne ascult şi ne aprob . M bucur şiă ţ ă ă ă eu; se bucur şi nevast -mea c am înduplecat-o. Peă ă ă urm , în ajun de a tocmi avocat, tot la el se întoarce,ă m car c o schingiuieşte. Nu pricep ce putere are asupraă ă ei ho oţ manul!...

Ioachim Grult rînji, scociorîndu-şi pipa şi pres rîndă scrumul pe banda îngust de pansele:ă

— Dac ai s te gîndeşti mai bine la cele ce te învaă ă ţă meseria ta, ai s pricepi.ă

Omul în l ochii nedumerit. El era administrator la oă ţă moşie cu herghelii de cai. Nu vedea nici o leg tur .ă ă

— Ce are a face p c toasa mea de meserie cuă ă necazurile fetei, cucoane Ioachime?

— i-am spus s te gîndeşti la înv turile meseriei deŢ ă ăţă herghelegiu, nu la meserie... De prisos s pierdem timpulă dac nu te-ai l murit dintr-un cuvînt! spuse Ioachim Grult,ă ă strîmbînd dezgustat buzele şi ridicîndu-se de pe scaun.

Cei doi au r mas posomorî i înaintea paharelor. Seă ţ n ruise tihnita lor voie bun , sf toas şi simpl , care pînă ă ă ă ă ă adineauri se mul umise cu o sticl de vin ruginit şi cu unţ ă ungher unde nu-i turbura nimeni.

— Uite aşa ne freac ! gemu rubedenia sc p tat aă ă ă ă Cristodorenilor. E un om teribil!...

Ioachim Grult p şea din nou printre fracuri şi toalete înă mare decolteu cu gura înc mai amar , cu privirea încă ă ă mai ghe oas .ţ ă

282

Dumineca Orbului

El se l murise.ăTot ce-a s vîrşit ast zi, tot ce-a spus şi-a gîndit a fost oă ă

pidosnic parodie. A turburat bucurii, a z d rnicită ă ă pl cerile vinovate şi nevinovate ale altora, îndelaolalt ,ă ă f r deosebire; a picurat pretutindeni un strop de venin.ă ă El e feciorul Aspasiei Grult; poart blestemul ei în sînge.ă Iar cînd s-a înduioşat de soarta unei f pturi fragile ca Ginaă Alim nescu, a împins-o în bra ele omului de care se cuă ţ -venea s-o apere. L-a scandalizat greoaia lips deă pricepere a herghelegiului. Dar el n-a uitat oare aceeaşi înv tur din cartea bunului cresc tor de cai, tot atît deăţă ă ă crud potrivit la oameni ca şi la dobitoace? E o legeă biologic f r abatere. Aceeaşi pentru cai, cîini, fataă ă ă administratorului de moşie, Gina Alim nescu, oricine,ă oricare. O femel p streaz pentru totdeauna peceteaă ă ă primului mascul care i-a dat primul fior. Dezgolit deă poezie, realitatea brut la aceasta se reduce. Şi el s-aă f cut complicele unei hidoase capitul ri a c rnii, injust şiă ă ă ă umilitoare.

Se d du în l turi, cum f ceau to i.ă ă ă ţDeschideau cale Pandorei Mladian.Actri a trecu valvîrtej spre ieşire, cu buzele strînse,ţ

îmbr cîndu-şi din mers mantoul de catifea roşie pesteă rochia de m tase roşie, uitînd s -şi ia noapte bun .ă ă ă Fîlfîiau în jurul ei aripi de fl c ri. Niciodat pe scen nuă ă ă ă izbutise o ieşire mai furtunoas şi mai înc rcat deă ă ă amenin ri.ţă

— Ce-a fost, frate drag ? De ce s-a sup rat? întrebă ă ă Nae Cristodoreanu, ştergîndu-şi n duşeala de pe frunteaă pleaş şi de pe obrazul cu epi de arici.ă ţ

Pricepea tot atît de greu ca rubedenia sc p tat ,ă ă ă herghelegiul.

— N-a fost nimic, Nae... îl linişti cu blînde e Ioachimţ Grult. Vezi- i de treburile tale... A fost o ieşire teatral , şiţ ă nimic altceva.

283

Cezar Petrescu

Nae Cristodoreanu se opri, surprins de blînde eaţ neobişnuit din glasul cumnatului.ă

— Ioachime... îng im ,. apucîndu-i amîndou mîinile.ă ă ă Bine c te v d, în sfîrşit, altfel!...ă ă

Ioachim Grult îşi trase încet mîinile şi le înfund înă adîncul buzun rilor. Rosti cu o ironie indulgent :ă ă

— Fii serios, Nae! Nu- i st bine sentimental cu aseţ ă menea barb . Du-te şi te ferchezuieşte.ă

— E o idee! exclam cel lalt cu entuziasm, pip indu-şiă ă ă ghimpii negri-alb strii.ă

De bucuria împ c rii, ar fi fost gata s îndeplinească ă ă ă orice capriciu al lui Ioachim Grult.

