Candide este un scurt roman filosofic ce prezinta uimitoarele aventuri prin care trece personajul principal in timpul unei calatorii de-a lungul mai multor tari.Aceasta calatorie este pretextul de care se serveste si foloseste autorul pentru a denunta moravuri si institutii,pentru a demonstra invaliditatea unei teorii la moda,impusa de Leibniz si Pope,care sustinea ca oamenii traiesc in cea mai buna societae posibila.

     Candide se naste si creste in casa baronului de Thunder-ten-tronck,unul dintre puternicii seniori ai Westfaliei.este perioada in  care tanarul cu mintea simpla,dar cu inclinatie spre lucrurile profunde,impartaseste ideile filosofului Pangloss,dar si iubirea fiicei baronului,Cunigunda,impresionata de gestul lui Candide de a-i ridica batista.Sursa de bucurii,acest gest va determina insa si izgonirea lui Candide.

     Din acest moment Candide,care era contaminat cu doctrina lui Pangloss,colinda o multime de tari,mereu neindemanatic si rapit de iluzii.Fiecare pas si popas sunt o violenta contrazicere a tezei initiale.

     Insa meditand la lumea cea mai buna dintre toate lumile posibile,dar si la picioarele primite in spinare,care-l gonisera de la baron,Candide se trezeste in slujba regelui bulgar.Pentru ca nu are suficient curaj pentru a participa la confruntarea bulgarilor cu arabii,este pedepsit si scapa cu greu,gratie regelui care-i descopera atractia pentru metafizic si,deci,detasarea fata de treburile statului.

      Fugind de la bulgari,Candide isi insoteste mentorul ,care ii vesteste soarta nefericita a locuitorilor din castelul baronului :uciderea baronului si a baronesei,injunghierea Cunigundei.Insotit mai intai de Pangloss,dupa aceea de valetul Cacambo si in sfarsit de maniheistul Martin,Candide trece prin multe tari ale lumii in care asista la crimele unor pirati rivali,cunoaste ororile razboiului,excesele religioase,dezastrele naturale,vede cum in Portugalia ereticii sunt arsi de vii.

      In America,salbaticii oreioni isi mananca prizonierii.Pentru a-i salva,Candide trebuie sa demonstreza ca nu este dusman iezuit,ci dusman al iezuitilor.Dovada,ucisese cu putin timp in urma un iezuit(pe fratele Cunigundei).Nenorocul de a-l fi ucis pe acesta devine norocul care il salveaza de la moarte. 

     In Franta,este martorul prejudecatilor nobiliare,al egoismelor ce infloresc in sanul unei societati decadente.Toate acestea plus prelegerile maniheiste al lui

Martin zdruncina certitudinile lui Candide despre bine si despre lume in general.

   In  Venetia,o vizita la seniorul Procurante,un nobil ce are la dispozitie toate mijloacele care pot conduce la fericire(carti,muzica,tablouri valoroase),nu este nicidecum o verificare a teoriilor lui Pangloss.Ideilee lui Pangloss sunt continuu discreditate.

    Injunghiata,Cunigunda nu moare asa cum crezuse initial Candide,dar devine o marfa.Este vanduta de cateva ori pana ajunge sotia unui guvernator la Buenos Aires,apoi,printr-o noua ironie a sorii,roaba la Constantinopol.Pierduta si regasita si iarasi pierduta,ea este cautata continuu de Candide.Acesta din urma strabate Globul si o viseaza pe Cunigunda.Ademenit de tineretea ei,nu isi gaseste linistea.Ocolurile sunt numeroase si reintalnirea cu fata mereu intarziata si amanata.

    Ajuns in El Dorado,o tara perfecta,Candide se simte totusi frustrat.Acolo totul este perfect,fiecare imparte totul cu celalalt,regele este binevoitor.Totul este poleit cu aur insa Candide,fara Cunigunda nu poae fi fericit. 

      In cele din urma o gaseste pe Cunigunda care in sfarsit acum putea fi a lui.Insa aceasta intre timp se uratise si devenise urata.In aceste conditii fata nu-i mai putea satisface aspiratie spre fericire a lui Candide.

      Desi a fost scrisa acum cateva sute de ani,aceasta opera a literaturii universale este foarte actuala. Moravurile si coruptia si incercarea politicienilor de a ne face sa urmarim o anumita ideologie favorabila lor le intalnim si astazi desi intr-o forma mai diferita.Ma intreb daca vom ajunge sa gasim acel El Dorado si daca il vom gasi,oare vom fi fericiti...?

Candide

Tânărul Candide Thunder-ten-Tronckh trăieşte în Vestfalia, Germania. El trăieşte fericit alături de baronul Thunder-ten-Tronckh , cu fiul şi fiica lui, Cunigunda, în castelul acestuia. Rudă săracă, el nu este văzut prea bine, el este desconsiderat de lumea din jur, totuşi este fericit pentru că este îndrăgostit de domnişoara baroană, de Cunigunda.

www.referat.ro

Candide are o fire blândă şi este entuziasmat de învăţătorul său, maestrul Pangloss, cu care este de acord în toate. Pedagogul este convins că "pe lumea asta perfectă, totul este perfect". Într-o zi Candide are curajul s-o sărute pe Cunigunda, dar fapta are ca urmare alungarea lui de la castel. În final personajele care au rămas în viaţă după întâmplările ce au urmat se adună la o fermă. Aventurile care s-au derulat între aceste două momente pot fi împărţite în două. Până la capitolul Eldorado personajul principal este condus de împrejurări, apoi evenimentele se succed conduse fiind de Candide. Eroul alungat de la castel nimereşte în războiul bulgaro-avar. El suportă destul de bine instruirea sa pentru luptă - de aceasta va profita mai târziu - dar fuge imediat ce poate din măcelul numit război. Următoarea escală este Olanda, unde face cunoştiinţă cu anabaptistul Jacques şi îl reîntâlneşte pe maestrul Pangloss. Ei se alătură lui Jacques şi ajung în Portugalia. Aici ei devin martori şi participanţi care suferă în urma cutremurelui. La Lisabona Pangloss este spânzurat, dar o bătrână îl salvează pe Candide. O reîntâlneşte pe Cunigunda, care acum este întreţinuta înaltului incvizitor şi al unui bancher evreu. Candide îl înjunghiază pe bancher şi trebuie să fugă cu toţii. Ei ajung la Avacena, apoi la Cadiz unde se îmbarcă pe un vapor care merge în America de Sud. Din cauza unor probleme materiale la Buenos Aires Candide trebuie să se despartă de Cunigunda şi de bătrână. El, împreună cu sluga sa Cacambo merg în Paraguay, unde îl întâlnesc pe fratele Cunigundei pe care îl credeau mort şi care aici este un conducător militar. Ei rămân timp de o lună în ţara asta ideală care păzeşte comorile vechiului imperiu incaş, apoi plini de bogăţii, ajung în colonia olandeză Suriname. Candide îşi ia un nou tovarăş de călătorie, pe bătrânul om de ştiinţă Martin. Împreună cu el şi cu comoara sa în scădere porneşte spre portul francez Bordeaux. După o perioadă pe care o petrec la Paris ajung la Portsmouth prin Dieppe, pentru ca peste două zile să meargă la Veneţia, unde eroul nostru doreşte să se reîntâlnească cu Cunigunda.Dar drumul nu se opreşte în oraşul italian ci continuă spre Constantinopole. După întorsături de situaţie favorabile, în sfârşit se adună toată compania: Candide, Pangloss care a reuşit să ocolească moartea, Cocombo, Martin şi bătrâna. Ei închiriază o fermă pe malul mării şi de acum încolo vor trăi cu toţii fericiţi. La sfârşitul cărţii Candide este consternat de aspectul Cunigundei. Pentru ea s-a aventurat prin lume, pentru ea a suferit atât, dar clipele revederii devin penibile pentru eroul nostru. Cu metamorfoza prin care trece Cunigunda, Voltaire ne oferă filozofia idealului şi a realităţii: oare ce aspect va lua idealul nostru pentru care am luptat, care ne-a condus viaţa până o vom atinge, când ajungem în posesia ei. Cheia poveştii este Cunigunda, mai ales în episodul Eldorado. "Ţara de aur" este oare structura statului ideal sau este întruparea Statului visat de Platon, prin urmare o utopie negativă pentru Voltaire? Omul, datorită însuşirilor sale, este de neînţeles iar una din ele este exprimat de bătrână: ... dar eu iubesc viaţa. Această slăbiciune este poate cea mai gravă dintre toate: nu este o prostie să purtăm povara asta pe care am putea-o arunca oricând? În ultimul capitol Martin şi Pangloss ascultă cu o uşoară reţinere sfatul dat de turcul bătrân: munca este cel mai bun mijloc de a ne apăra de trei rele - de plictiseală, de păcat, de lipsuri. Povestitorul accentuează importanţa vieţii active. Nu putem birui chaosul existent în lume, dar prin sârguinţă şi perseverenţă putem coordona o mică parte după dorinţa noastră. Dacă primul capitol ne aminteşte puţin ironic de alungarea din paradis, capitolul final e imaginea satirică a reîntoarcerii în el. Terra nu este o Gădină a Edenului, dar nu este nici Iadul. Dacă nu vrem să explicăm viaţa, ci s-o trăim, dacă în loc să facem speculaţii alegem să muncim, poate vom atinge şi fericirea.

Voltaire încheie romanul "Candide sau optimismul" cu această învăţătură simplă dar de maximă importanţă.

Source: http://ro.shvoong.com/books/novel-novella/1725731-candide-sau-optimismul/#ixzz1joVlTbNv

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate