Biol. Ghizela-Daniela ALEC (VONICA)UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Biol. Ghizela-Daniela ALEC (VONICA)

[REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT]

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA POTENŢIALULUI ORNAMENTAL AL UNOR SPECII

DE CENTAUREA DIN FLORA SPONTANĂ A TRANSILVANIEI ÎN VEDEREA

COMPLETĂRII SORTIMENTULUI CULTIVAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. MARIA CANTOR

CLUJ-NAPOCA

2013

Ghizela D. ALEC (VONICA) Rezumatul tezei de doctorat

1

Către,

Vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată:

„Identificarea şi evaluarea potenţialului ornamental al unor specii de Centaurea

din flora spontană a Transilvaniei în vederea completării sortimentului cultivat”

elaborată de biol. Ghizela Daniela ALEC (VONICA), în vederea obţinerii titlului de

doctor în domeniul Horticultură.

Susţinerea publică a tezei de doctorat va avea loc în data de 26 iulie 2013, la ora 12:00,

în Amfiteatrul Verde din clădirea Institutului Ştiinţele Vieţii al Universităţii de Ştiinţe Agricole

şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.

Comisia de doctorat a fost aprobată în următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. univ. dr. Radu SESTRAŞ - USAMV Cluj-Napoca

Conducător ştiinţific:

Prof. univ. dr. Maria CANTOR – USAMV Cluj-Napoca

Referenţi oficiali:

Prof. univ. dr. Lucia DRĂGHIA – USAMV Ion Ionescu de la Brad Iaşi

Prof. univ. dr. Constantin DRĂGULESCU – ULB Sibiu

Prof. univ. dr. Dumitru ZAHARIA – USAMV Cluj-Napoca

Aprecierile, observaţiile şi sugestiile dumneavoastră, vă rugăm să le trimite-ţi pe adresa

Şcolii Doctorale a USAMV Cluj-Napoca, str. Calea Mănăştur, nr. 3-5, cod 400372, Cluj-Napoca,

sau pe adresa de email: [email protected].


2

CUPRINSUL TEZEI

INTRODUCERE 10

Capitolul 1

ISTORICUL CERCETĂRIILOR SPECIILOR DE CENTAUREA CU POTENŢIAL DECORATIV 12

1.1. Istoricul cercetărilor speciilor de Centaurea 12

1.1.1. Istoricul cercetărilor în România 12

1.1.2. Istoricul cercetărilor în Europa 17

1.2. Importanţa economică a genului Centaurea 25

1.2.1. Utilizarea în scop ornamental 25

1.2.2. Utilizarea în scop medicinal 30

1.2.3. Specii ale genului Centaurea ca specii segetale în culturi agricole 31

1.2.4. Specii ale genului Centaurea cu statut protectiv 32

Capitolul 2

DIVERSITATEA INTERSPECIFICĂ ŞI INTRASPECIFICĂ A GENULUI CENTAUREA DIN

TRANSILVANIA

35

2.1. Poziţia sistematică a speciilor de Centaurea la nivel naţional şi internaţional 35

2.1.1. Subgenul Centaurea 38

2.1.2. Subgenul Cyanus 41

2.1.3. Subgenul Lopholoma 42

2.2. Specii de Centaurea din Transilvania 43

2.2.1. Caracteristici morfologice ale speciilor de Centaurea din Transilvania 43

2.2.2. Corologia şi preferinţele ecologice ale speciilor de Centaurea din Transilvania 61

Capitolul 3

CONSIDERAŢII FIZICO-GEOGRAFICE PRIVIND SPAŢIUL INTRA-CARPATIC STUDIAT 71

3.1. Aşezare geografică şi limite 71

3.2. Caracteristici geologice 72

3.3. Relieful 72

3.4. Hidrografia 74

3.5. Clima 74

3.6. Solurile 75

CONTRIBUŢII PERSONALE

Capitolul 4

OBIECTIVELE CERCETĂRII 76

4.1. Obiectivele cercetării morfologice în cadrul genului Centaurea din Transilvani 76

4.2. Obiectivele cercetării de aclimatizare a speciilor din genul Centaurea cu potenţial

decorativ

77

Capitolul 5

MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE 79

5.1. Materiale şi metode folosite în cercetarea morfologică a speciilor de Centaurea 79

5.1.1. Material biologic utilizat pentru cercetare 79

5.1.2. Metode de cercetare de teren a speciilor de Centaurea 81

5.1.3. Metode folosite în cercetarea de laborator a speciilor de Centaurea 86

5.2. Materiale şi metode folosite în cercetarea de aclimatizare a speciilor de Centaurea

cu valoare decorativă

90

5.2.1. Material biologic utilizat 90

5.2.2. Metode de cercetare folosite în teren 91

5.2.3. Metode folosite în cercetarea de laborator 92

Capitolul 6

REZULTATE ŞI DISCUŢII 94

6.1. Cercetări morfologice în cadrul genului Centaurea din Transilvania 94


3

6.1.1. Subgenul Centaurea s. str. 94

6.1.2. Subgenul Cyanus 175

6.1.3. Subgenul Lopholoma 178

6.2. Cercetări privind particularităţiile morfologice şi ecologice ale speciilor de Centaurea

cultivate în condiţii de grădină

193

6.2.1.Centaurea stenolepis subsp. ratezatensis (Prod.)(comb. nov.) 195

6.2.2. Centaurea orientalis L. 208

6.2.3. Centaurea atropurpurea Waldst. et. Kit 217

6.3. Cheia de determinare a genului Centaurea din Transilvania 231

Capitolul 7

CONCLUZII GENERALE 237

BIBLIOGRAFIE 247

INDEX ALFABETIC AUTORI 262

INDEX TABELE 268

INDEX FIGURI 273

INDEX PLANŞE FOTO 276

ANEXE 280

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE, CU SUBIET DIN TEZĂ 283

REZUMAT ÎN LIMBA ŞI ENGLEZĂ 285

CUVINTE CHEIE

Genul Centaurea

Diversitate intraspecifică

Morfologie şi morfometrie

Polimorfism

Poliploizi

Hibridare

Sistematică

Analize de ordinaţie

Analize de clasare

Canoco software

Past software

Aclimatizare

Cheie dicothomică

Transilvania


4

INTRODUCERE

Genul Centaurea este considerat, din punct de vedere al clasificării sistematice, un

grup de plante critic. Această situaţie se datorează, în principal numărului mare de hibrizi

naturali ai speciilor existente cu grad ridicat de polimorfism rezultat în urma capacităţii

hibridare a acestora, descrierilor incomplete, minimale şi neclare pentru speciile

cunoscute, lipsa descrierilor pentru multe din specii, decenii în care acest grup nu a fost

studiat preluându-se date de la începutul secolului XX, date contradictorii privind

distribuţia lor geografică. Toate aceste au condus la „marginalizarea” genul în România şi

neabordarea acestui grup în cercetările ştiinţifice.