Dar Ioachim Grult îi întorsese spatele. El privea o nouă ieşire, mai pu in teatral . Gina Alim nescu scoboraţ ă ă treptele cu fruntea în jos, cu umerii c zu i, cu bra eleă ţ ţ atîrnate de-a lungul trupului, ca o mic sclav ,ă ă împleticindu-se spre locul de sacrificiu. Palma b rbatului îiă cuprinse un um r în cleştele tare, cu un gest scurt şiă neînduplecat de posesiune.

— Animalul! morm i Ioachim Grult.ă— Pardon? întreb întorcîndu-se domnul b trîn cu înă ă -

f işare de fost cavalerist sau diplomat în disponibilitate.ăţCînd d du ochii tot cu Ioachim Grult, sc p monoclul înă ă ă

juv ul negru, apuc spre cealalt uş şi se pierdu înăţ ă ă ă ghi it în mişcarea giratorie a dansului. Omul în haineţ cenuşii ajunse iar şi la bar.ă

— Ap ? Apollinaris, domnule Grult? se repezi Simeonă s -l serveasc .ă ă

— Nu, amice. Un coniac mare. Dublu, triplu...— V servim şi coniac...ăSimeon se execut cu vizibil dezaprobare. Ioachimă ă

Grult înc lzi balonul de cristal în palme. Savur mirosulă ă coniacului, sorbi cu înghi ituri mici. inînd cotul rezematţ Ţ de masa înalt , vorbi:ă

— Î i mai aminteşti tu, Simeoane, despre evanghelistulţ nostru?

284

Dumineca Orbului

— Evanghelistul Marcu... Cum s nu mi-l amintesc, s ră ă -manul de el?!

Simeon sim ea o generoas comp timire pentruţ ă ă nebunii oare se socoteau locomotiv , evanghelistulă Marcu, Napoleon sau Turnul de la Pisa... El admitea o singur nebunie onorabil : a fi ori a fi fost împ ratul înă ă ă exil al Chinei.

— Aşadar, i-l aminteşti, Simeoane? Cred c a r masţ ă ă tot acolo. Nu mai are vindecare! Ast zi s-a împlinit un ană de cînd ne-a adunat s -i ascult m evanghelia pentruă ă Dumineca orbului... „Şi au pus mîinile pe el şi l-au întrebat: «Vezi ceva?» El s-a uitat şi a zis: «V d nişteă oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci»... Apoi Isus au zis lor: «Eu am venit în lumea aceasta pentru o judecat anume: acei ce nu v d s vad şi cei ce v d să ă ă ă ă ă ajung orbi»“... Simeoane, evanghelistul nostru aveaă mare dreptate... În lumea aceasta în care ne-am întors to i sînt orbi. Orb sînt şi eu, mai jalnic înc decît ceilal i...ţ ă ţ

— Hait! îşi spuse Simeon cu mil . Se crede orb,ă s rmanul! Îmi pare mie c în scurt vreme am s aud că ă ă ă ă iar şi l-au dus unde-a mai fost...ă

— Sînt orb. Am fost şi sînt orb, Simeoane. Nu te minu-neaz c to i orbec im?... Pretinzi c eu sînt aşa cum mă ă ţ ă ă ă vezi tu? Pot eu pretinde c tu eşti aşa cum te v d eu? Nu,ă ă Simeoane! Nimeni nu poate s vad şi s în eleag peă ă ă ţ ă nimeni... Nici în oglind nu te vezi tu, pe tine, celă adev rat... Recunoşti?ă

— Dac spune i dumneavoastr , numai c aşa este...ă ţ ă ă recunoscu Simeon, care ştia din proprie experien c neţă ă -bunii nu trebuie contraria i.ţ

Ioachim Grult îl cercet cu ochii p trunz tori.ă ă ă— Şi tu pretinzi c te sim i fericit?ă ţ— Fericit nu-i nimeni, domnule Grult. Nu exist fericireă

deplin pe lume...ă— Ba exist , Simeoane. Acei de acolo, de la noi, erauă

ferici i. Tu, cînd erai împ ratul Chinei. Evanghelistulţ ă

285

Cezar Petrescu

Marcu, atunci cînd se c znea s ne deschid ochii... Îmiă ă ă pare c am s m întorc. Sigur c am s m întorc... Mîineă ă ă ă ă ă diminea îmi strîng bagajele şi m prezint. Mi s-a luat oţă ă cea de pe ochi în aceast Duminec a orbului... „Apoiţă ă ă Isus au zis lor: «Eu am venit pentru o judecat anume:ă acei ce nu v d s vad şi cei ce v d s ajung orbi»“...ă ă ă ă ă ă R mîi cu bine, Simeoane, te aştept! Voi avea nevoie deă cineva s -mi cur e hainele. Am s - i procur decora ii noi.ă ăţ ă ţ ţ Un asortiment complet. Pot s - i dau dintr-ale mele. Amă ţ destule tinichele!

Simeon îşi f cu trei cruci m runte în dosul baricadeiă ă înalte.

Ioachim Grult surîdea cu o des vîrşit împ care:ă ă ă— Acum în eleg ce m-a f cut s m opresc ast zi-ţ ă ă ă ă

diminea la orbul de la Gr dina Tînc beasc i. Seţă ă ă ă preg tea ceva în mine. Orbul st tea cu palmele peă ă genunchi şi aştepta o minune ca pentru dumineca lui.

Orbul st tea neclintit pe marginea patului, cu palmeleă pe genunchi, cu bulbii albi în l a i spre tavan; dar el n-ă ţ ţaştepta nici o minune şi nici nu se mai ruga pentru vreuna.

Dumineca lui trecuse.A ascultat orologiul din turla bisericii b tînd miez deă

noapte, pe urm sferturile de ceas pîn la trei; mai auziseă ă şi cocoşul din vecini dînd un semnal r guşit, la care a r să ă -puns îndat altul şi altul, din ce în ce mai slab şi din ce înă ce mai departe, pîn la cap tul mahalalei, pîn la caă ă ă p tulă lumii.

Acum se l sase t cere.ă ăCa niciodat , o t cere cutreierat de duhuri vr jmaşe,ă ă ă ă

de duhuri sp imoase.ăÎnc de cînd se afla la locul s u pe lespedea de piatr ,ă ă ă

în col , la Gr dina Tînc beasc i, sim ise împresurîndu-lţ ă ă ă ţ deodat amenin area aceasta viclean , necunoscut ,ă ţ ă ă crescînd, strîngîndu-l de aproape. Era înainte de amiaz .ă

286

Dumineca Orbului

Trecuse omul ciudat cu vorbe nebune şi rîs nechezat, îi lep dase în p l rie hîrtia gheomotoc şi îşi culesese singură ă ă m run işul ca orice rest la o tic loas tejghea de pr v lie.ă ţ ă ă ă ă Ar fi vrut s -i spun un cuvînt greu fiindc îi blasfemaseă ă ă cu rînjet datoria lui de orb s rman înc rcat deă ă ă cutremurate r spunderi. A ridicat mîna cu gînd deă vorbire. A fost prea tîrziu. Omul plecase. Paşii s-au dep rtat, s-au amestecat, s-au topit în vuietul surd ală altor o sut şi o mie de paşi, cî i se eseau vînturîndu-seă ţ ţ spre inima tîrgului. S-a pierdut. Şi atunci, în cele o sut şiă o mie de alte sunete, urechea orbului a desluşit deodată un mers ca nici unul altul pe lume.

Un mers prelins pe t lpi de pîsl .ă ăA tres rit din neclintirea de piatr , pe scaunul s u deă ă ă

piatr , cînd paşii aceia s-au ales dintre al ii o sut şi o mieă ţ ă venind c tre el. Auzul i-a surprins mai întîi oprindu-se laă col ul de strad , din stînga. I-a urm rit, str mutîndu-se înţ ă ă ă cel lalt col . Mai apoi paşii s-au întors. L-au ocolit. Nu l-auă ţ mai p r sit o clipit . Au strîns în juru-i sforile şi nodurileă ă ă unui la nev zut. Cei milui i de Atotputernicul cu luminaţ ă ţ deplin a ochilor n-ar fi avut cum s z reasc la ul, c ciă ă ă ă ţ ă firele nu erau de sfoar , verigile nu erau de plumbi. Orbii,ă ca şi viet ile crescute în bezna adînc a codrilor şi înăţ ă afunduri de vizuine, adulmec îns apropierea primejdieiă ă cu alte tainice şi neînşelate sim iri. El a cunoscut c paşiiţ ă erau pentru dînsul, a ştiut c îl c utau, l-au g sit, îlă ă ă aşteapt .ă

Cînd a pornit, într-amurg, spre bordeiul din mahala, pi-p ind zidurile aspre cu mîna şi marginea trotuarului cuă b ul lucios, paşii s-au înşirat dup el. F r grab . Cu oăţ ă ă ă ă r bdare încordat , dar plin de linişte, st pîn peă ă ă ă ă siguran a neclţ ătinat a sfîrşitului. Tot aşa, fiara din codruă îşi pîndeşte prada aleas , încet, cu viclene ocoluri, pasă dup pas, în rîpi şi hugeaguri, pîn la ad p toarea ori laă ă ă ă culcuşul unde-i va sugruma beregata cu din ii.ţ

