METODOLOGIA ELABORĂRII ŞI PREZENTĂRII

UNUI ARTICOL ŞTIINŢIFIC

Scopul principal al cercetării constă în dobândirea cunoaşterii ştiinţifice, cu beneficii incomensurabile asupra culturii şi

civilizaţiei umane. Este important ca această cunoaştere să fie stocată în cadrul unei literaturi ştiinţifice instituţionalizate, în scopul

regăsirii şi utilizării eficiente a variilor cunoştinţe dobândite de-a lungul timpului1.

Scopul lucrării

Formarea deprinderilor pentru activitatea de cercetare, pregătirea tinerilor cercetători pentru efectuarea unei investigaţii

ştiinţifice în etapele intermediare ale procesului de studii.

Obiectivele lucrării

a identifica noţiunea de „articol ştiinţific”;

a stabili etapele elaborării unui articol ştiinţific;

a elucida condiţiile de prezentare ale unui articol ştiinţific;

a familiariza tinerii cercetători cu standardele naţionale şi internaţionale referitoare la biblioteconomie, informare şi

documentare;

a dezvolta capacităţile studenţilor pentru activitatea de investigaţie şi analitică, de generalizare, de deducere a

concluziilor şi formularea lor adecvată;

a forma deprinderi de colectare, sistematizare şi analiză a materialului empiric, a folosirii metodelor eficiente de

cercetare.

Conţinut

1.Generalităţi

2. Elaborarea articolului ştiinţific

a. Etapele elaborării articolului ştiinţific

b. Structura articolului ştiinţific

c. Condiţiile de fond ale articolului ştiinţific

d. Condiţiile de formă ale articolului ştiinţific

3. Prezentarea publică a unui articol ştiinţific

Ce este un articol ştiinţific?

Prezentarea unei contribuţii originale a autorului/autorilor adresată comunităţii ştiinţifice pentru promovare şi, implicit,

validare.

Gen publicistic cuprinzând expunerea şi demonstrarea succintă a unor situaţii, idei, prezentarea unor opinii ştiinţifice.

Pentru a fi științific un text trebuie să folosească terminologia într-un mod riguros, iar validitatea lui trebuie să poată fi la

nevoie corectată sau contestată, pe măsură ce predicțiile formulate în text se verifică, se completează sau se infirmă. Pentru a putea

fi științific, un rezultat trebuie mai întâi să devină public. Rezultate noi se publică tot mai rar în cărți, cazul generic este publicarea

în articole științifice, situație la care s-a ajuns printr-o evoluție progresivă pe parcursul a peste trei secole2.

Articolele științifice sunt publicate în periodice speciale, numite reviste științifice cu referenți, care îndeplinesc simultan

următoarele criterii:

1 VINTAN L. N. Scrierea şi publicarea ştiinţifică. // webspace.ulbsibiu.ro2 FILLBRANT N. Scholarly Communication - Historical Development and New Possibilities. // www.iatul.org

1

- articolele respectă o anumită structură canonică: context, metode, rezultate, discuții, referințe;

- înainte de acceptarea unui articol, manuscrisul este trimis unui număr de 2-5 experți din domeniu care verifică claritatea și

rigoarea textului, originalitatea concluziilor și soliditatea logică a argumentației; aceștia pot cere clarificări și completări până când

textul atinge un nivel de claritate corespunzător sau pot respinge articolul datorită nesatisfacerii calității sau a standardelor revistei:

nu orice rezultat, fie el și original, este valoros;

- după publicare, revista acceptă și publică eventualele comentarii critice ale cititorilor însoțite de răspunsurile autorilor;

- autorul poate publica ulterior corecții sau retracții ale articolului, integral sau în parte;

- esențial este că, o dată ce este publicat, chiar dacă numărul de abonați ai revistei este redus, copii ale articolului sunt

disponibile oricui pe termen nelimitat; în plus, revistele de o anumită calitate sunt accesibile și online, cu sau fără plată;

- revistele foarte serioase încurajează3 publicarea integrală a datelor pe care se bazează concluziile unui articol științific, o

dată cu acesta.