Problemele taxonomice nerezolvate până în prezent la care se adăugă şi faptul că

centaureele sunt în majoritatea lor, plante de înălţimi mari, relativ dificil de colectat şi de

păstrat într-un ierbar, frecvent atacate de insecte, i-a determinat pe specialişti să evite

studiul acestui grup. Foarte des au apărut, în literatura de specialitate sau în discuţii

personale comentarii de genul: „nu se pot determina corect...”, „nimeni nu ştie ce specie/

hibrid este această plantă...”, „statutul acestui taxon este incert...” etc.

Abordarea unei astfel de teme de studiu, cercetarea Centaureelor, a plecat şi de la

constatarea vidului informatic, singurele cercetări taxonomice ale grupului se datorează

studiilor elaborate de Iuliu Prodan şi Erasmus Nyárády, renumiţi atât în România cât şi

peste hotarele ţării (PRODAN & NYÁRÁDY, 1964). Este destul de dificil de umplut golul

lăsat de cei doi mari botanişti dar cercetările abordate aduc contribuţii la clarificarea unor

probleme taxonomice şi mai ales vor stimula cercetarea acestui grup. Pe de altă parte,

centaureele sunt plante foarte atractive pentru decorarea parcurilor, grădinilor,

balcoanelor sau ca flori tăiate în buchete sau aranjamente florale. În acest sens, motivaţia

studierii acestor plante se datorează şi valorilor ornamentale oferite de varietatea

culorilor, robusteţii şi frumuseţii lor. Pe de altă parte şansa de a elucida probleme

taxonomice, sistematice oferă satisfacţii profesionale şi intensifică studiile asupra

grupului.

Datorită numărului mare de specii identificate în cadrul genului, cercetările au fost

reduse doar la nivelul Transilvaniei, zonă interesantă din punct de vedere al factorilor

climatici şi al formelor de relief. Refugiul intramontan reprezentat de această zonă,


5

adăposteşte o floră şi o vegetaţie diversificată, printre care se regăsesc un număr mare de

specii de Centaurea dar şi rarităţi în flora României sau a Europei.

Impactul antropic simţit frecvent în timpul studiilor de teren, impune luarea unor

măsuri pentru protejarea, conservarea şi cercetarea acestor specii.

Lucrarea de faţă este structurată pe 7 capitole, conţine un număr de 318 pagini

unde se regăsesc 75 tabele, 45 figuri şi grafice şi 40 de planşe foto. Primele trei capitole

au un caracter general şi informaţional, iar ultimele capitole reprezintă contribuţii

personale. Capitolul 6, Rezultate şi discuţii, a fost împărţit în trei subcapitole, din care

primul, abordează problemele taxonomice şi morfologice ale genului Centaurea din

Transilvania, al doilea, reprezintă datele înregistrate în urma aclimatizării unor specii de

Centaurea în condiţii de grădină şi al treilea reprezintă cheia dicothomică a genului

Centaurea la nivelul Transilvaniei.

Pentru documentare în vederea înţelegerii corecte, a temei luate în studiu, a

organizării cercetărilor, a executării observaţiilor şi determinărilor, a calculului statistic

aplicat rezultatelor obţinute, a interpretării şi modului de prezentare a rezultatelor şi în

final a elaborării tezei de doctorat, au fost consultate 205 de titluri bibliografice. Pe lângă

lista bibliografică, teza mai cuprinde indexul alfabetic al autorilor, indexul tabelelor,

graficelor, planşelor foto şi anexa. Rezultatele preliminare, obţinute pe parcursul anilor

de cercetare, au fost concretizate în 10 lucrări ştiinţifice prezentate şi publicate în cadrul

unor simpozioane naţionale şi internaţionale (a se vedea lista lucrărilor publicate sau în

curs de publicare cu subiect din teza de doctorat, anexată tezei).

CAPITOLUL 1

ISTORICUL CERCETĂRILOR SPECIILOR DE CENTAUREA

1.1. ISTORICUL CERCETĂRILOR SPECIILOR DE CENTAUREA ÎN ROMÂNIA ŞI EUROPA

Studiile pe acest gen au început odată cu apariţia primelor cercetări floristice,

realizate de diverşi botanişti pe teritoriul Transilvaniei. Cea mai însemnată cercetare a

genului, la nivel naţional o atribuim profesorului dr. Iuliu Prodan, de la Academia de

Agricultură Cluj (astăzi USAMV Cluj-Napoca), căruia îi datorăm prima monografie a


6

genului Centaurea (1930), în care a descris mai mulţi taxoni şi hibrizi din împrejurimile

Clujului dar şi din Dobrogea. Această monografie conţine 168 de taxoni identificaţi pe

teritoriul României, incluzând şi hibrizii acestora. O perioadă îndelungată, monografia,

rod al muncii depuse de Prodan, a constituit o importantă sursă bibliografică

fundamentală (singura de altfel) pentru botanişti, deoarece, autorul nu numai că a descris

speciile dar le-a redat grafic şi elementele de detaliu a inflorescenţelor, aspecte foarte

importante în recunoaşterea speciilor.

Pe lângă lucrările lui Prodan, o semnificaţie deosebită în evoluţia studiului genului

Centaurea la nivel naţional şi transilvănean, au avut şi studiile lui Nyárády, care a

încercat rezolvarea „misterului” variabilităţii morfologice al acestui gen, descriind

numeroşi taxoni şi hibrizi (NYÁRÁDY, 1943(a), 1943(b)).

În prezent, cercetările floristice făcute pe genul Centaurea, s-au axat pe

determinarea speciilor din România şi Podişului Transilvaniei şi s-au bazat pe

informaţiile oferite de publicaţiile străine, ridicând în acest mod, calitatea informaţiilor

legate de problematica genului Centaurea. Aceste lucrări atrag atenţia asupra

variabilităţii morfologice şi hibridării acestor specii, precizând că adeseori sunt

insuficiente doar informaţiile oferite de caracterele morfologice în determinarea şi

separarea lor, iar cercetările trebuie completate cu informaţii cariologice şi corologice

amănunţite. Ţinând cont de aceste aspecte, mai multe specii din flora României au fost

trecute în sinonimii sau au fost greşit identificate (CIOCÂRLAN, 2009). Astfel, Ciocârlan

(2009) în comparaţie cu Prodan (1930), reduce numărul de specii certe de pe teritoriul

României, de la câteva sute, la 54 de specii şi consideră prezenţa unor specii ca fiind

îndoielnică sau introduse eronat în flora României (CIOCÂRLAN, 2008, 2009).

În ceea ce priveşte sistematica speciilor ce aparţin genului Centaurea, semnalăm

că ultima abordare a acestui gen, a fost făcută în România, de către Iuliu Prodan în 1930

şi a avut ca bază punctul de vedere al lui Augustus von Hayek (1901) care a fost o

abordare mai puţin conservativă, împărţind genul în şapte subgenuri.

Pe plan european, genul Centaurea a fost intens studiat, dovadă sunt numeroasele

studii privind sistematica grupului, actualizarea denumirii speciilor, distribuţia geografică

a acestuia (BENTHAM & HOOKER, 1873; BREMER, 2004; CASSINI, 1829; FLANN şi colab.,

2010; GREUTER, 2006–2009; KOUTEKÝ şi colab., 2012; PÉTIT şi colab., 2001; TUTIN şi


7

colab., 1964-1980; EURO+MED, 2006; Flora Europaea-http://rbg-web2.rbge.org.uk). De

asemenea, taxonii, cu poziţii incerte, au constituit tema unor studii aprofundate şi din

punct de vedere genetic şi palinologic care au uşurat decizia de poziţionare în sistemul

filogenetic.

Cele mai importante studii la nivel european, au adoptat clasificarea

conservaţionistă a genului Centaurea, reunind cele şapte genuri ale lui Bentham şi

Hooker, (1873) în trei subgenuri (Centurea s. str., Cyanus, Lopholoma), delimitare care a

fost confirmată şi de studii moleculare, palinologice şi biogeografice (FONT, 2007;

GARCIA-JACAS şi colab., 2001; SUSANNA şi colab., 1995; WAGENITZ & HELLWIG, 1996).

Pe de altă parte, numărul speciilor din cadrul genului a fost în continuă schimbare,

în funcţie de evoluţia studiilor genetice şi morfologice. Astfel, speciile din vechiul

subgen Centaurea, au devenit acum genuri separate, Rhaponticum şi Phesellus, şi au

exclus din actualul gen, speciile C. ruthenica şi C. marschalliana şi au inclus în genul

Centaurea, pe baza analizelor genetice, specia Cnicus benedictus (AGABABIAN, 1997;

ŐZLER şi colab., 2009).

1.2. IMPORTANŢA ECONOMICĂ A GENULUI CENTAUREA

Speciile genului Centaurea au intrat în vizorul specialiştilor, datorită calităţilor

ornamentale dar şi a importanţei curative. La nivel naţional, în cultură sunt introduse ca

specii decorative, doar una sau două specii autohtone, restul fiind specii exotice care s-au

adaptat mai uşor la condiţiile pedoclimatice.

În cursurile de Floricultură specială sunt incluse descrieri privind particularităţile

decorative doar la câteva specii de Centaurea: C. moschata, C. cyanus, C. dealbata, care

sunt importate din străinătate (BUTA şi colab., 2009; CANTOR & ZAHARIA, 2002;

CANTOR & POP, 2005). Ca atare, culturile floricole, parcurile, grădinile şi jardinierele

sunt private de prezenţa frumoaselor “albăstrele” din flora autohtonă.

Ca şi plantă medicinală, C. cyanus L. (albăstriţa) este recunoscută, deoarece planta

prezintă proprietăţi diuretice, astringente, stomahice, hipoglicemiante, antiinflamatoare

oftalmologice şi calmante (ALEXAN şi colab., 1988; COICIU & RÁCZ, 1962;

DRĂGULESCU, 1995, 2008; PÎRVU şi colab., 2008).


8

Atenţia specialiştilor agronomi s-a îndreptat asupra speciei C. cyanus atunci când

au devenit o ameninţare pentru culturile de păioase, acţionând în acest sens, dar totodată

ducând la reducerea populaţiilor din inventarele floristice (CIOCÂRLAN, 2004).

Din punct de vedere al speciilor cu statut protectiv, din lista cu plante protejate

prezentate în Anexa II b din Directiva Habitate (92/43/EEC), în România doar doi taxoni

de Centaurea sunt ameninţaţi cu dispariţia la nivel european. La nivel de Transilvania,

printre speciile cu statut protectiv se enumeră trei specii de Centaurea endemice: C.

phrygia L. ssp. rarauensis (Prod.) Dostál, ssp. ratezatensis (Prod.) Dostál şi C.

pinnatifida Schur. (DIHORU & PÂRVU,1987; DIHORU & NEGREAN, 2009; DOSTÁL, 1976;

SÂRBU şi colab, 2007).

CAPITOLUL 2

DIVERSITATEA INTERSPECIFICĂ ŞI INTRASPECIFICĂ

A GENULUI CENTAUREA DIN TRANSILVANIA

Genul Centaurea Lineé face parte din familia Asteraceae (Compositeae), tribul

Cardueae, subtribul Centaurineae. În ceea ce priveşte sistematica infragenerică este

coroborată cu analizele morfologice, genetice, palinologice şi cele de distribuţie

geografică (SUSANNA & GARCIA-JACAS, 2007).

La momentul actual, în România, nu există un sistem de clasificare clar, actualizat,

care să ţină cont de studiile moleculare recent apărute, sau de studiile biogeografice, de

aceea în acest studiu se va adopta clasificarea sistematică propusă de Garcia-Jacas şi

Susanna (1992) care se suprapune în mare parte peste clasificarea oferită de Wagenitz şi

Hellwig (1996) (Tab. 2.1). Speciile identificate în teritoriul Transilvaniei sunt încadrate

sistematic la tei subgenuri (Centaurea s. str., Cyanus, Lopholoma) şi opt secţii

(Acrolophus, Jacea, Lepteranthus, Calcitrapa, Cnicus, Cyanus, Protocyanus,

Acrocentron).

Din subgenul Centaurea s. str. s-au identificat pe teritoriul Transilvaniei

următoarele specii: C. stoebe, C. micranthos, C. diffusa, C. reichenbachii, C. triniifolia,

C. jacea cu subsp. banatica şi angustifolia, C. nigrescens, C. phrygia cu subsp. phrygia,


9

erdneri, pseudophrygia, indurata, ratezatensis, carpatica, rarauensis, C. stenolepis, C.

macroptilon subsp. oxylepis, C. uniflora subsp. nervosa, C. calcitrapa, C. sostitialis,

Tabelul 2.1.

Clasificarea sistematică a speciilor identificate în Transilvania*

Subgen

Subgenus

Secţie

Section

Subsecţie

Subsection

Specie

Species

Centurea s.str.

Acrolophus

(Acrolophus,

Willkommia,

Phalolepis)

Maculosae

C. stoebe

subsp. stoebe

subsp. micranthos

C. reichenbachii

C. triniifolia

Cylindraceae C. diffusa

Jacea Jacea (Juss.) Koch

C. jacea

subsp. angustifolia

subsp. bannatica

Nigrescentes, C. nigrescens

Lepteranthus (DC.)

DC Phrygia

C. phrygia

subsp. phrygia

subsp. erdneri

subsp. pseudophrygia

subsp. indurata

subsp. carpatica

subsp. ratezatensis

subsp. rarauensis

C. stenolepis

subsp. razgradensis

subsp. stenolepis

C. uniflora subsp. nervosa

C. macroptilon subsp.

oxylepis

Calcitrapa

Eucalcitrapa

C. calcitrapa

C. iberica

Mesocentron C. solstitialis

Cnicus - C. benedicta

Cyanus

Cyanus - C. cyanus

Protocyanus

C. triumfetti

subsp. axillaris

subsp. triumfetti

subsp. adscendens

subsp. stricta

subsp. pinnatifida

C. mollis subsp. mollis

Lopholoma Acrocentron

Acrocentron C. atropurpurea

Lopholoma

C. orientalis

C. kotschyana

C. scabiosa

subsp. spinulosa

*după / after: Garcia-Jacas & Susanna, 1992; Wagenitz & Hellwig, 1996


10

C. iberica, C. benedicta. C. cyanus, C. mollis, C. triumfetti subsp. axillaris, stricta,

adscendens, pinnatifida menţionate în flora Transilvaniei, fac parte din subgenul Cyanus,

iar C. orientalis, C. atropurpurea, C. kotschyana, C. scabiosa şi subspecia spinulosa sunt

reprezentanţii subgenului Acrocentron.

CAPITOLUL 3

CONSIDERAŢII FIZICO-GEOGRAFICE PRIVIND SPAŢIUL

INTRA-CARPATIC STUDIAT (TRANSILVANIA)

Zona intra-carpatică a României, pe suprafaţa căreia s-au făcut studiile de

morfologie a genului Centaurea, se suprapune cu spaţiul istorico-geografic al

Transilvaniei.

Această zonă cuprinde depresiunea colinară a Transilvaniei,care este unitatea

fizico-geografică centrală a ţării noastre dar şi limitele sale exterioare reprezentate de

abrupturile celor trei ramuri muntoase:Carpaţii Orientaliîn est; Carpaţii Meridionali în

sud; Carpaţii Occidentali prin grupa Munţilor Apuseni şi jugul intracarpatic în vest.

CAPITOLUL 4

OBIECTIVELE CERCETĂRII

În vederea realizării scopului, privind identificarea speciilor de Centaurea cu

valoare decorativă din flora spontană a Transilvaniei şi îmbogăţirea sortimentului

cultivat, obiectivele au fost împărţite în două părţi: obiective legate de identificarea,

diversitatea morfologică şi sistematică a speciilor de Centaurea din flora Transilvaniei şi

obiectivele legate de aclimatizarea speciilor de Centaurea cu valoare decorativă în

condiţii de grădină.


11

CAPITOLUL 5

MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

Pentru rezolvarea problemelor legate de taxonomie s-au făcut studii mai

amănunţite pe speciile care se încrucişează relativ uşor dând naştere unui număr mare de

indivizi polimorfici. Speciile de Centaurea polimorfice identificate în flora spontană a

Transilvaniei care au fost urmărite în in-situ sunt: C. stoebe, C. jacea, C. phrygia şi

celelalte specii care fac parte din grupul Phrygia (C. phrygia subsp. indurata, C. phrygia

subsp. pseudophrygia, C. phrygia subsp. ratezatensis, C. stenolepis şi C. uniflora subsp.

nervosa). Pe lângă aceste specii polimorfice au fost monitorizate în flora spontană a

Transilvaniei şi speciile care prezintă un potenţial decorativ: C. cyanus, C. orientalis, C.

atropurpurea şi C. mollis.

Pentru atingerea obiectivelor legate de aclimatizarea unor specii de Centaurea cu

valoare decorativă s-au urmărit în condiţii de grădină speciile: C. phrygia subsp.

ratezatensis (C. stenolepis subsp. ratezatensis comb. nova), C. orientalis şi C.

atropurpurea.

Pe lângă materialul biologic studiat, pentru observaţiile şi măsurătorile din teren şi

laborator s-au folosit un şubler electronic (Powerfix), Microscopul Digital USB (zoom

400X), Microscopul optic trinocular B4 OPTECH, Novex lupă stereo (40X) şi şublerul

electronic.

Pentru fiecare specie, s-au făcut pe aproape fiecare organ vegetativ (tulpină,

frunză, inflorescenţă, floare, foliole bracteale şi achene), mai multe măsurători

morfologice (cantitative, calitative şi rapoarte). Numărul caracterelor a diferit în funcţie

de particularităţile morfologice a fiecărei specii.

Ca şi metode de interpretare a diferenţelor morfologice apărute la unele specii

polimorfice, s-au folosit metode statistice de ordinaţie şi clasare realizate cu ajutorul

pachetelor PAST-Paleontological Statistics.2.15 (HAMMER, 1999-2012) şi CANOCO

pentru Windows 4.5 (TEER BRAAK & ŠMILAUER, 2002).

În România, analizele de ordinaţie şi clasificare aplicate pe genul Centaurea,

reprezintă abordări noi care au rolul de a clarifica diferenţierile morfologice apărute la

unele specii. Studiile morfologice pe genul Centaurea care au constituit baza analizelor,


12

au fost realizate în perioada 2010-2012, în teren dar şi pe materiale de ierbar (ierbarul

Muzeului de Istorie Naturală Sibiu- HSIB, ierbarul Grădinii Botanice Cluj-Napoca-CL).

CAPITOLUL 6

REZULTATE ŞI DISCUŢII

În vederea atingerii scopului şi a obiectivelor cercetării s-au identificat în teritoriul

Transilvaniei, pe baza literaturii de specialitate, a materialului de ierbar (HSIB şi HCL) şi

a cercetărilor de teren, un număr de 22 specii şi 11 subspecii. La fiecare subspecie s-a

menţionat sinonimiile şi materialul de ierbar s-a actualizat taxonomic, acolo unde a fost

cazul.

În ceea ce priveşte monitorizările în teren, acestea s-au făcut pe speciile

polimorfice care au prezentat o dificultate ridicată la determinare dar şi pe speciile care

au prezentat valoare decorativă (VONICA & CANTOR, 2011 (a), 2011 (b)). Pentru fiecare

specie, citotip sau o parte din hibrizi, s-au prezentat criteriile morfologice pe baza cărora

se pot diferenţia taxonii dar şi hărţile de distribuţie în spaţiul intra-carpatic.

1. Cu privire la diferenţierea speciei C. stoebe (sinonim C. rhenana), se poate

afirma că, deşi se cunoştea că prezintă două nivele de ploidie (2x, 4x) nu se ştia dacă se

întâlnesc în flora Transilvaniei şi cum se diferenţiază cele două citotipuri.

În urma analizelor de ordinaţie (PCA,CCA, RDA şi UPGMA) şi de clasificare, s-

au evidenţiat morfologic cele două citotipuri, care au fost identificate şi la nivel european

(Fig. 6.3).