287

Cezar Petrescu

Orbul a poposit înadins, s încerce ceea ce nu mai eraă o p rere. Au poposit şi paşii. Orbul a str b tut de-aă ă ă curmezişul o pia , printre tramvaie, tr suri şi c ru e,ţă ă ă ţ fiindc vîn toarea şi pînda se desf şurau în altfel deă ă ă codru, f r frunzare, h işuri, poteci şi izvoare; într-ună ă ăţ codru de ziduri şi piatr , stîlpi de schij şi plase de sîrme;ă ă un codru tot atît de pustiu şi s lbatic. Paşii l-au l sat să ă ă treac , i-au luat-o înainte, s-au furişat arcuind un înconjur,ă şi din nou, pe uli e din ce în ce mai deşarte şi m rginaşe,ţ ă s-au p strat la aceeaşi distan în soarele blînd şi molatică ţă de sear .ă

Omul din urma orbului nu mergea singur. Îl înso ea unţ tovar ş. Dar paşii aceluia sunau ca oricare al ii. Orbul ştiaă ţ c pentru dînsul veneau numai paşii prelinşi pe t lpi deă ă pîsl .ă

În fa a porti ei s-a oprit şi a oftat. F r durere şi deznţ ţ ă ă ă-dejde. Ar fi putut s treac de-a dreptul la înc perile dină ă ă fund, unde g zduiau muncitori mai nevoiaşi decît el, s leă ă cear paz şi ajutor. De ce s se împotriveasc îns uneiă ă ă ă ă voin e hot rîte de sus? A oftat pentru p catul care vaţ ă ă ap sa pe un cuget de om. „Iar Isus zicea: «P rinte, iart -ă ă ă ăle lor c nu ştiu ce fac»”... Orbul a deschis porti a deă ţ lemn. Balamalele uscate au scîr îit. Atunci s-a întors şi aţ lipit porti a în l turi. De ce s mai scîr îie? Toate vor fiţ ă ă ţ precum au fost undeva scrise. „P rinte, iart -le lor!”ă ă

Orbul lui Dumnezeu a r sucit cheia uşii, a intrat înă odaia scund şi alb , a rezemat b ul lustruit de palm laă ă ăţ ă locul s u, în ungher, m car c n-avea s -i mai folosească ă ă ă ă vre-odat . A aprins lampa, a suflat în chibrit, a pusă be igaşul stins în cutioara de pe prichiciul sobei. Era unţ obicei r mas din copil rie, neaşteptat şi neîn eles la ună ă ţ orb din n scare. Pe atunci îl creşteau str ini cu v zulă ă ă întreg, îl trimiteau s cerşeasc şi îi num rau în fiecareă ă ă sear agoniseala. Aprină deau gazorni a, îşi vedeau deţ treburile lor, se c inau de necazurile lor şi îşi urzeauă pentru a doua zi pl nuirile lor. Erau oameni s raci, deă ă

288

Dumineca Orbului

isprav , cu team şi credin în puă ă ţă terile cerului; nu i-au spus niciodat de unde a venit şi cum l-au strîns de peă drumuri, copil lep dat şi milos; iar dac îl mînau s ceară ă ă ă de poman , o f ceau ca s -şi pl teasc singur mîncarea,ă ă ă ă ă fiindc ei nu i-o puteau da. Tot ce întrecea i-au pus la oă parte. Era un drept neatins. El se aşeza pe marginea lavi ei, cu palmele pe genunchi, cum st şi acum,ţ ă ascultînd. Sim ea lumina cald şi bun ; duhoareaţ ă ă fumegoas a gazorni ei se lega de tihna ad postuluiă ţ ă primi-tor, de orînduielile vie ilor desp r ite de noapte şi ziţ ă ţ dup mersul soarelui pe cer, în lumea celor pentru careă exist noapte şi zi, soare şi stele. Cînd milostivele gazdeă s-au risipit în morminte şi el a r mas singur, a respectată cu sfin enie orînduiala.ţ

S-a învrednicit el, cel mai nevolnic, s intre înă st pînirea bojdeucii cump rate din mila norodului. Aă ă cru at toate aşa cum au fost. În fiecare sear aprindeaţ ă lampa, m car c luă ă mina nu-i pentru nimeni. Se aşeza în acelaşi loc, cu palmele pe genunchi, drept şi neclintit ca pe lespedea de piatr din col de la Gr dina Tînc beasc i.ă ţ ă ă ă Îşi îndeplinea datoria. În l a smerite rug ciuni pentru al ii,ă ţ ă ţ precum i-au fost ce rute de neveste cu necazuri casnice; de babe bisericoase cu feciori pleca i în lume; deţ mahalagii cu procese şi de trec tori care au pierdut baniă la c r i şi n d jduiau s -i cîştige înapoi.ă ţ ă ă ă

În redingota verzuie a r posatului profesor universitară cu prelegeri celebre, orbul lui Dumnezeu a încercat s seă roage şi în aceast sear . Venise cu un pomelnic lung,ă ă tîrîse pe umeri povara bîntuitelor suflete cîte şi-au pus n dejdea din urm într-o închin ciune de orb.ă ă ă

