3

Ne trezim la 5 dimineaţa. Alexandru adică. Cu gândul de a ajunge la Tsukiji-Piaţa de Peşte. Trag de Andreea să se trezească. Lupte grele. În cele din urmă coborâm la micul dejun, păpăm repede, şi îi spun recepţionerei unde mergem, aşa, să ştie şi ea... Fata se bucură să audă că suntem interesaţi să vedem cea mai mare piaţă de peşte din lume şi ne roagă să aşteptam o secundă să verifice pe internet, că nu e sigură dacă e deschisă în această dimineaţă. După o cercetare rapidă, fata ne anunţă dezamăgită că astăzi e închisă, dar că mâine putem merge.

14.02.2010Tokyo, Palatul Imperial

4

Aşadar oprim brusc motoarele, dar ne revenim iute şi schimbăm planul. Îndreptăm cârma către Palatul Imperial, acolo unde bat inimile la toţi Japonezii, pentru His Im-perial Majesty the Emperor of Japan, Majestatea Sa Imperială Împăratul Japoniei, Komatsu Akihito. Pe consoarta lui o cheamă Her Imperial Majesty The Empress of Japan, Împărăteasa Michiko (întregul nume = Shōda Michiko). Nu că am fi sperat să-i vedem şi să le facem cu mâna, dar să fim în Tokyo şi să nu trecem pe la Împărat... nu se face...aşa că ne-am pregătit de o vizită neoficială şi neanunţată. Dacă pe Împărat şi Împărăteasă îi cheamă cum îi cheamă şi pe noi ne cheamă Alexandru şi Andreea şi ne ducem de bună voie şi nesiliţi de nimeni spre epicentrul statului nipon.

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

Ajungem la intrarea Palatului Imperial parcurgând un imens parc învelit de o pajişte impecabilă presărată cu pini şi cu alei pietruite. Respirăm aer curat, cerul e albastru, iarba, plantele, pietrele, totul pare scos din cutie. Prima dată am zis că e aşa numai în jurul Împăratului, dar aşa e toată Japonia, o imensă grădină, o altă planetă împrăştiată pe câteva insule, un spaţiu aglomerat dar atât de ordonat şi civi-lizat încât comparând ce vezi şi simţi cu restul lumii, nu găseşti corespondent...

17

18

19

20

21

Ne oprim la podul Nijubashi, ultima zonă destinată publicului. Dincolo au voie numai Samuraii Imperiali. Suntem printre primii vizitatori ai dimineţii şi aşteptăm un pic până gardienii aranjează culoarele destinate privitorilor şi cohortelor de chi-nezi nedisciplinaţi veniţi buluc cu autocarele, să se îmbrâncească peste noi, în sin-gurul loc de unde se poate admira silueta sveltă a reşedinţei familiei imperiale.

22

23

Ne aruncăm dezaprobatori priviri cu subînţeles când Andreea descifrează graiul grupurilor “organizate” de excursionişti îmbrăcaţi la trening, înghiontindu-se, urcându-se pe gardul interzis, grăbiţi să facă o poză de grup. Turul chinezilor termină repede “escala” la Palat şi se aruncă zgomotoşi în autocarele ce îi vor transporta la următoarea destinaţie. Răsuflăm uşuraţi şi ne continuăm în linişte incursiunea către zona Grădinilor Imperiale destinată publicului.

24

25

26

27

Porţile gigantice ne primesc larg deschise în spaţiul ce i-a aparţinut cândva shogunului Tokugawa Ieyasu, cel ce a fost „cel mai cel” shogun începând cu anul 1600 şi de atunci clanul său a condus remarcabil Japonia timp de 250 de ani... n-au mai fost războaie, samuraii au fost puși să învețe și poezie pe lângă mânuirea sabiei neiertătoare… și multe alte lucruri bune…

28

Ziua superbă ne luminează ideal obiectivele turistice cât și obiectivele foto. Mugurii plantelor au înflorit, petalele roz ale prunilor înmiresmează aerul, firele verzi de iarbă tocmai au ieşit la iveală. Un kiosk de vederi poştale ne aduce aminte de părinţi şi de cei ce ne duc dorul şi cumpărăm un set de reproduceri înfăţişînd picturi cu animale şi plante din colecţia imperială. Selectăm cele mai colorate păsări, găini, cocoşi, cocori şi cireşi înfloriţi spre a trimite un semn de viaţă celor dragi.

Grădinile ne bucură sufletul şi ochiul prin aranjamentele armonioase, detali-ile tunderilor copacilor, culorile vii ale plantelor tocmai scăpate din iarnă şi retrezite la viaţă...

29

30

31

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54

55

56

57

58

59

60

Oameni în vârstă se plimbă tacticos, cu mâinile la spate, doi câte doi, perechi înamorate de bunici cu pălăriuţe de turişti, admirând peisajul, lumina şi cu-lorile, trăind din plin acest spectacol al primăverii. Ajungem la o livadă de pruni înfloriţi, unde perechile de bătrînei plimbăreţi se transformă în cei mai vajnici pa-parazzi ai petalelor roze-albe-roşii. Dotaţi cu cele mai performante camere, tunuri foto, trepiede, obiective care mai de care, bătrâneii samurai transformaţi în fotografi profesionişti ne întrec prin euforia şi extazul surprinderii clipei.

61

62

63

64

Asistăm din umbră la o scenă impresionantă: un grup de bătrânei focusează de zor în jurul unei coroane de prun doldora de flori. Din cănd în când declanşează scurt şi verifică imaginea captivă în pixelii senzorului foto. Cu răbdare şi calm aşteaptă clipa când briza uşoară de primăvară încetează și ramurile rămân nemişcate. Tim-pul e stopat cu un click brusc şi precis. Ochii rămân aţintiţi prin ocheanul de len-tile pe staminele umezite, cu pleoapele încremenite larg deschis, spre a nu pierde nici o nano-secundă propice zvâcnetului decisiv. Foşnetul petalelor mângâiate de soare se dizolvă discret cu respiraţiile fotografilor întretăiate de clickurile şi zumzetul obiectivelor ajustate pt compoziţia ideală. La un moment dat, câteva ramuri saltă foșnind, se îndoaie elastic şi câteva petale răzleţe picură în unduirea vântului. Ochii abandonează o clipă obiectivul foto şi privesc concentraţi spre locul freamătului ramurilor. Pleoapele se apropie mijit să clarifice zona suspectă.. Brusc, pupilele se măresc odată cu strălucirea cristalinului, privirea ascuţită se reîntoarce fulgerător la ferăstruica minusculă a camerei, degetele se precipită căutând pe dibuite butoanele principale pentru reglajele diafragmei. Respiraţia devine sacadată şi o ultimă ar-cuire zveltă a coloanei vertebrale încremeneşte toţi muşchii. Amprentele degetului arătător sunt încleștate pe declanşator.

O pată galben-verzuie tresare plină de energie printre petalele zburlite: un piţigoi ciuguleşte nectarul minusculelor stamine. Absolut toţi fotografii din jurul copacului înflorit reacţionează instinctual identic, corpul trecând pe pilot automat, privirea fiind teleghidată magnetic către punctul de impact maxim: pasărica galben-verzuie în împărăţia florilor de prun.

65

66

Picioarele sunt stană de piatră, numai trupul se roteşte insesizabil, urmărind traseul imprevizibil al păsărelei ţopăitoare. Momentul se încarcă de tensiune pe măsură ce păsărica nu încetează din ţopăit. Respiraţia s-a oprit, clikurile s-au oprit, ochii nu mai clipesc, diafragmele sunt dilatate la maxim!!!! Brusc, pasărea se odihnește în bătaia unei raze de soare, înconjurată de petale ca o regină din poveşti....

Ţac click clack zzyoom ziip ţac ţac ţac ziiiip ţac ţac ţac ţac ţac ţac ţac ţac ţac ţac Trrr Trrr Trrr Trrr Trrr Click Click Click Click Click Click Click Click Click Click Click zip zip zip zip zip zip zip zip zip zip zip zip zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click zip ţack click... cic cic cic cic cic cic cic Click Click Click Click Click Click......

...Energia aparatelor foto dezlănţuite forfecheză aerul, mitralierele optice punctează continuu, sunetele mecanice ale diagramelor închise şi deschise nu pot fi întrerupte. Degetul apasă cu forţă butonul declanşator până-n plăsele, pixelii sunt stocaţi de-a valma unii lângă alţii cu viteza nanosecundelor, cardurile de memorie se încing devenind în scurt timp neîncăpătoare. Te aştepţi să fumege butoanele, sa ia foc lamelele blendei, să se topească bateriile sau ceva... clipele încastrate-n dimensiunea digitală comprimă timpul în felii translucente...

67

....pasărea zboară brusc, dispărând din vizorul celor prezenţi...

...linişte...

... se pot auzi petalele căzute ce ating firele de iarbă...

..fotografii rămân încremeniţi, pregătiţi pt. o posibilă revenire a pasărelei în acelaşi loc... după câteva clipe de linişte, tensiunea se dizolvă încet, muşchii se destind, buzele se relaxează şi limba caută parcă gustul lăsat de cel mai bun vin pe bolta palatină...Expresia de euforie şi satisfacţie supremă observată pe faţa unui fotograf japonez ce saliva după acest moment, m-a făcut să zâmbesc şi să-i admir dăruirea şi pasiunea cu care a surprins clipa...

68

69

70

71

72

Ieşim din atmosfera paradisiacă a grădinilor prin porţile gigantice ce protejează intimitatea Împăraţilor şi suntem împresuraţi de alergătorii ce se antrenează pe traseul oficial al Maratonu-lui de Primăvară din Tokyo, manifestare ce va avea loc peste câteva săptămâni. Andreea e impresionată de eveniment şi încearcă să surprindă fotografic pe cei mai vajnici maratonişti. Participanţii ce se antrenează sunt de toate vârstele, dar și de toate națiile. Aleea din jurul Caste-lului forfoteşte continuu de dimineaţă şi până după-masă. Am încercat să-i spun Andreei că alergătorii sunt aceeaşi, că au dat turul castelului de mai multe ori, dar ea nu mă crede şi e convinsă că maratoniştii veneau continuu de undeva…

73

74

Observăm la un moment dat autobuzul roșu cu două nivele ce face turul tur-istic al orașului Tokyo și ne gândim să găsim stația, să dăm o raită cu el prin capitala japoneză, dar după ce aflăm că turul e doar în jurul Castelului Imperial, pe care-l parcursesem 75%... ne dăm bătuți și ne îndreptăm atenția către domeniul culinar… După ce am văzut atâția maratoniști, ni s-a făcut o foameeeee…..

Când pofta de mâncare e potențată și de aromele apetisante provenite din zona unde ne-am hotărât să mâncăm, orice e comestibil e binevenit… Dar problema e că toate restaurantele te îmbie cu oferte care mai de care atrăgătoare, prezentările savuroase ale meniului sunt în competiție permanentă afișând postere colorate, cu specific și preparate de pe toate continentele și țările – Japonia – Italia – Thailanda – China – Rusia – India – Koreea … foarte greu să te decizi, cu toată pofta de mân-care… Într-un final ne decidem, firesc, să mâncăm japonez și intrăm la o tavernă cu specific Tokyonez. Ospătărița zbanghie Yuky, pare că înțelege un pic de engleză, și îi aduce repejor lui Alex o halbă răcoritoare de bere Asahi și Andreei un sake de prune parfumat discret și nu foarte alcoolizat. Din meniu: orez cu alge de mare ce se amestecă cu supa Miso adusă separat, camuflată într-un ceainic. Andreea întreabă ce e cu ceaiul adus şi Yuki ne explică cum să turnăm supa în bolul de orez și în acest fel poți mânca supa cu bețele.

75

76

Pe platouaşul de ceramică pictată e lungit un peşte marinat fript cu wasabi, legume și murăturile casei. Pe alt platouaş, bucăţele de pui fripte cu oarece legume și salată. Pe masă mai avem din partea casei alge de mare uscate ce seamănă cu foițe de metal decupate la ștanță, oțet de prune acrișor-dulce (foarte gustos mmm..mmm) și wasabi, normal. După ce mâncăm, rămânem la masă să scriem vederile pt. cei de acasă. Și mai bem o halbă de bere Asahi.

77

78

Ne luăm la revedere de la Yuky, simpatică și șturlubatică, și la primul colț simțim “chemarea naturii”. Deși am zis că n-o să mai scriu despre acest subiect, nu pot să omit faptul că Andreea a fost în sfârșit super impresionată de experiența trăită în sectorul privat destinat doamnelor. Luminițele, muzica de jazz, curățenia impecabilă, parfumurile, brizele și butoane impreviziile povestite lui Alex, l-au făcut să-și dorească să greșească ușa data viitoare…

79

80

Următoarea destinație din traseu ar fi trebuit să fie o altă grădină, numai că programul de vizitare fiind aproape de final, am schimbat planul şi am ieşit din me-trou la staţia Harajuku. La suprafaţă ne întâmpină o altă lume! Suntem înconjuraţi de specimene ciudate (speciwomene), personaje şi caractere ce parcă au ieșit din paginile cărților de desene animate manga, sau au coborât printre pamânteni din sferele celeste ale personajelor de film japoneze.

81

82

Parada tokyonezelor înnamorate, de la Scufița Roșie și până la Crazy Punk Dolls, este de fapt un stil de modă ce a luat naştere în Japonia sub numele de “Lolita fashion” (GothLoli (ゴスロリ). Numele nu are legătură cu celebra carte scrisă de Nabokov, ci descrie stilul de îmbrăcăminte ce îşi are originile prin anii ’70.

“Cosplay “(コスプレ kosupure) Costume Playing) este curentul de modă practicat de nebunaticele specimene ce vin la staţia Harujuku în speranţa întâlnirii fotografului ce le va pune pe coperta vreunei publicaţii celebre, sau pur şi simplu să impresioneze toţi turiştii ce se bulucesc să le facă poze. Sursele de inspiraţie ale Lolitelor sunt caracterele şi eroii din publicaţiile manga, anime, tokusatsu, comicsuri, BD (benzi desenate), jocurile video, hentai şi filmele fantasy.

Principalele categorii ale Lolitelor se împart în: Gothic Lolita, Sweet Lolita, Classic Lolita şi Punk Lolita.

Ramificaţiile genului cuprind subcategoriile şi temele următoare: Wa Lolita (Waloli, adaptează kimono-ul tradițional la ţinuta de malagambistă a purtătoarei), Qi Lolita similară cu Waloli, dar cu costum chinezesc, Ōji (王子) or Ōji-sama (王子

様) este varianta masculină, Hime Lolita sau Prinţesa, se evidenţiază prin aspectul elegant - aristocratic al stilului, un fel de boierese, chiaburese, bogătaşele genului, Guro Lolita folosesc sânge fals, bandaje şi accesorii să pară rănite, lovite, trăsnite,

83

paciente fugite din saloanele de re-cuperare intensivă, Sailor Lolita arată ca marinarul Seifuku, cămaşă albă şi mini fustiţă plisată albastră, similară uniformelor de şcolăriţe japoneze, ca bătăuşa cu buzdugan din Kill Bill ce o ia în freză de la Uma Thurman.

Aşa am fost şi noi păliţi peste ochi de aspectul Lolitelor de pe podul Harujuku, fără să fim anunţaţi înainte. Mai multe am aflat după ☺))!... Deci data viitoare mergem direct la Harujuku… ce grădini imperiale, zen, qestii???… Harujuku neică, acolo e Centrul Fash-ion, Kilometrul 0 al generaţiei viitoare! Harajuku http://en.wikipedia.org/wiki/Lolita_fash-ion

84

85

După ce ne delectăm privirile cu Lolitele prezente, realizăm că expunerile aparatelor foto nu mai fac faţă mişcărilor surprinse, şi ne dăm seama că e seară. În câteva momente se lasă întunericul și cădem de acord să atacăm Tokyo Tower, locul unde tinerimea tokyoneză își așteaptă perechea de Valentine’s Day şi zona de unde putem cuprinde cât de cât imensitatea capitalei nipone. Deja e întuneric. La baza turnului, o tonetă unde se prepară clătite umplute cu toate fructurile și frișcurile înnebunește simțurile olfactive ale Andreei ce nu ratează momentul… mmm…mmm… cum să ne urcăm în turn fară o delicioasă clătită….mmm….mmm…

86

După ce ne delectăm privirile cu Lolitele prezente, realizăm că expunerile aparatelor foto nu mai fac faţă mişcărilor surprinse, şi ne dăm seama că e seară. În câteva momente se lasă întunericul și cădem de acord să atacăm Tokyo Tower, locul unde tinerimea tokyoneză își așteaptă perechea de Valentine’s Day şi zona de unde putem cuprinde cât de cât imensitatea capitalei nipone.

87

88

89

90

91

92

Ajunşi deasupra oraşului, la 250 m, suntem fascinaţi de luminiţele hipnoti-zatoare ce împânzesc orizontul 360º. De aici admirăm zonele cel mai bine luminate, intersecţia Ginza fiind cea mai intensă. Neoanele aprinse perforează noaptea în milioane de puncte incandescente. Privim lung, pe îndelete, lăsându-ne să plutim deasupra fiecărei puzderii scânteietoare. Dacă de Anul Nou Chinezesc milioanele

93

artificii sufocă cerul şi apoi dispar, aici punctele strălucitoare rămân suspendate etern în noapte, amestecându-se cu stelele... Panorama ne impresionează şi rămâne imprimată profund în amintirile noastre.

Noaptea cuprinde oraşul, dar luminiţele rămân aprinse chiar şi după ce somnul ne învinge în camera noastră, tolăniţi pe covoarele tatami...

…va urma

Drepturile de autor sunt rezervate de Alexandru Ghițescu șiAndreea Pașca. Orice reproducere totală ori parțială a textului sau a imaginilor este strict interzisă fără acordul scris al autorilor.

Copyrights are reserved by Alexandru Ghiţescu and Andreea Pașca. Any total or partial reproduction of text or images is strictly prohibited without written consent from the authors.

© Alexandru Ghițescu și Andreea Pașca - 2010