Tema 7_Mediu.ppt

Politici ale Uniunii EuropenePolitici ale Uniunii Europene

Lect. univ. dr. Laura MARINAŞEmail: [email protected],

[email protected]

1

Tema 7. Politica privind protecția mediului

2

Politica de mediu – istoric Politica de mediu – istoric

• Politica de mediu – apare pe agenda europeană la inceputul anilor 1970 – corelat cu eforturile Clubului de la Roma, privind efectele negative ale diminuarii resurselor naturale şi a deteriorarii calităţii apei, aerului si solului.

• Se dezvolta in mod coerent incepand cu anul 1972 si devine in timp una dintre cele mai importante politici comunitare.

• Politica de mediu este o politica orizontala a Uniunii Europene, aspectele de protecție a mediului fiind considerate obligatorii pentru celelalte politici comunitare.

• Baza legală a politicii de mediu a UE este constituită de articolele 174 - 176 ale Tratatului CE, la care se adaugă articolele 6 si 95

3

Politica de mediu – baza legalaPolitica de mediu – baza legala

• Articolul 174 - obiectivele politicii de mediu şi scopul acestei politici>– asigurarea unui inalt nivel de proteţie a mediului ţinând cont de

diversitatea situaţiilor existente în diferite regiunii ale Uniunii• Articolul 176 permite statelor membre (SM) adoptarea unor

standarde mai stricte decat cele existente la nivelul UE• Articolul 95 -armonizarea legislaţiei referitoare la sănătate,

protecţia mediului şi protecţia consumatorului în Statele Membre (o clauză de derogare permite acestora sa adauge prevederi legislative naţionale în scopul unei mai bune protejări a mediului).

• Articolul 6 - promovează dezvoltarea durabilă ca politica orizontală a Uniunii Europene şi subliniază astfel nevoia de a integra cerinţele de protecţie a mediului în definirea şi implementarea politicilor europene sectoriale.

4

Politica de mediu – baza legalaPolitica de mediu – baza legala

• 200 de directive, regulamente şi decizii adoptate, care constituie legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului.

• Legislaţia orizontală: reglementari ce au în vedere transparenţa şi circulaţia informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii civile în protecţia mediului.

• Legislaţia sectorială: reglementari specifice aplicabile sectoarelor care fac obiectul politicii de mediu (gestiunea deşeurilor, poluarea fonică, calitatea apei, calitatea aerului, schimbări climatice, controlul poluării industriale, protecţia naturii, protectia solului, substanţe chimice, organisme modificate genetic si protecţia civila – care se regăsesc în planurile de acţiune şi în strategiile elaborate).

5

Politica de mediu – actori institutionaliPolitica de mediu – actori institutionali

• Comisia Europeană, DG Mediu- direct responsabilă pentru elaborarea şi asigurarea implementării politicii de mediu. Rolul său este de a iniţia noi acte normative în domeniu şi de a se asigura ca măsurile adoptate vor fi implementate de SM.

• Consiliul Uniunii Europene – coordonarea politicilor de mediu ale statelor membre. Deciziile Consiliului se adoptă cu majoritate calificată în co-decizie cu Parlamentul European.

• Parlamentul European – adoptă legislaţia aferenta politicii de mediu prin procedura de codecizie.

• Deciziile se iau prin votul majorităţii calificate în Consiliu şi prin codeciziecu Parlamentul European (PE);

• Deciziile se iau în unanimitate în Consiliu şi cu consultarea cu PE pentru aspectele fiscale şi măsurile privitoare la planificarea teritorială, utilizarea terenului şi managementul resurselor de apă, precum şi a măsurilor ce afectează politica energetică.

6

Politica de mediu – Politica de mediu – principiiprincipii

• Principiul subsidiarităţii• Principiul «Poluatorul plăteste», • Principiul prevenirii, precauţiei în luarea deciziilor, • Principiul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a

mediului, integrării cerinţelor de protecţie a mediului în definirea şi implementarea altor politici comunitare şi al proximităţii.

Rezultat al modului de definire a politicii de mediu, concentrată în anii 90 pe limitarea efectelor negative ale poluării şi combaterea cauzelor. Poltiica de mediu dezvoltă, în prezent, o abordare dominant preventivă.

7


• Principiul subsidiarităţii– oricand este posibil, actiunile ar trebui luate de autoritatile cele mai

apropiate de persoanele afectate de aceste actiuni. – tari care actioneaza izolat nu pot salva mediul. Exemple sunt: poluarea

aerului, impactul global al schimbarii climei, poluarea sau iradierea de la o centrala de energie pot provoca efecte la mii de kilometri departare.

– politicile trebuie coordonate la un nivel mai inalt. Rolul Uniunii este sa sustina si sa coordoneze aceste eforturi ale statelor membre si sa verifice daca guvernele isi respecta angajamentele luate.

8

Politica de mediu – Politica de mediu – principiiprincipiiPrincipiul prevenirii, precauţiei în luarea deciziilor, •Introdus in politica de mediu europeana la sfarsitul anilor 70, principiul precautiei a fost pastrat si respectat in multe tratate si declaratii internationale. El reprezinta, prin Tratatul UE – 1992, baza pentru legea europeana de mediu, si joaca un rol foarte important in dezvoltarea politicilor de sanatate, deasemeni. •Multe masuri introduse de UE au fost inspirate de principiul precautiei, cum ar fi masuri de protejare a stratului de ozon sau privitoare la schimbarea de clima. Principiul a fost recunoscut in diverse acorduri internationale, in special in Acordul Sanitar si Fitosanitar hotarat in cadrul Organizatiei Mondiale de Comert. •Comunicatul Comisiei din 2 februarie 2000 a dezvoltat ghidul de aplicare a princiliului precautiei in politicile UE. Obiectivul este sa se asigure un nivel ridicat de protectie a mediului si a sanatatii oamenilor, animalelor si plantelor atunci cand datele stiintifice disponibile nu permit o evaluare completa a riscurilor. •Principiul precautiei se bazeaza pe doua aspecte: decizia politica de a actiona sau a nu actiona, iar in caz afirmativ, modul in care se actioneaza •Raspunsul este in functie de nivelul de risc considerat “acceptabil” de societatea careia ii este impus riscul. •O decizie luata in baza principiuliu precautiei ar trebui sa se bazeze pe cea mai completa posibil evaluare stiintifica si precedat de o evaluare a riscurilor potentiale in caz de inactiune; odata ce rezultatele evaluarii stiintifice si de risc sunt disponibile partile interesate de rezultate sunt informate de acestea in conditii de transparenta maxim posibila.

