Abordarea piramidala a educatiei

• Abordarea Piramidala a Educatiei descrie legile si procedurile fundamentale, dar si modul in care pot fi ele aplicate in mod eficient.

• Aceasta metoda va va invata cum sa va planificati ceea ce doriti sa predati:– prin stabilirea unor obiective functionale; – va va invata modalitati sa organizati un mediu

intaritor (de incurajare, care gratifica rezultatele);

– sa promovati aptitudinile concrete de comunicare;

- sa minimalizati comportamentele neadecvate in anumite contexte;

– va va ghida de-a lungul procesului de selectie si analiza a metodelor, in vederea atingerii anumitor teluri.

– asistarea si evaluarea alegerii procedurilor si a eficacitatii lor va vor permite auto-corectarea demersului educational.

Modelul piramidal

-componente-

• Baza piramidei este formata din: – Stabilirea unor obiective functionale– Intocmirea unor sisteme eficiente de intarire– Abilitati sociale si de comunicare– Prevenirea si reducerea comportamentelor

neadecvate contextual

• Pilonii sunt: – Stratgiile de predare;– Proiectarea unor lectii eficiente; – Dezvoltarea metodelor de generalizare; – Minimalizarea si corectarea erorilor

• Elementul final presupune articularea tuturor componentelor piramidale prin analiza si colectarea datelor

Baza piramidei

Comportamentul- Stiinta invatarii

Nancy Neef sustine ca piramida este una dintre cele mai stabile forme geometrice cunoscute de om.

Urmand exemplu, trebuie sa incepem “construirea” unei baze solide, inainte de a construi scheletul principal a structurii piramidale tridimensionale.

Ne vom folosi de aceeasi analogie pentru a prezenta o serie de problematici, incapand cu fundatia solida.

Baza piramidei: stiinta invatarii si comportamentului.

Aceste legi explica in mare parte motivul pentru care oamenii fac ceea ce fac.

Fructul acestor idei este un set de principii sau reguli ale schimbarii comportamentale pe care le putem folosi cu succesul in procesul invatarii.

Asa cum am sugerat mai devreme, acesta este motivul pentru care am ales stiinta comportamentului ca fundatie a piramidei.

Cercetarile biomedicale au indicat factori legati de proasta functionare a sistemului nervos central, lucru descoperit la persoanele cu autism sau alte tulburari similare.

In timp ce a devenit o practica standard in tratarea autismului si a tulburarilor de atentie, am putea descoperi cai optime pentru a combina tratamentul medicamentos cu cel comportamental, pentru a minimaliza efectele negative ale acestor tulburari.

Intrucat aceasta straegie este axata pe rolul predarii, a invatarii, restrangem discutia asupra ariei in care este potrivit pentru profesori si parinti sa intervina.

1. Intarirea fundatiei: “Ce invatam?” – Stabilirea Obiectivelor functionale

Odata ce incepem sa invatam motivul pentru care oamenii fac ceea ce fac, avem apoi nevoie sa stim ce anume sa predam. Prin faptul ca intentionam sa invatam ceva un copil, intelegem ca dorim sa schimbam aspecte din ceea ce spune sau face- adica dorim schimbari in sfera comportamentului.

• Construirea si invatarea abilitatilor este unitatea de studiu principala a problemei stabilirii obiectivelor functionale.

• Nu ignoram comportamentele disruptive (dificile, neadecvate), periculoase, ci doar amanam putin aceasta parte din procesul educational pana cand profesorii invata cum sa inlocuiasca aceste comportamente cu unele constructive, functionale.

• Obiectivele functionale se creeaza in concordanta cu gradul de dezvoltare al copilului, fiindu-i utile in multe feluri.

• In general, oamenii invata pentru ca aceasta activitate le promite obtinerea unor lucruri pe care si le doresc sau au nevoie sa le cunoasca, sau pe care doresc sa le aiba, sau ca sa scape de ceva ce nu vor.

2. Sisteme eficiente de intarire

• Sistemele eficiente de intarire reprezinta moduri de incurajare a elevilor sa persevereze.

3.Comunicarea functionala si abilitati sociale

• Comunicarea functionala si abilitati sociale”, se refera la formularea unor teluri si a unor proceduri care sa conduca catre realizarea obiectivelor propuse.