Dar gîndul mereu c uta afar , la paşii de pîsl dîndă ă ă casei tîrcol, la duhul din bezn împresurîndu-l tot mai deă aproape. Astfel, întîia oar îşi c lca datoria. Iar pentruă ă asemenea sl biciune netrebnic se osîndea cu scîrb deă ă ă el şi cu jale de el. Minune nu mai aştepta. În minune nu mai credea. Se des vîrşise minune urît şi rea. S-a ştiută ă

289

Cezar Petrescu

orbul lui Dumnezeu, ales întru o anumit chibzuial aă ă lumii peste puterile lui de a în elege. A aflat c -lţ ă st pîneau şi pe dînsul p c toasele temeri legate deă ă ă carne. În loc s se roage cu sufletul slobod, cugetul c utaă ă la oamenii de afar , auzul ciulit pîndea furişarea paşiloră cu talpa moale, de pîsl . I-a înşelat pe to i cei ce aşteptauă ţ în aceast duminec a lui, a orbului, rug ciunile de ajutoră ă ă şi de izb vire primite la ceruri. I-a minciunit. El era ună p că ătos ca oricare altul, rob netrebnic al trupului, cum într-alt fel a fost şi dasc lul cu rostiri vestite, st pînulă ă dintîi al redingotei cu rozeta decora iei prins înţ ă butonier . Acela se t v lea în paturi str ine. El seă ă ă ă cutremura la o presim ire a mor ii. Într-un fel ori în altul,ţ ţ era tot o lep dare a sufletului la poruncile p c toase aleă ă ă trupului.

Orbul a oftat aşteptînd.Omul de afar se apropiase de fereastr pe t lpile moiă ă ă

a privit în untru pe geam, s-a întors la tovar şul s u.ă ă ă Zvîrlind mucul de igar , a sîsîit printre din i şi a vorbit cuţ ă ţ mînie în întuneric:

— Dracul s -l ia de orb al lui Dumnezeu!... Nu se maiă culc ... N-ai s -mi sco i mie din cap p rerile mele.ă ă ţ ă

— Anume? întreb cel lalt, rezemat de zaplaz, cuă ă mîinile înfipte în bata pantalonilor.

— Anume? Mai întîi c nu-i orb. E un tic los. Se preă ă face. Altfel, de ce-ar fi aprins lampa? Una. Şi-al doilea, mă tem c ne-a sim it, ne aşteapt şi ne preg teşte ceva.ă ţ ă ă Altfel, de ce nu se culc ? To i s-au culcat. El ce p zeşte?ă ţ ă

— Poate sufer de boal boiereasc . Nu poate dormi.ă ă ă— Eu m-aş l sa p gubaş...ă ăCel lalt se dezlipi de zaplaz. Culese o frunz p roasă ă ă ă

de gutui, o mestec între din i, scuip sucul astringent. Seă ţ ă întoarse leg nat şi îşi apuc tovar şul de piep ii hainei,ă ă ă ţ zguduindu-l şi privindu-l în ochi de aproape, prin întunerec.

290

Dumineca Orbului

Îşi trimiteau unul altuia în n ri duhneala de tutună muced şi acru.

— Ascult , nenişorule! i-a mers r u cu mine vreodat ?ă Ţ ă ă Am ieşit r u la vreo socoteal pîn acum?ă ă ă

— Nu zic...— Nu zici, dar spui... Mai adineaori spuneai altfel, cînd

a deschis lada şi a deşertat banii... I-ai v zut ori nu cuă ochii t i?ă

— V zut. O fa de pern pe sfert.ă ţă ă— i-ajunge? Ne-ajung? Omul cu t lpile de pîsl rîseŢ ă ă

în buşit cu mîna la gur : Chiar dac îi numai m run iş,ă ă ă ă ţ ne-ajunge pe toat vara şi pe toat iarna... Asta nu zic.ă ă

— Atunci, nu zice. S-aştept m!ăAu trecut amîndoi de cealalt parte a uli ei. Au aprinsă ţ

chioştecurile adunate de pe trotuare. O duceau amarnic de dou s pt mîni. La aceasta ajunseser : s strîngă ă ă ă ă ă capete de ig ri de pe strad . Cînd le-a încol it dis-de-ţ ă ă ţdiminea gîndul s sugrume şi s prade orbul din col deţă ă ă ţ la Gr dina Tînc beasc i, le ghior iau ma ele dup două ă ă ă ţ ă ă zile de post negru. Alt sc pare nu se ar ta.ă ă ă

