Barbu Diana Cristina Curs Organizatii Internationale
SPR II Profesor Dr. Serban Cioculescu
Fondul Monetar Internaţional
- Relaţiile României cu FMI -
Problema creării unei organizaţii preocupată cu organizarea relaţiilor internaţionale la
nivel financiar a apărut încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel că,
la data de 22 iulie 1945, la finele Marii Depresii, 45 de ţări au semnat acordul
“Bretton Woods” prin care au creat Fondul Monetar Internaţional şi Banca
Internaţională Pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (cunoscută acum că Banca
Mondială), organizaţie înrudita.1
Deşi poate părea bizar la prima vedere, motivul pentru care FMI a fost înfiinţat nu are
foarte multe puncte comune cu programele economice din ţările în curs de dezvoltare
pentru care este atât de cunoscut în zilele noastre. La început, scopul său a fost acela
de a monitoriza şi de a ajuta la menţinerea ratelor de schimb, în special între ţările
industrializate din Europa de Est şi Statele Unite ale Americii. În acelaşi timp, sarcina
de a promova dezvoltarea economică în Europa devastate de război a revenit Băncii
Mondiale.2
Sistemul monetar internaţional ce a început după cel de-al Doilea Război Mondial a
fost departe de ceea ce au prevăzut “arhitecţii de la Bretton Wood. Perioada de
tranziţie de la război la pace a durat mult mai mult şi a fost mult mai dureroasă decât
se anticipase. Convertibilitatea deplină a ţărilor majoritar industriale nu a fost obţinută
până la finalul lui 1958, deşi sistemul începuse să funcţioneze normal până în 1955.
Două probleme interconectate au dominat prima decadă post război: bilateralismul şi
scăderea dolarului.3
1 J.R. Vreeland, The International Monetary Fund – Politics of conditional lending, New York, Routledge, 2007, pag 52 Ibidem3 A retrospective to the Bretton Woods Sistem- Lessons for International Monetary Reform, Michael D. Bordo, Barry Eichengreen, 1993, The University of Chicago Press, pag 37
1
Bilateralismul – pentru aproape orice ţară mai puţin Statele Unite, moştenirea celui
de-al Doilea Război Mondial a fost una de controlată din punct de vedere comercial.
Cu excepţia dolarului, nici o valută majoritara nu era convertibilă. Articolul XIV al
acordului Bretton Woods specifică faptul că ţările pot continua să folosească controlul
schimburilor pentru o perioadă indefinite după stabilirea FMI în martie 1947. În
legătură cu controalele de schimb, fiecare ţară a negociat o serie de acorduri de plată
bilaterale cu fiecare din partenerii din comerţ. Raţiunea dată pentru uzul continuu al
controlului şi al bilateralismului a fost o scădere a rezervelor internaţionale. După
război economiile Asiei şi Europei au fost devastate. Pentru a produce exporturile
necesare pentru a genera comerţul cu industriile din afară, era necesar capital nou şi
îmbunătăţit. 4
Scăderea dolarului – la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial Statele Unite
deţineau două treimi din rezerva de aur monetară la nivel mondial. Avalanşa de aur în
Statele Unite în anii 1930 a fost consecinţa atât a devalorizării dolarului din 1943,
când administraţia Roosvelt a crescut preţul aurului de la 20.67 dolari la 35.00 dolari,
şi capitalul a zburat din Europa. În timpul războiului, inflaţia aurului a continuat să
finanţeze cheltuielile Aliaţilor. La sfârşitul celui de-al Doilea Război mondial
rezervele de aur şi de dolari ale Europei au fost epuizate. Europa a trecut printr-un
deficit valutar ce reflecta cererea pentru importuri esenţiale şi capacitatea redusă
pentru industriile de export. Scăderea Dolarului a fost afectată de parităţile oficiale
supraevaluate de majoritatea ţărilor industrial Europene, şi s-a sfârşit în 1946. FMI a
făcut presiuni asupra membrilor săi să declare valori pare cât mai curând. S-a
specificat că balanţa deficitului de plăţi ce privea majoritatea ţărilor reflecta
incapacitatea structurala industriilor lor de export, decât lipsa competitivităţii.5
Problema Încrederii – Problema principală6 a perioadei Bretton Woods a fost criza de
încredere faţă de dolar. După cum spuneau Triffin, Kennan şi Gilbert, sistemul
dolarului de aur ce a evoluat după 1959a fost condamnată să fie dinamic instabilă
dacă creşterea stocului de aur monetar mondial a fost insuficient pentru a finanţa
creşterea comerţului mondial şi a preveni stocul de aur monetar al Statelor Unite să
decadă până când s-ar declanşa o criză de încredere.
4 Ibidem 3, pag. 385 Ibidem 3, pag. 396 Ibidem 3, pag. 68
2
În prezent, FMI este o organizaţie monetară ce regrupează 183 de ţări membre,
principalele sale obiective, ce decurg din scopurile primordiale ce au prezidat crearea
sa şi care sunt enunţate în Articolul I al Statutului său fiind, în primul rând
promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei instituţii
permanente care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările
membre în probleme monetare internaţionale, apoi facilitarea expansiunii şi creşterea
echilibrată a comerţului internaţional,7 aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi
menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările
membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor naţional,
promovarea stabilităţii cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca
mijloc de concurenţă internaţională, şi în final să contribuie la stabilirea unui sistem
multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la
eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional,
precum şi punerea la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite
pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din
balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre. 8
O instituţie asemeni FMI era necesară datorită datorită contextului social ce a precedat
crearea sa. La finele secolului al XIX-lea ţările aveau un standard inflexibil (“gold
standard”) în ceea ce priveşte schimburile internaţionale. Moneda internaţională a
diferite ţări putea fi convertită în aur, fiind păstrată în rezervă naţională de către
guverne.9
Undeva în timpul anilor 1970, FMI, aflată în plină căutare a unui nou scop, şi-a
îndreptat atenţia dinspre lumea industrializata către cea în curs de dezvoltare. Cu toate
acestea, ce ar fi putut face în ţările în curs de dezvoltare o organizaţie creată pentru a
facilita schimburile internaţionale între ţările industrializate? La început a fost creat
pentru a monitoriza economiile ţărilor membre şi pentru a acţiona asemeni unui
creditor internaţional. Pentru asta a fost creat şi asta a făcut, lucru cu care, de altfel se
ocupa şi în zilele noastre, singura diferenţa este că acum se ocupa cu ţările în curs de
dezvoltare.10
7 Ibidem 3, pag. 39 8 Organisation et operations financiers du FMI, Departement de la tresorerie - FONDS MONETAIRE INTERNATIONAL, Serie des Brochures, nr. 45-F Sixieme edition, 2001, pag 19 Ibidem 1, pag 810 Ibidem 1, pag 9
3
În ceea ce priveşte sarcina de a monitoriza şi de a supraveghea, FMI se angajează în
discuţii bilaterale cu aproape toate ţările lumii fie că este dezvoltată sau în curs de
dezvoltare. Fondul examinează dacă moneda unei ţări este supraevaluata şi dacă ratele
de schimb sau aşa cum ar trebui să fie. De-a lungul timpului, FMI a examinat şi alte
tipuri de politici economice, nefiind însă atât de cunoscută pentru activităţile sale de
monitorizare cât pentru cele de împrumut. Acţiunile sale sub egida de creditor
internaţional sunt atât de remarcabile datorită faptului da de obicei, atunci când FMI
acorda un împrumut unui guvern acesta nu va veni niciodată singur.11
Sfârşitul sistemului dezvoltat la “Bretton Woods” a avut loc între anii 1968 şi 1973.
După ce preşedintele Nixon a anunţat suspendarea “temporară” a convertibilităţii
dolarului în aur (august 1971), sistemul a trecut printr-o criză ce a marcat ruptura
sistemului ce nu a mai putut fi refăcut. Astfel că, în martie 1973 majoritatea cursurilor
valutare au început să crească şi să scadă una împotriva celeilalte. De la prăbuşirea
sistemului Bretton Woods membrii FMI au putut să îşi aleagă orice tip de schimb,
lăsând valută să fluctueze fără nici un fel de constrângere.12 Însă această schimbare a
provocat îngrijorarea în rândul ţărilor membre, acestea temându-se de faptul că
perioada de creştere rapidă îşi va găsi sfârşitul odată cu prăbuşirea sistemului. Cu
toate acestea, tranziţia a fost una relativ înceată, fluctuaţiile facilitând ajustări la
şocurile externe.