• Echipele de predare sunt deseori compuse din persoane cu diferite nieveluri de experienta. In ciuda acestor diferente de pregatire, oricine poate beneficia de pe urma acestor informatii .

4. Prevenirea si reducerea comportamentelor nepotrivite contextual

• Doua arii din sfera comportamentala cer in mod special atentie din partea celor care traiesc sau lucreaza cu copiii autisti: – Prezenta anumitor comportamente dificile. Lista acestor

comportamente este mare, iar ea cuprinde: lovitul, tipatul, muscatul, scuipatul, aruncarea obiectelor de marima mare sau mica, alergatul cu mare viteza, mult timp, autistimularea puternica (leganatul, sugerea degetului, invartirea obiectelor, etc.), ecolalia (sau vorbirea “repetitiva”), si alte actiuni suparatoare.

• Absenta anumitor comportamente-cheie, cum ar fi comunicarea functionala (indiferent daca pe cale verbala sau nonverbala), contactul vizual si alte reactii de orientare (precum privitul in directia in care arata profesorul cu degetul), jocul adecvat cu papusile, abilitati sociale .

– Planificarea lectiilor este axata pe reducerea comportamentelor din prima categorie, si incurajarea/dezvoltarea comportamentelor din a doua categorie

Pilonii piramidei

1. Strategii de predare• Ce categorie de comportamentele vom aborda prima data?

– Se pare ca problemele comportamentale isi cer rezolvarea imediat. Ganditi-va la ultima conversatie pe care ati avut-o cu cineva apropiat, despre serviciu. Ati povesti mai degraba(daca ati fi parinte):

– “Stii, in 73% din timp a urmat 17 pasii in ordinea care trebuie pentru a-si lega sireturile de la incaltaminte” sau “M-a zgariat din nou! Priveste!”? Aceste comportamente sunt cele care ne revendica prima data atentia. Din cauza asta multi profesori incep prin a elimina comportamentele suparatoare: dezvatarea copilului de a se autostimula, de a fugi, de a lovi, etc., dar in acelasi timp se centreaza si pe a-l aduce pe copil in starea “pregatit pentru a invata”.

• Aceasta strategie este gresita.

Este profesorul pregatit sa predea?

• “Pregatit pentru a invata” lasa sa se inteleaga ca elevul nu este inca capabil sa invete.

• Informatiile pe care le detinem legate de acest subiect ne conduc la concluzia ca, indiferent de conditii, loc, perioada, copiii pot invata.

• Daca un copil este dependent de atentia noastra pentru a-si satisface anumite nevoi, atunci, el va dezvolta alte comportamente disruptive, ca zgariatul, lovitul, etc.

• Faptul ca nu stau linistiti pe scaun, in tacere, cu mainile pe genunchi pentru 10 secunde, inainte de a raspunde la o singura instructiune a profesorului, nu reprezinta conditii obligatorii pentru a invata.

• Copiii pot invata in timp ce stau jos pe covor, alearga prin casa sau se joaca in nisip, la locul de joaca.

• Conditia este sa stim ce se afla in spatele comportamentelor dificile si daca avem un cadru pregatit, atunci eforturile noastre nu vor fi sortite esecului.

• Cand copilul sta nemiscat, ce ii lipseste acum? Atentia! Poate ca am privat copilul de singura modalitate de a obtine acea atentie.

• Acest rezultat va avea consecinte destul de dramatice pentru cineva care este atat de dependent de altii pentru a-si satisface nevoile si dorintele.

• Daca un copil nu este capabil sa genereze o solutie noua, eficienta, este datoria noastra sa il ajutam sa faca asta.

• Un start mai bun in procesul educational este acela de a invata si dezvolta abilitati noi, eficiente si mai sanatoase de a atrage atentia. Daca nu dublam eforturile noastre de a dizolva comportamentele neadecvate cu dezvoltarea celor eficiente si functionale, incercarile noastre nu vor avea efect.

2. Proiectarea lectiilor eficiente • Odata ce ne-am ocupat de problematica motivatiei

comportamentului uman si a alegerii elementelor ce trebuie predate/invatate, ne putem ocupa de felul in care trebuie sa predam.

• Inainte sa ne apucam de predarea unei lectii, trebuie sa aveam foarte clar in minte punctul final in care vom ajunge in urma predarii ei. Deci, trebuie sa ne intrebam: ce se va intampla, unde si cand, dupa ce se va termina lectia.

• Nu este suficient sa inveti un copil sa utilizeze, pentru profesori sau parinti- acasa, intr-un anumit mod un obiect. Intentia este mai exstinsa, in sensul ca se doreste ca abilitatea sa fie exprimata fata de toti oamenii, in diferite locuri, contexte.

• Astfel, in mod constant inca de la inceput, va fi necesar sa gandim metodele si strategiile in vederea generalizarii lor

• Odata ce intelegem si ne lamurim cu privire la natura completa a ceea ce dorim sa predam, este necesar sa cunoastem:

• Construirea unor lectii eficiente• Strategii specifice de predare• Strategii de minimalizare• Indepartare si controlare a greselilor in momentul in care

ele se produc (reducerea si corectarea greselilor).

3. Dezvoltarea metodelor de generalizare

• Primul pas este de a-l invata pe copil sa faca un anumit lucru, urmand un instructaj pe care noi i-l dam.

• Invatarea nu se opreste aici. Copilul trebuie sa fie capabil sa dea raspunsul corect in orice circumstanta, indiferent de persoana care este prezenta, sau de context.

• Acest lucru se numeste generalizare.

• Pentru a invata copilul sa raspunda indiferent de cine ii da un anumit instructaj, se recomanda schimbarea terapeutilor.

• In cazul copiilor autisti sau cu intarzieri mentale, pentru a invata atributul culoare, generalizarea se realizeaza prin prezentarea mai multor obiecte de culoarea rosie.

• Sau, pentru a invata conceptul de cana, de exemplu, I se vor prezenta diferite cani, de diferite marimi, forme si culori, pentru a pricepe ca toate sunt cani, chiar daca sunt diferite.

4. Minimalizarea si corectarea erorilor

• Cercetatorii si educatorii au observat la copiii care sufera de intarziere in dezvoltare faptul ca ei progreseaza mai repede atunci cand se foloseste un sistem de predare care le asigura o invatare continua, fara erori.

• Pentru aproape orice domeniu al invatarii – cum ar fi scris-cititul si conceptele matematice (inclusiv multe alte notiuni si abilitati intelectuale) – se pot pune la punct programe de predare (curicule) fara erori.

• Cum sa realizezi un plan de predare fara erori?

• Asa cum am explicat mai inainte, noi consideram ca un elev a masterat un concept sau o abilitate atunci cand el poate face urmatoarele:– poate demonstra un comportament nou (cum ar fi sa se incheie singur

la geaca);– poate demonstra un nou tip de comportament, cum ar fi, de ex, sa

relizeze anumite actiuni cu mana stanga, in loc de dreapta;– sa demonstreze un comportament mai vechi:

• dar in circumstante noi ( sa ichida fermuarul la ghete) ; • sau pentru o perioada de timp mai lunga (sa lucreze cuminte la masa pentru

o ora, in loc de cateva minute);• sau mai intens (se spala pe dinti apasand cu mai multa putere) ;• sau cu o mai mare frecventa (se imbraca in cateva ninute si nu intr-o ora) ;• sau cu mai multa acuratete (umple paharul cu apa fara sa-l verse).

– sa demonstreze un set de comportamente recombinate intr-o noua structura, intr-o noua ordine.

5. Articularea coerenta a tuturor elementelor : Asistare si Evaluare: Colectarea

si analiza datelor

• Tot ceea ce facem in incercarea de a-I intelege pe elevi, dar si pe noi insine, de a stabili obiective viabile, si de a construi si a implementa lectii eficiente, implica asistarea si evaluarea atenta.

• Fiecare dintre elementele abordardarii piramidale a educatiei isi are rolul si importanta lor, insa ceea ce face ca intregul sistem educativ si terapeutic sa functioneze este modul in care toate se articuleaza, intr-un mod coerent si logic.

Motivatia comportamentului: Stiinta Comportamentului

Motivatia comportamentului: Stiinta Comportamentului

• De ce Matei, un baietel de 4 ani diagnosticat cu autism, tipa atunci cand mama este nevoita sa o ia pe un alt drum pentru a-l duce la gradinita, sau atunci cand ii impacheteaza sandvisurile in alta hartie decat in cea de culoare galbena? De ce se bataie in scaun la nesfarsit sau respinge imbratisarea celui care doreste sa se apropie de el? Sunt aceste acte determinate de forte din interior sau din exterior? Sau poate doar se intampla, pur si simplu?

• Poate ca o intrebare si mai astringenta pentru persoanele care intra in contact in fiecare zi cu copiii cu probleme este urmatoarea: Data fiind situatia, avem vreo sansa sa o schimbam? Si daca da, cum facem asta?

Stiinta si comportament uman • Analistii comportamentali descriu pattern-uri

comportamentale si modul in care ele intra in contact cu factorii genetici, sociali, si altii.

• Fac descoperiri importante despre relatia dintre mediul oamenilor (intern- ce se intampla in corp si minte- sau extern) si actiunile lor.

• Analiza comportamentala ajuta in explicarea a doua doua lucruri pe care dorim cel mai aprig sa le stim despre noi si despre altii:

– Cum invata oamenii: de ce fac ceea ce fac, in anumite momente;

– Cum sa predam: cum putem influenta momentul, locul si modalitatea comportamentului oamenilor.

• Principalul punct de interes pentru noi, este: – ceea ce fac oamenii: unde, cand si cum tipa o

persoana, se leagana, rade, plange, citeste; – asupra anumitor ratiuni ce stau la baza unor actiuni; – sau conditiilor ce influenteaza modul in care se

produce comportamentul.

• Descoperirea acestor conditii conduce la posibilitatea de a interveni in schimbarea comportamentului

• Prin analiza comportamentelor concrete ale oamenilor, intr-un mod direct, putem descoperi ce factori dicteaza sau “controleaza” acele comportamente, iar apoi putem face ceva pentru a schimba situatia.

•Folosim termenul “comportament” pentru a desenmna orice spune sau face o persoana, bun, rau, sau lipsit de o intentie evidenta (indiferent)

Caracteristicile comportamentului

• Intensitate;• Frecventa; • Durata; • Latenta.

• Pentru a detecta factorii raspunzatori de declansarea comportamentului, trebuie sa realizam o ancheta lipsita de biasuri. In mod similar, trebuie sa masuram obiectiv felul in care acele evenimente intra in relatie cu comportamentele vizate.

• Mama lui Matei vrea sa aiba libertatea de a alege mancarea pentru fiul ei dintr-o varietata de feluri de mancare, de la diferite restaurante, si nu doar unul singur. Cu toate astea, Matei zambeste si mananca sandvisurile doar cand sunt invelite in hartia galbena, cu care este familiarizat atat de bine. Plange si refuza mancarea atunci cand este impachetata in hartie alba.

• Noi nu putem sti ce emotii, sentimente si ganduri are Louis cand refuza mancarea invelita in hartia galbena.

• Am spune ca procesele interioare nu sunt importante? In nici un caz.

• Normal ca oamenii simt si gandesc, si presupunem ca aceste aspecte sunt influentate de aceiasi factori care influenteaza si comportamentele.

• Diferenta este aceea ca, din moment ce nu avem acces direct la gandurile si emotiile oamenilor, in cunoasterea lor ne putem baza doar pe ceea ce ne spun simturile sau oamenii insisi.

• Este imposibil de determinat gradul de concordanta dintre ceea ce spun ca simt si ceea ce simt cu adevarat.

• Unii sunt interesati mai mult de actiune si mai putin de vorbe.

• Exemplu: cand vrem sa aflam ce ii place unei fetite sa faca, putem sa fim atenti la urmatoarele lucruri: – cat timp zaboveste intr-o anumita activitate; – incearca sa evadeze din activitate? – cat de des accepta sau respinge acea activitate, in

momentul in care I se acorda sansa de a alege; – plange, zambeste, rade in timp ce desfasoara

respectiva activitate?

• Intorcandu-ne la cazul lui Matei, am descoperit ca, intr-adevar, respinge hartia alba, preferand-o doar pe cea galbena.

• Acum sa prespunem ca dorim sa eliminam acest comportament, determinandu-l pe Matei sa manance in egala masura si sandvisuri invelite in hartie alba.

• Facem rost de hartie de impachetat galbena, dar de diferite tonalitati- de la galben intens pana la un galben pal. Apoi, la fiecare 5 zile impachetam mancarea intr-o hartie de un galben din ce in ce mai pal. Pentru a vedea daca tactica functioneaza, masuram reactiile lui Matei pe parcursul perioadei.

• Suntem convinsi de faptul ca strategia “scaderii intensitatii stimulului” functioneaza deoarece in timp ce introducem din ce in ce mai evident nuante deschise, care duc in cele din urma la alb, Matei accepta mancarea, atat acasa, la scoala cat si in restaurante, fara a face crize de opozitie.

• Incapabili “sa vedem” in capul sau si sa cunoastem direct lucrurile care ii fac placere, si cele care nu ii fac placere, nu ne ramane decat sa ii observam comportamentul concret.

• Daca nu am fi continuat sa observam cu atentie comportamentul, am fi fost tentati sa abandonam la jumatatea drumului, cand Matei a refuzat de doua ori masa, izbucnind in plans.

• Dupa ce a fost invatata lectia, am monitorizat in continuare cateva saptamani comportamentul lui Matei. Spre incantarea tuturor, pe Matei nu l-a mai interesat daca mancarea este invelita in hartie alba, galbena sau de alta culoare

• In exemplul dat, am prezentat atat segmentul de predare, cat si cel de invatare. Cand incep toate acestea? Felul in care reactionam la evenimente – intr-un cuvant, comportamentul nostru – este intr-o continua schimbare.

• Cand rezultatele acestor schimbari sunt relativ durabile in timp, putem spune ca suntem in plin proces de invatare.

• Metodele de schimbare comportamentala, in cazul lui Louis a fost metoda fading (a slabi din intensitate un stimul pana cand dispare), ilustreaza predarea. Schimbarea din comportamentul lui Matei a demonstrat procesului invatarii.

Invatand despre predare si invatare

• Analistii comportamentali au studiat felul in care are loc invatarea, prin masurarea sistematica a schimbarilor comportamentale, in relatie cu evenimentele care au existat inaintea actiuniii (antecedente) si cu cele care au venit dupa (consecintele) actiune.

• Regulile descoperite care explica natura acestor relatii se numesc principii comportamentale.

• Principiile sunt generalizabile la nivelul tuturor : - dumneavoastra, noi, copii cu o dezvoltare normala, copii

cu probleme in dezvoltare, oameni care traiesc in saracie, bancheri, profesorii, muncitori in constructii, oameni batrani sau infirmi, sportivi de peformanta…. si da, caini, pisici, papagali.

• Diferentele se pot observa la anumite nivele, ca: – rata de invatare; – forma si modalitatea de reactie/exprimare

(majoritatea oamenilor si cativa papagali vorbesc, insa anumiti adulti si copii mici comunica mai mult prin gesturi);

– cat de vast aplica ceea ce au invatat; – cat timp dureaza noua achizitie; – resursele necesare pentru a achizitiona cat mai bine

informatia.

Cum se produce invatarea? • Conditionarea clasica – aproape orice individ complex

(organism), animal sau persoana este nascuta cu abilitatea de a reactiona la anumiti stimuli intr-o maniera predictibila.

• Cand in preajma lui este un sunet puternic, bebelusul raspunde printr-o sperietura. O lumina care apare pe neasteptate sau un suierat de vant o face sa clipeasca din ochi. Cainele lui Pavlov incepea sa saliveze in momentul in care ii era pusa in gura pudra de carne.

• Numim aceste evenimente care determina raspunsuri – stimuli (S). Cand se observa ca stimulul (S) determina aproape de fiecare data raspunsul (R), indiferent de experienta individului, numim acest stimul stimul necondintionat (SN), iar reactia este numia reactie neconditionata (RN).

Pana acum, nu s-a produs nici o invatare. De fapt, cuvantul “neconditionat” este sinonim cu “neinvatat”. Spunem acest lucru pentru ca bebelusii clipesc inca din primul moment in care un flash de lumina le apare in fata ochilor.

• Invatarea se produce in momentul in care un alt stimul, ca de exemplu sunetul unui clopotel sau gestul mamei de a se indrepta catre intrerupator, coincide in mod regulat cu stimulul neconditionat, iar individul raspunde identic, ca si in situatia in care era expus doar la stimulul neconditionat.

• Deoarece sunt foarte apropiate in timp, acum bebelusul clipeste in momentul in care mama se indreapta catre intrerupator; cainele lui Pavlov incepea sa saliveze atunci cand auzea clopotelul.

• Noul stimul introdus in ecuatie se numeste stimul conditionat (SC), iar raspunsul pe care il determina se numeste raspuns conditionat (RC)-

• Conditionarea operanta - este o alta forma de invatare. B.F.Skinner a ales aceasta denumire deoarece categoriile de comportamente care sunt vizate aici sunt cele care “opereaza asupra mediului inconjurator”.

• Nu este necesara prezenta unui stimul antecedent comportamentului. Bebelusii fac cu mana, zambesc sau indica in mod aleator- comportament operant (B). Invatarea are loc atunci cand acel operant este util in producerea unui efect sau a unei consecinte.

• Rata raspunsului creste pe masura ce acea consecinta este satisfacuta sau intarita (I+)

• Copilul zambeste; mamica se intinde sa il ia in brate sau sa-l hraneasca. Tatal intampina datul din mana al copilului cu mare entuziasm, “Bravo! Fa-I cu mana lui tati!”. Ghiciti ce se va intampla! Bebelusul incepe sa faca cu manuta mult mai des, mai ales atunci cand il vede pe tatal lui

• Cresterea ratei comportamentului (C), mai ales in momentul in care este prezent un anumit antecedent (A), este telul principal pe care si-l stabilesc educatorii.

• Dupa cum veti observa, multe dintre obiectivele noastre implica cresterea numarului de cuvinte rostite, citite, silabisite sau scris; implica multiplicarea activitatilor pe care copilul le realizeaza corect; cresterea numarului de copii cu care elevul se joaca si numarul de minute pe care le petrece angajat intr-o sarcina.

• In esenta, invatarea eficienta se sprijina pe lucrul constant in directia atingerii unor obiective functionale.

Cum atingem acest tel, mai ales cand avem de a face cu copii care invata incet sau a caror dificultati de invatare se datoreaza

altor motive?

• Principiile invatarii operante ne pun la dispozitie instrumentele necesare pentru a realiza programe educationale eficiente pentru toate tipurile de elevi, si pentru cei normali, si pentru cei dificili.

• De exemplu, cazul expus anterior, in care Louis a fost invatat “sa tolereze” hartia alba de invelit sandvisurile. Ce legatura are asta cu invatarea operanta? Una stransa. Elementele importante implicate in proces sunt: - Intaritorul – mancarea preferata a lui Matei; - Comportamentul – consumarea mancarii.

• Cu toate acestea, legatura dintre cele doua segmente operationale a fost blocata de raspunsul emotional la stimulul antecedent: culoarea nefamiliara. Sarcina profesorului a fost aceea de a-l invata pe Matei sa accepte ca hartia de invelit sandvisul sa fie de alta culoare, fara sa interfereze raspunsul stereotip anterior.

• Profesorul a putut sa gaseasca sprijin in studiile recente care au relevat faptul ca erorile, care provoaca in cele mai multe cazuri reactiile emotionale neplacute, pot fi evitate.

• Acest lucru este posibil prin aplicarea unei metode de lucru numita “invatarea fara erori”, care initial s-a observat ca este foarte eficenta in cazul porumbeilor, si mai tarziu si in cazul oamenilor.

• Strategia presupune: • Se incepe cu un lant eficient de tipul A-B-R+ (in cazul

nostru: A= hartia galbena si comportamentul aferent; B= acceptarea consecintei; R+ = consumarea cu placere a intaritorului); – Gradual, se introduc diferente de nuanta in veriga A; – Obtinerea acelorasi rezultate (consumarea cu placere

a intaritorului, sandvisul in cazul nostru) ca si anterior; – Continuarea introducerii graduale a diferentelor in

veriga A, in cazul nostru pana cand am ajuns la culoarea alba.