— A stins! r sufl cel cu t lpile moi.ă ă ă— Ce- i spuneam?! R bdare... Mai aştept m, s -l r zţ ă ă ă ă -

beasc somnul dintîi...ăTrase cu sete din chioştecul jilav. Un cocoş cîntă

undeva aproape de tot, b tînd din aripi. R spunse altul şiă ă altul, din ce în ce mai dep rtat şi mai slab, pîn la cap tulă ă ă mahalalei, pîn la cap tul lumii. Adierea de vînt aduse ună ă mi ros dulceag de liliac înflorit. A duruit o birj în afund deă p mînt. S-a oprit tot la cap tul lumii. T cerea s-a întinsă ă ă mai sp imoas . Amîndoi au scuipat ig rile lipite de buze,ă ă ţ ă le-au c lcat cu piciorul şi au trecut uli a înd r t.ă ţ ă ă

— Intri. Ştii unde-i c p tîiul patului. Dac se poate: f ră ă ă ă ă cu it, f r ciocan!... Numai cu mîinile... Nu las urme, nuţ ă ă ă curge sînge.

— Cum!? Tot eu? întreb cel cu t lpile de pîsl .ă ă ă

291

Cezar Petrescu

În loc de r spuns, tovar şul îşi ridic gheata şi cioc niă ă ă ă cu unghia tare în talpa scorojit de piele.ă

— Nu-i fi vrînd s -l deştept cu scîr ul meu!... Semnalul îlă ţ ştii. Un fluierat: r mîi pe loc şi nu mişti orice se-ntîmpl ...ă ă Dou : apuc m fiecare unde vedem cu ochii. Primejdieă ă mare... Cloncanii!...

Cel cu paşii de pîsl îşi înghi i adînc r suflarea. Turbureă ţ ă îşi f cuse socoteala c e sortit s ucid un om, s maiă ă ă ă ă ucid un om, numai fiindc purta înc l ri f r de scîr . Îşiă ă ă ţă ă ă ţ şterse sudoarea rece de pe frunte cu dosul palmei. Intră cu paşii elastici de fiar . Uşa era deschis . Orbul îl aşteptaă ă în întuneric, culcat cu fa a în sus, îmbr cat în straiul deţ ă s rb toare, cu ochii bulboşi şi goi, c sca i spre tavan.ă ă ă ţ Cînd a sim it degetele ciol noase şi mari c utîndu-i gîtul,ţ ă ă l-a potrivit singur în cleştele viu. Gîndul a fost pentru al ii,ţ nu pentru el: „P rinte, în mîinile cui dau duhul meu?”ă

Dar r spunsul nu l-a ştiut. F r zvîrcolire şi gem t, aă ă ă ă trecut dintr-un întunerec în altul mai mare, ghe os şiţ veşnic. Se biruise.

292

Dumineca Orbului

SINEALA NOP II S-A TOPIT.Ţ Deasupra caselor sure şi fere cate, cerul a fost pe rînd violet, albastru-verzui, cenuşiu, pe urm roz ca pufulă m t sos de pe guşa flamandului, pe urm pai ca oă ă ă poleial de veche icoan , pe urm iar şi albastru, altă ă ă ă albastru, transparent şi mediteranic. Stelele au c zut unaă cîte una. A mai tremurat luceaf rul de diminea , viu şiă ţă fosforic. L-a şters cu buretele o fulguire de nor.

Şi deodat a izbucnit vînz torul de gazete cu r cnet:ă ă ă— Univers! Diminea a!ţ Ziarul!

293

Cezar Petrescu

S-a deschis o fereastr . Dincolo, o poart de fier. Auă ă scrîşnit ro ile celui dintîi tramvai. Un automobil a treţ cut învîrtejind în golul de aer din spate afişul de ieri, rupt de chioşcar. Hîrtia s-a l it pe asfalt cu literele albe şi roşii înăţ sus. Era acum o hîrtie f r folos, moart , bilan ul unei zileă ă ă ţ pentru totdeauna sfîrşite, absorbit de un neant f ră ă ă întoarcere: „S pt mîna c r ii. Cum se remaniază ă ă ţ ă guvernul Hitler. Ungaria se plînge Ligii Na iunilor. S-auţ cerut dosarele în afacerea Skoda. Ex-împ r teasa Zittaă ă vine în Austria. Festivit ile în cinstea d-lui Tewfik Rüstü-ăţBey. Moartea lui Laz r Şeineanu la Paris.”ă

Acum chioşcarul b tea în inte alt afiş, proasp t, cu altă ţ ă bilan al altei zile, din care mîine nu va mai r mîne nici oţ ă urm într-o amintire de om: ă „Groaznicul accident de auto-mobil de pe şoseaua Bucureşti-Tîrgovişte. Instalarea episcopului Dionisie Erhan. Înmormîntarea doamnei Sanda Dobrotescu. D-l Tewfik Rüstü-Bey vorbeşte presei. Se amîn remanierea? Seceta a încetat. Situa iaă ţ sem n turi-lor dup ploile din Ardeal şi Moldova. Insullă ă ă eliberat din închisoare.”

Undeva, în cîmp, rapidul de diminea pentruţă str in tate trece vertiginos, vînzolind frunzele m runteă ă ă ale salcîmilor de pe taluz. Acolo, în cealalt noapte, aă deraiat o garnitur de marf . Mai este un vagon pr v lat.ă ă ă ă Dar nu mai cînt nici o privighetoare în salcîmi şi nici ună broscoi cu glasul de bas, un Şaliapin al neamului batracian. Cu coatele rezemate de bara ferestrei, priveşte spre r s rit Leon Dobrotescu dintr-un vagon; din vagonulă ă de al turi priveşte o pereche tîn r , cu ochi nedormi i:ă ă ă ţ Odeta şi Barbu, pleca i în drum c tre ara Italiei: Vene ia,ţ ă ţ ţ Floren a, albastrele lacuri. E curios, abia au plecat, şi nu-ţşi mai au nimica de spus. Barbu, cu p rul roşcat r sfirată ă de vînt, îşi p streaz gîndurile pentru el; Odeta îşiă ă deschide cutioara de pudr comă primat . Şi tac amîndoi.ă Taluzul cu salcîmi a r mas în urm . Frunzele m runte şiă ă ă ovale s-au potolit neclintite. Cine ar spune, oare, c înă

294

Dumineca Orbului

cealalt noapte doi necunoscu i au conă ţ templat de acolo cerul şi stelele, sim indu-se singuri, c utîndu-se, l sîndu-ţ ă ăse fura i de am girea c se preg teşte ceva nou şi încţ ă ă ă ă nespus, c -i aşteapt ? Totu-i sfîrşit şi deşert.ă ă

La masa verde a tripoului mai mo iesc cî iva supravieţă ţ -uitori, cu obrajii de sugativ decolorat , cu ochii spuzi iţ ă ă ţ

de fum şi de veghe. Sergiu Micl uş mai are dou hîrtii deă ă o mie înainte. Atît i-a r mas, ca în orice diminea deă ţă alt dat .ă ă

Ponteaz numai chibi ii, cu fişe asudate de un pol.ă ţ Sergiu şi-a v zut prietenul strecurînd pe sub mîna altoraă cîte o sut , jucînd cu banii s i contra sa... A surîs cu mil .ă ă ă Mil de el? Mil de Valeriu Dragomir? Prietenul a terminată ă banii... A pierdut tot. S-a lungit pe un scaun lîng perete,ă cu picioarele întinse pe alt scaun. Sfor ie cu gura c scat .ă ă ă C rnurile îi cad moi, putrede, dospite. Din cînd în cînd,ă Sergiu îşi arunc ochii. Se vede pe el cum va fi. Acesta-iă Platoul Pamir... „Nu întîrzia, te hog, phea mult în Platoul t u Pamih”. Acesta-i Platoul Pamir! Totu-i sfîrşit şi deşert.ă

Florile albe s-au vestejit pe un mormînt nou şi prea în-c rcat de coroane. Mai este nevoie de timp pîn ce se vaă ă încorpora cimitirului. O vrabie zburlit s-a oprit s soarbă ă ă roua dintr-o cup de crin. Paznicul a lep dat grebla şiă ă m turoiul de pe umeri. S-a plecat într-un genunchi şi aă scos briceagul. Reteaz panglicele late, pe care le adună ă pentru nepoate. Sînt multe panglici. A fost o moart deă neam ales, cu multe regrete eterne în urm . Nepoatele seă vor bucura şi vor bate din palme.

La uş a mieunat Papanaş, cu coada bîrzoi, cerîndu-seă afar . I-a deschis madam Anica Stoian, zuruind cheile înă veriga de la cing toare. Matei aşteapt pe sc ri, inîndă ă ă ţ toarta coşului de pia pe bra . A mai trecut o duminec aţă ţ ă orbului, f r semn s afle de urma babei pierdute în lume.ă ă ă

Pe alte sc ri, cu alt coş de papur trecut pe mîn ,ă ă ă Reveica, baba cea surd , îşi înnoad tulpanul sub b rbiaă ă ă

295

Cezar Petrescu

osoas . A mai trecut o duminec a orbului f r semn să ă ă ă ă afle de urma b rbatului plecat în lume dup o igancă ă ţ ă şuie.