Criza ţiţeiului din anii 1970 a forţat multe ţări importatoare de petrol să facă
împrumuturi la bănci, ceea ce a provocat ca rata interesului de a controla inflaţia să
crească în ţările industriale. De aceea, în această perioadă, băncile occidentale au
“reciclat” petrodolarii, luând depozite de la exportatori şi împrumutând acele resurse
ţărilor în curs de dezvoltare şi importatoare de petrol. Iniţiativele FMI au liniştit iniţial
spiritele, dar a urmat un lung drum de reforme dureroase pentru ţările debitoare, plus
măsuri adiţionale de cooperare globală, necesare pentru a rezolva problema.13
Membrii FMI, în număr de 183, însumează practice întreaga lume, 191 făcând parte şi
din ONU; iar singurele tari ce nu fac parte din FMI sunt atât de mici încât nu au avut
vreodată măcar propria monedă. Astea sunt: Andorra, Cuba, Liechtenstein, Monaco,
Nauru, Corea de Nord şi Tuvalu. Majoritatea ţărilor comuniste nu au fost membre
11 Ibidem 1, pag 1112 http://www.imf.org/external/about/histend.htm, ultiima consultare 05.01.201113 http://www.imf.org/external/about/histdebt.htm, ultiima consultare 05.01.2011
4
FMI în timpul Războiului Rece deoarece Uniunea Sovietică, deşi a participat la
negocierile de la Bretton-Woods nu a semnat Acordul. China a participat de asemenea
la Breton-Woods şi a devenit membru oficial al FMI, dar statutul de membru a fost
menţinut numai de guvernul din Taiwan.14
Fiecare membru al FMI are un reprezentant care controlează voturile membrilor. De
obicei, reprezentantul ţării este ministrul de finanţe sau şeful băncii central. Toată
puterea FMI vine de la Masa Guvernatorilor, corp ce se întâlneşte însă doar odată pe
an, deci majoritatea ţărilor membre nu sunt implicate direct în operaţiunile zilnice ale
Fondului, preferând să delege sarcina luării majorităţii deciziilor unui Executiv mai
mic de 24 de Directori.15 Membrii care sunt numiţi directori sunt cei mai puternici în
cadrul FMI deoarece au cele mai înalte cote şi valută lor are cele mai mari cereri în
alte ţări, deci ţările care s-au aflat printre cei 24 reflecta felul în care acestea s-au
bucurat de cea mai mare importanţă economică internaţional de-a lungul timpului.16
Membrii ca Arabia Saudită, China sau Rusia se bucură în prezent de mai mulţi
reprezentanţi în cadrul Consiliului de Directori ai FMI. Majoritatea celor aleşi
reprezintă mai mulţi membrii cu cote mai mici de vot. De aceea se crează coaliţii
regionale sau lingvistice între tari pentru alegerea Directorilor, în istoria Fondului
existând mai multe astfel de grupări. Pentru deciziile pentru care votează Executivul,
fiecare Director controlează suma voturilor totale ale membrilor pe care îi
reprezintă.17
Executivul ia rareori decizii pe baza votului formal, dar se bazează pe aprobarea
unanimă în rândul membrilor, o practică ce minimalizează confruntările în privinţa
problemelor sensibile şi promovează acordul între cele luate în final.18
După Căderea Zidului Berlinului din 1989 şi mai ales dezintegrarea Uniunii Sovietice
din 1991, FMI a devenit o instituţie aproape universal. În numai trei ani, numărul
membrilor a crescut de la 152 la 172, cea mai rapidă creştere de la aderarea ţărilor
14 J.R. Vreeland, The International Monetary Fund – Politics of conditional lending, New York, Routledge, 2007, pag 1215 Ibidem 9, pag 1516 Ibidem 9, pag 1517 Ibidem 9, pag 1618 Ibidem 9, pag 17
5
Africane în 1960. Odată cu această expansiune, numărul personalului FMI a crescut şi
el cu 30% în numai 6 ani.19
FMI a ajutat ţările din fostul bloc Sovietic să tranziteze de la economia centralizata la
una de piaţă, cu sfaturi, asistenţa tehnică şi suport financiar oferite în cea mai mare
parte a anilor 1990. Astfel că, până la sfârşitul ultimei decade a secolului XX
majoritatea economiilor au evoluat la economia de piaţă, după reforme intense, multe
dintre ele alăturându-se Uniunii Europene în 2004. În 1997, o criză financiară a lovit
Asia de Est, iar aproape toate ţările afectate au cerut asistenţă financiară şi ajutor
pentru reformarea politicilor economice.20
Relaţiile FMI cu România
În ceea ce priveşte relaţiile României cu FMI, acestea au început în urma prăbuşirii
Blocului Sovietic, tara de la Sud de Dunăre beneficiind la rândul său, asemeni
celorlalte ţări fost comuniste, de ajutorul Fondului Monetar Internaţional, prin cursuri
şi seminarii. În 1991 în România este deschis primul birou reprezentativ al FMI, deşi
este membră din Decembrie 1972. De asemenea, a apelat de 8 ori până în prezent la
ajutorul Fondului, pentru a putea susţine din punct de vedere financiar programele
derulate de Guvern. În anul 2004 a fost semnat un acord stand-by ce pune accentul pe
continuarea politicilor macro-economice încurajând reformele structural ample. Un
important factor reprezintă reducerea lipsurilor din bugetul de stat, iar, cu ajutorul
modificării preţurilor energiei, limitarea creşterii creditului şi strictă controlare a
salariilor, se doreşte întărirea poziţiei financiare a întreprinderilor de stat.21
FMI furnizează asistenţa tehnică, în special de formare, guvernelor şi băncilor
centrale ale ţărilor membre şi în anumite cazuri unor ţări non-membre dar şi altor
organizaţii internaţionale. O mare parte din această asistenţă este acordată ţărilor care
pun în practică programele de reformă cerute de către FMI.22
România beneficiază de asistenţă tehnică în domenii ca administrare fiscal şi vamală,
politici fiscal, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare şi organizarea
19 http://www.imf.org/external/about/histcomm.htm, , ultiima consultare 05.01.201120 Ibidem. 921 http://www.onuinfo.ro/onu_romania/, ultima consultare 05.01.201122 Jeremy CLIFT, 1999-2008, Assistance technique du FMI: transmettre les connaissances et les meilleures practiques, Division des services multimedia du FMI, 2003, pag. 11
6
băncii central, supraveghere bancară, ţintirea inflaţiei, statistică şi practice procedural
şi instituţionale pt prevenirea spălării banilor.23
România este supravegheată de către FMI, această funcţie fiind stipulate în Articolul
IV al Statutului FMI, sectorul financiar fiind cel vizat după introducerea, în 2003 a
Programului de Evaluare a Sectorului Financiar. Evaluările referitoare la tendinţele
economice mondiale şi regionale sunt actualizate permanent prin cele două rapoarte
semi anuale World Economic Outlook şi Global Financial Stability Report.24 Prin
intermediul asistentei financiare, una din principalele sarcini ale Fondului este
acordarea de împrumuturi ţărilor ce se confrunta cu dificultăţi, facilitând refacerea
rezervelor naţionale, stabilizarea cursului valutar şi posibilitatea redresării creşterii
economice. România fiind una din ţările aflate în această situaţie, relaţionează şi la
acest nivel cu FMI un exemplu fiind Acordul Stand-by din iulie 2004 cu funcţie
preventiva, pe 24 luni, rămânând însă nefinalizat. Un alt Acord Stand-by va fi semnat
în 2009, de data aceasta pe 24 de luni, ai având valoarea de 12.95 miliarde EUR.25
În final, FMI asigura pregătire profesionala în România prin cursuri şi seminarii ce au
loc la sediul central, ridicându-se la nivelul cerinţelor mereu în ascensiune ale ţărilor
membre. Aceste programe au ca scop iniţierea oficialilor, în vederea creşterii calităţii
elaborării politice în îmbunătăţirea comunicării în ceea ce priveşte anumite probleme.
Programele Institutului şi Joint Vienna Institute se ocupa cu pregătire oficialilor
romani în domenii ca programare şi politica financiară, tehnici de analiză şi
programare financiară, politici de sector extern, finanţe publice, operaţii valutare şi
monetare, statistică.26
Într-un interviu din 4 mai 2009, acordat IMF Survey Magazine, şeful misiunii FMI în
România, Jeffrey Franks, vorbeşte despre scăderea bruscă a economiei româneşti, pe
fondul crizei financiare globale,27 anunţând aprobarea unui împrumut de 17.1 miliarde
de dolari. Necesitatea acestui împrumut vine în contextul scăderii considerabile şi
treptate a economiei româneşti, precedată de câţiva ani de creştere considerabilă,
exporturile şi fluxurile mari de capital jucând un rol important printr-o reducere
23 http://www.fmi.ro/index.php?pid=16&mid&lg=ro, ultima consultare 05.01.201124 http://www.fmi.ro/index.php?surv&lg=ro&full, ultima consultare 05.01.201125 http://www.fmi.ro/index.php?pid=116&lg=ro&presa, ultima consultare 05.01.201126 http://www.fmi.ro/index.php?pid=15&mid&lg=ro, ultima consultare 05.01.201127 http://www.fmi.ro/index.php?pid=116&lg=ro&presa, ultima consultare 05.01.2011
7
treptată şi considerabilă, acestea fiind cele ce susţineau financiar bum-ul economic din
anii anteriori. 28
28 Ibidem 12
8