EMISIUNEA MONETARA

SECTIUNEA 2.1. DEFINIREA EMISIUNII MONETARE.

Dupa cum am aratat in capitolul anterior, circulatia monetara prezinta doua functii principale: aceea de a da nastere si de a perfectiona sistemul monetar cu toate elementele sale, precum si functia de emisiune monetara. Se sustine ideea ca intre circulatia monetara si cele doua functii ale sale exista o unitate indisolubila, deoarece nu se poate vorbi de circulatie monetara in afara unui sistem monetar si, respectiv, a emisiunii de moneda.1

Emisiunea monetara (baneasca) se poate defini ca fiind totalitatea actelor si operatiunilor efectuate de Banca centrala a unei tari, impreuna cu Ministerul Finantelor, operatiuni ce constau in baterea de semne monetare, stocarea acestora de emitent, emiterea, punerea in circulatie, respectiv retragerea din circulatie a bancnotelor si monedelor, dar si formarea de bani scripturali.

O definitie stricto sensu este aceea ca emisiunea monetara reprezinta punerea si retragerea din circulatie a numerarului si a monedei scripturale. Observam deci ca putem face o delimitare intre cele doua forme ale emisiunii, delimitare determinata de domeniul in care acestea actioneaza (sfera numerarului si sfera banilor de cont), de tehnicile si mecanismele pe care le presupun:

a) emisiunea semnelor monetare, deci a monedelor, bancnotelor si a monedei de hartie, care consta in confectionarea (fabricarea) acestora, stocarea, punerea si retragerea din circulatie.

b) formarea monedei scripturale in conturi deschise la banci, care se desfasoara prin: refinantarea bancilor comerciale de catre Banca Centrala, cumpararea sau vanzarea de obligatiuni ale statului, acordarea de credite direct de catre Banca Centrala.

Mecanismul emisiunii este generat de o multitudine de procese si factori (care la randul lor sunt influentati de emisiunea monetara) cum ar fi: necesitatile permanente de numerar pentru plata salariilor, pensiilor, asigurarilor; necesitatile de creditare pentru sectoare productive sau neproductive; imprumuturi contractate de stat in vederea acoperirii deficitelor bugetare, pentru plata datoriilor externe, echilibrarea balantei de plati externe etc.; acordarea de imprumuturi in strainatate sau investitii de capital; finantarea cheltuielior militare, a altor cheltuieli ale statului; finantarea masurilor ce se impun pentru contracararea deprecierii si devalorizarii monetare, precum si a proceselor inflationiste.

Emisiunea monetara este puternic ancorata in procesele economice, participand la crearea cadrului necesar desfasurarii in bune conditii a intregului mecanism al economiei

www.referat.ro

nationale. De aceea, emisiunea nu trebuie redusa la o operatiune de pura tehnica bancara, deoarece ea este, prin continutul si mutatiile economice la care participa, un proces cu multiple semnificatii.

2.1.1 Emisiunea semnelor monetare

Emisiunea semnelor monetare se poate defini ca fiind ansamblul de operatiuni constand in confectionarea (fabricarea ), 14114c24o stocarea, punerea si retragerea din circulatie a semnelor monetare. Semnele monetare constituie formele concrete de manifestare ale monedei, asa numitele instrumente monetare, care sunt: biletele de banca (bancnotele de hartie) si monedele metalice. Asa cum am vazut, orice sistem monetar defineste care este unitatea sa monetara, iar aceasta unitate monetara este pusa in circulatie si folosita sub forma concreta a semnelor monetare (banesti).

La noi, unitatea monetara este leul, cu subdiviziunea banul, asa cum se reitereaza in articolul 10 al Legii nr.34/1991 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei. Leul, ca unitate monetara a sistemului monetar roman, este introdus prin Legea nr.14/1867; este vorba de introducerea unui sistem zecimal, metric, asa cum exista in Uniunea monetara italiana (Franta, Italia si Belgia), trecandu-se la leul impartit in 100 de parTi numite "bani". Un leu era echivalentul a 5 grame argint si 0,32258 grame aur. Atat aurul, cat si argintul au ramas echivalente generale, reprezentand sistemul bimetalist, in care ambele metale pretioase indeplineau functia monetara de masura a valorii si de mijloc de circulatie.

Trebuie precizat ca, in functie de situatia economica si politica a tarii noastre, sistemul monetar a evoluat permanent, existand numeroase modificari atat in ceea ce priveste raportul unitatii monetare fata de metalul monetar (aur si argint, iar apoi numai aur), cu alte cuvinte, continutul in aur al leului, cat si in ceea ce priveste concretizarea unitatii monetare in instrumente monetare. Vom urmari pe scurt aceasta evolutie, punctand principalele momente.

In aplicarea Legii nr.14/1867 privind infiintarea sistemului monetar roman, a fost adoptata Legea nr.22/22.04.1867, prin care s-au pus in circulatie monede de aur de 5, 10 si 20 de lei, precum si monede de argint de 50 de bani, 1 leu si 2 lei; ca bani divizionari s-au introdus cei din arama, de 1, 2, 5 si 10 bani. Legea a prevazut si modalitatile de batere, circulatie si retragere din circulatie a monedelor din metal. Legea nu face nici o precizare cu privire la bancnote, introducandu-se un sistem exclusiv metalist (prin insasi definitia lor, bancnotele sau biletele de banca sunt conditionate de existenta unei banci de emisiune, (banca ce nu functiona inca la acea vreme).

In perioada 1867 - 1935, monedele romanesti se bat la Bruxelles, Hamburg, Londra, Paris, dupa care se vor emite numai la Bucuresti.

In aprilie 1880 se infiinteaza Banca Nationala a Romaniei, cu atributii in emisiunea bancnotelor; apar astfel primele bancnote, in valoare de 20 bani.

Prin Legea din 1890 se adopta sistemul banesc al leului cu baza monometalista, continutul in aur al leului fiind fixat la 0,2900322 grame aur fin, avand ca si consecinte imbunatatirea sistemului banesc, consolidarea pozitiei leului si convertibilitatea leului in aur sau in alta moneda. Se pun in circulatie, pe langa instrumentele monetare existente, piese din nichel de 50 de bani, 1 leu si 2 lei.

Dupa 1905 apar noi piese din nichel, cele de 5, 10 si 20 de bani.

In 1928 apar biletele de 20 si 100 de lei.

Primavara anului 1929 aduce o noua lege monetara care modifica continutul de aur al leului la 0,10 grame aur, cu titlu de 0,009 grame aur fin, deci de 32,25 de ori mai putin decat in 1890.

Urmeaza o perioada in care sunt emise bancnote de valori din ce in ce mai mari, ca o consecinta a fenomenelor inflationiste:

- in 1936 apar biletele de banca de 1000 de lei;

- in 1940, cele de 100 de lei;

- in 1941, bancnota de 2000 lei;

- in 1943, bancnota de 500 lei;

- in 1945, bancnota de 100.000 lei;

- in 1947, bancnota de 1.000.000 lei si cea de 5.000.000 lei.

Inflatia accentuata determina aparitia unei noi legi monetare, la 15 august 1947, care stabileste continutul leului la 0,00594 grame aur fin. Vechile semne banesti (piesele metalice emise de Ministerul Finantelor si bancnotele emise de Banca Nationala) sunt retrase din circulatie de la acea data. Se introduc noi bancnote de 100 si 1000 de lei, urmate in anul 1949 de bancnota de 500 de lei, iar in 1950 de cea de 2000 lei.

In anul 1952 are loc o noua restructurare a sistemului banesc roman. Se emit noi categorii de semne banesti: bancnotele Bancii de Stat cu valoare nominala de 10, 25 si 100 de lei si banii de stat (sau bilete de tezaur) emisi de Ministerul Finantelor, cu valoare nominala de 1, 3 si 5 lei. Se introduc banii divizionari din metal cu valoare nominala de 1, 3, 5, 10 si 25 de bani, iar leul isi modifica din nou continutul in aur (1leu = 0,79346 grame aur fin).

In februarie 1954, continutul in aur al leului se majoreaza la 0,148112 grame aur fin, modificandu-se corespunzator cursul celorlalte valute fata de leul romanesc. Acest continut in aur al unitatii monetare a Romaniei se mentine si in prezent.

In 1966 se pun in circulatie bancnotele de 50 lei, apoi monedele de 50 de bani, 1, 3 si 5 lei. Se retrag monedele de 1, 3, 5, 10, 15, 25, 50 de bani si bancnotele de 1, 3, 5 si 10 lei.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, liberalizarea preturilor si a salariilor determina o marire cererii de numerar, in conditiile in care aceasta cerere nu a fost insotita de aparitia unui sistem de plati alternative; ca atare, are loc suplimentarea emisiunii monetare a Bancii Nationale a Romaniei. Se introduc monedele metalice de 5, 10, 20, 50 si 100 de lei si bancnote cu valoare ridicata de 200, 500, 1000, 5000, 10000, 50000 si respectiv 100000 de lei, paralel cu retragerea vechilor semne monetare.

In randurile care urmeaza vom incerca o caracterizare a semnelor monetare actuale, evidentiind caracteristicile comune, precum si pe cele particulare, ale fiecarei categorii in parte.

Monedele. Prima moneda aparuta este cea de 10 lei (1991), urmata de cea de 50 lei (1991) si de cele de 20 lei si de 100 lei (1992). Pe versoul fiecareia dintre aceste monede sunt inscrise valoarea

nominala, in cifre, precum si anul emiterii. Pe fata, toate monedele cuprind inscriptia "Romania". Moneda de 10 lei infatiseaza un drapel si o ramura de maslin, insotite de inscriptia "22 Decembrie 1989", ca un elogiu adus martirilor din decembrie 1989. Moneda de 20 de lei reconstituie chipul lui Stefan cel Mare, cea de 50 de lei profilul lui Alexandru Ioan Cuza, iar moneda de 100 lei il infatiseaza pe Mihai Viteazul. Langa figurile celor trei mari personalitati ale istoriei noastre se afla inscriptionat numele acestora. Monedele de 10 lei si de 100 lei, moneda de 500 lei, care sunt confectionate din acelasi aliaj, prezinta in plus, pe partile laterale, fie o linie serpuita discontinua, fie inscriptia "Romania".

Bancnotele. Bancnota de 200 de lei (care-l reprezenta pe Grigore Antipa) si cea de 500 de lei (pe fata careia era ilustrat chipul lui Constantin Brancusi - emisiunea din ianuarie 1991) au fost deja retrase fie datorita valorii mici, cum a fost cazul celei de 200 de lei, fie datorita faptului ca nu corespundeau standardelor impuse prin Legea nr. 34/29 martie 1991 privind Statul B.N.R. Conform acestei legi, Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tarii (Art.9), precum si singura in drept sa stabileasca valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice (Art.13). Tot in articolul 13 al Legii privind Statutul B.N.R. se precizeaza obligatia ca bancnotele sa fie semnate de guvernator si de casierul central; modelul celor doua semnaturi il regasim la dolarul S.U.A., marca germana si francul elvetian.

Bancnota de 2.000 lei, eclipsa pe 11 august 1999, cu ocazia Eclipsei totale de soare, reprezinta desenul hartii Romaniei cu liniile eclipsei ce traverseaza tara noastra. Fara a intra in foarte multe amanunte, vom enumera aspectele comune ale bancnotelor aflate in circulatie in acest moment in Romania; ne referim la bancnotele de 1.000, 2.000, 5.000, 10.000, 50.000 lei precum si la bancnota de 100.000 lei (1998).

Pe fata aceste bancnote contin:

1) denumirea Bancii Nationale a Romaniei;

2) sigla B.N.R.;

3) numarul de serie (la banconetele emise inainte de 1998);

4) numarul de ordine (la bancnotele emise inainte de 1998) ;

5) valoarea bancnotei (cifre si litere);

6) stema Romaniei;

7) semnatura guvernatorului B.N.R.;

8) semnatura casierului central;

9) firul de siguranta;

10) desenul (cadrul, format din elemente numeroase si variate, care include figura unei personalitati: 1.000 - Mihai Eminescu, 2.000 - 11 august, Eclipsa totala de soare, 5.000 - Avram Iancu, Lucian Blaga, 10.000 - Nicolae Iorga, 50.000 - George Enescu, 100.000 Nicolae Grigorescu).

Pe verso sunt reinscrise denumirea si sigla B.N.R.; valoarea nominala in cifre si litere; data emisiunii (luna si anul) la cele emise inainte de anul 1998 (la cele emise in 1998, anul emiterii apare pe fata bancnotei, iar pe verso apare numarul de serie si numarul de ordine); sintagma "Falsificarea acestor bilete se pedepseste conform legilor."; desenul respectiv.

Confirmand inflatia, ale carei rate lunare si anuale au cunoscut suisuri spectaculoase, emisiunea acestor bancnote de valori din ce in ce mai mari reflecta adaptarea Bancii Nationale a Romaniei la permanenta si substantiala cerere de moneda, precum si la nevoile economiei nationale, in conditiile in care nu se acorda importanta necesara restructurarii economice si se opteaza pentru calea cea mai usoara, dar cu efecte deosebit de nocive, a emisiunii monetare.

2.1.2 Emisiunea monedei scripturale

Emisiunea (formarea) monedei scripturale se realizeaza in trei directii principale care impletesc diverse si importante functii ale Bancii Nationale. Aceste directii sunt:

a) refinantarea bancilor comerciale de catre Banca Centrala.

Banca Centrala furnizeaza lichiditati societatilor bancare care le solicita in conformitate cu obiectivele interne si externe ale politicii monetare si de credit. Refinantarea bancara este o operatiune pe termen scurt care se realizeaza prin deschiderea de linii de credit societatilor bancare carora le este permis sa preleve sume de bani dintr-un cont deschis la Banca Centrala pe o perioada scurta de timp.

b) cumpararea sau vanzarea de obligatiuni ale statului.

Conform articolului 30 din Statut, Banca Nationala are obligatia sa actioneze direct sau indirect, ca agent al statului, in ceea ce priveste: emisiunea obligatiunilor si a altor inscrisuri de stat; vanzarea si rascum-pararea acestora; plata dobanzilor si a altor speze aferente acestor titluri de stat.

c) acordarea de credite direct de catre Banca Centrala.

Conform Normelor B.N.R. nr.10/1992, societatile bancare sunt obligate sa limiteze acordarea de credite la 20% din capitalul lor. Atunci cand necesarul de creditare depaseste un astfel de plafon (este vorba de finantarea unor investitii de amploare sau a unor ramuri economice strategice, etc.) creditul este acordat direct de Banca Nationala in virtutea privilegiilor acordate prin Statul sau si inlesnite de fondurile de care dispune.

 

 

SECTIUNEA 2.2 BANCA DE EMISIUNE SI FUNCTIILE SALE

In cadrul sistemului bancar, banca de emisiune are un rol major. Prin functiile indeplinite, prin legaturile multilaterale cu celelate banci, si prin acestea cu economia, banca de emisiune reprezinta o placa turnanta a sistemului bancar, afirmandu-si pe deplin cea de-a doua denumire, cea de banca centrala.

Implicata amplu in emisiunea monetara, in procesele de creditare si de dirijare prin credit si moneda a economiei, in operatiunile valutare si in alte operatiuni importante din punct de vedere monetar si al creditului, banca de emisiune a fost deja in atentia multor autori.

Substanta functionalitatii bancii de emisiune se manifesta prin cateva functii principale:

1) functia de emisiune si de creditare;

2) functia de dirijare a politicii monetare;

3) functia de centru valutar;

4) functia de banca a bancilor;

5) functia de banca a statului.

2.2.1 Functia de emisiune si de creditare

Aparitia bancilor de emisiune este strans legata de cresterea rolului bancnotelor in circulatia monetara, fenomen specific climatului de dezvoltare economica impus de revolutia industriala.

Infiintarea unor banci de emisiune, de regula prin desprinderea lor de bancile comerciale, a fost un prim pas al autonomizarii si dezvoltarii emisiunii care a avut loc la date diferite in tarile avansate, functie de evolutia istorico - economica si sociala diferita (Banca Angliei - 1694, Banca FranTei - 1800, Bancile Nationale S.U.A - 1863).2

In momentul respectiv, in fiecare din aceste tari era evidenta discrepanta dintre cerintele tot mai ample de moneda si posibilitatile restranse de satisfacere, in functie de efectivul si productia curenta de metal monetar. Astfel, s-a impus satisfacerea majora a cererii de moneda pe baza emisiunii de bancnote, al caror rol devine primordial. Istoria arata ca aceasta prima etapa a evolutiei bancilor de emisiune nu a rezolvat satisfacator problema. in toate tarile au aparut cu timpul crize, desincronizari, fenomene negative, determinate de excesul cantitativ al emisiunii, fie din diletantism, fie din lipsa de reglementare.

Astfel ca, in mod necesar, etapa hotaratoare in dezvoltarea bancilor de emisiune a fost etapa reglementarii de catre state a sistemului de emisiune, adesea concomitent cu instituirea monopolului asupra emisiunii.

Un asemenea moment a fost in istoria Angliei adoptarea legii lui Robert Peel (1844) care a stabilit sistemul de emisiune, la care s-au aliniat, mai tarziu, multe tari.

In Franta, anul 1848 aduce excluderea de la dreptul de emisiune a bancilor departamentale si asigura monopolul Bancii Frantei.

In sfarsit, anul 1913 marcheaza crearea Sistemului Federal de Rezerve in S.U.A., autoritate monetara unica, constituita din douasprezece banci federale de rezerva, care inlocuieste, printr-o emisiune monetara, bancnotele celor 7500 de banci nationale care beneficiau pana atunci de dreptul de emisiune.

Desavarsirea sistemului de emisiune in tarile dezvoltate este o expresie a procesului de consolidare a pietelor nationale, o emisiune reglementata si care are girul statului reprezentand unul din stalpii de rezistenta ai esafodajului economiei de piata.

Tarile angajate mai tarziu pe fagasul dezvoltarii economice industriale au avut modelul, pe care l-au preluat si adaptat, plecand de la forme deja revolute, asa cum s-a petrecut si la noi la infiintarea in 1880 a Bancii Nationale, banca de emisiune. In general,

in marea majoritate a tarilor, activitatea bancii de emisiune se desfasoara sub reglementarea si girul statului, in conditiile in care aceasta (banca de emisiune) este considerata autonoma, independenta.3

Uniunea dintre stat si banca de emisiune se statueaza pe temeiul privilegiului de emisiune pe care statul il confera unei singure banci. Facandu-se probabil ecou al unor interpretari pertinente din epoca, Napoleon, care a avut meritul de a-si lega numele de mari legiferari, spunea: "Banca nu apartine numai actionarilor, ci apartine de asemenea statului pentru ca acesta ii da privilegiul de a bate moneda".

In stransa legatura cu exercitarea privilegiului de emisiune, banca de emisiune devine, patrimonial, detinatoarea stocului de aur monetar si titulara rezervelor valutare ale tarii. In perioada etalonului aur - monede, banca de emisiune a fost de drept detinatoarea stocului de aur necesar pentru convertibilitate (ce constituie asa - zisa acoperire) in cadrul normelor de emisiune valabile in fiecare tara. Desi convertibilitatea in aur - monede nu mai functioneaza, in marea majoritate a statelor, din 1914, iar prin hotararea comuna a tarilor membre ale F.M.I. in 1976 la Kingston (Jamaica) s-a cazut de acord asupra demonetizarii aurului, totusi statele pastreaza stocurile de aur monetar. Asa se si explica de ce bilanturile bancilor de emisiune includ asemenea sechele, cu pondere, nefunctionale pentru ele. Este la mijloc, probabil, o chestiune de prestigiu al statelor, dar si o expresie finala a unei rezerve monetare, respectiv valutare, externe, pe care imprejurari exceptionale le-ar putea cere.

Functionarea etalonului aur - devize a determinat detinerea de catre banca de emisiune a unor rezerve valutare ample pentru asigurarea conditiilor de convertibilitate. Cu timpul ele s-au mentinut, fiind considerate utile si in cadrul functional contemporan al convertibilitatii pe baza flotarii libere.

In functia de emisiune, banca are un rol primordial si preponderent in creatia monetara. Bancnotele emise, precum si depozitele la banca de emisiune denumite si detineri de moneda centrala (pentru ca pot fi transformate direct in bancnote ale bancii de emisiune, deci in moneda) reprezinta partea substantiala a circulatiei monetare, parte cu pondere a componentei M1 a masei monetare.

Prin functia de emisiune, banca are o raspundere a calitatii circulatiei monetare, ceea ce este in primul rand o expresie cantitativa. Dimensiunile masei monetare, masura in care aceasta satisface nevoile circulatiei monetare, sau le depaseste, sunt probleme vitale ale economiei si sarcini ce urmeaza a fi rezolvate in primul rand de banca de emisiune. Aceasta problema majora a economiei nationale se rezolva in mare masura prin intermediul unor parghii monetare si de credit specifice, politicile monetare si de credit.

La noi, privilegiul emisiunii monetare a fost incredintat Bancii Nationale prin legea de infiintare a acesteia (Legea din 17 aprilie 1880, art.4), initial pe termen de 20 de ani, apoi termenul a fost extins.

Noua lege a activitatii bancare (Legea nr.33/1991, art.2) si legea privind statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr.34/1991, art.9) prevad ca aceasta institutie este singura autorizata sa emita bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tarii. In continuarea art.9 din Statutul Bancii Nationale a Romaniei se prevad drepturile si obligatiile acesteia in contextul functiei de emisiune.

Drepturile Bancii Nationale a Romaniei:

a) dreptul de monopol al emisiunii monetare, dreptul de a impune si de a cere acceptarea bancnotelor si monedelor emise si neretrase din circulatie pentru plata tuturor obligatiilor publice si private. (art.12)

b) dreptul de a stabili valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice, precum si de a le semna prin reprezentantii sai legali, guvernatorul si casierul central. (art.13)

c) dreptul de a hotari sa anuleze sau sa retraga din circulatie orice bancnote sau monede metalice care au fost emise de ea si sa puna in circulatie in locul lor alte tipuri de bancnote sau monede metalice, cu conditia respectarii unei perioade de preschimbare de maxim 180 de zile. (art.17)

Obligatiile Bancii Nationale in sfera asigurarii emisiunii monetare sunt:

a) sa administreze direct rezerva de bancnote si monede metalice, sa elaboreze programul de emisiune a acestora si sa asigure emisiunea regulata de bancnote si monede metalice, in vederea satisfacerii nevoilor de numerar ale Tarii. (art.11)

b) sa asigure tiparirea bancnotelor si bancnotelor si baterea monedelor metalice, sa ia masuri pentru pastrarea in siguranta a celor ce nu sunt puse in circulatie, precum si pentru custodia si distrugerea matritelor, cernelurilor, bancnotelor si monedelor metalice scoase din circulatie. (art.14)

c) sa schimbe la cerere, fara taxe si comisioane, bancnotele si monedele metalice emise de ea, cu exceptia celor care prezinta deformari, sunt ilizibile, perforate sau prezinta lipsuri ce depasesc 40% din suprafata lor si care vor fi retrase si distruse fara acordarea de compensatii detinatorilor. (art.15)

d) sa retraga si sa distruga bancnotele si monedele uzate sau necorespunzatoare si sa le inlocuiasca cu bancnote si monede metalice noi. (art.16)

e) sa evidentieze in contabilitate ca pasiv suma totala a bancnotelor si monedelor in circulatie, suma ce nu va include si monedele aflate in rezerva de numerar. (art.18 alin.1)

f) sa acopere integral transa de numerar emisa peste nivelul rezervelor internationale pe seama urmatoarelor active: avansuri acordate de Banca Nationala a

Romaniei statului si imprumuturi garantate de acesta conform statului bancii; titluri detinute in portofoliul de investitii al Bancii Nationale; active rezultate din credite acordate societatilor bancare si altor institutii de credit in conditiile statutului bancii; cecuri, cambii si instrumente de credit pe care Banca Nationala le-a scontat sau le detine in portofoliu. (art.18 alin.2)

Functia de creditare decurge direct din cea de emisiune, deoarece, asa cum am aratat anterior, emisiunea implica si punere sau retragere din circulatie de moneda scripturala (de cont).

Emisiunea bancnotelor, ele insele titluri de credit, inseamna creatia de mijloace de plata, fapt ce confera bancii un potential specific. In procesul distribuirii acestor disponibilitati se pune la dispozitia agentilor economici putere de cumparare, capacitate de plata. Procesul de distribuire si redistribuire a acestor mijloace de plata in economie se realizeaza prin sistemul bancar; bancile de orice fel, in special cele comerciale sunt intermediari intre agentii economici si banca de emisiune, care, prin bancnotele emise, este izvorul principal al creditului in economie.

Fiecare proces de creditare, recreditare, are o durata in timp care influenteaza si termenul de utilizare a titlurilor de credit aferente. Rezulta de aici ca atata timp cat procesele de creditare se desfasoara normal si se asigura rambursarea la scadenta a creditelor, functioneaza temeiul circulatiei temporare a bancnotelor, in raport de relatiile de credit de care este legata emisiunea lor. Daca acordarea creditului de catre Banca Nationala, prin rescontare, inseamna emisiune de bancnote, restituirea creditului de catre debitor permite bancii retragerea unor bancnote de egala valoare.

Astfel, in conditii de normalitate, volumul bancnotelor puse in circulatie corespunde nevoilor de credite ale economiei, in dimensiune si durata. Este de datoria bancilor sa asigure normalitatea prin acordarea de credite pentru obiective selectate, aferente unor procese economice viabile, care sa se incheie la un termen convenit si care sa permita astfel reconstituirea resurselor angajate, rambursarea creditelor si retragerea din circulatie a partii aferente din emisiunea monetara. Decurgand din raporturile de credit si servind la distribuirea si redistribuirea creditului in economie, emisiunea de bancnote are o durata strans legata de ciclul proceselor de creditare din economie, fiind strict determinata de desfasurarea lor.

Scontarea4 si respectiv rescontarea5 nu sunt singurele cai de derulare a operatiunilor de credit efectuate de banca centrala. Preponderente initial, ele s-au diminuat in timp atat ca volum, cat si ca importanta.

Astazi, bancile centrale deruleaza operatiuni de credit bazate pe detinerea si circulatia hartiilor de valoare. Astfel, operatiunile de lombardare6, de acordare de credite pe gaj de hartii de valoare au o pondere semnificativa in multe tari (Germania, in special). De asemeni, operatiunile de creditare cu conventie de rascumparare insasi (sau in pensiune, in versiunea franceza), similare prin derularea si semnificatia lor cu operatiunile de scontare, sunt in plin avant.

O alta operatie activa, primordiala a bancii de emisiune este achizitia de obligatiuni si bonuri de tezaur ale statului, operatiune desfasurata de regula in raport cu bancile si institutiile de credit care inseamna de fapt recreditare.

In principalele operatiuni active specifice bancii centrale, aceasta isi afirma rolul sau esential ca factor important al procesului de recreditare din economie, deoarece recreditarea este o functie specifica a sistemului bancar. in foarte putine cazuri creditul initial ramane angajat in raport de credit pana la scadenta, pana la rambursare. Pentru o mare majoritate a creditului se recurge la resurse de recreditare, de regula prin transferul de creante. Raporturile de credite ca expresie a capitalurilor disponibile si a altor resurse specifice in economie includ, in mod necesar, ca o latura esentiala a funciilor lor, procesele de recreditare.

Banca de emisiune, prin potentialul sau de a gestiona o resursa specifica, emisiunea, prin pozitia sa in raport de celelate banci, are un rol major in procesul de recreditare in economie.

In stransa legatura cu aportul sau important in creditarea economiei si cu pozitia sa in procesul de recreditare, se pune problema atributelor conferite acesteia in procesul de control si reglementare a creditului.

Banca de emisiune are un rol major in statuarea in economie a unor reglementari judicioase privind acordarea creditelor si a unor reglementari specifice de dimensionare a creditelor in diferite ramuri sau domenii, precum si a unui sistem de influentare a dezvoltarii economice prin intermediul creditului, cu ajutorul politicii monetare de credit.

2.2.2 Conducerea politicii monetare

Politica monetara a fost definita de profesorul C.Kiritescu ca fiind: "ansamblul de masuri monetare luate de stat si banca centrala pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei, sau pentru influentarea intr-un anumit sens a conjuncturii economice. Rezulta din definitie ca autoritatea care joaca rolul principal in cadrul politicii monetare este banca centrala, rol care variaza in functie de gradul de independenta a bancii centrale fata de executiv.

Art.1 din Legea nr.34/1991 privind statutul Bancii Nationale precizeaza scopul si sarcinile acestui organ al statului: "Banca Nationala a Romaniei stabileste si conduce politica monetara si de credit, in

cadrul politicii economice si financiare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale".

La stabilirea si dirijarea politicii monetare se au in vedere doua elemente si anume: masa monetara si dobanda (costul creditului). in urma analizelor efectuate si dupa stabilirea directiei politicii monetare, banca centrala poate recurge la anumite instrumente cum sunt: taxa scontului, politica de rescontare, politica pietei deschise (open market), politica rezervelor bancare obligatorii, plafonarea (limitarea) creditelor, rata de refinantare bancara.

Astfel de instrumente sunt prevazute si in Legea nr.34/1991 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei:

a) stabilirea taxei oficiale a scontului, conditiile de efectuare a operatiunilor de scont, rata de refinantare a societatilor bancare. (art.23)

b) stabilirea regimului rezervelor obligatorii pe care societatile bancare sunt obligate sa le mentina in conturile special deschise in evidentele Bancii Nationale. (art.25)

Conform aceluiasi statut, Banca Nationala poate efectua urmatoarele operatiuni, in cadrul politicii sale monetare si de credit:

a) sa sconteze si sa resconteze efecte de comert si bonuri de casa prezentate de societatile bancare si alte institutii de credit; (art.19 lit.a)

b) sa acorde credit societatilor bancare si altor institutii de credit; (art.19 lit.b)

c) sa sconteze, sa dobandeasca, sa ia in gaj sau sa vanda creante asupra statului, asupra societatilor bancare si asupra altor societati, in conditiile pe care le considera necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare, tinand seama de situatia specifica a pietei; (art.22)

d) sa cumpere, sa vanda, sa accepte in gaj titluri si alte valori, a caror lista este stabilita de consiliul de administratie. (art.24)

In functie de conjunctura existenta si de scopul urmarit, Banca Nationala poate opta pentru anumite instrumente si modalitati, precum si pentru perioada optima in care trebuie puse in practica, in realizarea functiei sale de dirijare a politicii monetare si de credit.

2.2.3 Functia de centru valutar

Rolul bancilor de emisiune de centru valutar s-a consolidat si extins in stransa legatura cu formele convertibiltatii aplicate in ultimii 75 de ani si se afirma evident si in epoca contemporana.

Trecerea de la etalonul de aur - monede la etalonul aur - devize, intr-o mare parte a tarilor avansate, a insemnat implicit incetarea functionarii mecanismelor de reglare spontana a circulatiei monetare internationale si a transferat aceasta reglare bancilor centrale, ca parte importanta pentru echilibrul schimbului cu strainatatea.

In indeplinirea acestui mandat, bancii centrale ii sunt incredintate atributii autoritare de a aplica sistemul de restrictii valutare pe care statul le decide si le aplica, intre care: contingentarea si controlul asupra platilor in devize; preluarea in favoarea statului a unor parti din incasarile valutare; efectuarea si

controlul schimburilor valutare.

In conditiile convertibilitatii valutare, statele se ingrijesc de constituirea de rezerve valutare care de regula se formeaza si se administreaza ca rezerve ale bancii de emisiune. in functie de interesele statului, sau pe baza unei politici corelate de banca de emisiune cu statul, aceste rezerve sunt folosite pentru asigurarea regularitatii platilor in valuta, pentru echilibrarea schimburilor, atunci cand, in mod necesar, posibilitatile de export se diminueaza in raport cu nevoile de import justificate.

Rezervele valutare reprezinta temeiul interventiei bancii de emisiune pe piata valutara, in scopul asigurarii stabilitatii cursurilor valutare, interventie ce se poate concretiza in influentarea cererii sau ofertei, prin suplimentarea acestora (folosirea propriilor rezerve pentru suplimentarea ofertei, respectiv angajarea achizitiilor de valuta pentru suplimentarea cererii).

Apararea cursului valutar este o sarcina majora, de o deosebita importanta pentru economia nationala, ce revine bancii centrale, scopul fiind mentinerea unui curs echitabil care sa asigure competitivitatea marfurilor nationale si recuperea cheltuielilor, respectiv obtinerea de profit la nivelul standardelor internationale.

In art.2 alin.1 din Legea nr.33/1991 si in art.32 din statutul Bancii Nationale a Romaniei se arata ca aceasta stabileste si conduce politica valutara a statului, cooperand cu alte organisme ale acestuia.

Potrivit dispozitiilor statutare, in indeplinirea functiei de centru valutar, Banca Nationala are urmatoarele sarcini (cuprinse in art.33 din statut):

a) emiterea reglementarilor cu privire la operatiunile cu aur si valuta, in vederea protejarii monedei nationale;

b) elaborarea balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe;

c) stabilirea si publicarea cursurilor de schimb la care Banca Nationala a Romaniei si alte persoane juridice autorizate efectueaza operatiunile lor cu aur si valuta;

d) autorizarea si retragerea autorizatiei, precum si reglementarea si supravegherea persoanelor juridice care au obtinut autorizatia de a efectua tranzactii valutare;

e) stabilirea plafoanelor activelor in aur si valuta pe care persoanele juridice autorizate le pot tine in depozit;

f) pastrarea si administrarea rezervelor internationale ale statului. Aceste rezerve se pot constitui parTial sau in totalitate din urmatoarele elemente (art.35 din statut):

1) aur;

2) active externe, sub forma bancnotelor si monedelor metalice sau a soldurilor conturilor la banci in strainatate, exprimate in acele valute si detinute in acele tari pe care Banca Nationala a Romaniei le aproba pentru indeplinirea scopului avut in vedere;

3) orice alte active de rezerva recunoscute pe plan international, inclusiv dreptul de a efectua cumparari de la Fondul Monetar International in cadrul transei de rezerva, precum si detinerile statului de drepturi speciale de tragere;

4) cambii, cecuri si bilete la ordin exprimate si platibile in valuta si in locurile aprobate de Banca Nationala a Romaniei pentru realizarea scopului avut in vedere;

5) bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de acele guverne straine sau institutii financiare intergurvernamentale, exprimate si platibile in valuta si in locurile aprobate de Banca Nationala a Romaniei.

6) alte asemenea active pe care Banca Nationala a Romaniei le aproba in scopul avut in vedere.

2.2.4 Banca de emisiune - banca a bancilor

Din analiza acestei functii a bancii de emisiune rezulta doua interpretari, ambele valabile: pe de o parte, banca de emisiune se afirma in lumea bancilor prin calitatile deosebite care decurg atat din atributiile sale distincte, cat si din raporturile pe care le implica cu celelalte banci, ceea ce justifica aprecierea de "banca a bancilor"; pe de alta parte, banca de emisiune este o banca ce joaca efectiv, fata de celelalte banci, rolul de banca, primind depozite si acordand credite.

Pozitia privilegiata a bancii de emisiune se afirma in indeplinirea functiilor de emisiune, de recreditare, de conducere a politicii monetare si a celei valutare, precum si de efectuare a operatiunilor cu trezoreria statului. Aceste atributii confera bancii de emisiune privilegiul unicitatii, deci un anumit monopol.

In ceea ce priveste relatiile cu celelalte banci, banca de emisiune are o pozitie proeminenta determinata de supravegherea realizata de aceasta banca asupra celorlalte institutii bancare si de reglementarea in domeniul platilor, pe care acestea trebuie sa o respecte.

Supravegherea bancara, ca atributie a Bancii Nationale a Romaniei, este prevazuta de art.2 alin.2 si 3 din Legea nr.33/1991, privind activitatea bancara, si de art.26 din Legea nr.34/1991 de aprobare a statutului Bancii Nationale a Romaniei. Acesta din urma (art.26) preci-zeaza ca Banca Nationala a Romaniei raspunde in exclusivitate pentru autorizarea si supravegherea tuturor unitatilor care opereaza ca societati bancare in Romania.

In realizarea activitatii de supraveghere bancara, Banca Nationala poate actiona in urmatoarele directii:

a) sa emita reglementari si sa ia masuri, in conformitate cu prevederile legale, pentru a asigura viabilitatea sistemului bancar; (art.26 lit.a din Statut)

b) sa controleze la fata locului si sa verifice registrele, conturile si orice alte documente ale societatilor bancare si ale altor persoane juridice, pentru a obtine actele pe care le considera necesare pentru indeplinirea adecvata a atributiilor de supraveghere. (art.26 lit.b din Statut)

c) Banca Nationala a Romaniei va actiona ca imprumutator de ultima instanta pentru societatile bancare aflate in dificultate de plata, in conditiile stabilite de aceasta. (art.27 din Statut).

In art.2 alin.1 din Legea nr.33/1991, privind activitatea bancara este inscrisa o alta atributie a Bancii Nationale, aceea de reglementare a sistemului de plati. Si in acest domeniu, Banca Nationala opereaza pe doua directii principale: reglementare si supravegherea sistemului de plati; operarea acestuia. Banca Nationala reglementeaza deci instrumen-tele si tehnicile folosite in cadrul sistemului de plati, supravegheaza

desfasurarea proceselor acestui sistem si, in calitate de operator al acestuia, asigura efectuarea serviciilor de compensare si decontare intre societatile bancare.

2.2.5 Banca de emisiune - banca a statului

In virtutea calitatilor sale cu caracter de exlusivitate, banca de emisiune este pe drept cuvant numita banca a bancilor si banca a statului.

Ca banca a statului, banca centrala indeplineste atributii ce pot fi grupate in trei categorii principale:

a) operatiunile cu trezoreria statului. in art.28 din Statutul Bancii Nationale a Romaniei, acesteia i se atribuie obligatia de a tine in evidentele sale contul curent al Trezoriei Statului, fara a percepe comisioane si fara a plati dobanzi in indeplinirea acestei atributii. Conform art.30 din Statut, Banca Nationala a Romaniei are obligatia de a actiona, direct sau indirect, ca agent al statului in urmatoarele situatii:

a) emisiunea obligatiunilor si a altor inscrisuri de stat; vanzarea si rascumpararea acestora; plata dobanzilor aferente acestor titluri de stat;

b) relatia cu bugetul de stat, caruia Banca Nationala a Romaniei ii poate acorda imprumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venituri si cheltuieli (art.31 din Statut);

c) participa in numele statului la stabilirea si dezvoltarea relatiilor financiare internationale. Art.2 si 34 din Statut prevad participarea Bancii Nationale a Romaniei la tratative si negocieri externe in probleme financiare, monetare si de plati; incheierea acordurilor pe termen scurt; participarea la organizatii internationale cu caracter financiar, bancar si monetar; incheierea de acorduri de clearing, de plati sau de orice alte contracte cu acelasi scop.

NOTE:

1. Pe teritoriul tarii noastre, in sec. XVII se aflau in circulatia monetara peste 60 de feluri de monede, printre care si leul (taler - leu) de origine olandeza, care a fost folosit ca moneda de calcul mai multa vreme. Acest leu de calcul servea ca unitate de masura pentru stabilirea cursului monedelor reale si a preturilor marfurilor. Prin ordonanta domneasca din 14/26 februarie 1865, s-au fixat cursurile oficiale in lei de calcul pentru monedele straine care circulau in tara, "pana la adoptarea unui nou sistem monetar ". intr-o anumita masura, leul de calcul a usurat procesul de schimb, dar nu a putut contribui la organizarea circulatiei monetare, deoarece nu erau eliminate din sfera circulatiei monedele straine care circulau in continuare. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un sistem monetar in adevaratul sens al cuvantului, in conditiile in care nu exista fenomenul de emisiune monetara, ci doar acela de circulatie monetara, situatie ce va inceta prin adoptarea legii de infiintare a sistemului monetar in Romania si de fabricare a monedelor nationale (1867).

2. Ideea crearii unui institut de emisiune, la noi, a fost formulata inca din anul 1832, fiind reluata in 1848. in anul 1857, aceasta idee s-a incercat a fi pusa in practica prin infiintarea Bancii Nationale a Moldovei cu sprjinul domnitorului Al. I. Cuza. Mai tarziu, in 1860, I. Bratianu depune pentru prima data la Parlament un proiect de lege in acest sens. Aceasta incercare ramane nesolutionata datorita opozantilor, dar, douazeci de ani mai tarziu, guvernul prezidat de I. Bratianu depune Parlamentului proiectul de lege pentru infiintarea unei banci de scont, circulatie si emisiune, numita "Banca Nationala a Romaniei", lege care a fost promulgata la 17 aprilie 1880.

3. Prin analizarea Raportului Delors asupra Uniunii Economice si Monetare Europene s-a ajuns la concluzia ca independenta bancilor centrale se manifesta in urmatoarele directii:

a) independenta institutionala care are in vedere gradul de subordonare a bancii centrale fie fata de guvern, fie fata de Parlament;

b) independenta operationala, adica gradul de libertate al bancii centrale in formularea politicii monetare, cat si in alegerea momentului si instrumentelor specifice aplicarii;

c) independenta membrilor organului de conducere al bancii centrale si a organului insusi, data de regula din modul de numire a acestui organ;

d) independenta financiara, adica libertatea bancii de a-si stabili propriul buget, de a dispune de un buget finantat din surse proprii.

4. Scontarea este o operatiune prin care beneficiarul unei cambii, polite sau a altui efect de comert, face transmiterea acestora catre o banca, inainte de scadenta, in vederea incasarii contravalorii acestora, banca retinand taxa scontului, corespunzator timpului de asteptare si pentru eventualele riscuri care trec asupra bancii. Scontul este suma de bani, egala cu dobanda, ce se cuvine bancii pentru achitarea anticipata (scontarea unei cambii, polite, etc.), inclusiv comisionul perceput pentru compensarea cheltuielilor efectuate cu operatia de rescontare.

5. Rescontarea este scontarea la Banca Centrala a unei cambii, polite, etc. care a fost deja scontata. Reprezinta deci operatiunea prin care o banca vinde Bancii Centrale inainte de scadenta cambii aflate la ordinul sau, pentru a accelera rotatia capitalului si in vederea largirii plasamentului. Rescontul este suma de bani, egala cu dobanda cuvenita Bancii Nationale, pentru achitarea anticipata a unei polite deja scontate, inclusiv comisionul perceput pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operatiunea de rescontare.

6. Lombardarea este operatia prin care bancile acorda imprumuturi sau avansuri garantate cu efecte publice, care se depun in gaj.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate