Walter Whitman Eseu

8/8/2019 Walter Whitman Eseu

http://slidepdf.com/reader/full/walter-whitman-eseu 1/4

EUL ÎN POEZIA LUI WALTER WHITMAN

Walter Whitman (1819 - 1892), unul din cei mai influenţi şi controversaţi poeţi

americani, este un pionier în poezia modernă, văzut ca primul poet urban, face din oraş

şi viaţa urbană condiţii potrivite pentru poezie. El a fost unul dintre reprezentanţii

tranziţiei de la transcendentalism la realism, opera sa aratându-se influenţată de ambele

curente.

Whitman este un poet individualist scriind în poeziile sale despre importanţa

individulului şi a vieţii oamenilor, despre criza identităţii. Eul în poezia nu este unul

disimulat sau prezentat prin retragere, ci este un eu proiectat în afară, în tot ce-l

înconjoară fiind însă la fel de impersonal şi nu are sentimente.

În poezia „ În clipa aceasta de veghe”, din volumul „ Fire de iarbă, eul poetic

vorbeşte despre sensul comunităţii, percepută în „clipa aceasta de veghe”. În spatele

cuvintelor se simte o credinţă democratică, o pledoarie discretă pentru democraţie.

Traversează spaţiile geografice, înlătură diferenţele, de grai şi cultură, dintre oamenii

aflaţi în diferite colţuri ale lumii, aceştia fiind uniţi prin „aşteptările” şi „nădejdile”

comune tururor acestor oameni aflaţi în: Germania, Italia, Franţa, Spania, şi chiar China,

Rusia sau Japonia, unindu-i sub acelaşi ideal. Poetul se conectează cu oamenii de pretutindeni, intermediind astfel conflictul între societăţi, dintre individul luat separat şi

masa. Atenţia cade chiar şi asupra ţărilor estice enumerarea acestora subliniată prin

cuvintelele „Şi mai departe încă, în China sau în Rusia,/ sau Japonia, vorbind alte

graiuri” fiind astfel admise diferenţele, barierele, dintre lumea occidentală şi restul

oamenilor aflaţi în aceste ţări îndepărtate. Admite diferenţa graiurilor, dar aceasta nu

constituie o barieră între el şi ceilalţi, nu limba este ceea ce îi defineşte pe oameni.

Poetul îi numeşte pe toţi aceşti oameni diferiţi ca „ prieteni şi fraţi şi iubiţi”. În ciuda

diferenţelor culturale şi lingvistice, vede în aceştia nişte potenţiali prieteni, oameni care

îi împărtăşesc credinţele şi sugerează că s-ar putea simţi : „legat la / fel de strâns, de

cald, ca şi de oamenii/ ţării mele”. Propune astfel o lume în care cultura, rasa, sexul,

limba nu contează, nefiind definitorii pentru individ. Tema poemului este Individul. Eul,

în această poezie, este pretutindeni şi anulează diferenţa dintre eu şi celălalt, dintre eu şi

lume în spaţiul poeziei care devine astfel un spaţiu special. Poetul rezolvă criza

limbajului, a eului şi cea a realităţii.

1

http://ro.wikipedia.org/wiki/1819






În poezia „ Pe bacul Brooklin-ului imaginea principală prezentată este bacul, ce

simbolizează mişcarea continuă înainte-înapoi a acţiunii universale în spaţiu şi timp. Cu

ajutorul său oamenii traversează apa pentru a ajunge la o destinaţie de pe celalat mal al

râului. Pamântul şi apa sunt motive repetate în poem, în mod simbolic, ca un circuit de

la forma fizică la cea spirituală, reprezentând natura dualistă a universului. Bacul

simbolizează mişcarea în spaţiu şi timp fiind asociat cu grupurile de bărbaţi şi femei

care călătoresc, care au călătorit şi care vor călătorii cu acesta. Poetul înfăţişează aceste

grupuri ale trecutului, prezentului şi viitorului împreună.

Poemul începe cu o adresare către elemente naturii: maree, nori, soare : „Maree

ce creşti pe sub mine! / Te văd fată-n faţă ”, apoi sunt prezentate mulţimile de oameni ce

trec pe bacuri

prezentaţi alături cu cei care „veţi trece de pe unul din ţărmuri/ pe celălalt,

peste ani de-acum înainte”, o meditaţie asupra relaţiilor dintre diferitele generaţii de

oameni.

Eul poetic se prezintă pe sine stând şi observând pasagerii, ca făcând parte din

mulţimea de oameni, parte din procesul etern al vieţii, se identifică cu persoanele care

vor trece râul, conectându-se cu oamenii, incluzând generaţiile viitoare. Se adresează

generaţiilor viitoare spunându-le că şi el a trăit aceleaşi experienţe: „ Întocmai ca şi voi

am simţit ce simţiţi contemplând acest fluviu şi cerul.” Eul se proiectează în timp şi

spaţiu pentru a stabili contactul cu viitoarele generaţii, experienţa sa fiind similară cu

cea a celor care vor urma.

Descrierea călătoriei pe fluviu este foarte colorată, poemul conţinând o descriere

urbană amănunţită, sunt descrise: oraşul, fluviul şi oamenii. Schimbările zilei de la

dimineaţă şi până la apus sunt prezentate în paralel cu călătoria eului poetic de pe o

parte a râului pe alta.Apoi registrul se schimbă din descrierea colorată şi animată. Eul povesteşte că a

fost şi el înconjurat de „umbre”, de îndoilelile ce îl macină pe fiecare om, îşi înfăţişează

acţiunile sale negative, ne spune că a cunoscut şi el răul, dar viaţa este până la urmă

ceea ce o facem noi să fie : „ Acelaşi vechi rol, după cum fiecare şi-l face,/ Mic sau

mare, sau mare şi mic deopotrivă ”. Poetul face referire la răul prezent în lume şi la

influenţa sa asupra omului, contradicţia binelui şi a răului în viaţa omului.

Poemul se încheie făcând din nou referire la generaţiile viitoare: „Vin acum mai

aporape de voi;/.../ Timp îndelungat şi cu seriozitate la voi m-am/ gândit înainte de-a

3



voastră venire pe/ lume.” Se trasează o legătură dintre eul poetic şi cititor această

legătură având o conotaţie mistică şi intuitivă.

Eul din poezie se adresează cititorului la timpul prezent, însă se proiectează

alături de cititorii care vor citii poemul, invitându-i să îi refacă traseul, să îl retrăiască.

Poetul include în această poezie natura, pe care o descrie cu amănunte, se proiectează în

afară, în tot ceea ce îl înconjoară, făcând parte din natură, din realiatea vieţii.

Eul, în poeziile lui Walt Whitman, trăieşte prin clipa trecătoare, această trăire

fiind anulare a timpului, iar spaţiul este anulat prin negarea diferenţei între eu şi lume.

Eul este o ficţiune pe care cititorul o poate face să fie a lui, fiind invitat retrăiască

poemul, să iasă din anonimat şi să fie „el însuşi”.

Whitman transmite, în poeziile sale, un mesaj dincolo de timp, păstrându-şi

astfel neştirbită actualitatea.

4

Walter Whitman Eseu

Documents

Transcript of Walter Whitman Eseu