Realismul, obiectivitate si omniscienta

Realismul este un curent literar care ia nastere in secolul al XIX-lea ca reactie impotriva romantismului. Astfel, sensibilitatea subiectiva, imaginatiei debordanta, emotia si reveria specifice romantismului, curent literar studiat in lectia precedenta, sunt inlocuite cu obiectivismul relatarii, constiinta lucida, verosimilitatea faptelor.

Daca poezia este o specie literara cultivata cu predilectie de marii romantici, scriitori realisti plaseaza in prim-planul preocuparilor romanul. Totodata, vom sesiza elemente realiste in dramaturgie, in schita si nuvela. Revenind la roman, realismul prefera prefera romanul-fluviu, desfasurat pe planuri narative multiple, cu actiune dezvoltata, ampla si personaje numeroase. In romanul realist sunt reconstituite cu minutiozitate amanuntele, realitatile, detaliile unei epoci istorice.

Personajele sunt descrise atent, cu lux de detalii, de la aspectul fizic, pana la creionarea acestora prin actiuni, replici, ganduri, de la descrierea hainelor, pana la dezvaluirea mimicii.

Mariireprezentanti ai realismului in literatura universalasunt: Balzac, Dickens, Stendhal, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski.Elemente definitorii ale realismului: naratorul este omniscient, omniprezent, stie ce gandesc, ce fac, ce au de gand sa faca personajele. El le hotaraste destinul, perspectiva narativa fiind de tip demiurgic (naratorul este omnipotent, se comporta ca un Dumnezeu). Perspectiva narativa este una obiectiva detasata. Aceste doua caracteristici confera veridicitate operei naratorul este preocupat de problematica sociala, construind astfel tablouri-fresca ale unei societatii

este creata iluzia de realitate, prin dezvaluirea unor scene, imagini verosimile, desprinse din realitate. Banalul, rutina cotidiana, aspectele traiului obisnuit fac parte din zugravirea unui tablou realist, care da impresia de adevar actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, este creata prin fapte, intamplari si personaje preluate din realitatea imediata incipitul operei literare realiste introduce cititorul in iluzia vietii reale este utilizata cu preponderenta naratiunea, epicul, in detrimentul analizei. Sunt povestite in mod coerent, usor de inteles, evenimente din viata personajelor, precum si relatiile dintre acestea personajele din operele realiste sunt reprezentative pentru o tipologie umana, sunt caractere si se supun valorilor etice si morale ale colectivitatii din care face parte personajul realist este creionat in stransa legatura cu mediul in care traieste; personajele sunt tipice, in situatii tipice constructia romanului realist este echilibrata, se observa precizia, detaliul, veridicitatea, transparenta expresiile artistice, figurile de stil au rol caracterizator si nu de infrumusetare a limbajuluiIon: un roman realist, o fresca a satului ardeleanIn literatura roman scriitorii reprezentativi ai realismului sunt: Nicolae Filimon, I.L.Caragiale, Ion Creanga, loan Slavici, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Calinescu, Marin Preda.

Poate cea mai reprezentativa opera a lui Liviu Rebreanu este"Ion", un roman realist care aduce in atentia cititorului realitatile satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, ilustrand evenimentele importante din viata omului, obiceiuri, relatii de familie, destine individuale si colectivul rural.

Asadar este construit un tablou al realitatii epocii, printr-o actiune desfasurata pe mai multe planuri, cu conficte si o intriga ampla si complicata. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele sunt creionate direct, prin descriere, si indirect, din propriile actiuni, ganduri si vorbe.

Perspectiva narativa este una realista, cea a naratorului omniscient si omniprezent. Evenimentele sunt relatate la persoana a III-a, romanul avand un caracter obiectiv, fara interventii subiectice ale naratorului.

Perspectiva temporala este reala si cronologica. Povestirea faptelor are loc in ordinea derularii lor, iar perspectiva spatiula dezvaluie un loc real, deschis, cel al satului Pripas, precum si unul imaginar, inchis, cel al trairilor, al constiintei personajelor.

Dupa cum am punctat in elementele definitorii ale realismului, incipitul romanului realist, simetric cu sfarsitul, are rolul de a ne introduce intr-o realitate verosimila, naratiunea incepand descrierea drumului care duce spre satul Pripas:"Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Barladului".

Cu o structura bine echilibrata, in doua parti intitulate sugestiv Glasul Pamantului si Glasul iubirii, romanul prezinta treisprezece capitole care au titluri-sinteza:"Inceputul","Sfarsitul","Rusinea","Nunta","Streangul","Vasile","George","Blestemul"etc. Aceste titluri-rezumat sunt obiective, nu lasa loc interpretatilor si au rolul de a anunta un nou eveniment prin care trec personajele.

In realizarea tabloului satului transilvanean inainte de razboi, considerata o adevarata epopee a satului dintre munti, un rol important il joaca creionarea ierarhiilor sociale dupa locul unde stau, cu cine vorbesc oamenii: primarul sta cu batranii fruntasi, barbatii isi scot palariile la apropierea preotului Belciug si a familiei Herdelea, invatatorul satului. Astfel, sunt surprinse in mod realist, verosimil si complex toate straturile lumii taranesti: intelectualitatea taraneasca: invatatorul, preotul, apoi autoritatile: primarul, notarul, liota politicienilor in goana dupa voturi; de asemenea, datinile, cutumele ardelene specifice, legate de hora, nunta, inmormantare.

Ion, personajul principal al romanului cu acelasi nume, duce doua batalii sufletesti: patima, iubirea pentru pamant (care se dovedeste a fi mai puternica) si dragostea pentru Florica, fata fara zestre. Dupa ce pune ochii pe averea Anei si se casatoreste cu ea, patima pentru pamant se manifesta intr-un gest de adorare: saruta pamantul, iar fata"ii zambea cu o placere nesfarsita".

Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt"glas", iubirea patimasa pentru Florica, conduce eroul catre un destin tragic: Ion este omorat cu sapa de George, dupa ce zdruncina atatea familii, precum si intreaga comunitate.Caracterul lui Ion, patimile si simtirile sale sunt descrise atat direct de narator, cat si prin actiunile, vorbele si gandurile personajului:"Adica ce ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume, sa scap de uratenia asta? [...] Si sa raman tot calic... pentru muiere!...".

Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se supune respectului pentru adevar, prin precizia termenilor si a expresiilor. Iar daca figurile de stil isi fac loc, acestea au rolul de a contura cat mai obiectiv si mai complet caracterul personajelor. Aceste doua aspecte, precum si cele mentionate mai sus asigura caracterul realist, obiectiv, verosimil al romanului Ion.