9


Principiul ”Poluatorul plăteste” şi ”prevenirea poluarii la sursa” •Oricine produce daune mediului, pericole sau riscuri, este responsabil sa evite, sa reduca sis a combata acele daune, pericole si riscuri. In acest scop politica de mediu a CE va determina pe cel responsabil sa plateasca costurile de aducere a mediului in stadiul dinaintea provocarii daunelor. •In mod similar, este mai efficient sa dezvolti politici care sa se adreseze cauzelor poluarii decat sa se adreseze gasirii de solutii pentru efectele provocate.

10

Politica de mediu – Politica de mediu – principiiprincipiiPrincipiul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a mediului, integrării cerinţelor de protecţie a mediului în definirea şi implementarea altor politici comunitare şi al proximităţii.•Principiul integrarii mediului in politicile Comunitare a fost confirmat de Tratatul UE, care stipula ca “cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si implementarea politicilor comunitare”. •Tratatul de la Amsterdam (1997) a clarificat ferm legitimitatea durabilitatii. Astazi, dezvoltarea durabila este principiul fundamental al statelor member. •In iunie 2001, liderii UE au adoptat un document referitor la Strategia Europeana pentru Dezvoltare Durabila. Acest lucru a promovat o strategie pe termen lung adaptata politicilor pentru dezvoltare economica, sociala si de mediu durabila. •Daca politicienii creaza conditii adecvate si incurajeaza cetatenii si mediul de afaceri sa integreze aspectele de ordin social si de mediu in activitatile lor, policile pentru dezvoltare durabila creaza alternative bune atat din punct de vedere economic cat si social si de mediu. Comunitatea a promovat strategia pentru dezvoltare durabila in politicile sectoarelor care afecteaza cel mai mult mediul. •Schematic, cele 4 dimensiuni principale ale Durabilitatii sunt:

– Durabilitatea mediului, capacitatea de a prezerva resursele naturale, mentinerea integritatii ecosistemului pentru a evita afectarea elementelor de care depinde viata; prezervarea diversitatii biologice

– Durabilitatea economica, capacitatea de a produce venituri si locuri de munca; eco-eficienta economiei, adica utilizarea eficienta si rationala a resurselor si reducerea utilizarii resurselor neregenerabile;

– Durabilitatea sociala, capacitatea de a garanta conditii oamenilor pentru bunastare si sanse (siguranta, sanatate, educatie, etc), distribuite echitabil, in comunitatile prezenta dar si viitoare

– Durabilitate institutionala, capacitatea de a asigura conditii

11

Politica de mediu – Politica de mediu – principiiprincipiiPrincipiul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a mediului, integrării cerinţelor de protecţie a mediului în definirea şi implementarea altor politici comunitare şi al proximităţii.•Intr-un fel sau altul toate urmeaza principiul „poluatorul plateste” si toate impun responsabilitati clare pentru afectarea mediului. Poluatorii trebuie sa plateasca pentru daunele aduse mediului. Acest principiu actioneaza ca un mijloc de intimidare impotriva violarii standardelor de mediu. •Cartea alba pentru raspunderea de mediu a fost adoptata si publicata de Comisia Europeana la 9 februarie 2000. pe 23 ianuarie 2002 a fost adoptata propunerea pentru o Directiva a Parlamentului European si a Consiliului pentru raspunderea de mediu cu privire la prevenirea si remedierea daunelor aduse mediului. Propunerea Comisiei este o Directiva cadru care va impune raspunderea stricta pentru daunele traditionale si de mediu cauzate de anumite substante periculoase sau activitati. •Pentru ca acest principiu sa fie eficient:

– Poluatorii trebuie sa fie identificabili – Daunele trebuie sa fie masurabile – Trebuie sa existe o legatura intre poluator si dauna

•Analizand o dauna, autoritatea competenta indicata de fiecare stat membru poate actiona in diferite moduri:

– In cazul in care este pericolul producerii unei daune iminente asupra mediului, autoritatea va solicita popuatorului potential sa ia toate masurile preventive sau va lua ea insasi aceste masuri si va acoperi aceste costuri ulterior

– Daca dauna s-a produs, autoritatea va cere operatorului sa ia toate masurile reparatorii necesare sau va lua ea insasi aceste masuri si va acoperi costurile ulterior

– Daca operatorul nu dispune de mijloace financiare suficiente sau nu este posibila identificarea unui operator, statele membre vor asigura aplicarea masurilor necesare oricum

12

Politica de mediu – Politica de mediu – documente documente programaticeprogramatice

• Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Acţiune pentru Mediu (PAM), primul dintre ele fiind adoptat de către Consiliul European in 1972. Aceste programe de acţiune sunt o combinaţie de programe pe termen mediu (corelate printr-o abordare strategică) şi constau într-o tratare verticală şi sectorială a problemelor ecologice.

• Al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu (2001-2010/2014) – PAM 6, numit şi ”Alegerea noastră, viitorul nostru” stabileşte priorităţile de mediu pe parcursul perioadei 2001-2010/2014. Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce definesc direcţiile de acţiune ale politicii de mediu:

• schimbările climatice; • protecţia naturii şi biodiversitatea; • sănătatea în raport cu mediul; • conservarea resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor

13

Politica de mediu – Politica de mediu – PAM 6PAM 6

• PAM 6 prevede şi dezvoltarea a 7 strategii tematice, ce corespund unor aspecte importante ale protecţiei mediului, precum: – protecţia solului, – protecţia şi conservarea mediului marin, – utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile, – poluarea aerului, – mediul urban, – reciclarea deşeurilor, – gestionarea şi utilizarea resurselor în perspectiva dezvoltării durabile.

Strategiile tematice: - descrierea stării de fapt şi de identificare a problemelor; - prezentarea măsurilor propuse pentru rezolvarea acestor probleme.

14

Politica de mediu – Politica de mediu – PAM 6PAM 6• Calitatea aerului

– ”Clean Air for Europe”, lansată în martie 2001, revizuită în 2013. Scopul principal al acestei strategii este dezvoltarea unei politici strategice, integrate şi pe termen lung pentru protecţia sănătatii umane şi a mediului împotriva efectelor negative ale poluării aerului.

• Protecţia solului – 2002 Comunicarea COM "Către o Strategie Tematică pentru Protecţia Solului„ a

identificat principalele opt ameninţări cu care se confruntă solul în UE. Acestea sunt eroziunea, declinul materiei organice, contaminarea, salinizarea, compactarea, scoaterea din circuitul agricol si forestier, pierderea biodiversităţii solului, alunecările de teren şi inundaţiile.

– 2006 - Strategia Tematică pentru Protecţia Mediului şi Directivă privind stabilirea unui cadru pentru protecţia solului şi modificarea Directivei 2004/35/CE.

– Elementele cheie ale celor două documentesunt: definirea obligaţiilor de prevenire a degradării solului, identificarea zonelor de risc şi a siturilor contaminate, raportarea privind starea solului, programul de măsuri necesare implementării, stategia naţională de remediere a siturilor, mecanismul de finanţare pentru remedierea siturilor orfane, integrarea măsurilor de protecţie a solului în politicile sectoriale care pot avea un impact asupra funcţiilor solului.