Natura valorii științifice

Are valoare științifică ceea ce contribuie la progresul cunoașterii științifice. Acest progres se face în salturi,

corespunzătoare descoperirilor. Descoperirile au o natură prin excelență calitativă și de obicei rămân multă vreme discutabile sau

dificil de înțeles pentru cei mai mulți cititori4.

Aprecierea orientativă a importanței unei descoperiri se poate descrie într-un limbaj mai larg înțeles doar la mult timp după

efectuarea ei, în măsura în care noțiunile introduse chiar de descoperirea în cauză au devenit suficient de familiare. Fiecare știință

își are propria logică de dezvoltare, unele rezultatele nefiind direct aplicabile la un moment dat, ceea ce nu constituie un criteriu de

invalidare.

Cunoașterea științifică îmbracă forma discursului științific, care descrie ce credem la un moment dat despre un fenomen,

proces sau eveniment și cum se poate verifica ceea ce credem noi. Pentru a ajunge discurs, un rezultat trebuie scris și publicat sub

forma unei comunicări științifice, cum ar fi un articol, problema reducându-se de fapt la evaluarea comunicărilor științifice.

Estimarea valorii științifice a unei publicații presupune înțelegerea logicii proprii dezvoltării domeniului, logică în care se

încadrează sau căreia, dimpotrivă, îi dă o nouă dimensiune. Această estimare nu se poate face corect decât de colegi activi în

domeniul respectiv. În cea mai simplă formă, evaluarea constă în enunțarea celei mai importante descoperiri a cercetătorului sau

grupului respectiv.

Aparent, această metodă este nepractică, fiind accesibilă numai unui număr mic de persoane. Dar aceste persoane alcătuiesc

tocmai colegiile editoriale ale revistelor din domeniu și indică, prin acceptarea articolelor, existența unui interes pentru lucrarea în

cauză care este cel puțin superior unui prag minimal, specific revistei.

Metoda poate fi instituționalizată cerând fiecărui autor să indice 1–3 publicații personale pe care le consideră a fi cele mai

importante, eventual cu o minimă introducere care să enunțe principalele contribuții raportate, dacă titlurile nu sunt de genul

descriptiv. O dată ce un autor a publicat, ar fi bizar să refuze să indice titlurile celor mai importante publicații și modul în care pot

fi citite, fiindu-i în mod firesc dragi și fiind natural doritor să fie citite de cât mai mulți. O estimare grosieră a valorii lor se poate

face din importanța revistei în care sunt publicate, luând de bună opinia colectivului de recenzori. Prezentarea celor mai

semnificative lucrări ale fiecărui membru este o modalitate larg folosită pe plan mondial pentru prezentarea naturii și relevanței

cercetărilor din institute și universități serioase. Această prezentare se face de regulă pe web.

Premizele: identificarea „porţilor deschise”

Cuvânt cheie nr. 1: citeşte! Acumulările cantitative duc la salturi calitative!

3 Science FAQ. // www.sciencemag.org4 MARGULIS L. The leadership of Sigma X. // www.sigmaxi.org

2

Cuvânt cheie nr. 2: ascultă! Specialiştii în domeniu au deja ochiul format pentru a identifica „ce nu s-a făcut” şi care-s

direcţiile de viitor.

Cuvânt cheie nr. 3: scurtătura! Urmează un proiect.

Efort

Cuvântul cheie nr. 1: inventiv! (1%)

Cuvântul cheie nr. 2: muncă! (99%)

Cercetarea se face într-un proces iterativ:

Studiu bibliografic

Identificare oportunităţi

Contribuţie

Implementare, testare, comparare (cu revenire la studiu bibliografic)

Comunicare (discuţia curentă)

Impact asupra comunităţii

Oricare dintre paşii de mai sus pot duce la stop!

Înainte de a scrie un articol

Trebuie să fim convinşi că ne dorim acest lucru.