Citotipul diploid C. stoebe subsp. stoebe (2n=18), se diferenţiază de citotipul

tetraploid C. stoebe subsp. micranthos (2n=36) prin caracterele inflorescenţelor

(lungimea-IL şi lăţimea-IW), foliolelor bracteale şi a ciclului de viaţă. Specia C. stoebe

subsp. stoebe este o specie anuală, care se dezvoltă bine în spaţii deschise, lipsite de

competitori, prezintă o înălţime inflorescenţei (măsurată de la baza inflorescenţei până în

vârful ultimului rând de foliole bracteale) de 13,5-17 mm, apendicele bracteal are 6-10

perechi de fimbrii, mai deschise la culoare spre vârf iar papusul achenelor este de

aproximativ jumătate din lungimea achenelor. C. stoebe subsp. micranthos este o specie

perenă, care preferă locurile ruderalizate, cu multă vegetaţie, cu inflorescenţe cilindrice


13

ce au o înălţime de 19-23 mm, apendicele bracteal prezintă 4-7 perechi de fimbrii care au

aceiaşi culoare pe toată lungimea lor iar papusul este de aproximativ un sfert din

lungimea achenei.

Figura 6.3. Scorul discriminant a celor două grupuri de indivizi de C. stoebe

(F 1,95; p 0,32)

2. Cu privire la diferenţierea indivizilor de C. jacea (altă specie polimorfică) s-au

obţinut rezultate la diferenţierea acestei specii faţă de hibrizii acesteia cu specii din secţia

Lepteranthus. Analizele de ordinaţie şi clasificare au evidenţiat 4 caractere morfologice

discriminante: lăţimea apendicului (MW), raportul dintre lungimea şi lăţimea bracteei

(BLW), lăţime frunză (LW) şi număr fimbrii (FN) (Fig. 6.8).

Specia C. jacea se diferenţiază la prima vedere, de hibrizii acesteia, prin forma

apendicului bracteal, care este membranos, oval-rotunjit la C. jacea (5-5,6 mm), lacerat

pe margine şi lipsit de fimbrii, şi prin lăţimea frunzelor (6-8 mm la C. jacea). Hibrizii

rezultaţi din încrucişarea speciei C. jacea cu specii ale secţiei Lepteranthus se

diferenţiază de C. jacea, prin gruparea fimbriilor de pe marginea apendicului bracteal în

bucheţele mici şi neregulate iar forma apendicului diferă de la ovat-triunghiular până la

triunghiular-lanceolat, în funcţie de specia genitoare (3-4 mm) (Fig. 6.9). Lăţimea

frunzelor la hibrizi atinge dimensiuni duble faţă de C. jacea.

-40 -32 -24 -16 -8 0 8 16 24 32

Scorul discriminant / Discriminant score

0

0,4

0,8

1,2

1,6

2

2,4

2,8

3,2

3,6

4

Fre

cven

ta /

Fre

quen

cy

Grupul I Grupul II


14

Figura 6.8. Analiza CCA a variabilelor discriminante a hibrizilor şi speciei C. jacea

-6 -4 -2 0 2 4 6 8

Axa / Axis 1

-4-2

02

46

8

Axa

/ A

xis

2

SAMPLES

jacea xjacea mel

C. jacea

C. x jaceaC. x melanocalathia

C. x melanocalathia

Figura 6.9. Analiza CCA a indiviziilor analizaţi

(C. jacea, hibrizi de C. jacea şi C. x melanocalathia)

Referitor la raportul dintre lungimea şi lăţimea foliolei bracteale, se poate spune că la C.

jacea atinge valori de 3,7-4,4 mm, iar la hibrizii de 2,2-3,2 mm.

Legenda jacea - C. jacea

xjacea -hibrizi de C. jacea

mel - C. x melanocalathia

caractere morfologice

discriminante: IL, FN, LW,

MW, BLW-

-10 -5 0 5 10 15

Axa / Axis 1

-15

-10

-50

510

15

Axa

/ A

xis

2

jacea

xjacea

mel

LW

IL

BLW

MW

FN

SPECIES ENV. VARIABLES


15

3. Cu privire la specia C. phrygia (sinonim C. austriaca), s-a constatat că în

Transilvania sunt prezente cele două citotipuri (2x, 4x), identificate în Europa şi

confirmate de studiile acestei teze, ca fiind C. phrygia subsp. phrygia (2n=22) şi C.

phrygia subsp. erdneri (2n=44) (KOUTEKÝ şi colab., 2012). Cele două nivele de ploidie

se diferenţiază prin caracteristicile morfologice ale apendicului bracteal mijlociu şi forma

frunzelor. Citotipul diploid are un apendicul de 1-1,4 mm lăţime, în comparaţie cu 1-1,8

mm la citotipul tetraploid; raportul dintre lungimea şi lăţimea foliolei bracteale este de

6,5 la citotipul diploid, respectiv 5,8 la citotipul tetraploid şi culoarea apendicului este

brun-închis la bază şi brun-deschis spre galben la vârf la citotipul diploid şi brun-închis

spre negricios la bază şi brun-brun închis la vârf la citotipul tetraploid. În ceea ce priveşte

forma frunzelor tulpinale mijloci se poate afirma că citotipul diploid prezintă frunze

întregi, uşor dinţate pe margine, cu dinţi regulaţi şi mai mici de 1 mm lungime iar

citotipul tetraploid prezintă frunze lobate sau dinţate inegal cu lobi/dinţi mai mari de 1

mm lungime. Din punct de vedere al distribuţiei geografice s-a constatat că C. phrygia

subsp erdneri are o distribuţie mai largă în spaţiul intra-carpatic studiat, fiind prezentă în

pajişti în care s-a simţit influenţa antropică, pajişti degradate, păşunate intens etc., iar C.

phrygia subsp. phrygiaeste prezentă în partea estică a Transilvaniei, în păşunile de la

baza Munţilor Carpaţii Orientali, lipsind din partea sudică, vestică şi centrală a

Transilvaniei (Planşa foto 6.10).

Planşa foto 6.10. Distribuţia taxonilor C. phrygia şi C. erdneri în Transilvania


16

4. În ceea ce priveşte problematica abordării taxonomice a speciei diploide C.

phrygia subsp. ratezatensis (sinonim C. ratezatensis), după Drăghia şi colab. (2010), s-a

observat că există o asemănare cu speciile C. phrygia subsp. pseudophrygia şi C.

stenolepis. Analizele de ordinaţie şi clasificare a evidenţiat o suprapunere morfologică a

endemitului C. ratezatensis peste specia C. stenolepis. Caracterele morfologice

discriminante evidenţiate prin analiza CCA sunt: lăţimea frunzei (LW), lungimea tulpinii

ramificate (măsurată de la prima ramificare până la inflorescenţa terminală-SBL),

vizibilitatea apendicilor bracteali (MV) şi numărul de fimbrii (Fig. 6.15).

-3.0 0.0 3.0

Axa / Axis 1

-0.6

0.0

1.0

Axa

/ A

xis

2

C. stenolepis

C. ratezatensis

SBLLW FN MV SPECIES ENV. VARIABLES

Figura 6.15. Graficul analizei CCApentru speciile C. stenolepis şi C. ratezatensis

Deşi există câteva caractere care diferenţiază cele două specii, testul MANOVA

utilizat la analiza discriminantă (Hotelling) a calculat un procent de clasificare pentru

cele două specii este de 92,05%, arătând că o parte dintre caracterele morfologice a

indivizilor de C. ratezatensisse suprapun peste caracterele speciei C. stenolepis (Fig.

6.16).

-9 -6 -3 0 3 6 9 12 15 18

Forta discriminanta / Discriminant

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

Fre

cven

ta /

Fre

quen

cy

Figura 6.16. Histograma scorului canonic a speciilor C. stenolepis şi C. ratezatensis

Legenda

C. ratezatensis

C. stenolepis


17

Acest aspect rezultat în urma analizelor de clasificare, confirmă faptul că taxonul

C. ratezatensis trebuie inclus în specia C. stenolepis şi tratat ca subtaxon a acesteia -

Centaurea stenolepis subsp. ratezatensis (Prod.) comb. nova (VONICA şi colab., 2013

(a)).

5. În ceea ce priveşte problematica abordări nomenclaturale a hibriziilor C. x

prodanii şi C. x devensis s-a observat că cei doi hibrizi sunt din punct de vedere

morfologic nediferenţiaţi, conform analizei CCA (VONICA şi colab, 2013 (b)). Analiza de

clasificarea a calculat un scor de 61,11 %, iar diferenţele morfologice dintre cei doi

hibrizi, dat de testul de similitudine Hotelling’s T-squared sunt nesemnificative (Fig.

6.21).

-0,9 -0,6 -0,3 0 0,3 0,6 0,9 1,2 1,5 1,8

Forta discriminanta / Discriminant

0

0,4

0,8

1,2

1,6

2

2,4

2,8

3,2

3,6

4

Fre

cventa

/ F

requency

Figura 6.21. Analiza liniar discriminantă (LDA) a hibrizilor

C. x prodanii şi C. x devensis

Ca urmare a lipsei caracterelor diferenţiale dintre cei doi hibrizi, evidenţiate prin

analizele de clasificare şi de ordinaţie, C. x prodanii descris de Wagner (1910), ca hibrid

dintre C. phrygia şi C. indurata şi C. x devensis descris tot de Wagner (1910), ca hibrid

dintre C. stenolepis şi C. phrygia, sunt sinonimi. Numele acceptat pentru denumirea

acestui taxon (C. x prodanii) a fost desemnat prin analiza distribuţiei geografice a celor

doi hibrizi dar şi a speciilor parentale iar hibridul C. x devensis a trecut în sinonimie.

6. Referitor la problematica abordării taxonomice a speciei C. indurata (C.

phrygia subsp. indurata), se poate preciza că acesta diferă de specia C. stenolepis prin

nivel de ploidie diferit, lungimea frunzelor şi lungimea inflorescenţelor. Deşi există o

Legenda

C. x prodanii

C. x devensis


18

suprapunere morfologică parţială, specia C. indurata nu trebuie tratată ca subtaxon a

speciei C. stenolepis şi va rămâne în cadrul grupului Phrygia deoarece necesită studii

morfologice suplimentare.

7. Referitor la diferenţierile morfologice apărute la specia C. atropurpurea

(subgenul Lopholoma) se poate afirma că acestea sunt în legătură directă cu cantitatea de

calcit din sol (VONICA şi colab., 2012). Specia C. atropurpurea a fost monitorizată în mai

multe populaţii din Transilvania şi s-a observat că în unele populaţii (Cheia Turzii-CJ),

indivizii de C. atropurpurea diferă prin valori ridicate a lungimii şi lăţimii laciniilor,

numărului de inflorescenţe şi numărul de frunze, faţă de indivizii altor populaţii (Muntele

Lomb-CJ) (Fig. 6.34). Specia C. atropurpurea este cunoscută ca plantă calcifilă, iar

valorile ridicate a caracterelor morfologice discriminante au fost observate şi la alte

populaţii.

Figura 6.32. Graficul PCA a speciei C. atropurpurea

(indicele de semnificaţie Jolliffe cut-off=0,74, interval de confidenţă=95%)

8. Cu privire la monitorizarea unor specii rare de Centaurea (C. stenolepis subsp.

ratezatensis, C. orientalis, C. atropurpurea) în condiţiile grădinii Muzeului de Istorie

Naturală din Sibiu se poate afirma următoarele aspecte (VONICA & CANTOR, 2012):

Componenta 1 (55,96 %, eigenvalue 6,53)

Co

mp

on

enta

2 (

18

,59 %

, ei

gen

val

ue

2,1

7)

Legenda Cheile Turzii

Dealul Lomb

Roşia de Secaş

Guşteriţa


19

- din punct de vedere al facultăţii germinative se poate spune că cel mai mare

succes l-a înregistrat specia C. stenolepis subsp. stenolepis (45,85 %), fiind urmată de C.

atropurpurea (18,66 %) şi C. orientalis (12,14 %).

- din punct de vedere a fenofazelor de dezvoltare, specia C. atropurpurea

înfloreşte după 90-100 de zile de la însămânţare, fiind urmată de C. orientalis şi mai

târziu de C. stenolepis subsp. ratezatensis.

- Între indivizii speciilor dezvoltaţi în condiţii de grădină şi cei dezvoltaţi în flora

spontană, analizele de ordinaţie a evidenţiat puţine caractere morfologice discriminante.

Plantele de C. stenolepis subsp. ratezatensis dezvoltate în grădină diferă de cele din flora

spontană prin raportul dintre lungimea şi lăţimea inflorescenţelor, raportul dintre

lungimea şi lăţimea frunzelor şi înălţimea tulpinii (Fig. 6.38).

Figura 6.38. Graficul CCA a celor două grupuri de indivizi analizaţi (dezvoltaţi în

grădină şi în flora spontană) a speciei C. stenolepis subsp. ratezatensis

Indivizii speciei C. atropurpurea dezvoltaţi în grădină diferă de indivizii din flora

spontană prin lăţimea frunzei şi lungimea inflorescenţei, iar între indivizii dezvoltaţi în

grădină şi cei din flora spontană, a speciei C. orientalis nu există nici o diferenţă (Fig.

6.43).

-2.0 0.0 4.0

Axa / Axis 1

-1.0

1.0

Axa /

Axis

2 Grãdinã

Flora spontanã

SLILW

LLW

Legenda

ILW, LLW, SL -

caractere

morfologice

discriminante


20

Figura 6.43. Graficul CCA a celor două grupuri de indivizi din specia C. atropurpurea

(grădină, flora spontană)

Recomandări:

Specia C. stenolepis subsp. ratezatensis se dezvoltă în condiţii de grădină, alături

de alte specii componente covorului ierbos, în zone umbroase şi umede, fiind

recomandată pentru decorarea zidurilor de cărămidă sau a locurilor inestetice din

împrejurimile casei. Poate fi recomandată şi pentru petele florale din cadrul parcurilor sau

grădinilor publice, dar poate fi inclusă şi în componenţa speciilor floricole din compoziţia

covoarelor ierboase deoarece suportă cositul şi are capacitatea de a se regenera din

mugurii dorminzi. Introducerea acestei specii în sortimentul speciilor decorative, este o

măsură binevenită de conservare ex-situ a speciei, considerată endemică în România.

Specia C. orientalis este considerată o specie relictară în Transilvania, dar mai

frecventă în afara arcului carpatic, este decorativă prin inflorescenţele sale galbene. Se

recomandă pentru pete florale din rondourile intersecţiilor sau în zonele cu insolaţie

ridicată din parcuri sau grădini publice. Se poate utiliza şi ca specie decorativă în

aranjamente florale, deoarece tija floriferă este dreaptă şi lungă, terminată cu una sau

două-trei inflorescenţe. Fiind o plantă perenă, succesul înfloriri în primul an vegetativ

este foarte scăzut iar în anotimpul nefavorabil (iarna), multe plante nu supravieţuiesc,

fiind necesare măsuri de protecţie termică.

Specia C. atropurpurea se dezvoltă bine în condiţii de grădină, mai ales dacă solul

este afânat şi este calcaros. Poate fi utilizată în platbande florale din intersecţii sau în

parcuri şi grădini. Fiind o specie calcifilă se poate recomanda şi în stâncării, dar cu

-5.0 -4.0 -3.0 -2.0 -1.0 0.0 1.0 2.0 3.0

Axa / Axis 1

-1.0

-0.5

0.0

0.5

1.0

1.5

2.0

Axa

/ A

xis

2

Flora spontanã

Grãdinã

LWIL

Legenda

IL, LW- caractere

morfologice

discriminante


21

condiţia ca acestea să fie stânci calcaroase. Specia se recomandă şi ca plantă tăiată în

aranjamente florale şi chiar ca plantă uscată deoarece foliolele involucrale oferă un aspect

dantelat inflorescenţelor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ALEXAN, M., O. BOJOR, F. CRĂCIUN, 1988. Flora medicinală a României, Ed.

Ceres, Bucureşti.

2. BENTHAM, G., J.D. HOOKER, 1873. Genera plantarum: ad exemplaria imprimis in

Herberiis Kewensibus servata definita, Ed. A. Black, 1862-

1883.http://dx.doi.org/10.5962/bhl.title.747.

3. BREMER, K., 1994. Asteraceae: Cladistics and Clasifications, Timber Press.

Portland.

4. BUTA, ERZSEBET, MARIA CANTOR, D. ZAHARIA, ADELINA DUMITRAŞ, A. ZAHARIA,

GEORGETA SZABO, M. BUTA, 2009. Description of some spontaneous species and

the possibilities of use them in the rocky gardens, J. Plant Develop., Iaşi, 16, 81-86.

5. CASSINI, H., 1829. Tableau synoptique des synanthéreés, În: Garcia-Jacas, Núria, T.

Uysal, K. Romashchenko, V. N. Suarez-Santiago, K. Ertuğrul, A. Susanna, 2006,

Centaurea Revisited: A Molecular Survey of the Jacea Group, Annals of Botany,

Oxford Journals, 98, 741–753.

6. CANTOR, MARIA, D. ZAHARIA, 2002. Floricultură generală, Ed. AcademicPres,

Cluj- Napoca.

7. CANTOR, MARIA, IOANA POP, 2005. Floricultură specială. Bază de date, Ed.

AcademicPres, Cluj- Napoca.

8. CIOCÂRLAN, V., M. BERCA, C. CHIRILĂ, I. COSTE, GH. POPESCU, 2004. Flora

Sagetală a României, Ed. Ceres, Bucureşti.

9. CIOCÂRLAN, V., 2008. Rectifying a few errors in the Romanian Exsiccate, J. Plant

Develop, 15, 27-28.

10. CIOCÂRLAN, V., 2009. Flora Ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta,

Editura Ceres, Bucureşti, pag. 833- 847.


22

11. COICIU, EVDOCHIA, G. RÁCZ, 1962. Plante medicinale şi aromatice, Ed. Academiei

R.P.R., Bucureşti.

12. DIHORU, GH., C. PÂRVU, 1987. Plante endemice în Flora României, Ed. Ceres,

Bucureşti.

13. DIHORU, GH., G. NEGREAN, 2009. Cartea Roşie a Plantelor Vasculare din România,

Ed. Academiei Române, Bucureşti.

14. DOSTÁL, J., 1976. Centaurea phrygia subsp. ratezatensis (Prod) Dostál, În: Greuter

W. (eds.), Euro + Med Plantbase, (2006-2009),

URL:[http://ww2.bgbm.org/EuroPlusMed, accessed 12 februar 2013].

15. DRĂGHIA, LUCIA, ALIONA MORARIU, LILIANA CHELARIU, 2010. Cytogenetic

research regarding species with ornamental value identified in the north-east area of

Romania, Cercetări Agronomice în Moldova, XLIII: 4, 144.

16. DRĂGULESCU, C-TIN, 1995. Botanica populară în Ţara Făgăraşului, Ed. Constant,

Sibiu.

17. DRĂGULESCU, C-TIN, 2008. Plante comestibile din România, Ed. Alma Mater,

Sibiu.

18. FLANN, CHRISTINA, W. GREUTER, D. J. HIND, 2010. Cassini’s Compositae genera:

A nomenclatural and taxonomic assesment, Taxon, 59, 1206- 1244.

19. FONT, MONICA G., 2007. Poiploidïa, filogénia I biogeografia en Centaurea L.

secció Acrocentron (Cass.) DC, Ph.D. Thesis, Facultat de Farmacia, Universitat de

Barcelona, Spain.

20. GARCIA-JACAS, NÚRIA, A. SUSANNA, 1992. Karyological notes on Centaurea sect.

Acrocentron (Asteraceae), Pl. Syst. Evol., 179, 1-18

21. GARCIA-JACAS, NÚRIA, A. SUSANNA, TERESA GARNATJE, ROSER VILATERSANA,

2001. Generic delimitation and phylogeny of the subtribe Centaurinae

(Asteraceae): a combined nuclear and chloroplast DNA analysis, Annals of Botany.,

87, 503-515.

22. GREUTER, W., 2006–2009. Compositae (pro major parte). – In: Greuter W. & Von

Raab-Straube E. (eds), Compositae. Euro+Med Plantbase – the information

resource for Euro - Mediterranean plant diversity,

URL:[http://ww2.bgbm.org/EuroPlusMed, accessed 12 februar 2013].


23

23. HAMMER, Ǿ., 1999-2012. Reference manual of PAST-Paleontological Statistics,

version 2.15, Natural History Museum and University of Oslo.

24. HAYEK, A., 1901. Die Centaurea - Arten Osterreich - Ungarns. Denkschr, Akad.

Wiss., 585- 783.

25. KOUTEKÝ, P., J. ŠTĔPÁNEK, TEREZA BADUROVA, 2012. Differentiation between

diploid and tetraploid C. phrygia: mating barriers, morphology and geographic

distribution, Preslia 84, 1-32.

26. LEPŠ, J., P. ŠMILAUER, 2003. Multivariate analysis of ecological data using

CANOCO, Cambridge Univ. Press, Cambridge.

27. NYÁRÁDY, E. I, 1943(a). Adatok a hazai Centaureák „Jacea” és „Phrygia”

csoportjainak bővebb ismeretéhez, különös tekintettel Kolzsvár környékének

flórájára. Additamenta ad cognitionem Centaurearum Hungariae, Senderabdruck

aus den „Botanikai Kozlemenyek”, Budapesta, XL: 1-2, 1-45

28. NYÁRÁDY, E. I, 1943(b). Űber unsere kritischen Centaureen mit berücksichtigung

von Wagners artikel, Borbasia, Tipografia Attila, Budapesta, 1-10.

29. PÉTIT, D., J. MATHEZ, A. QAID, 2001. Phylogeny of the Cardueae (Asteraceae)

based on analysis of morphological and palynological characters, Bocconea, 13, 41-

53.

30. PÎRVU, LUCIA, ALICE ARMATU, S. SCHIOPU, ILEANA RAU, D. COPREAN, 2008.

Centaurea cyanus L. - herba, chemical composition and therapeutical potential,

Proceeding of the International Symposium “New Research in Biotechnology”,

USAMV Bucharest, Romania, 187-194.

31. PRODAN, I., 1930. Centaureele României. Monografie, Instit. de arte grafice

„Ardealul”, Cluj- Napoca.

32. PRODAN, I., E. I. NYÁRÁDY, 1964. Centaurea L. – In: Săvulescu T. (eds.), Flora

Republicii Socialiste Romania, Edit. Academia R. S. Romania, Bucureşti. 9, 758–

951.

33. SÂRBU, ANCA, A. OPREA, I. SÂRBU, 2007. Plants from the habitat directive – Annex

IIb, presents in Romania, Buletinul Grădinii Botanice Iaşi, 14, 23-27.


24

34. SUSANNA, A., NURIA GARCIA-JACAS, D. E. SOLTIS, P. S.SOLTIS, 1995. Phylogenetic

relationships in tribe Cardueae (Asteraceae) based on ITS sequences, American

Journalof Botany, 82, 1056–1068.

35. SUSANNA, A., NÚRIA GARCIA-JACAS, 2007. Tribe Carduae, 123-146, În: Kadereit,

J.W. &C. Jeffrey, (Eds.), The Families and Genera of Vascular Plants, vol.8,

Flowering Plants. Eudicots. Asterales, Springer, Berlin & Heidelberg.

36. TEER BRAAK, C. J. F., P. ŠMILAUER, 2002. CANOCO reference manual and

CanoDraw for Windows user’s guide: software for canonical community ordination

(version 4.5). – Microcomputer Power, Ithaca, NY.

37. TUTIN, T. G., V.H. HEYWOOD, N. A. BURGES, D. M.MOORE, D. H.VALENTINE, S. M.

WALTERS, D. A.WEBB, 1964-1980. Flora Europaea, 1-5, Cambridge University

Press, Cambridge.

38. VONICA, GHIZELA, MARIA CANTOR, 2011 (a). The Polimorphism and Hybridization

of the Centaurea Species, Bulletin UASVM Horticulture, Cluj- Napoca, 68: 1, 444-

450.

39. VONICA, GHIZELA, MARIA CANTOR, 2011 (b). Some issues of Centaurea species

determination, Acta Musei Brukenthal, Sibiu, VI.: 3, 61-68.

40. VONICA, GHIZELA, MARIA CANTOR, 2012.Centaurea species attractive

Transylvania (Romania) endemic and rare plants with high potential as flowering

gardening plant, Bulletin UASVM Horticulture, Cluj-Napoca, 69: 1-2, 354-362.

41. VONICA, GHIZELA, ANDREEA TODORUŢ, A. S. BĂDĂRĂU, 2012. Morphological

variation of Centaureaatropurpurea Waldst. et Kit. species (subgenus Lopholoma)

from Transylvania, Acta Oecologica Carpatica, Sibiu, V, 41-56.

42. VONICA, GHIZELA D., P. KOUTECKÝ, MARIA CANTOR, B. I. HURDU, S. A.

BĂDĂRĂU, 2013 (a). New consideration regarding the endemic

Centaurearatezatensis Prod from Romanian Carpathians, Symposium-

Biogeography of the Carpathians: Evolution of Biodiversity in a Spatiotemporal

Context, Kraków (Poland), 26th

- 28th

September 2013 (accepted paper).

43. VONICA, GHIZELA D., J. P. FRINK, MARIA CANTOR, 2013 (b). Taxonomic revision

of some taxa of Jacea - Lepteranthus group (Centaurea genus) based on

morphometric analysis, Brukenthal Acta Musei, Sibiu, VIII, in press.


25

44. WAGENITZ, G., F. HELLWIG,1996. Evolution of characters and phylogeny of the

Centaurinae, 491- 510, În: D. J. N. Hind & Beentje (Eds.) Compositae:

Systematics. vol 1, Proceeding of the International Compositae Conference, Kew.

45. WAGNER, J., 1910. A magyarorszagi Centaureak ismertetése (Centaureae

Hungarieae), Math, és Terni. Közl., Budapesta, XXX: 6, 271-183.

46. ***,Flora Europaea - (http://rbg-web2.rbge.org.uk, 16 september 2011). Data

extracted from the digital version of the Flora Europaea. Royal Botanic Garden

Edinburgh, United Kingdom.

47. ***,Euro+Med, 2006, Euro+Med PlantBase - the information resource for Euro-

Mediterranean plant diversity. Available http://ww2.bgbm.org/EuroPlusMed/ [16

September 2011].

48. ***, HSIB- Ierbarul Muzeului de Istorie Naturală Sibiu - Muzeul Naţional Brukenthal

Sibiu.

49. ***, HCL- Ierbarul Grădinii Botanice “Alexandru Borza”- Univ. Babes-Bolyai Cluj-

Napoca.

Biol. Ghizela-Daniela ALEC (VONICA)UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ...

Documents

Transcript of Biol. Ghizela-Daniela ALEC (VONICA)UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ...