10_ Programe Ale PP

Programe ale producţiilor redacţionale

Conf. univ., Dr.

Georgeta Stepanov

Catedra Teoria şi Practica Jurnalismului,

FJŞC, USM

Obiective:

Programul maximal al producţiilor redacţionale

Programul minimal al producţiilor redacţionale

I. Programul maximal al producţiilor redacţionale

Gazetarii şi instituţiile de presă, pe care aceştia le reprezintă şi în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, formează ceea ce se numeşte un „câmp jurnalistic”.

Câmpul jurnalistic reprezintă „terenul” care permite manifestarea unei logici specifice impusă lumii jurnalistice prin intermediul constrângerilor şi al supravegherii, pe care oamenii de presă o exercită unii asupra altora şi pe a căror respectare se bazează reputaţia lor profesională.

Câmpul jurnalistic

Activitatea oricărei publicaţii, indiferent de regimul de periodicitate sub care apare, nu se desfăşoară la întâmplare, sub presiunea evenimentelor şi a fluxului informaţional.

Faptul se datorează: capacităţii de receptare selectivă, pe care

trebuie să o posede orice ziar, informaţiilor cu cel mai înalt grad de actualitate

şi, în acelaşi timp, cu o mare semnificaţie, puterii de a stârni interesul cititorului.

Câmpul jurnalistic

Aceste cerinţe, puse în valoare de procedeele specifice actului jurnalistic, determină specificitatea câmpului jurnalistic al fiecărei PP.

Câmpul jurnalistic nu este un teren static. El este permanent supus influenţelor exercitate de piaţa informaţională (structură, consistenţă, concurenţă) şi de cititori (mai precis, de cota de audienţă).

Câmpul jurnalistic diferă de la o publicaţie la alta şi este organizat graţie programelor editoriale ale PP.

Programe editoriale ale PP

Identificăm două tipuri de programe editoriale: programul maximal, programul minimal.

Programul maximal

Programul maximal al publicaţiei include obiectivele generale, pe termen lung ale PP şi devine cunoscut odată cu apariţia manifestului redacţional.

Cititorul ia cunoştinţă de intenţiile publicistice, de ideile, care vor sta la baza activităţii redacţionale de-a lungul timpului din articolul-program. Aici sunt prezentate sintetic.

Manifestul redacţional, expus în articolul-program, este publicat chiar în primul număr al PP şi conţine dezvăluirea strategiei care va sta la baza viitoarelor ediţii, adică conţine programul maximal al PP.

Programul maximal

Programul maximal cuprinde, în general: profilul şi obiectivele publicaţiei, scopurile şi obligaţiile profesionale, modalităţile tactice folosite pentru aproprierea

acestor obiective.

Publicaţia îşi divulgă intenţiile pe care vrea să le atingă de-a lungul întregului ei demers publicistic, în semn de respect faţă de potenţialii ei cititori şi ca un posibil argument în favoarea credibilităţii ei.

II. Programul minimal al producţiilor redacţionale

Programul minimal reprezintă procesul de planificare a activităţilor curente în presă. El are menirea:

să echilibreze factorul imprevizibil, permanent existent în câmpul jurnalistic;

să asigure coerenţa şi stabilitatea activităţii secretariale care se bazează pe producţia publicistică deja realizată;

să asigure actualitatea producţiei publicistice.Programul minimal este o măsură de igienă şi

securitate profesională.

Componente ale programului minimal

Programul minimal are, de fapt, două componente: a) Prima este alcătuită din ceea ce îşi propune

să înfăptuiască, de la o zi la alta, de la un interval de timp de obicei, scurt, la altul, fiecare departament (secţie) al redacţiei şi, în cadrul lui, ceea ce jurnaliştii au de gând să elaboreze pentru numărul proxim al publicaţiei;

b) A doua este, de fapt, sumarul la zi, care se stabileşte în cadrul şedinţei de sumar şi care ia, în mod obişnuit, în discuţie tocmai produsul jurnalistic al departamentelor redacţionale.

