Www.referate.ro-design Interior 72315

INTRODUCERE

O locuinţă trebuie să fi e un spaţiu cât mai plăcut, care să răspundă atât dorinţelor de intimitate ale locatarilor săi, cât şi cerinţelor de reprezentare socială ale acestora.

Ce putem face, prin urmare, pentru a organiza spaţiul casei astfel încât să folosim la maxiumm potenţialul acesteia, dar şi să creăm o atmosferă cât mai plăcută şi mai intimă?

Pentru a răspunde acestor cerinţe, cursul de Design Interior elaborat de EUROCOR a fost astfel conceput încât să vă ofere noţiunile de bază pentru a învăţa să vă amenajaţi singuri locuinţa. Subiectele discutate în cadrul cursului nostru vor fi , în primul rând, legate de proiectarea casei şi de modul în care se face o schiţă de amenajare sau de reamenajare a unei locuinţe. Apoi se vor discuta propunerile de amenajare, începând cu instalaţiile electrice şi sanitare şi până la alegerea culorii pereţilor şi a stilului corpurilor de iluminat, luând pe rând fi ecare încăpere a casei (vestibul, camera de zi, sufragerie, dormitor, camera copiilor, baie şi cămară).

Cursul, structurat în 16 module (32 de lecţii), este elaborat la un nivel care să satisfacă atât cerinţele celor care vor să-şi amenajeze propria locuinţă, dar şi să ofere cunoştinţele de bază celor care doresc să se iniţieze în profesia de decorator de interioare. Informaţia este prezentată pe larg, cu exemple şi, acolo unde este cazul, cu fotografi i, desene şi schiţe relevante; în fi ecare lecţie, exerciţii şi întrebări vă vor ajuta să verifi caţi în ce măsură aţi înţeles materialul prezentat. Fiecare capitol şi fi ecare lecţie se încheie cu rezumate, care cuprind cele mai importante aspecte ce au fost abordate. De asemenea, la sfârşitul fi ecărui modul vă va fi prezentat un scurt istoric al arhitecturii şi mobilierului, iar noţiunile noi vor fi sintetizate în două dicţionare, unul de termeni de specialitate, iar celălalt de termeni istorici. Anexele nenumerotate ce însoţesc modulele vă vor fi şi ele de un real folos în activitatea practică.

La sfârşitul fi ecărei lecţii este prevăzută o temă pentru acasă, pe care o veţi putea trimite spre corectare, pe adresa EUROCOR, profesorului dumneavoastră personal; acesta vă va asista pe întreg parcursul cursului, oferindu-vă sfaturi, sugestii şi, dacă este necesar, recomandări pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele de specialitate.

LECŢIE

DEMONSTRATIVĂ

curs de design interiorlecţie demonstrativă2

e

i

Pentru a vă facilita studiul, pe marginea textelor lecţiilor veţi întâlni următoarele simboluri:

Întocmiţi un desen la mâna liberă, un desen redactat (cu ajutorul instrumentelor) sau un proiect!

Coloraţi un desen existent!

Marchează informaţiile foarte importante.

Indică noţiuni, defi niţii sau ipoteze noi. Acestea sunt scrise cu caractere italice.

Indică un exerciţiu practic.

În completarea cursului prin corespondenţă puteţi optapentru un scurt program de consultaţii faţă în faţă,

la sfârşitul căruia veţi obţine în plus un certifi cat de absolvireemis împreună cu Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei.

3lecţie demonstrativăcurs de design interior

Programa cursului de DESIGN INTERIOR Modulul 1 Cu ce se ocupă decoratorul de interioare? Locuinţa, tipuri de locuinţe, tipuri

de parcelări. Infrastructura, instalaţiile locuinţei (apă, canalizare, gaz, energie electrică, încălzire). Prevederi legislative în construcţii.

Întocmirea unui plan. Funcţiuni, grupări funcţionale. – arhitectura antică, cultura obiectului (Egipt, Grecia, Imperiul Roman)

Modulul 2 Locuinţa, elementele locuinţei, materiale, structură, tehnologii de construcţie.

Cum desenăm? Desenul tehnic de arhitectură. Desenul în proiecţie, planul, secţiunea, vederea, proporţii. Relevare, redactare, reprezentări arhitecturale, linii de cotă.

– arhitectura şi mobilierul Evului mediu timpuriu

Modulul 3 Exigenţele locatarului, exigenţe funcţionale, emoţionale, exigenţe generale şi speciale. Scara umană, antropometrie, ergonomie.

Tipuri de mobilier, categorii de mobilier. Conformarea funcţională a mobilierului, materiale, structură, dimensiuni.

– arhitectura gotică, arta mobilierului; exemple

Modulul 4 Spaţiile de circulaţie ale locuinţei, locuri de depozitare. Funcţionalitatea locuinţei, circulaţia în cadrul locuinţei, amplasarea grupărilor de mobilier. Instalaţiile de încălzire şi electricitate ale locuinţei.

Împărţirea spaţiilor interioare pe verticală şi orizontală. Spaţii simple şi compuse, efecte spaţiale, spaţii închise şi spaţii deschise, posibilităţi de corecţie optică.

– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului în Europa

Modulul 5 Camera de zi – spaţiul vieţii de familie. Elemente de delimitare a spaţiului locuit (pardoseli, tavane, pereţi), modalităţi de realizare, materiale, structură, formă. Plafoane suspendate, pereţi montaţi, separări de spaţii.

Tipuri de închidere a golurilor (uşi, ferestre). Tipuri de scări interioare, dimensionare. Mobilier înzidit.

– arhitectura Renaşterii, arta mobilierului; exemple

Modulul 6 Bucătăria – loc de preparare şi servire a mesei. Reprezentarea spaţiului interior. Imagini speciale: axonometria, izometria, perspectivele, redactare – proporţii.

Cum să redactăm (să desenăm cu ajutorul instrumentelor de desen)? Diferite tehnici de redactare. Reprezentări pentru ofertare.

– arhitectura, mobilierul, concepţia spaţială barocă

Modulul 7 Spaţiu multifuncţional, camera copilului. Reprezentări colorate. Lumea culorilor. Scurtă teorie a culorilor, istoric. Practica folosirii culorilor. Dinamica culorilor, preferinţe pentru culoare. – mobilierul, concepţia spaţială şi caracteristicile stilului rococo

Modulul 8 Dormitorul, loc de retragere şi de dormit. Folosirea culorilor în amenajarea interiorului. Desenul tehnic colorat, reprezentarea de ofertare colorată. Materiale de colorat, tehnici, metode grafi ce de reprezentare, folosirea mostrelor de culoare.

Culoare, compoziţie de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, proporţii, proporţionalitate. Efectul optic al desenului.

– arhitectura, mobilierul şi compoziţia spaţială în clasicism; exemple


Modulul 9 Baia – spaţiul igienei corporale; proiectare, funcţii, securitate, dimensionare, ergonomie. Obiectele de amenajare şi auxiliare din baie. Încălzirea, iluminatul, placajele şi stilul băii.

Lumina, lumina naturală şi lumina artifi cială. Scurtă teorie a luminii. Iluminarea locuinţei. Surse de lumină, corpuri de iluminat. Moduri de iluminare

a spaţiilor cu diverse funcţiuni (supraveghere computerizată). – mobilierul şi arta interioarelor Empire şi Biedermeyer; exemple

Modulul 10 Cunoaşterea materialelor, tehnologii. Materiale de bază folosite în amenajări interioare, produse semifabricate, produse prefabricate: lemn, metal, sticlă, piele, hârtie, textile, piatră, silicaţi, materiale plastice, vopsele.

Unde şi de ce folosim aceste materiale? Tehnologia punerii în operă, pregătirea suprafeţelor.

– istoricismul, eclectismul, romantismul, caracteristici stilistice, mobilier, interioare

Modulul 11 Locuinţa tinerilor căsătoriţi. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni? Eventuale exigenţe de confort.

Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop precis, în spaţii defi nite, crearea unui interior funcţional. Schiţa de proiect, proiect de ofertă, proiect de execuţie.

– infl uenţa revoluţiei industriale de la sfârşitul secolului al XIX-lea asupra obiectelor culturale, începuturile producţiei de serie; istoricul mobilierului Thonet

Modulul 12 Locuinţa familiei cu copii mici. Cu ce situaţii de amenajare ne putem întâlni? Posibile exigenţe de confort. Procesul proiectării. Practica proiectării: materiale prestabilite, cu scop

precis, în spaţii defi nite, crearea unui interior funcţional. Cum să întocmim o antemăsurătoare?

– Secession, Art nouveau, experimentele începutului de secol XX, arhitectura, mobilierul şi arta interiorului

Modulul 13 Spaţii cu alte funcţiuni, amenajarea lor, locul de muncă de acasă, locul de deconectare.

Posibilităţi de umbrire, structuri pentru umbrire. Perdele. – elemente stilistice art deco, principale exemple de obiecte şi amenajări

interioare

Modulul 14 Stilul interioarelor, caracterul locuinţelor şi spaţiilor, rolul decorării. Elemente ce determină caracterul de intimitate – colectivitate, modernitate,

elemente la modă. – apariţia modernismului, caracteristici stilistice arhitecturale şi de mobilier

Modulul 15 Biroul cu calculator. Dimensionare, principii de amenajare. Mobilierul modern pentru birou, confortul ambiental. – Bauhausul şi înfl orirea sa între cele două războaie mondiale; principiile

artistice ale Bauhausului, cultura obiectelor

Modulul 16 Tipuri de ţesături pentru locuinţă, covoare, carpete, perdele. Modul de amplasare, varietate stilistică.

Particularităţile amenajărilor podurilor. – mobilier contemporan, cultura obiectelor, noţiunea de „design”; stiluri,

tendinţe


Pentru exemplifi care, vă prezentăm în continuare câteva secvenţedin materialul de curs. Din modulul 1 am selectat câteva fragmente.

Tipuri de locuinţe, tipuri de parcelăriÎn orice aşezare organizată există legi, regulamente care stabilesc zonele construibile. Acestea, la rândul lor, se subîmpart în sectoare construibile, în care funcţionează regulamente de urbanism care stabilesc felul construcţiei, ariile construite, densitatea locuirii, nivelul de echipare cu utilităţi (apă, canalizare, încălzire, electricitate), suprafaţa spaţiului verde. Respectarea acestor regulamente intră în atribuţiile proiectantului.

Este recomandabil ca şi cel ce se ocupă cu amenajările de interior să cunoască aceste regulamente, pentru că ele determină tipurile de case. Fiecare tip de bază prezintă avantaje care trebuie fructifi cate, precum şi dezavantaje care, prin studiul din cadrul proiectului, pot fi diminuate sau eliminate.

Multora le place să locuiască în spaţii cu multă vegetaţie, dorinţă fi rească a omului, combinată, desigur, cu avantajele confortului urban.

Conform statisticilor, 60% din totalul locuinţelor sunt case unifamiliale. Acestea sunt, în general, case compuse dintr-o locuinţă ce este înconjurată din toate părţile de parcela proprie şi care poate avea pe toate laturile uşi şi ferestre.

1. hol 7. scara pivniţei2. camera de zi 8. cazan3. dormitor 9. baie4. bucătărie 10. grup sanitar5. sufragerie 11. vestibul6. cămară 12. terasă

Acest tip de ocupare a lotului este caracteristic multor sate, dând un caracter specifi c aliniamentului stradal. Specialiştii denumesc acest tip de ocupare a lotului „în pieptene”, casele desfăşurându-se în adâncime pe lot. Împărţirea interioară este mai difi cilă în comparaţie cu tipul anterior, datorită faptului că unul dintre pereţi este opac. Deschiderile sunt numai spre stradă şi curte. În acest fel, se asigură o parte a separării de vecini. Este preferabil ca partea dinspre curte a casei să primească mult soare.

1. pridvor2. hol3. bucătărie cu loc de luat masa4. camera din faţă5. camera de zi6. baie WC

casaunifamilialăindependentă

casa pe o latură a parcelei


Acest mod de ocupare a terenului este folosit pentru a construi două case independente, în cazul în care lotul este mic. La asemenea construcţii, casele sunt lipite pe o latură, imaginea fi ind cea a unei singure case.

În cazul caselor cuplate, este foarte importantă orientarea, deoarece, în cazul unei orientări proaste, unul din proprietari ar putea avea camere cu orientare defavorabilă. Ideal este ca frontul stradal să fi e orientat spre nord, astfel latura dinspre curte având orientare spre sud pentru amândouă casele. În cazul unei orientări defavorabile, trebuie foarte bine gândită amplasarea camerelor.

Sunt caracteristice fronturilor stradale urbane. Casele se unesc la frontul străzii. Prin uşa porţii se poate accede în curte.Poarta se deschide într-o curte intimă. În oraşele istorice se mai găsesc şi azi asemenea tipuri de ocupări de parcele.

casele familialela frontulstradal

casele cuplate

1. hol 5. sufragerie2. camera de zi 6. camera de oaspeţi3. cămară 7. WC duş4. bucătărie 8. terasă

1. hol 5. camera de zi2. dormitor 6. baie3. camera de oaspeţi 7. WC4. bucătărie 8. terasă


În oraşele mai mari, la începutul secolului al XX-lea s-au construit imobile cu apartamente de închiriat. Sunt construcţii tipic urbane, cu mai multe apartamente, cu câte 5-6-7 etaje, cu lift şi chiar cu un culoar exterior, aşa-numita „cursivă”.

În aripa de la stradă se amplasau apartamentele mari cu un confort sporit, cu două sau trei camere. Aripa spre curte cuprindea apartamentele modeste, numai cu o cameră şi bucătărie (fără confort, cu WC-ul la capăt de culoar).

Un tip foarte vechi de construcţie este casa cu atrium. Casa cu frontul exterior închis cuprinde o curte interioară intimă. Spaţiile de locuit se deschid spre această curte. Pentru ca soarele să pătrundă bine în camere, curtea trebuie să fi e de cel puţin 6 × 6 m.

Acest model greco-roman de casă familială este folosit şi în zilele noastre. Dezavantajul este că, în acest caz, este necesar un lot mai mare. Avantajul este că, spre deosebire de tipurile precedente, la casa cu atrium este posibilă realizarea celei mai intime legături dintre spaţiul interior şi cel exterior.

1. vestibul 6. camera de lucru 2. camera de zi 7. baie WC3. bucătărie, 8. WC sufragerie4. dormitor 9. duş WC5. camera de oaspeţi 10. garaj

casa cu atrium

1. vestibul 5. bucătărie2. camera de zi 6. sufragerie3. dormitor 7. baie4. cameră 8. WC

Împărţirea interioară dezavantajoasă a apartamentelor din imobilele de închiriat reprezintă o problemă serioasă pentru un decorator de interioare. Multe apartamente au holuri fără geamuri sau camerele comandate. La apartamentele vechi, avantajul poate fi înălţimea camerelor (4,5-5 m), care pot fi subîmpărţite pe verticală cu supante care măresc suprafaţa locuibilă.

imobilele cuapartamentede închiriat


Sunt imobile cu mai multe apartamente (3-12 apartamente) şi cu mai multe niveluri. Apartamentele care au suprafeţe diferite şi care sunt orientate corect sunt accesibile din casa scării.La amplasarea unor astfel de locuinţe colective, trebuie avut în vedere ca toate apartamentele să aibă cât mai mult soare.

1. apartament2. apartament3. apartament

La acest tip de locuinţe s-a dezvoltat tipul cu culoar central neluminat. Apartamentele se deschid către acest culoar întunecos, ca la hoteluri.Locuinţele afl ate pe centrul imobilului sunt de regulă mai mici, iar camerele, precum şi bucătăria, sunt amplasate pe partea străzii. Apartamentele de la capetele tronsonului au mai multe camere şi primesc mai multă lumină.În ultimii ani, s-au construit multe blocuri din elemente prefabricate. În zilele noastre nu se mai fac astfel de imobile, iar locatarii acestora ar dori să le modernizeze.

1. vestibul 5. cameră

caselecolective

imobilele dinelementeprefabricate

2. camera de zi 6. baie3. bucătărie, 7. WC sufragerie4. dormitor 8. balcon

Faceţi comparaţii între tipurile de case enumerate până acum. Gândiţi-vă cum influenţează tipologia caselor împărţirea interioară, precum şi amplasarea mobilierului.

e


Pentru a vedea cum se structurează cunoştinţele învăţate,vă prezentăm rezumatul şi întrebările de verifi care ale modulului 1.

Rezumat – casele, tipurile de case

1. Casa unifamilială independentă:– în general, este o casă formată dintr-o locuinţă înconjurată din toate părţile de propria parcelă; poate avea uşi şi ferestre pe toate laturile.

2. Casa pe o latură a parcelei:Se mai numeşte ocupare a terenului „în pieptene”, casele desfăşurându-se adânc în interiorul parcelei. Împărţirea interioară este mai difi cilă, având în vedere că peretele spre vecin este „orb”.

3. Casa familială la front stradal:Casele se unesc la frontul străzii, iar accesul în curte se face prin uşa porţii. Casa delimitează o curte intimă. În oraşele vechi se mai găsesc asemenea case.

4. Casele cuplate:La asemenea construcţii, cele două case sunt lipite printr-un perete comun, iar imaginea este cea a unui singur imobil.

5. Casa cu atrium:Din exterior faţada este închisă, la interior casa cuprinzând o grădină intimă. Spaţiile de locuit se deschid către această grădină.

6. Imobilul cu apartamente de închiriat:Aceasta este o modalitate tipic urbană de locuire, cu mai multe apartamente şi 5-6-7 etaje, cu lift; cele mai caracteristice sunt cele cu culoar exterior (cursivă).

7. Casele colective:Sunt imobile cu 3-12 apartamente şi 2-3 etaje. Apartamentele care sunt accesibile prin intermediul casei scării au suprafeţe diferite şi sunt corect orientate.

8. Imobilele din elemente prefabricate:Sunt structurate pe un culoar central, iar apartamentele sunt accesibile de pe ambele laturi ale culoarului.

Întrebări de verifi care

Recapitulaţi cele învăţate până acum, răspunzând la următoarele întrebări:

1. Care sunt caracteristicile casei unifamiliale independente?

2. Cum este casa desfăşurată pe o latură a parcelei?

3. Cum este casa familială la front stradal?

4. Ce caracterizează o casă cuplată?

5. Cum se caracterizează, din punctul de vedere al construcţiei, casa cu atrium?

6. Ce caracterizează casele colective?

7. Cum sunt apartamentele imobilelor de închiriat?

8. Care sunt caracteristicile unei locuinţe într-un imobil din prefabricate?


Continuăm cu prezentarea câtorva fragmente din modulul 3, care vă oferă informaţii despre rolul ergonomiei în proiectarea spaţiilor locuinţei.

ergonomia

Datele oferite de antropometrie sunt folosite de ergonomie.

Pentru ca obiectele pe care le folosim în locuinţă sau la serviciu să fi e cât mai confortabile, este necesar ca ele să fi e produse potrivit principiilor ergonomiei.

Ergonomia este disciplina adaptării muncii la om, având ca obiect raţionalizarea efortului la locul de muncă.

În momentul actual, ergonomia este o ştiinţă ale cărei principii sunt din ce în ce mai folosite, atât pentru ameliorarea condiţiilor şi a ambianţei la locul de muncă, cât şi în proiectarea de arhitectură.

Rezultatele cercetărilor ergonomice sunt folosite în toate ramurile industriale, prin urmare şi pentru producerea bunurilor de consum.Orice producător, fi e el fabricant de mobilă, de obiecte pentru băi sau bucătării, de corpuri de iluminat, de jucării pentru copii sau de instrumente de lucru, trebuie să folosească la producerea acestor obiecte şi cunoştinţele puse la dispoziţie de ergonomie.

Ce se poate întâmpla dacă la proiectare sunt ignorate principiile ergonomiei?

Oamenii au capacitatea de a se adapta instrumentelor incomode, dar cu preţul oboselii rapide, iar, ca o consecinţă, durerile de cap, de spate sau de ochi duc la scăderea randamentului muncii.

Dintre disciplinele care se ocupă de om, ergonomia foloseşte mai ales cunoştinţele oferite de fi ziologie şi psihologie.

Ergonomia consumului studiază gradul de siguranţă, efi cacitate şi confort al produselor folosite de publicul larg.Analizele constată că există foarte multe moduri de a folosi obiectele, diferind după vârsta sau sexul utilizatorilor. Însă bunurile de consum sunt produse, de obicei, pentru utilizatori cu un comportament previzibil.

În ultimul timp, însă, producătorii pot satisface cerinţele unor grupuri din ce în ce mai mici de utilizatori, după cum se poate constata în industria de automobile. Să vedem cum stau lucrurile în amenajările de interioare.Cel ce s-a obişnuit cu confortul de la locul de muncă sau din maşină va pretinde ca şi locuinţa să-i ofere acelaşi confort.

Toate obiectele casnice ar trebui să ofere confort, siguranţă şi efi cacitate; printre ele există un element de mobilier cu care venim foarte des în contact: scaunul. Omul foloseşte scaunul pentru odihnă, dar şi la muncă. De aceea, nu este întâmplător că la confecţionarea unui scaun trebuie neapărat luate în seamă datele ergonometrice.

i


Ergonomii au constatat că statul pe scaun este cel mai nesănătos mod de odihnă. Corpul uman este constituit pentru mişcare, mers şi odihnă periodică într-o poziţie orizontală. Însă foarte multe activităţi ale sale sunt legate de folosirea mesei şi, deci, a scaunului.De aceea, vă prezentăm câteva probleme care apar la proiectarea scaunelor sau a fotoliilor, ca şi unele greşeli mai frecvente de dimensionare a acestora.În primul rând, mobilierul destinat şederii sprijină corpul în mod insufi cient şi limitează posibilităţile de mişcare.O altă defi cienţă constă în faptul că dimensiunile funcţionale ale scaunelor nu se pot modifi ca pentru fi ecare utilizator în parte.

mobilieruldestinatşederii

Să vedem ce se înţelege prin dimensiuni funcţionale ale unui scaun:

Dacă staţi pe un scaun când citiţi această lecţie, ridicaţi-vă şi verifi caţi măsurile acestuia.

Dimensiunile funcţionale ale mobilierului destinat şederii sunt:– hs - înălţimea şezutului scaunului (înălţimea la care se plasează şezutul scaunu-

lui);– hsp - înălţimea spătarului scaunului;– as - adâncimea şezutului scaunului (suprafaţa pe care se poate sta);

Criteriul ergonomic este pe primul plan, atât la locul de muncă, cât şi acasă


În funcţie de activitatea depusă, se pot distinge trei poziţii de bază ale corpului aşezat la o masă: lăsat pe spate, cu spatele drept sau aplecat în faţă (peste masă).În fi ecare dintre aceste poziţii, spătarul fl exibil al scaunului ar trebui să sprijine spatele.

coordonareadimensiunilor

Poziţii ale corpului: pe spate, drept, în faţă

Mobilierul destinat şederii este folosit pentru diverse activităţi: servitul mesei, învăţat sau altă activitate care se desfăşoară la o masă.

Masa sau scaunul care servesc la desfăşurarea unei activităţi trebuie să fi e dimensionate corect, pentru un utilizator ideal.

Aceasta înseamnă că cele patru elemente care intră în relaţie, scaun-om-activitate-masă, trebuie să aibă dimensiunile proiectate astfel încât să fi e în corespondenţă unele cu altele.

Dacă staţi la o masă, priviţi-o cu atenţie. Sunt dimensiunile ei corect proiectate pentru ac-tivitatea pe care o desfăşuraţi?

Activităţile care se desfăşoară acasă: servitul mesei, învăţatul, lucrul la calculator


Vă prezentăm acum câteva fragmente din modulul 5,referitoare la circulaţia interioară din locuinţă.

Circulaţia interioară în camera de zi

La începutul lecţiei am precizat că circulaţia principală în camera de zi trebuie să fi e între intrare şi uşa terasei, a balconului sau fereastră. Pe acest traseu nu se amplasează obiecte de mobilier. Diferitele grupări funcţionale de mobilier trebuie să fi e accesibile de pe acest traseu, iar activităţile din camera de zi nu trebuie să se intersecteze.

Printr-o amplasare corespunzătoare a mobilierului se pot face legături funcţionale logice în camera de zi.

Mobilierul camerei de zi trebuie conformat funcţiunilor acesteia. Dacă apreciem corect capacitatea camerei, va rezulta cât şi ce fel de mobilier este necesar funcţionării corecte. Pentru aceasta, este util să reluaţi şi să folosiţi anexa nr. 3.

iluminarea Cu toate că problemele legate de iluminare vor fi tratate în cadrul lecţiei 17, este necesar să precizăm unele aspecte legate de iluminarea camerei de zi, cu atât mai mult cu cât aceasta are anumite particularităţi.

Secretul unei iluminări corecte constă în iluminarea diferenţiată.

În prezent, iluminarea camerei de zi cu un lampadar agăţat în mijlocul camerei este depăşită. Deoarece o cameră de zi are mai multe funcţiuni, pentru fi ecare dintre acestea fi ind necesar un mod deosebit de iluminare, trebuie asigurat în primul rând un iluminat general, care se poate realiza cu ajutorul unor plafoniere, al unor corpuri aplicate pe pereţi sau al unor scafe de lumină. În afară de aceasta, este nevoie şi de iluminat local.

Prin separarea grupărilor de mobilier, circulaţia interioară devine evidentă

i

i


Pentru locul de servit masa, pentru gruparea mobilierului destinat şederii, dar şi pentru locul de lectură sau de audiţii muzicale trebuie asigurată iluminarea independentă.

Iluminatul general asigură orientarea în spaţiu, iar iluminatul local asigură îndeplini-rea funcţiunilor camerei de zi.

Funcţiunile camerei de zi în perspectivă

Proiectarea iluminării spaţiilor este sarcina designerului de interior.

În cadrul proiectului de iluminare, se poziţionează corpurile de iluminat de pe pereţi sau plafon.

Reţeaua de cabluri pentru iluminat este proiectată de un specialist pe baza proiectului de iluminare.

Iluminarea spaţiilor trebuie gândită cu multă atenţie.

Iluminatul bine proiectat este nu numai în benefi ciul îndeplinirii funcţiunilor, dar şi în cel al esteticii spaţiului.În alegerea placărilor sau tapetelor camerei de zi trebuie să primeze criteriul practic (cum

Mobilier de separare funcţională

vor fi pardoseala, pereţii sau tavanul). Acest criteriu este, în general, determinat de compoziţia familiei sau de modul de viaţă al membrilor ei. În acelaşi timp, deoarece camera de zi este locul de primire a oaspeţilor, trebuie să se ţină seama şi de criteriul reprezentativităţii.

tapete, placări

i


Dicţionar de specialitate pentru lecţiile 9-10

balama – accesoriu metalic care leagă partea fi xă de cea mobilă, ceea ce permite deschiderea foii

casa scării – spaţiul scării, împreună cu pereţii şi podestele

dimensiunea interioară a tocului – deschiderea liberă a uşii sau a ferestrei

foaie – partea mobilă a uşii sau ferestrei

folie hidroizolantă – folie care nu permite trecerea vaporilor de apă

geam termoizolant – ansamblu etanş de două sau trei rânduri de geam, cu strat de aer între ele

iluminare diferenţiată – folosirea iluminatului general în concordanţă cu iluminatul local

lambă – proeminenţă în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în scobitura corespunzătoare a altei piese, pentru a realiza o îmbinare

lambriu – placaj de lemn, din şipci cu lambă şi uluc

linia pasului – linie desenată în planul unei scări, la distanţa de 50 cm de balustradă

mână curentă – element al balustradei care serveşte la sprijinirea mâinii

plafon fals – plafon suspendat de planşeul structural

plintă – fâşie de lemn, piatră sau alt material, de cca. 10 cm lăţime, aplicată la partea de jos a pereţilor unei încăperi, pentru a-i proteja de lovituri sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete

podest – porţiune orizontală, legată de rampa scării, care are o lăţime cel puţin egală cu lăţimea rampei

prag orb – partea cadrului unei uşi afl ată sub nivelul pardoselii

rampa scării – porţiunea ce cuprinde treptele scării

şemineu – amenajare specială a locului de încălzit cu foc de-schis, formată dintr-o nişă căptuşită cu piatră sau cu cărămidă, care comunică direct cu o hotă

şpros – element orizontal sau vertical pentru subîmpărţirea suprafeţei de geam la o fereastră sau uşă

toc – partea fi xă a unei uşi sau ferestre, montată în perete

uluc – scobitură făcută în lungul unei piese pentru a putea fi îmbinată cu o alta; nut, canelură

vang – grindă oblică, aşezată pe centrul sau pe lateralele rampei care susţine treptele

Iată dicţionarul de specialitate al modulului 5.


Să vedem acum câteva fragmente din modulul 7 conţinând lecţiile 13 şi 14, dedicate istoricului arhitecturii şi mobilierului în perioada rococo.

Rococoul: elemente stilistice, mobilierul specifi c şi principii de amenajare a spaţiului

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Europa este în plină înfl orire aşa-numitul „art rocaille”, adică rococoul.Barocul este un curent artistic apărut ca reacţie la Reforma protestantă. El prefera formele dinamice, ornamentaţia abundentă, formele torsionate, iluzia spaţială.

Rococoul s-a născut din baroc. O dată cu apariţia lui, ornamentele greoaie ale barocului se rafi nează, devin mai uşoare. Rococoul preferă eleganţa, asimetria, exo-tismul chinezesc, iar efectele sale se impun puternic. Infl uenţa lui mai poate fi încă depistată în primele forme ale romantismului.Denumirea stilului provine din cuvântul francez „rococo, rocaille”, care însemnă „scoică, valvă”.

Ornamentaţia nu urmăreşte logica geometriei; suprafeţele pereţilor şi mobilierului sunt abundent acoperite cu mo-tive decorative, compoziţii cu cochilii, vrejuri, panglici şi frunze.Stilul rococo s-a născut în Franţa, dezvoltarea lui fi ind legată de numele şi domnia lui Ludovic al XV-lea (Louis Quinze). În timpul lui Ludovic al XV-lea se înregistrează o puternică creştere economică. Acest avânt, însoţit de o înstărire generală, atrage după sine şi dorinţa de confort şi lux. Această stare de spirit domneşte la curtea franceză, de aceea rococoul francez poate fi numit şi stil de curte.

Cel mai mare pictor francez din secolul al XVIII-lea este Watteau. În tablourile sale, el a imortalizat o atmosferă nostalgică, uşor marcată de deziluzia ascunsă în spatele bucuriei de a trăi. Un alt artist cunoscut al epocii este François Boucher, pictorul unor nuduri feminine sen-zuale. Francezul Chardin picta naturi moarte, tablouri cu o atmosferă intimă.

Dintre italieni, Giambattista Tiepolo a devenit faimos prin aplecarea asupra unor scene mitologice şi biblice. Numeroase compoziţii de fresce ale lui decorează pereţii palatelor italiene şi germane. Privind frescele sale, ne este aproape imposibil să separăm arhitectura reală de cea pictată, deoarece el apelează în mod constant la trom-pe l’œil (iluzia spaţială). O însemnătate asemănătoare a avut în epocă şi pictorul austriac Maulbertsch, care lucra mai ales în Austria şi în Ungaria.

Cu tablourile sale înfăţişând peisaje, Canaletto s-a remar-cat printre contemporanii săi, pictând mai ales Veneţia şi canalele sale, de la care îi vine, de altfel, şi numele.

stilul rococo

pictura

Watteau: Firma negustoruluide tablouri Gersaint

Boucher: Diana în baie

Chardin: Masă pentru servirea micului dejun

Canaletto: Clădirea vămiidin Veneţia


Rococoul sau barocul târziu nu are o arhitectură semnificativă. Misiunea arhitecturii se rezumă la amenajarea interioară a micilor castele şi a conacelor de provincie. Cea mai importantă caracteristică a sa este diferenţa din ce în ce mai mare între arhitectura exterioară şi cea interioară, încăperile îndepărtându-se de formele sugerate de faţade.

Cele mai însemnate lucrări sunt interioarele palatelor, cum ar fi salonul cu plan de formă ovală al palatului Soubise din Paris. Creaţia semnifi cativă a arhitecturii rococoului german este palatul episcopal din Würzburg, operă a lui Balthasar Neumann.

Rococul este în primul rând un stil arhitectural pentru interioare. În locul sălilor baroce grandioase apar budo-arele, saloanele mai mici. Accentul cade pe decorarea interioară cât mai rafi nată a acestora. Folosirea oglin-zilor, a decoraţiilor deosebit de bogate în stuc aurit sau vopsit anulează efectele spaţiale. În timp ce în perio-ada barocă în sălile grandioase existau relativ puţine piese de mobilier, în epoca saloanelor şi a budoarelor numărul acestora creşte foarte mult. Multe piese de mobilier aproape se contopesc cu spaţiul interior, cu pereţii, ca de exemplu masa în consolă. Lambriurile şi uşile demonstrează un cert simţ decorativ. Uşile se caracterizează prin multitudinea statuilor sculptate. Lambriurile acoperă total suprafeţele dintre podea şi tavan. Deasupra uşilor, lambriul formează un cadru (supraporte) ornamentat cu tablouri, acestea fi ind deseori opere ale unor pictori celebri. Lambriul era pictat cu verde şters sau cu altă culoare deschisă, dar baza putea fi şi albă, iar marginile aurite.

Se accentuează infl uenţa orientală, mai ales cea chineză, apărută deja cu ceva timp în urmă. Creaţiile artistice chineze, minuţioase şi fine (chinoiseries), mai ales cele din porţelan şi cele lăcuite ajung repede în cen-trul preferinţelor. La începutul secolului al XVII-lea ajungeau la colecţionari multe creaţii artistice provenite din China. Aproape în toate castelele notabile exista o cameră chinezească, în care se afl au piese de mobilier şi dulapuri lăcuite, vitrinele fi ind decorate cu obiecte din porţelan chinezesc. Creaţiile neobişnuite, deosebite, uneori bizare le-au servit drept model decoratorilor europeni.

Sarcina cea mai importantă a artei amenajării era deco-rarea artistică a camerelor de locuit tipice pentru epocă, budoarul şi salonul.

Aceste încăperi se caracterizează prin farmec şi dezinvoltură feminină. Sunt dominante culorile deschise: alb, albastru deschis, verde deschis, roz, totul fi ind poleit din belşug cu aur.

{emineul era aşezat la loc de cinste în camerele destul de aglomerate din pricina mobilierului. Acesta are dimensiuni mai mici decât în epocile anterioare, cu ramă din marmură sau din stucaturi de ghips, fi ind acoperit cu o consolă de marmură pe care erau aşezate sfeşnice şi obiecte decorative. Deasupra

arhitectura

arhitecturainteriorului

amenajareasalonului

Pavilionul Zwinger din Dresda, Germania

Salon din palatul Soubise, Paris

Biserică din Ottobeuren (detaliu)

Biserica din Wies(detaliu de interior)


şemineului era amplasată oglinda aurită, având rama cu o ornamentaţie bogată. În camere se afl au o mulţime de oglinzi în felurite locuri, iar sub oglinzile de perete erau aşezate jumătăţi de mese, adică mese în consolă. Pe lângă numeroasele oglinzi, erau folosite materiale scumpe, lemne exotice, multă marmură, mătase, goble-nuri, ca şi ornamente din bronz. Datorită infl uenţei chineze, şi în Europa s-a extins folosirea tapetului din hârtie pentru acoperirea pereţilor. În arta decorării interiorului apare cerinţa amenajării unitare a camerei (ensemble). Amenajarea este planifi cată în aşa fel încât toate elementele folosite în acest scop – ornamentaţia pereţilor, a tavanului, a podelei, perdelele, piesele de mobilier, oglinzile – să alcătuiască un tot unitar, să dea impresia generală de spaţiu unifi cat. Nu mai există preo-cuparea, ca în baroc, de a explica şi a prezenta registrele arhitecturale, formele pilaştrilor, ale bolţilor şi lisenelor. În loc de aceasta, suprafeţele sunt dantelate prin orna-mente stucate capricioase, formându-se o arhitectură pur decorativă. În rococoul târziu nu mai există nici un fel de împărţire arhitecturală sau vreo urmă de simetrie. În schimb, suprafeţele sunt acoperite de o ţesătură deasă compusă din frunze de acant, ghirlande de fl ori, cartuşe, vrejuri răsucite, între care se intercalează frecvent scoica, ornamentul specifi c pentru acest stil.

În rococo s-au creat noi tipuri de mobilier, piese con-fortabile, destinate mai ales folosirii lor de către femei; de exemplu: secrétaire-ul cu picioare lungi, placă rabatabilă, sertare închise; dulăpioare cu sertare pentru corespondenţă; măsuţe de toaletă cu oglinzi mobile; noptiere rotunde şi pătrate; mese de cusut cu forme variate.

Tâmplarii de mobilă fi nă lucrau cel mai frecvent cu lemn de fag şi de nuc, dar foloseau şi arţar, cireş sălbatic, măslin, platan. Dintre lemnele exotice, pe lângă ma-hon, preferau să prelucreze pentru fabricarea de mobilă lămâiul, abanosul şi mai multe feluri de palisandru.

Cu toate acestea, cel mai mare grad de confort şi de eleganţă îl avea mobilierul destinat şederii. În epocă apar piese noi pentru acea vreme: canapeaua, şezlongul (chaise-longue), fotoliul cu reazeme pentru cap (cu urechi), berjera.Mobilierul de şezut devine mai larg, suprafaţa lui orizontală se măreşte. Mobilele dispun de un cadru sculptat, acoperit cu tapiserie de culoare ştearsă sau îmbrăcat în pânză de mătase ornamentată cu ţesături şi broderii care sunt în armonie cu modul de amenajare a interiorului.Mobilele de şezut sunt organizate în garnituri, se fabrică ansambluri compuse din sofa, fotoliu şi masă.Între mobilele gen dulap, un rol important joacă co-moda şi birourile de scris. Comoda în stil rococo are de obicei două sertare. De fapt, biroul de scris înalt s-a format din combinarea comodei cu masa de scris şi cu dulapul-cabinet.

artamobilierului

Comodă rococo franceză

Sofa cu căptuşeală de mătase

Fotoliu cu tapiserie de goblen

Divan din secolul al XVIII-lea


Iată acum şi dicţionarul explicativ pentru perioada Rococo.

Dicţionar explicativ – Rococoul: elemente stilistice, mobilierul specifi c şi principii de amenajare a spaţiului

aplicaţie lucrare realizată prin aplicare, ornament confecţionat dintr-un alt material decât cel pe care se aplică

berjeră fotoliu larg şi adânc, cu spătarul şi braţele articulate capitonate cu material textil, piele etc., cu pernă mobilă

budoar încăpere prin excelenţă feminină, spaţiu intim, destinat primirii doar a persoanelor foarte apropiate

cabinet dulap decorativ; sertare pentru depozitare de documente şi dulap de scris

cartuş element decorativ specifi c pentru încadrarea suprafeţelor de tip tablou; se compune din ornamente cu margini rotite în sus

chinoiserie motive decorative chineze, modele de grilaje ajurateensemble amenajare de cameră planifi cată ca un întreg, sub aspect unitarlăcuire în relief ornament sculptat într-un strat gros de lac; decoraţie de infl uenţă

chinezeascălisenă tip de pilastru foarte îngust şi subţire, lipsit de capitel şi de bază,

ritmând la exterior faţadele bisericilor romanice; se întâlneşte şi în Renaştere, baroc, rococo, dar şi în secolul al XIX-lea

masă în consolă jumătate de măsuţă, sprijinită şi fi xată de perete, sub o oglindă marestuc ornament pentru tavan din ghips sau ornament de tavan, montat pe

loc, manualstucatură ansamblul decoraţiei arhitecturale a unui edifi ciu sau al ornamentelor

aplicate pe diverse piese de mobilier, având la bază stuculsupraporte suprafaţă de perete ornată, afl ată deasupra ferestrei sau a uşii

Vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului EUROCORînscriindu-vă la cursul de Design Interior!

Sperăm că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea cursului nostru pentru toţi cei interesaţi de acest domeniu.

Cu aceste fragmente din dicţionarul referitor la perioada Rococose încheie lecţia demonstrativă.

tel. 021/33.225.33; www.eurocor.ro

Cu prezentarea formularului de temă pentru acasăse încheie lecţia demonstrativă a cursului de Design Interior.

În speranţa că materialul prezentat v-a convins de accesibilitateaşi atractivitatea cursului nostru,

MODEL E

XEMPLU

NU SE T

RIMIT

E!

Semnătura profesorului:

Temele se rezolvă pe formulare speciale din cadrul modulului de curs.


Www.referate.ro-design Interior 72315

Documents

Transcript of Www.referate.ro-design Interior 72315