CE AR FICe-ar fi dacă de astă dată nu ne-am mai comporta ca nişte contabili; cu bilanţur , cu evaluări, cu scadenţe?Dacă pur şi simplu am închide dosarul ca şi cum revizia a trecut, ce ar fi? Dar întrebarea este cine ar vrea să  renun’e la fișele contului meu? Cine să arunce la coș eșecurile mele? Dar dacă Dumnezeu ar zice că îmi șterge El toată datoria?

La trecătoarea dintre ani, dintre vremuri, Dumnezeu ne dă un cec în alb. Aș fi oare gata să decid că pornesc pe calea cea mai dreaptă? Aș avea puterea să mă iert chiar și pe mine? Aș vrea să dărâm barierele pe care singur mi le pun dinspre mine spre Împărăția lui Dumnezeu?

Pe ei aș vrea să-i iert? Lor le-aș semna grațierea, clasarea dosarului? Aș fi de acord ca și ceilalți să se poată reașeza la start? E o propunere pe care Domnezeu chiar ne-o face: ”Veniți totuși să ne judecăm; dacă vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul se vor face albe ca zăpada, dacă vor fi roșii ca purpura se vor face ca lâna.”Am marele har de a o lua de la capăt; am  favoarea de a  elibera de pe listele mele negre pe toți ceilalți. E un hatâr. Voi profita de el?