Trebuie să identificăm clar obiectul cercetării ştiinţifice.

Trebuie să ne asigurăm că ştim exact cine este publicul căruia ne adresăm.

Una din cele mai frecvente greşeli pe care le putem comite este să nu ştim nimic despre cititorul articolului nostru.

Nu trebuie să ne apucăm de scris fără să citim mai întâi Instrucţiunile pentru autori ale revistei pe care o vizăm. Un articol

propus spre publicare unei anumite reviste, dar care a fost redactat după regulile impuse de altă revistă, poate avea mai puţine

şanse de a fi publicat, acest lucru putând sugera că articolul a fost respins anterior. Este bine ca, după scrierea fiecărei părţi din

articol, să recitim instrucţiunile şi să verificăm dacă le-am respectat.

Etapele elaborării articolului ştiinţific

Determinarea problemei de cercetare şi precizarea titlului.

Selectarea materialului teoretic şi faptic.

Elaborarea unui proiect (plan) şi discutarea lui cu coordonatorul ştiinţific.

Scrierea primei versiuni şi discutarea manuscrisului cu coordonatorul ştiinţific.

Prelucrarea observaţiilor şi sugestiilor.

Prezentarea versiunii finale.

Structura unui articol ştiinţific

Titlu, autori şi afiliere

Rezumat

Introducere

Descrierea contribuţiei proprii

Demonstrarea utilităţii

Concluzii şi direcţii de viitor

Bibliografie

Mulţumiri

3

Ordinea redactării secţiunilor

Ordinea enumerării secţiunilor este şi ordinea succesiunii lor.

În momentul când redactăm articolul, pentru a ne uşura munca, putem să nu respectăm această ordine.

De la bun început, este foarte important să avem tot timpul în minte concluziile, pentru că ele ne ajută să nu ne îndepărtăm

de ceea ce ne-am propus.

Putem scrie Introducerea, după ce ne-am gândit la un Titlu.

Apoi putem scrie secţiunile Descrierea contribuţiei proprii şi Demonstrarea utilităţii.

Deşi în articolul tipărit apare, la început, rezumatul se scrie ultimul.

Datele bibliografice se completează succesiv, odată cu avansarea studiului.

Titlul

Reflectă contribuţia originală şi domeniul.

Toate persoanele care au contribuit la elaborarea lucrării trebuie să se regăsească în listă.

Afilierea permite celor interesaţi să contacteze autorul.

Cum alegem titlul?

Foarte puţini autori realizează cât de mult au de câştigat de pe urma timpului acordat scrierii acestei părţi vitale a creaţiei

lor.

Titlul este primul lucru pe care îl citeşte editorul, atunci când manuscrisul ajunge pe biroul său; este şi primul, care ajunge

sub ochii cititorului, când acesta consultă conţinutul unei reviste.

Prin urmare, un titlul trebuie să conţină cuvinte cât mai puţine, care să descrie cât mai adecvat conţinutul. În general, acesta

trebuie să nu depăşească 10-15 cuvinte.

Un titlu scurt are mai multe avantaje. Acesta este mai incitant, de obicei este mai clar şi ocupă mai puţin spaţiu, fiind -

inevitabil - preferat de editori.

Rezumat (abstract)

Rezumatul este o mini-versiune a articolului, care reflectă conţinutul articolului cu claritate şi acurateţe, arătând: motivaţia -

de ce am făcut studiul, contribuţia - în ce a constat acest studiu, utilitatea - ce anume am găsit şi la ce concluzii am ajuns (inclusiv

ce aduce nou şi care este mesajul pentru cititor).

Rezumatul are în principal doua scopuri: de a sublinia relevanţa, originalitatea şi calitatea cercetării, respectiv de a sugera

lectorului dacă lucrarea îl interesează sau nu, în continuare.

Rezumatul trebuie să fie scurt, inteligibil, informativ şi interesant.

Nu se recomandă utilizarea citărilor bibliografice în cadrul acestui paragraf.

Adesea este însoţit de cuvinte cheie consacrate domeniului ştiinţific în care se înscrie lucrarea, utilizate pentru indexare,

recenzare, căutare. Este recomandabil să se înceapă cu cele având un grad mai mare de generalitate, continuându-se cu concepte

particulare, derivate din problematica sugerată de cele anterior scrise. În general, 5-7 cuvinte cheie sunt suficiente.

Rezumatul poate fi de 2 tipuri: structurat, constând din mai multe paragrafe ce corespund, cu aproximaţie, principalelor

secţiuni ale articolului (întâlnit în cele mai multe reviste), sau nestructurat, constând dintr-un singur paragraf, care rezumă foarte

bine conţinutul.

Rezumatul trebuie sa conţină cca 200-250 de cuvinte.

De regulă, rezumatul se scrie într-o limbă de circulaţie internaţională.

4

Introducerea

Scopul acestei secţiuni este de a furniza cititorului informaţia, care ne-a servit drept punct de plecare, pentru ca acesta să

poată înţelege şi evalua studiul nostru.

Introducerea descrie cadrul ştiinţific general al lucrării, provocările abordate şi importanţa lor în cercetare, ipotezele

ştiinţifice ale lucrării şi metodologia de principiu care a fost selectată şi utilizată, structura paragrafelor ulterioare ale lucrării.

Trebuie să fim cât mai concişi, să venim cu argumente care susţin ipoteza, să precizăm natura şi scopul problemei,

încercând să convingem cititorul de importanţa acesteia şi să-i captăm interesul.

Este bine dacă cităm aici nu mai mult de 3 lucrări esenţiale conexe cu problema, aparţinând unor autori din ţări diferite,

dacă este posibil. Este important să se descrie cu acurateţe şi în mod onest, deontologic, genul proxim şi diferenţele specifice între

abordările din articol şi altele prezentate în literatură, considerate importante, focalizate pe aceeaşi temă sau pe una apropiată. Un

asemenea compartiment trebuie să descrie stadiul actual al cunoaşterii în domeniu, într-un mod clar, sistematic, critic, coerent şi

concis, raportat la realizări anterioare şi, recomandabil, recente.

Vom încheia această secţiune cu o frază, în care spunem, concret, ceea ce am făcut.

Dacă ştim foarte bine cine este publicul căruia ne adresăm şi am făcut un studiu bun, nu ar trebui să ne preocupe aspectele

legate de această secţiune. Cu toate acestea, este bine să încercăm să nu subestimăm cititorul şi să-i reproducem aici lucruri pe care

le poate găsi în orice manual, dar nici să-l supraestimăm şi să-i vorbim de lucruri cu care nu este familiarizat, fără să i le explicăm.

Mulţi autori obişnuiesc să redacteze introducerea şi rezumatul abia după redactarea tuturor celorlalte paragrafe.

Descrierea contribuţiei proprii

Defalcarea în una sau mai multe secţiuni depinde de autori.

Descrierea trebuie să fie clară, la obiect.

Este inacceptabilă prezentarea aceloraşi rezultate în mai multe forme (prin tabele, grafice, cronograme, text etc.). Graficele

trebuiesc însoţite de legende lămuritoare care să utilizeze abrevieri şi notaţii consacrate.

Textele lungi care nu sunt originale în această parte a lucrării conduc la respingerea lucrării.

Nu există standarde pentru această parte.

Cuvântul cheie pentru succes: claritate!

Demonstrarea utilităţii

Această secţiune nu trebuie să deţină mai mult de o treime din lungimea întregului articol.

Scopul este să descriem observaţiile şi asocierile şi să le interpretăm. Rezumând propriile rezultate şi descriind rezultatele

altora, trebuie să discutăm asemănările şi deosebirile şi să facem speculaţii cu privire la motivele diferenţelor observate.

Se folosesc pentru comparaţii rezultatele din articolele citate.

Trebuie discutate punctele forte şi slăbiciunile studiului nostru şi arătată semnificaţia acestuia. Dacă rezultatele aduc

schimbări în practica juridică, acest lucru trebuie menţionat. Este puţin probabil ca autorii tuturor studiilor să semnaleze un progres

major. Cu toate acestea, este important să menţionăm felul în care înţelegerea fenomenului ştiinţific a progresat, chiar dacă foarte

puţin, ca rezultat al studiului întreprins de noi.

Se recomandă o redactare concisă, ne-repetitivă şi obiectivă.

Lipsa unei asemenea secţiuni (comparaţii) duce la respingerea lucrării.

Concluzii şi direcţii viitoare

Concluziile trebuie să prezinte pe scurt contribuţia.

Spre deosebire de rezumat, această secţiune este adresată celor care au citit în întregime lucrarea şi li se aminteşte „de ce” şi

„cum”.

Direcţiile viitoare sunt necesare atât autorilor cât şi pentru cei interesaţi să continue activitatea.

5

Neevidenţierea în mod clar a concluziilor novatoare ale cercetării, lipsa interpretărilor adecvate şi nesublinierea importanţei

rezultatelor, ar putea conduce la pierderea paternităţii asupra unor descoperiri ştiinţifice valoroase. Chiar dacă ulterior se va

demonstra că autorul respectiv a avut prioritate ştiinţifică, faptul de a nu fi crezut suficient de mult în importanţa descoperirilor

sale şi deci, de a nu le fi subliniat îndeajuns la momentul publicării lucrării, îi va putea fi reproşat de către ceilalţi cercetători.

Bibliografia

Datele bibliografice şi citările se perfectează în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale referitoare la

biblioteconomie, informare şi documentare.

În listele de referinţe bibliografice, situate la sfârşitul textului, referinţele sunt prezentate într-o succesiune numerică,

corespunzătoare ordinii citării în text sau în ordinea alfabetică a primului element.

Citarea surselor bibliografice poate fi realizată prin două metode: forma scurtă a referinţei inserată în text între paranteze

pătrate - [1.1.] - sau ca note de subsol.

Citarea trebuie să conţină suficiente elemente care să asigure corespondenţa exactă între citare şi referinţa bibliografică a

documentului identificat.

Greşelile de ortografie, în menţionarea unor titluri de lucrări sau nume de autori, ori atribuirea citatelor unor autori altor

autori sunt, evident, neplăcute pentru aceştia şi, în plus, îl induc în eroare pe cititor.

Este bine ca în această secţiune să enumerăm numai referinţele relevante, recente şi aparţinând fluxului principal de

publicaţii, de o manieră care să corespundă condiţiilor impuse de publicaţia căreia ne adresăm, pentru a fi consultabile de către

orice alt cercetător. Există cazuri când rezultate ştiinţifice valoroase publicate în reviste sau conferinţe obscure nu sunt citate de

alţi cercetători, deşi aceştia au cunoştinţă de ele, întrucât publicaţia respectivă nu există în marile biblioteci.

Modul formal de a insera o citare în text diferă de la o publicaţie la alta.

Anexe

Anexele, sub formă de tabele, diagrame, scheme etc., însoţesc articolul ştiinţific, când informaţiile conţinute în diverse

materiale ilustrative înlesnesc înţelegerea ideilor principale ale studiului.

Se recomandă ca materialul ilustrativ să fie numerotat, însoţit de titlu şi plasat la sfârşitul articolului.

Tabele

Folosirea tabelelor este preferabilă textului, tabelele având multiple avantaje. Ele prezintă informația sub o formă vizuală

accesibilă și, după cum este cazul, descriu amănunțit sau, dimpotrivă, rezumă informația din text. Cu ajutorul lor, putem așeza

informația într-un singur loc, la care putem face o trimitere a cititorului. Tabelele ușurează compararea informațiilor și permit

clarificarea relației dintre unele categorii de date. Textul nu trebuie să reia integral datele prezentate în tabel, ci doar pe cele

esențiale.

Întrucât tabelul trebuie să poată fi înțeles ca atare, titlul acestuia trebuie să îl descrie ca pe o structură de sine stătătoare.

Acesta trebuie formulat cât se poate de precis și cât mai la obiect, fiind preferabil să nu citam în titlu o notă de subsol.

Capetele de coloană trebuie să spună cititorului ce reprezintă datele/informațiile din fiecare coloană. Ele trebuie să fie

organizate de așa manieră, încât tabelul să poată fi citit logic, de la stânga la dreapta și de sus în jos. Când numărul de coloane este

superior sau dublu față de numărul de linii, este recomandabil să inversăm liniile și coloanele. Când capetele de tabel sunt prea

încărcate, putem folosi abrevieri, pe care le vom explica într-o notă de subsol.

Notele de subsol conțin informația care nu a putut fi inclusă în tabel, dar este relevantă pentru ideea principală. Uneori,

notele de subsol pot chiar să reproducă o parte din text, dacă vrem să furnizăm detalii.

Atunci când recurgem la tabele, trebuie să evităm unele ,,ă„capcane”, precum:

- tabele prea scurte sau, dimpotrivă, prea complexe din punct de vedere vizual și deci confuze;

6

- tabele cu titlu prea lung ori prea scurt sau cu titlu care nu reflectă conținutul sau ideea principală;

- tabele care conțin date eronate, informații inutile sau informații care se repetă.

Prin urmare, un tabel corect alcătuit, trebuie să fie ușor de înțeles ca atare, fără alte explicații, și să reflecte titlul. El trebuie

să fie clar din punct de vedere vizual, organizat, non-repetitiv, să aibă consistență internă și concordanță cu ideile din text.

Grafice și figuri

Graficele și figurile fac ca articolul să fie mai atractiv, însă trebuie să avem în vedere faptul că aceeași informație nu trebuie

să apară în articol și sub formă de tabel și sub formă de grafic.

Desigur, trebuie să alegem tipul de grafic cel mai potrivit, în raport cu informația pe care vrem să o furnizam. De exemplu,

putem folosi:

- diagrama prin benzi (dreptunghiuri cu latură mare orizontală), pentru a indica mărimea diferitelor elemente sau grupuri de

elemente studiate;

- diagrama prin coloane (dreptunghiuri cu latură mare verticală), pentru a indica dinamica unui fenomen, atunci când se au

în vedere doar câteva din datele observate de-a lungul unei perioade;

- cronograma (linia frântă, rezultată din unirea punctelor succesive, având drept coordonate timpul și nivelul caracteristicii),

atunci când vrem să reprezentăm întreaga serie cronologică;

- diagrama de structură (segmentarea proporțională a unei figuri geometrice simple: cerc, dreptunghi etc.) permite, prin

colorare sau hașurare distinctă, obținerea unei imagini a fenomenului analizat);

- cartograma, atunci când vrem să subliniem deosebirea dintre unitățile administrativ-teritoriale ale ansamblului studiat.

În fine, trebuie să fim foarte precauți în privința proporționalității scalei de reprezentare, pentru ca graficul construit să nu

prezinte în mod distorsionat fenomenul studiat.

Mulţumiri

Secţiune opţională în care se specifică:

- dacă lucrarea a fost elaborată cu ajutor financiar din partea unei instituţii naţionale sau internaţionale sau

- dacă lucrarea scrisă a suferit modificări majore (îmbunătăţiri sugerate de recenzori), trebuie specificate numele persoanei

(cu acordul său) sau „mulţumim recenzorului anonim care a ne-a sugerat …”

Poate apărea ca notă de subsol pe prima pagină.

Condiţii de fond

Articolul ştiinţific trebuie să reflecte nivelul teoretic superior, bazat pe studiul aprofundat al teoriilor ştiinţifice

contemporane, descoperirea şi descrierea esenţei social-economice a fenomenului în studiu, expunerea propriei viziuni a

autorului/autorilor asupra cauzelor teoretice în litigiu.

Articolul ştiinţific trebuie să exprime corelaţia incontestabilă a tezelor teoretice examinate cu materia factologică, utilizată

în studiu.

Stilul abordat în scrierea unui articol ştiinţific

Simplitatea, claritatea şi concizia sunt atuuri ale oricărui articol ştiinţific.

Trebuie să folosim propoziţii scurte şi expresii cât mai simple, deoarece întotdeauna ceea ce este simplu spus este şi mult

mai uşor de citit. Scopul nu este de a impresiona, ci de a informa, iar cititorul trebuie să poată înainta cu lectura, nu să fie ţinut pe

loc. De vreme ce acesta s-a decis să citească articolul, el vrea să înţeleagă imediat despre ce este vorba, prin urmare, tot ceea ce

stânjeneşte înţelegerea rapidă este nepotrivit.

7

Fiecare domeniu conţine termeni cu accepţiuni precise, care trebuie utilizaţi corespunzător în lucrare, evitând ambiguităţile

de limbaj şi expresiile obositoare.

Un articol ştiinţific nu trebuie să detalieze aspecte considerate didactice sau bine cunoscute din alte lucrări. Dacă acestea

sunt necesare în dezvoltarea lucrării originale, vor fi prezentate succint şi citate lucrările reprezentative în care cititorul poate găsi

detalii. Detalierile din articol trebuie să se focalizeze strict pe contribuţiile considerate originale, care trebuie clar evidenţiate.

În general este recomandabilă adresarea impersonală prin diateza pasivă („se demonstrează că”, „s-au obţinut următoarele

rezultate”), evitându-se deci folosirea persoanei întâi. Totuşi, în cazul emiterii unor opinii puternic personalizate, se admite

excepţia.

Trebuie acordată mare atenţie pentru corectitudinea gramaticală, deoarece greşelile de acest gen, nu numai că distrag

atenţia cititorului de la conţinut, dar ne subminează foarte mult credibilitatea.

Abrevierile trebuie folosite numai atunci când considerăm că ele îl ajută pe cititor să înainteze cu lectura. Aşadar, este bine

să încercăm să rezistăm tentaţiei de a le folosi doar pentru faptul că astfel este mai comod pentru noi, ca autori. Abrevierile trebuie

definite la prima folosire şi trebuie păstrată o consistenţă în folosirea lor.

Plagiat

Copierea unui text care nu este a autorului fără a utiliza „ ” şi citarea.

Diferite grade:

Foarte grav: copierea părţii originale a unei lucrări şi declararea ca şi contribuţie proprie.

Grav/mai puţin grav (funcţie de recenzor): copierea mot-a-mot a unui text de dimensiuni mici în partea care descrie

starea de fapt.

NU este acceptat în cazul unui articol!

Excepţie: În „cantităţi mici” este câteodată tolerat în cazul unor altor lucrări precum cărţile, monografiile sau studiile

bibliografice dacă acestea apar la bibliografie şi introducerea specifică sursele de „inspiraţie”.

Condiţii de formă

De regulă, acestea sunt particulare fiecărei reviste sau ediţii ştiinţifice.

Se referă la:

Titlu

Volumul articolului ştiinţific

Numerotarea paginilor

Câmpuri

De regulă: din stânga - 30 mm, din dreapta - 10 mm, de sus - 30 mm, de jos - 20 mm.

Intervalele dintre rânduri

Modul de prezentare al surselor bibliografice

După ce am scris articolul

Trebuie să corectăm ortografia şi să verificăm semnele de punctuaţie (claritate).

Trebuie să ne asigurăm că fiecare cuvânt folosit spune ceva cititorului, iar dacă nu spune nimic să renunţăm la el (concizie).

Trebuie să aruncăm o ultimă privire anexelor, pentru a verifica dacă pot fi înţelese ca atare, dacă cifrele sunt consistente cu

textul şi dacă totalurile sunt coerente (precizie).

În fine, este bine să citim articolul cu voce tare, iar înainte de a-l adresa revistei să rugăm pe altcineva să-l citească, pentru

a-şi exprima părerea cu privire la conţinutul ştiinţific, de exemplu.

8

Uneori, este bine să nu ne grăbim să adresăm articolul unei reviste imediat după ce l-am scris, ci să lăsăm să treacă o

perioadă de timp, necesară „decantării”; astfel, ne vom putea detaşa, pentru moment, de ceea ce am scris şi vom putea reveni, mult

mai obiectivi, asupra variantei iniţiale.

Unde publicăm?

Contribuţie importantă, rezultate consistente - în revistă (impact mai mare, descriere mai amplă, recenzare mai dură).

Contribuţie mai redusă, posibil nefinalizată - prezentare la conferinţe.

Lucrare/contribuţie în fază incipientă (la start) - raport tehnic.

Raport, conferinţă sau revistă?

Diferenţe:

1. Timpul de publicare

Raport tehnic: 1-2 luni

Conferinţă: după 3-12 luni

Revistă: între 1-4 ani

2. Lungimea

Raport tehnic: nelimitat

Conferinţă: 4-10 pagini

Revistă: >= 8-10 pagini (poate ajunge şi la 40-50 pagini)

3. Impact

Raport tehnic: dedicat colectivului, cenzurat la un nivel minimal („fără garanţi”, în afara colectivului)

Conferinţă: asupra participanţilor (posibil întâlnire cu colegi din acelaşi domeniu şi stabilire de relaţii profesionale

de lungă durată)

Revistă: general, asupra comunităţii ştiinţifice

Prezentarea articolului ştiinţific în cadrul conferinţei

Pentru expunerea tezelor principale ale articolului, autorului i se rezervă 10-20 min.

Expunerea materialului urmează a fi consecventă şi maximum de clară, cu concluzii laconice la fiecare compartiment şi cu

respectarea canoanelor limbii literare.

Citatele utilizate trebuie să fie exacte, cifrele – să fie prezentate comparativ.

Se recomandă folosirea materialului ilustrativ.

După prezentarea discursului, urmează discuţii. Autorul trebuie să fie explicit şi atent la întrebările adresate din partea

audienţei.

Important: aspectul exterior îngrijit conferă un plus de imagine!

Simpozionul Internaţional al Tinerilor Cercetători

ASEM organizează anual, în prima jumătate a lunii aprilie, Simpozionul Internaţional al Tinerilor Cercetători.

Limbile oficiale de lucru - româna, engleza, franceza, rusa.

Lucrările vor fi publicate după încheierea Simpozionului, şi numai cele prezentate în cadrul simpozionului.

Pentru fiecare autor se acceptă doar o singură lucrare.

Cerinţe de tehnoredactare: lucrarea (studenţii - maximum 3 pagini format A4) va fi culeasă în editorul Word sub Windows,

se va prezenta într-un exemplar - tipărit pe hârtie şi pe suport electronic, semnat de autori şi de conducătorii ştiinţifici.

9

Structura lucrării: titlul centrat se culege cu majuscule, sub titlu, în partea dreaptă, se indică autorul(ii), prenumele şi

numele complet, anul de studii, facultatea şi conducătorul ştiinţific (titlul ştiinţific, prenumele, numele).

Textul se culege la intervalul de 1,5, mărimea literei - 14.

Participanţii prezintă până la o dată indicată titlurile comunicărilor, prenumele şi numele complet al autorului, instituţia,

anul de studii, facultatea, conducătorul ştiinţific (titlul ştiinţific, prenumele, numele).

Prezentarea lucrărilor pentru publicare se va face personal, imediat după terminarea lucrărilor pe secţiuni.

Nu se încasează taxa de participare.

În loc de concluzie

Un articol ştiinţific care să poată fi citit cu uşurinţă, este - de foarte multe ori - destul de greu de scris. Însa, când este vorba

de a împărtăşi şi altora roadele muncii noastre, orice efort este justificat.

10