Perdeaua de la fereastra Catrionei Catriowina e dat înă l turi. În p tucul scurt şi îngust, cu polog de m tase, fostaă ă ă prim -balerin de oper imperial s-a ridicat într-un cot.ă ă ă ă Pîndeşte vuietul ro ilor de automobil. Nu se opreşte niciţ unul. Plicurile lipite aşteapt pe marginea mesu ei de laă ţ c p tîi.ă ă

Sînt dou : unul cu un anun de înmormîntare, altul cu oă ţ invita ie de nunt . Catriona suspin uşor, cercetînd ceaţ ă ă -sornicul cu b taia m runt . Nu poate pricepe ce s-a înă ă ă -tîmplat. Suspin , iar fa a i-a îmb trînit brusc şi urît, ca ună ţ ă obraz de vr jitoare pitic . În cel lalt cap t al oraşului maiă ă ă ă este o femeie cu obrazul urît şi deodat b trîn. Pandoraă ă Mladian doarme uns cu alifii sub masca de bandajeă elastice. E r v şit aşternutul, r v şite sînt pernele,ă ă ă ă aruncat în mijlocul camerei e rochia de flac r roşie. Seă ă ă afl batista şi fulare crîmpo ite de unghii, un vas de cristală ţ sf rîmat, borcane zvîrlite în nd ri. Toate vestigiile uneiă ţă ă crize de nervi.

În atelierul pictorului cu scoar e vechi, icoane şiţ panoplii de arme, a str b tut cea dintîi însuli are deă ă ţ soare. Joac în oglind . Şi în oglind se vede b rbatulă ă ă ă îmbr cat în halatul de catifea neagr , apropiindu-se şiă ă dep rtîndu-se de şevalet, cu be ele de c rbune în mîn .ă ţ ă ă Schi eaz din tr suri rapide un desen. Un obraz chinuitţ ă ă prin somn de o durere ascuns . Un obraz de femeie, ună obraz de copil , îngust, ar miu. Umbra genelor e preaă ă lung , nu mai pare natural . O şterge, scurtînd-o, cu oă ă atingere de deget. A scîncit copila, fe meia prin vis: „Pamih”... Pictorul o examineaz cu r ceal ,ă ă ă confruntîndu-şi desenul cu liniile vii, dureroase. E satisf cut. Se apropie de fereastr . Scoate din buzunar şiă ă desp tureşte un prospect al unei agen ii de voiaj. Mîineă ţ va fi în vagon. Peste dou zeci şi patru de ore în cabinaă

296

Dumineca Orbului

vaporului. Nimic nu-i schimbat. El nu-şi turbur via aă ţ pentru o femeie, pentru o copil .ă

Desenul va supravie ui printre tot ce a f cut el maiţ ă bun. E tot ce-i r mîne într-adev r pre ios, dup o femeie,ă ă ţ ă dup o copil .ă ă

Priveşte pe geam diminea a sc ldat în soare, vibra ia,ţ ă ă ţ intens a luminii.ă

Pe geam priveşte la cerul înalt şi Ion Idiceanu, în c maşa lui sleit de sudori. N-a închis ochii. Toată ă ă noaptea a durat planuri. P dure, ozon, teras deă ă sanatoriu... Aprinde un cap t de igare din g oacea golită ţ ă ă de ou. Malec, peştele roşu, îl cerceteaz cu ochii holba i şiă ţ tîmpi, imobil în apa filamentoas din borcanul cilindric.ă

Şi alte şi alte ferestre se deschid. începe via a s curgţ ă ă ca ieri şi ca mîine. Nimic nu-i schimbat şi nimica nu-i nou. În fiecare cas au fost şi vor fi un mort, o am gire, o nă ă ă-dejde, o înşelare. Nimica nu-i nou.

Totul a mai fost.Un loc gol pe lespedea de piatr de la Gr dinaă ă

Tînc beasc i, unde a stat un orb adîncind, rotunjind şiă ă lustruind scaunul vreme de treizeci, de patruzeci de ani. Nu va mai sta. Îl vor c uta trec torii o zi, o s pt mîn , oă ă ă ă ă lun . Va r s ri în locu-i alt orb.ă ă ă

Totul va fi cum a mai fost.Via a curge ca ieri, ca alalt ieri, de o veşnicie.ţ ă

Vînz torul de gazete r cneşte în v zduhul sonor ală ă ă dimine ii:ţ

— Univers! Diminea a!ţ Ziarul!Faptele diverse nu dureaz mai mult de o zi.ăÎn c mara alb , curat şi scund , orbul lui Dumnezeu aă ă ă ă

în epenit în straiul negru-verzui, cu rozeta de decora ie laţ ţ butonier , cu ochii de marmor c sca i spre tavan. S-aă ă ă ţ r cit. O musc se plimb pe fruntea lucie, îşi ştergeă ă ă picioarele, se întoarce: e o musc albastr de cadavru. Peă ă uşa trîntit de perete adie o suflare de vînt. Iar adiereaă

297

Cezar Petrescu

mişc p rul m t sos şi alb, înv lurîndu-l cum înfioară ă ă ă ă ă departe în cîmpuri firul viu şi verde al lanurilor.

Acolo, o ciocîrlie se mai înal la cer cu tril cristalin, cuţă aripi înc jil vite de rou .ă ă ă

Aci, un glas r guşit din strad în strad :ă ă ă— Universul! Diminea a!ţ Ziarul!...

---- Sfîrşit ----

298