Specificul programului minimal

Conceperea şi elaborarea unui ziar este un proces dinamic, aflat într-o dependenţă cu evenimentele care se succed, cu faptele care se derulează la un moment dat în societate. Planificarea jurnalistică are trăsături specifice, determinate de:

a) profilul publicaţiilor, b) aria lor de răspândire şi de acţiune, c) periodicitate, d) numărul de pagini, e) structura tematică, j) formatul, g) de ceea ce se numeşte „stilul casei”.

Diagrama-tip de concepere a programului minimal

La baza unei astfel de diagramei-tip stau câteva (10) principii, între care:

1. Cuprinderea teritorială. Îndeosebi, în cazul publicaţiilor destinate ariei naţionale, fiecare departament trebuie să urmărească, prin articolele pe care le produce, acoperirea tuturor zonelor unde se difuzează ziarul. O asemenea preocupare are să influenţe semnificativ asupra gradului de audienţă al publicaţiei şi, de asemenea, asupra relaţiei de tip feed-back cu cititorii.


2. Varietatea tematică. Diversitate tematică înseamnă, la urma urmei, pluralitate informaţională şi, în consecinţă, atractivitate sporită pentru public.

3. Diversificarea modalităţilor de expresie, adică a genurilor publicistice. Se asigură, pe această cale, dinamismul absolut necesar unui ziar, mai ales, dinamism atent urmărit şi dozat de către echipele de „scoatere” a publicaţiilor, ceea ce contribuie şi la creşterea cotei de interes pentru cititori.


4. Ponderea tematică. În economia ziarului, în funcţie de structura sa tematică, stabilită iniţial, un anumit grup de teme are preponderenţă (de exemplu, cele economice sau sociale etc.)

5. Problemele prioritare. În cadrul fiecărui grup tematic, subiectele sunt ierarhizate plecând de la importanţa şi oportunitatea tratării lor în contextul problematicii momentului.

6. Frecvenţa abordării. Insistenţa exagerată asupra unor teme poate duce la banalizarea lor.


7. Diversitatea semnăturilor. Se urmăreşte ca în fiecare număr de ziar să existe cât mai mulţi autori, ceea ce asigură varietatea stilistică cerută, de obicei, de publicaţiile dinamice şi interesante.

8. Raportul dintre semnăturile personalului redacţional si cele ale colaboratorilor externi. Balanţa trebuie să se încline în favoarea jurnaliştilor-titulari, adică angajaţi ai publicaţiei respective.


9. Respectarea dalelor, zilelor şi locurilor de apariţie a rubricilor fixe. Apar şi situaţii când, dincolo de activitatea curentă a publicaţiilor, sunt temeiuri pentru a fi concepute unele acţiuni speciale de presă (de pildă, o campanie electorală). În asemenea cazuri, este pusă la punct (de unul sau mai multe departamente ale ziarului) o strategie proprie campaniei respective, stabilindu-se şi direcţiile principale de acţiune precum şi forţele redacţionale ce vor fi angrenate.


10. Planificarea pe anotimpuri. A se lua în calcul faptul că există probleme de sezon permanent prioritare pentru publicaţie. Între acestea:

a) Probleme pe domenii (Ex. Domeniul educaţiei);

b) Evenimente religioase;

c) Evenimente laice: festivaluri, expoziţii, concursuri etc.

Planificarea reduce incertitudinea activităţii curente de concepere a publicaţiilor şi contribuie la asigurarea continuităţii şi coerenţei procesului de editare.

Programul minimal

Planificarea înseamnă o ierarhizare a realităţii, în sfere de interes, în conformitate cu scopurile şi criteriile unor instituţii, în aşa fel încât echipele jurnalistice să poată şti dinainte unde să se deplaseze, pentru cât timp, cu ce proiecţie tematică şi cu ce obiective.

Astfel înarmate, echipele de jurnalişti îşi realizează misiunea cu mai multă eficienţă, se întorc la timp în redacţii şi pot procesa materialul strâns fără a perturba orarul de producţie al publicaţiei.

Vă mulțumim !!!

10_ Programe Ale PP

Documents

Transcript of 10_ Programe Ale PP