15


• Utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile – strategie care a demarat în iulie 2002, prin comunicarea Comisiei:

„Către o strategie tematică pentru utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile”

– scop: reducerea riscurilor pe care le comporta utilizarea pesticidelor asupra agriculturii, mediului şi consumatorilor în menţinerea productivităţii culturilor.

– măsuri prevăzute: armonizarea nivelurilor maxime de reziduri pentru pesticide. Vizează transferul şi actualizarea listei nivelurilor maxime de reziduri şi a nivelurilor maxime de reziduri temporare, bazate pe evaluarea Agenţiei Europene pentru Protecţia Mediului, pe modele matematice şi pe calculele experţilor.

16


• Protecţia şi conservarea mediului marin. – Datorită pierderilor de biodiversitate cauzate de poluare, schimbări

climatice, s-a iniţiat o dezbatere la nivel de state membre, care a condus la elaborarea de către Comisia Europeană în octombrie 2002 a proiectului de Directivă privind mediul marin. Directiva 2008/56/CE care stabileşte un cadru pentru acţiunea comunitară în domeniul politicii mediului marin a fost publicată în Jurnalul Oficial L164/19 din 25.06.2008.

– Scop: atingerea stării ecologice bună a mărilor şi oceanelor europene pănă în 2021. Acest lucru se poate realiza numai prin aplicarea unor măsuri eficiente, care să protejeze şi să conserve organismele (componentele biologice) şi habitatele (aria ocupată de organisme) ecosistemelor marine.

• Reciclarea şi prevenirea deşeurilor – ”Strategia tematică pentru prevenirea generării deşeurilor şi reciclarea

acestora” a fost a aprobată de Comisia Europeană în 2005. – Defineşte cadrul şi modul de abordare a managementului deşeurilor în

scopul protecţiei mediului şi a folosirii durabile a resurselor.

17


• Mediul urban – lansată in februarie 2004– Identifică patru teme prioritare în sensul dezvoltării durabile, prin

influenţa lor asupra evoluţiei mediului în spatiul urban: • transportul urban• gestionarea urbană durabilă• domeniul construcţiilor • urbanismul/arhitectura urbană.

• Utilizarea durabilă a resurselor – aspect inovator al PAM 6 – Comunicarea Comisiei pentru lansarea acestei strategii a fost adoptată

la 1 octombrie 2003 şi a marcat primul pas în dezvoltarea acestei strategii.

– Scopul: definirea cadrului utilizării resurselor care vine în sprijinul obiectivelor Strategiei Lisabona/Europa 2020 şi a strategiei de dezvoltare durabilă.

18

Politica de mediu – Politica de mediu – calitatea aerului calitatea aerului

• Strategie tematică privind poluarea aerului şi Directivă a calităţii aerului pentru reducerea poluării aerului în Uniunea Europeană în cadrul programului Aer Curat pentru Europa (CAFE) - 2005

• Directiva privind evaluarea şi managementul calităţii aerului (Directiva Cadru) – revizuita in 2010 şi Directiva privind valorile limită pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, pulberi şi plumb din aerul ambiental, Directiva privind valorile limită pentru benzen şi monoxid de carbon din aerul ambiental şi Directiva privind ozonul din aerul ambiental – reglementează regimul particulelor fine şi include şi posibilitatea de derogare de la valori limită existente si viitoare, luând în calcul şi faptul că depăşirile datorate surselor naturale vor fi exceptate de la prevederile acesteia. Derogările pot fi garantate numai cu condiţii stricte, iar Statele Membre trebuie sa stabilească planuri speciale pentru calitatea aerului şi să ia masurile necesare în vederea asigurării conformării.

• Directiva de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce priveste specificaţiile pentru benzină, motorină şi gazolină şi introducerea unui mecanism de monitorizare şi reducere a a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate de la utilizarea carburanţilor pentru transportul rutier şi de modificare a Directivei 1999/32/CE, în ceea ce priveşte specificaţiile pentru carburantul utilizat de nave pe caile navigabile interioare şi înlocuirea Directivei 93/12/CEE (calitatea carburanţilor) – modificate în 2007 . Este asigurată o piaţă unică pentru carburanţi, stabilind specificaţii minime pentru comercializarea acestora pe baza normelor de mediu şi sănătate. Urmăresc reducerea poluării şi emisiilor de gaze cu efect de seră de la utilizarea rutieră şi nerutieră a carburanţilor şi asigurarea utilizării pe scară tot mai largă a biocombustibililor. Directiva ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a strategiilor comunitare privind calitatea aerului, schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă.

• Regulament pentru introducerea standardului EURO VI – 2007, in vigoare din 2013. Sunt stabilite reguli comune la nivel UE privind vehiculele grele in ceea ce priveste emisiile de poluanti. Scop: reducerea, fata de limitele prevazute in standardele EURO V, a emisiilor de NOx ( cu 80%) si cele de pulberi in suspensie (cu 66%) provenite de la

autocamioane si autobuze.include prevederi referitoare la : OBD (on board diagnostic); Accesul la informatiile privind repararea; Durabilitatea si inlocuirea instrumentelor de control a poluarii; Masuratori privind emisiile de CO2 si consumul de carburant.

19

Politica de mediu – Politica de mediu – managementul apelor managementul apelor

• 1998 – Directiva cadru privind a apelor , în vigoare din anul 2000. Transpunerea şi mai ales implementarea Directivei cadru a apelor (WFD) au ridicat o serie de probleme chiar şi statelor membre cu o veche tradiţie în domeniul protecţiei mediului (Olanda, Germania, Marea Britanie, etc).

• Directiva 2006/7/CE cu privire la gestionarea calităţii apei de îmbăiere impune fata de inspecţiile în zone, monitorizarea a doi indicatori bacteriologici.

• Directiva 2006/118/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării. Fixează la nivel european standardele pentru apele subterane referitoare la nitraţi şi pesticide şi impune statelor membre obligativitatea de a stabili, până la sfârşitul anului 2008, valori de prag la o serie de alte substanţe periculoase, în funcţie de caracteristicile geologice şi hidrogeologice ale fiecărei ţări şi de activităţile caracteristice din anumite zone – ex. zonele din apropierea minelor. Asigurarea calităţii apelor subterane reprezintă o condiţie extrem de importantă pentru furnizarea apei potabile de calitate şi reducerea riscului de îmbolnăvire a populaţiei., poluarea apelor subterane fiind fenomen aproape ireversibil şi, ca atare, depoluarea acestui tip de apă este extrem de anevoioasă dacă nu chiar imposibilă şi cu consecinţe grave asupra folosirii la alimentarea cu apă potabilă, şi tocmai de aceea au fost instituite la nivel european reguli stricte în vederea prevenirii şi, respectiv a limitarii pătrunderii de poluanţi în apele subterane.

• Drectiva 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii care are ca scop stabilirea unui cadru pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii, cu scopul de a reduce consecinţele negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniu cultural şi activitatea economică asociate cu inundaţiile în cadrul Comunităţii.

• Directiva 2008/105/CE privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei stabileşte un cadru legislativ deosebit de sever referitor la nivelul la care trebuie stabilite standardele de calitate a apelor de suprafaţă şi a altor elemente ale ecosistemelor acvatice, la nivel european sau la nivelul fiecărui stat membru pentru 33 de substanţe considerate de interes deosebit pentru ape datorită caracteristicilor lor de persistenţă, bioacumulare şi toxicitate dovedite prin studiile initiate de Comisia Europeană. Aceste standarde de calitate trebuie atinse până în anul 2025, cu examinări periodice, atât ale calităţii apelor cât şi ale sedimentelor.

20

Politica de mediu – Politica de mediu – managementul deşeurilormanagementul deşeurilor

• Directiva cadru deseuri 2008/98 din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, in aplicare începând cu 11.12.2010. Stabileşte scopul şi obiectivele privind impactul de mediu datorat generării şi gestionării deşeurilor, luând în calcul ciclul de viaţă al resurselor şi ierarhizarea deşeurilor. Este în deplină concordanţă cu principiul prevenirii şi minimizării deşeurilor (încurajănd valorificarea materială şi energetică a deşeurilor, precum şi re-utilizarea) şi, de asemenea, cu principiul autosuficientei aplicat în eliminarea deseurilor, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi al fiecărui Stat Membru în parte. Introduce obiective de mediu şi clarifică conceptele de valorificare şi eliminare a deşeurilor, stabileşte standarde minime şi o procedură pentru stabilirea acestor standarde pentru un număr de operaţiuni de management al deşeurilor, solicită dezvoltarea de programe naţionale de prevenire a generării deşeurilor.

• 2005 - Comunicare privind ”Strategia tematică pentru prevenirea generării deşeurilor şi reciclarea acestora” şi pachet legislativ pentru punerea în aplicare, inclusiv formularea de recomandări.

• Directiva privind managementul deşeurilor rezultate din industria extractivă (Directiva nr. 2006/21/CE). Introduce reguli comunitare pentru prevenirea poluării apelor şi solului datorită depozitării îndelungate în iazuri de decantare sau haldele de deşeuri. Stabilitatea unor astfel de depozite temporare trebuie garantată pentru a reduce posibilele consecinţe de accidente. Împreuna cu documentul BAT (Best Available Techniques), implementarea Directivei asigura o gestionare eficientă a deşeurilor din industria extractivă în cadrul UE (prin prevenirea accidentelor şi daunelor aduse mediului şi sănătăţii populaţiei, produse de tratarea şi eliminarea deşeurilor miniere). A condus la dezvoltarea acquis-ului comunitar, în domeniul managementului deşeurilor.

• Directiva 2008/103/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori în ceea ce priveşte introducerea pe piaţă a bateriilor şi a acumulatorilor

• Directiva 2002/96/CE modificată privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice şi Directiva Parlamentului European şi a Consiliului privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice. Sunt analizate posibilităţile de creştere a eficientei în atingerea ţintelor de mediu şi de a elimina orice costuri care nu sunt necesare pentru mediul de afaceri, consumatori, organizaţii neguvernamentale şi autorităţi publice, costuri care provin din implementarea acestei directive. 21

Politica de mediu – Politica de mediu – substanţe chimice substanţe chimice

• Revizuirea politicii europene din domeniul substanţelor chimice prin introducerea unui nou cadru de reglementare constituie un subiect deosebit de sensibil datorită implicaţiilor pe care acesta le poate avea atât asupra competitivităţii industriei şi inovaţiei, cât şi asupra sănătăţii şi mediului

• Sistem ulde reglementare al produselor chimice – REACH (Regulamentul 1907/2006) are potenţialul de a crea îmbunătăţiri reale pentru mediu şi sănătatea umană. Pentru multe din produsele chimice de pe piaţa UE nu există informaţiile necesare care să permită o analiză adecvată a riscurilor pe care acestea le comporta. Regulamentul are influenţă asupra competitivităţii unuia din sectoarele industriale cheie din UE (industria chimică), oferind în acelasi timp şi posibilitatea de a influenţa competitivitatea multora din utilizatorii secundari de produse chimice (”downstream users”). Propunerea legislativă privind sistemul REACH a fost contestată de către reprezentanţii industriei chimice europene care au caracterizat sistemul ca inutilizabil (unworkable) şi birocratic, opinând ca introducerea sa va conduce la pierderea competitivităţii, a unui numar impresionant de locuri de muncă şi la creşterea costurilor. Mai multe studii de impact realizate de diferite firme de consultantă au condus la concluzia că implementarea sistemului REACH va fi insoţită de costuri imense, greu de suportat de către industria chimică europeană.

• Directiva Biocide (98/8/CE) revizuita privind biocidele – asigură reglementarea plasării pe piaţă a produselor biocide. Revizuirea are ca scop rezolvarea îngrijorărilor legate de complexitate Directivei şi de costuri, precum şi de disponibilitatea anumitor produse biocide. Revizuirea va aduce o simplificare semnificativă a cadrului legislativ actual şi de asemenea, va duce la simplificarea procedurilor.

• Regulamentulu2037/2000 revizuit referitor la substanţelor care epuizează statul de ozon• Regulamentul (CE) nr. 689/2008 privind exportul şi importul de produse chimice periculoase are ca principale

obiective:– aplicarea Convenţiei de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici şi pesticide

ce prezintă risc care fac obiectul comerţului internaţional, – promovarea responsabilităţii comune şi a eforturilor comune de cooperare în domeniul transportului internaţional de produse chimice ce prezintă risc în

vederea protejării sănătăţii umane şi a mediului de daunele potenţiale

– contribuţia la utilizarea corectă din punct de vedere ecologic a produselor chimice ce prezintă risc. 22

Politica de mediu – Politica de mediu – substanţe chimicesubstanţe chimice

• Directiva privind stabilirea unui cadru pentru actiunile comunitare desfasurate in vederea atingerii utilizarii durabile a pesticidelor. (2006) are ca obiective specifice: “– minimizarea periculozitatii si riscurilor utilizarii pesticidelor asupra sanatatii umane si a mediului;– imbunatatirea controalelor utilizarii si distribuirii pesticidelor;– reducerea nivelului de substante active daunatoare, substituirea substantelor periculoase cu alternative mai sigure (inclusiv alternative non-chimice);– incurajarea practicarii unei agriculturi cu continut scazut in pesticide;– stabilirea unui sistem transparent pentru raportare si monitorizare a progreselor, in vederea atingerii obiectivelor strategiei, inclusiv dezvoltarea unor

indicatori durabili.

• prevede: – elaborarea Planurilor Nationale/Regionale de Actiune – stabilirea unor tinte cantitative;– crearea unui sistem de instruire si de constientizare a publicului;– inspectia periodica si obligatorie a echipamentelor de aplicare a pesticidelor;– interzicerea sistemelor de pulverizare (spray-uri);– cresterea protejarii mediului acvatic;– definirea zonelor de utilizare redusa sau zero a pesticidelor;– promovarea unei agriculturi cu continut scazut in pesticide si crearea unui Management Integrat al Daunatorilor (IPM).

• Regulament privind plasarea pe piata a produsilor de protectie a plantelor comunitar (2006) privind introducerea pe piaţa a produselor de protecţie a plantelor. Scopul regulamentului este de a asigura un nivel inalt de protecţie a consumatorilor şi a mediului, in paralel cu imbunataţirea prevederilor legislative, creşterea competitivitaţii şi clarificarea şi simplificarea procedurilor. In plus, alegerea regulamentului ca instrument legal va asigura ca prevederile vor fi implementate concomitent şi in acelaşi mod in toate statele membre, reducand astfel sarcinile administrative şi asigurand claritatea pentru agenţii economici implicaţi.

• Măsurile adoptate de COM si SM urmaresc limitarea substanţiala a utilizarii pesticidelor, pe motive de sanatate publica şi protecţie a mediului şi asigurarea unui grad mai ridicat de protectie pentru persoanele care intra in contact direct sau indirect cu pesticide precum si pentru mediu.

23

Politica de mediu – Politica de mediu – controlul poluării industriale controlul poluării industriale

• Directiva privind poluarea industriala - 2007. Scop: intarirea cadrului legislativ existent in acest domeniu si reducerea emisiilor proventite din industrie. In acelasi timp, aceasta propunere simplifica legislatia existenta prin combinarea a sapte directive. Peste 52.000 de instalatii fac obiectul reglementarii stabilite prin Directiva 96/6/1/CE (Directiva IPPC – prevenirea si controlul integrat al poluarii). In acest sens, se doreste cresterea utilizarii “celor mai bune tehnici” (BAT) si obligarea operatorilor economici de a utiliza tehnicile cost-efective in scopul atingerii unui nivel inalt al protectiei mediului. Deoarece nu s-a inregistrat o aplicare uniforma a BAT-urilor la nivelul UE, conform cerintelor directivei IPPC şi nici uniformitate a conformarii cu cerintele legislatiei si controlul aplicarii acesteia, iar cadrul legal complex conduce la costuri impovaratoare pentru industrie, Directiva prevede:– intarirea aplicarii cerintelor BAT la nivelul UE;– stabilirea de valorile limita mai stricte pentru emisiile din anumite sectoare (instalatiile mari de ardere);– introducerea de prevederi privind inspectia, revizuirea conditiilor autorizatiilor si raportarea conformarii;– extinderea domeniului de reglementare al directivei si la alte activitati (ex.instalatiile de ardere cu capacitatea cuprinsa intre 20

si 50MW) si clarificarea domeniului de reglementare privind anumite sectoare (de ex. tratarea deseurilor).

• Directiva va conduce la reducerea costurilor administrative pentru autoritati si operatori, estimate de COM intre 105-255 milioane Euro pe an.

• Regulamentul privind stabilirea unui registru European coerent, integrat şi cuprinzător în vederea furnizării de date pentru decidenţi şi facilitării participării publicului în luarea deciziei de mediu (Regulamentul referitor la stabilirea Registrelor europene de poluanţi emisi şi transferaţi şi amendarea Directivei 91/689/CEE si 96/61/CE) – Regulamentul nr. (CE) 166/2006.

24

Politica de mediu – Politica de mediu – controlul poluării industriale controlul poluării industriale

• Directivea 2001/81/CE revizuita privind plafoanele naţionale de emisii pentru anumiţi poluanţi atmosferici. Scop: stabilirea plafoanelor de emisii (ktone/an) care să fie respectate de către Statele Membre până în 2020 pentru emisiile de SO2, NOx, COV, NH3 şi pentru particule (PM2,5), în vederea salvarii a circa 1,71 milioane de ani de viaţă, care se pierd din cauza expunerii la praf, reducerii mortalitatii care are drept cauză expunerea la ozon şi reducerii ameninţarii la adresa mediului, ameninţare rezultată ca urmare a eutrofizării şi acidifierii. Emisiile de SO2 trebuie să scadă cu aproximativ 82%, emisiile de NOx cu aproximativ 60%, emisiile de COV cu aproximativ 51%, emisiile de amoniac cu aproximativ 27% şi emisiile de PM2,5 cu aproximativ 59%, faţă de emisiile din 2000. Cuprinde sapte directive: Dir. IPPC, Dir.1999/13/CE privind emisiile provenite din solventi, Dir.2000/76/CE privind incinerarea deseurilor, Dir.2001/80 privind instalatiile mari de ardere (LCP), si Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE si 92/112/CE privind industria dioxidului de titan.

25

Politica de mediu – Politica de mediu – conservarea biodiversitatiiconservarea biodiversitatii

• Reteaua Natura 2000 . La sfârşitul anului 2002, Comisia Europeană (asistată de un grup de experţi din statele membre şi diverse grupuri de interes) a întocmit raportul referitor la finanţarea reţelei Natura 2000. Pe parcursul a circa doi ani s-a derulat un proces intens de consultare atât a autorităţilor responsabile cu implementarea reţelei Natura 2000, cât şi a publicului interesat. Stabilirea reţelei Natura 2000 (considerată cea mai mare şi coerentă reţea a zonelor protejate din lume şi un instrument eficient al UE, pentru protejarea faunei şi florei) va concretiza obiectivul de stopare a declinului biodiversităţii până în anul 2010. Obiectul dezbaterilor care au avut loc atât în Consiliu, cât şi în cadrul Parlamentului European sunt legate de opţiunile de co-finanţare a reţelei Natura 2000 (la nivelul Comisiei au fost propuse două opţiuni de co-finantare: utilizarea fondurilor comunitare existente şi creşterea fondului LIFE Natura). Abordarea Comisiei este de a urma opţiunea 1) prin integrarea finanţării în fondurile pentru dezvoltarea rurală (RDR) şi fondurile structurale (SF). Această abordare are anumite limitări şi obstacole şi anume: – finanţarea managementului habitatelor şi speciilor periclitate n-ar putea fi acoperită în totalitate din fondurile structurale şi cele

pentru dezvoltare rurală;– biodiversitatea nu reprezintă obiectivul principal al fondurilor de dezvoltare regională şi rurală;– instituţiile care au responsabilitate în gestionarea fondurilor de dezvoltare regională şi rurală nu au experienţa în ceea ce

privesţe coordonarea proiectelor privind conservarea naturii (este important ca autorităţile responsabile pentru conservarea naturii să continue sa joace un rol important în finanţarea reţelei Natura 2000);

– pierderea fondului LIFE Natura ar putea pune în pericol atingerea obiectivelor privind biodiversitatea, stabilite pentru 2010.

• Definitivarea desemnării siturilor Natura 2000 la nivelul întregii Uniuni Europene (inclusiv pentru România şi Bugaria) finalizată în a 2010, iar respectiv 2012 pentru situriloremarine Natura 2000.

• Pachetul privind biodiversitatea are în vedere două aspecte:– raportul pe termen mediu asupra implementării Planului de Acţiune referitor la biodiversitate; – comunicarea asupra liniilor directoare pentru abordarea aspectelor referitoare la speciile străine invazive.

26

Politica de mediu – Politica de mediu – schimbările climatice schimbările climatice

• Pentru a-şi atinge obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, statele membre trebuie să implementeze toate măsurile propuse, inclusiv prin implementarea mecanismelor flexibile ale Protocolului Kyoto (schemele de comerţ cu emisii).

• Regulamentul privind anumite gaze cu efect de seră (gaze fluorurate – F-gases) – Regulamentul (CE) nr. 842/2006 şi Directiva privind emisiile de la sistemele de aer condiţionat de la vehiculele cu motor care amendează Directiva nr. 70/156/CEE – Directiva 2006/40/CE. Regulamentul se referă la utilizarea, valorificarea şi distrugerea gazelor fluorurate (prevăzute în Anexa A a Protocolului Kyoto.) De asemenea, mai reglementează: etichetarea şi eliminarea produselor şi echipamentelor, care conţin aceste tipuri de gaze; raportarea informaţiilor referitoare la aceste gaze; instruirea si certificarea personalului, care lucrează în industriile utilizatoare. Întreprinderile care vor depăşi cota alocata de emisii vor avea două posibilităţi: ori să-şi reducă emisiile, ori să-şi cumpere o cota mai mare de pe piaţa emisiilor.

• Cartea Albă privind adaptarea la schimbările climatice prezintă o declaraţie asupra politicilor şi măsurilor care asigură adaptarea la schimbările climatice în diferite sectoare ale vieţii europene (de ex: în industrie, agricultură, energie, pescuit, silvicultură, turism, politică socială). Obiectivul acestei Carte este acela de a evita efecte semnificative asupra sănătăţii umane, biodiversităţii şi habitatelor şi asupra calităţii vieţii cetăţenilor Uniunii Europene.

27


• Directiva 2003/87/CE privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră – în vigoare din anul 2005. Pentru a facilita participarea la acest sistem, fiecare stat membru are obligaţia să prezinte planurile naţionale de alocare. Conform planurilor naţionale de alocare, fiecare stat membru UE trebuia sa hotărasca nivelul de emisii permis pentru intreprinderile cuprinse în "Schema de comercializare" pentru perioada 2005-2007. De la 1 ianuarie 2008 a început a doua perioada de alocare, pentru care Comisia a avizat deja pentru majoritatea Statelor membre, Planurile Naţionale de Alocare pentru perioada 2008-2012.

• Directiva 2003/87/CE modificată în 2006 pentru includerea activitaţilor aeronautice in schema UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.

• Actuala schema comunitara funcţioneaza prin alocarea unui numar de certificate operatorilor, fiecare certificat dandu-le acestora dreptul sa emita o tona de dioxid de carbon pe an. Numarul total de certificate alocate stabileşte o limita a emisiilor generale ale participanţilor la schema. De la 30 aprilie al fiecarui an operatorii trebuie sa depuna certificate astfel incat sa-şi acopere emisiile. Operatorii pot comercializa certificatele astfel incat reducerile de emisii pot fi facute acolo unde sunt cel mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Obiectivul acestei directive este reducerea impactului schimbarilor climatice atribuite aviaţiei prin includerea emisiilor provenite din activitaţile aeronautice in schema de comercializare a certificatelor de emisii şi reprezinta una dintre posibilile modalitati de abordare a domeniului schimbarilor climatice.

28


• Directiva 2003/87/CE privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră - pana in 2020 emisiile de gaze cu efect de sera generate de aviaţie se pot reduce cu mai mult de 45%, reprezentand aproximativ 183 milioane tone CO2 anual. Elementele cheie :– operatorii de aeronave vor fi entitaţile responsabile pentru conformarea cu obligaţiile impuse de schema;– schema va acoperi toate zborurile, care vor intra sub schema incepand cu anul 2012. Pentru inceput, Directiva va acoperi activitatea

operatorilor de aeronave, indiferent de naţionalitate;– zborurile care sosesc dintr-o ţara terţa nu vor putea fi incluse acolo unde acea ţara terţa are masuri echivalente in vigoare, precum un

sistem de comerţ cu emisii;– sunt excluse din schema: zborurile aeronavelor de stat; zborurile efectuate in scopul verificarii sau testarii echipamentelor de navigaţie,

zborurile circulare, zborurile de cautare şi salvare zborurile aeronavelor a caror masa maxima certificata la decolare este mai mica de 5.700 kg, zborurile in regim VFR (visual flight rules - reguli de zbor la vedere) şi zborurile de instruire;

– spre deosebire de schema existenta, metoda de alocare a certificatelor va fi armonizata la nivelul UE, iar numarul de certificate ce vor fi alocate sectorului aviaţie va fi determinat la nivel comunitar in funcţie de media aritmetica a emisiilor generate de sectorul in perioada 2004-2006;

– certificatele vor putea fi licitate intr-un anume procent (care urmeaza sa fie stabilit) şi cele ramase vor putea fi distribuite, cu titlu gratuit, pe baza unei formule de calcul (benchmark) determinate in funcţie de numarul pasagerilor, incarcatura transportata şi distanţa de zbor;

– operatorii de aeronave au aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi participanţi la schema; astfel trebuie sa-şi monitorizeze şi sa raporteze emisiile de dioxid de carbon, sa depuna rapoarte de monitorizare verificate de verificatori acreditaţi, sa returneze in registru numarul de certificate corespunzator cantitaţii de dioxid de carbon emise in anul calendaristic anterior şi, eventual, sa plateasca penalitaţi in cazul nerespectarii legislaţiei in vigoare;

– operatorii de aeronave vor avea posibilitatea sa tranzacţioneze certificate cu operatorii de instalaţii staţionare prin echivalarea certificatelor din aviaţie cu certificatele din celelalte sectoare EU ETS;

– transportul aerian intern este inclus in schema şi este supus aceloraşi reguli ca şi transportul internaţional;– operatorii din sectorul aviaţie nu vor avea nevoie de autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de sera;– operatorii de aeronave vor avea posibilitatea de a folosi unitaţile de reducere a emisiilor (ERU) rezultate in urma dezvoltarii unui proiect de

tip Joint Implementation (JI) şi reducerile de emisii certificate (CER) rezultate in urma dezvoltarii unui proiect de tip Mecanism de Dezvoltare Curata (CDM).

• 29


• Comunicare privind rezultatele revizuirii Strategiei Comunitare pentru reducerea emisiilor de CO2 provenite de la autovehicule – 2007 . Comunicarea recunoşte ca, luand în considerare angajamentele UE sub Protocolul Kyoto, toate sectoarele trebuie sa contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Autovehiculul uzat are un impact semnificativ în ceea ce priveşte schimbarile climatice, circa 12% din emisiile totale de CO2 la nivelul UE provenind din consumul de carburantul de catre autovehiculele de pasageri. Comunicarea este ănsoţită de un pachet legislativ specific care are în vedere atingerea, pana în 2012, a unui nivel de emisii de 130 g CO2/km, din imbunatatiri a performantei motorului, sau de 120 g/km cumulat cu alte cerinte tehnice (combustibil, pneuri etc.).

• Parametrul cantitativ din propunerea COM este inclinarea (panta) raportului dintre media emisiilor de CO2 şi masa medie a autovehiculelor produse. Pentru producatorii „generalişti” (care acopera toate capacitaţile cilindrice) panta ideala ar trebui sa fie „0º” (media emisiilor generate de ansamblul producţiei sa fie limita propusa de COM, de 130 g/km, indiferent de masa medie a autovehiculelor). Pentru producatorii de autoturisme mari, panta ideala ar fi cat mai aproape de 90º (masinile cele mai mari ar putea emite extrem de mult).

Ex. obiectivul unor producatori cum sunt Mercedes sau BMW- 60º ; producatori cum sunt Renault considera, din ratiuni de viabilitate economica a productiei, ca panta nu poate depaşi 45º, iar Peugeot – Citroën 30º.

30

Politica de mediu – Politica de mediu – pachetul producţie şi consum pachetul producţie şi consum

• Planul de actiune pentru productia si consumul durabil si politica industriala durabila (SCP-SIP) • Regulamentul privind eco-etichetarea • Regulamentul privind sistemele de audit al managementului de mediu (EMAS) • Directiva privind eco-design-ul • Comunicarea privind achizitiile publice verzi (GPP)

31

Politica de mediu – Politica de mediu – Pachetul schimbari climatice si energie din surse regenerabile

• Pachetul legislativ a fost dat adoptat în anul 2008 si este rezultatul deciziei Consiliului European din martie 2007 privind necesitatea stabilirii unor obiective precise în demonstrarea angajamentului ferm al Uniunii Europene în lupta împotriva schimbărilor climatice. Obiective cheie:– Reducerea cu cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020 faţă de anul 1990 şi cu 30% dacă se ajunge la

un acord internaţional;– O pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20% până în anul 2020, incluzând în aceasta şi ţinta

de 10% biocarburanţi în totalul consumului de carburanţi utilizaţi în transporturi.

• Pachetul legislativ pregăteşte tranziţia către o economie cu emisii de dioxid de carbon scăzute. Aceasta se poate realiza printr-un mix de politici sectoriale care să asigure nu numai reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar şi securitatea energetică prin creşterea ponderii energiilor regenerabile în consumul final de energie şi nu în ultimul rând, a creşterii eficienţei energetice în toate sectoarele (planul de acţiune în domeniul eficienţei energetice care prevede o îmbunătăţire a acesteia cu 20% până în anul 2020).

• Ţintele stabilite la nivelul UE au fost distribuite la nivelul fiecarui Stat Membru pe baza principiilor esenţiale care guvernează UE, criteriul principal fiind PIB/cap de locuitor.

• Pachetul legislativ cuprinde: – Decizie privind efortul Statelor Membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel incât să se respecte angajamentele

Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020– Directiva de modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor

de emisii de gaze cu efect de seră;– Directiva privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie;– Directiva privind captarea şi stocarea dioxidului de carbon şi

– Linii directoare privind ajutorul de stat în domeniul mediului 32


Decizia privind efortul Statelor Membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră pentru îndeplinirea angajamentelor până în 2020 (effort-sharing)•Decizia prevede ţinte pentru emisiile de gaze cu efect de seră aferente acelor sectoare de activitate care nu intră sub incidenţa prevederilor schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră instituită prin Directiva 2003/87/CE (ETS), directivă care face obiectul modificării şi extinderii domeniului de aplicabilitate.•Criteriul avut în vedere la distribuţia eforturilor de reducere între Statele Membre este PIB/cap de locuitor. Având în vedere diferenţele de dezvoltare economică şi luând în considerare necesitatea creşterii economice în noile State Membre, reducerea de 10% pentru sectoarele non ETS se reflectă prin ţinte diferite, situate între – 20% şi + 20%.• România este prevăzută cu un procent de +19% faţă de anul 2005 pentru sectoarele non ETS (transporturi, agricultură, deşeuri, servicii, locuinţe în principal încălzire, instalaţii mici care nu fac obiectul shemei de comercializare).• Statele Membre au posibilitatea să păstreze reducerile înregistrate într-un an pentru a fi utilizate în următori ani din perioada de alocare 2013-2020, şi să se ”imprumute” din anul următor pentru a-şi îndeplini obligaţiile pentru anul în curs.• De asemenea, Statele Membre au posibilitatea de a transfera altor State Membre, atât ex-ante cât şi ex-post, drepturile de emisii neutilizate din surse non-ETS, creându-se astfel o flexibilitate suplimentară Statelor Membre în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor.

33


Directivă 2003/87/CE pentru a îmbunătăţi şi extinde schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră(EU ETS) modificată . Directiva prevede, în principal:•extinderea domeniului de aplicare prin includerea de noi sectoare şi tipuri de gaze cu efect de seră (ex. industria chimică şi petrochimică, industria aluminiului, prelucrarea metalelor neferoase, instalaţii pentru captarea şi stocarea carbonului si a gazelor cu efect de sera, altele decât CO2 aferente acestor tipuri de industrii, respectiv: N2O şi PCF-urile);

•excluderea instalaţiilor mici – care emit mai puţin de 25 000 t CO2/an şi putere termică mai mare de 20 MW şi mai mică de 35 MW. Se acceptă această excludere doar dacă Statele Membre dovedesc că există măsuri echivalente (în vigoare) de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera şi mai eficiente din punct de vedere al costurilor comparativ cu participarea la schemă.

34


Directivă 2003/87/CE pentru a îmbunătăţi şi extinde schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră(EU ETS) modificată . Directiva prevede, în principal:•metode de alocare: benchmarking-ul şi licitaţia reprezintă metode de alocare complementare importante pentru perioada a treia şi perioadele subsecvente

– pentru sectorul energetic, respectiv producerea de electricitate – in Statele Membre care indeplinesc unul dintre cele trei criterii stabilite de Directiva (reţeaua naţională de energie electrică nu a fost, în 2007, conectată, direct sau indirect, la sistemul interconectat exploatat de Uniune pentru coordonarea transmiterii de energie electrică (UCTE) sau dacă reţeaua naţională de energie electrică a fost conectată în 2007 direct sau indirect la reţeaua exploatată de Uniune pentru coordonarea transmiterii de energie electrică (UCTE) printr-o singură linie cu o capacitate mai mică de 400 MW sau dacă în 2006, peste 30% din energie a fost produsă pe baza unui singur combustibil fosil şi dacă în 2006, produsul intern brut pe cap de locuitor la preţurile pieţei nu a depăşit 50% din produsul intern brut pe cap de locuitor al UE) procentul de certificate licitate pentru 2013 va fi de minim 30% şi va fi extins treptat până la 100% cel târziu în 2020. RO este eligibilă conform celui de-al treilea criteriu Excepţie face producerea de energie în sistem de cogenerare, în condiţii de eficienţă. Producţia de energie termică, obţinută în sistem de cogenerare, pentru deservirea sistemelor de încălzire centralizată este eligibilă pentru alocare gratuită.

– pentru instalaţiile din celelalte sectoare – altele decât cel energetic – tranziţia graduală către licitarea 100% a certificatelor, însă până în 2020 se ajunge la zero certificate alocate gratuit (ex: 2013 – 20% licitaţie şi 80% - gratuit pe baza benchmarking-ului, procentele modificându-se gradual până se ajunge la zero certificate alocate gratuit);

– alocare gratuită 100% pentru sectoare energo-intensive ce cad sub incidenţa schemei şi sunt supuse concurenţei internaţionale (carbon leakage) pe baza unor criterii cantitative şi calitative clare definite in cadrul Directivei (Un sector/subsector este considerat ca fiind expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de CO2 în cazul în care: suma costurilor suplimentare directe şi indirecte rezultate din aplicarea directivei duce la o creştere a costurilor de producţie mai mare de 5% din valoarea sa adăugată brută și valoarea totală a exporturilor şi a importurilor împărţită la valoarea totală a cifrei de afaceri şi a importurilor depăşeşte 10%. Prin derogare, un sector/ subsector este deopotrivă considerat ca fiind expus unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de CO2 în cazul în care:

•suma costurilor suplimentare directe şi indirecte rezultate din aplicarea directivei duce la o creştere a costurilor de producţie mai mare de 30% din valoarea adăugată brută sau, valoarea totală a exporturilor şi a importurilor împărţită la valoarea totală a cifrei de afaceri şi a importurilor sale depăşeşte 30%.

35


Directivă 2003/87/CE pentru a îmbunătăţi şi extinde schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră(EU ETS) modificată . Directiva prevede, în principal:•distribuirea drepturilor de licitare a certificatelor

– regulă generală: 88 % x plafonul UE pentru licitaţie x ponderea emisiilor ETS verificate 2005 a fiecărui Stat Membru în total emisii EU ETS (2007 – ptr RO/ BG )

– 10% - se distribuie între anumite State Membre pentru care PIB/loc este mai mic decât media UE 27, iar rata de creştere a PIB-ului este mai mare de 120% (Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia şi Suedia). RO i se va acorda un procent de redistribuire a veniturilor de 53% din cantitatea redistribuită.

– 2% - doar Statelor Membre care au realizat reduceri de emisii de cel puţin 20% in 2005 (Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Lituania, Letonia, Estonia, România. Polonia, Cehia, Estonia). RO i se va acorda un procent de redistribuire a veniturilor de 29% din cantitatea redistribuită.

•Licitaţia va fi deschisa si transparenta si va permite oricărui operator sa cumpere in orice SM. Propunerea de Regulament ce urmează sa fie elaborata va include aspectele legate de momentul in care vor fi organizate licitaţiile in SM (timing) si coordonarea acestora pentru a evita orice abuz.•Cel puţin 50% din veniturile obţinute din licitarea certificatelor, trebuie utilizate pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cercetare şi inovare în domeniu, captare şi stocarea geologică a carbonului, reducerea efectelor sociale, etc. În acest sens va exista monitorizare continuă din partea Comisiei Europene pentru a se asigura faptul că fondurile sunt utilizate corespunzător•Va exista o singură rezervă pentru instalaţiile nou intrate, gestionată la nivel comunitar – regulile de alocare a certificatelor din această rezervă vor fi similare cu cele pentru instalaţiile existente, respectiv alocarea se face gratuit prin aplicarea benchmarking-ului; dacă din rezerva pentru instalatiile nou intrate ramân certificate neutilizate, ele vor fi scoase ulterior la licitaţie spre sfârşitul perioad.ei de alocare. Se permite accesul la rezerva pentru instalaţii nou intrate şi a extinderilor de capacitate nu doar a instalatiilor noi (green field)

36


Directivă privind captarea şi stocarea CO2

•Permite stocarea permanentă a dioxidului de carbon pentru a preveni şi reduce efectele negative asupra mediului şi sănătăţii umane.• Principalele prevederi ale propunerii de Directivă:

– stocarea este permisa doar pe teritoriul UE, în zonele economice şi platformele sale continentale– nu e permisă stocarea în mediu acvatic– stabileşte criterii de evaluare şi desemnare a formaţiilor geologice, precum şi volumul total de CO2 care poate

fi stocat– exploatarea formaţiunii geologice se face pe baza unei autorizaţii care se revizuieşte o dată la 2 ani– documentele şi toate materialele depuse în vederea emiterii unei autorizaţii, cât şi autorizaţia, sunt transmise

Comisiei spre analiză– Operatorul va monitoriza întreaga activitate în vederea detectării eventualelor migrări, pierderi de CO2,

efectelor negative asupra mediului

37

Politica de mediu – Politica de mediu – direcţii de dezvoltare post 2012/2013

• integrarea dimensiunii de mediu în deciziile şi politicile sectoriale;• promovarea dialogului cu societatea civilă în procesul decizional;• o bună reglementare (“better regulation”) bazat pe evaluarea de impact a

fiecărei propuneri de reglementări;• Încurajarea modului de producţie şi consum durabil prin:

– promovarea programelor naţionale de “achiziţii publice verzi”;– integrarea costurilor de mediu în preţurile produselor şi serviciilor;– revizuirea ghidurilor de acordare a ajutoarelor de stat în domeniul mediului (pentru a

putea fi promovate măsuri pozitive de stimulare);– reforma subvenţiilor cu consecinţe negative asupra mediului care sunt incompatibile

cu dezvoltarea durabilă;

• Implementarea obiectivului UE de stopare a declinului biodiversităţii şi includerea cerinţelor legate de acest obiectiv în alte politici sectoriale).

38

Tema 7_Mediu.ppt

Documents

Transcript of Tema 7_Mediu.ppt