Barbu Diana Cristina Curs Organizatii Internationale

SPR II Profesor Dr. Serban Cioculescu

Fondul Monetar Internaţional

- Relaţiile României cu FMI -

Problema creării unei organizaţii preocupată cu organizarea relaţiilor internaţionale la

nivel financiar a apărut încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel că,

la data de 22 iulie 1945, la finele Marii Depresii, 45 de ţări au semnat acordul

“Bretton Woods” prin care au creat Fondul Monetar Internaţional şi Banca

Internaţională Pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (cunoscută acum că Banca

Mondială), organizaţie înrudita.1

Deşi poate părea bizar la prima vedere, motivul pentru care FMI a fost înfiinţat nu are

foarte multe puncte comune cu programele economice din ţările în curs de dezvoltare

pentru care este atât de cunoscut în zilele noastre. La început, scopul său a fost acela

de a monitoriza şi de a ajuta la menţinerea ratelor de schimb, în special între ţările

industrializate din Europa de Est şi Statele Unite ale Americii. În acelaşi timp, sarcina

de a promova dezvoltarea economică în Europa devastate de război a revenit Băncii

Mondiale.2

Sistemul monetar internaţional ce a început după cel de-al Doilea Război Mondial a

fost departe de ceea ce au prevăzut “arhitecţii de la Bretton Wood. Perioada de

tranziţie de la război la pace a durat mult mai mult şi a fost mult mai dureroasă decât

se anticipase. Convertibilitatea deplină a ţărilor majoritar industriale nu a fost obţinută

până la finalul lui 1958, deşi sistemul începuse să funcţioneze normal până în 1955.

Două probleme interconectate au dominat prima decadă post război: bilateralismul şi

scăderea dolarului.3

1 J.R. Vreeland, The International Monetary Fund – Politics of conditional lending, New York, Routledge, 2007, pag 52 Ibidem3 A retrospective to the Bretton Woods Sistem- Lessons for International Monetary Reform, Michael D. Bordo, Barry Eichengreen, 1993, The University of Chicago Press, pag 37

1

Bilateralismul – pentru aproape orice ţară mai puţin Statele Unite, moştenirea celui

de-al Doilea Război Mondial a fost una de controlată din punct de vedere comercial.

Cu excepţia dolarului, nici o valută majoritara nu era convertibilă. Articolul XIV al

acordului Bretton Woods specifică faptul că ţările pot continua să folosească controlul

schimburilor pentru o perioadă indefinite după stabilirea FMI în martie 1947. În

legătură cu controalele de schimb, fiecare ţară a negociat o serie de acorduri de plată

bilaterale cu fiecare din partenerii din comerţ. Raţiunea dată pentru uzul continuu al

controlului şi al bilateralismului a fost o scădere a rezervelor internaţionale. După

război economiile Asiei şi Europei au fost devastate. Pentru a produce exporturile

necesare pentru a genera comerţul cu industriile din afară, era necesar capital nou şi

îmbunătăţit. 4

Scăderea dolarului – la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial Statele Unite

deţineau două treimi din rezerva de aur monetară la nivel mondial. Avalanşa de aur în

Statele Unite în anii 1930 a fost consecinţa atât a devalorizării dolarului din 1943,

când administraţia Roosvelt a crescut preţul aurului de la 20.67 dolari la 35.00 dolari,

şi capitalul a zburat din Europa. În timpul războiului, inflaţia aurului a continuat să

finanţeze cheltuielile Aliaţilor. La sfârşitul celui de-al Doilea Război mondial

rezervele de aur şi de dolari ale Europei au fost epuizate. Europa a trecut printr-un

deficit valutar ce reflecta cererea pentru importuri esenţiale şi capacitatea redusă

pentru industriile de export. Scăderea Dolarului a fost afectată de parităţile oficiale

supraevaluate de majoritatea ţărilor industrial Europene, şi s-a sfârşit în 1946. FMI a

făcut presiuni asupra membrilor săi să declare valori pare cât mai curând. S-a

specificat că balanţa deficitului de plăţi ce privea majoritatea ţărilor reflecta

incapacitatea structurala industriilor lor de export, decât lipsa competitivităţii.5

Problema Încrederii – Problema principală6 a perioadei Bretton Woods a fost criza de

încredere faţă de dolar. După cum spuneau Triffin, Kennan şi Gilbert, sistemul

dolarului de aur ce a evoluat după 1959a fost condamnată să fie dinamic instabilă

dacă creşterea stocului de aur monetar mondial a fost insuficient pentru a finanţa

creşterea comerţului mondial şi a preveni stocul de aur monetar al Statelor Unite să

decadă până când s-ar declanşa o criză de încredere.

4 Ibidem 3, pag. 385 Ibidem 3, pag. 396 Ibidem 3, pag. 68

2

În prezent, FMI este o organizaţie monetară ce regrupează 183 de ţări membre,

principalele sale obiective, ce decurg din scopurile primordiale ce au prezidat crearea

sa şi care sunt enunţate în Articolul I al Statutului său fiind, în primul rând

promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei instituţii

permanente care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările

membre în probleme monetare internaţionale, apoi facilitarea expansiunii şi creşterea

echilibrată a comerţului internaţional,7 aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi

menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările

membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor naţional,

promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca

mijloc de concurenţă internaţională, şi în final să contribuie la stabilirea unui sistem

multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la

eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional,

precum şi punerea la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite

pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din

balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre. 8

O instituţie asemeni FMI era necesară datorită datorită contextului social ce a precedat

crearea sa. La finele secolului al XIX-lea ţările aveau un standard inflexibil (“gold

standard”) în ceea ce priveşte schimburile internaţionale. Moneda internaţională a

diferite ţări putea fi convertită în aur, fiind păstrată în rezervă naţională de către

guverne.9

Undeva în timpul anilor 1970, FMI, aflată în plină căutare a unui nou scop, şi-a

îndreptat atenţia dinspre lumea industrializata către cea în curs de dezvoltare. Cu toate

acestea, ce ar fi putut face în ţările în curs de dezvoltare o organizaţie creată pentru a

facilita schimburile internaţionale între ţările industrializate? La început a fost creat

pentru a monitoriza economiile ţărilor membre şi pentru a acţiona asemeni unui

creditor internaţional. Pentru asta a fost creat şi asta a făcut, lucru cu care, de altfel se

ocupa şi în zilele noastre, singura diferenţa este că acum se ocupa cu ţările în curs de

dezvoltare.10

7 Ibidem 3, pag. 39 8 Organisation et operations financiers du FMI, Departement de la tresorerie - FONDS MONETAIRE INTERNATIONAL, Serie des Brochures, nr. 45-F Sixieme edition, 2001, pag 19 Ibidem 1, pag 810 Ibidem 1, pag 9

3

În ceea ce priveşte sarcina de a monitoriza şi de a supraveghea, FMI se angajează în

discuţii bilaterale cu aproape toate ţările lumii fie că este dezvoltată sau în curs de

dezvoltare. Fondul examinează dacă moneda unei ţări este supraevaluata şi dacă ratele

de schimb sau aşa cum ar trebui să fie. De-a lungul timpului, FMI a examinat şi alte

tipuri de politici economice, nefiind însă atât de cunoscută pentru activităţile sale de

monitorizare cât pentru cele de împrumut. Acţiunile sale sub egida de creditor

internaţional sunt atât de remarcabile datorită faptului da de obicei, atunci când FMI

acorda un împrumut unui guvern acesta nu va veni niciodată singur.11

Sfârşitul sistemului dezvoltat la “Bretton Woods” a avut loc între anii 1968 şi 1973.

După ce preşedintele Nixon a anunţat suspendarea “temporară” a convertibilităţii

dolarului în aur (august 1971), sistemul a trecut printr-o criză ce a marcat ruptura

sistemului ce nu a mai putut fi refăcut. Astfel că, în martie 1973 majoritatea cursurilor

valutare au început să crească şi să scadă una împotriva celeilalte. De la prăbuşirea

sistemului Bretton Woods membrii FMI au putut să îşi aleagă orice tip de schimb,

lăsând valută să fluctueze fără nici un fel de constrângere.12 Însă această schimbare a

provocat îngrijorarea în rândul ţărilor membre, acestea temându-se de faptul că

perioada de creştere rapidă îşi va găsi sfârşitul odată cu prăbuşirea sistemului. Cu

toate acestea, tranziţia a fost una relativ înceată, fluctuaţiile facilitând ajustări la

şocurile externe.

Criza ţiţeiului din anii 1970 a forţat multe ţări importatoare de petrol să facă

împrumuturi la bănci, ceea ce a provocat ca rata interesului de a controla inflaţia să

crească în ţările industriale. De aceea, în această perioadă, băncile occidentale au

“reciclat” petrodolarii, luând depozite de la exportatori şi împrumutând acele resurse

ţărilor în curs de dezvoltare şi importatoare de petrol. Iniţiativele FMI au liniştit iniţial

spiritele, dar a urmat un lung drum de reforme dureroase pentru ţările debitoare, plus

măsuri adiţionale de cooperare globală, necesare pentru a rezolva problema.13

Membrii FMI, în număr de 183, însumează practice întreaga lume, 191 făcând parte şi

din ONU; iar singurele tari ce nu fac parte din FMI sunt atât de mici încât nu au avut

vreodată măcar propria monedă. Astea sunt: Andorra, Cuba, Liechtenstein, Monaco,

Nauru, Corea de Nord şi Tuvalu. Majoritatea ţărilor comuniste nu au fost membre

11 Ibidem 1, pag 1112 http://www.imf.org/external/about/histend.htm, ultiima consultare 05.01.201113 http://www.imf.org/external/about/histdebt.htm, ultiima consultare 05.01.2011

4

FMI în timpul Războiului Rece deoarece Uniunea Sovietică, deşi a participat la

negocierile de la Bretton-Woods nu a semnat Acordul. China a participat de asemenea

la Breton-Woods şi a devenit membru oficial al FMI, dar statutul de membru a fost

menţinut numai de guvernul din Taiwan.14

Fiecare membru al FMI are un reprezentant care controlează voturile membrilor. De

obicei, reprezentantul ţării este ministrul de finanţe sau şeful băncii central. Toată

puterea FMI vine de la Masa Guvernatorilor, corp ce se întâlneşte însă doar odată pe

an, deci majoritatea ţărilor membre nu sunt implicate direct în operaţiunile zilnice ale

Fondului, preferând să delege sarcina luării majorităţii deciziilor unui Executiv mai

mic de 24 de Directori.15 Membrii care sunt numiţi directori sunt cei mai puternici în

cadrul FMI deoarece au cele mai înalte cote şi valută lor are cele mai mari cereri în

alte ţări, deci ţările care s-au aflat printre cei 24 reflecta felul în care acestea s-au

bucurat de cea mai mare importanţă economică internaţional de-a lungul timpului.16

Membrii ca Arabia Saudită, China sau Rusia se bucură în prezent de mai mulţi

reprezentanţi în cadrul Consiliului de Directori ai FMI. Majoritatea celor aleşi

reprezintă mai mulţi membrii cu cote mai mici de vot. De aceea se crează coaliţii

regionale sau lingvistice între tari pentru alegerea Directorilor, în istoria Fondului

existând mai multe astfel de grupări. Pentru deciziile pentru care votează Executivul,

fiecare Director controlează suma voturilor totale ale membrilor pe care îi

reprezintă.17

Executivul ia rareori decizii pe baza votului formal, dar se bazează pe aprobarea

unanimă în rândul membrilor, o practică ce minimalizează confruntările în privinţa

problemelor sensibile şi promovează acordul între cele luate în final.18

După Căderea Zidului Berlinului din 1989 şi mai ales dezintegrarea Uniunii Sovietice

din 1991, FMI a devenit o instituţie aproape universal. În numai trei ani, numărul

membrilor a crescut de la 152 la 172, cea mai rapidă creştere de la aderarea ţărilor

14 J.R. Vreeland, The International Monetary Fund – Politics of conditional lending, New York, Routledge, 2007, pag 1215 Ibidem 9, pag 1516 Ibidem 9, pag 1517 Ibidem 9, pag 1618 Ibidem 9, pag 17

5

Africane în 1960. Odată cu această expansiune, numărul personalului FMI a crescut şi

el cu 30% în numai 6 ani.19

FMI a ajutat ţările din fostul bloc Sovietic să tranziteze de la economia centralizata la

una de piaţă, cu sfaturi, asistenţa tehnică şi suport financiar oferite în cea mai mare

parte a anilor 1990. Astfel că, până la sfârşitul ultimei decade a secolului XX

majoritatea economiilor au evoluat la economia de piaţă, după reforme intense, multe

dintre ele alăturându-se Uniunii Europene în 2004. În 1997, o criză financiară a lovit

Asia de Est, iar aproape toate ţările afectate au cerut asistenţă financiară şi ajutor

pentru reformarea politicilor economice.20

Relaţiile FMI cu România

În ceea ce priveşte relaţiile României cu FMI, acestea au început în urma prăbuşirii

Blocului Sovietic, tara de la Sud de Dunăre beneficiind la rândul său, asemeni

celorlalte ţări fost comuniste, de ajutorul Fondului Monetar Internaţional, prin cursuri

şi seminarii. În 1991 în România este deschis primul birou reprezentativ al FMI, deşi

este membră din Decembrie 1972. De asemenea, a apelat de 8 ori până în prezent la

ajutorul Fondului, pentru a putea susţine din punct de vedere financiar programele

derulate de Guvern. În anul 2004 a fost semnat un acord stand-by ce pune accentul pe

continuarea politicilor macro-economice încurajând reformele structural ample. Un

important factor reprezintă reducerea lipsurilor din bugetul de stat, iar, cu ajutorul

modificării preţurilor energiei, limitarea creşterii creditului şi strictă controlare a

salariilor, se doreşte întărirea poziţiei financiare a întreprinderilor de stat.21

FMI furnizează asistenţa tehnică, în special de formare, guvernelor şi băncilor

centrale ale ţărilor membre şi în anumite cazuri unor ţări non-membre dar şi altor

organizaţii internaţionale. O mare parte din această asistenţă este acordată ţărilor care

pun în practică programele de reformă cerute de către FMI.22

România beneficiază de asistenţă tehnică în domenii ca administrare fiscal şi vamală,

politici fiscal, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare şi organizarea

19 http://www.imf.org/external/about/histcomm.htm, , ultiima consultare 05.01.201120 Ibidem. 921 http://www.onuinfo.ro/onu_romania/, ultima consultare 05.01.201122 Jeremy CLIFT, 1999-2008, Assistance technique du FMI: transmettre les connaissances et les meilleures practiques, Division des services multimedia du FMI, 2003, pag. 11

6

băncii central, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi practice procedural

şi instituţionale pt prevenirea spălării banilor.23

România este supravegheată de către FMI, această funcţie fiind stipulate în Articolul

IV al Statutului FMI, sectorul financiar fiind cel vizat după introducerea, în 2003 a

Programului de Evaluare a Sectorului Financiar. Evaluările referitoare la tendinţele

economice mondiale şi regionale sunt actualizate permanent prin cele două rapoarte

semi anuale World Economic Outlook şi Global Financial Stability Report.24 Prin

intermediul asistentei financiare, una din principalele sarcini ale Fondului este

acordarea de împrumuturi ţărilor ce se confrunta cu dificultăţi, facilitând refacerea

rezervelor naţionale, stabilizarea cursului valutar şi posibilitatea redresării creşterii

economice. România fiind una din ţările aflate în această situaţie, relaţionează şi la

acest nivel cu FMI un exemplu fiind Acordul Stand-by din iulie 2004 cu funcţie

preventiva, pe 24 luni, rămânând însă nefinalizat. Un alt Acord Stand-by va fi semnat

în 2009, de data aceasta pe 24 de luni, ai având valoarea de 12.95 miliarde EUR.25

În final, FMI asigura pregătire profesionala în România prin cursuri şi seminarii ce au

loc la sediul central, ridicându-se la nivelul cerinţelor mereu în ascensiune ale ţărilor

membre. Aceste programe au ca scop iniţierea oficialilor, în vederea creşterii calităţii

elaborării politice în îmbunătăţirea comunicării în ceea ce priveşte anumite probleme.

Programele Institutului şi Joint Vienna Institute se ocupa cu pregătire oficialilor

romani în domenii ca programare şi politica financiară, tehnici de analiză şi

programare financiară, politici de sector extern, finanţe publice, operaţii valutare şi

monetare, statistică.26

Într-un interviu din 4 mai 2009, acordat IMF Survey Magazine, şeful misiunii FMI în

România, Jeffrey Franks, vorbeşte despre scăderea bruscă a economiei româneşti, pe

fondul crizei financiare globale,27 anunţând aprobarea unui împrumut de 17.1 miliarde

de dolari. Necesitatea acestui împrumut vine în contextul scăderii considerabile şi

treptate a economiei româneşti, precedată de câţiva ani de creştere considerabilă,

exporturile şi fluxurile mari de capital jucând un rol important printr-o reducere

23 http://www.fmi.ro/index.php?pid=16&mid&lg=ro, ultima consultare 05.01.201124 http://www.fmi.ro/index.php?surv&lg=ro&full, ultima consultare 05.01.201125 http://www.fmi.ro/index.php?pid=116&lg=ro&presa, ultima consultare 05.01.201126 http://www.fmi.ro/index.php?pid=15&mid&lg=ro, ultima consultare 05.01.201127 http://www.fmi.ro/index.php?pid=116&lg=ro&presa, ultima consultare 05.01.2011

7

treptată şi considerabilă, acestea fiind cele ce susţineau financiar bum-ul economic din

anii anteriori. 28

28 Ibidem 12

8