• Exemplu- cazul lui Matei:

– Comportament curent:

– Comportament asteptat

A-C-C-ul Schimbarii Comportamentale (antecedente, comportament, consecinta)

• Dupa cum ati putut observa, descoperirile despre relatia dintre un comportament anume si ceea ce a fost inaintea lui si ceea ce a urmat, ne pot ajuta sa proiectam metode eficiente.

• Aceste asocieri sunt motivele pentru care putem intrezari natura relatiei dintre segmentele comportamentale.

• De exemplu, stim ca anumite evenimente, cum sunt intaritorii (I+s) sau alte consecinte (Cs) care urmeaza comportamentului, ar putea influenta modul in care comportamentul se va manifesta mai tarziu.

• In cazul in care consecinta este intaritorul, schimbarea va consta in cresterea ratei cu care comportamentul respectiv se va manifesta.

• De asemenea, am prezentat o schema in care prezenta felul in care antecedentele, lucurile ce s-au petrecut inainte de comportamentul vizat (prezenta tatalui) a afectat rezultatele.

• Sa aruncam o privire mai atenta la modul in care am putea controla antecedentele si consecintele astfel incat sa provocam schimbarea dorita in comportament. Vom incepe cu contextul, vom continua cu promptul si vom sfarsi cu prezentarea importanetei pe care o au consecintele.

Contextul • Invatarea se produce intr-un anumit spatiu, intr-un

anumit context care poate favoriza sau, din contra, bloca rata cu care schimbarile apar. Asa cum pamantul trebuie udat si fertilizat inainte de a gazdui semintele ce vor da roade, asa si contextul invatarii trebuie pregatit sa sustina schimbarile comportamentale dorite.

• Contextul suportiv poate ajuta elevii si profesorii sa se axeze pe sarcina si sa depuna tot efortul pentru obtinerea rezultatelor scontate.

• Diferite contexte pot altera relatia dintre comportament si consecintele lui.

• Acelasi tip de comportamente, sa spunem tipatul si urlatul, pot fi incurajate in cadrul unui meci de fotbal, insa nepermise si sanctionate in contextul unei ceremonii nuptiale. Exemple: consumarea unei cantitati mari de popcorn (contextul) sarata va creste valoarea de intaritor a lichidului.

• Ar fi minunat daca ar exista un context ideal, general valabil, dar din pacate nu exista asa ceva.

• Anumiti elevi invata mai bine intr-un mediu lipsit de distractori (disturba activitatea. Ei pot fi de orice natura) ; altii invata mai bine daca ii vad pe alti copii ca invata, lucreaza sau daca observa lucruri pe care si le-ar dori sau activitati pe care ar vrea sa le faca.

• Diferitele sunete sau peisaje la care elevul este supus pot varia si ele. – Unii dintre ei doresc sa atinga anumite obiecte, – altii doresc sa interactioneze cu anumite persoane – se angajeze in anumite activitati. – Altii ar putea respinge toti acesti stimuli.

Ora din zi, vremea, zgomotul, minutele trecute de la ultima masa si starea de sanatate (da, contextul poate fi si intern), pot influenta in egala masura ceea ce se intampla in procesul de invatare.

Antecedentele • Antecedentele sunt evenimentele care preced imediat

comportamentul vizat. Acesti stimuli sunt in special importanti in cazul in care sunt corelati cu consecinte specifice.

• Promptarile de tipul indiciilor, gesturilor, regulilor, instructiunilor scrise sau verbale, semnelor, simbolurilor, pozelor, sunetelor sau comportamentului altor persoane servesc acestui scop educational. Ii semnalizeaza persoanei sansele ca un anumit comportament sa fie recompensat/intarit.

• Am vazut cum prezenta tatalui a devenit un semnal pentru ca elevul sa faca cu mana.

• Faptul ca tatal era acolo crestea sansele ca copilul sa salute, sa zambeasca, sa vorbeasca, etc.

• Pana la urma, daca el sau altcineva nu erau prezenti, gestul respectiv s-ar produce mai rar. “E timpul pentru masa. Sa strangem masa!”, sunt semnale ca activitatea de a strange masa va conduce la luarea unei gustari, mai ales daca asta s-a intamplat anterior.

• Contrar parerii generale, acesti stimuli nu garanteaza aparitia raspunsului dorit? Ei doar influenteaza probabilitatea ca comportamentul dorit sa apara.

• Aparitia raspunsului depinde de – istoria de invatare a copilului, – de frecventa si regularitatea cu care comportamentul

s-a manifestat in consecinte intaritoare in acel context.

• De exemplu: promisiunile si amenintarile.

• Daca un parinte promite copilului ca ii va da ceva bun dupa ce va termina de facut curat in camera, insa nu se tine de promisiune tot timpul, aceasta nu va mai avea efect.

• Insa daca parintele respecta promisiunea iar copilul isi pastreaza interesul pentru lucrul promis, atunci sunt mari sanse sa apara comportamentul dorit.

Consecinte • Consecintele comportamentului sunt elementele cele

mai importante ale invatarii. • Sunt de mai multe tipuri: – eveniment pe care persoana il doreste sau incearca sa

il obtina la un anumit moment. Acest tip de consecinta se numeste intaritor pozitiv (R+). Daca rata comportamentului creste sau se mentine la un nivel inalt, acest proces se numeste intarire (tineti cont de faptul ca ceea ce poate fi “o consecinta dezirabila” pentru un anumit individ, poate sa nu insemne nimic pentru acelasi individ in alt moment, sau poate sa nu reprezinta nimic sau, din contra, chiar opusul pentru alta persoana).

Exemplu: Ionut se loveste singur in piept (comportamentul). Mama lui se uita la el pentru o clipa (consecinta: atragerea atentiei – inseamna ca Ionut doreste ceva). Ionut se loveste iar si iar (rezultatul: intensificarea comportamentului pentru producerea uneu anumit efect - consecinta).

• De unde stim daca o anumita consecinta are valoare de intaritor?

• Singurul mod pentru a ne da seama daca o consecinta a unui anumit comportament functioneaza ca un intaritor, fie pozitiv, fie negativ, este de a observa daca rata comportamentului la respectivul individ creste atunci cand comportamentul conduce in mod sigur la acea consecinta.

Proceduri comportamentale

• Poate ati observat ca aceste procese pot opera fara intentia persoanei, iar ca fiecare process este identificat mai mult prin schimbarea comportamentului studentului decat al celui intentionat de catre invatator.

• Adevarata schimbare a unui comportament poate fi determintata in urma a multor observatii, nu doar a unui episode.

• De exemplu, putem certa un copil fiindca alearga prin incapere, iar acesta reactioneaza prin faptul ca se aseaza.

• Din acest episode putem deduce ca cearta este o pedeapsa- se pare ca are rezultate in reducerea alergarii.

• Insa, daca monitorizam fapteale de-alungul intregii zile, vede, ca rata alergarii este inalta.

• In acest caz, interactiunea cu copilul – desi,l-am certat – a fost una intaritoare (captarea atentitei), pentruca alergatul a fost continuat, intarit in majoritatea timpului.

• Am putea testa această ipoteză, că atenţia întăreşte, prin reţinerea consecinţei, adică, nu mai certăm copilul când îl vedem fugind.

• Dacă, după un timp aleargă din ce în ce mai puţin, am putea concluziona că cearta a fost un întăritor, pentru că reţinerea ei (i.e. reducerea comportamentului) a dus la reducerea acelui comportament.

• De asemenea, probabil aţi observat că există mai multe proceduri care conduc la creşterea sau descreşterea intensităţii comportamentului.

• Cu alte cuvinte, există întotdeauna mai multe feluri de a schimba un comportament, indiferent că încercăm să-i creştem sau să-i descreştem intensitatea.

• Este foarte important să reţineţi această diversitate de opţiuni împreună cu studenţii voştri. Pentru a întări un comportament nu este nevoie să recurgeţi la pedeapsă.

• Alternativ, puteţi alege să întăriţi o acţiune alternativă.

• Puteţi alege să folosiţi metoda exticţiei pentru a reduce rata unui anumit comportament, dar să fiţi conştient de faptul că nu controlaţi întăritorul respectiv – probabil întăritorii sunt furnizaţi de persoanele asemănătoare.

• Într-un asemenea caz, puteţi alege să folosiţi o strategie a costului răspunsului, care să implice un sistem punctual pe care l-aţi stabilit. În orice caz, există multe strategii pe care puteţi alege să le folosiţi.