Vremi Apocaliptice

485
VREMI APOCALIPTICE Radu Reja Preot profesor Radu Reja Vremi apocaliptice Tehnoredactere: Fam. Florinela şi Florin Roşu 1

Transcript of Vremi Apocaliptice

Page 1: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preot profesor Radu RejaVremi apocaliptice

Tehnoredactere: Fam. Florinela şi Florin Roşu

1

Page 2: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Corectare: Corina Mărgan Aurel Turcuş

ISBN: 978-973-7878-35-9EDITURA: S.C. WALDPRESS Ag. S.R.L. TimişoaraCoperta I-IV: realizare grafică S.C. DIAVAL S.R.LTipar executat de: S.C. DIAVAL S.R.L. Timişoara

Tel.: 0721 205 809

2

Page 3: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul paroh Radu Reja, din parohia Biled, începe să publice după Revoluţia din 16 Decembrie, începută la Timişoara în 1989, când Libertatea şi-a spus cuvântul. Predă la Universitatea Dimitrie Cantemir şi la Şcoala Postliceală Creştină “CHRISTIANA”, unde este preşedintele asociaţiei CHRISTIANA. A scris un număr de 17 cărţi, în prezent lucrând la un roman şi la o carte de predici duminicale.

Motto:Vindecarea prin credinţă este în timpul asudatului

dinainte, dar e sigură.

3

Page 4: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Vindecarea prin intervenţia chirurgicală, aparent imediată, este în timpul viitor, dar este nesigură…

Închin această carte familiei mele minunate, de excepţie, alcătuită din prietenii de suflet din Timişoara şi creştinii de suflet din Biled, care au fost şi vor fi... „mama Mea şi fraţii Mei”, identificându-ne unul cu altul după cum a zis Iisus…„Eu şi Tatăl Una suntem”… de-a pururi...

Mulţumesc prietenilor mei pentru ajutorul acordat la editarea acestei cărţi:

- Sică Silvia-Glodeanu Constantin

-Agud Ghiţă-Morariu Anca-Costinaş Călin-Kecemei Sorin- Gorun Ştefan

- Poenaru Călin

Vise – Vedenii - Exorcisme

4

Page 5: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De multe ori ne punem întrebarea care răsună peste veacuri: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Şi pe bună dreptate, uneori suntem sfâşiaţi duhovniceşte de cei potrivnici, iar aceştia par biruitori în primul moment.

Lupta cu cel viclean apare uneori inegală de-o parte, privind arena în care un duh se confruntă cu un om potenţial împătimit. El zboară şi este invizibil, omul este ceva palpabil, ceva ce poate fi atacat şi rănit. Dar materializarea vine din duhul cel rău, dintr-un trup vândut lui.

„Desigur, diavolul poate încerca să-l arunce în apă şi în foc”, dar salvarea celui încredinţat de Domnul, predat Domnului, este Duhul Sfânt, care odată găzduită în „templul sau biserica” trupului, adică sufletul omului, devine arsenal balistic în luptă.

Ne întrebăm de multe ori cum Dumnezeu lasă atâtea nedreptăţi, care de cele mai multe ori vin pe oamenii credincioşi, de ce vrăjitori puternici pot omorî oameni? E foarte simplu, această ucidere de oameni nu poate fi condamnată de legea umană, nu poate fi acuzată şi nici nu se pot găsi probe incriminatorii.

Omul, în general, de mic primeşte botezul, dar nu este suficient pentru a fi ferit toată viaţa lui de a se vinde celui rău. La un moment dat, nu-I permite lui Hristos să îl ajute, şi limitează libertatea în acţiune, ba mai mult, Îl îndepărtează şi astfel, diavolul anihilează puterea de a trece prin viaţă a acelei persoane şi chiar dacă Dumnezeu i-a dat zile, acestea se opresc din curgere, prin implantarea cipului letal şi sufletul omului, prin cel rău, este alungat din trup şi astfel omul moare.

5

Page 6: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Duhurile necurate sugerează omului bucurie prin scoaterea Domnului din trupul lui şi, odată fără Dumnezeu, cel rău alungă sufletul din om, deşi mai avea voie şi ordin să locuiască acolo. Dar sufletul bolnav, prin predarea la cel ce îmbolnăveşte şi omoară, nu mai are putere de locuire în trup şi pleacă mai înainte de vreme.

Aşa reuşesc vrăjitorii care au contact direct cu duhurile rele şi le trimit în persoana vizată spre pieire. Dovadă că duhurile rele sunt sub om şi sunt limitate, nu au mintea şi înţelepciunea omului, nu au puterea de a pătrunde în mintea omului. La comanda vrăjitorilor, ei reuşesc doar să înceţoşeze mintea şi să o îndepărteze de Adevăr şi atunci omul gândeşte cu mintea diavolului, cu mintea acelui exponent distructiv, omul care stăpâneşte diavolul. Nu diavolul este cel care subjugă pe vrăjitor, ci acesta pe diavol, deoarece sufletul lui este superior spiritului malefic.

La început diavolul, acest duh hămesit, mereu ca o pedeapsă de-a devora pe cel slăbit prin păcat, atacă pe om, dar nu-l poate distruge decât prin colaborarea acestuia în sens peiorativ. Sunt duhuri foarte rele şi ceva mai inteligente, care acţionează singure sau ajutate de alte grupuri rele care fac „ca rătăcirea de pe urmă să fie mai rea decât cea dintâi”.

Adică duhul ce iese din om merge în pustiu şi la un moment dat se reîntoarce la acea casă pe care „o găseşte curată şi măturată”.

Sunt oameni ispitiţi, dar cu credinţă, care rezistă ca o casă construită pe piatră, la un cutremur. Cu cât este mai solid construită şi pregătită pentru un cataclism de proporţii, cu atât nu poate fi dărâmată, eventual clintită.

6

Page 7: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Îmi amintesc un cutremur din Hong Kong. Aici sunt cutremure, iar arhitecţii merg cu precauţiile şi cu măsurile de siguranţă până la exagerare.

Când a fost un cutremur extrem de violent, blocurile vechi fără suport au căzut, cele noi au rămas în picioare. Eventual s-au scufundat puţin, ori aplecat, dar nu au fost distruse.

Aşa şi cu omul, care are o construcţie spirituală adaptată la puterea actuală a diavolului eliberat în lume spre a lua libertatea omului primită cadou de la Creator şi care poate fi încercat, chiar încercuit, cum este alt sens al ispitei, dar prin formarea creştină rămâne pe verticală.

Desigur, sunt mişcări telurice extrem de violente, ca şi acţiunea celui rău fără ajutor uman; în speţă e a preotului şi cu Har de Sus omul apare în mijlocul degringoladei, ca arzând în propria neputinţă lacomă de putere, cum spune Olivier Clement „Turnul Babel este dorinţa omului devenită poftă, nu este posesia cerului”.

Păcatul nu constă în mâncare sau în avuţie, ci în reaua folosinţă şi subjugarea noastră acestor patimi.

Epectaza este baza vivace a împlinirilor noastre şi piedicile oferite de staţionări îndelungi în câmpul malefic ne duc la alunecări asfixiante. Fără suport, fără un scop bine determinat, omul se pierde.

Se moare la slujba Sfântului Vasile ?Categoric nu, în niciun caz însă putem ajunge

mesageri ai lui Mamona prin folosinţa cea rea.Un teolog spunea că „Iadul este focul unei dorinţe ce

nu are obiect”.

7

Page 8: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Totul este legat de fundaţia casei noastre, de liantul, de materialul folosit şi conştiinţa lucrătorului. Dacă sufletul nu este înfăşurat cu ingredientele necesare aluatului care va dospi bine, atunci se debusolează şi pierde direcţia, iar tangajul îl va distruge.

Când acel eunuc citea Scriptura şi Filip a fost trimis la el, acesta i-a pus următoarea întrebare: „Înţelegi ce citeşti?”, la care eunucul răspunde: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu are cine să mă îndrume?”… Sinceritatea eunucului este frapantă, mai ales pentru zilele noastre, când „tatăl vostru este minciuna”.

Azi orgolii nemăsurate bat la uşa sigilată a inconştienţei noastre, motivaţi fiind de scurtimea timpului, de condensarea acestuia într-o cuvă a neputinţei de uşurare şi ridicare prin apropiere, acumulând gazele care, prin lipsa conştiinţei noastre ne duc la umplere de sine, cu riscul unei implozii, mai devreme sau mai târziu.

Georges Florovski spunea că cel orgolios este sedus chiar fără a fi ispitit de către demon, devenind pentru sine un demon şi un duşman.

Mintea omului stârneşte afectele letale transmise de penuria iubirii din inimă, care invadează sufletul şi creează un suflu deformat, olog, îmbâcsit de mândrii devastatoare.

Tornada senzualităţii dusă la extrem tulbură cerebelul şi ameţeala unor solicitări deplorabile creează un adevărat dezastru. Mulţi bănăţeni au devenit bogaţi cum au fost bunicii lor, au ajuns la starea lor naturală de oameni înţelepţi, cu cămările pline, prea pline, încât criminalul de la Bucureşti a zis că desfiinţează, că rade Catedrala şi chiar Banatul.

8

Page 9: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dovada înnobilării acestor localnici este bogăţia de aici şi funcţiile din capitală care sunt ocupate de o mulţime dintre ei.

Cu toate acestea, au rămas tot oameni, adică bogăţia nu i-a făcut să uite unde s-au născut, să-şi uite prietenii şi locurile natale.

Comportamentul lor nu lasă de dorit, ca cel al acelora care săraci fiind şi ajungând bogaţi se consideră dumnezei şi orgoliul lor este nemăsurat. Aceşti parveniţi însă, nu au lungime multă de zile ale fericirii lor aparente.

Bănăţenii se comportă de parcă n-ar avea atâta bănet, sau acele funcţii suspuse şi se manifestă ca om „chip al lui Dumnezeu şi un Dumnezeu în chip de om”.

Modestia lor este o notă a omului care are nobleţea scrisă în frunte.

Majoritatea celor veniţi aici s-au adaptat la stilul de viaţă superior, în care animalul din om, instinctul, nu joacă un rol deosebit, ci mintea umplută de Duhul Sfânt, acea pliroforie prin iubire şi bunătate care naşte un popor sănătos şi cu „lungime de zile”. În schimb, cei cărora mintea nu le este coaptă, sau sunt asemenea unor robi recalcitranţi, nu vor putea în mod normal „să ajungă la libertatea Duhului”.

Faptul că bănăţenii făceau economii, voind să nu le lipsească niciodată nimic şi îşi stocau din toate în case şi în bănci, i-a determinat pe mulţi să-i catalogheze ca bănăţeni zgârciţi. Desigur, iubirea de bani, arghirofilia este un păcat foarte mare, dar dorinţa de a nu duce grija zilei de mâine şi a te ocupa cu alte lucruri mai importante, înseamnă un progres şi chiar o detaşare de cele materiale.

9

Page 10: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Un sărac, când primeşte de mâncare, nu mai ştie de lăcomie cum să o bage în gură, iar dacă e invitat la masă, mănâncă cu „şapte guri”, pentru că nu ştie când va mai avea parte de asemenea bunătăţi. Cel cu plinătăţi însă, care are conştiinţa formată şi realitatea văzută de el este o pururea posibilitate de îndopare cu cele materiale, indiferent de situaţie, nu se va îmbuiba niciodată. Ştie exact că are orice îşi doreşte, oricând.

Interpretarea eronată a celor care afirmă că urmează Sfânta Scriptură în cuvintele „Nu vă îngrijiţi de cele de ziua de mâine, căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie”, duce nu de puţine ori la expunerea sufletului şi trupului la prăjeala demonică a unui pseudo-soare şi astfel fiinţa încremeneşte într-o falsă aşteptare a banilor aruncaţi de Dumnezeu, persoanele complăcându-se într-o lene letală.

Trebuie să fim atenţi, căci putem ajunge într-o „somnolenţă spirituală” dăunătoare sau exagerată în muncă şi astfel „absorbţia lumii” duce la pierderea scopului principal, obiectivului de atins şi idealului nostru care este de factură soteriologic.

Dacă ne rugăm Domnului şi ne apropiem de El tot mai mult, spre a fi într-o comuniune, cu trecerea timpului, când iubirea ne va lega de cei din jur şi mai ales de Mântuitor, întrepătrunderea duhovnicească, vizitarea reciprocă şi lucrul împreună, aceea stare de sinergism care ne plasează pe orbita Soarelui nostru prin epectaza permanentă alergândă care ne creează o relaţie cu Relaţia, la un moment dat, nu trebuie noi să-I cerem, ci „Tatăl vostru ştie ce aveţi nevoie”. Şi astfel, noi împlinindu-ne muncilor lumeşti, fără a avea dorinţe de îmbogăţire sau de „haine

10

Page 11: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

noi”, primim prin umplere duhovnicească şi cele materiale necesare. Chiar şi o maşină pe care o doreşti, Dumnezeu ţi-o dă atunci când faci parte încă de pe pământ, din „casnicii lui Dumnezeu”.

Dumnezeu ştie cele ce-ţi sunt de trebuinţă când Îl iubeşti. Când îţi iubeşti soţia sau copilul, nu e necesar ca aceştia să-ţi spună ceea ce doresc, căci ei făcând parte din fiinţa ta, ştii ceea ce vor şi le oferi acel lucru.

Problema este să nu îţi faci idolatru din copilul tău, din soţia ta, iar pe Dumnezeu care este „gelos”, să-L înlături sau să consideri că este ceva complementar, căci atunci „va fi mare căderea casei aceleia”.

„Verdict ineluctabil” care ne va aduce întristarea veşniciei. Dacă însă fugim de cele care ne pot inculpa, atunci desigur că bogăţia sau sărăcia nu reprezintă un impediment mântuitor.

Ajuns la o vârstă a maturităţii, nu de puţine ori am fost întrebat dacă sunt bănăţean autentic. Nu am înţeles în primul moment punctul a cărui existenţă ar putea sprijini pământul, cum spunea un mare învăţat „ar face adevărate minuni”, „cum credeau aceia”, adică bogăţia. Un bănăţean get-beget şi-ar fi adunat o avere până la vârsta mea.

N-au putut să creadă că nimic nu ne aparţine şi că îmbogăţirea pentru mine este doar o goliciune şi o sărăcie de Hristos. Penuria hristică mi-ar crea îmbătrânire, răceli şi tristeţi fără margini.

Iar remarca lor că arăt la faţă, la mişcări şi la muncă foarte tânăr, au priceput că este o urmare a lui Hristos, o îmbogăţire de Hristos şi drept urmare, Duhul Sfânt se vădeşte în tot cel ce cheamă pe El.

11

Page 12: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

„Libertatea harului” este o eliberare de tot ceea ce este material.

Jannaras spunea foarte frumos despre înduhovnicit „El însuşi devine marele sarcasm la adresa lumii, forma cea mai desăvârşită a ascezei, refuzul absolut al criteriilor mondene, perfecta despuiere de sine”.

Nu sunt, deşi aş vrea să devin un înduhovnicit, dar tind spre această formă de existenţă veşnică.

Căci diavolul ne înşeală odată prin întinderea noastră spre desăvârşire şi lipsa despătimirii şi apoi, cum spune Serafim Rosse, prin „exaltarea sentimentelor religioase”, sfârşind prin fanatism religios, care este cât se poate de periculos.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu că niciodată nu am avut dorinţe de îmbogăţire şi ceea ce am moştenit nu m-a subjugat. Este moştenirea ca o constatare, ca o urmare a legăturii maternale, dar nu are efecte afrodiziace în boluri demonice, accentuate cu trecerea vremii.

Orice preot sau călugăr care vehiculează între cele două extreme, nu poate fi de folos nici lui, nici aproapelui, nici lui Dumnezeu.

Stupoare în ziua în care a venit o femeie să mă întrebe dacă eu tot la vrăjitoarea cutare o trimit, ori la alta. Nu am înţeles în primul moment despre ce era vorba. Eu credeam că un laic a împins-o spre acest păcat greu, dar mi-a spus numele preotului şi a început să-mi detalieze practica satanistă a acestuia, pe care ea o credea creştină. Părintele A. a trimis-o să ia la miezul nopţii pământ de la şapte morminte, să pună lumânări pe apă şi alte lucruri de care nici nu vreau să îmi amintesc.

12

Page 13: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

M-am îngrozit la auzul acestor anomalii, „aceste tumori” din cadrul slujitorilor bisericeşti. Toţi avem, ori înclinăm spre păcate. Nu este uşor, dar gravitatea este dusă în extremis de către cei care, cu bună ştiinţă, pentru bani ori pentru putere, obstrucţionează ascensiunea Bisericii infailibile a lui Hristos.

Sfânta Scriptură zice că „va veni vremea când diavolul va sta în biserică sub forma Îngerului Luminii”. Nu suntem neputincioşi, doar îngroziţi să vedem preludiul unei stări apocaliptice, care n-are din nefericire drum de întoarcere.

Un preot dă numărul de telefon al unei vrăjitoare, vrăjitori în toate ziarele, îmbrăcaţi în preoţi şi călugăriţe care spală mintea şi jefuiesc pe cei fără de Dumnezeu. Hipnoză ori incultură, delăsarea unor preoţi parohi care nu corespund dorinţelor şi necesităţilor enoriaşilor. Este un cerc vicios, preoţi ajunşi fără vrednicie, îmbrăcând haina duhovniciei, nepregătiţi pentru asediul demonic al Cetăţii lui Dumnezeu, de altfel slabi în credinţă, cedează tentaţiei lenevirii şi au o viaţă laxă, goi de Dumnezeu, având inimi învârtoşate în păcate.

Distrugerea voită a preoţilor din anii ’49-’52, încet s-a cristalizat şi roadele unui ateism sălbatic se resimt până astăzi. Un preot, înainte, avea doar grija rugăciunii, a parohiei, fără să ducă lipsă de ceva. Şi atunci comuniştii au uneltit şi au adus răul la nivelul superlativ.

Preotul legat de partea financiară a devenit un nevoiaş, un cerşetor cu alte cuvinte şi astfel, credinţa a avut de suferit. Omul chinuit nu a mai găsit alinare la preot, a căutat în altă parte „mireasa” neglijată care te părăseşte.

13

Page 14: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

La rugăciunea Domnească găsim traducerea „ci ne izbăveşte de cel rău”, iar alteori „de cel viclean”. Nu cred că este greşit nicicum, putem limita răul şi acţiunea diabolică, deschisă, care se lasă văzută dacă ai credinţă, în timp ce cel viclean pare şi cred că este mai mult decât rău, apare cu aspect integrant al cuvântului rău, apoi acest rău este amplificat prin uneltiri greu de închipuit, prin aparente bunătăţi care sunt otrăvite în interior, care atrag şi odată gustate, te duc la pieire. Răul garnisit cu făţărnicie, cu fariseism, cu prezentarea unor lucruri sau lucrări care, zugrăvite în acest mod, sunt de folos, sunt atractive, dar apoi aduc nimicirea.

Vicleşugul se fondează pe rău, acesta fiind inima înşelătorului. Este o atragere şi o înşelăciune, izbutind după slăbiciunea omului, deoarece păcatele noastre ne înrobesc, ne fac sclavi ai trupurilor injectate cu veninul plăcerilor efemere. Când intervine boala ca un cadou divin pentru reîntoarcere, atunci omenirea speriată şi limitată revine de frică la o stare de prostraţie, votează venirea îngerilor răi, care îi plasează în sfera lui Mamona.

Sfânta Scriptură spune despre fariseii care-L agasau pe Iisus „şi au vrut să-L prindă cu vicleşug”. Nu au reuşit să Îi ofere direct starea de răutate şi atunci au încercat să o infiltreze prin alte mijloace, prin viclenii.

Dar Iisus nu a căzut în înşelăciunea diavolului, nici acum, nici atunci când a fost flămând şi însetat timp de 40 de zile şi diavolul a crezut că slăbirea trupească I-a afectat şi pe cea spirituală.

A încercat să-L determine pe Iisus în a se mândri cu puterea Lui Divină, dar n-a reuşit.

14

Page 15: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iisus cunoaşte manifestarea diavolului în om, spunând „Eu n-am încredere în om, căci ştiu ce este în el”, darămite în confruntarea directă cu acest rău multiplicat.

La cele trei ispitiri, îi va răspunde cu înţelepciunea pe care diavolul nu o are, „este mintea lui Hristos” dată omului spre a putea, dacă are această dorinţă, să-l biruiască pe viclenitor.

Sfânta Scriptură spune astfel: „celui rău să nu te împotriveşti”. Ce înseamnă acest lucru? Să nu-l blestemi, să nu unelteşti netrebnicii, ci să biruieşti prin înţelepciune.

De ce numai la unii vine ispita şi la alţii nu? Este doar o aparenţă, este consecinţa lipsei credinţei, a educaţiei şi în aceeaşi măsură, a lipsei luptei cu virtutea.

De aceea, să ne rugăm astfel: „Dă-mi mie, Doamne, duhul înţelegerii şi al înţelepciunii, adică să-l caut, să-l acostez, să-l cunosc, să-l văd, ca apoi să-mi descarc prin el, în el şi să mă încarc cu înţelepciune prin înţelegerea divinităţii”.

Şi astfel „sufletul devine mirofor”, asemenea mirono-siţelor, care prin purtarea de grijă a mirului şi a ungerii lui, vor deveni purtătoare de Hristos.

Totul din noi va suferi o transformare şi nu de puţine ori se spune despre un om că nu-l mai recunoşti.

Schimbarea sufletească în bine ne dă o altă alură exterioară. Dacă până atunci zâmbetul era rânjet, faţa schimonosită de păcat şi răutate, urlete de impresie şi chiar trupeşti, privirea înfiorătoare, deodată totul revine la firesc, faţa transcede către nemurire, apare pacea, seninătatea, zâmbetul biruinţei, frumuseţea lui Dumnezeu. Mişcările lascive, instinctive, dispar şi apare altceva, cum spune un

15

Page 16: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mare teolog „trupescul absolut, picioarele, săruturile, părul, mirul, devine aici spiritualul absolut”.

Este o adevărată transfigurare, care ne face să fim „casnici ai lui Dumnezeu” încă de pe pământ.

Răul poate fi învins fără să te împotriveşti, ci din contră, iubirea învăluie răul spiritual, îl alungă, şi răul trupesc se schimbă, luând aspectul originar, al scăldării în divinitate.

A nu te împotrivi celui rău nu înseamnă că ai coalizat cu acesta, că ar fi o dualitate sau că îmbraci haina nebuniei, ci este o luptă pentru salvarea aproapelui care poate fi readus pe drumul Damascului şi orbit fiind de cele rele, apoi să deschidă ochii în lumina lui Hristos.

Şi atunci se întreabă unii de ce la anumite persoane vine ispita, iar la altele nu. În aparenţă, sunt anumite persoane vizate şi altele care niciodată nu intră în colimatorul care poate să distrugă.

Creştinul adevărat nu blestemă, nu face nici o faptă care să demonstreze identificarea cu cel pornit spre distrugerea Binelui. Iisus spune „prin aceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ai Mei, că aveţi dragoste”.

Cel care gravitează în sfera Binelui-Hristos, devine hristocentric şi orice rău care i se face îl tratează ca pe un lucru neputincios în faţa măreţiei divine. Bunul creştin care face parte din măreţia Măreţiei ştie că cel rău este limitat şi că orice biruinţă a acestuia este doar aparentă şi de scurtă durată. De aceea nu se împotriveşte celui rău, ci din contră, îl tratează cu iubirea care-l înmoaie, în aşa fel, încât devenind fluid, se scurge fără vreo putere.

16

Page 17: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Îl lasă pe cel rău să se desfăşoare ca pe joaca unui copil care face rele, dar nu foarte mari, neavând putere şi îl tratează cu blândeţe, îngăduinţă, ca apoi să fie înlăturat prin acestea, prin imposibilitatea de a-l afecta pe creştin.

Răul tratat ca ceva care nu depăşeşte graniţa exterioară a bunului creştin se voalează şi dispare. Dacă tu nu te-ai împotrivit prin începutul unei răutăţi, ci l-ai lăsat liber să se autodistrugă, sau să fugă de frica impotenţei lui în faţa a ceea ce Iisus a zis: „dumnezei sunteţi”, adică îndumnezeirea prin har.

Tot Iisus ne-a spus că „Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar celui ce n-are şi ce are i se va lua”. Adică cel credincios nu este lăsat de izbelişte, ci Dumnezeu îl are în pază şi-i dă Har din belşug.

Dorinţa şi dirijarea vieţii către Hristos, ţinta finală, va aduce acestuia un spor enorm de har. „Se va da har peste har”. Aplecarea bunului creştin către cele divine aduce un folos care este mai mare decât necesarul acestuia şi astfel, poate da şi altuia care este în neputinţă, de aceea „rugaţi-vă unii pentru alţii”.

Şi creştinul, ca orice om, are momente depresive, adică poate să piardă din nădejde, prin ispitire.

Personal, îi mulţumesc Domnului că am ispitiri şi ştiu, cu cât acestea sunt mai mari, cu atât mă întăresc în credinţă şi avansez în vămile văzduhului către Soarele Hristos.

Venise o vreme când ispitirile erau enorme şi atunci când simţeam că cedez şi nu mai rezist, lupta fiind o luptă mult prea mare, strigam, şi la fel fac şi acum, strig către

17

Page 18: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu ca şi Iov şi-L rog să-mi dea un respirium legis, spre a putea să mă redresez, mai ales trupeşte.

Din acea clipă, Dumnezeu înceta cu toate ispitirile, dar nu mai mult de-o săptămână, spre a nu deveni conştiinţă laxă şi să pot fi pierdut.

Iar cel care are puţină credinţă, o pierde, deoarece nu o foloseşte. „Au doară lumina se pune sub obroc?” ne întreabă Iisus.

Fiecare primim har, dar nu fiecare îl folosim.Ispitirile vin la fiecare, dar nu pot pune stăpânire

decât pe cel nestăpânit de Dumnezeu. Pe omul care neglijează partea harică, diavolul îl determină să o înlăture prin indiferenţă şi atunci, liber de orice inhibiţie, se instalează lejer în hamacul sufletului fără de Suflet Suprem şi terorizează apoi acea persoană care devine posedată demonic.

Diavolul nu alege ceea ce vrea, ci culege din indiferenţa religioasă a viitoarei victime şi o chinuie până o omoară, dacă nu i se fac slujbele Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur.

Cel rău nu este distrus de diavol, deoarece i s-a vândut prin propria voinţă, nu prin forţă. De aceea sunt posedaţi cei slabi în credinţă.

Cum suportă vrăjitorii şi cei răi ispita, deoarece nu se manifestă cu stări de spume, tremurături, urlete, etc.?

Este foarte logic. Cel rău nu este distrus de diavol, deoarece i s-a vândut volitiv, din bucuria răutăţii, nu printr-o intrare forţată a diavolului. Cel rău face rele, îl cheamă, ba chiar îl roagă să devină instrument de distrugere altora, îi oferă găzduire şi îi face pe plac. Şi atunci diavolul îl susţine

18

Page 19: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

în acţiuni, îl ajută şi nu îi este rău. Dar când pică, se împlineşte Scriptura care zice „şi a fost mare căderea casei aceleia”.

În cărţile pe care le-am scris, am relatat multe din experienţele mele, chiar şi în romane. Evoluţia mea spirituală a început cu un gol imens, care apoi a degenerat în mândrie ucigătoare de om.

Deşi crescut în credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu, n-am voit să mă fac preot, deoarece eu îl consideram pe acesta un om al sfinţeniei, spre sfinţire, iar pe mitropolit un adevărat sfânt. Ori în viaţă ne izbim de multe lucruri lumeşti, de ispite, de tot soiul de probleme care declină uneori sfinţenia unor slujitori ai Sfântului.

Dar cel mai grav este că în facultate primeşti doar o învăţătură rece. Bună, dar glacială, fără trăiri colective, eventual personale, fără iubire, fără îndrumarea necesară, în hăţişul în care suntem de-a dreptul expediaţi. Există doar o relaţie şi o distanţă, ca la majoritatea facultăţilor. Ori noi nu suntem din lume, ci pentru lume. Teologii şi viitorii preoţi trebuie crescuţi spiritual încă din şcoală, este necesar să fie antrenaţi pentru competiţia sportivă angelico-demonică care se va desfăşura pe terenul vieţii.

Că suntem aleşi pentru preoţie este clar, că o ducem se poate, dar majoritatea celor care nu se întorc la matca mistică a înveselirii şi frăgezimii duhovniceşti prin asceză, ajung pradă diavolului, ori se trec repede din viaţa aceasta, sau în cel mai rău caz, abandonează pista nemuririi înainte de vreme.

19

Page 20: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De mic copil, având doar 7-8 ani, am simţit chemarea divină. L-am văzut pe Iisus care m-a chemat într-un vis, simbolic, la preoţie. E descris în „Puterea credinţei”.

Cancerul cu metastază pe care l-am avut la vârsta de 19 ani, când voiam să devin actor, m-a determinat să merg cu şi în căile Domnului. Nimeni nu mi-a mai dat nicio şansă, decât Dumnezeu şi atunci am decis să renunţ la cele lumeşti pentru cele de la Dumnezeu.

Ani întregi de luptă, chinuri peste chinuri, trăiri intense şi divine, dar şi ispitiri uneori, aparent mai presus de fire.

Dar Dumnezeu nu m-a lăsat, numai El mi-a descoperit lupta pe care o aveam de luptat, cu modalităţile ei.

În „Mai aproape de Tine, Doamne”, în capitolul „Lupta cu diavolul”, am făcut exegeza slujbei Sfântului Vasile. Am luat fiecare frază şi am analizat-o în lumina învăţăturii creştin ortodoxe.

În „Ispita diavolului”, în partea întâi prezint lupta cu diavolul a unui preot de mir şi în următoarea, nenorocirea de la Mănăstirea Tanacu, cu părintele Corogea. Sfântul Casian ne încredinţează că „cei care cred, au darul vindecărilor”. Şi este foarte adevărat că prin slujbă, preotul îl face sănătos pe cel în neputinţe.

Mândria părintelui de a fi făcut câteva vindecări, l-a determinat să procedeze ca şi cum ar fi fost un expert în slujba Sfântului Vasile, permiţându-şi, cu de la sine putere să inventeze un ritual care să îl lanseze în „afacerea” exorcisme.

20

Page 21: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Din acest ritual aberant cu legarea pe cruce, probabil a imitat pe Hristos răstignit. Înfometarea în trei zile şi lipsirea de apa atât de necesară, cum s-a săvârşit supliciul Mântuitorului, a cauzat moartea celei posedate.

Nu slujba a omorât-o, ci modul de a ajunge la scoaterea dracilor prin aceste frustrări, prin această sechestrare de persoană. Frânghia de la gât şi epuizarea prin înfometare şi însetare, i-au adus adormirea întru Domnul.

Sunt de 31 de ani preot şi am avut o mulţime de exorcisme, de la 11 într-o zi, până la 60 în data de 1 ianuarie, de ziua Sfântului Vasile, dar nu a murit nimeni, ci din contră, toţi s-au făcut sănătoşi, deposedaţi de puterea malefică care-i stăpânea.

Nu am auzit la marii noştri preoţi să fi avut vreun caz de deces.

E foarte adevărat că pe cel care a greşit, este necesar să îl ajute cineva şi a-l ţine să nu fugă la intrarea în Biserică. Dar odată adus sub patrafir, chiar dacă este agresiv, îi pui crucea în faţa ochilor şi nu mai are putere să îţi facă ceva, nici măcar să fugă. Te scuipă, te înjură, aruncă patrafirul, e adevărat, dar nu trebuie niciodată să te înspăimânte. La început, eu ziceam întotdeauna şi nu-mi era chiar aşa uşor „Nu poate fi dracul mai tare ca Dumnezeu” şi atunci prindeam putere.

La început, când predicam, aveam nişte emoţii cumplite şi tot aşa, mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea viaţă şi putere, apoi ziceam „oricum omul nu ştie teologie cât mine, deci şi dacă greşesc, nu greşeli mari, tot ştiu mai mult ca acela”.

21

Page 22: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Să fim însă atenţi să nu cădem în păcatul trufiei, ci din contră, să punem o piatră la temelia credinţei universale, deoarece spunea teologul grec Jannaras „păcatul este lucrarea tuturor, o participare naturală, comună, la crucea Bisericii, la căderea omului, la eşecul lui universal”.

Am întâlnit foarte mulţi preoţi cu mari probleme în familie. Soţiile care nu înţelegeau că, fiind preotese, trebuie să aibă o anumită ţinută morală şi spirituală.

Participarea soţiei preotului şi a copiilor la Sfintele Slujbe, este strict necesară, formarea şi îndemnarea femeilor şi a fetelor, chiar şi conducerea cântării în comun, ţine de reuşita activităţii preotului în parohie, de împlinirea misiunii.

La fel şi ţinuta exterioară a preotului care, dacă nu are reverenda, „măcar să aibă părul lung şi barbă”. Moda de a se rade în cap şi pe tot corpul este aberantă, este o sfidare a Creaţiei făcută de Dumnezeu, cu păr, este un afront adus figurii lui Iisus şi o sfidare la adresa Acestuia. Nici măcar atât să nu-L urmezi? Ateii L-au scos pe Internet cu un chip fără barbă, fără plete, urât şi rău şi atunci noi să le ţinem trena, să ne luăm după aceştia? Desigur, preotul care este pleşuv, nu are cum să-şi lase plete.

Chiar şi curăţenia preotului, mai ales la mâini şi faţă, este o parte sensibilă şi strict necesară.

A lua reverenda cu un pantalon gri sau ciorapi roşii şi pantofi albi sau bej, este inestetic şi de prost gust.

Ţinuta morală, dar şi materială nu trebuie să lase de dorit.

O soţie de preot, căci este impropriu să spui preoteasă, deşi în mod curent se uzitează noţiunea, care lasă

22

Page 23: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

neacoperită partea ce înclină spre senzualitate, fustă scurtă, decolteu, este un mare rău făcut preotului şi parohiei.

Apoi este extrem de importantă relaţia psihosomatică a cuplului celor doi. Ea trebuie să simtă ce simte soţul ei, adică se abţine când este necesar şi se dăruieşte totalmente când rânduiala permite. Nu înseamnă că eşti teleghidat, dar este şi vremea când intimitatea este admisă şi apar momente când omul dovedeşte că este „chip şi asemănarea lui Dumnezeu”.

De asemenea, motivaţia unor canoane primite la mănăstire nu este conformă cu legea iubirii şi dăruirii.

Am întâlnit câteva cazuri în care călugării au dat canoane aproape insuportabil de dus în lume, care apoi au dus la demenţă totală, sau chiar pierderea creştinului. E adevărat că acele canoane se pot impune în cadrul restrâns al mănăstirii, dar nu în lume.

Tot aşa de adevărat este că acei creştini erau neascultători şi fără a cere binecuvântarea preotului duhovnic, au mers la mănăstire să se spovedească.

Poate preotul duhovnic nu era prea apropiat de ei, nu se ocupa de ei, sau ei considerau că acolo e mănăstire şi e necesară măcar o spovedanie la mănăstire. Dar este o mare greşeală şi neînţelegerea exactă a mântuirii. Sfântul Isaac Sirul scrie „cel care a înţeles cu adevărat că există un capăt al vieţii, este în stare să pună capăt greşelilor sale”.

Oriunde mergem, la oricine ne spovedim, dacă nu ne schimbăm viaţa, acea metanoia, nu putem să ne mântuim.

Şi atunci canoanele grele de purtat în mănăstire, preotul nu are cum să le schimbe cu altele mai uşoare sau să

23

Page 24: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

le anuleze. Doar episcopul, dacă crede de cuviinţă, o poate face, sau duhovnicul respectiv.

Apoi spovedania se face de la ultima dată când te-ai mărturisit, nu din copilărie. Desigur, poţi întreba de anumite păcate nemărturisite de care ţi-ai fi amintit ulterior.

Foarte interesant dacă întrebi omul: „Îţi pare rău de păcatele tale?” Iar el răspunde „Mi-a părut rău atunci”. Ori este vorba de aşezarea căinţei în prezent.

Sau „Nu-ţi pare rău?”… Iar el răspunde „Acum e târziu”, sau „De ce mi-ar părea rău?”, ceea ce denotă o mare neştiinţă, sau o prea puţină explicaţie dată de preot.

De aceea munca preotului este rugăciunea şi cititul, pentru a putea explica orice nelămurire din mintea creştinului. Mediul propice îl creează soţia acestuia.

Am întâlnit soţii de preoţi care îşi scuzau răceala faţă de preot prin frica apariţiei a doi sau trei copii.

Deoarece pruncucidere este şi folosirea steriletului şi a anticoncepţionalelor, ce să facă?

Prezervativul ar fi o modalitate de a nu procrea, fără a distruge acea celulă.

Dar Dumnezeu, oare cum ne-a învăţat? El a binecuvântat pe Noe şi a zis „Creşteţi şi vă înmulţiţi”.

Apoi interdicţia privind relaţiile fireşti a celor doi în perioada alăptării, chiar 2–3 ani, după sfatul unui călugăr ori al altuia. Este foarte greşit, acest lucru poate duce la răceală şi nu de puţine ori am întâlnit colegi care au ajuns alcoolici din acest motiv.

Dar după discuţii îndelungi avute cu ei şi soţiile lor, pentru o viaţă a bucuriei întru Hristos, fără a eluda

24

Page 25: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

intimitatea, s-au redresat şi fixat în jugul lui Hristos, care spune că „Jugul Meu este bun, dacă-l înţelegi”.

Fiecare preot tânăr, cu precădere trebuie să aibă un duhovnic cu care să se sfătuiască mereu. Faptul că s-a dat duhovnicie unor preoţi tineri, a fost ca urmare a unei necesităţi în perioada comunistă, când era o mare penurie de preoţi. Dar astăzi, episcopul nu o dă decât după 5 ani, în mod firesc.

De ce sunt călugări tineri care se spovedesc seară de seară duhovnicilor? Dintr-o dorinţă de ascensiune şi frica de a nu greşi foarte tare, sau pentru a se corecta rapid. Căci canonul nu e totuna cu epitimia. Îndreptarul nu poate fi pus la egalitate cu pedeapsa.

Canonul îl îndreaptă pe om şi-l luminează. Pedeapsa uneori este bună, alteori incită şi aduce răzbunare, depărtare şi nevolnicii.

Preotul neatent, fără a pune diagnosticul corect sau fără a da tratamentul adecvat, poate duce la pierzanie pe cel creştin.

Cel care conştientizează puterea dată de sus şi faptul că vindecarea depinde de eficienţa lui, se va dărui totalmente acestui scop unic, mântuirea, împreună cu tâlharul care se pocăieşte.

Să aprofundăm puterea rugăciunii cu trecerea vremii şi să nu ne blazăm, să nu devenim funcţionari ai rutinei, nişte măturători care nu gândesc ceea ce fac, ci doar instinctiv îi mână mâna.

Marele Stăniloaie spunea: „Ierurgia duhovnicească este lucrarea minţii care jertfeşte tainic şi se împărtăşeşte tainic de Mielul lui Dumnezeu în altarul sufletului”.

25

Page 26: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Depăşind „distanţele temporale” ca şi Hristos, o să reuşim să vedem realitatea vie a acestor transformări euharistice, şi cum El a demonstrat că această transformare din cercul imanent în cel nemuritor din trupul pământului, pâinea, în trupul Cerului Iisus Dumnezeu, să-L urmăm cu convingerea devenită certitudine, în certificatul sigilat de Judecătorul timpurilor.

Preotul trebuie să gândească la penetrarea tainelor divine prin mintea şi sufletul lui şi să-şi dea seama că Dumnezeu adevărat suferă pentru omul dăruit Lui şi care se sustrage din Împlinire. Şi atunci zice Ireneé Hausherr „la El e durerea pricinuită de Bunătatea care şi-a pierdut chipul atât de frumos”.

Cine te crezi, omule, să-L chinui pe Dumnezeu, să-L faci să suspine, să plângă pentru tine „căci Dumnezeu suferă din pricina chipului tău pierdut pentru El”?

Aproape şi poate eşti convins într-o zi că nu Dumnezeu vindecă, ci tu, preotul, slujitorul Acestuia. Tu ca preot, crezi că ai puteri nebănuite, nelimitate şi atunci eşti vândut diavolului, care va râde la un moment dat de tine.

Ne formalizăm, ne autofinanţăm, ne desfiinţăm ca şi chip al Chipului Divin şi ne urâţim în clipa când urmăm mândria originară, demonică.

Spune acelaşi autor: „pentru un trup mort plângi, dar pentru un suflet mort, despărţit de Dumnezeu, nu plângi”.

Este foarte adevărat că preotul poate schimba o mentalitate. Când am mers în parohie la înmormântări, se obişnuia să se facă predici siropoase, fără legătură prea mare cu Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. Ba chiar se declamau poezii, ceea ce nu se face şi nici nu este admis de către

26

Page 27: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Biserică. Avem destulă învăţătură spre a o dispersa în sufletul oamenilor la aceste întâlniri funeste şi oricând, deoarece spune Luigi Malantruco, preotul „funcţionează ca un întrerupător în stare să aprindă în el lumina înţelegerii Scripturii”.

Apoi, oamenii simpli erau convinşi că cel care urlă mai tare îşi arată aşa partea mai aprinsă faţă de cel plecat.

Puteam să vorbesc orice, că şi aşa nu se înţelegea nimic din ceea ce spuneam. Fie că unii preoţi erau incompetenţi şi atunci predica era un kitsch, un nimic şi spre a nu se auzi decât câteva cuvinte erau încântaţi de această acoperire, fie că au rămas cu obiceiul păgân al bocirii prin bocitoare.

La o înmormântare, spre exemplu, cei din familie urlau, apoi deodată îşi îndreptau privirile către bucătărie şi strigau: „Ai gătat sarmalele? Că acuşi termină popa slujba.”

Şi tot felul de intervenţii nelalocul lor, care demonstrau nu durere sau părere de rău, ci simple formalisme jenante şi fără sens, ba chiar cu efect neplăcut la audienţă.

Am încercat prin predici şi discuţii personale să le descopăr învăţătura teologică. Cu timpul au înţeles că şi o lacrimă, ca a Mântuitorului pentru Lazăr, înseamnă durere. Suferinţa pentru cel pierdut se bate cap în cap cu iubirea faţă de acesta. Nu te bucuri că a mers la Hristos? Sau nu crezi în Acesta şi în nemurirea sufletului la Înviere, când se va aduna cu trupul (la Parusia Domnului)?

Suferi, căci ai pierdut un trup prezent în viaţa ta zi de zi, dar te umpli de veselie când eşti convins că cel drag a

27

Page 28: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

scăpat de cele pline de durere, se află în sfera fericirii cu Hristos.

Din contră, te rogi pentru a se învrednici de o împreună locuire cu sfinţii şi deci, cu Hristos.

Toate căutările să însemne „laude cu simţire pentru contemplarea creaturilor”. Astfel, să lăudăm Mărirea Lui şi să ne rugăm pentru cel plecat, pentru toţi cei adormiţi întru Domnul, cum spune ierarhul Irineu „cei vrednici intră în simţire intimă şi imediată cu lumea spirituală”.

Aşa, bunăoară, putem avea vise şi vedenii, sau nu? Cei dragi, adormiţi, vin sau nu vin? Ne ajută, ori nu? Cui se descoperă vedeniile? Celor păcătoşi, sau celor drepţi?

Căci adormirea întru Domnul înseamnă că sufletul nu moare, doar pleacă sus, însă nu mai are posibilitatea de a vedea cele de jos, decât când vrea Domnul. Pentru noi parcă dorm, dar de fapt, sunt vii. Nu sunt morţi, dar nici nu pot vorbi, comunică cu noi prin vise şi dacă suntem atenţi, gura lor nu se mişcă, nu este ca o conversaţie din lumea aceasta, ci doar mentală, un mod de comunicare spiritual.

Sunt o mulţime de incertitudini care ne macină, ne apasă şi uneori ne mistuie pentru că „noi ne-am mâniat şi atunci Dumnezeu ne-a lăsat”. Fie că nu am avut ocazia să intrăm în sfera cunoaşterii indirecte, fie că nu am dorit, sau să fim formaţi ca şi creştini, la primele eşecuri suntem supăraţi pe Dumnezeu şi Îl blamăm, considerând că la origine, numai El este autorul răului.

Şi aşa te îndepărtezi de Dumnezeu, pe care aveai impresia că-L ştii şi-L simţi, ca acel călugăr tânăr retras în pustiu şi care ani de zile credea că vorbeşte cu îngerul Domnului, că face minuni în numele Domnului şi care, ca şi

28

Page 29: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

noi, a fost amarnic înşelat şi purtat pe braţele sfâşietoare ale diavolului, până alţii s-au rugat şi i-au adus salvarea.

Drept urmare, mulţi înţelepţi părinţi spun să ne ferim de vise, vedenii şi fantasme. Să nu cădem în gnosticism sau alte ieşiri din învăţătura cea bună, căci zice Sfântul Apostol Pavel „Ţineţi predaniile cum vi le-am dat. Iar celui care le nesocoteşte, anatemă să-i fie”.

Blestemul crunt cade asupra celui care învaţă altceva decât Biserica.

Anatema sau blestemarea răului o face autoritatea bisericească. Aceasta nu se face oricând, oricum şi pe oricine, ci numai în cazuri de necesitate sau rea voinţă. Spre exemplu, cei care nesocotesc învăţăturile dreptmăritoare, adică ortodoxe, sunt atinşi de aceste vorbe grele, cu efect materializat şi chiar metafizic, am putea aprecia.

A fost o mare greşeală anatema făcută în biserica Sfânta Sofia de către cardinalul Humbert, care a determinat şi Biserica Ortodoxă să emită astfel de blesteme şi în felul acesta, cele două Biserici surori se vor despărţi prin Marea Schismă, ridicată ulterior în zilele noastre, în 1956.

Preoţii sunt primii care trebuie să înlăture superstiţiile, adică cele din afara învăţăturii bisericeşti şi să ducă pe omul agăţat de cele zilnice, încovoiat sub greutatea acestor profiluri efemere, călăuzindu-l spre umbra smochinului edenic, cum zice Sfânta Scriptură: „fiecare va sta sub smochinul său”, adică în Soarele Hristos. Dar spre a nu deveni flacără arzând, ni se dă încet, încet ridicarea din umbra păcatelor, umbra cea dătătoare de viaţă, în grădina Raiului veşnic, grădină suspendată în Cerul fericirii cu

29

Page 30: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Hristos. Şi „râuri de lapte şi miere vor curge”, adică omul se va curăţa de păcatele care, odată şterse, îl vor duce la satisfacţia supremă, la locul care va fi invadat de razele Hristosului nostru şi va fi împlinit întru totul.

Dar pentru aceasta, să cântăm „lupta cea bună m-am luptat” şi să avem o şansă a vieţuirii hristocentrice.

Visele vin de la Dumnezeu, prin sfinţi şi îngeri, dacă eşti drept şi te rogi intens, sau chiar prin persoanele iubite, decedate, întru dreapta mărire. Şi apoi sunt visele care reflectă o situaţie sau alta, insuflate de duhurile rele.

Superstiţiile, adică cele din afara învăţăturii biseri-ceşti, cele care nu sunt conforme cu legea şi morala Bisericii, sunt inventate de babe sau oameni care vor să se afirme înaintea societăţii, considerându-se superiori celorlalţi şi plini de înţelepciune.

Aceştia aud câte ceva de pe la vrăjitorii sau preoţii care sunt certaţi cu regulile Bisericii, ori incompetenţi şi uzează de anumite practici care nu au nimic cu canoanele bisericeşti, ba mai mult, duc omul în ispită şi îl îndeamnă spre vrăjitorie şi la tot felul de practici oculte.

Bunăoară, un creştin a fost de-a dreptul distrus şi speriat că a uitat învăţătura unei femei fără minte care îl îndemna să taie o bucată din pânza mortului şi din haina acestuia. A venit la mine plângând că a săvârşit acest păcat. I-am explicat că aceste practici miros a „babisme” cu tentă de depărtare de cele bisericeşti şi chiar sunt un teren alunecos care te trece în braţele celor fără Dumnezeu, deoarece dracul locuieşte în acea persoană şi Dumnezeu nu poate avea locaş comun cu demonul.

30

Page 31: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Scriind aceste rânduri, m-a sunat o studentă pe care, peste patru zile trebuia să o cunun. Avea o mare problemă, bunicul mirelui a murit şi i-au spus babele că nu are voie la înmormântare, ca să nu se spurce, deoarece se vor căsători peste câteva zile şi pot să păţească ceva rău.

Am lămurit-o să meargă liniştită, deoarece interdicţia impusă de cei superstiţioşi nu are suport real.

Să se roage pentru liniştea bunicului, să-i ceară iertare şi să nu îşi facă probleme în nici un caz, nu este firesc să dea ascultare unor babe cu idei fără sens.

Apoi ar fi fantomele, cum le spunem în mod curent, sau spiritele cele rele. Şi aici s-ar distinge clar diavolii ispititori care pot lua chip omenesc, spre derutare.

Visele cele de la Dumnezeu: sunt mulţi părinţi care nu recomandă, ba chiar spun la modul imperativ să nu se ţină cont de vise şi a le considera născociri şi uneltiri diavoleşti. Aceasta, pentru că omul simplu, care nu primeşte visul ca un avertisment, ci simbolic, ajunge uneori să greşească şi să cadă în „ispitiri mai presus de fire”, interpretând anumite situaţii din vis. Astfel, din mesajul divin se merge pe pista greşită a unor înţelesuri fără sens, sau distructive.

Dacă la început Dumnezeu a vorbit direct cu Avraam, care a trăit mistic în faza incipientă în Eden cu Ilie, cu Moise, iată că păcatul îl determină pe om să nu mai poată intra în legătură directă cu Dumnezeu Duhul şi atunci El va trimite pe prooroci care să fie soli ai divinităţii.

Ba chiar la un moment dat apar jertfele vii, adică martirii, pentru iertarea poporului.

31

Page 32: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Poporul lui Israel trimite în pustiu o dată pe an un ţap, ţapul ispăşitor de păcatele comunităţii, acesta fiind mâncat de animalele sălbatice.

Dumnezeu a dat Botezul pocăinţei, Botezul sângelui, apoi al focului prin Hristos, numai să nu îl lase pe om în „iadul deznădejdii”.

„Dumnezeu toate le poate face, în afară de a-l face pe om să-L iubească”, spune un mare teolog.

Din robia nedreptăţii, Iosif a fost scos din închisoarea egiptenilor, devenind sceptru ales, prin visele date lui şi prin visele paharnicului şi viierului lui Faraon. Visele i-au dus Iosif, Maria şi Pruncul pe scara iubirii şi i-au scos din mâna demonului Irod, ucigaş de copii şi oameni şi i-au arătat momentul propice pentru întoarcerea acasă.

Claudia Procula, soţia lui Pilat, a primit în vis, un avertisment pentru soţul ei „să nu faci nimic rău dreptului acestuia”.

Desigur, aceasta este partea pozitivă, dar mai este şi cea care doar ispiteşte pe om şi îl poate duce chiar la crimă sau sinucidere.

Visele cele rele sunt de la diavol, pentru că omul nu se roagă, iar atunci este mai uşor celui Rău să sugestioneze cele ale sale.

Visele sunt credibile când ne avertizează de un rău mare care se va abate asupra noastră.† Nu apare doar un vis, ci mai multe, la diferite evenimente nedorite, deci primeşti tot timpul aceste vise cu descoperiri de cele rele.

32

Page 33: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

† Visele ne ajută să dizolvăm puterea demonică, sau măcar prin avertisment, să ne rugăm spre a schimba o nenorocire într-un rău mai mic.† Ne descoperă relele, întâmplări care pot cuprinde pe prieteni sau cunoscuţi pentru a fi atenţionaţi la timp, iar noi să ne rugăm pentru ei.† Visele sunt ca nişte filme cu fapte dureroase ce vor veni asupra noastră sau a celor din jur.† De multe ori, dacă nu suntem edificaţi în acea noapte, Dumnezeu permite să se mai repete visul a doua noapte, fiind vorba de un viitor apropiat, sau chiar îndepărtat.† Să mulţumim întotdeauna Domnului, pentru a ne ajuta şi altădată, dar în primul rând din iubire.† Visele să ne schimbe viaţa în bine, în Hristos. El ne ajută, iar noi să-L urmăm cu vrednicie.

Personal, am avut vise toată viaţa, directe şi reale, care de obicei se materializau a doua zi. Erau şi cu bătaie lungă, sau mai scurtă, dar nu foarte îndepărtată, maxim câteva zile. Foarte puţine au fost simbolice.

Condiţiile ca să primeşti vise, ar fi:† credinţa în Dumnezeu;† iubirea de Dumnezeu;† vorbirea cu Dumnezeu prin rugăciunea din cărţile biseri-ceşti şi cuvintele tale;† gândirea permanentă la Hristos, care nu dă posibilitatea diavolului să te ispitească;† crucificarea Domnului în ochii tăi;† să faci voia Domnului mereu.

La cel credincios şi cu deschidere spre divinitate, Domnul dă vise.

33

Page 34: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Pot să fie şi vedenii, dar acestea sunt foarte rare şi la cei cu bună credinţă.

Sfântul Nicolae Verimirov arată în Vechiul Testament că sunt destui destoinici, sau oameni pe care Dumnezeu a vrut să îi aducă la dreapta credinţă.

Am putea enumera: visul regelui Abimelec care a luat de soţie pe femeia lui Avraam, Iacob – visul cu scara binecuvântării, visele lui Iosif, visul lui Solomon şi Daniel cu cele două descoperiri, iar în Noul Testament visul dreptului Iosif, a celor trei magi, a Claudiei Procula, ale Sfântului Apostol Pavel.

Atunci când „sufletul devine mirofor” şi este în directă transmisie cu puterile îngereşti, descoperă visele spre evitarea unor necazuri mari.

Mama mea era o femeie credincioasă, se ruga foarte mult, câte 4-5 ore pe zi. Apoi scria rugăciuni, având scris caligrafic, pe care le dădea celor ce nu aveau bani să le cumpere.

Mama mea a fost o excepţie a Creaţiei, prin îmbinarea şi împletirea virtuţilor, armonios, în fiinţa ei. De o frumuseţe incandescentă, de o inocenţă monastică, o elasticitate, o virtute şi un tact imperator, cu o minte plină de înţelepciune, strălucitoare în toate, toate acestea făcând din ea şi prin ea, personalitatea puternică şi o persoană în asemănare cu Persoana, din relaţia plină de Relaţia care a îndrumat-o mereu a fi o conducătoare de excepţie.

După aproape doi ani de la adormirea mamei mele şi a lui Lucian, fiul meu, am fost interpelat de mai multe persoane care au exclamat: „Ce bine arăţi, fantastic, parcă ai

34

Page 35: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

întinerit cu 10 ani. După tragedia din familia ta, mă aşteptam să fii dărâmat, îmbătrânit şi stors”.

E simplu, am răspuns unuia dintre interlocutori. Ştiu că aşa este şi aici e un mare mister, un secret ştiut de oricine: iubirea de Dumnezeu.

După moartea mamei, mi-am zis că viaţa mea a luat sfârşit, că aş vrea din suflet să merg la ceruri, la Hristos. Apoi mi-am dedicat mai tot timpul rugăciunii şi dăruirii aproapelui în suferinţă. Acea apateia, acea odihnă primită în ceruri mi s-a dat prin progresul meu spiritual.

Viaţa mea a devenit viaţa în Hristos, destinul meu s-a identificat şi se contopeşte cu iubirea prin cunoaşterea lui Dumnezeu.

Epectaza aproape continuă a făcut să se sălăşluiască tot mai mult har în mine şi îmbătrânirea trupului meu se materializează prin întinerirea divină, spirituală. Harul curăţă mereu drumul colesterolului spiritual şi material. Cel predat Domnului nu mai aparţine omului, ci trăieşte numai pentru Hristos. Totul e egal cu zero în afară de Hristos. Nu înseamnă că doresc să mor, ci să acced la mărirea Lui. Doamne fereşte, vreau să trăiesc, dar prin Hristos şi dincolo, lângă Hristos. Însă nimic nu are valoare dacă nu este pus în legătură cu Hristos; trecut prin Hristos se înnobilează şi capătă sens. Totul e în Totul Suprem şi ceea ce e în afară, spurcat este. Ce este în jurul Lui, Civitas Deii, cum zice Fericitul Augustin, putreziciune este. Spune Olivier Clement, „darul respiraţiei şi al sângelui Îl celebrează pe Dumnezeu”.

35

Page 36: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Unduirile noastre lascive să fie înlăturate prin dănţuirea isaiică şi aprinderea sângelui nostru să fie prin Sângele cel Sfânt.

Pornirile noastre posttestamentare, legate de cele materiale să fie zdrobite de greutatea sfinţeniei Sângelui omnipotent.

Acum m-am prins în vârtejul nebuniei ameţitoare, în hora lui Hristos, ca să laud înţelepciunea Judecăţii. Lamen-taţiile noastre sunt căderi şi scăpări din conducta hristică şi nu vor aduce decât chin fără mângâiere, o boală vătămătoare care te poate înlănţui într-un agregat demonic dezlănţuind prin tulburare microbi şi boli stabilite în noi, dar neactivate.

Şi astfel „descoperim că absorbţia noastră de către lume riscă să ne compromită destinul veşnic şi să ne îndepărteze întotdeauna din Hristos”.

Lumea, cu tentaţiile ei, ne descoperă o altă formă de existenţă, fără Hristos, care ne opreşte de la voluptăţile dureroase care ne atrag şi ne limitează, ba chiar elimină din calea noastră această atracţie care aparent este plăcută. Ne învaţă să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe demonice cu iz soteriologic.

Mama avea încă de aici aureola dreptmăritoare trăind în Duhul lui Dumnezeu.

La slujba de înmormântare, când s-a citit Evanghelia, deodată chipul ei s-a luminat, iar la ochiul stâng, în partea unde stăteam eu, i-a apărut o lacrimă. Am privit de mai multe ori, iar la sfârşit am verificat. Era foarte frumos îmbrăcată, cu o bluziţă albă din in, cu o vestuţă colorată, modernă, iar pe mâini avea mănuşile croşetate de ea, din

36

Page 37: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

dantelă bej. Toată lumea a admirat-o, cât de frumoasă era şi cât de tânără părea.

În noaptea zilei de 28 mai, am visat că merg în cer la Domnul şi printre îngeri era şi sufletul mamei, o fetiţă frumoasă şi care râdea. Domnul trona pe un scaun şi mi-a zis: „Să o laşi în pace, că aici îi este bine şi acum trebuie să fie aici. Du-te jos.” mi-a spus pe un ton aspru.

Apoi visul s-a repetat a doua noapte, doar că ea zburda fericită, cu alţi copii.

De aceea, nu am plâns. Aş fi supărat pe Domnul şi, în plus, o chinuiam pe ea, deoarece eu eram motivaţia pentru care ea trăia, încă de la 6 ani, când au divorţat ai mei. Şi-a sacrificat tinereţea şi viaţa pentru mine. După despărţirea de tatăl meu, a cunoscut un procuror cu renume în acest oraş. El dorea să se căsătorească cu mama, se plăceau.

Într-o vară trebuiau să plece la mare şi mama i-a zis că e fericită că vom merge toţi trei. Dur, el a răspuns: „Nici vorbă, nu o să îţi cresc eu copilul. Vom face altul, al nostru.”

A fost ultima întâlnire a mamei cu acesta.A mai cunoscut un director de şcoală, care tot aşa a

pus problema. Înainte de a „pleca” mama, acesta ne-a vizitat, regre-

tând că nu s-au căsătorit, afirmând că a primit o pedeapsă foarte mare să nu aibă copii, comportându-se în momentul respectiv într-un mod prea puţin elegant, chiar infect.

După ani de zile a dorit să mă înfieze, deoarece a ajuns foarte, foarte bogat, dar mama şi eu l-am refuzat. Acum era tardiv, trebuia să o facă cu ani de zile în urmă, atunci când aveam nevoie de ajutor.

37

Page 38: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

La scurt timp după mama, a murit şi el. Un bun prieten, Gică, mi-a zis: „Dacă nu ajuţi omul

când e nevoie, în alt moment, n-are sens.”Şi m-a ajutat foarte mult când eram student şi eram

extrem de sărac.Să fi creştin, înseamnă să ştii să îţi trăieşti viaţa din

plin, să fi util şi să o înfrumuseţezi prin înfrumuseţarea celor din jur, să fi capabil să te dăruieşti fără a pretinde ceva în schimb, să ai sufletul tău în aproapele şi investiţia va rodi în palatul Hristosului tău, care îţi va da loc printre prietenii lui.

Mama avea mare încredere în Dumnezeu şi-L adora pe Dumnezeu cum ştia ea mai bine, după învăţăturile Bisericii de care nu era deloc străină, ci din contră, era familiarizată cu noţiunile şi predaniile ortodoxiei.

Rainiero Cantalamasse spune „în adorare se antici-pează reîntoarcerea tuturor lucrurilor la Dumnezeu”.

Deşi ani de zile a lucrat sub egida ateismului, fiind secretară şefă la Liceul Nikolaus Lenau vreme de 30 de ani, nu a uitat de Dumnezeu. Căci argia, trândăvirea, este un mare păcat, ocolit de ea cu multă abilitate, de acest „soi de somnambulism plin de fantasme în care sufletul se risipeşte, explodează”, spune Olivier Clement.

Mama a adunat mereu virtuţi nebănuite în cămara sufletului ei şi niciodată nu i-a fost teamă să intre în Biserică.

Cred că noi românii exagerăm mereu, astfel era să ducem comunismul la extrema neagră a nebuniei, prin eliminarea lui Dumnezeu, căruia I-am pus interdicţie a intra în ţara noastră.

38

Page 39: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De altfel şi în democraţie, adică astăzi, suntem pe punctul din capătul drumului, prin dimensiunile date aşa zisei crize sau recesiuni.

De fapt este vorba de putere, de fascia, acele nuiele strânse în mâna unui conducător.

Evreii au pus mâna pe putere în America. Trebuie neapărat să ajungă şi în Europa. Cum să facă? Simplu. Criză artificială şi mii de patroni, oameni de afaceri falimentari, case aproape gratis, pământuri la fel, o cădere pentru a putea acea mână din umbră să preia totul pe bani puţini. Ei au bani, fac paşapoarte biometrice şi cărţi de identitate idem, în aşa fel încât să ajungă conducătorii lumii dintr-un oarecare punct şi să poată controla absolut tot.

Mama mea a beneficiat de oarecare libertate, deoarece directorul era un evreu extraordinar de deştept, cu relaţii nemaipomenite dincolo de „Cortina de fier” şi în capitală. Poate şi din acest motiv, ea a rămas pe verticalitatea oferită de Creator.

Cert este că a iubit oamenii, i-a ajutat pe foarte mulţi, fără a aştepta ceva de la ei şi Dumnezeu a răsplătit-o aici şi în viaţa fericirii şi prin „dansul respiraţiei şi al sângelui”, Îl celebrează pe Dumnezeu.

Lipsa oricărei posesiuni permite adevărata bogăţie.Astfel, am visat cu mama, că avea vreo 30 de ani, era

de o frumuseţe frapantă, de altfel aşa a şi fost la acea vârstă, pe pământ şi în Ceruri acum, era în culmea extazului divin, iar în jurul ei erau numai trandafiri roşii.

Dumnezeu m-a ajutat să trec uşor peste această frustrare a timpului, pierderea mamei şi să călăresc viaţa ca un veşnic învingător.

39

Page 40: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Faptul că mă iubea enorm nu a determinat-o însă să facă o posesiune din fiul ei, căci pe lângă sentimentele puternice, era foarte cerebrală.

Foarte mulţi părinţi depăşesc sfera iubirii paternale sau maternale şi ajung să-şi idolatrizeze copilul, ori acest lucru nu este plăcut nici lui Dumnezeu, nici oamenilor, nici acelor copii în final.

A da impresia copilului tău că el este Dumnezeul tău, înseamnă să-l distrugi şi să te autodistrugi.

Copilul este crescut în desfrâu spiritual, mai apoi trupesc; nimic nu-i este oprit, zic părinţii, din iubire. Îi oferă totul şi îi creează impresia că este superior tuturor, că toţi trebuie să i se supună şi nimic nu-l poate opri din ascensiunea sa, fie ca elev, ca student, sau în funcţia în care va ajunge.

În final va cere tot mai mult părinţilor, iar dacă aceştia nu au sau refuză, va merge până la scandal şi crimă. Mai există o variantă a şantajului, prin ameninţarea cu sinuciderea, sau exploatând slăbiciunile părinţilor.

Mama a fost toată viaţa echilibrată, urmând legea iubirii lui Hristos, care a „împlinit legea”.

Ierarhul James Thornton ne spune că „adevărata spiritualitate împlineşte Legea”. Plerosai are o semnificaţie deosebit de bogată, sugerând că Hristos a venit să dea legii plinătatea pe care a avut-o mai înainte.

Mama urma şi practica această pliroforie şi Dumnezeu a binecuvântat-o în această viaţă şi dincolo.

M-a învăţat ca în viaţă să nu fac compromisuri şi mai ales să nu fac rău, mai ales celor răi.

40

Page 41: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Mi-a fost greu să înţeleg „să iubeşti pe vrăjmaşii tăi” şi „celui ce-ţi dă o palmă, întoarce-i şi celălalt obraz”, dar mai ales să fiu practicant al celor ce spuneam oamenilor. Omul te simte şi dacă nu există o concordanţă între ceea ce simţi şi ceea ce faci, atunci te diagnostichează ca bolnav şi nevrednic pentru această mare slujire mistică.

Oameni care m-au învinuit de lucruri mici fără o semnificaţie deosebită numai ca să-mi afle vină, cu un scop bine determinat, au încercat să mă elimine. Fiind la putere şi având câţiva acoliţi, o anume persoană dorea să pună şef al parohiei pe finul său. N-a reuşit, cu toţi banii şi cu toate relaţii lor, deoarece eu aveam pe Veghetorul deasupra mea, deşi răbdasem în doi ani, cât alţii în trei vieţi, având încercări groaznice. Dar în final iubirea Lui faţă de mine a biruit şi toţi s-au liniştit.

Preotul care dorea neapărat să devină paroh din primul an de preoţie a fost alungat de sătenii care au văzut toată mârşăvia şi toată îndelunga mea răbdare.

Fiind şi conducătorul altei instituţii, am fost sabotat deoarece nu am dorit să particip la lucrurile mai puţin ortodoxe săvârşite de unele persoane. Deşi îmi erau subordonaţi, încercau mereu să fie deasupra, să-mi însceneze lucruri murdare, pentru a mă incrimina.

Dar nefiind pătat cu nimic, la fel ca în parohie, nu au avut nici un succes.

Murindu-mi mama şi fiul, având atâţia duşmani, am ajuns la capătul puterilor şi al disperării. Nu dormeam noaptea aproape deloc, aveam palpitaţii şi eram sleit de puteri.

41

Page 42: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Atunci L-am rugat fierbinte pe Cel care a fost, vulgar spus „Pila” mea mereu, sau „Păzitorul vieţii mele”, spus firesc, să înceteze încercarea mea. Şi deodată totul a luat sfârşit. Dumnezeu mi-a curăţat inima şi trupul de cele rele şi m-a făcut sănătos şi-n pace hristică să mă aflu din nou.

Când mi-a fost atât de greu, într-o zi am plâns şi am strigat la mama să mă ajute, deşi ştiam ce zice Sfântul Damaschin „sufletul neraţional se poartă şi este stăpânit la trup şi simţuri, pe când cel raţional îşi stăpâneşte trupul şi simţurile”.

Am devenit neraţional şi drept urmare mă simţeam la capătul puterilor.

Ce mi-a răspuns mama la această chemare a mea? A venit în vis la mine. Eram în locuinţa ei, pe hol. Era tânără şi deosebit de frumoasă. Mi-a spus: „Am venit fiindcă m-ai chemat. Dar mă grăbesc să plec acolo, la Iisus, să nu pierd nicio clipă din fericirea cu El. Eşti mare, descurcă-te singur”. Şi a plecat.

Mi-a dat putere şi am continuat lupta spirituală, învingând. Omul are puteri nebănuite. Şi moartea nu vine decât când este programată. Spre edificare, ar fi atâtea accidente aviatice sau rutiere, adevărate carnagii, dar totuşi una sau două persoane au supravieţuit.

Îmi amintesc pilda cu un şeic care a fost căutat acasă de moarte. Acesta s-a speriat şi a fugit degrabă la Mecca, considerând că va fi salvat. Acolo era o mare de oameni, iar el era fericit că moartea nu-l va găsi. Deodată aceasta i-a apărut şi i-a zis: „Azi dimineaţă ştiam că de aici trebuie să te iau şi mă gândeam disperată că nu o să reuşesc să te aduc în

42

Page 43: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

acest loc unde acum ţi se încheie viaţa. Dar tu ai venit singur”.

Este cât se poate de clar că „numărate sunt zilele omului”. De aceea trebuie să ne rugăm cât mai mult, să medităm profund, deoarece avem „har peste har” când dorim. Spune Părintele Stăniloaie „omul poate coborî în adâncimea persoanei sale şi a celorlalţi în relaţie cu el, pentru că e legat prin aspiraţia sa, în spiritul său, cu Absolutul Personal”.

Fiecare dacă cerem iluminare de Sus, cu insistenţă şi dacă mergem pe calea despovărării de păcate, putem reuşi să ne ştim viitorul, deşi nu este necesar. Sfinţii Părinţi au clarviziune, dar niciodată nu spun mai mult decât este necesar.

Să ne încadrăm şi noi în limita nelimitată a dumnezeirii şi să nu tulburăm sufletele celor dragi care au ajuns la Domnul. Avem Scriptura, avem Tradiţia, o imensitate de scrieri şi este suficient să fim creştini autentici, deoarece spune tot părintele Stăniloaie „Omul este chemat la opera de transfigurare prin Dumnezeu... omul este făcut pentru eternitate”.

Este o mare greşeală să plângi după cei plecaţi dintre noi, să-i jeleşti şi să-i invoci. Din contră, trebuie să te rogi pentru sufletele lor, chiar dacă acolo au fericirea, iar pentru cei din iad, spre uşurare.

La împlinirea a şase săptămâni de la plecarea lui Lucian spre zări albastre, am avut următorul vis: parcă eram în Rai şi o văd pe mama mea iubită foarte fericită, trebăluind pe acolo.

43

Page 44: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Deodată la poarta Raiului a apărut Lucian, debusolat. A stat puţin şi a fost obligat să plece de acolo.

M-am bucurat enorm pentru mama mea, dar mi-a părut foarte rău pentru Lucian. Mama lui, fosta mea soţie, i-a oferit de toate pe pământ, dar a uitat cel mai important cadou: veşnicia, credinţa, iubirea de Dumnezeu.

Mulţi părinţi au impresia înşelătoare, demonică, că oferind cele materiale, pot avea şi cele spirituale ca un bonus. Dar aceasta este o Fata Morgana. Vina lor nu are consecinţe vremelnice, ci veşnice. Fie că nici ei n-au nimic cu Dumnezeu, fie că nu vor să supere copilul care-n prima fază este plictisit, plânge şi face nazuri. Dar o educaţie solidă asigură o bună creştere cu bătaie lungă, o educaţie întinsă pe parcursul vieţii.

Adevărul adevărat îl găsim în această interacţiune dintre vii şi morţi, o relaţie de întrajutorare reciprocă. Noi ne rugăm pentru cei de dincolo şi Dumnezeu le uşurează chinul. Oricare din noi o putem face.

Ei se roagă pentru noi şi Dumnezeu îi ascultă, dar numai pe cei din Rai, căci cei din iad sunt aceia care ne chinuiesc prin apariţii fantomatice.

Am descris visul cu acel preot Alexandru B. de care eram foarte legat şi care a venit de mi s-a spovedit în vis.

Sau cu acel preot care se chinuia groaznic şi mi-a cerut un ajutor, părintele G.

Când am fost student am avut un profesor Ioan F., profesor de drept. Era îngrozitor de rău, un om complexat care a parvenit prin politică. Am avut foarte mari necazuri cu el.

44

Page 45: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Într-o zi, anul acesta eram cu câţiva colegi şi unul din ei m-a întrebat „Ştii că a murit părintele profesor F. Ioan de drept?”

Fără să vreau am zis „Să nu fie iertat în veac şi să nu aibă linişte în veşnicie”. Apoi mi-am dat seama de răbufnirea mea instinctuală şi am zis „Iartă-l Doamne şi mă iartă şi pe mine de gândul drăcesc”.

Apoi noaptea am visat că a venit la mine. Era îmbrăcat într-un costum aproape alb. S-a prosternat la picioarele mele şi a zâmbit cu bunătate cum nu l-am văzut niciodată, deoarece era tot timpul nervos, închistat şi mi-a cerut să-l iert, să-l spovedesc, pentru a se linişti. L-am spovedit şi a plecat fericit. În vis eu eram în cimitirul unde era el îngropat.

Morţii răi au sufletele zbuciumate şi alungate prin lume să vadă fericirea, înfruptarea cea pământească pe care şi-ar dori-o, dar nu mai este posibil. Acest lucru face o zbatere a neputinţei de coabitare cu cele de jos şi drept urmare răutatea acestor fantome dezlănţuie spaime, zgomote, stări de înfricoşare pentru cei ca ei, adică pentru necredincioşi. Aceste fantome nu pot face rău, eventual induc în eroare. Doar uneori pot provoca moartea pentru cei bolnavi sufleteşte şi trupeşte. Fiind fără lumină divină - aşa cum spune Grigore teologul - atunci „Dumnezeu Însuşi va da întuneric celor care şi-au orbit puterea înţelegătoare” care te face să devii un călător în păcat, un străin pentru Dumnezeu.

Dacă nu ţi-e frică, este pentru că iubeşti pe Dumnezeu şi crezi cu tărie în El, lăsând patimile în pustiul nimicit de Domnul, cum spune sfântul Talasie: „Sărăcia

45

Page 46: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mentală este desăvârşita nepătimire, starea din care mintea despătimită este slobozită din temniţa simţurilor”.

Încercările acestor suflete chinuite nu-şi găsesc ecou în inima şi casa noastră, prin credinţă şi iubire.

Fantomele foarte rar se materializează privirii noastre, căci în realitate nu au nicio consistenţă, nu au putere sub nicio formă. Sunt doar urmări ale necredinţei noastre.

Diavolul poate lua un trup aparent şi poate duce în ispită călugărul care are mândrie şi care nu poate face deosebirea între „tânărul” venit în plină noapte ca sfătuitor, ţintuindu-l în neştiinţă şi necredinţă şi grabnic de alungare prin nesupunerea voinţei şi îngerul de la Dumnezeu care prinde a se materializa spre mărirea Domnului şi ridicarea omului.

Fantomele sunt alungate prin rugăciunile preoţilor pentru „casa bântuită de duhuri necurate” prin sfeştanie, prin tămâieri îndelungate şi munca spirituală a acelui om care are rugăciunea ca bază a vieţii lui.

Oricât ar vrea să vină pe pământ un suflet chemat de cei de aici, nu este cu putinţă fără îngăduinţă de Sus. Oricâte evocări se fac pentru un suflet oarecum curat şi oricâtă dorinţă de reîntoarcere ar aprinde în acel suflet plecat, nu este posibil să intre în alt trup, să se reîncarneze şi cu atât mai puţin în trupul lui.

Faptul că multora li se par cunoscute anumite aşezări nu este o dovadă că ar fi stat în alt trup. Impresia că au mai fost în acele locaţii sau locuri este doar o himeră, o „Fata Morgana” care-i va duce în iad, dacă nu-şi schimbă gândirea.

46

Page 47: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Nu există reîncarnare, care L-ar deruta pe Dumnezeu la judecata veşniciei. Pentru cine să fie judecat acel suflet? Dacă înviem cu trupul, care dintre acele trupuri îl luăm pentru veşnicie? Este la alegere, sau la mica înţelegere? Sau îl schimbăm din când în când?

Este eronat, total ilogic şi fără un suport patristic sau scripturistic.

Este foarte clar, avem un singur trup şi un singur suflet care nu poate fi împrumutat.

Avem o judecată finală care nu are mai multe căi, ci una a veşniciei cu Dumnezeu sau a dispariţiei.

Nu putem îmbrăca sufletul cu alt trup spre a ieşi la plimbare, ca apoi, după o vreme să-l restituim sau să-l expediem în alt trup, în altă celulă a facerii, embrională.

Dumnezeu nu se joacă de-a crearea şi nici nu o face spre satisfacţia sau distracţia Lui. El este sublim şi suprem întru toate şi toate „bune” le face. Preotul profesor Boris Bobrinskoy ne spune că avem posibilitatea de-a fi ca Dumnezeu dacă credem că potirul este şi acum „un crater clocotind de foc şi de Duh Sfânt, din care credincioşii se adapă mereu din belşug”.

Taina vieţii în Hristos este mare, nici nu ne putem imagina cât cuprinde, cât oferă, cât anulează orice boală, orice microb, cu o putere ce nu suferă nicio comparaţie. Să nu ne lăsăm atraşi în curse demonice întinse de cei prinşi în ele, care intră în sevraj apoi şi merg până la a lua viaţa cuiva în numele Domnului.

Dacă sunt unii care învaţă că e o simplă rememorare, o amintire ca un parastas, apoi alţii nici nu mai amintesc de Sfânta Împărtăşanie decât în treacăt.

47

Page 48: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iisus spune „vor veni hristoşi mincinoşi, prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire de se poate pe cei aleşi. Dar voi luaţi seama”.

Să fim mereu într-o trezie potentă spre a nu neglija şi trece cu vederea cele importante.

Iisus spune „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o simţi?”

Dacă dăm valoare reală fiecărui lucru oferit de Dumnezeu, atunci şi roadele le vom culege. „Căci vrednic este lucrătorul de plata sa”.

Dacă însă ne aflăm în sfera senzaţiei şi dorim mereu ceva nou, considerând ortodoxia ca fiind îmbătrânită, depăşită, chiar trecut termenul ei de valabilitate, atunci suntem atraşi în laţul demonic care încet ne ştrangulează.

Răbufnirile impulsive amestecate cu orgii sexuale, tumulturile explozive şi magnetul hipnotic al unor aspecte informative şi de manifestare vechi şi normale, apar la aceştia sub o mască care stupefiază şi-n final duc la manifestări paranoice, schizofrenice.

Citeam de „Ordinul Soarelui”, ai cărui adepţi se închină ca şi egiptenii la zeul Ra. Purificarea, avansarea şi alungarea antihristului se fac prin practicarea sacrificiului unui membru din familie. Ce antihrist poate să alunge prin antihrist?

Să ne ferim de aceşti „lupi răpitori îmbrăcaţi în piei de oaie”.

E adevărat că „tensiunea eshatologică” creşte într-un ritm alarmant şi oamenii disperaţi şi neiniţiaţi în cele ale ortodoxiei caută salvare tocmai în trupul dat „urâciunii de

48

Page 49: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pe sfântul munte” al sufletului tău şi îndepărtează „trupul eclezial”.

Încrâncenarea terapeutică, pe făgaşul neputinţei celor bolnavi, îi alungă din bolul scăldării edenice într-o mlaştină de avorton.

Să căutăm în interiorul nostru, care dacă este invadat de iubirea Lui, ne va dicta cursul salvator.

Vă amintesc încă două vise ale mamei mele încredinţată Domnului din această viaţă şi virtutea lipsă a unui prieten decedat, care trecut la cele veşnice, căuta să revină.

În altă împrejurare când am fost suprasolicitat şi simţeam că voi claca, am chemat-o din nou pe mama.

Noaptea în vis mergeam pe un drum cu direcţia cer, având o destinaţie a unirii cu Hristos nu-mi era frică. Deodată m-a întâmpinat mama, tânără, fericită şi foarte frumoasă. Am văzut-o şi am alergat s-o îmbrăţişez. Când am ajuns lângă ea m-a oprit şi mi-a zis: „Du-te înapoi. Mai trebuie să stai acolo!”.

Desigur, între Biserica luptătoare, din noi, de pe pământ şi Biserica triumfătoare a celor ce-au învins moartea împreună cu Hristos, există o punte de legătură: credinţa, iubirea. La nevoi şi nu numai, ei mai mijlocesc pentru noi, mai ales sfinţii.

În acest sens am avut două vise cu mama mea.Am văzut-o pe ea ieşind din Rai. Plutea. În haine

albe, cu părul negru, ondulat, lung, ca la 30 de ani. Exact cum era ea atunci.

Visul s-a petrecut pe 27 mai 2009, exact la împlinirea a doi ani de la învierea ei întru Hristos.

49

Page 50: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În ziua aceea pământul a cuprins-o, a primit-o şi-a încropit-o, şi-a luat dreptul înapoi, iar sufletul ei a mers la Dreptul Judecător.

Probabil a dorit să-mi amintească din nou de credinţă, iubire, nădejde în viaţa care nu se termină aici şi care acolo începe în mod real.

Ea a vrut să mă întărească şi printr-un alt mesaj pe care l-am primit cu o lună înainte, în 22 aprilie 2009, exact cu trei zile înainte de a pleca dintre noi.

Fecioara Maria m-a ajutat întotdeauna datorită dragostei mamei mele pentru mine şi pentru cinstea pe care eu i-am acordat-o de fiecare dată fiind mamă, Mama Lui Dumnezeu şi a noastră. De aceea, Biserica Îi acordă supravenerare mai mult decât tuturor sfinţilor, numită hiperdulia.

Când făceam foarte multe slujbe ale Sfântului Vasile, Sfânta Fecioară mi-a dat-o şi pe Maica Terezia spre ajutor, prin vis şi realitate. Evenimentul este scris într-una din cărţile mele.

Fecioara Maria mi-a apărut în ultimul timp, ca să mă ajute şi să mă întărească în lupta acerbă cu cel rău.

De data aceasta se făcea că merg într-un sat superb. Şi deodată o văd pe Fecioara Maria îmbrăcată în haine gri. Când o privesc mai bine, seamănă cu mama.

Atunci Fecioara mi-a zis „Am trimis-o pe mama ta pe pământ să ajute oamenii”.

Este clar că sunt sufletele decedaţilor fără Hristos, care sunt trimişi spre chinuirea lor şi sperietura celorlalţi dusă in extremis, la nebunie şi sufletele pline de Dumnezeu care sunt trimise spre ajutor. Şi-au ispăşit păcatele lor fie pe

50

Page 51: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pământ, fie în ceruri şi atunci eliberate, pot ajuta. Doar în libertate, eliberate de patimi pot lucra în ogorul Domnului.

Mama cu vreo 7 ani înainte de a muri, era de un calm imperturbabil şi mă ajuta enorm când îmi ieşeam din fire.

Probabil metanoia şi rugăciunea continuă au ridicat-o spre nemurire şi acolo, de la început L-a văzut pe Hristos, după cum îmi arătau visele.

Ieromonahul Rafael Noica scria despre cei care au primit graiurile divine, adică „Cuvântul lui Hristos – care – este trecerea de la disciplină la viaţă”.

Mama n-a fost niciodată atee sau ignorant religios, dar nu se manifesta prea mult în exterior. Nicidecum nu L-a negat pe Hristos, ci a afirmat credinţa.

Dar era un diplomat desăvârşit. În plus, păcatele nu reuşeau să pună stăpânire pe ea şi odată cu trecerea anilor, a înţeles că „cuvântul se împărtăşeşte numai în vieţuire”, după cum spune Noica.

Trăind creştineşte, cuvântul prinde viaţă în noi şi apoi ne desfătăm în dragostea Lui prin căznirea pe acest pământ şi zilele noastre întru Cuvânt ne aduc în căsnicie cu Hristos, adică de pe pământ devenim „casnici ai Lui Dumnezeu”.

Cert este că la mâna noastră întinsă spre ajutor, care cere mila divinităţii, primim mâini cu parfumul Duhului, cu roua Hebronului.

Orice om care cheamă pe Dumnezeu, primeşte măcar un semn al binecuvântării. Când am avut boli incurabile, când am căzut din lesa fericirii divine, când disperarea se transforma în deznădejde, cineva prin orice mijloc s-a substituit persoanei mele şi mi-a deschis drumul păcii, al iubirii, al reuşitei.

51

Page 52: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Orice rele şi ispite din care se părea că nu mai pot fi recuperat se soldau cu izbândă prin Dumnezeu.

În data de 21 februarie 2008 am visat că mergeam spre, sau în altar, spre Sfânta Masă unde era o lumină puternică. Acolo erau două cupe cu tămâie galbenă mare cât un bob de strugure. Patru boabe în unul şi zece în altul.

Într-o altă carte voi arăta rezolvarea acestui vis aparent enigmatic.

Mai mult, spre a mea bucurie, Maica Domnului mi-a apărut şi înainte şi acum, în trei vise.

Data de 18 noiembrie 2008 a fost o perioadă cumplită pentru mine şi la un moment dat mi s-a părut că sunt bântuit de diavoli.

Atunci la geamul de la dormitor a apărut o lumină foarte puternică şi Maica Domnului, iar îngerii ei mă alintau şi era fantastic de frumos.

Poate a fost aievea? Nu ştiu. Cert este că Maica Domnului, toată viaţa până acum mi-a venit în ajutor.

Când părintele Ionuţ şi-a găsit câţiva adepţi, încercând să mă dea afară din preoţie, el n-a ţinut cont de faptul că mie, păcătos fiind, dar cu iubire şi „vorbind limba Duhului”, Dumnezeu mi-a dat două vise spre a-mi arăta biruinţa în faţa răului.

14 septembrie 2008. Se făcea că eram în Biserica Sfântul Gheorghe din satul Mănăstire, la mănăstire. Un pictor cărunt lucra acolo.

A venit la mine şi m-a întrebat ce am la mână. I-am spus că am o parte din brâul Maicii Domnului.

52

Page 53: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Când m-am uitat, era o bucată identică cu cea de la altar, dar în capăt era Sfântul Gheorghe. În stânga şi în dreapta erau două rubine foarte frumoase.

Deodată a apărut părintele Ionuţ în negru şi-n faţa lui erau copii care-l conduceau. N-a trecut mult şi a plecat, dându-şi demisia, văzând că oamenii din parohie nu-l agreează. Era foarte sec cu ei şi chiar îi sfida, nu-i saluta, nu vorbea cu ei. Când îi spuneam să stea la discuţii cu ei, îmi răspundea că sunt „ţărani proşti”. Îi spuneam că indiferent dacă unii sunt mai puţin dotaţi intelectual, iar alţii mai luminaţi, noi trebuie să salutăm pe orice om, fiind „chip şi asemănarea Lui Dumnezeu”. Real salutăm pe Dumnezeu cu plecarea capului nostru, prin cuvintele „Doamne ajută” şi automat ne rugăm şi pentru noi, să ne miluiască.

Nu de puţine ori, nu ştim cum să facem să fim pe făgaşul cel bun. Noica spunea „eu caut viaţa, dar o pot căuta smintit”. Fug de chemarea adresată mie, nouă. Mă fac că nu văd, că nu-L aud, sau poate mă ruşinez de faptele mele. De tatăl pământesc îmi este ruşine, dar apoi înving îndiavolirea prin iubirea Lui faţă de mine.

Şi atunci, cum fug de Tatăl Ceresc şi nu vreau să înţeleg că „Dumnezeu prin energia cuvântului încearcă să contacteze pe om”?

Să fim atenţi, mai ales noi, preoţii, la ţinuta noastră morală şi materială, la glăsuirea noastră. Cuvintele te pot „incrimina”, cum zice Sfânta Scriptură „Din cuvintele tale vei fi judecată, slugă vicleană”.

Preotul atrage prin curăţenie spirituală, prin bunătate, prin ţinuta fizică impunătoare, dar nu sfidătoare. Un preot fără barbă, fără păr lung şi reverendă, este ca un soldat fără

53

Page 54: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

uniformă, fără armă, plecând la război, la revoluţia patimilor.

Un preot cu o rasă murdară, şifonată, o barbă neîngrijită, un păr soios, provoacă insuficienţă spirituală şi apare un stop spiritual, o moarte instantanee a sufletului nostru, astfel încât nu se va mai realiza alt contact.

Îţi repugnă orice care pare a fi un gunoier.E adevărat că şi oamenii sunt foarte dificili. Când am

ajuns în parohie, fiind crescut la oraş, la Timişoara, nu mergeam în grădină. Comentariile sunau cam aşa: „face pe nebunul, copil de oraş, ce caută la ţară?” Mie dintotdeauna mi-a plăcut să citesc, să scriu, nu eram obişnuit să sap. E adevărat că nu este o ruşine, dar nu aveam dexteritate în acest sens. Greşeala este şi a mitropolitului că a trimis la sat preoţi crescuţi în oraş pentru care adaptarea a fost foarte grea. Concepţia sătenilor nu corespundea cu a mea. Dar mai apoi „pentru toţi m-am făcut toate” şi m-am integrat foarte bine în acel mediu.

Tot aşa şi cu cel născut la ţară şi adus preot în oraş.Acum doi ani mi-a venit un preot pe postul doi, apoi

a fost împărţită parohia în două, împotriva voinţei creştinilor. Cel nou venit era de la ţară şi nu de puţine ori a fost văzut săpând sau lucrând cele gospodăreşti.

Au venit unii la mine şi mi-au zis: „Părinte, ce preot este acesta, de sapă în grădină? E ţăran? Ce diferenţă este atunci între noi? Cum să-l stimăm?”. Le-am răspuns că este foarte bine că sapă în grădina, este necesară şi această activitate şi că pricina nu este preotul, ci mintea lor cuprinsă de diavolul clevetirii. Şi astfel s-au potolit. Unii preoţi sunt intelectuali, citesc, se comportă frumos, dar este necesar

54

Page 55: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pentru ei să facă şi aceste exerciţii, sau poate e o relaxare, după cum la fel se roagă şi citesc mult.

Dumnezeu binecuvântează munca indiferent de natura ei. Şi Maica, ocrotitoarea şi binefăcătoarea noastră „şi pe cel cu râvnă îl ajută”.

Anul trecut am fost invitat să slujesc la hramul mănăstirii Fârdea, ca de altfel, de când această mănăstire a luat fiinţă. Ceva parcă mă reţinea să merg, deşi, de obicei era o mare bucurie duhovnicească. Parcă mă simţeam mai bine în parohia mea.

Dar Maica Domnului mi-a arătat în vis că eram acolo la slujire. Ea stătea chiar deasupra altarului, era foarte mare. Îmbrăcată în culorile albastru şi negru, simbolizând senin prin rugăciune, dar şi rău pentru ţară. Ea veghează, dar omul loveşte în om.

Nu a trecut decât o lună şi ţara a căzut într-o criză pecuniară fantastică. Maica Domnului însă ne ajută celor care credem încă şi-I adresăm rugăciuni.

Visul a continuat şi toţi erau plecaţi. Eu am mers către maşină. Deodată m-a întâmpinat Maica Domnului blândă, binecuvântându-mă.

Mulţumirile în cuvinte ar fi prea sărace.Faptele I-ar da satisfacţie, dacă o putem numi aşa.

Mai degrabă mulţumim ca şi Fiului Ei, căci, aşa cum spune Noica „Dumnezeu nu poate avea vrăjmaşi, nu este nici mărit de slava pe care I-o dăm noi, nici nu este micşorat de hula pe care I-o aducem noi”.

Nu pentru Domnul sau Maica Domnului, că ar fi Ei mai în plinătatea puterii divine, creăm o stare bună, ci pentru noi. Maica Domnului şi Iisus se bucură când ne

55

Page 56: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

aflăm pe calea în care diavolul devine o furtună fără a cuprinde pe cineva... devine laţ fără eficienţă, un izvor de rele, fără a bea cel credincios.

Am avut mai multe vise în care eram avertizat de relele ce vor veni asupra mea.

Am visat că deasupra capului meu era un baros care atârna de un fir de aţă, gata să mă zdrobească.

Apoi, că eram prins într-o plasă metalică.În altă noapte, că eram în mare război şi Tina, căţelul

meu se lupta cu lupii care voiau să mă sfâşie. În final m-a salvat.

În 4 aprilie 2008 am visat că priveam peste întreaga comună unde sunt preot paroh, totul era luminos şi foarte bine. Visul s-a repetat în acea noapte.

Ştiam că cei răi îmi vor capul, dar Dumnezeu nu le-a dat satisfacţie şi i-am învins prin iubire.

Nu este utopică biruinţa binelui asupra răului. Răul învinge doar pe cel slab în credinţă, pe „căldicei” sau pe „cei hrăniţi cu lapte”, care mâncând carne se asfixiază.

Încercările sunt foarte multe şi foarte mari, mai ales în aceste vremi din urmă, când lupta este directă. Foarte interesant, diavolul a adus comunismul prin evrei şi astfel a dat oamenilor o perioadă de adaptare a necredinţei, a indiferenţei crase într-o direcţie sau alta.

Nepăsarea ofertei divine sau demonice a creat o slăbănogire a firii umane înclinate spre credinţă.

Între credinţa capitalismului autentic, reaua credinţă a necredinţei de astăzi, de a nu crede în nimeni şi în nimic, diavolul a improvizat o pistă de spălare a sufletului şi pregătirea lui pentru „intoxicarea” cu Teos, care să

56

Page 57: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

determine în era actuală, a Europei unite, un război între cei rămaşi fideli Domnului şi cei care au acceptat orice, pe oricine, numai pe Dumnezeu Adevărat nu.

Se spunea de către unii teologi şi preoţi că minunile se dau necredincioşilor.

E foarte adevărat că izbucnirile care stupefiază, întâmplările ieşite din comun şi faptele care apleacă inima omului spre cele dumnezeieşti, pot întoarce pe cel în care Duhul este absurd şi-l pot aduce într-o prezenţă covârşitoare care face din luptător cu Hristos, un adevărat „atlet spiritual” în armata creştină.

Adevărat este că pentru cel cu credinţă tare, minunile nu sunt necesare. Acel om nu trebuie lucrat, căci el este şlefuit cu mare fineţe prin iubirea lui Hristos.

Celui tare şi mare în credinţă nu-i sunt necesare materializări ale iubirii Lui, acela nefiind ca un copil care-şi iubeşte tatăl numai când îi dă bani sau cadouri.

E tot aşa de real că fiecare avem un scop pe care-l urmărim. Chiar şi cei mai înfloritori şi înfocaţi ai isihiei şi ascezei au scop ultima mântuire.

Ei sunt mai greu încercaţi decât noi toţi şi drept urmare, Dumnezeu le acordă o favoare binecuvântată, încă de pe pământ ei ajungând să trăiască în duh. Corpul lor nu este oprelişte în a-L iubi pe El, nu mai sunt sclavi ai trupului, ci stăpâni care deja ajungând la un anumit nivel, luptă pentru tot sufletul urgisit, care este spre Dumnezeu.

Astăzi însă dezlegarea Satanei ne împresoară, ca să ne fure sufletele celor care Îl vedem doar pe Iisus Stăpânul nostru. Astăzi diavolul încearcă şi luptă lupta de pe urmă a

57

Page 58: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nebuniei de a-L învinge pe Hristos, deşi ştie că n-are sorţi de izbândă.

Drept urmare, a creat neliniştea, dezordinea, dorirea de mărire deşartă, umplerea cu tine, adică autosuficienţa sau autarhia, ruperea din Trupul şi Sângele Lui prin învrăjbire. Timpul pe care Dumnezeu l-a scurtat pentru a fi mântuiţi cei credincioşi, diavolul îl foloseşte pentru a nu lăsa timp liber omului, ci mereu să fie într-o alertă demonică, într-o luptă fără sens, lupta după înavuţire, oamenii fiind ahtiaţi după sunetul argintului, ajungând la ura de viaţă şi inocularea ideii că este fără de sens.

Astfel, fără a fi o acţiune a negaţiei, este o pierdere a firii şi a bunului suflet.

Vântul demonic, praful infirmării ideii de creaţie a Lui, s-a abătut peste toată suflarea şi atunci Dumnezeu a lăsat să existe minuni atât pentru cei credincioşi, cât şi pentru cei lipsiţi de credinţă, mai multe ori mai puţine, mai mari sau mai mici, după necesarul posibil de revenire a fiecăruia.

Cel necredincios poate să accepte, dar nu să meargă pe drumul cel bun, în timp ce „nebunul” după Hristos, se prosterne la picioarele Lui şi Îi dă sufletul şi trupul.

Şi atunci se împlineşte ceea ce găsim scris în Sfânta Scriptură: „bătrânii voştri vise vor avea şi tinerii voştri vedenii vor avea”, care nu trebuiesc ignorate.

Jannaras încadrează în câteva fraze evoluţia păgu-bitoare: lumea nu mai este cuvântul manifestare a unei energii creatoare şi personale, ci o „utilitate” obiectivă şi impersonală destinată exploatării şi satisfacerii nevoilor şi dorinţelor omului.

58

Page 59: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Să înţelegem că fără a face voia Lui, Îl pierdem şi ne lipsim de esenţa care ne propulsează în Rai.

Cei care ne aflăm în sfera de influenţă a Soarelui Hristos, spune Losski, avem „bunăstarea nesfârşită şi o nesfârşită bucurie în inimă”.

Şi atunci vom înţelege de ce şi pentru ce Dumnezeu dă şansă oricui, dar răsadul se prinde doar în pământul roditor, bine udat cu lacrimile pocăinţei şi a îndreptării şi astfel „celor ce vor crede le vom urma aceste semne: în numele Meu demonii vor izgoni, în limbi noi vor grăi. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma, pe bolnavi mâinile îşi vor pune şi se vor face sănătoşi”.

Durerea este că Biserica s-a instituţionalizat şi a uitat de „dreptate, adevăr şi judecată”.

Noi însă nu avem dreptul să judecăm decât starea noastră dezastruoasă şi să ne revenim îmbrăţişaţi cu Hristos, luaţi sub aripa Lui ocrotitoare „cum îşi adună cloşca puii sub aripă”.

De aceea să băgăm bine seama la glasul Lui care ne cheamă mereu, să Îl vedem mereu în faţa noastră, mergând cu noi, să-I pipăim rănile şi să le oblojim, pentru ca şi El să ne miluiască.

După cum am relatat mai sus, am primit vise că voi fi bolnav şi într-adevăr, vreme de 3 săptămâni am avut o tromboflebită pe tot piciorul. Este foarte periculoasă, aceşti trombi pot ajunge la un organ vital, dar Dumnezeu le rânduie. Şi prin rugăciune am primit sănătate. Apoi am fost bolnav de o otită groaznică şi cu fierea, deşi nu am nimic la fiere.

59

Page 60: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Trebuie să-I mulţumim pentru toate lui Dumnezeu, atât pentru neîmplinirile, cât şi pentru împlinirile noastre, pe care dorim să le avem fără a şti dacă sunt necesare.

De aceea, mulţi cu puţină credinţă merg la aşa zişi clarvăzători, sau la cei ce folosesc magia albă pentru a afla viitorul acţiunii lor, uitând că „Dumnezeu poate orice”.

El ştie care este cursul faptelor dinainte şi „ce este în destinul omului? Pedeapsa sau neadevenirea?”.

În viaţa mea am fost deseori nemulţumit şi ticălos şi fără putinţa de-a mulţumi Domnului pentru facerile de Bine.

Doream din tot sufletul să fac nu numai capele pe care le-am adus la existenţă, dar şi o biserică mare în centrul comunei.

Dumnezeu nu a rânduit să se întâmple aşa fie pentru că eu sunt al Lui şi spre a nu greşi, fie pentru că aş fi putut fura şi aş fi suportat ruşinea, fie că m-ar fi cuprins mândria.

Dumnezeu mi-a dat un vis în acest sens. Se făcea că eram pe terenul unde urma să fie construită biserica şi am îngenuncheat, rugându-L pe Dumnezeu să mă ajute să o fac. După ce-am adunat aproape toate materialele pentru construcţie, a venit alt preot care să o construiască.

În vis, lângă mine a apărut deodată străbunica mea Elena care mi-a zis „nu tu vei face aici biserica”.

Am fost profund îndurerat. Nu a trecut decât un an, am ajuns în 2009 şi altcineva mi-a preluat sarcina. Desigur, am ajutat în continuare şi voi ajuta, împreună cu prietenii mei, care au contribuit financiar, Fane G., Cristian O. Şi Ghiţă A.

Tot străbunica mea, baba Elena cum i se spunea, mi-a apărut de „ziua morţilor”, alergând spre mormântul mamei

60

Page 61: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mele. Am întrebat-o „unde mergi cu vaza cea albă în mână?” Mi-a răspuns: „La mama ta, de ziua morţilor, că poate tu nu ajungi şi ştii că se va supăra”.

Am fost foarte ocupat în acea zi şi abia noaptea am reuşit să merg la mormântul mamei mele.

Străbunica m-a iubit enorm şi m-a avertizat prin vis de mai multe ori asupra unor necazuri din viaţa mea.

Un mare mistic al Bisericii noastre, Noica, scria „moartea lucrează viaţă, prin Hristosul răstignit ajungi la Hristosul înviat”.

Desigur, lucrarea aceasta a unei stări prin care trecem toţi, personificată fiind, ne trece în veşnicia vie, dacă aici am aderat la mişcarea revoluţiei creştine, mereu în alertă. Unică şi fără tăgadă este transfigurarea şi strălucirea noului veşmânt al sufletului nostru.

De curând am văzut un film a cărui protagonişti erau trei tineri cu o descoperire în IT extraordinară. Au fost şantajaţi şi au rămas săraci. Actorul principal aleargă cu mica moştenire, un bolid foarte scump şi ajunge la malul mării unde doreşte să se sinucidă.

Aici vede un bărbat bine, care pescuia. Îl întreabă ce face. Acela a răspuns simplu:

- Pescuiesc.- De ce?- Pentru existenţă.- Prinzi mulţi peşti?- Cât îmi trebuie pentru mâncare.- De ce să nu prinzi mai mulţi şi-ţi iei o barcă prin

vânzarea lor?- Aşa este.

61

Page 62: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

- Dacă prinzi mai mulţi îţi poţi cumpăra o barcă mare, apoi o să ai venituri bune şi poţi să devii bogat, în timp.

- Aşa e. Dar după aceea, eu ce fac? Mă pierd pe mine şi mai ales pe Dumnezeu.De multe ori uităm că putem să ne pierdem pe noi şi

este cel mai grav. Spune Iisus: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Sufletul este cel ce dă viaţă.

De aceea astăzi sunt mulţi cu chef mare de viaţă şi oameni care la o vârstă, când ar putea fi fericirea altora, a lor şi mai ales a lui Dumnezeu, pleacă grăbiţi prin încheierea forţată a acestei vieţi, prin delimitarea unei perioade cu lungime divină, dar pe care o scurtează prin ei înşişi, prin disociere de Dumnezeu şi colaborarea posesivă demonică.

Aceşti ultimi dependenţi de drogul numit nepăsare de sine, de aproapele lui Dumnezeu, care duce la învârtoşări diavoleşti, care par plăcute, dar apoi creează imaginea unui pustiu de care nu ai loc şi trebuie necondiţionat să pleci spre aşa zisele împărtăşiri de bunătăţi în ceruri. În felul acesta, tu devii stăpân de tine, până la suveranitatea totală şi ignori pe Conducătorul, Conlucrătorul şi Guvernatorul tuturor „celor văzute şi nevăzute”, copleşit de mândria de a fi unicul Dumnezeu care reglează vieţi; ajuns la apogeu fără Dumnezeu, consideri că e momentul să-ţi pui capăt zilelor, zile date de Dumnezeu, spre a-I demonstra atotputernicia ta.

Zi de zi, victima diavolului se formează în acest sens negativ, prin:

îndepărtarea de cele ale lui Dumnezeu desconsiderarea slujbelor şi a rugăciunii

62

Page 63: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

blamarea Bisericii împlinirea dorinţelor prin puterea proprie subjugarea de patimi tot mai accentuată vederea celor rele ca bune sfidarea oricărei autorităţi facerea de rele care aduc bucurii în el insistenţa în a-L batjocori şi nega pe Dumnezeu evidenţierea lui faţă de ceilalţi iubirea totală de sine încrederea în măreţia lui şi ideea micimii tuturor

celor din jur şi subjugarea lor.Cu mult tact şi cu răbdare diavolul îi acceptă curtea

făcută, la început cu mici favoruri, apoi cu cât este mai îndârjit în lupta cu Dumnezeu, cu atât primeşte bonusuri tot mai consistente.

Şi când crede că a realizat totul, atunci „va fi mare căderea casei aceleia”.

Sunt oameni puternici care se pierd în timp, de aceea mulţi oameni sunt fără scrupule, parveniţi, fără minte şi cultură, oameni care ne conduc.

Dar sunt şi cei care fiind tineri şi foarte searbăzi, putrezi prin nelucrarea în ogorul Domnului şi izolarea prin rugina demonică, cad foarte repede şi se sinucid din prima tinereţe.

Aşa bunăoară se pierd şi mulţi tineri în accidente, în război, în altercaţii uneori fără suport.

63

Page 64: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Fosta mea soţie, Reli, a crescut băiatul oferindu-i de toate, afară de credinţă şi din acest motiv el a ajuns să mă blesteme, dar şi să fie blestemat de iubita părăsită.

Sfânta Scriptură spune: „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta. Şi cel ce-şi blestemă pe tatăl sau pe mama, cu moarte să moară”.

Lucian a avut o iubită în Anglia şi a părăsit-o. Aceasta era o negresă ce se ocupa cu practicile woodoo, ştiu asta din relatările Aureliei. Cu două zile înainte de accident el a părăsit-o şi ea i-a scris că-l blestemă să moară.

După moartea mamei mele, el mi-a cerut prin Reli apartamentul acesteia.

I-am spus că purtându-mi numele, îl va moşteni la moartea mea. El era în Kosovo atunci.

Atunci mi-a trimis un mesaj: „Să fii blestemat. Să mori. Nu meriţi să mai exişti. Mi-e ruşine că-ţi port numele”.

Avea apartamentul lui, dar îl dorea şi pe acesta, pentru a-l vinde şi a se distra cu iubita atât de cheltuitoare.

El îşi iubea mama foarte mult şi nu a fost aşa până a o cunoaşte pe negresă.

În seara când acel ucigaş-şofer a venit cu un Ferrari, cu o viteză nebună şi l-a omorât pe trotuar, eu făceam la acea oră slujba Sfântului Vasile cel Mare. Ori dacă ar fi fost credincios, ar fi fost protejat şi nu se prindea de el nici blestemul acelei fete, nici nu-l afecta slujba de iritare şi alungare a diavolului făcută de mine.

Era deosebit în munca lui şi drept urmare era trimis în toată lumea. Era un băiat excepţional, dotat fizic şi

64

Page 65: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

intelectual, până a ajuns sub influenţa malefică a acestei fete, cu doi ani în urmă.

Zice Arsenie Boca „Când diavolul s-a văzut bătut de Scriptură, a luat şi el Scriptura”.

Diavolul îl face pe om să creadă şi chiar îl convinge, că el, omul, are perfectă dreptate şi acţionează în numele dreptăţii, cum este foarte bine.

În noaptea de 18 spre 19 august s-a repetat ceea ce s-a întâmplat cu mama.

Dimineaţa la orele 5 a bătut aşa de tare în mobilă încât ştiam că este vorba de moarte în familie. Cum nu mai suntem decât tatăl meu şi eu, m-am gândit la unul dintre noi.

Seara a murit Lucian. La orele 0,30 Reli a venit să mă anunţe marea durere.

Din noaptea în care a trecut la cele veşnice, vreme de şapte zile Lucian m-a agresat groaznic. De fiecare dată venea sub forma unui tăvălug negru de noroi, dorea să mă învăluie şi să mă ia cu el. Reuşea să ajungă foarte aproape de mine, în faţa mea, dar o putere nevăzută îl oprea.

Dumnezeu mă păzea şi dorinţa sufletului său chinuit de ură nu a prins contur.

Nu va ajunge în Rai niciodată, din două motive: marea iubire numai pentru interesul lui şi apoi nu s-a împărtăşit niciodată.

Iisus, atunci când a fost întrebat care poruncă este mai mare în Lege, a spus „toate poruncile se cuprind într-una: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi”.

65

Page 66: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă în Vechiul Testament a guvernat legea Talionului „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi”, în Noul Testament legea iubirii este suverană, întinsă la maxim. Nu este finită, fără posibilitate de limitare sau oprire. Este Legea Mântuirii.

Fără iubire spune Iustin Pârvu că „omul va fi devenit duşman al omului”.

„Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat ca lumea să se mântuiască”.

Dumnezeu din iubire a făcut neamul omenesc şi din iubire şi-a jertfit Fiul, pentru că Dumnezeu este perfect şi nu se schimbă din hotărârile Lui. Putea absolvi lumea de păcatul strămoşesc, mai ales că Adam era în relaţie intimă de prietenie cu Dumnezeu, în Rai, dar El nu a călcat Legea, deşi o putea face. Spune Iisus „orice jertfă cu sare se va săra”. Jertfa lui Iisus a fost „puntea” peste prăpastia păcatului, care ne-a salvat.

Cât de greu este pentru un tată să-şi sacrifice fiul… Cât de greu a fost pentru Avraam să asculte porunca Domnului de a-şi aduce sacrificiu pe propriul fiu, pe Isaac… Cât de greu trebuie să-i fi fost lui Brâncoveanu să-l vadă pe ultimul şi cel mai mic fiu, Radu, care era speriat şi l-a încurajat spre a merge în pace la eşafod… şi atunci înţelegem cât a atârnat în balanţă sacrificiul suprem, durerea Dumnezeului şi a iubirii cu talerul dreptăţii şi a infailibilităţii.

Dar a hotărât pe loc şi a lăsat executarea supliciului şi a pedepsei capitale pentru un Inocent, Singurul capabil de mântuire, pentru speţa neamului omenesc învăluită de păcat.

66

Page 67: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

John Breck spune: „Cuvântul însuşi este prezent ca dăruitor şi dăruit”.

Chiar şi marele teolog Stăniloaie comenta „numai dăruindu-te total, ca jertfă altuia din libertate, intri în sanctuarul intimităţii sau al inimii Lui. Numai aşa îţi răspunde acela cu darul vieţii Lui plină de iubire”.

Şi atunci care e şi în ce constă fericirea? În a face rău într-o stare ce se confundă cu fericirea, dar de fapt este răul împlinit care vine apoi asupra ta? Sau înţelegerea misterului Schimbării la Faţă, când „Iisus fericirea” devine „statornic” în ei şi apoi în tot neamul omenesc, credincios? Această fericire apare ca o stare permanentă pentru cel care Îl cheamă şi-L primeşte pe Hristos. Hristos în fericire nu părăseşte pe omul care ţese mereu pânza giulgiului care a învelit mântuirea oferită tuturor celor care o doresc.

Şi astfel omul descarcă cumulul fericirii în semenul care o acceptă, cum spune Stăniloaie „e cea mai mare fericire a fi în comuniune desăvârşită cu oamenii... deşi fiecare îşi are coliba lui, adică rămâne neconfundat cu ceilalţi”.

Mai ales ca preot nu se poate să nu-ţi iubeşti creştinii şi să nu te identifici cu aceştia, să le înţelegi gândirea coborându-te în sfera acestora, gesturile care în numele dragostei trebuie corectate, răutăţile spălate cu iubirea ta, evlavia alimentată prin „mintea lui Hristos” pusă în noi şi noi în ei, sevrajul unui alcoolic sau drogat adus pe un punct de plutire prin răbdarea ta.

Eu personal nu fac doar rugăciuni când vine omul pentru o problemă, ci mă rog pentru aceia cu nevoinţă ori de câte ori am timp liber. Şi atunci, prin insistenţă, Dumnezeu

67

Page 68: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

dezleagă chiar şi legătura morţii celui puţin credincios şi acesta nu-şi mai ia viaţa, sau „învie” dintr-o boală cruntă.

Mi-a părut rău de Lucian şi m-am rugat pentru sufletul lui. Dar oricât, oricine şi oriunde s-ar face rugăciuni, nu-l mântuieşte. Îl ajută puţin să „respire libertatea Raiului”.

Într-o altă noapte l-am visat că era închis într-un sac de nailon şi se chinuia groaznic să respire. Vroia să iasă din sac, dar nu putea.

La privirea şi rugăciunea mea, s-a deschis puţin acel sac şi el, pentru câteva clipe, a respirat uşurel. Lângă el stătea mama lui îndurerată.

Iisus a spus „numai cel care mănâncă Trupul Meu şi bea sângele Meu are părtăşie cu Mine”.

68

Page 69: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

SUICIDUL

Ce se întâmplă cu sinucigaşii? Sfânta Scriptură zice „dacă cu lemnul verde ar fi aceasta, cu atât mai mult, cu cel bătrân”. Dacă cel tânăr care are, poate mai puţine păcate, este dus în iad, cum va fi cu cel cu zile îndelungate, petrecute pe pământ? Dacă te sinucizi tânăr, ai şanse să fi mântuit, deoarece puţinătatea păcatelor te poate propulsa în sfera mesianică? E greşit. Chiar dacă ai puţine păcate, chiar dacă ai multe păcate, luarea vieţii este păcatul care te azvârle în veşnicia nefiinţei, după un chin îndelungat.

Dacă te mărturiseşti unui preot de păcatele tale şi chiar de ceea ce doreşti să faci, nu înseamnă că eşti mântuit. Este doar o descărcare pe moment. Ba mai mult, şi dacă mergi la spovedanie şi te împărtăşeşti, fără vrednicie, nu înseamnă că ţi-ai câştigat nemurirea.

Un mare teolog spune „mărturisirea să nu fie redusă la paşaport care-ţi dă acces liber la împărtăşanie”. Din contră, te incriminează şi îţi aduce pieirea. Substanţa îngroşată a firii nu mai poate pătrunde în sufletul tău şi

69

Page 70: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

atunci diavolul se târăşte pe sub uşa minţii tale şi cuprinde sufletul.

Ascunzându-te de Dumnezeu sau desconsiderându-L, mergând până la desconsiderarea omniprezenţei divine, omul ascultă îndemnul şi şoapta diavolului care îl determină prin mândria „de a fi ca Dumnezeu” să considere că poate face o faptă deloc lăudabilă, chiar condamnabilă, fără a da socoteală nimănui.

Alţii consideră că te poţi ascunde de autoritatea umană şi chiar de cea divină, pe care o limitează şi din Dumnezeu fac un Demiurg care creează lumea, după care îşi vede de drum.

Dumnezeu nu mai bagă lumea în seamă şi deci, nu se va interesa de o crimă, ori alta. Îşi vede liniştit de zeitatea Sa şi ignoră creaţia totalmente.

Sau în alt caz fericit, Demiurgul nu le vede chiar pe toate şi poţi eluda legea. Te poţi ascunde, căci într-o văgăună nu poate ochiul să pătrundă, într-un castel îi este prea greu să penetreze grosimea zidurilor şi să vadă pe cel care se crede atoateştiutor.

Şi Cain a crezut când a comis crima că nu a fost niciun martor, iar la întrebarea Domnului: „Unde este fratele tău?” s-a arătat ofensat şi supărat. A insinuat supărarea, pentru a nu fi acuzat, doar, doar îi abate Domnului orice gândire rea cu privire la fratricid.

Şi a zis răutăcios, cu glas ridicat: „Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Era clar pentru el că L-a învins pe Dumnezeu. Dacă Acesta ar fi ştiut, nu îl întreba, cum a gândit şi primitorul de oaspeţi Simon: „Dacă ar fi acesta prooroc, ar fi ştiut că femeia aceasta este păcătoasă”.

70

Page 71: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iisus i-a arătat impotenţa gândirii împăienjenite de diavol, explicându-i printr-o pildă în timp ce Dumnezeu îi va zice direct lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine”. În orice este viaţă şi mai ales în sânge. Şi Dumnezeu cunoaşte şi aude glasul acestora care reclamă nedreptatea. Nu că nu ar ştii ca un Dumnezeu orice, dar prin aceasta se arată că Dumnezeu a pus legea naturală, veşnic morală, care este în lume şi orice neadevăr este descoperit mai devreme sau mai târziu, prin conştiinţa făptaşului, dacă este cât de cât cu această stare afectivă, sau în lipsa acesteia, prin mărturiile exterioare, prin indicii care duc la acea omucidere.

Aceleaşi lucruri se întâmplă si cu sinucigaşul. Cauza este aceeaşi, efectul la fel - luarea vieţii, cu deosebire în primul caz altuia, şi-n al doilea, renunţarea fortuită la zilele oferite de Dumnezeu.

În primul caz, subiectul este foarte puternic, plin de mândrie, iar în al doilea caz, este apatic, fără a rezista în faţa fiinţei demonice.

În ambele cazuri este lipsirea totală de iubirea Lui şi harul lui Dumnezeu. Vântul alungă gândul cel bun şi despuiază pe om de hainele Harului. Şi atunci, „suflarea de viaţă” părăseşte pe om şi Duhul Sfânt devine străin acelui suflet, care începe mortificarea şi ajunge la mortalitate.

Omul descumpănit de viaţă, sau care nu înţelege rostul vieţii, consideră că nu are nici un scop şi e mai bine să se sinucidă.

Atâţia cuprinşi de acea „lacebonită”, adică „la ce bun?” cum spunea părintele Amedeé, nu văd o ieşire dintr-o situaţie sau alta, nu găsesc un sprijin spre realizare

71

Page 72: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

împlinindu-se prin autarhie sau prin atingerea scopului pentru care au luptat o parte mare a vieţii, nu mai văd alte scopuri şi altceva de făcut pe pământ. Uită că cerurile nu primesc sinucigaşi şi speră degeaba în bunătatea excesivă a lui Dumnezeu, considerând că mila va acţiona şi o să primească îngăduinţa locuirii cu Hristos.

Dacă pe pământ mult ne sunt admise pentru îndreptare şi pentru saturaţia noastră de aceste afecte, apoi în ceruri nu există putinţă de căinţă şi de sinergism soteriologic.

Îmbutelierea sufletului cu otravă demonică atrage pieirea veşnică.

Mulţi tineri o încearcă şi din teribilism, pentru a se lăuda apoi, sau pentru a-i pomeni colegii după deces, cât au fost de grozavi şi de curajoşi. Dar plin de curaj este cel care stă în faţa vieţii şi se pune de-a curmezişul înaintea puterilor întunecate.

Sunt adolescenţi care dintr-o supărare sau dintr-o răzbunare pe părinţi îşi iau viaţa. Nu se gândesc că reîntoarcerea este o imposibilitate pentru oricine.

Trăirea vieţii fără sens umple paharul plictisului şi al inoculării ideii de nefolositor, de nefolosinţă şi netrebuinţă în acel mediu şi atunci, sub influenţa drăcească, se ascund în pământul reavăn mai folositor decât acea persoană.

Nu mai vorbesc de acele secte care propovăduiesc reîncarnarea sau necesitatea stringentă de sinucidere, pentru o înviere pe pământ, culmea, cu Hristos. Te sinucizi spre a învia, să-L găseşti cât de repede pe Hristos? Este greşit!

Apoi acele stupefiante care aduc omul în pragul disperării sau tulburării, când instinctul primar năpădeşte şi

72

Page 73: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

drogatul vede în sinucidere fericirea supremă, nu mai ştie ce face şi ajunge la imagini total diferite de realitatea care cuprinzându-l, îl determină să o sfârşească cu viaţa aceasta. Îşi ucide trupul şi îşi alungă sufletul care oricum pierde mântuirea în felul acesta.

Beţia şi orice exces duce la nebunia sinuciderii, uneori lentă, prin cedarea trupului. Intenţionat ştiind că-i provoacă răul şi-i aduce moartea, acestea persistă în a provoca sfârşitul trupului. Sau această formă de încurajare demonică îl ajută malefic şi procedează cum treaz nu ar avea curajul să o facă.

Nu mai vorbesc de eutanasie, care este o substituţie de Creator, agresivă, care implică două sau multe persoane. Păcatul este şi-n cele expuse mai sus şi mai ales în această formă în care, conştient fiind, o doreşti pentru că ai anumite dureri sau o boală incurabilă. Nu ai tăria să înfrunţi durerea sau nebunia ce te paşte şi atunci renunţi la Rai pentru puţina durere ce ai avea pe pământ.

Persoana eutanasiată şi cel care eutanasiază sunt oameni fără credinţă, oameni vânduţi satanei, lipsiţi de tăria de-a primi şi cele rele ale vieţii.

Nu înţeleg că Dumnezeu care toată viaţa i-a lăsat să se lăfăiască în rodiri pecuniare, acum prin suferinţa administrată de diavol le oferă şi conferă mântuirea, dacă o poartă cu demnitate.

Eu în orice suferinţă apelez la Hristos, chiar şi când am avut cangrena la picior şi aveam dureri incredibil de mari, foarte greu de suportat, încât nicio noapte nu puteam să dorm, vreme de aproape trei ani. Îl strigam pe Hristos, medicamentul dătător de viaţă. Îl priveam în faţă, crucificat,

73

Page 74: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

plin de sânge, transpirat, cu dureri de nedescris şi mă linişteam, suportând totul.

Părintele Nicolae Morar scria „în toate făpturile poate fi sesizată energia viitoare şi dătătoare de fiinţă a divinităţii, la unele se distinge şi energia dătătoare de viaţă, iar la altele, necuprinse de înţelepciune”.

Desigur, Dumnezeu „voieşte ca tot omul să fie viu”, adică prin voinţa sa, oricine poate să se mântuiască. Totul este să-L accepţi, să-L iubeşti, să trăieşti prin El şi atunci „dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotrivă?” Desigur că nimeni şi nimic nu poate ajunge la înţelepciunea divină decât prin divinitate şi împreună lucrare la creaţie şi recreaţie.

Înţelepciunea este foarte importantă în mântuire. Solomon nu L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea nici glorie, nici bucurie, ci pur şi simplu înţelepciune.

„Înţelepciunea este la Dumnezeu de dinainte de veci, ca principiu creator în raport cu lumea”, spune Părintele Bulgakov.

Înţelepciunea te ajută să ai discernământ în atâtea situaţii din viaţa ta.

Dacă această simţire a prezenţei lui Dumnezeu nu o materializezi prin gândire care, bine folosită, binecuvântată, aduce înţelepciune, atunci rişti să te pierzi în stări de nehotărâre, să fugi între două lumi, ceea ce duce la extirparea lobilor unde este pusă înţelepciunea.

Şi astfel, spune Jannaras „lumea nu mai este cuvântul manifestare a unei Energii creatoare şi personale, ci o utilitate obiectivă şi impersonală, destinată exploatării nevoilor şi dorinţelor omului”.

74

Page 75: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Fără mintea injectată cu înţelepciunea divină, omul devine robul păcatului, sclavul muncii, al unei porniri instinctuale de preamărire personală şi atingere a unor scopuri care lasă mult prea mult de dorit şi distrug flora care menţine stomacul pentru a nu cangrena.

Timpul nostru este presat şi închistat în stările conflictuale ale muncii noastre care prin purtarea de grijă a diavolului nu se mai sfârşeşte. Goana noastră este sterilă şi se vede în această cumplită recesiune, numită de alţii criză. Exact cum a definit-o nicicare. Dar lipsa înţelepciunii şi a înţelegerii vieţii cu valorile ei duce la sfidarea acestora prin neglijare continuă.

Prin înţelepciune, vom iubi din nou suflarea divină din pomi, din flori, din tot ceea ce ne înconjoară şi prin ea vom reuşi să ştim ce vise sunt ispitiri şi care vise ne sunt trimise de Dumnezeu pentru avertizare, pentru prevenirea unui rău foarte mare. Prin înţelegere şi credibilitatea acordată, vom reuşi să trecem cu bine un rău ce vine asupra noastră.

Marele Cleopa spune „În legătură cu visele, vedeniile şi descoperirile, Vechiul Testament şi Noul Testament ne dau o mulţime de mărturii din care se vede că mulţi oameni aleşi şi sfinţi ai lui Dumnezeu au avut vise, vedenii şi descoperiri dumnezeieşti”.

Vreau să amintesc de un coleg şi bun prieten, părintele Busuioc, care din cauza necazurilor a făcut cu maşina o depăşire care i-a fost fatală.

Din faţă venea o maşină mare, care văzându-l, a intrat în şanţ. Probabil şi el a văzut-o în acel moment, dar n-a sesizat că şi cel care venea din faţă va trage în afara

75

Page 76: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

carosabilului, spre a evita coliziunea. Acel şofer a scos maşina afară din carosabil, iar părintele a făcut acelaşi lucru.

Avea mari probleme şi ca urmare a acestora, era mereu grăbit şi copleşit de gânduri.

Seara am aflat de trecerea acestuia în Fiinţă, Fiinţa spre care tindem fiecare. Noaptea am visat că alerga între două dealuri şi supărarea îi era foarte mare. M-am trezit şi visul a continuat. Era mai senin, dar foarte îngrijorat pentru fetiţa sa şi mama acesteia.

Nu vreau să judec pe nimeni, mai ales un prieten, dar spune Sfânta Scriptură „plata păcatului este moartea”.

Zbaterea lui era zbuciumul între cele două lumi. Părerea de rău pentru acesta şi dorinţa foarte rară a celor plecaţi de a se reîntoarce.

Desigur, nefiind o stare cataleptică, o moarte aparentă, reîntoarcerea este imposibilă. Doar unul singur s-a întors din moarte, fiindcă a biruit-o şi s-a transfigurat şi Acela este Salvatorul Lumii.

Părintele Busuioc o iubea enorm pe Diana şi pe fetiţă şi din acest motiv ar fi renunţat la pacea şi fericirea hristică pentru o revenire la lumea aceasta.

Peste încă două zile am visat că erau la Julius Mall. Stătea la masă cu Diana şi era îngrozitor de trist. Ea s-a clătinat şi era să cadă. M-a rugat să am grijă de Diana. Aceasta a fost distrusă. M-a rugat să-i cunun, ceea ce era imposibil. Foarte greu am făcut-o să înţeleagă că este imposibil a te cununa cu cel care nu mai este decât un trup inert şi rece.

Deşi am încercat să-i fac mai multe slujbe, în final a mers la spital, neavând suficientă credinţă şi înţelegere a

76

Page 77: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfintei Scripturi, a realităţii vii din teologie. Foarte multe persoane nu au credinţă în Înviere şi în viaţa de veci şi nu vor să priceapă ce este mai important, cum zice Iisus: „să rămân cu voi, sau să merg la Tatăl?”

Mă întreabă mulţi cum este dreptate în faţa divinităţii, când omul bun moare tânăr, iar unul rău poate depăşii existenţa normală? De ce, Dumnezeu care dă zile, unuia i-a dat o mulţime, iar altuia poate prea puţine pentru idealul pe care îl are?

Dumnezeu în atotştiinţa Sa ştie că şi un om bun, la un moment dat, poate să cadă de la credinţă şi pentru a-l salva, îi scurtează acel apendice de zile, cum spune Iisus: „dar pentru cei aleşi ai Săi, Dumnezeu va scurta acele zile”.

Este cât se poate de clară motivaţia care unora le este străină sau nu vor să o accepte.

După cinci zile de la adormirea colegului meu întru Domnul, am avut un vis. Sau era aievea? Stăteam pe fotoliu şi deodată îl văd pe părintele Ionel adormit, stând pe o parte, liniştit, pe mormânt. Apoi deodată am văzut o lumină puternică, triunghiulară, deasupra mormântului.

Peste vreo oră m-am culcat şi am visat că era îmbrăcat în rasă călugărească. După care a apărut o lumină şi el era îmbrăcat civil, în haine gri şi într-o zbatere înnebunitoare. Mi-a zis: „O să fac o gaură, o să fentez, ies de aici şi merg la Diana”. L-am rugat să se liniştească, să nu se pună împotriva lui Dumnezeu, pentru a nu ajunge „luptător contra lui Dumnezeu”.

Am înţeles cât am putut iubirea lui fantastică. Poate ar fi fost mai bine să se călugărească, ori să fie un bun creştin ca laic, căci preoţia impune o oarecare ţinută care nu

77

Page 78: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

e bine să lase de dorit. Primim extrem de mult şi la fel trebuie să dăm.

Dar să ne uităm fiecare la păcatele noastre, să penetrăm interiorul propriu şi să ne criticăm pe noi, care suntem de multe ori nevrednici pentru această grandioasă vrednicie oferită de Cel de Sus.

De aceea să vedem mereu pe Dumnezeu, pentru a ne corecta păcatele noastre, căci spune Hieroteos Vlachos „omul ajunge la vederea Luminii cele necreate prin dumnezeire. Omul vede lumina necreată prin simţiri mintale lăuntrice, ce a fost deja curăţită”.

Este o certitudine că diavolul nu află sălaş plin de Dumnezeu. Nu-l poate cuceri, ci-l ocoleşte, chiar dacă uneori, când omul ajunge în păcat, poate fi asaltat de diavol. Lumina lui Hristos din cer îndumnezeieşte pe om, îl alungă pe diavol. Pasivitatea sau necunoaşterea nu are scuză. Diavolul nu scapă nici un membru fără căpătâi, adică fără Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu îşi face timp şi se aşează cu putere pe acel om gârbovit de păcate ori de rea dorire. Numai că omul nu-şi face timp pentru rugăciuni, crezând că este ca şi Dumnezeu, atemporal, că este veşnic şi fără de moarte.

În romanul „Ispita diavolului” publicat acum doi ani, în partea a treia, vorbesc despre cazul de exorcizare de la Tanacu a părintelui Corogea.

La acea exorcizare, fata a decedat nefiresc. La asemenea slujbă, oricâtă frământare este şi oricâte palpitaţii provocate inimii de către diavol, nu se ajunge la deces. De fapt, palpitaţiile sunt deasupra inimii şi diavolul este cel care le provoacă pentru a-l speria pe cel posedat. De

78

Page 79: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

asemenea, şi preotului care face exorcizarea, pentru a-l determina să renunţe la luptă, îi dă aceleaşi palpitaţii.

Chiar dacă ar fi legiuni de demoni, cel posedat nu moare, ci din contră, după această alungare de cel rău, omul revine la starea normală, la cel dinainte de intrarea diavolului în el.

Dar greşeala acestui preot a fost acea stare de mândrie deşartă, căpătată în urma unor vindecări în rândul populaţiei. Fie credea că el are puterea de a face minuni, fie că se considera alesul Domnului să facă aceste vindecări, prin despătimirea pe care credea că i-o conferă călugăria.

Păcat de moarte. Apoi practica nefirească, inventată de părintele, de răstignire a acelei fete pe cruce, ca şi pe Iisus, vreme de trei zile.

Nu văd în acest gest decât o cursă demonică, ce a dus în final la spânzurarea fetei, din dorinţa de eliberare din frânghia de la gât.

Înfometarea şi însetarea fetei slăbite în cele trei zile au fost factori determinanţi în această moarte. Părintele a avut cele mai bune intenţii, dar metoda inventată de el a fost complet viciată de mândria lui.

Dacă încerca să fugă cât era slujba, o puteau ţine cele patru măicuţe, prin puterile duhovniceşti.

Dumnezeu oricum este mai tare şi nu este necesară eugenia care constă în îmbunătăţirea genetică a speciei umane, cum ne spune John Breck cu privire la specialiştii în bioetică.

Un exemplu negativ este apariţia cărţii demonice „Codul Da Vinci”, căreia i s-au alocat fonduri atee uriaşe pentru propagandă şi vânzarea artificială.

79

Page 80: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Fie sunt secte care Îl consideră pe Iisus un om cu toate păcatele, afirmaţie dusă la extreme, fie necinstind pe Fecioara Maria care, spun ei, ar fi avut relaţii intime după naşterea Lui, cert este că se doreşte din răsputeri distrugerea Bisericii Lui Iisus. Este mai mult decât evidentă această luptă acerbă, acel instinct de pedofilie, de a coopta noile generaţii la internetul apocaliptic, prin care să se distrugă credinţa. Dar poporul lui Dumnezeu va trăi mereu.

Un mare reporter de la Washington Post şi Wall Street Journal, Michael Drosnin a scris o carte extraordinară „Codul Bibliei”, în care ne arată desfăşurarea istoriei pământene. El spune „fiecare om de ştiinţă, fiecare matematician, fizician, care înţelege codul, e de acord că nici cele mai rapide supercalculatoare, nici toate craygurile din centrul operaţional al Pentagonului, nici toate sistemele foarte performante de pe pământ, lucrând împreună, nu ar fi putut să codifice Biblia aşa cum a fost codificată cu trei mii de ani în urmă.

Este un lucru cert că aici aflăm Cuvântul lui Dumnezeu cu înţelepciune divină, care a lăsat şi această mare minune a codificării, deoarece ştia că vor veni zilele necredinţei.

Aceasta, pentru reîntoarcerea celor păgâni şi menţinerea credinţei în cei binecredincioşi.

Moise n-a fost un extraterestru. A fost doar omul lui Dumnezeu, pentru transmiterea mesajelor divine. Iar când a păcătuit, i s-a luat dreptul de a mai intra în Ţara Sfântă. A văzut-o doar de pe muntele pe care urcându-se, probabil a fost ridicat cu trupul la cer.

80

Page 81: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

O.Z.N.-ul este o invenţie demonică pentru a infirma realitatea Sfintei Scripturi. Cărui credincios cu adevărat i-au apărut aceste creaturi? Cine se roagă şi se împărtăşeşte nu are vedenii demonice.

Căci „dumnezeiasca Euharistie are şi o semnificaţie cosmică. Transformă nu numai omul, ci şi dimensiunile universului. Spaţiul Euharistiei este spaţiul Împărăţiei, este patria reală a creştinilor”, ne spune Panayotis Nellas.

Dumnezeu descoperă „celor aleşi” împărăţia noastră cu Hristos prin Sfânta împărtăşanie. Să nu avem iluzii optice eronate şi nici căderi în curse drăceşti cumplite care să ne sfâşie şi să ne azvârle în alte dimensiuni decât în cele extinse în marea împărtăşanie trupurilor hristice.

Diavolul nu poate intra decât acolo unde este păcat. Omul care aeriseşte fiinţa îndepărtează microbii adunaţi în casa murdară. Deschide geamul prin care primeşte pe Hristos şi prospeţimea se instalează prin suflarea divină.

Chiar dacă diavolul vine în casa ta şi te încearcă, indiferent de forma luată, nu poate pătrunde în locuinţa trupului tău, în inima, mintea şi sufletul tău plin de virtutea, duhul şi suflarea divină.

Câţi pustnici n-au fost ispitiţi de diavolii care luau chip de tineri, foarte plăcuţi la vedere? Dar mintea lor plină de har ştie să verifice veridicitatea spuselor şi autenticitatea trupului şi prin puterea rugăciunii îi dizolvă de-a dreptul. Aceştia pierdeau trupul luat şi fugeau direct în iad spre pedepsire.

Am un prieten, profesor universitar doctor Ioan Băcean, care într-o noapte, fiind plecat la mare depărtare, i-a spus soţiei că merge cu maşina cu o prietenă comună,

81

Page 82: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Luci, la casa acesteia şi că ar vorbi cu ea, care este pe scaunul din dreapta.

Soţia i-a zis că această Luci e moartă şi ar fi doar o fantomă rea, deoarece ei erau certaţi cu doamna respectivă. L-a avertizat să nu meargă. Pentru câteva momente Nelu şi-a revenit. Apoi a spus că a venit lângă el o altă cunoştinţă cu care era în relaţii foarte proaste, care îi spune unde să meargă, dar el nu ştie unde-l duce cu o viteză foarte mare.

Soţia m-a sunat disperată. I-am făcut slujba Sfântului Vasile. În timpul slujbei mă împresura ceva rău, m-a luat un frig cumplit şi mi s-a făcut pielea de găină. Am început să plutesc. Mi-am adunat toate puterile şi am strâns crucea foarte tare, parcă mi-era frică să nu mi-o fure cineva. Apoi mi-am revenit.

Deşi totul era închis, uşa de la baie s-a mişcat de trei ori cu putere.

Acea apariţie fantomatică l-a părăsit pe Nelu şi a venit la mine. Dar nu avea puteri peste slujba Sfântului Vasile şi a dispărut.

Nu a trecut mult şi m-a sunat soţia prietenului meu, căreia i-am spus că acesta va fi bine curând. După câteva momente, mi-a confirmat. El a sunat-o şi i-a spus că nu ştia ce s-a întâmplat cu el şi unde este. De abia s-a dezmeticit. Era în faţa casei acelei Luci.

După un timp după ce a ajuns acasă la Timişoara, în noaptea aceea la ora două, a plecat din nou. Soţia l-a auzit când a pornit maşina. Apoi, peste o oră, a sunat-o. Era la morgă. Nu ştia cum a ajuns şi ce făcea acolo, nu ştia nici cum a intrat. Îşi amintea că acea persoană care i-a apărut în maşină, a venit la el şi i-a zis să-l urmeze. Şi de data

82

Page 83: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

aceasta, când m-a sunat soţia lui, i-am făcut slujba Sfântului Vasile şi imediat el a sunat-o să-i spună ce a păţit.

Dacă omul s-ar ruga mereu, dimineaţa, ziua, seara şi ori de câte ori prinde ocazia, iar ocazia aceasta este când doreşti, atunci duhurile rele nu l-ar duce pe om aiurea pentru a-l pierde ori a-l batjocori.

Nelu, prin rugăciunile lui, ale soţiei lui şi ale mele, prin actele lui de caritate, care nu sunt puţine, nu a păţit nimic rău, dar ar fi putut să aibă mari probleme, putea chiar să moară sau să fie accidentat, să intre în morgă şi văzând cadavrele, să facă un şoc.

Ne amintim din Sfânta Scriptură că la Iisus, un tată îndurerat şi-a adus fiul plin de demoni. Ucenicii nu au putut să-l vindece, căci încă Duhul Sfânt nu s-a coborât peste ei şi nici nu aveau destulă credinţă, post şi rugăciune.

Când a venit Iisus, tatăl a zis: „Duhul îl aruncă în apă, în foc ca să-l piardă, ci de poţi face ceva, vindecă”. Şi Iisus a zis: „Celui ce crede, se va da vindecare”.

Din lipsă de credinţă, foarte mulţi se sinucid astăzi. Cum spune Părintele Galeriu „Mândria inversează sensul existenţei, sensul gravităţii. Taina oricărei existenţe e o dublă mişcare în jurul axului propriu de rotaţie şi în jurul altei existenţe de care depinde… de revoluţie”.

Am avut un caz în care un tânăr a venit la mine mai mult mort decât viu. Era între două lumi datorită mândriei, gândind că nu este necesar să se roage Domnului. Sau era altceva?

Părintele Galeriu ne arată clar că atunci când firescul devine nefiresc, totul se schimbă în viaţa omului. Bunătatea primită la naştere se sălbăticeşte şi nimiceşte relaţia cu

83

Page 84: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu, iar omul se crede unicul necesar, fără a fi nevoie de ceva din exterior superior lui care să-l ghideze şi să-l învelească în protecţia sa.

R. era un băiat foarte cumsecade, liniştit, doar că trăia fără cununie cu o fată. Erau împreună de cinci ani.

I-am lămurit să-i cunun. După cununie a venit diavolul să le demonstreze că a fost o greşeală punerea pirostriilor şi că nu era nici un păcat concubinajul.

Concupiscenţa la care te împinge cel rău, în timp îţi devine dăunătoare.

L-am întrebat ce s-a întâmplat. În loc să fie fericit cu iubirea vieţii lui, era la un pas de moarte.

Mi-a spus că totul fusese perfect până la cununie. Dar după cununie, nu mai este bărbat, a devenit impotent.

I-am spus că e doar o încercare demonică şi l-am pus să îmi povestească viaţa lui. În urmă cu cinci ani, a fost căsătorit. Nu s-a înţeles cu fosta soţie şi au divorţat. El dorea o familie închegată, ea era mai flu-flu.

De când fosta soţie a auzit că s-a cununat cu altă femeie, îl sună mereu şi-l ameninţă în fel şi chip.

Era clar că este vorba de o inhibiţie puternică inoculată prin vrăji. I-am făcut slujbe de sănătate şi de dezlegare. Era puţin mai bine, dar lăsa de dorit. Într-o noapte, am visat că eram în colţul blocului lui. Pe drum venea un cortegiu de înmormântare. Când s-a apropiat, am constatat că erau nişte copii negri ca tăciunele. Erau diavolii care îmi spuneau că au venit să-l ia pe R., mort. Atunci i-am alungat.

A doua zi i-am făcut slujba Sfântului Vasile şi i-a fost foarte rău. S-a însănătoşit numai parţial. Cum era aproape

84

Page 85: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Revelionul, am decis să-i fac slujba Sfântului Vasile în acea noapte după ora 12, de ziua Sfântului Vasile.

Din acea zi, R. nu a mai avut nici o problemă şi cei doi tineri sunt foarte, foarte fericiţi.

Fosta lui soţie spera ca într-o zi să-l recucerească, iar dacă nu, să-l vadă nenorocit. Dar acesta fiind un om bun, Dumnezeu i-a dat doar cele bune şi l-a trecut cu bine de această încercare, din moment ce R. a apelat la El prin Biserică.

Respectiva i-a făcut vrăji şi blesteme, chiar din cele cu magie neagră, spre a deceda în cazul că nu revine la ea.

Din noaptea Sfântului Vasile însă, vrăjile şi blestemele nu au mai avut nicio putere asupra lui. După cum spune Părintele Galeriu „pare totuşi că răul începe a se istovi, puterile lui se epuizează”. „Inimile de piatră” încep a deveni „inimi de carne”.

După multe, foarte multe încercări, omul lui Dumnezeu, alesul Său, biruieşte răul, care oricum nu este o entitate în sine.

Problema este să avem răbdare. Să ne smerim, să fim lucrătorii cei buni şi atunci răul rămâne inofensiv, o suflare rea care nu poate intra în cămara ta la fel ca aerul condiţionat, Duhul Sfânt dat de Dumnezeu pentru a fi aerisiţi şi a primi suflare, aerul cel bun dătător de viaţă.

Aerul cel infestat de patimi, de beţii, de ţigări, de tot ceea ce deschide larg porţile pentru rău, sălăşluieşte în multe inimi care se transformă în inimi glaciale, inimi împietrite, motivând patimile prin starea precară în care se află prin netrebnicie.

85

Page 86: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Şi aceste persoane dau naştere unor copii cu posesii, cu boli, cu inactivităţi harice, lăsând „templul” în paragină. Se instalează acea degringoladă care aduce boală şi apoi moarte. Copiii nu au vină de amprenta moştenită de la părinţi, dar suportă nişte stări nemeritate, adică nu au nicio vină personală pentru anumite deficienţe fizice sau spirituale.

„Părinţii mănâncă aguride şi copiilor li se acresc gurile”. Blestemul poate să fie făcut de:

- părinţi prin faptele lor;

- de alte persoane profane;

- de către vrăjitori cu ajutorul magiei negre;

- de relele făcute altor oameni nevinovaţi, iar acestea se întorc ca un bumerang, lovind în copiii care au aceleaşi origini;

- blesteme ce vin din locurile pe care stăm, care sunt blestemate şi nu facem sfinţire la început şi sfeştanie când intrăm acolo.

Aşa bunăoară a venit la mine un tânăr Iliuţă cu sora lui. Mi-a spus că nu aude bine şi are foarte multe necazuri. Nu poate să se însoare, să îşi ia un servici şi altele.

I-am făcut o slujbă de sănătate şi de vrăji a Sfântului Ciprian şi am văzut că îi este foarte rău. Medicaţia era prea subţire. Atunci i-am vorbit despre slujba Sfântului Vasile de la 1 ianuarie, noaptea.

M-a ascultat atent şi a venit. Atunci şi la încă două slujbe i-a fost îngrozitor de rău. Noaptea nu am înţeles ce

86

Page 87: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spunea, vorbea foarte repede. Se zbătea şi a leşinat. Dar a doua oară, fiind cu un încă un preot, am fost atent şi vorbea ebraica, greaca, impecabil. Desigur era diavolul din el, căci el nu avea decât 8 clase.

Păcatele părinţilor se răsfrângeau asupra lui.Acum e bine şi are în perspectivă o cununie şi un

serviciu.Exorcismele nu trebuie făcute decât în anumite

condiţii, altfel, la fel ca o plantă pusă multă vreme în apă putrezeşte, sau fără lumină, moare.

Numai preotul poate decide dacă sunt necesare slujbele Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, sau sunt suficiente slujbele Sfântului Vasile, sau nu este cazul. Aceste slujbe se fac:† La oamenii agresaţi de diavol, aflaţi în pragul nebuniei. Făcute la timp, diavolul pleacă şi nu are posibilitatea de a răni trupul, mintea şi sufletul.† Dacă nu sunt făcute la timpul oportun, din neglijenţa familiei, din neştiinţă, din ignoranţa preotului, omul poate înnebuni, poate să se sinucidă, să se îmbolnăvească galopant şi să moară.† În cazul unei posesii demonice instantanee, nu ai cum să faci o pregătire prealabilă şi atunci o săvârşeşti, fiindcă Domnul ştie şi vede şi preotul nu va păţi nimic rău, iar cel posedat începe să se vindece. În general se fac trei slujbe, dar pot fi şapte sau nouă, după gradul demonizării şi după credinţa celor în cauză şi mai ales a preotului.

Preotul nevrednic păţeşte ca acei fraţi hăituiţi de diavol, care le-a zis: „Pe Iisus Îl ştim, pe Pavel îl cunoaştem, dar voi cine sunteţi?”

87

Page 88: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

† Se fac la cei cu boli foarte grave, cum sunt epilepsia, Sida, cancer inoperabil, deoarece acestea sunt urmările posesiei demonice, a locuirii diavolului în om o vreme şi îmbolnăvirea acestuia.

Iisus a vindecat pe cel cu multe legiuni adus de tatăl său, care a zis: „Doamne ajută necredinţei mele”.† Se fac şi la cei cu tendinţe de sinucidere sau criminali în serie, care au această plăcere, prin diavolul care de la început a fost „ucigător de om”.† Se săvârşesc când ştie preotul despre ce este vorba, cu mult post înainte şi rugăciune, cel puţin trei zile, sau o săptămână. Postul trebuie să fie o abţinere de la toate cele rele, nu de formă şi o continuă rugăciune. Dacă nu poate cel posedat, fiind în chinuri, posteşte familia. Iar dacă aceasta este necredincioasă, preotul, ca părinte spiritual, să aducă această jertfă a metanoii şi atunci slăbănogul din Vitezda, ajunge a fi primul la vindecare, deoarece îngerul Domnului se coboară oriunde este chemat şi alungă legiunile de demoni. Când apare îngerul iubirii, toţi cei cu ură dispar.† Dacă preotul este slab sau nepregătit, mai bine să nu o facă, pentru că are şi el probleme cu familia şi nici diavolul nu pleacă. Însă preotul fiind cu atâta har primit de Sus şi i se subordonează direct lui Dumnezeu, nu are voie să nu fie pregătit, mereu cu rugăciune şi să-i fie teamă de a nu greşi în faţa Domnului. Iisus a spus clar: „Jugul meu este bun”. Te înjugi la o încărcătură spiritualo-malefică foarte mare.

Ţi se dă „har peste har” peste măsură. Problema este să nu „ascunzi feştila sub obroc, căci atunci te transformi din omul-biruitorul veşniciei în omul biruit de diavol”.

88

Page 89: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul are obligaţia de a se pregăti mereu, „căci nu ştii când vine furul să fure”. Personal nu am băut şi nici măcar nu am gustat alcool, deoarece în orice moment poate avea loc un accident, poate fi un om pe moarte şi atunci cum conduc eu maşina? Apoi, vinul care „veseleşte inima omului”, în cantităţi mici este admis, dar exagerând acest înmuiat al buzelor în licoarea bahică, se ajunge la depărtarea de Dumnezeu.

Nu avem voie să ne veselim decât în Domnul. El ne este bine înmiresmare duhovnicească şi fizică, El ne este „beţia dragostei lui Dumnezeu”, El ne este simfonia vieţii.† Pregătirea familiei preotului în tot timpul este absolut necesară pentru asigurarea reuşitei, pentru vindecarea posedatului de către preot.† Spovedania şi împărtăşania după primele slujbe ale Sfântului Vasile îi dau putere omului pentru a intra în Sfânta Biserică şi nu îl mai opreşte puterea vicleanului.† Preotul să nu se abată de la canonul pe care-l face zilnic.† Să nu aibă „curajul” să plece undeva fără rugăciunile aferente fiecărei etape a zilei şi a nopţii.† Să aibă o atitudine creştină faţă de cei credincioşi, dar şi faţă de duşmani.

Numai când va înţelege ce înseamnă „celui care te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt” şi „voi iubiţi pe vrăjmaşii voştri”, atunci va fi tare în lupta cu diavolul. Numai în libertate spirituală şi iubire poate fi biruinţă.† Să ţină posturile cu stricteţe, ba mai mult, toată viaţa să-i fie abţinere de la plăcerile efemere.

89

Page 90: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

† Să fie iertător şi înţelegător şi nu foarte aspru, ci cu fiecare să se poarte după putinţa aceluia de a purta mustrarea şi reîntoarcerea canonică.† Niciodată să nu cedeze la încercări, căci vor fi tot mai multe şi mai mari, după ridicarea spirituală a preotului. Cu cât rezistă mai mult, prin îngheţarea patimilor şi încălzirea cu Duhul Sfânt, cu atât mai tare ard neputinţele şi fierul lămurit în foc devine mai valoros şi rezistenţa lui de-a dreptul invincibilă.† Preotul care la un moment dat abandonează pista de alergare, este călcat în picioare de restul concurenţilor. Preotul căruia îi este frică, sau căruia frica îi apare pe parcurs, se poate spune că are o deficienţă în credinţă, o credinţă deloc de invidiat şi atunci diavolul îl îmbolnăveşte, sau chiar îl omoară.

Boala poate fi o încercare şi la preotul tare în credinţă, darămite la cel tânăr, cum spune Sfânta Scriptură „dacă cu pomul cel copt se face aşa, ce va fi cu cel verde?”

Nu vreau să mă laud cu credinţa mea, consider că îmi mai lipseşte încă mult spre a putea spune cuvântul tare.

Am avut un caz foarte interesant, un tânăr pe care noaptea, de la ora 0,38 până la 04,00 îl apuca diavolul şi făcea urât, chiar foarte urât cu el.

A încercat un coleg de al meu să îl ajute, fiind în aceeaşi localitate. Noaptea, când era în posesie, a mers şi i-a făcut slujba Sfântului Vasile.

I-a fost foarte greu, apoi în casa lui a fost ceva cumplit. Toată noaptea, ropote de cai, urlete, mişcări de obiecte, încât preotul respectiv a trebuit să renunţe, fiindu-i soţia şi copilul înspăimântaţi.

90

Page 91: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

L-a trimis pe tânăr la mine. I-am făcut trei slujbe ale Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, dar nu a reacţionat sub nici o formă.

M-am gândit să îi fac un maslu, deoarece avea în continuare, noaptea, aceleaşi stări.

Câteva zile i-a fost bine, dar apoi a reînceput coşmarul legiunilor. Atunci l-am chemat noaptea la mine la biserică. Înainte de a ajunge, el şi familia au avut un accident de maşină. Am mers şi eu după orele 24 la el acasă. Diavolul nu s-a arătat în acea noapte, deşi i-am făcut moliftele Sfântului Vasile, am sfinţit casa, am făcut slujbe duhului necurat, un parastas pentru cei adormiţi sau morţi pe acel teren, apoi slujbele Sfântului Vasile.

Fiind distanţă foarte mare între comuna unde locuieşte şi Timişoara, nu aveam cum să merg noapte de noapte acolo. L-am rugat pe tatăl lui să mă sune noaptea, când copilul are aceste stări demonice, dar nu a făcut-o. După o vreme mi-a venit ideea să meargă la o mănăstire şi acolo i se va putea face noapte de noapte exorcizarea, până se va face bine, până va fi deposedat, adică diavolul să fie răpit de preoţi şi alungat. Diavolul trebuie atacat frontal, în orele în care vine, altfel nu ai cum să lupţi cu el pentru a-l alunga. Când copilul este muncit de cel rău, în acea clipă să-l munceşti şi tu pe diavol.

În general, diavolul rămâne în omul respectiv, adică în posedat, pentru a-l controla tot timpul, sau creează un mediu propice pentru ca cel îndiavolit să nu se reîntoarcă la credinţă. De obicei, „locuieşte” în acel om şi-n clipa când se începe slujba Sfântului Vasile răbufneşte prin persoana încercată în limita puterilor lui.

91

Page 92: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Aici însă venea din când în când şi era firesc să-l prinzi în flagrant şi să-l blestemi în faţă, pentru a nu mai avea putere de revenire după cele trei exorcisme, sau câte sunt nevoie pentru a fi alungat.† Preotul să nu lăcomească după bani, după arginţii în care stă pieirea. Un preot ahtiat după monedele sunătoare, cuprins de arghirofilie, asurzeşte la „grăirile Tale, Doamne”.† Preotul trebuie să îşi găsească pacea, acea apateia, odihna întru Domnul Iisus.

Chiar dacă este o fire colerică, trebuie să se ajusteze de mulţimea nervilor care îi umflă mândria şi să poată sta neclintit în faţa valului uriaş al ispitelor.† Să elimine grăsimea care duce spre argia, spre trândăvire, căci este păcat, altfel nu are elan şi nici dorinţa de a lupta cu diavolul, de a-l scăpa pe acel frate din surfingul periculos în care s-a lăsat antrenat.† Dacă este într-o supleţe spirituală şi fizică, atunci ochii minţii i-l arată pe cel care trebuie să fie supus la această operaţie de extirpare a anevrismului numit diavol, care întunecă mintea aceluia.

Preotul vede necesarul de forţe în desfăşurare şi trece la atac, având planul bine stabilit dinainte.

M-au chemat doi prieteni foarte buni, care aveau mari probleme cu părinţii. Aceştia nu doreau nici biserică, nici nu suportau preoţii. Tatăl lui Florin a paralizat şi atunci a acceptat slujba. Mama însă, în care diavolul făcea plimbările nestingherit, nu a dorit să audă de preot. Când a luat-o razna şi fugea de acasă, îi înjura pe toţi, Florin m-a chemat pentru a-i face slujbă.

92

Page 93: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Am intrat la ea, i-am pus patrafirul în cap şi am început slujba. Deodată, diavolul a strigat prin ea: „Pleacă de aici, nu ţi-e ruşine?”

„Dar maică dragă, m-am rugat”, am spus eu. Ea a răspuns în culmea furiei „Am văzut eu că ai

falusul în erecţie. Porcule, pleacă! Uite, şi acum îl văd!”Mi-am dat patrafirul la o parte şi i-am spus „Priviţi

atentă la reverenda mea, stă normal”. A început să zbiere îngrozitor. Am plecat la Florin şi i-am spus că este necesară slujba Sfântului Vasile. El nu m-a ascultat şi în final, mama lui a ajuns la ospiciu.

Un alt caz interesant este al Danielei, o femeie foarte bogată, foarte frumoasă, cu forme senzuale, ce topesc un aisberg. Într-o zi a pierdut toată averea. Atunci a ajuns în spitalul de boli mintale, deoarece ea şi-a pus toată nădejdea în bani, nu în Dumnezeu.

Dacă privirea i-ar fi fost îndreptată spre Dumnezeu, iar idealul i-ar fi fost mântuirea într-o viaţă de veci, pierderea averii prin diavol nu o afecta.

De atunci, în fiecare an, în aceeaşi perioadă, stă trei luni sub calmante. I-am făcut toate slujbele posibile, de sănătate, maslu, slujbele Sfântului Vasile şi ale lui Ioan Gură de Aur. Cât îi făceam slujbe, era mai bine, cât nu, îi era rău.

M-a întrebat de ce nu reuşeşte să scape de acea perioadă tulbure. Simplu, în subconştientul ei era fixată ideea că în aceeaşi perioadă, în fiecare an, se îmbolnăveşte şi câteva luni este necesară internarea în spital. Astăzi este perfect sănătoasă.

93

Page 94: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cel care ne salvează este Duhul Mângâietorul - care spune Părintele Galeriu referindu-se la schimbarea la faţă de pe muntele Tabor – îi răcorea în lumina incandescentă a măririi. Aceasta numai dacă o laşi să pătrundă poate elimina răul care te împiedică în primirea Binelui în tine.

Odată verificată persoana care este obidită, preotul poate hotărî ce este de făcut.

Slujba Sfântului Vasile se săvârşeşte fie ziua, fie noaptea, dar e de preferat noaptea, între orele 00,00 şi 03,00, când diavolul are putere mai mare şi lupta, deşi foarte grea, are sorţi de izbândă asigurată. Fie în casă la acea persoană, fie la biserică, nicidecum la preot în casă sau la o terţă persoană. Cu precădere, se săvârşeşte în Sfânta Biserică. Aşa este firesc şi desigur puterea rugăciunii are extindere în timp.

Să nu se facă în casa preotului, care are nevoie de linişte şi să nu fie agasat el sau casa lui. Acumulări masive malefice duc la adevărate explozii demoniace, materializate prin zgomote uneori infernale. Apoi poate afecta profund familia dacă au o conştiinţă care lasă de dorit.

În casa altuia, care este binevoitor şi doreşte să ajute pe cel în nevoi. E excelent să dai ajutor celor în neputinţe sufleteşti sau trupeşti, dar în acest caz nu este bine, deoarece amprenta demonică, sau însuşi cel rău poate schimba direcţia şi se cazează în acea casă.

Preotul nu trebuie să facă slujba Sfântului Vasile decât după cercetarea şi observarea acestor manifestări, cu excepţia cazului când e ceva spontan şi agresiv, iar atunci nu mai stă pe gânduri şi o face în orice condiţii. Dumnezeu vede, dă cele necesare luptei şi te păzeşte.

94

Page 95: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul trebuie să-l pregătească pe om în mod special cu spovedanie şi împărtăşanie, să-l pună la rugăciune, metanii, iar membrii familiei lui să facă aşijderea.

Să îi explice că nu are de ce să se sperie, Dumnezeu fiind mai puternic decât toate şi să-i dea pilda din Sfânta Evanghelie în care fugeau dracii de Iisus (pilda demonizatului şi porcii; cei doi demonizaţi de la Gadara; fiica demonizată a canaaneencei).

Trebuie să încerce şi cel posedat să lupte împreună cu preotul şi să se concentreze prin post şi meditaţie, să facă Rugăciunea inimii lui Iisus.

Să ierte din suflet şi să-şi ceară iertare din suflet.Chiar dacă face aceste lucruri fără chef, fără elan, să o

facă, căci este de un real folos oricum. Decât nimic, e mai bine aşa.

Rugăciunea diluată are totuşi efect, fiindcă facem apel la mila lui Dumnezeu care priveşte spre obedienţele noastre. † Să se gândească tot timpul la Patimile Domnului când este în neputinţă şi să îşi dea seama de suferinţa noastră infimă faţă de supliciul Sacrificatului. Să stăm faţă în faţă cu ele, să stăm înlăuntrul lor şi atunci bolile noastre vor părea doar antrenamente pentru a deveni „atlet spiritual”.† Să fie conştient că Domnul îl vede în toate acţiunile şi să se ruşineze de pornirile păcătoase şi rele, de dorinţele care fac disputa unor strategi ce pregătesc bătălia cea mare cu noi creştinii şi profită de slăbiciunile noastre, care spune Pavel „ne înrobesc”.

95

Page 96: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

† Dacă ai această convingere, nu vei fi sfânt, dar vei merge pe calea sfinţeniei, vei fi următor şi te vei ridica la statura „Bărbatului desăvârşit”.

Pavel ne spune „Rugaţi-vă neîncetat, daţi mulţumiri pentru toate, Duhul să nu-L stingeţi, feriţi-vă de orice înfăţişare a răului”.

Slujba Sfântului Vasile trebuie să fie făcută pe persoană, sau în grup?

Dacă slujba se face numai pe persoana respectivă, iar dacă acea persoană este departe sau undeva unde nu ai cum să ajungi, poate fi făcută fie la telefon, fie fără a fi prezent cineva, doar preotul, deoarece Duhul lui Dumnezeu acţionează pretutindeni şi poate face bine indiferent unde este preotul care blestemă pe satana. Dar şi aici există o excepţie: dacă toţi sunt din aceeaşi familie, au acelaşi blestem sau posesie demonică, se manifestă la fel, atunci se poate săvârşi la toate acele persoane odată, nu fiecăreia separat.

De asemenea, la 1 ianuarie, noaptea sau ziua, când se ţine ziua Sfântului Vasile, se face această slujbă la toţi cei care au probleme, nu la toţi din Sfânta Biserică. E singura dată când este admis a se face această slujbă în grup, din motive lesne de înţeles. Fiind foarte mulţi, preotul nu ar face faţă la lungimea slujbei pentru cei 50 sau 100 de posedaţi. Într-un an, am făcut slujba pentru 60 de persoane odată. Cum puteam să le termin pe toate în 1 ianuarie? Era imposibil.

De fapt, în Aghiasmatar, se subliniază foarte clar că slujba Sfântului Vasile se va face celor posedaţi, de preferat în data de 1 ianuarie.

96

Page 97: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

E o greşeală capitală săvârşirea în grup a acestor molifte (cu excepţia zilei de 1 ianuarie) din două motive: nu este admis de Biserică şi există riscul ca cel care nu are pregătire şi nimic rău să fie invadat de satana şi atunci are foarte mari necazuri. Am întâlnit mai multe persoane care din neştiinţă, doar din auzite, fără a li se explica de către preot, să se aşeze fără un motiv serios la această slujbă.

Al doilea viciu de procedură vizează luarea argintului de la om. Şi spre a fi cât mai mult, în unele biserici şi în unele mănăstiri, preoţii nu ţin cont de nimic şi săvârşesc în masă aceste slujbe tot timpul anului. Nu e bine să primeşti bani la această slujbă, la fel şi la spovedanie şi împărtăşanie.

E adevărat că sunt şi vindecări, dar în acelaşi timp şi alte posedări. Ies din unii şi intră în alţii, ceea ce nu este corect, nici faţă de om, nici faţă de Dumnezeu.† Preotul cu iubire de om şi de Dumnezeu nu va face niciodată un compromis de acest gen şi atunci „dragostea utilitaristă şi egoistă este adusă la dragoste jertfelnică”.† Preotul care urmăreşte doar banul are mari necazuri şi de cele mai multe ori, sau nu îi prisoseşte, sau dacă are mult, îi pierde şi nu are nici un spor la averea încropită prin hoţie spirituală, prin înfricoşarea unor oameni şi prin speculaţii spirituale. De aceea, preotul trebuie să fie cinstit şi Darul Domnului va veni peste el cu folosinţă şi din toate punctele de vedere.

Vindecarea este numai de la Dumnezeu şi prin Dumnezeu în Sfânta Biserică, cu ajutorul slujitorilor Lui, Preoţii.

Hierotos Vlachos a scris trei cărţi despre „psihoterapia ortodoxă” şi subliniază că „asigură un

97

Page 98: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

tratament vindecător care tămăduieşte cel mai profund aspect al personalităţii umane”.

Tămăduirea sufletului „este capătul căii ortodoxe şi poate fi atins doar prin meşteşugul ortodox de vindecare”.

Preotul nu este vraci, nu este vrăjitor, ci exponentul puterii lucrătoare, al iubirii lui Dumnezeu în acţiune prin el, în omul care are suferinţă.

Preotul are meritul de a lăsa prin el preschimbarea patimilor în trup şi suflet sănătos, o măsură care dospeşte aluatul, o măreţie divină care permite să curgă prin el dulceaţa şi puterea extraordinară a harului vindicativ.

Dumnezeu învolburează privirea lui satan, care nu ştie gândul omului şi privirea smereniei face „izvor de apă vie” trupul şi sufletul preotului, care după lupta cu cel rău şi izgonirea lui, revarsă pliroforia în cel care a fost posedat înainte.

De treizeci şi unu de ani mă aflu în parohia Biled, ca paroh al acesteia. De treizeci şi unu de ani controlez sufletele acestor veniţi din aproape 400 de localităţi din Ardeal, Oltenia, Moldova, Maramureş.

La început am avut încercări timide de a-i dirigui spre limanurile cele cu verdeaţa inimii, ale iubirii. A fost greu, enorm de greu să aduni într-un suflet toate aceste suflete. La început tropăiau de-a dreptul în sufletul meu, mă chinuiau, mă frământau, pentru ca acum, după atâţia ani, să mă simt şi sunt parte integrantă în acest organism viu, dinamic. Parohia şi ei sunt uniţi cu toţii întru mine. † Preotul care urmăreşte doar banul clachează la un moment dat.

98

Page 99: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Foarte mulţi preoţi tineri, neformaţi sufleteşte, în facultate ori acasă, sau cu bufeuri, cald-rece, Dumnezeu-satana, ajunşi în parohie, sunt uimiţi că nu câştigă bani, chiar mulţi cum sperau, care să le dea acea siguranţă zornăitoare.

Se spune, că preoţii sunt bogaţi. Au fost cei înainte de 1944, când aveau pământuri. Comuniştii i-au dus la sapă de lemn şi i-au format pentru a distruge Biserica. Adică sărăcia neînţelegerii neînţeleasă ca smerenie întru Domnul, traca-sarea securităţii, agenţii în sutană, spioni în reverendă, i-au determinat să se închidă în ei, să se ferească în exprimare, să fure ceea ce se putea fura din Biserică sau de oriunde pentru a nu muri de inaniţie, să fie lacomi pe un colac, un litru de vin, sau un prosop.

Cei care au prins o afacere după Revoluţia din 16 decembrie 1989 din Timişoara, au prosperat, chiar au devenit bogaţi. Au fost şi unii care neavând conştiinţă s-au îmbogăţit prin construcţia unui locaş de cult.

În rest, preoţii se zbat într-o mizerie cruntă şi astăzi, din două motive:

- nu înţeleg chemarea lui Hristos;

- dorinţa demonică de preamărire.

Dacă ar simţi pe Hristos, s-ar mulţumi cu ceea ce le oferă Hristos, căci „Dumnezeu are grijă şi de crinii câmpului… de păsărele…” şi atunci „ştie Tatăl vostru ceea ce vă este de trebuinţă”.

Ce post ţi tu când conduci maşini de lux, ai case somptuoase, sau trăieşti într-o bogăţie oripilantă, o aparenţă

99

Page 100: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nejustificată când te numeşti sluga lui Hristos? Ţi-e ruşine că eşti servul Lui?

Atunci mai bine renunţă, că oricum nu vei avea satisfacţii atâta timp cât propovăduieşti una şi vrei alta, sau chiar îţi oferi din toate. Am văzut destui preoţi îmbogăţiţi din pământul străbunilor, sau preoţi care nu sunt legaţi de aceste bunuri materiale şi atrag respect din partea tuturor creştinilor.

Dacă urmăreşti un scop bun şi nobil, Dumnezeu te ajută şi te binecuvântează. Dacă însă unicul tău ţel este înavuţirea, atunci sigur nu vei primi din cele care te-ar ghiftui.

Sau Dumnezeu, dacă doreşti numai bogăţie, îţi oferă şansa de a te schimba prin împlinirea dorinţei. Dar chivernisirea celor date de Dumnezeu va fi spre pieirea ta, „Căci ce ai făcut pentru această bogăţie nedreaptă?”, adică ai gândit nedrept. Poate că altul o merită sau Dumnezeu nu i-a dat-o spre a nu pica din paradis.

Am prieteni extrem de bogaţi care au rămas la fel ca atunci când erau goi şi săraci, pe timpul comuniştilor. Se comportă la fel, nu se folosesc de bogăţia lor mai mult decât orice om de cele necesare şi nu vor întrece măsura prin mândria lor.

Părintele Papacioc Arsenie spune „Bogăţia nu este un păcat. Dar nici sărăcia o virtute. Pentru că poate fi sărac, dar în acelaşi timp hoţ, iar un bogat poate fi milostiv”.

Dacă eşti natural, nevopsit, neoxigenat în sufletul tău, atunci indiferent de starea primită, rămâi tot „chipul lui Dumnezeu”.

100

Page 101: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Astăzi, din nefericire asistăm uneori fără potenţa de-a ridica bărbăţia creştină şi ne îndepărtăm tot mai mult şi tot mai tare de la adevărata misiune, astfel că accentul s-a mutat pe uman, pe lumea văzută, pe seculum, cum spune Cristinel Joja.

Este o profundă luptă între pietism şi secularizare şi uneori se confundă şi chiar fariseismul, formalismul ne determină să vedem una şi de fapt să ne trezim într-o zi că facem alta. Urmărim un traseu, dar din cauza atenţiei sporite spre a nu devia, cădem în prăpastie.

După moartea mamei mele şi a întregii mele familii, am rămas descoperit şi gol.

La început prin muncă enormă, căci am învăţat după modelul părintelui nostru mitropolit, Înalt Preasfinţia Sa Corneanu să dorm 2-3 ore pe noapte, în rest studiu, ziua slujbe şi ore, fără timp mort, pentru a nu avea vreme să gândesc la singurătate.

Când am început să mă adun şi să sesizez că eram ca un bloc gol în deşertul Sahara, Dumnezeu mi-a arătat că-L am prieten, iubit şi ocrotitor pe El, că am o familie numeroasă, parohia şi o prietenă foarte, foarte bună, Aura, încă trei, patru apropiaţi care şi ei sunt familia mea. Şi totuşi uneori îmi lipsesc mama şi familia de sânge.

Parohia este familia mea mare. Aura, la modul sublim ca împreunare spirituală, apoi ceilalţi trei, patru, care substituie protecţia mamei mele faţă de lume.

În parohie găsesc liniştea şi iubirea, acolo aflu tainele nebănuitei uniri întru Domnul. Atunci când câţiva îndrăciţi mi-au cerut capul, toţi cei drepţi şi iubitori m-au apărat in extremis.

101

Page 102: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

M-a impresionat până la lacrimi cât au luptat aceştia mergând până la ideea de a închide Biserica dacă sunt nevoit să plec în urma reclamaţiei acelor ipocriţi.

Într-o viitoare carte voi descrie pe larg iubirea alertând veşnicia prin acest popor din Biled care mă ştie şi mă simte al lor, iar ei sunt ai mei.

În virtutea dragostei creştine nutrită de enoriaşii mei pentru mine şi de mine pentru ei, col.(r.) Constantin Glodeanu mi-a spus într-o zi: „Ai oameni frumoşi la suflet, care umplu Biserica duminică de duminică şi drept urmare o să te ajut să faci biserica ta cel mai frumos edificiu din comună”.

Este primul care mi-a făcut rost de banii necesari şi a muncit cu oamenii lui pentru a transforma capela într-o adevărată biserică, o bijuterie spirituală.

Omul întotdeauna este îndrăgostit de frumos şi îi place întinderea spre exoteologie, spre Perfecţiunea Perfecţiunilor.

Deşi Costică este de formare atee, eu îl simt că a devenit al nostru, al comunităţii, al Bisericii. Nimeni nu m-a ajutat ca şi colonelul în rezervă Constantin Glodeanu, un om nobil şi la propriu şi la figurat, cu o vorbă şi o înfăţişare plăcută, o inteligenţă deosebită, care ar putea ocupa orice fotoliu din fruntea ţării.

Un alt exemplu al iubirii l-am găsit la creştinii şi prietenii mei, Aurelian şi Nico Şerban, care în ziua în care au hotărât să pună temelia casei, m-au chemat spre a oficia slujba necesară. M-a frapat gestul celor 30–40 de tineri, care în două sâmbete au reuşit să facă fundaţia la casă, pur şi simplu din iubire pentru prietenii lor.

102

Page 103: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Un alt exemplu epatant este dr. prof. univ. Ioan Băcean, care este cunoscut în ţară şi în străinătate pentru vindecările miraculoase de cancer şi alte boli, îmbinând perfect rugăciunea cu metodele şi aparatele sale de vindecare. Edificator ar fi tratamentul acordat gratuit unui număr impresionant de bolnavi.

De asemenea, cel care procedează creştineşte, cu mult tact şi cu medicamente este doctorul Babuţ Otniel, care acordă pe lângă tratament şi asistenţă spirituală.

Aceşti prieteni ai mei, deşi cu bogăţii multe, au rămas oameni, fii ai Lui Dumnezeu, cu sufletul netulburat de grijile pecuniare. „Rugina şi moliile” nu le-a mâncat şi nu le va mânca înavuţirea pe care n-au căutat-o, dar care le-a fost dăruită şi ei au dăruit mai departe gătindu-se pentru viaţa veşnică, palatul nemuririi.

Sufletele lor neîntinate vor moşteni bogăţia dată de Tatăl ceresc.

Dezlipirea de cele materiale te împreunează cu fulguirea inocenţei celeste şi-ţi dă pace aici şi în Hristosul veşniciei.

103

Page 104: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

TEMPLIERII

Astăzi, comparativ cu anii de după război, liniştea şi siguranţa au fost date uitării. Vezi mereu oameni înrobiţi de muncă, sclavi moderni care tind mereu spre înavuţire, cu idealul înavuţirii sau al conducătorului, servite la fiecare masă, în fiecare minut.

Scopul unic - mântuirea, s-a oxidat, s-a umplut de un maldăr de praf, a fost uitat pe rafturile unor depăşiţi, unor neadaptaţi şi-n viitor eliminaţi de atâta contemporaneitate.

Ţinta sublimă a fost de-a dreptul eradicată din cauza mândriei şi a unei scurgeri rapide către moartea veşnică.

Poate nici nu e orgoliu, ci pur şi simplu o scaldă în apele curgătoare ale nebuniei acestui secol, impusă de demonul care a învăţat să rabde, să se adapteze, să inventeze şi ştiinţa dată de Dumnezeu omului spre folos, să o

104

Page 105: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

preschimbe cu automatisme şi aparente uşurări care îngenunchează pe adepţi.

O lume clocită de diavolul găină care încălzeşte în răceală, în îngheţare. Răul dă impresia căldurii şi căderea apare ca o ridicare, o eliberare din anumite dogme sau legi, fără de care apuci păienjenişul diabolic. Pe lângă poporul meu din Banatul înfloritor, cu precădere din Biled, am descoperit prin voia Lui o mişcare tânără cu inima bătând pentru tot omul.

Aparent o mişcare juvenilă, dar cu rădăcini profunde în istorie, un Ordin al tinerilor care şi-au propus să revigoreze dreptatea, iubirea, care este miezul ortodoxiei, Ordinul Templierilor, un ordin creştin militar care accentuează ideea de ostaş al lui Hristos, azi poate mai mult decât când s-a format Oastea Domnului. Pentru a ridica sufletul Bisericii, aceşti oameni hristofori, Templierii, fără vreo legătură cu francmasoneria şi cu ezoteria, după cum sunt mulţi tentaţi să creadă, au hotărât să se pregătească, ca apoi să iasă în lume la vremea rânduită de Tatăl Ceresc.

Primii creştini nu erau antropofagi, cu toate că, spuneau ei „mâncăm Trupul Domnului şi bem Sângele Lui”. Misterul Bisericii, al iubirii, este una cu Templierii, ei identificându-se cu idealurile Bisericii. Ezoterismul în forma actuală este mai puţin sau mai mult diferit decât lasă să se întrevadă cu cei care îl practică.

Aici am întâlnit respectul care astăzi lasă de dorit, aici am găsit oameni cu suflet faţă de mulţimea cea fără dragoste, aici iubirea este în acţiune, deoarece nu sunt interese, decât mărirea lui Dumnezeu prin slujirea Feţei Sale.

105

Page 106: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Ordinea este pe primul plan, căci Dumnezeu nu este al neorânduielii şi ca urmare, mişcările, hotărârile nu sunt haotice, luate fără responsabilitate, deoarece se iau de comun acord, în frunte cu nobilul comandant Felix, prin atenţionările binevoitoare ale inspectorului Mircea şi marele baliv Cristi, hotărâri ale tuturor celor care ne numim fraţi întru Domnul şi procedăm la fiecare adunare sărutarea păcii, la venire şi plecare.

Majoritatea fiind oameni înstăriţi, nu se gândesc la cele materiale cu ardoare. Am stat de vorbă cu cei cu miliarde sau ceva mai puţin şi mi-a plăcut faptul că se consideră simpli administratori ai unor averi încredinţate de Dumnezeu, spre buna chivernisire. Mergând la ei acasă, am văzut familiile iubitoare, milă nesfârşită, fără a fi posedaţi de demonul ban.

Cu iubire şi seriozitate, majoritatea, chiar dacă au vile somptuoase şi maşini la fel, au o viaţă obişnuită ca a unui bugetar, nu ca a unui miliardar în euro.

Acest lucru i-a strâns laolaltă pentru a fi supuşi Bisericii, a asculta de aceasta şi a avea scopuri nobile de revenire la forma iniţială a creştinismului, la mentalitatea şi inocenţa primă a acelora.

Dăruirea lor, veselia întru Duh îi menţine într-o formă excelentă spirituală, iar vizitarea duhovnicului şi a slujbelor îi plasează într-o frăgezime creştină.

Fragilitatea iubirii în fapt astăzi, se doreşte împlinită în fapte de către fraţi, să prindă tăria celei mai tari statorniciri în renaşterea membrilor Bisericii, care să nu fie o simplă denumire ce permite o împăunare şi apoi un sevraj distrugător, ci ancorarea în fiinţă spre Fiinţă.

106

Page 107: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Caracteristic acestui Ordin este o disciplină de fier, dar care este acceptată de toţi, nu rigidă, ci prin iubire şi prin consens unanim.

Ştiut este că fără o disciplină personală, în cadrul comunităţii în care lucrezi şi trăieşti, nu poţi activa valorile nebănuite personale şi ale tuturor din cadrul acesteia.

Toţi sunt oameni care nu depind de această comunitate în sens financiar. Au ei resurse, încât dau şi Ordinului şi nu sunt sclavii acestor bunuri pământeşti.

I-am cercetat pe rând şi am văzut că accentul cade nu pe ceea ce au, ci pe o altă caracteristică, pe ceea ce donează, cum zice Iisus „mai fericit a da decât a lua”.

Tot ceea ce pun deoparte, este hotărât de Ordin să deşerte ca donaţie în buzunarul şi stomacul celui flămând, în neputinţă, în bisericile sărace, sau cele care acum se construiesc, la azilele de stat cu statut precar, sau la orfelinatele unde pauperitatea este în floare.

Carenţele care sunt tot mai mari, aceştia le descoperă şi le acoperă cu împliniri, cu cele necesare.

Este un legământ al realizărilor. Nu sunt adunări sterile în care doar vorbim, dar nimic nu împlinim, cum se întâmplă în atâtea conferinţe şi şedinţe de la nivel înalt, dar care sunt „vânat de vânt”.

Ei încearcă să aducă viaţă în tot ceea ce fac, cum spune John Breck „ceea ce am moştenit de la Adam nu este vinovăţie, ci trebuie înţeleasă ca o moştenire a mortalităţii (necrotes) ”.

Aceşti tineri vor să lase moştenire perenitatea, paternitatea pentru săraci, iubire pentru toţi.

107

Page 108: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Nu este o formă ezoterică şi nu are scopuri şi funcţii ascunse, ci pe care le va putea vedea fiecare, când, pregătiţi fiind, vor să iasă în lume şi mai mult, cu toată forţa.

Repet, este o reactivare a epocii primare a creştinismului.

În Italia, la Lignano, am văzut o biserică în care toţi cei care intră, când preoţii se sărută în altar, îşi cer iertare şi se închină unul celuilalt, având zâmbetul pe buze.

Râsul şi veselia dinaintea ritualului şi după acesta, adică bucuria că suntem împreună, ne avem unul pe altul şi putem face fapte măreţe.

Ritualul care este o solemnitate demnă, princiară, împărătească. Nu depăşeşte limitele ortodoxiei, ci din contră, este ca o slujbă a Bisericii, ca o misă catolică sau liturghie ortodoxă, plină de pietate. Iisus spune „unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo voi fi şi Eu”. Nu se atinge acel moment al epiclezei din Sfânta Liturghie, dar harul se coboară şi ne facem primitori ai înţelepciunii creatoare, cum spune Panayotis Nellos.

El ne luminează minţile, ne curăţeşte, ne îmboboceşte la fiecare întâlnire „răscumpărând vremurile”. Tot timpul îl acumulăm, îl condensăm în acţiunile noastre benefice.

Nimeni nu poate intra în Ordin fără o dorinţă pură, deoarece este verificat cu minuţiozitate şi calm şi are garanţia celui care l-a adus. Li se explică rostul şi dacă sunt corespondenţe cu dorinţele şi ideile lor de viaţă, cu idealurile lor. Până acum nu am văzut ca cei competenţi să

108

Page 109: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

fi greşit, iar cei care au fost primiţi s-au integrat totalmente, masa s-a omogenizat.

Ordinul, cu regulile lui, nu este o simplă joacă, o coparticipare pentru divertisment şi amuzament, ci o trăire epatantă pentru cei care doresc să asiste sau sunt nou veniţi;

Dacă cineva nu poate respecta regula, dar nu a fost cazul, după o discuţie amănunţită este eliberat din Ordin, deoarece forţa nu ar duce la nimic bun. Puterea coercitivă a statului are puterea de a obliga după emiterea legii, dar nu poate să pătrundă sufletul omului. Penetrarea sa merge până la nivelul fizic şi cu asta s-a încheiat.

Rugăciunea împreună este „rugăciunea cea de văpaie” şi doresc prin ea să „înveşnicească clipa”.

Am văzut şi alte Ordine frumoase, bogate, bine organizate, dar fără viaţă, de ele era doar fastul şi opulenţa, la care contează doar aspectul exterior de preamărire a individului bogat, cu funcţii înalte. Mândria care cuprinde pe cei care le conduc a creat o atmosferă de supunere totală, alunecând în diverse forme neortodoxe, practici de spiritism, de invocare de duhuri care pretind că-i ajută. La unele se merge până la a dispune divorţul în familiile care nu sunt de acord cu ceea ce se impune.

Dar aici, la Templieri, se zideşte bunul creştin, se înalţă „zidurile Ierusalimului în noul Sion” care va ajuta Biserica să pună în valoare nestematele ei învăţături şi practici din faşă.

Acest Ordin face din orice acţiune un organ plin de viaţă, un organism robust care va sta în calea celor ce vor să

109

Page 110: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

lovească pe iubitorii de Hristos. Aceşti Templieri vor garanta cu viaţa şi averea loc când este necesar.

Drumul spre Ţara Făgăduinţei este asigurat de aceste metereze de neînvins ale dorinţei spre Dumnezeu, tunel al vredniciei ce duce la „Lumina lumii” ce descoperă la capătul lui dumnezeirea.

Ei devin trupuri gata de martirizare când fiara apocaliptică rage şi mistuie tot ceea ce este „clădit pe nisip”.

Nu sunt fanatici şi nu acţionează ca nişte jucării teleghidate. Sunt absolut realişti şi de aceea nu exagerează în vreun fel care i-ar duce la dezintegrare, care le-ar smulge mântuirea pe care de foarte tineri o doresc, de aici.

Acum mi-am întărit ţelul pentru care am luptat în viaţă şi cred întru totul în acest scop soteriologic, mântuitor, pe care îl vom săvârşi împreună.

Nu mai am de ce trăi pentru o ţintă pământeană. În viaţă am primit tot ceea ce mi-am dorit. Am atins apogeul pentru care am depus mai multă sau mai puţină râvnă, dar care a fost neîncetată.

Oamenii înţeleg fie că sunt blazat, fie că nu mai doresc să trăiesc. O doresc din plin, atât cât doreşte Dumnezeu. Doresc să trăiesc, dar de abia acum am reuşit să fiu independent de cele lumeşti şi să urmăresc cele divine. Azi, la cei 57 de ani, sunt convins că ştiu ce am vrut pe lume - iubirea Lui, viaţa cu El, dacă o merit. Cred că Dumnezeu, celui care o doreşte, i-o oferă. Văzând strădania acestuia, chiar dacă are păcate, Dumnezeu îl aşează în veşnicia iubirii.

110

Page 111: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Simt că-L iubesc pe Dumnezeu şi mă ruşinez de faptele mele care-L supără. Mi-e o jenă cumplită când spun că-L iubesc, dar fără să vreau, uneori Îl nesocotesc şi atunci mă căiesc profund.

„Cu toţi isihaştrii Taborului să rostim: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”.

Cu mereu împreună vorbire cu Templierii pe limba Duhului „spontan şi răscolitor înţelegem că Mântuitorul ne trezeşte la realitatea cea mai adâncă”.

Putem să vedem Lumina luminilor şi să asistăm la acea transfigurare a iubirii, dacă ochii noştri iau câte puţin din ea, prin rugăciunea fără limită, dobânditoare de dorinţe duhovniceşti. Mergem fără să mergem undeva şi ne oprim într-o văgăună unde ochii n-au vedere şi timpanul urechii se sparge de tropăiturile demonice. Hristos ne opreşte într-un punct, ne ceartă blând, îndulcind asprimea adevărului şi atunci hibernarea noastră ia sfârşit şi căutăm adâncurile acestei vieţi, strigând la Dumnezeu, care lasă ecoul să ne zguduie, pentru a nu pieri, ci a ne mântui.

Un prelat al Bisericii, care se pare că nu mă iubea, sau prelatul mă iubea, dar Dumnezeu l-a pus să-mi curme mândria, aproape de sfârşitul luptei, când mă credeam biruitor, în faţa altor prelaţi mi-a zis: „De 30 de ani eşti în parohie şi n-ai făcut nimic, ai stat degeaba”.

Atunci am simţit o durere cumplită la auzul acestor vorbe. M-am semeţit că am făcut două capele, din care una la nivel de Biserică, am botezat opt sectari şi m-am străduit cât mi-a stat în putinţă.

Dar de fapt nu am făcut mare lucru. Era firesc să fac lucrurile acestea.

111

Page 112: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

A zis „n-ai făcut nimic”. Aşa este, nu am făcut nimic, decât că i-am iubit pe oamenii din parohie, care sunt familia mea. I-am adunat în jurul Bisericii, care este mereu plină.

E bine ceea ce am făcut, dar nu e bine să mă laud. Dumnezeu să mă vadă şi să nu mă „urască”, cum spunea un bătrân.

Templierii vor să stopeze nihilismul, demistificarea Bisericii, desacralizarea şi secularizarea acesteia, să nu o lase unei lumi în care conduce Dumnezeu fără Dumnezeu, aşa cum doresc impostorii strecuraţi în aceste aşa zise religii, culte, care vor să dezbine Adevărul. Templierii vor să despartă neghina de grâul curat care este în Biserica creştină ortodoxă şi catolică.

Cu multitudinea problemelor ivite astăzi în Biserică, acest Ordin ar putea ajuta la rezolvarea anumitor locuri slăbite în cadrul Bisericii, provocate de atacurile virulente ale acestor noi culte care au ca scop prozelitismul şi chiar înlocuirea Bisericii cu ele. Ori acest lucru nu este posibil, deoarece noi suntem de la Hristos, prin Hristos… şi păstrăm „predaniile” pe care le-am primit de la început. Nu este întâmplător că Dumnezeu i-a ales pe aceşti tineri frumoşi la suflet, plăcuţi în discuţie, cu un elan frapant şi fără grijile financiare care ar stopa pe undeva lupta cu aceşti sectanţi. Ei neavând această dependenţă pecuniară, pot să-i înfrunte cu uşurinţă şi pot să-i înlăture.

Învăţătura ortodoxă este extrem de importantă pentru ei şi nu se abat de la această dreaptă credinţă cu nimic, primind învăţătură de la preoţi ortodocşi.

112

Page 113: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Discuţiile sunt libere, de formare a zidirii sufleteşti. Se poate întreba orice, căci duhul Sfânt îl luminează pe preotul care iubeşte pe Iisus şi doreşte cu adevărat să-L slujească.

Ei doresc să se afirme nu pentru a-şi etala talentele sau ţinuta, ci pur şi simplu pentru a îndeplini scopul Sfintei Biserici, pe care şi l-au însuşit.

Hotărârea lor de a-l exclude pe cel care se abate de la regula Sfintei Biserici denotă o loialitate fără tăgadă şi deci, trebuie să le dăm o mână de ajutor, dată fiind viziunea lor şi binecuvântarea pe care au şi primit-o de la Înalt Preasfinţitul Nicolae Corneanu.

Fără această binecuvântare, nici un preot ortodox nu ar fi primit să-i îndrume şi să le fie de ajutor.

Toţi cei care fac parte din Ordin - şi e foarte important şi acest lucru - participă la toate acţiunile şi la învăţătura Bisericii fără a fi recompensaţi material, doar pentru sufletul îmbogăţit cu har ce se dăruieşte celor ce se dăruiesc, ca aceşti oameni.

Dăruirea este foarte importantă şi astăzi noile generaţii de preoţi au avânt benefic, au dragoste de om şi de Sfintele Slujbe pe care nu le săvârşesc din obligaţie, ci pur şi simplu din iubire faţă de Dumnezeu şi semeni.

Mişcarea tectonică comunistă a produs o mutaţie şi în sufletul preoţilor, care odată eliberaţi de teroarea ateistă, pot să se dezvolte spiritual. O renaştere a unităţii, a ruşinii de a nu fi creştin, o ruşine în faţa moralei ortodoxe împroşcată cu seminţia dezbinării şi a izolării preoţilor de credincioşi şi a acestora de Biserică.

113

Page 114: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Familia mea şi a oricărui preot este parohia, firesc, cu tot cel ce se află în iubirea Lui. Iisus a răspuns când a fost anunţat că mama şi fraţii Lui îl caută „Cine este Mama Mea şi fraţii Mei? Cel ce face Voia Tatălui Ceresc, acela Mi-e Mamă şi frate.”

Cât am umblat în căile Tale, Doamne, sper că m-ai văzut şi căutându-Te, m-ai contactat şi aflându-Te, m-ai aflat aplecat plivind neghina care mă împungea.

Durerea vieţii m-a făcut fericit pentru că am posibilitatea să sufăr cu „Omul Suferinţei” şi atunci când credeam că voi face infarct, având palpitaţii foarte mari, Dumnezeu m-a vindecat şi m-a redat luptei cu cel rău.

M-a învăţat să-mi domolesc firea colerică şi să am răbdare de fier pentru toate ieşirile celorlalţi. Să-i tratez cu bunătate, considerând că nu ei îmi doresc răul, ci diavolul din ei şi în felul acesta, îmi pup duşmanii şi fac pace cu aceştia. Mă umilesc, mă milogesc şi „mă fac pentru toţi, toate” pentru că Hristos a zis „Prin aceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ai Mei… Voi să iubiţi pe vrăjmaşii voştri”.

Episcopul Kallistos Ware spunea „Te opreşti dezorientat câteodată în faţa unor idei sau în faţa păcatului cuiva şi te întrebi: să-l iau cu asprime, sau cu smerenia iubirii? E bine să răspundem mereu – cu iubire smerită”.

Iubirea înfloreşte seninul, iubirea înverzeşte sufletul blazat, iubirea desţeleneşte pământul virgin, iubirea mută munţii, iubirea topeşte gheaţa răului şi îl elimină, iubirea celebrează biruinţa veşniciei întru Hristos.

Din iubire vărsăm lacrimi pentru aproapele şi putem să-l ajutăm, să îl recuperăm din silnicia diavolului. Dacă ne

114

Page 115: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

rugăm pentru el, înviem şi noi. Dacă ne pocăim, spre a se pocăi şi fratele nostru, aducem viaţa şi-n cripte.

Spune Ireneé Hausherr „lacrimile care cad pe un trup mort nu pot învia mortul, dacă însă cad pe un suflet, îl vor învia şi-l vor face iarăşi viu”.

Apropierea mea de o comunitate ce era „moartă” a făcut-o vie şi împreună - spunea profesorul universitar Ştefănescu la radio, după o vizită în parohie, la Sfânta Liturghie - „am simţit şi văzut în comunitatea din Biled modul de comuniune şi comunicare, de dăruire şi iubire a primilor creştini, preot şi creştini un singur trup dăruit lui Hristos, cântând cu toţii în Biserică şi aducând preamărire Domnului. Nu am mai văzut acest mod ideal de frăţietate în altă biserică. Dumnezeu să binecuvânteze mai departe poporul meu şi pe mine cu ei, să săvârşim opera pe care ne-a dat-o Creatorul, de îmblânzirea şi înveselirea lumii întru Hristos, să-i fac să înţeleagă că sufletul este cel ce dă viaţă” care practicată, ne arată „fiii Luminii” prin urmarea Celui ce ne poate oferi strălucirea luminoasă a Soarelui, care a zis „Eu sunt Lumina lumii” şi aceasta „luminează pe tot omul” care aprinde opaiţul credinţei întru nemurirea mesianică.

LUPTA CU DIAVOLUL

115

Page 116: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În rândurile care urmează se va face Slujba Sfântului Vasile, .... la cele trei molifte.

Pe vremuri… şi erau vremuri foarte tulburi, netulbu-rate decât de păcatul păcatelor de a-ţi trece viaţa fără Viaţă, de a-ţi lua ceea ce nu era al tău, ca pe un cadou sau drept şi a te identifica cu o baltă stătătoare, nemişcătoare, o apă fără de început şi sfârşit, în nesfârşitul trist al neputinţei, de a te ridica numai la nivelul ce nu scade sau creşte niciodată.

O groapă în care te-ai îngropat, dar care n-are fund, fiind groapă doar pentru tine.

Erai în "raiul" în care munca aproape nu era, dar nici harul nu aducea roade, în epoca de aur a ateismului indecent. Totul trebuia să fie un tot al prostiei. O răsturnare valorică, un imens ocean întors. Intrusul aducea numai prejudicii celui luat de valul spărgător de malul salvării.

Iisus arată despre toţi cei care au acceptat să intre în groapă fără a fi morţi spunând: "Dacă lumina care este în tine este întuneric, cum va fi întunericul cel dinafară?". Desigur că "înafară", adică în spaţiul pe care Dumnezeu 1-a destinat celor fără Dumnezeu, vom suferi de o singurătate cumplită.

Singurătatea nu este în firea omului şi de cele mai multe ori este o povară de netrecut, de aceea Dumnezeu a zis la Geneză: "Nu este bine omul să fie singur".

Singurătatea creează o pseudoimagine a vieţii şi nu de puţine ori năluciri diavoleşti te trec în umbra "celor viitoare".

Cel care nu găseşte pe nimeni în el şi lângă el, separat de puterea numită omul în oameni şi Dumnezeu în

116

Page 117: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

om, cade din momentul în care trupul putea deveni "transparent", atârnat în tufişul care ascunde priviri enigmatice, uneori cu inflamaţii cerebrale letale.

De multe ori, cuprins de răutate "un duh necurat îl chinuie", dorind ca răul tău să-1 implantezi în cel care ţi se pare că te sfidează şi te crestează cu bunătatea lui, lovindu-1 cu blasfemiile tale de tot felul. Puţini însă în gândirea lor negativă doresc singurătatea acelei persoane.

Modul de spulberare prin blestem vizând bătaia divină sau focul care şterge totul, nici nu are termen de comparaţie cu sinistra dorire de rău a singurătăţii. Atunci Dumnezeu, "Dumnezeul Dumnezeilor şi Domnul Domnilor" i-a adus "un ajutor lui Adam", ca prin comuniunea celor doi să se realizeze două persoane într-o singură fiinţa datorită iubirii şi în felul acesta având putere îndoită să biruiască singurătatea răului.

Dar cum să ajungi în Biserică tocmai în felul acesta, căci în alt mod, titlul de creştin primit la botez devine invalid, iar harul nu fertilizează.

Lumina hristică este estompată de inepţia prenupţială a încununării cu cel rău pentru veşnicie. Harul nu are loc în înghesuiala legheonilor draconici care suspendă orice atingere benefică. Te spânzurau în aerul infestat de cadavericul imn gol al preamăririi didirambice şi omul datorită fricii devenea doi oameni, fiecare în singurătate.

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Doctor Nicolae Corneanu ne spunea de multe ori: "Nu aveţi tact pastoral", făcând referire la preoţii care aveau o mulţime de reclamaţii, puse la cale de cei care doreau distrugerea Bisericii.

117

Page 118: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul în acea perioadă de îngreunată amintire era catalogat ca tot ce poate fi mai josnic, atribuindu-le unora lucruri abominabile.

Atunci când primeam acest sfat de la Înaltul Prelat, în ignoranţa noastră luam în derâdere gândurile cele bune, salvatoare pentru preoţi şi Biserică şi făceam paralelă între munca intelectuală dintr-o încăpere şi terenul ce se vroia înţelenit de cei ce îşi erau dumnezei şi chemau destui semidocţi pentru însămânţarea Bisericii cu neghină.

"Tactul pastoral" este de fapt o atitudine a preotului care conduce prin iubire, spre iubire, pe cei fără iubire. Mult mai târziu, când avertismentul morţii pentru viaţa dată de Dumnezeu, care m-a adus la o linie de plutire creştină, am putut înţelege şi aplica ceea ce şi Sfântul Apostol Pavel a spus: "Pentru toţi m-am făcut de toate".

Mulţi dintre noi eram prea departe de ceea ce ar fi trebui să fim, păstori de suflete, următori lui Hristos. El care fiind în grădina Gheţimanii, apărat de mâna nelegiuirii prin sabia lui Petru, i-a spus: "Petre, bagă sabia la locul ei, căci tot cel ce scoate sabia de sabie va muri... au nu crezi că pot ruga pe Tatăl Meu să-mi dea mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri să mă apere?"

Desigur nu era necesară intervenţia umană pentru a schimba traseul divinitaţii, după cum şi apariţia sau dispariţia "omului nedreptăţii".

Cine ne-a pregătit pe noi în facultate pentru cele duhovniceşti, după cum a făcut vreme de trei ani Iisus cu apostolii? Nimeni, absolut nimeni nu era preocupat de ceea ce se va întâmpla cu viaţa preotului şi a familiei lui: parohia.

118

Page 119: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Se făcea enorm de multă carte, fiind o adevărată plăcere să mergi la anumite cursuri. Spre exemplu, ale părintelui Nicolae Neaga, care este un ilustru om de cultură, un erudit, un om care vorbeşte douăsprezece limbi străine, grăind însă şi în limba fiecărui student, considerându-se părintele nostru sufletesc. Nu-ţi era frică, nu erai terorizat ca la alte cursuri la care te rugai să scapi de urgia profesorului. Cel care era plin de înţelepciune şi a ajuns profesor prin mintea lui, nu făcea uz de mijloace inadecvate, dar parvenitul prin politică se lega de tot felul de fleacuri, uitând să-ţi descopere adevărul. Scopul lui era să aducă pe majoritatea studenţilor în toamnă, spre a fi un om de temut.

În partea spirituală în schimb, era un gol imens, totul fiind tratat prin forţă, nu prin deposedarea de rău şi răutaţi şi inocularea iubirii.

Preotul tânăr, bine format intelectual, dar corigent spiritual a preluat o mână de obidiţi având o responsabilitate enormă . Cum poţi tu să ajuţi pe cineva când nu ai cu ce, ce poţi da fără a avea tu, sau eşti "ciutură fără de fund"? Dacă nu ai găleată, nu ai cum să scoţi apă din puţ. Aşa cum găsim în Sfânta Scriptură: "Doctore vindecă-te pe tine însuţi", ca să ai relaţii amiabile cu toţi.

Nici măcar nu ştiam ceea ce este slujba Sfântului Vasile sau la ce foloseşte, în ce condiţii trebuie făcută, de către cine şi cui îi este necesară. Totul se rezuma la simple bănuieli şi presupuneri.

Orice slujbă ce mi se cerea, desigur nu aveam motiv să o refuz, deoarece nici eu nu ştiam ce consecinţe grave poate aduce slujba de exorcizare fără o pregătire în prealabil şi fără să-ţi faci şi tu ca preot dezlegările, cu

119

Page 120: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

precădere seara. Nu îmi puteam imagina efectul nociv al armatei demonice care arunca umbre ale întunericului, palme ale căror efect se vor resimţi în timp. Timpul nu şterge rana infestată şi cel care este atins de demon, dacă nu se intervine la timp, poate rămâne pe viaţă cu un handicap.

Diavolul când a atins organul cel mai slăbit, şi în special mintea, chiar dacă este alungat lasă în urma sa ravagiile unui uragan. Organul care a suferit puternic trauma, dacă nu este cineva la momentul oportun să se roage şi să cheme "Preoţii Bisericii" pentru a alunga diavolul cât mai repede, desigur nici un medicament nu-1 va reabilita. Preotul spune: "Fă ca acest blestem făcut în numele Tău cel înfricoşător să fie spre alungarea vicleanului diavol". Numai harul lui Dumnezeu poate face sănătos organul care este vizat de diavol şi în care acesta se cuibăreşte şi lucrează din plin.

Dacă diavolul răneşte trupeşte sau spiritual pe om şi pleacă la un moment dat de la acesta, după ce a adus încă şapte duhuri ca rătăcirea din urmă să fie mai rea decât cea dintâi şi nu este chemat preotul, se vor face trei slujbe de exorcizare şi dacă se observă că omul nu reacţionează prin diverse stări de manifestare ale răului, se va trece la slujbe de sănătate, şi în special la Sfântul Maslu.

Aici aş vrea să relatez cazul unei tinere Eugenia, care m-a sunat la telefon şi m-a rugat să merg până la ea deoarece se simţea foarte rău. Acuza dureri mari în cap şi stări de nelinişti cumplite, spunându-mi: "Îmi vine să sparg totul". Fiind foarte grăbit, am rugat-o să coboare în stradă. Când am ajuns la ea, a intrat în maşină şi în momentul în care m-am uitat la ea, a început să-i fie rău, să aibă senzaţia de

120

Page 121: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

leşin. M-a rugat să-i fac slujba în maşină, deoarece nu voia să ştie mama ei, care era acasă. Am început slujba şi ea fără vreun motiv, a început să strige: "Te urăsc!", să dea din mâini şi din picioare. Atunci am întrerupt slujba, spre a nu se crede altceva în rândul trecătorilor şi am dus-o sus. Mama ei a ţinut-o de picioare şi eu de mâini, şi am început să-i fac slujba de exorcizare. A vrut să mă muşte, încât am fost nevoit să o ţin şi de gât. Chiar şi privirea şi faţa i s-au schimbat înspăimântător.

Când am terminat slujba, a încetat să mai urle şi să se manifeste cu sălbăticie şi era surprinsă de ce este ţinută de mâini, de picioare şi de gât. A spus că nu-şi mai aminteşte absolut nimic.

Am făcut mai multe slujbe şi văzând persistenţa demonului care putea să o ducă la nebuni, datorită faptului ca ea nu se ruga, am rugat pe Dumnezeu să mă încerce diavolul pe mine. După scurt timp, fiind într-o zi la mama mea, am căzut într-o stare îngrozitoare şi am simţit pe Satana cum vrea să mă elimine. Nu am putut să vorbesc, nu am putut să mă mişc, dar mintea îmi era clară şi o auzeam pe mama care dorea să cheme o ambulanţă. Am început mental să mă rog şi să spun: "În numele Sfintei Treimi ieşi satană". Încet, încet rugăciunea mea s-a materializat şi a prins contur. Atunci am spus mamei mele să mă lase să mă rog şi după un timp mi-am revenit. Acest lucru mi s-a întâmplat de mai multe ori, până când am fost la un coleg care mi-a făcut slujbele Sfântului Vasile, deoarece ea nu mai avea nici o problemă. După ce i-am facut mai multe slujbe, i-am spus că în momentul în care simte faza de început a prezenţei demonice, să-mi dea telefon.

121

Page 122: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Şi într-adevăr, în momentul în care începeam rugăciunea, se simţea şi ea bine.

Un nebun este un lucru cât se poate de grav. Odată atins de forţe malefice, chiar dacă se linişteşte, mintea lui nu se mai reface niciodată fără slujbe.

Unul cu paralizie aproape completă, sau cu metastază, care a ajuns în acea stare prin necredinţă, încercare sau o punte spre credinţa cea adevărată, desigur că se poate reface prin slujbe. Aici aş vrea să descriu exemplul unui actual prieten, pe care-1 consider ca fiul meu, Costică G., la care am fost dus de doamna Luci, o terapeută deosebită, o doamnă cu mult har, care se ruga intens pentru Costică şi care m-a ajutat la îndeplinirea misiunii binefăcătoare. Costică şi-a pus pe toţi pereţii afişe cu citate din Sfânta Scriptură, personale, care se refereau la vindecare.

Când l-am văzut, am avut din primul moment o simpatie deosebită faţă de acest om care nu s-a îndoit nici o clipă că Iisus îl va vindeca, deşi medicii i-au spus foarte clar că nu există nici un remediu având paralizie totală de la piept în jos. El şi-a pus toată speranţa în doamna Luci şi în mine.

Am început să-i explic că e păcat să aibă atâta încredere în noi care suntem oameni şi care avem puteri limitate, dar văzând credinţa lui, am gândit că nu este bine să i-o zdruncin cu nimic, iar acest lucru să i-1 explic atunci când va fi bine.

Credinţa în preot este de mare folos celui în neputinţă, deoarece pe Dumnezeu nu Î1 vede şi e mai greu, chiar dacă acesta crede cu desăvârşire în El. Iisus s-a întrupat tocmai din acest motiv, ca Dumnezeu să fie vizibil omului,

122

Page 123: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

să-i fie accesibil, lăsând pe Sfinţii Apostoli " să lege şi să dezlege toată legătura nedreptăţii".

Când am ajuns la Costică, am văzut un om întins pe pat, care nu avea mobilitate decât în mâini, dar care avea o faţă frumoasă, senină şi plină de încredere în Dumnezeu. Mi-a arătat picioarele lui care erau inerte, reci şi albăstrui spre negru.

În primul moment am fost dezamăgit, descumpănit de jugul la care m-am înhămat, dar am primit un puternic imbold atunci când el mi-a spus "dacă-mi faceţi slujbe, părinte, eu mă fac bine". În general omul bolnav este slab spiritual, dar el era tare. După mai multe slujbe 1-am întrebat dacă simte ceva în picioare. El mi-a spus că simte o căldură în piciorul drept, sau stângul, nu reţin care din ele. Atunci am fost convins ca se va face bine.

Vreme de un an am văzut cum a început să-şi mişte degetele, mai apoi labele picioarelor, apoi a mers în genunchi. Este fantastic să vezi un om care ai impresia că nu mai există, cum "învie" pe zi ce trece.

De Crăciun am vrut să-i fac o surpriză şi am mers cu corul să-i colindăm, dar şi el mi-a făcut o surpriză care mi-a înlăcrimat ochii. Când am început să cântăm la uşa lui, am bănuit că ne va deschide ca de obicei mama sa, care-1 îngrijea ca pe un copil nou născut. Când deodată, uşa se deschide şi Costică apare mergând.

Binenţeles că mi-a făcut un Crăciun deosebit, cum nu am mai avut în acest sens până atunci, întrucât Costică "a renăscut" de şi prin naşterea lui Hristos.

Dar şi cel căruia diavolul îi paralizează mintea devenind fără discernământ, ajungând nebun, prin slujbe i se poate reda sănătatea.

123

Page 124: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Când cel nebun nu dispune de mijloacele reabilitării prin voinţă, conştiinţă, credinţă, cel bolnav se poate folosi de toate slujbele.

Doar prin preot slujbele au consistenţă, sub nici o formă dacă le-ar face un laic, mai ales slujbele Sfântului Vasile. Dacă sunt exploatate la maxim aceste slujbe, dau randamentul dorit prin credinţa omului. Căci Iisus a zis: "În lume ispite veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea".

Desigur, în cazul celui bolnav să zicem ca Sfântul Apostol Pavel: "Pentru toţi m-am făcut de toate", adică prin smerenia mea să ştiu să mă cobor la orice nivel la care este interlocutorul, spre a-i da senzaţia că este cel puţin cu un nivel mai sus, având dreptul să abuzeze de superioritatea lui. Să ne rugăm îndelung pentru cel bolnav, cu sufletul curat, ca şi cum am face-o pentru noi, cu toată dorirea de bine "căci mult face rugăciunea dreptului". Prin dezlegările făcute de către preot şi cu rugăciunea celor din jur, care îndeplinesc ceea ce a zis Iisus: "Milă voiesc iară nu jertfă", vom putea readuce pe om în starea dinaintea căderii.

Munca preotului nu constă doar în slujba pe care o facem efectiv şi care desigur este principalul obiect la care se ajunge prin irigarea terenului arid din sufletul bolnavului, prin lămurirea acestuia de necesitatea credinţei nădejdii şi a dragostei. Ceea ce însemnează cum spune Scriptura: "Să învăţăm cu vreme şi fără de vreme", timpul afectat celui bolnav să nu se limiteze doar la slujbe, ci la cât este nevoie. Răbdarea izvorâtă din dragoste este cea mai puternică lovitură dată celui rău. Persistenţa în slujbe şi în rugăciune îl irită cumplit pe demon şi drept urmare răzbunarea lui pe preot este înmiită. Desigur, nici cel bolnav nu scapă aşa uşor

124

Page 125: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de teroristul diavol. Mai ales după prima slujbă, ispita este şi mai mare, de aceea foarte mulţi renunţă şi sunt dezamăgiţi. Nu înţeleg că trebuie să insişti, aşa cum ne-a învăţat Iisus în cazul samarinencei căreia îi zice: "Fie ţie după credinţa ta", sau după pilda judecătorului nedrept care în mândria lui nu a vrut să recunoască faptul că are un pic de bunătate şi dreptate şi va zice mai mult ca pentru sine: "Deşi de oameni nu mă ruşinez şi de Dumnezeu nu mă tem, îi voi face dreptate acesteia, să nu mai vină să-mi bată obrazul".

Preoţia nu este o joacă de copil nevinovat sau un mijloc pentru câştigarea unei existenţe, ci un slalom în care eşti testat prin rugăciune, adeverindu-ţi credinţa ta, căci Iisus zice: "Au doară Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi?"

Desigur că dreptatea nu este o utopie aşa cum ar părea la prima vedere, dar e foarte greu de realizat, datorită tentaculelor care se întind în aparenţă până-n nefiinţă.

În realitate, dreptatea este o naturalitate. Omul… care s-a învelit în haina animalului, cum a fost în faza primară, a rămas pe parcursul anilor cu această amprentă şi astăzi parcă mai mult ca oricând, atitudinile tetrapodelor se ivesc în majoritatea cazurilor.

Cel care doreşte să fie preot şi în special exorcist, să mediteze nu atât asupra reacţiei omului credincios la defectele sau slăbiciunile lui, ci mai ales la consecinţele ce planează în timp asupra persoanei şi familiei sale, care împreună se află fără gardă de corp scoţându-şi "platoşa credinţei" prin păcat şi lipsă de rugăciune.

Gândul tânărului de a îmbrăţişa şi de a se face slujitorul omului şi a lui Dumnezeu să meargă întotdeauna la tulpină

125

Page 126: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

luând seva de la "Trunchiul" Hristos, care a spălat picioarele ucenicilor, care a plâns pentru noi, vărsând lacrimi de căinţă pentru cei necăiţi, umplând lumea de plinătatea mântuirii prin împlinirea Voii Divine, prin dăruire totală.

Incizia răutăţii făcută de oameni în Bunătatea Supremă, care a răbdat cu răbdarea omului iubitor de om, îndumnezeit, să o avem şi noi preoţii.

Preotul nu este cel care poate să dea zile, nici nu poate să aducă vindecarea totală, dar poate să netezească calea aşa după cum a făcut Ioan lui Iisus. Preotul desigur are păcate, dar credinţa şi faptele bune îl pot situa în postura taumaturgului şi harul se coboară ca urmare a rugăciunii lui.

După puţina sau multa credinţă a preotului, când se roagă pentru cel care este în stare deplorabilă pentru că nu poate percepe noţiunea de Dumnezeu, Dumnezeu îi trimite har prin sufletul şi mâinile preotului, pe care le ridică la invocare şi apoi le pune pe cel bolnav după exemplul Mântuitorului. Când 1-a înviat pe Lazăr… "Şi ridicând mâinile şi ochii spre cer a zis: Îţi mulţumesc Părinte că M-ai ascultat". Drept urmare Sfânta Scriptură îi învaţă pe cei bolnavi "să cheme preoţii Bisericii... şi punând mâinile peste cel bolnav îl va vindeca". Dacă preotul este culoar deschis pentru har, un tunel de lumină, Lumina cea Neapropiată se apropie coborând şi se săvârşeşte perfuzia divinităţii.

Dacă Dumnezeu vrea şi este destul loc pentru lumină, iar întunericul sufletului preotului este insignifiant, Dumnezeu dă vindecare de la primele trei slujbe. Uneori însă, Dumnezeu consideră că acel bolnav trebuie să înveţe limbajul harismei taumaturgice şi atunci readucerea la normalitate se face în timp, timp în care acest analfabet spiritual se alfabetizează şi

126

Page 127: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

devine un adevărat hotel divin, după cum ne încredinţează Mântuitorul: "înlăuntru vostru este împărăţia lui Dumnezeu", dar desigur cel dăruit cu darul supranatural este doar cel care "se nevoieşte". Nu poate oricine, orice om care doreşte, părândui-se mai uşor să facă "casă" cu Satan. Când omul acceptă pe Dumnezeu, primeşte puţin câte puţin putere de sus, energie care îl vindecă. Unii nici n-ar suporta dintr-o dată atâta forţă regeneratoare, mai ales când sufletul lui este un vid de potenţe benefice.

Epicentrul Slujbelor Sfântului Vasile este chiar în ziua Sfântului . În mod normal, după lege, slujba Sfântului Vasile se face la unu ianuarie şi la treizeci ianuarie, dar având în vedere anumite necesităţi stringente, se săvârşeşte în toate miercurile şi vinerile de peste an, eventual şi luni şi marţi. Cazurile în care este necesară Slujba Sfântului Vasile împreună cu cea a Sfântului loan Gură de Aur, am putea să le enumerăm după agresiunea demonică:

1. Blesteme din familie, care ţin până la a şaptea generaţie dacă nu se intervine cu această slujbă şi atunci blestemul nu-şi mai urmează cursul de normalitate negativă.

2. Blesteme mai uşoare, dacă se pot numi aşa, mai mult sau mai puţin autorizate, care acţionează pe moment sau în timp şi care se limitează la o persoană anume.

3. Vrăji extrem de puternice, care duc la nebunie. În momentul în care diavolul intră în om şi strică buna funcţionalitate a unui organ, chiar dacă pleacă şi omul nu se mai manifestă în exterior, rana rămâne deschisă; dar poate să

127

Page 128: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

şi revină, sau să afecteze un organ care ar da tulburări exterioare.

4. Boli incurabile, ca epilepsie, lepră, cancer şi desigur lipsirea de facultăţile mentale.

Înainte de această operaţie spirituală, după cum la operaţia fizică se pregăteşte pacientul, şi aici este necesar ca preotul să ţină cel puţin trei zile post, iar bolnavul şapte. Dacă omul este inconştient, poate şi o rudă, un prieten sau chiar preotul să ţină acest post. Desigur, când se întâmplă ca un om să înnebunească dintr-o dată, nu poţi amâna această slujbă pentru momentul în care ai săvârşit canonul, ci te avânţi în luptă cu inima curată, cu credinţă în Dumnezeu şi cu promisiunea de a începe imediat după aceea canonul.

Dacă preotul nu ţine canonul şi nu-şi face acatistele lui Iisus şi ale Maicii Domnului , desigur împreunate cu alte acatiste, atunci poate să fie un transfer demonic asupra sa sau a familiei sale.

Persistând în neştiinţă sau greşeală, diavolul merge până acolo încât periclitează viaţa acestora. De aceea, slujba Sfântului Vasile este recomandată în special pentru preoţii din mănăstire, deoarece preotul monah nu are familie, are o viaţă îmbunătăţită şi poate ţine mai usor canonul. Dar şi monahul nevrednic poate avea mari necazuri, mergând până la pierderea vieţii.

Orice preot care are credinţă, atât el cât şi familia sa şi care îşi ţine canonul cu pioşenie, poate face slujbele de exorcizare fără frică.

128

Page 129: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Orice preot care se abate de la credinţă, în orice moment poate fi pierdut. Un preot plin de har, chiar dacă are un gol spiritual, Dumnezeu îl ridică şi îi astupă surparea harică prin tumultul "Apei Vieţii".

Când se fac slujbele Sfântului Vasile nu este suficient să te înfrânezi de la mâncare sau de la băutură, ci să retezi şi orice rău care este în tine şi să ai dragoste enormă.

Am avut exemplul unei fete căreia deşi i-am făcut slujba Sfântului Vasile nu scăpa de influenţa satanică până la posesie. Îi făceam slujba şi era eliberată, dar după o vreme se ajungea tot la mare greutate. Atunci am trimis-o la alţi doi colegi ai mei, gândind că sunt poate slăbit, sau am avut ceva rău în mintea mea. Dar acelaşi efect au avut şi slujbele făcute de ei. Atunci Dumnezeu mi-a dat soluţia rezolvării acestui caz dificil, după multe insistenţe în rugăciunea mea, insuflându-mi ideea invadării fetei de dragoste cu adevărat. La ultima Slujbă a Sfântului Vasile i-am spus: "Iubeşte, iubeşte din suflet pe tot omul şi chiar pe diavol", căci în felul acesta îl laşi fără putere când acţionează asupra ta. Să-ţi elimini total ura din tine şi atunci Satana nu mai găseşte spaţiul de desfăşurare. Şi într-adevăr avea sufletul încărcat de ură, după cum mi-a mărturisit atunci. Iubirea care este însuşi Dumnezeu, iubirea care nu are cum să facă salaş în tine, fără măcar să ai o picătură din ea, fără să alungi îmbraţişarea celor întunecate, fără să elimini contrarul ei, nu poţi scăpa de cel viclean. Şi aici este relevată cât se poate de clar, libertatea deplină a omului de a alege între bine şi rău, de a urma un drum sau altul în viaţă.

Preotul, deşi este om, mai auzi chiar şi glasuri clericale "În Biserică este preot, în afară este om". Este total greşit, o mare eroare incalificabilă. Dacă noi preoţii credem

129

Page 130: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

uneori că ne putem dedubla în acest fel, greşim profund. Ori eşti preot, ori nu eşti preot. Nu poţi fi preot doar în altar, nu-ţi poţi exercita credinţa doar cu patrafirul la gât şi nici nu este normal să fie aşa. Este firesc să oficiezi slujba când şi unde este cazul, când o cere situaţia, dar niciodată nu te poţi dezice de harul pe care ţi 1-a dat Dumnezeu.

Nu poţi spune într-un mod trivial ca ateiştii "uite popa, nu e popa", care se foloseau de slăbiciunile preoţilor, le exploatau şi le utilizau ca armă pentru distrugerea Bisericii. Desigur, sunt preoţi care iau în derâdere cele sfinte şi în general cele ale Bisericii, şi cu durere trebuie să spun că am întâlnit în cercuri înalte anumiţi preoţi care spre a fi integraţi, făceau glume cu toţi laicii, care credeau că sunt cineva persiflând cele divine, considerându-se pe ei Dumnezei. După plecarea preotului mirenii i-au calificat ca măscărici. Trebuie să ai demnitate preoţească şi atunci desigur te vei impune şi în faţa omului şi în faţa diavolului, biruind prin biruinţa celor rele din tine.

Sunt preoţi care suferă de simonie. A fost dat să aud şi astăzi ca răspuns la fraza mea: "Dumnezeu rânduie cine şi unde va fi preot"… un răspuns de ignorant sau distrugător de cele sfinte: "Ce Dumnezeu bă!... Să fim serioşi, eu sunt cel care rezolv totul". Am rămas cu convingerea fermă că numai Dumnezeu poate schimba locul unui preot în funcţie de nevoile unei parohii sau alteia, sau de necazul ce-1 poate aştepta pe preot într-o altă parohie.

Omul nu poate lua decât ce este al său după cum spune Iisus "Nimic nu poate lua omul, decât ceea ce i se dă de sus".

130

Page 131: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Nimeni nu poate schimba destinul unui om după bunul său plac. Numai omul poate mărşălui în propriul destin şi să-1 direcţioneze aşa cum doreşte. Desigur, anumite fapte nu depind de noi în desfăşurare, dar rugăciunea sau proasta noastră dirijare a vieţii ne poate aduce evenimente bune, mai puţin bune, sau deloc bune, adică rele.

Îl părăsim pe Dumnezeu pentru noi înşine dar fără de folos, deoarece se uită ceea ce spune Iisus: "Cine nu adună cu Mine, risipeşte".

Deşi este ascuns în profundul nostru, Îl căutăm în afară, deşi ne îmboldeşte să-L căutăm pe căi luminoase, noi spargem farul călăuzitor prin implozii satanice. Scurtcircuităm Bunătatea de bunăvoinţă şi demararea pe pista adevărului prin Adevăr.

Ateismul a lovit puternic Biserica Ortodoxă deoarece era singura care nu avea un sprijin extern. Erau preoţi care nu aveau ce să mănânce, copiii lor nu aveau dreptul la şcoli superioare, iar soţiile nu erau primite la muncă decât la C.A.P. Nici nu vreau să-mi mai amintesc câti preoţi au murit în închisoare, sau câţi n-au fost prizonieri de conştiinţă. Sau poate este bine să ne amintim de cei care s-au sacrificat pentru menţinerea adevăratei credinţe şi care au suportat temniţa ani îndelungaţi doar cu ajutor de sus. Pentru distrugerea Bisericii s-au folosit şi alte metode: introducerea unor preoţi care nu erau preoţi, care să se preteze la acte de vandalism şi astfel să discrediteze Biserica şi să uimească pe creştinii care nici ei nu ar fi fost în stare să se coboare la asemenea mârşăvii. Răspândeau tot felul de zvonuri contra preoţilor spre a sfărâma Biserica, dar au uitat că "Dumnezeu pe cel drept îl ocroteşte".

131

Page 132: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Într-un fel, regimul ateist era bun pentru unii, pentru cei care nu doreau să facă nimic, doar să primească un salar care să-i ajute la traiul de zi cu zi. Desigur, era favorizant pentru cei care furau.

Aproape nimeni nu-şi dădea seama de viitorul sumbru al Bisericii şi de modul în care erau trataţi preoţii. Îmi amintesc odată când făcând curte unei fete, tatăl a înţeles că sunt student teolog şi dezamăgit şi scârbit mi-a spus: "Mai bine erai puşcăriaş decât popă". Tot o puşcărie era prin modul de gândire şi la teologie. Eram priviţi şi trataţi ca nişte sclavi cărora le era frică să ridice capul. Viitorii preoţi nici măcar nu ştiau ce este mai important: să-şi dezvolte chemarea preoţească, ura contra celor care-i umileau, sau să se supună orbeşte.

În problema slujbelor de exorcizare era o tăcere profundă şi deplină. Atunci de unde să ştim noi conţinutul, modalitatea de a o pune în aplicare, puterea ei şi că oficierea acesteia este preferabil să fie noaptea între ora douazecişipatru şi trei?

Slujba Sfântului Vasile are o putere benefică uluitoare, dar în acelaşi timp poate atrage şi multă răutate . Este slujba prin care preotul, în numele şi cu Dumnezeu, blestemă diavolul. Este alcătuită din trei rugăciuni şi se face de obicei împreună cu slujba Sfântului Ioan Gură de Aur. Desigur, în caz de necesitate se face în orice vreme. Slujba aceasta începe cu o primă rugăciune prin cuvintele care vizează Activitatea Supremă, pe "Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor". El este "Dumnezeu Adevărat", unic şi veşnic. Toţi zeii la un loc nu se pot aşeza pe acelaşi

132

Page 133: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

piedestal, al infinitului, ca "Dumnezeul Necunoscut", găsit de Pavel la un altar făcut de atenieni.

Dumnezeu reprezintă tot ceea ce mintea umană îşi poate imagina, dar nu poate pătrunde, Îl cunoaştem în exterior, însă în fiinţă nu avem această posibilitate. Dumnezeu "nu se află în cămări tainice", ci se află peste tot şi chiar în noi, căci "înlăuntrul vostru este împărăţia lui Dumnezeu". Dumnezeu nu-şi găseşte măsura în balanţa cu greutăţi umane şi nici de altă natură, fiind fără echivalent. El este "Totul în toate", de aceea va pune o întrebare la care nu avem cum să-I răspundem, pentru că sunt răspunsuri de nepătruns pentru mintea umană. Drept urmare cuvintele lui Dumnezeu "Ce casă-Mi veţi zidi, zice Domnul", El ne descoperă toate prin Fiul şi Duhul Sfânt, cel care este Mângâietorul. Se lasă mereu descoperit pentru a ne acoperi pe noi în faţa războinicului demon care ne asupreşte, şi după cum I-a zis lui Moise ne zice şi nouă: "Voi pune mâna mea peste tine", în primul rând pentru a fi apăraţi, şi în al doilea rând pentru că omul s-ar spulbera în faţa puterii divine, după cum zice Domnul: "Căci nu este om viu care să vadă faţa mea şi să trăiască". Drept urmare, Fiul s-a întrupat spre a ne întări şi descoperi modul existenţei viitoare prin credinţă.

Dumnezeu ne ajută pe toţi, să nu disperăm şi să fim părtaşi într-o nouă formă "dând trup pământesc ca să viieze trup duhovnicesc".

Sfânta Scriptură spune că "Cine este ca Tine mare Dumnezeule?" Mărimea Lui este cea mai mare şi nu încape în nimic. Este incomensurabil. El care este "Făcătorul cetelor celor de foc şi Lucrătorul puterilor fără de trup, Meşterul

133

Page 134: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

celor cereşti şi al celor pământeşti, pe care nimeni dintre oameni nu L-a văzut, nici poate să Îl vadă".

A făcut prima dată pe îngeri, în diverse cete, după focul "inimii lor", fiind nouă în total. Unui înger i-a venit ideea de a fi ca Dumnezeu. Oare de la cine i-a venit ideea, deoarece nu exista răul atunci? De la o pornire interioară, o răbufnire a orgoliului, încât relaţia cu Lumina s-a întrerupt. Comutatorul care este dragostea s-a transformat în ură. Pentru că a îndrăznit să fie primul răzvrătit, i s-a dat şi supremaţia întunericului şi a fost numit Lucifer. Văzând şi alţi îngeri că pedeapsa lui este de a conduce, s-au aliat făcându-se părtaşi complotului împotriva divinităţii. Nu ştiau că această conducere îi va duce la chin, durere şi la veşnicia suferinţei. Şi-au imaginat acel loc ca pe o oază de fericire, după cum Vicleanul le-a adus în faţă imaginea unei pseudo-euforii. Au constatat însă că "apa cea vie" nu avea izvor decât în Rai. Şi astfel pustiul şi pustiirea va fi împărăţia lor. Neascultarea de Lucifer nu este o mângâiere ca cea a Tatălui Adevărului, ci sudalme şi palme date de un tată vitreg, dictator în toată regula.

De aceea diavolii suferă de o frică cumplită, pe care o insuflă şi omului care pierde din credinţă, şi aici mă gândesc la momentul în care diavolii benchetuiau pe seama demonizatului care "spărgea pietrele şi sfărâma lanţurile". Venirea lui Iisus i-a speriat îngrozitor de pedeapsa ce ar fi primit-o prin plecarea în iad, în momentul când au fost obligaţi să iasă din cel posedat şi, drept urmare, cu umilinţă au suportat ruşinea mai degrabă faţă de Iisus, cerându-i: "Nu ne trimite în adânc, ci în turma de porci". Misiunea lor n-a avut succesul scontat şi deplin, iar

134

Page 135: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

drept urmare încercau ca o recompensă pentru acest eşec, uciderea celor două mii de porci. Nu este nici o deosebire între animalul care înnebuneşte prin prezenţa demonică şi omul care ajunge în aceeaşi situaţie. Iată încă o dovadă certă că nebunia nu este altceva decât intrarea diavolului în om, încât el nu va mai putea să acţioneze şi să raţioneze, ci este o manifestare a sarcasmului demonic, care văzând greşeala ireparabilă pe care au săvârşit-o, plini de răutate şi ură, dorind cât mai multe persoane să aibă parte de aceeaşi soartă ca şi ei. Apoi probabil pedeapsa lor este mai grea decât a noastră, deoarece noi suntem şi trup şi avem libertate, iar forţa de gravitaţie a păcatului ne atrage mai tare decât inocenţa beneficiarilor spirituali, în totalitate îngerii, şi astfel pedeapsa noastră este mai uşoară, ba chiar ştearsă prin rugăciune şi clemenţa lui Dumnezeu.

Iisus le va spune ucenicilor îngroziţi de Judecata de Apoi: "Ceea ce la om nu este cu putinţă, la Dumnezeu este cu putinţă". Astfel le-a răspuns ucenicilor care au pus întrebarea: "Atunci cine poate să se mântuiască?"

La sfârşitul veacului, diavoli vor avea o pedeapsă în greutatea veşniciei. Totalitatea faptelor lor fiind un tomberon de murdării, care de care au putut să realizeze dimensiuni haotice cu margini mai îndepărtate. Pentru ca umilirea lor să fie mare, poate vor fi chinuiţi chiar de cei pe care i-au chinuit, văzând strălucirea acestora, prăpastia şi locul în care este mocirla veşniciei lor. Se poate să fie şi o autoflagelare. Insăţioşii deturnanţi care nu au posibilitatea pocăinţei şi căinţei, deci reabilitarea ca şi omul, au o ură din ce în ce mai mare pe acesta şi nu se opresc de la nici o blestemăţie, ca omul fiind slăbit să ajungă în robia lor. De aceea se face

135

Page 136: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

un blestem pentru contrabalansare şi ridicare în greutatea credinţei. Blestemul invocat de către preot este: "Fă ca blestemul acesta ce se face în Numele Tău cel înfricoşător să fie spre alungarea acestui povăţuitor al vicleniei, şi a taberilor lui care au căzut din Lumina cea de sus". Preotul cheamă pe Dumnezeu în mod imperativ să pedepsească pe cel rău venit şi aşezat confortabil în omul cel plin de păcat, omul găunos, dar şi în cel credincios, căruia îi insuflă pentru a putea să locuiască în el, o teamă de Biserică. Atât de îndrăzneţ poate fi, încât intră în Biserică şi-i creează omului vizat stări de leşin, de neputinţă, de slăbiciuni, care să-1 determine să renunţe la rugăciunea de obşte în Biserică.

Sfânta Scriptură spune că diavolul este atât de impertinent, încât "va locui în Biserică sub forma îngerului luminii", şi aici avertizează mai ales pe prelaţi, de la cel mare la cel mic, unde este terenul mănos în care creşte Binele, dar se poate sălăşlui şi mult rău.

Atât de mult se ţine de acel om şi nu-1 scapă din ochi aproape nici o clipă, sau cel puţin în momentele în care ar putea să revină în Biserică, încât în momentul în care trece pe lângă Biserică, îl face să simtă o repulsie şi o barieră care î1 opreşte a intra în ea. De aceea este necesar să fie blestemat diavolul "şi-l pune pe fugă".

Blestemul în numele unui om nu este suficient, ba chiar prea puţin. Diavolului nu-i este frică de omul păcătos, în schimb se teme de omul cel cu credinţă. Dar câţi sunt cu credinţa cea adevărată?

Pe timpul lui, Noe a fost singurul potenţial al viitoarei lumi prin curăţenia şi credinţa lui, iar Lot era o floare în spinii desfrâului în Sodoma.

136

Page 137: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Acolo unde este Dumnezeu, nu poate sta şi diavolul. De aceea, invocarea cu credinţă atrage în prima fază lupta cu păcatul omului, ca apoi să fie abandonat de diavol, până se termină a treia rugăciune. Desigur, dacă omul are carenţe şi nu merge pe calea cea adevărată, chiar dacă după cele trei slujbe a câte trei rugăciuni fiecare, adică nouă rugăciuni, diavolul este pus pe fugă fără a avea putinţa de a se uita înapoi şi a influenţa negativ, diavolul se reîntoarce. După cum ne arată Sfânta Scriptură: "Diavolul după o vreme părăseşte pe om şi rătăcind în pustie şi negăsind odihna, va zice: mă voi întoarce la casa din care am plecat. Şi venind şi găsind casa curată şi măturată, se duce în pustiu şi mai ia alte şapte duhuri, ca rătăcirea de pe urmă a omului să fie mai rea decât cea dintâi". Este ca şi cum doctorul făcând o operaţie de extirpare a unei zone canceroase, nu a reuşit în totalitate, prin neascultarea care o face cel bolnav, săvârşind lucrări contraindicate, şi atunci în scurt timp s-ar putea să intervină decesul.

De multe ori se pune problema blestemului, care este o problemă foarte greu de elucidat. Noi trăim în legea iubirii. Ne este îngăduit să blestemăm?

Cu siguranţă nu este bine, deoarece om fiind, cu păcat, este ca un cec fără acoperire, este un virus fără antidot, care omoară posibilul duşman, dar se reîntoarce şi asupra ta, având efectul razelor de cobalt. Ele omoară ţesutul canceros, dar în cele mai multe cazuri survine moartea omului, deoarece îl slăbesc prea tare pentru a putea să-şi reia cursul normal. Făcând invocaţia divinităţii, care să lucreze curăţind aria înspinată şi îndepărtând pe cel rău, suntem siguri că diavolul nu mai are putere asupra omului atins.

137

Page 138: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dar când blestemi tu un alt om, care ţi-a făcut un rău, cum crezi că Dumnezeu te ascultă, deoarece tu spui "Bată-1 Dumnezeu" sau tot felul de otrăvuri pe care i le administrezi în sufletul lui, pentru distrugerea trupului? Nu este bine şi nici nu ai această competenţă de a cere pedepsirea unui confrate, chiar dacă a greşit. Iisus spune "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna cea din ochiul tău nu o simţi?"

Spui că îl iubeşti pe Dumnezeu, spui că lucrezi întru iubire şi ceri iubirea lui Dumnezeu, dar te amăgeşti. În momentul în care blestemi, te-ai făcut copărtaş cu diavolul care doreşte răul, cu cel căruia te-ai vândut prin "gura inimii tale". De asemenea Mântuitorul Hristos ne arată ca incalificabilă această atitudine faţă de aproapele tău, zicând: "Cum poţi tu să spui că-L iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, iar pe fratele tău pe care îl vezi, îl urăşti?"

În al doilea rând, dacă Dumnezeu vrea pedeapsa unui om, desigur este treaba lui, în care n-ai cum te amesteca.

În al treilea rând, nu Dumnezeu pedepseşte pe om, ci chiar omul prin sufletul lui înnegrit de cărbunele plin de toxicitate al necredinţei şi al neputinţei, de a avea pe Dumnezeu în el şi cu el.

Noi nu trebuie şi nu este voie să blestemăm, căci cel care ne face rău, dacă suntem nevinovaţi, în scurt timp răul se revarsă asupra lui, iar dacă avem parte de vină, desigur ni s-a dat un canon de îndreptare, deoarece "după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie". Să luăm bine seama cu înţelepciune că ispitirile diavoleşti ne întăresc şi nu trebuie să disperăm niciodată.

138

Page 139: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iisus Hristos n-a blestemat, cu excepţia unei dăţi când a dorit să mănânce din smochinul ce n-avea roadă. Suntem aproape siguri că a făcut acest lucru spre a ne arăta cum este omul care nu aduce rod, adică, de îndată ce-L lasă pe Dumnezeu, se usucă atât el cât şi rodul lui şi devine o valoare nulă.

Preotul care este pregătit poate face acest blestem ca să î1 alunge pe cel rău şi, într-adevăr "cei pecetluiţi", adică botezaţii în numele Sfintei Treimi, să nu poată fi atinşi de puterile potrivnice, chiar dacă sunt în drumul ispitei şi sunt bătătoriţi de aceasta, ci să aibă puteri deosebite care să uimească. Aceste puteri înspre bine, pentru alungarea sau detronarea răului, nu sunt fără o acumulare de capital divin, care poate să sfarme orice nucleu satanic.

Oamenii de excepţie, prin dragostea lor, par înzestraţi cu puteri supranaturale şi uneori chiar sunt.

Sfântul Apostol Pavel când a fost muşcat de viperă, a frapat pe cei prezenţi. Acei martori, la început 1-au considerat "un făcător de rele scăpat de mânia divină" de pe marea învolburată, care datorită păcatelor a fost pedepsit să moară umflându-se tot prin muşcătura de viperă.

La acest "vas ales" n-a avut efect letal, ci din contră, fiind vaccinat cu cel mai teribil ser spiritual, Harul lui Dumnezeu, muşcătura de viperă a fost doar un mijloc de a fi introdus ca sol divin la acei oameni.

La omul la care începe posesia demonică, în primul rând i se face rău în biserică. Este de fapt un rău simulat de către diavol, după cum şi palpitaţiile foarte putenice care se ivesc deasupra inimii. Acestea pot fi disparate sau împreună cu ameţeli, tremurături sau chiar senzaţia de vomă. Că nu

139

Page 140: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

este o cauză trupească, reală, poate omul să îşi dea seama dacă îi vine în cap imediat să se concentreze cât mai puternic asupra numelui lui Iisus şi să-1 invoce. Rugăciunea inimii lui Iisus care este: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", combinată cu cuvintele "Ieşi satană în numele Sfintei Treimi", va alunga imediat pe cel rău şi omul se va linişti. În cele mai multe cazuri, omul nu crede sau nu bănuieşte, ci consideră a fi cauze naturale, îmbolnăvirea unui organ, deşi ar trebui să vadă cauza la origine şi atunci ar fi simplu să elimine efectul. Cei mai mulţi însă, vor ieşi imediat din Biserică şi vor renunţa la ajutorul de Sus, gândind că celui fără Dumnezeu îi este mai bine. Apoi socoteste că analizele şi tratamentul 1-ar putea aduce la normal, dar de multe ori analizele dovedesc că omul este perfect sănătos. Sunt şi cazuri când omul este bolnav trupeşte, dar aceasta se întâmplă prin pierderea de har. Rezervorul lui spiritual este găurit de către diavol şi motorul lui îşi încetineşte activitatea.

Omului bolnav psihic, în momentul când începe a doua rugăciune a Sfântului Vasile, îi este foarte rău şi simte o greutate ce îl apasă până la gemete, îi vine să urle şi urlă, sau să lovească şi loveşte, apoi cade la sfârşit ca într-o sincopă.

Foarte greu poate fi ţinut şi preotul care citeşte diagrama bolii. Desigur îşi ia măsurile necesare spre a nu fi singur cu cel posedat, având loc de dezlegare cu precădere în Sfânta Biserică.

La începutul acestei a doua rugăciuni, preotul pronunţă încă de la primele cuvinte: "Te blestem!" . Începe lupta pe viaţă şi pe moarte pentru a mântui un suflet sau a-1 pierde, spre a fi alungat cel care nu este "o entitate în sine,

140

Page 141: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

care ia din forţele Binelui şi le foloseşte în mod distructiv".

Cel rău nu ştie decât să hulească numele Domnului, aşa după cum la îndemnul lui fac foarte mulţi care spun că Dumnezeu "mi-a dat tot răul în viaţă, m-a bătut sau m-a pedepsit", călcând porunca a treia din decalog care spune "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert".

Acest gând rău devine ură şi apoi omul blasfemiază chiar şi pe Creator şi toate puterile cereşti. Omul încearcă să se răzbune - împins de diavol - pentru relele făcute de el şi arată că izvorul acestora este la Dumnezeu. Ori noi ştim din Sfânta Scriptură că "Necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face rău".

Ba mai mult, invidia pentru cel drept îl determină să facă afirmaţii gratuite cum că Dumnezeu este părtinitor, că este plin de nedreptate şi a predestinat pe unii la mizerie, beţie, curvie, iar pe alţii, favorizaţii Lui la lux, opulenţă, femei şi tot ceea ce-şi imaginează El că ar reprezenta fericirea pe pământ.

Sfântul Apostol Pavel ne lămureşte în acest sens şi ne îndrumă zicând "Căci la Dumnezeu nu există părtinire. Aşadar câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri, iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi".

Dorirea de rău pentru cel care este în voia Domnului, pizmuirea acestuia şi chiar colaborarea cu vrăjitori pentru distrugerea dreptăţii, încât nu se dă la o parte de la nimic rău, mergând de la clevetire până la ucidere, având convingerea că în felul acesta s-a răzbunat pe cel plăcut Domnului, ba chiar că le-a făcut în numele Domnului şi s-a îmbogăţit în felul acesta în Domnul.

141

Page 142: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De la invidie se ajunge la mândrie şi la semnul egalităţii cu Creatorul. Îl sfidează pe Proniator şi vrea să fie dacă nu la înălţimea lui, măcar egal în putere. Se substituie puterii şi vrea să demonstreze putinţe imposibile.

În faza primordială, diavolul dă toate şansele celui ales spre distrugere, ba chiar cinstire, ca apoi să-l târască în mocirla mlăştinoasă, în tina nedreptăţilor, sfârşind ca un animal al nimănui în colbul încins de soare şi spulberat de vâlvătaia vântului rebel.

Pus de diavol, primul care s-a împotrivit Vieţii, plin de viclenie, îl ajută să rezolve totul în viaţă prin înşelăciune. Nimic nu-i scapă, de la răzvrătire la nebunie, la luarea dreptului fiecărui om de a-şi duce povara unor păcate şi de a le expia aici pe pământ. Încearcă să distrugă toate relaţiile amiabile existente. Diavolului îi place întunericul, îi place tot ceea ce se poate face în ascuns, deoarece lumina 1-ar descoperi. Iisus ne arată "Au doară sfeşnicul este pus sub obroc sau sub pat... ceea ce veţi spune noaptea în întuneric, se va propovădui ziua de pe case".

Preotul continuă blestemul făcut asupra acestui înger transformat şi transferat din rai, referindu-se la toţi cei căzuţi "din Lumina de Sus în întunericul adâncului". Cei răi, şi sunt o mulţime, nenominalizaţi, atrag pe oamenii ce vor deveni vrăjitori, distrugându-le firea cea spre Dumnezeu prin impunerea voinţei lor asupra celui vizat de invadarea întunericului, care nu gândeşte ce însemnează un întuneric în care nu poate pătrunde nici cel mai mic fir de lumină. Poate nici diavolii nu-şi imaginează cât de negru şi întunecat va fi iadul în care şi ei au să aibă de suferit ca urmare a căderii şi ducerii în ispită pe alţii.

142

Page 143: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Noi de multe ori nu vrem şi nu avem voinţă. Ea nu există deoarece nu o dorim. O vrere nu este suficientă şi trebuie neapărat să pavăm calea, spre a putea comunica cu Voinţa Însăşi, şi atunci orice voinţă şi orice impunere de gândirea cea rea nu poate să înlocuiască lumina din noi. Poate să se războiască prin ispita care ne pune în faţa unei prăpăstii, dar nu poate învinge.

Cel care a spus: "Veni, vidi, vici", a făcut un efort enorm şi cu toate că a murit, a învins moartea prin victoria sa, prin voinţa care 1-a dus la finalul glorios.

Blestemul se repetă pentru ca acest spurcat, "diavol necurat", care aduce atâta spurcăciune ce pare plăcere în sufletul omului, care se exteriorizează prin trupul pălmuit de patimi, să fugă de Dumnezeu.

Ştim că la toate popoarele ideea unei divinităţi supreme exista dintru început, ceea ce certifică implantul haric şi aduce un argument în favoarea existenţei lui. Părintele Isidor Todoran ne exemplifică în argumentul istoric al existenţei divinităţii. Pluthar scria: "Priviţi pe faţa pământului. Veţi vedea cetăţi fără întărituri, fără legi, veţi întâlni popoare care nu cunosc scrierea sau întrebuinţarea banilor, dar un popor fără Dumnezeu n-a văzut încă nimeni". Dacă peste tot este o idee, deşi popoarele în vechime erau separate, oamenii la început fiind foarte puţini, atunci desigur este ceva înnăscut. Că această idee a fost schimbată prin închinarea la idoli şi decăderi afrodisiace, este adevărat, ba chiar şi noţiunea de Dumnezeu ar fi dispărut în timp dacă nu se afla în cel mai adânc colţişor spiritual.

143

Page 144: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Blestemul se repetă de mai multe ori cu Dumnezeu , "Cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi". Evreii atât de mult adorau pe Dumnezeu, cu atâta respect, încât îl numeau şi Adonai, Eloi, dar aceasta nu înseamnă că erau politeişti.

Blestemul se face în continuare prin Dumnezeu care "Prin Cuvânt toate le-a zidit". Prin Cuvânt, Dumnezeu a făcut omul. Sfântul evanghelist Ioan precizează despre acest logos întrupat: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul". El este creatorul întregului univers, "Şi-a făcut făptura văzută şi nevăzută", totul cu perfecţiune, deoarece a făcut pe om după chipul Său. Omului I-a dat ca ajutor îngerii cei buni, iar atunci când omul a căzut în păcat, Dumnezeu a spălat acest păcat, "a înecat păcatul cu apă de sus".

Că Dumnezeu a făcut lumea cea mai bună posibil, afirmă psalmistul când spune "Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este deajuns pentru lauda minunilor Tale".

Sfântul Apostol Pavel ne arată că aceasta lume este de fapt ca un circuit continuu, aşa după cum şi pământul este ca un cerc, zicând "Cele nevăzute ale lui Dumnezeu se văd dar de la facerea lumii, adică Veşnicia lui Dumnezeu".

Dacă pământul în aparenţă este nesfârşit, după cum şi ceea ce a făcut Dumnezeu, dar care se pot termina în orice clipă când gândeşte Creatorul, să privim spre Adevăratul Infinit, Fiul lui Dumnezeu, în numele căruia se săvârşeşte acest blestem împreună cu al Tatălui, şi care "Mai înainte de veci, în chip negrăit şi fără patimă s-a născut dintrânsul".

144

Page 145: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Pentru a ne elucida problema veşniciei Fiului lui Dumnezeu ni se aduc mai multe dovezi. Însuşi Iisus Hristos afirmă la un moment dat, când se pregătea să intre în mărirea veşniciei "Părinte măreşte-Mă cu mărirea pe care am avut-o la Tine, înainte de a fi lumea", ceea ce desigur însemnează, că şi înainte de Întrupare a fost în Mare Măreţie.

Cel care dovedeşte şi afirmă cu certitudine despre anteexistenţa Divinitaţii Om, a fost şi Sfântul Ioan Botezătorul, care a zis "Vine cel ce a fost înainte de mine". Dintr-odată avem o mărturie sfântă, plauzibilă, având în vedere existenţa terestră a celor doi şi sfinţenia lor dovedită, fiind după cum spune Iisus o întărire a existenţei sale dinainte, din prezent şi după, în veşnicie, "căci pe mărturia a doi sau a trei oameni se vădeşte adevărul".

Ghidul nostru care nu ne duce niciodată la rătăcire, spre veşnicia lui Hristos şi a noastră, este Învierea Sa din morţi şi Înălţarea la Ceruri.

Jertfa lui a fost universală şi întinderea ei este nelimitată, adică acoperind toate timpurile din trecut, prezent şi viitor, deoarece El s-a născut "nu din poftă trupească sau bărbătească", ci din Fecioara Maria prin pogorârea Duhului Sfânt, astfel că această fecioară a ridicat blestemul adus de prima fecioară, Eva, care a căzut în ispită.

Iisus nu a avut nici un păcat după cum afirmă fără putinţă de infirmare: "Cine Mă va vădi pe Mine de păcat?" De aceea blestemul se poate face în numele lui Iisus, care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", dar aceasta nu însemnează să-L confundăm cu Dumnezeu Tatăl, ci să gândim la unul din atributele comune.

145

Page 146: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În rugăciunea Sfântului Vasile, pentru a nu se face o confuzie, nu numai că se pronunţă numele lui Iisus, dar se şi precizează traseul urmat de acesta de la naştere până la moarte. Astfel în unele cazuri se face blestemul: "Te blestem cu Cel care din Fecioară în chip negrăit s-a întrupat... cu Cel ce s-a botezat în Iordan... şi a mărturisit unimea Treimii... Cel ce a certat vântul... care a izgonit cetele diavolilor... pe morţi din groapă I-a înviat... şi toată omenirea a tocmit-o să nu mai fie cucerită de moarte".

El ne-a scos din păcatul strămoşilor Adam şi Eva, iar pentru păcatele noastre trebuie să-L urmăm, ca să fim spălaţi de acestea.

În timp ce lumea văzută a căzut printr-un om arătând unicitatea unică, fiind beneficiarii libertăţii celei vii, la lumea nevăzută căderea s-a făcut printr-un înger, care a atras şi pe alţii după el, concomitent.

Interesant este că n-au fost făcuţi mai mulţi oameni şi cel care cădea să sufere după modelul îngeresc, dar tot aşa de adevărat este că în timp ce Eliberatorul a adus mântuire pentru om, îngerilor nu li s-a dat această şansă. Îngerii picaţi şi pictaţi cu petele păcatelor nu au drum de întoarcere, biletul pe care 1-au primit având valabilitatea unei călătorii.

Dumnezeu a trimis tot timpul pe vestitorii săi pentru ca omul să aibă posibilitatea de a-şi revendica atitudinea.

La această a doua rugăciune, se face o introducere directă, fără o pregătire în prealabil, diavolul este atacat frontal , ca să nu i se dea posibilitatea de a face viclenii, care nu au efect devenind rană, prin blestemul ce se face asupra lor în numele Sfintei Treimi. O viclenie fără de seamăn se vede la diavol când îi spune Evei "Dumnezeu v-a spus că

146

Page 147: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

veţi muri când veţi mânca din pomul acesta? Nu, nu veţi muri, ci veţi fi ca Dumnezeu".

Cu vicleşug, mulţi oameni se înalţă. Cu meşteşuguri bine meşteşugite se urzesc comploturi, se uzurpă scaune, se fac acte teroriste, se leagă şi se dezleagă. Atunci când Domnul nostru Iisus Hristos este acuzat că face lucruri cu ajutorul diavolului, zicându-i că are "drac", acesta le va arăta: "Dacă Satana s-a sculat împotriva lui însuşi, acea împărăţie nu va mai exista".

Tot Domnul nostru Iisus Hristos arată originea celor care doresc să înoade întru nedreptate: "Voi sunteţi din talpa tatălui vostru diavolul, el dintru început a fost un mincinos şi tatăl minciunii".

Chiar dacă poporului evreu i s-a spus popor ales, Mântuitorul arată despre cei care fac rele: "Acest neam viclean şi desfrânat cere semn", deoarece cei care îl ispiteau desigur se aflau sub dominaţia Ispititorului, a cărui domiciliu încă de la început se afla "sub pământ, din adânc".

Arătând cei doi poli "Lumina cea de Sus şi Întunericul Adâncului", motivul schimbării casei fiind revolta, ca urmare a sentimentului de egalitate cu Inegalabilul, ba chiar să coboare măcar o treaptă din infinit, spre a putea fi cucerit de finit, poate chiar acoperit sau subjugat.

Intrarea în păcat s-a făcut prin ieşirea din Rai.Ieşirea din păcat se va face doar prin Atotputernicia

Iubirii, "căci aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede să se mântuiască".

147

Page 148: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Omnipotenţa se vede în toate energiile creatoare ale acestor opere de artă inimitabile. Puterea Sa este de netăgăduit, încât "şi dracii trec şi se închină Mie".

Se vede clar că Dumnezeu nu 1-a lăsat pe om de izbelişte, ci a dat o regulă bine stabilită naturii, dar omul a preferat să uite de adevăratul Dumnezeu căzând în idolatrie, desfrâu spiritual şi fizic. Este mai uşor să fie fără orânduială divină, mai degrabă preferă dezordinea ordonată de diavol. Orânduiala de neorânduială sădită de cel rău, este mai uşor acceptată şi pare prin plăcerea efemeră, ceva ce doreşti cu mult mai mult şi în grabă decât o fericire spirituală cu efecte nu imediate, ci în timp.

Datoriă păcatelor care au devenit greu de suportat şi pentru a nu distruge omenirea de tot, Dumnezeu spală lumea murdară şi sădeşte pomişorul credinţei printr-un om fără omida desfrâului, cinstit, drept credincios pe nume Noe, care a ajuns batjocura celor ce treceau pe locul unde acesta construia arca după dimensionarea dată de Dumnezeu, şi care văzându-1 că face o corabie aşa mare, fără a-i fi cuiva de folos, îl considerau nebun. Toate avertismentele lui erau neluate în seamă şi păreau vorbe goale, o simplă aiureală. Aceia, ca şi mulţi alţii din zilele noastre, orice avertisment făcut de Dumnezeu pentru îndreptare îl consideră un rău făcut de Dumnezeu. Ei nu merg la origine, la izvorul acelor evenimente care au drept scop îndreptarea, ci recunosc un creator al tuturor, cel care trimite şi binele şi răul.

"Atâtea minuni a făcut Iisus în faţa lor... şi ei tot nu credeau". Nu puteau să creadă în minunatul botez. Nu puteau să creadă în cel care a certat vântul când ucenicii erau pe

148

Page 149: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

marea învolburată. Şi atunci cum ar fi putut să creadă vindecarea leproşilor sau învierile din morţi?

Iisus arată foarte clar la întâlnirea cu orbul cel din naştere că "nici acesta nici părinţii lui n-au păcătuit, ci s-a făcut spre a arăta mărirea lui Dumnezeu". Această mărire a lui Dumnezeu a făcut să existe acei "uriaşi cei necucernici". Probabil că omul a avut o înălţime mai mare decât cel actual şi era mult mai frumos, spre a arăta ceea ce înseamnă verticalitatea, ridicarea şi creşterea spre Dumnezeu. Odată cu decăderea omului, faţa i s-a urâţit, spre a marca trecerea timpului şi în special a arăta stigmatizarea prin păcat. Potopul lui Noe ar fi trebuit să aducă îndreptare şi omul ar fi trebuit să se îndrepte, dar el încă se mândrea cu acea înălţime. Atunci Dumnezeu 1-a micşorat la forma actuală. Dumnezeu este bun, dar este şi drept şi pedepseste toată nedreptatea, de aceea au fost pedepsiţi uriaşii. De exemplu, pentru pocăinţă, din Sodoma şi Gomora, pedepsite cu "foc şi pucioasă", n-a mai rămas decât fum. Se pare că existenţa acestei pucioase este adeverită de ştiinţa de astăzi. Şi noi cei de astăzi să ne ferim de mânia şi dreptatea divină, care măsoară ca o balanţă de mare exactitate răul şi binele din viaţa fiecăruia. Dumnezeu nu este bucuros de pedepsirea celor netrebnici, ci "se bucură de întoarcerea păcătosului - când zice "Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu".

Iisus ne exemplifică bucuria divină pentru întoar-cerea unui păcătos prin pildele cele cu drahma pierdută şi apoi aflată, oaia dispărută şi regăsită cu toate că le avea pe cele nouăzecişinouă, şi fiul care "pierdut era şi s-a aflat, mort era şi a-nviat".

149

Page 150: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cât de mult n-a încercat poporul evreu bunătatea lui Dumnezeu, care bunăoară dă putere lui Moise de a desface apa mării în două şi pavează drumul de trecere pentru evrei, care dintr-o dată pentru egipteni devine mâl acoperit de ape. Desi poporul evreu a gafat mai mult decât suficient, totuşi Dumnezeu îl iartă, şi-1 pune martor al minunilor Sale.

Şi pe noi, din toate timpurile Dumnezeu ne face părtaşi "morţii şi învierii lui Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul nostru". Curios este că mulţi dintre noi nu observă şi nu cred în minunile pe care le-a făcut Iisus, nici în cele de astăzi care se săvârşesc prin mâna oamenilor cu har, ca să ne aducă în prezent realitatea vie a prezenţei lui Dumnezeu pe pământ, vreme de treizeci şi trei de ani.

Dacă diavolii spun "Te ştim cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu", având mărturia unor duşmani ai lui şi milogeala demonilor care îl roagă: "Dacă ne scoţi - referindu-se la demonizaţii din Gadara - trimite-ne în turma de porci".

De ce nu vrem să vedem că putem să devenim asemenea primului Adam, urmând pe cel de-al doilea Adam, după cum spune Iisus despre Legea Veche, care arată "Eu am zis Dumnezei sunteţi"?

Să vedem că botezul Mântuitorului Hristos nu este al pocăinţei ca al lui Ioan, ci este săvârşirea unui botez soteriologic. În momentul în care Iisus merge la apa Iordanului, va fi exemplu pentru noi, al botezului din apă şi din Duh, botezul care se face prin Focul Sfânt Purificator al Duhului. La botezul lui Iisus "Cerurile s-au deschis şi am văzut duhul lui Dumnezeu ca un porumbel coborându-se

150

Page 151: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

peste El, şi un glas din ceruri: Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit".

"Apa este principiul vieţii", care curăţă totul. Iisus spune lui Nicodim, care a venit noaptea la El, fiind curat şi fiind atras de Curăţenia Întruchipată: "De nu se va naşte cineva de Sus... din apă şi din Duh... de nu se va naşte din nou, nu va putea intra în împărăţia Mea".

Sigur, Nicodim a înţeles sensul uman al cuvântului. Nu Cuvântul care mântuieşte, de aceea stupefiat şi revoltat va răspunde: "Cum poate cineva, bătrân fiind, să intre în pântecele maicii sale a doua oară?"

Iisus îi va explica de această naştere prin botez, ca a doua naştere spirituală. De aceea la botezul pruncului, preotul face cele trei dezlegări, cele trei exorcizări. Este foarte mare greşeală, ba chiar păcat, pentru preotul care în grabă sau din lenevie, sau din lipsă de interes şi dragoste faţă de Hristos şi aproapele său, sare peste aceste rugăciuni. Nu le citeşte gândind că cel născut nu are nevoie de aceste rugăciuni de exorcizare, deoarece la naştere este curat şi chiar dacă ar avea, prin slujba botezului este absolvit.

Preotul care nu face "certarea diavolului" este inconştient, aceste trei lepădări fac ca noul vlăstar al Bisericii să înceapă viaţa curat şi să fie ferit de posesie demonică, deoarece mama, fără voia ei, putea să transmită copilului un blestem sau vrăji care erau pe ea. Ştim că blestemul poate merge până la a şaptea generaţie în cazul în care nu este oprit prin slujbele Sfântului Vasile.

Câţi copii datorită ignoranţei preotului oficiant nu vor fi intrând în posesie demonică şi vor fi fiind chinuiţi de diavol? Boala ce ar putea să ducă pe copil la schilodire sau

151

Page 152: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

chiar moarte, se poate datora şi preotului care n-a înţeles exact rolul lui şi al acestor rugăciuni capitale.

Numai după ce am săvârşit aceste rugăciuni care se fac la "facerea catehumenului sau a celui chemat la botez" putem să administrăm Taina Botezului, într-un teren desţelenit în care să poată fi semănată viaţa şi binecuvântarea Domnului spre rod şi nu spre rodire.

Prin exemplul unor preoţi ce n-au priceput preoţia, care nu însemnează numai simplul fapt de a nu face rău, de a nu te interesa de nimeni, ajungi să fi un simplu funcţionar care îţi îndeplineşti aproape corect serviciul, fără a călca legea care ţi se pare importantă şi care te poate inculpa. Preotul care nu se implică în slujbe sau în viaţa oamenilor, într-adevăr trăieşte uşor. Uşor pentru viaţa aceasta, negândind ce greutate îşi atârnă pentru viaţa viitoare.

Sigur că este dificil ceea ce au stricat ateii cu doctrina lor, să scoţi de la nişte oameni îndoctrinaţi de nebunia epileptică marxistă, care au sloganuri ce vizează preoţia, afirmând că "Preoţii sunt hoţi, curvari, arghirofili, delăsători" şi tot ce poate conţine mai rău un trup omenesc, ajuns pe marginea prăpastiei.

Cangrena ateistă este greu de extirpat, ba chiar imposibil la unii care au trăit ca o legumă viaţa lor. Au luat viaţa ca o simplă hoţie şi Biserica ca o instituţie tradiţională. Teroarea ateistă a ostracizat generaţii de-a rândul, a spălat tot ceea ce era bun şi nobil şi a întinat sufletul şi trupul omului. De la mintea care trebuia bine săpunită şi stoarsă de lumina divină, până la inima şi sufletul pline de iubire, care trebuiau umplute cu ţărâna dăunătoare a tetanosului ateu. S-a împlinit ceea ce Iisus ne avertiza cu două mii de ani în urmă: "Feriţi-vă

152

Page 153: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nu de cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot, ci de cei ce ucid şi trupul şi sufletul, aceia vă vor duce în Gheena".

În perioada ateistă era mai multă credinţă decât astăzi, deoarece erau generaţiile crescute în capitalism. Astăzi însă, este generaţia ateistă, care nu are nimic cu Dumnezeu şi care aşa şi-au crescut copiii şi după revoluţia din 1989. De aceea au proliferat vrăjitorii, ghicitorii, tot felul de aşa zişi exorcişti. Astfel, astăzi căutăm un Nostradamus, un vrăjitor sau un ghicitor bun care să ne spună viitorul. Oare nu Iisus a spus despre acest viitor sumbru sub tutela demonică "De nu vă veţi întoarce şi nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri..."?

E necesară oare vreo carte de ghicit, de prevăzut cele eshatologice, când Biblia este completă şi abundă în astfel de mărturii? Iisus ne-a explicat clar şi a punctat sfârşitul lumii: "Vor fi semne mari în cer şi pe pământ, foamete, cutremure, pe alocuri războaie... iar dragostea se va răci în om - astfel încât unde sunt doi într-o familie, unul este prea mult - Evanghelia mea va fi răspândită până la marginea pământului... va veni Antihristul şi Fiara Apocaliptică".

Toate acestea se vor desfăşura în "trei vaiuri", ale căror lungime nu o putem şti cu exactitate, deoarece la Dumnezeu o zi este ca la noi o mie de ani. Şi Mântuitorul le-a spus apostolilor "nu este treaba voastră a şti vremile şi anii... căci nici Fiul Omului nu ştie când va fi sfârşitul".

Doar unii preoţi şi poporul abătut de la dreapta credinţă fac supoziţii false şi caută modalităţi de a vedea viitorul. Ne întrebăm de ce toată această tevatură fără de

153

Page 154: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sens? Oricum, prin diavol nu poţi evita viitorul, chiar dacă acesta îţi dă posibilitatea de a-1 afla.

Este concepţia greşită că preotul poate să spună viitorul "din pravilă". Aşa cred unii deşănţaţi, sau merg la ghicitori, care-i trimit la preot pentru slujbe, sau merg chiar ei din proprie iniţiativă.

Acei oameni puşi pe citirea viitorului au cărţi de rugăciune, cruce şi chiar Biblie, arătând că ei "lucrează de la şi în numele Domnului", uitând să precizeze că este domnul întunericului.

Ştiţi ce a păţit Elima vrăjitorul? A fost orbit datorită vrăjilor.

Şi tot aşa, mergând şi la preot şi la vrăjitor, omul constată cu stupoare şi dezamăgire că preotul nu-1 poate ajuta cu nimic, ba chiar are ispite fantastice. Cu cât merge la preot mai des, are lacune financiare, certuri în familie, greutăti la servici. Deoarece nu ştie ce vrea, ori vrea ceea ce nu ştie, sau care-i folosul.

Ori nu poţi "sluji la doi domni deodată" fără să fi părtinitor, iar în final ucis. În cazul acesta, diavolul ucide prin apropiere prea tare de el, sau prin depărtare totală de Cel Mare.

Materia folosită de vrăjitori este identică cu a preotului, dar în sens negativ, demonic, deoarece diavolul persiflează viciile umane.

Apa, focul, fumul, rugăciunea, sunt aduse fie lui Dumnezeu în cazul preotului, pentru bine, fie lui Satan, în ceea ce priveşte pe vrăjitor, spre rău.

Apa cu care se spală mortul, o bucată din haina cuiva pusă la mort, pământul de la mort, sunt doar pretexte de a-1

154

Page 155: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

distruge pe om, prin autosugestie şi prin indicarea diavolului, spre ţinta slabă, omul gârbovit de păcate.

Toate sunt făcute de Dumnezeu şi nu se spurcă, decât omul cel păcătos. Când Petru a refuzat să meargă la Corneliu Sutaşu, Dumnezeu i-a dat semn o pânză coborâtă din cer cu tot felul de animale, spurcate şi nespurcate, arătându-i că "ceea ce Dumnezeu a sfinţit, tu să nu socoteşti spurcat".

Cum ar putea un mort căruia i se face slujba de sfinţire să facă rău?... Cum ar putea pământul sau o haină să desfiinţeze un om?... Desigur, toate acestea nu au nici un fel de putere.

Vrăjitorul poate doar sufletul lui rău să-1 dirijeze şi să ucidă încet, încet. Desigur prin atingerea unui corp în putrefacţie în mod direct, s-ar putea să intervină boala, dar un creştin adevărat, sănătos spiritual, nu poate fi omorât de Cel Rău, indiferent de câţi vrăjitori sau câte vrăji se vor face. Rugăciunea pietrifică apărarea creştinului prin credinţă şi devine impenetrabil suliţelor otrăvite demonice.

"Vraja cu mort" este de fapt vraja prin sufletul cel rău al mortului. De ce prin slujbă, cel condamnat la moarte forţată de către diavol, este eliberat şi nu mai moare atunci? Pentru că numai Dumnezeu poate da şi spune "numărate sunt zilele omului".

Dacă acea apă ar fi tare peste Tăria Celestă, cu puteri totale, nimic n-ar putea ajuta pe cel sortit pieirii.

Drept urmare, să medităm profund şi să gândim că "cititul în pravilă" la preot nu este decât o înşelătorie pentru bani, iar cel ce face acest lucru este vândut diavolului, neavând nimic cu preoţia, iar cel care este prea credul

155

Page 156: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

primeşte informaţii generate prin el, care sunt corelate şi unite în aşa fel încât să aibă un suport autentic.

Practic nici nu există "deschisul pravilei" care este un cod de legi. Eventual cei ce practică ghicitul o fac doar de formă şi lucrând cu Satana, atunci când se deschide Evanghelia, ei dau o interpretare proprie locului în care s-a deschis aceasta prin mâna naivului.

Nu de puţine ori au venit la mine întrebându-mă: "Cât mă costă părinte să-1 omor pe acela care mi-a furat gâştele... sau s-o omor pe soacra mea?" Am explicat că nu este vorba de bani, ci efectiv de conştiinţă. În al doilea rând, dacă face rău şi moare respectivul, oare nu se întoarce răul asupra lui? Desigur că da, într-o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu. Cum stăm şi cum ne împăcăm cu ceea ce spune Iisus: "Voi să iubiţi şi pe vrăjmaşii voştri... să iubiţi pe cei ce vă urăsc"?

Ori suntem după legea lui Hristos, ori după legea lui Lucifer.

Ba mai mult, mă întrebau unii şi aşteptau confir-marea ignoranţei lor, prin care credeau că citind dintr-o dată, într-o singură zi Psaltirea, de la sfârşit la început, cel care îi era duşman va deceda, fiind considerat vinovat de moarte.

Uneori nici nu caută motivaţia crimei lor. Doar din antipatie pentru cel destinat de acela sau de vrăjitor, la pieire. Cum putem să fim aşa de creduli şi să avem falsa credinţă că cel dorit mort, va fi pus în faţa plutonului de execuţie spiritual, va atrage ca o consecinţă a pământeanului şi moartea trupească, prin citirea unei cărţi sfinte, unor

156

Page 157: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

rugăciuni de pocăinţă, de vindecare, pe care le citeşti într-o formă nefirească?

Adevărul este unul: atât slujba Sfântului Vasile citită de unii preoţi pentru a-1 omorî pe "cel vinovat", cât şi toate celelalte, n-au nici un suport logic şi real, eventual o tradiţie greşit interpretată sau un interes material.

Indiferent de paguba cauzată de cel fără Dumnezeu, nu are dreptul să meargă la preot să blesteme, sau să fi tu exponentul acestor reziduuri Gheene.

Cine îi dă voie preotului să facă acest impediment la sfânta preoţie şi în loc să ajute omul... să îl omoare?

Să ne amintim pilda unui sfânt părinte, căruia i s-au furat toate obiectele pe care le avea în chilie. În momentul în care hoţul a intrat şi a început să fure, sfântul era ghemuit într-un ungher şi a observat că hoţul nu a băgat în seamă un lucru de preţ, care-i aparţinea de drept pustnicului, acest îmbunătăţit spiritual. În următorul moment s-a ridicat, a luat obiectul, a fugit după hoţ spunându-i că 1-a uitat, şi oricum lui nu-i este de nici un folos.

Oare cel păgubit de ce nu gândeşte că acest sfânt nu era legat de cele materiale aduse drept recompensă pentru slujbele făcute?... Poate acel obiect 1-ar fi putut schimba cu mâncare pentru el, dar a gândit că Dumnezeu îi va da toate cele necesare traiului, apoi că cel care era hoţ, văzându-i pilda lui, să se pocăiască într-o zi. Poate că acela îşi va da seama că n-a făcut nimic să merite această bogăţie, apoi să se întrebe de când este stăpânul absolut şi să-şi dea seama cât de uşor poţi să fi deposedat de un bun considerat al tău, iar în ultimul rând să priceapă că nu are cum nădăjdui în cele

157

Page 158: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

trecătoare. Preotul sau omul care face blestem este vândut diavolului, care desigur la început îl ajută.

Preotul care indiferent de motiv ascultă vocile demonice ale răului care cer rău, este înglodat în datorii diavolului, care-l creditează cât crede el, până când "a fost mare căderea casei aceleia". Ori Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă să ne ferim de a avea acele obligaţii şi "să nu fi dator decât lui Dumnezeu cu dragoste".

Colegi de-ai mei care au făcut slujba Sfântului Vasile fără pregătire, fără post, rugăciune, tămâieri, închinăciuni, acatiste, au ajuns în câţiva ani hrană viermilor. Fără o credinţă mai mare decât a unui credincios obişnuit, nu poţi lupta "Lupta cea bună" şi să fi învingător. Uneori, cei care au avut copii sau soţi slabi în credinţă, au căzut în plase demonice şi au murit sau au înnebunit.

Dacă nu te laşi frământat de patimi şi orbit de pasiunile rele, pătimaşe, desigur poţi învinge, căci Iisus a zis "celui ce crede, toate sunt cu putinţă".

Toate slujbele trebuie făcute cu dăruire totală. Simţi la un moment dat că Dumnezeu şi cu tine sunteţi doar doi: tu te rogi şi El săvârşeşte împlinirea prin Har. Tu nu mai vezi nimic, decât viitorul pe care-1 vei avea şi trăi cu Hristos. Căldura Lui vine peste tine. Am observat la slujbele grele că deodată unde am organul mai slab, mă invadează o căldură puternică, sau se face ca un gard de foc între mine şi cel exorcizat, apoi mâinile mi se pare că ard. În momentul în care le pun pe capul celui exorcizat, acesta urlă tot mai tare. Simte că tensiunea îi creşte, pentru ca la a treia slujbă să fie invadat de o căldură puternică, încât unii, speriaţi mi-au zis: "Mă arde".

158

Page 159: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Mai apoi au văzut că Dumnezeu i-a miluit şi le-a dat sănătate. Sănătatea lor viitoare depinde de modul în care se vor comporta, de ce vor face, după cum a zis Iisus "du-te şi de-acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău".

Când plecăm într-o călătorie, ne facem griji mari, dacă am pus sau nu toate cele necesare. Cu toate că timpul este relativ scurt, mulţimea lucrurilor ne indică grija deosebită pentru trupul nostru. Şi este foarte bine, deoarece "trupul vostru este Templul Duhului Sfânt". Este firesc să-1 îngrijim şi ar fi chiar nefiresc să nu-1 băgăm în seamă. Poate doar cei care practică "părăsirea cărnii", dar aceia o fac din dragoste pentru Hristos şi nu din nepăsare.

Dacă pentru o călătorie aşa de scurtă ne pregătim atât, cum ne-ar sta să plecăm în unica şi marea călătorie a veşniciei fără să ne îngrijim de cele trebuincioase ei? Dar noi ne îngrijim deseori de partea exterioară şi pe dinăuntru suntem goi. În Rai eram goi pe dinafară şi totuşi înconjuraţi de slava lui Dumnezeu şi plini până la refuz pe dinăuntru de dragoste.

Înainte să golim sufletul nostru de cele rele, de cele care nu sunt bune şi nu pot face locaş cu Bunătatea Însăşi care se coboară prin rugăciune, să îngrijim şi de trupul nostru.

Toate practicile din afara Bisericii, toate obiceiurile care sunt superstiţii, te duc la practici necreştine şi ocultism. Numai ceea ce este verificat de Biserică, autoritate în materie, se poate face. În rest este total greşit şi pedeapsa vine pe "măsură bună scuturată cu vârf", pentru cei ce doresc, sunt competenţi şi mult mai puţin pentru cei săraci

159

Page 160: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spiritual, deoarece "Celui ce primeşte mult, mult i se cere, iar celui ce i se dă puţin, puţin i se cere".

Lui Iisus I s-a dat de către Tatăl "toată puterea în cer şi pe pământ", iar drept urmare a dat şi El totul, fără a fi rămas un loc gol. De aceea El a primit puterea "de a certa vântul şi a linişti viforul mării". Ne amintim de frica ucenicilor când Iisus a adormit la cârmă şi valuri potrivnice spărgeau tot ce le stătea în cale, iar corabia cu ucenicii era purtată ca o coajă de nucă. Să nu adoarmă Iisus la strigătul nostru. Desigur că pentru cel care nu-L strigă decât atunci când este în necaz şi atunci fără să-şi pună sufletul, scoţând doar un urlet de disperare, fără a nimeri şi a se îndrepta spre ţintă, ci doar tangenţial, lui Iisus Îi este ca într-un somn.

Ucenicii au strigat dar nu cu credinţă şi numai după ce au văzut că ei însăşi nu pot potoli furtuna. Ba chiar I-au reproşat lui Iisus că nu este la timpul oportun în sprijinul lor: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?"

Ba da, Îi păsa "Chiar şi de păsările cerului... şi de crinii câmpului", dar vrea un semnal cât de cât perceptibil de la noi, care de cele mai multe ori ne aflăm la mare depărtare de Iisus şi nu avem credinţă "nici cât un bob de muştar".

Unul bătrân gândeşte uneori că nu mai este nicio şansă să fie mântuit, deoarece toată viaţa a păcătuit şi nici măcar nu şi-a amintit de Iisus, considerând rugăciunea ca ceva în zadar, după cum şi mersul la Biserică, unde "se mai şi cleveteşte". Probabil am zice noi de către "neghină", dar dacă tu vrei să fi grâu bun, nu te împreunezi cu aceasta. Consideră că este prea slab pentru a striga cu putere la Iisus. Vocea lui palidă de necredinţă devine din ce în ce mai puternică dacă insistă în a-L chema pe Hristos.

160

Page 161: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Tot aşa se poate întâmpla şi cu un om tânăr, care crede că n-are sens rugăciunea şi Biserica, că este inoportun să se roage în perioada tinereţii, că va avea destul timp la bătrâneţe să-şi rânduiască socotelile cu marele Socotitor. Fie din ruşine, cum considerau şi învăţau ateii, fie din mândrie, fie gândind limitat. Nu are o perspectivă în timp şi plasează timpul credinţei la aşa zisul "sfârşit al vieţii", deşi nu ştie ce zice Scriptura, care ne învaţă că "numărate sunt zilele omului". Limitarea staţionării şi mulţimea zilelor de pregătire nu putem noi să o fixăm sau să o impunem Domnului, ci terminarea vieţii poate să fie chiar la începutul acesteia sau în orice perioadă de vreme. Drept urmare, să facem căinţă şi chemare din tinereţe celui care a spălat gropile lăsate de lepră şi le-a umplut de Duhul Sfânt şi "pe morţi din gropi i-a înviat", a adus haină nouă neamului omenesc. Din haina ruptă de păcat, a făcut o alta nouă, fără cusătură, fără pată, căci a spălat pata cea mare a păcatului strămoşesc prin imaculata urcare pe cruce, moarte şi "Iadul prin înviere 1-a prădat". Până la El, nimeni nu s-a coborât până la Iad, să-1 sfideze, să-1 limiteze şi să se întoarcă de acolo. El a învins moartea care i-a căzut la picioare. De aceea, blestemul îl putem face fără frică, în pofida acestor minuni şi inocenţe.

Prin sinergismul cu Dumnezeu, omul se va ridica la Dumnezeu. Iisus este cel care "a lucrat împreună cu apostolii şi "toată lumea a umplut-o de dreapta credinţă".

La porunca Sa "mergând, învăţaţi toate neamurile", ei au fost soli şi purtători de credinţă, poştaşi "până la marginile pământului". Şi în felul acesta, credinţa cea bună a ajuns să fie propovăduită pretutindeni. Nimeni nu a fost vitregit de aflarea vieţii şi modul de primire a acesteia. Doar reaua voinţă

161

Page 162: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

şi neputinţa de ridicare prin răutate, nu i-a adus în faţă sicomorul zaheian, mântuitor.

În numele celui ce a intrat la vameşi şi i-a adus pe calea cea bună, facem blestemul care să-1 pună pe fugă pe cel înrăit atins de cel rău, de lepra demonică.

În slujbă se spune "teme-te, fugi, pleacă, diavol, necurate şi spurcate". Modul de a fi îndepărtat este modelul demonic, adică prin înspăimântarea diavolului.

Pe om, cel rău îl sperie prin teama de moarte, pe care o creează în viziunea în care dă impresia că sufletul a părăsit trupul şi tu te depărtezi de toate cele bune ale tale şi te pierzi în negură.

Diavolul se teme de Iisus Hristos, de aceea auzind blestemul făcut şi repetat în numele Lui, va fugi .

Trebuie să se teamă, ca această stare să-1 îndepărteze de om, s-o apuce la goană, indiferent de gradul pe care-1 are, "de eşti însuşi Beelzebut", de modul de intrare în om şi păstrarea celui căzut, "de oriunde eşti şi oriunde mergi", cel care este se pare în adâncul pământului, din adâncul întunericului şi care lucrează numai la întuneric, şi drept urmare puterea lui este mai mare noaptea între orele douăzecişipatru şi trei, te poate foarte uşor înşela, deoarece este fără de chip, având posibilitatea unei comodităţi în acţiune, o largheţe de care noi oamenii nu beneficiem. El este văzut pentru neruşinare, dezgoleşte tot ce poate fi mai urât, încât chiar şi orb să fi şi tot vezi puterea demonică materializată prin om. Dacă-1 vezi pe om având mult vicleşug, poţi să ai impresia că diavolul a dispărut şi nu şti la ce să te aştepţi, nici măcar nu bănuieşti ce ar putea în ascuns să-ţi facă. Nu are ruşine, şi de aceea omul fără ruşine, omul fără conştiinţă, care este tot o formă lipsită

162

Page 163: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de credinţă, este clar subjugat diavolului şi face faptele acestuia. Indiferent că este "bărbat sau femeie... cel ce scutură", sau îţi dă diverse semne pe care le crezi bune, tu trebuie să-ţi iei toate măsurile de protecţie.

El te înşeală foarte uşor, şi aici îmi vine în minte povestirea cu trei fete care au intrat în legătură cu duhuri necunoscute. Ele au fost încântate de importanţa care li s-a dat de către aceste duhuri, fiind mai deosebite faţă de altele, mai ales că li se răspundea la comandă.

Prea Sfinţitul Andreicuţ ne povesteşte toate acestea subliniind… "şi deodată, când au fost toate subjugate, uneia i s-a cerut: Dă-mi învierea ta".

Iată, azi foarte mulţi se laudă că intră în legătură cu diferite energii, cu diverse duhuri taumaturgice şi nu bănuiesc că un contact interzis de Biblie. O interdicţie ca aceasta te poate duce la o adevarată catastrofă, un foc cu bătaie lungă, care arde totul, "care înfricoşezi cu năvălirea, sau sfâşii, sau unelteşti rele, întru somn greu, sau întru boală, sau în neputinţă" . E adevărat că uneori, ca excepţie, poţi intra în legătură cu duhuri bune, însă în majoritatea cazurilor, nu poţi bănui felul în care se manifestă acele duhuri pe care le prinzi. Mulţi încearcă şi se trezesc nebuni. Duhurile rele, cât şi cele bune trebuiesc dirijate, circulaţia lor nu se face la întâmplare şi poţi să coordonezi pe cele bune spre bine şi să estompezi răul la timp, cu armele potrivite, prin barajul înţelepciunii care te conduce la dragoste şi credinţă.

Binenţeles că şi duhurile cele rele pot fi direcţionate, dar riscul este foarte mare chiar şi pentru cei care operează în acest sens.

163

Page 164: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Diavolul poate fi învins. Aceasta este o certitudine şi nu doar o părere. Diavolul te încearcă, te ademeneşte, prin anumite atitudini, care te fac "să porneşti spre râs... ori eşti rău mirositor, ori eşti desfrânat" şi în felul acesta cuceritorul cucerit de toate patimile va ajunge să fie unealta diavolului.

Ne amintim de Sfântul Antonie cel Mare, care n-a permis batjocorirea trupului lui de către diavol şi a ordonat unui ucenic ca în momentul trecerii din viaţă, să-i fie ascuns trupul, spre a nu cădea în închinăciune de la om la om, şi tot ce a câştigat într-o viaţă întreagă să piardă în primele clipe după moarte, devenind motiv de cădere pentru mulţi în acest mod.

Trebuie să fim foarte atenţi în legătură cu anumite vise şi nu simboluri care sunt exacte, nu trebuie să le interpretăm, şi sunt imagini rituale care te vor avertiza când şi cum să treci peste un rău. Dacă nu eşti sigur că ţi-ai făcut rugăciunile în aşa fel încât să intri în legătură cu harul lui Dumnezeu, atunci să-L rogi pe Domnul să-ţi repete visul.

Aici aş vrea să amintesc despre trecerea bunicii mele Paraschiva la viaţa de veci. Într-o noapte, Tina, câinele meu lup, urla îngrozitor la uşa dormitorului. M-am trezit foarte greu şi aceasta a continuat să urle. Am auzit o mulţime de glasuri în hol, fiind perfect treaz, iar cucuveaua cânta deasupra ferestrei. Am aprins lumina şi am început să mă rog, ştiind că cineva va muri, din cei trei care făceam parte din familie: bunica, mama sau eu.

După două zile, în vis am auzit o voce care mi-a spus că bunica va muri în zi de sâmbătă, în ultima cameră a mamei mele. În acelaşi timp am văzut intrarea din ultima cameră cu însemnele care se pun la cel decedat. Din acea zi

164

Page 165: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

m-am rugat intens pentru bunica. Din noaptea în care a urlat câinele, bunica a început să se simtă puţin rău. Acuza dureri de abdomen şi senzaţii de debordare. După o săptămână a cerut să fie internată în spital, unde diagnosticul pus era oncluzia intestinală. Eu nu am fost de acord cu operaţia, dar la insistenţele bunicii am cedat. După o săptămână am dus-o acasă şi i-am făcut Maslu. Cu numai trei zile înainte de a muri, am împărtăşit-o. În acea noapte am visat că am luat-o în braţe şi am dus-o într-o vilă albă cu trei etaje. Când am intrat în acea vilă, era plină de oase putrede şi cadavre. Am pus-o pe bunica între ele. Când m-am trezit, am ştiut că în trei zile va muri şi o vom duce în cripta ei unde erau trei străbuni la trei nivele.

În ziua de 6 decembrie, exact la trei zile, am venit de la parohie şi bunica se simţea rău. Am plecat să iau nişte medicamente, dar deodată m-am întors din drum. Când am ajuns acasă, am îngenunchiat lângă pat, i-am luat mâna într-a mea şi am dus-o la inimă, făcându-i Acatistul lui Iisus şi a Cuvioasei Paraschiva, deoarece o chema Paraschiva. Când am terminat, era foarte liniştită, apoi a îngăimat ceva, a răsuflat de trei ori şi şi-a dat duhul.

În prima noapte am stat toată noaptea cu ea, iar în a doua, fiind răpus de oboseală, m-am dus să mă odihnesc. Deodată i-am auzit vocea. "Scoală-te şi nu mă lăsa singură", deşi în momentul respectiv erau foarte mulţi la priveghi. Legătura noastră spirituală era foarte puternică, iar din acest motiv şi după moarte eu am putut comunica cu ea.

După ce am înmormântat-o, mi-am făcut mari mustrări de conştiinţă în legatură cu operaţia, gândind că putea să mai trăiască. Dar acum sunt convins că Dumnezeu i-a uşurat

165

Page 166: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

trecerea în acest mod. A doua noapte după ce am înmormântat-o, i-am văzut capul la mormântul ei, înconjurat de o aoreola şi-mi spunea: "Nu mai plânge, eu sunt foarte fericită la Hristos".

Multe vise sunt doar uneltiri diavoleşti "şi diavolul a năvălit fără de veste" , reuşind să te sperie sau chiar să creeze anumite zgomote. Chiar dacă apare sub forma unui "fum", care este un parfum seducător de "femeie", te poate duce la mânie, la ceartă. După altercaţii, când ai epuizat sudalmele, vorbele rele şi grele, pornirile agresive, constaţi că celălalt nu avea nicio vină sau poate ceva aparent, sau de mică importanţă. Diavolul poate să ajungă "din întâmplare la om, sau poate să fie trimis de cineva", dar indiferent de modul în care ajunge se vădeşte locul în care a fost înainte. Desigur, dacă a stat înainte în dărâmături, în groapă în noroaie... în acoperământul băii, în mormânt idolesc, nu avea cum să aducă amprenta unor porniri viabile. Provenienţa sa nu avea nimic cu elementul curăţeniei, cu dragostea sau cu lumina lui Hristos, cu omul care tinde din interior spre această origine luminoasă şi drept urmare, se face din nou o îndepărtare a diavolului, creându-i teama. I se va da totuşi îngăduinţa ca după părăsirea omului să meargă "în pământ fără de apă, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieşte, ci numai Dumnezeu singur îl cercetează". Desigur, dacă 1-am gonit într-un loc unde nu poate să-şi facă meseria, e ca şi cum 1-am pedepsit aspru. Pedepsirea însă se va face odată de către stăpânul Iadului, temporar, şi în veşnicie "pentru noaptea şi ziua cea lungă... în întunericul Iadului" de către Dumnezeu.

Diavolul poate să apară în orice moment, mai ales când este "înfometat şi înrăit".

166

Page 167: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Diavolul atacă, niciodată frontal, şi când este cel credincios pălmuit, şi direct când nu află un gard protector care să-1 străpungă la escaladare.

Îmi amintesc că într-una din zile am primit o pălărie episcopală, de la un preot foarte bolnav, care trăia într-o mănăstire. El a primit-o cu mulţi ani de zile înainte cadou şi dorea să mi-o lase amintire. Seara am pus-o în sufragerie, iar dimineaţa era un miros de mort în putrefacţie, îngrozitor, şi care nu se simţea decât de la uşă, când intrai în sufragerie. Mirosul nu pleca din sufragerie, nici măcar pe coridor. La prânz, cu mare greutate am reuşit să intru în sufragerie. Am înţeles că locul ei era la mănăstire. Prin urmare, am luat-o şi am pus-o în maşină. După câteva zile am pornit maşina şi am fost cu ea la o slujbă a Sfântului Vasile. Maşina a luat foc în interior la instalaţia electrică. Nu ştiam ce să fac, am încercat să o sting. Deodată am lovit o groapă şi bateria maşinii a sărit de la locul ei. Astfel am stins şi focul. Interesant că de atunci, maşina nu a mai pornit vreme de şase luni. Atunci am tămâiat şi am sfinţit cealaltă maşină şi am făcut un parastas pentru cel care a fost probabil stăpânul iniţial, şi astfel am putut să o duc înapoi.

Trebuie să fim cu băgare de seamă, să nu aducem supărare unui duh bun, cu atât mai mult unui duh rău.

Uneori omul cade în mare păcat, având impresia greşită că dacă nu face rău, ci doar vorbeşte fără de folos, nu se întâmplă nimic. Dar este un mod de manifestare cu consecinţe din cele mai grave. Oricum nu poţi să fii neutru în viaţa aceasta. Spune câte un creştin care a fost sărac în tinereţe, iar la bătrâneţe s-a îmbogăţit, cum că ar fi postit destul atunci, compensând această ultimă perioadă de

167

Page 168: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

îndestulare. Sărăcia nu însemnează că este post, este doar o lipsă din care tu te înfruptezi. Indiferent de situaţia ta materială, atunci când vrei să lupţi cu diavolul, trebuie neapărat să te înarmezi, după cum spune Iisus "astfel de draci, numai cu post şi cu rugăciune se scot".

Preoţia este o mare taină în care Dumnezeu designează persoane pământeşti pentru îndeplinirea celor dumnezeeşti, care sunt adevărate ikebane de virtuţi. Iisus le-a spus direct ucenicilor: "Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi". Omul are un mare păcat că-L îmbracă pe Dumnezeu cu hainele preotului şi în loc să se închine lui Dumnezeu, blasfemiază pe cel care a fost ales de Dumnezeu.

Ţinuta spirituală a preotului este foarte importantă, după cum este şi cea fizică, impusă din vechime, după ţinuta lui Iisus: reverendă, păr lung şi barbă. Un preot care în timpul slujbelor este plictisit, stă pe scaun, cască sau vorbeşte în timpul în care alţii se roagă, desigur va fi un exemplu negativ. Preotul trebuie să dojenească cu blândeţe, dar şi cu asprime, după cum ia atitudine şi Dumnezeu, care "este bun, dar este şi drept".

Iar Iisus când cei din timpul lui au prostituat templul şi au făcut o hală prosperă de nedreptăţi, de afaceri, a făcut bici din frânghie şi i-a alungat zicând "Casa Tatălui Meu casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari".

Este foarte adevărat ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel, că "cel ce munceşte la altar, de la altar să şi trăiască", în sensul de a avea cele necesare vieţii, dar nu de a-i prisosi, de a aduna averi "pe care molia şi rugina le mănâncă", şi fiecare

168

Page 169: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

rugăciune a preotului să fie un motiv de transcedere, o tot mai apropiată şi intimă legătură cu Creatorul.

Preotul trebuie să păstreze cel mai bine canonul şi atunci într-adevăr se împlineşte cuvântul care spune "căci mult face rugăciunea dreptului în lucrarea sa", dar şi creştinul care vine la Biserică şi gândeşte rău despre ea sau slujitorii ei, deja a păcătuit cumplit, şi în loc să facă un bine, săvârşeşte un sacrilegiu, deoarece nu este de acord cu o alegere făcută de Dumnezeu pentru această lucrare şi este sfinţit în acest sens. Nimic nu este întâmplător în această viaţă. Dumnezeu îşi alege oamenii după cum doreşte. Lovind în cel pus în drepturi de Dumnezeu, în săvârşitorul "tainelor lui Dumnezeu", loveşti direct în Acesta. Pui la îndoială voinţa şi hotărârea Supremului Superior şi devii duşmanul lui Dumnezeu.

Iisus i-a zis lui Petru când a întrebat de Ioan: "Dar acesta ce Doamne?", adică ce-i cu el?... "Ce ai tu de voiesc să rămână până vin Eu, tu urmează-Mi".

Şi noi trebuie să urmăm pe Iisus şi Sfânta Treime, cărora trebuie să le adresăm rugăciunile noastre. Din acest motiv intrarea în rugăciunea a treia se face printr-o împreună adresare Tatăl-Fiul şi Fiul-Tatăl, urmând şi adresarea către Duhul Sfânt. Rugăciunea păşeşte în infinitatea care domneşte peste ceruri, după cum găsim şi în Sfânta Scriptură "Cerurile spun mărirea Ta, şi lucrurile Tale dovedesc tăria".

Cerurile le-a făcut Dumnezeu la creaţie. Cerul este "scaunul Tatălui", este locul în care locuieşte după cum se arată în rugăciunea Domnească "Tatăl nostru care eşti în ceruri", adică pretutindeni. Noi îl localizăm şi îl fixăm doar pentru mintea noastră, ca să avem imaginea că stă într-un locaş, cu posibilităţi de înţelegere. Iisus Hristos vorbind la un

169

Page 170: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

moment dat despre locul existenţei sale, va spune "vulpile au vizuini, iar păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să îşi plece capul", deoarece El este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat". Putem să gândim la infinitatea Tatălui şi Fiului ca Dumnezeu, cum începe a treia rugăciune.

El este "Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stăpânirea Ta, Dumnezeul măritelor domnii", creând toate dintr-un Tot Infinit, şi aducându-le la Lumină. Îngerii sunt cei care vehiculează sub "tăria pe care Dumnezeu a numit-o cer" şi care au marele privilegiu şi fericirea, după cum a spus Iisus Hristos "de a vedea pururea faţa Tatălui Meu".

Îngerii cu toate cetele lor, sunt imateriali şi au rolul de a îndeplinii poruncile divinităţii, după cum ne confirmă Sfânta Scriptură. Oare nu sunt ei duhuri slujitoare? Deşi au fost făcuţi înainte de om, nu însemnează că sunt favorizaţi faţă de acesta sau că ar fi superiori, având diverse avantaje, ba mai mult, sunt mai prejos decât omul, după cum spune Sfântul Apostol Pavel "căci căruia dintre îngeri I-a zis vreodată Dumnezeu: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut, şi iarăşi Eu voi fi Lui Tată şi El îmi va fi Mie Fiu". Îngerii nu au calitatea şi nici puterea de a judeca, după cum Iisus le spune celor doisprezece apostoli, că în viaţa viitoare "întru împărăţia Mea... veţi şedea pe cele douăsprezece scaune şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel". Apariţiile îngerilor se numesc anghelofanii.

Rugăciunea Sfântului continuă: "Prin Unul Născut Fiul Tău ai luminat pe omul cel pătruns de întuneric" , acest Fiu care "din Tatăl s-a născut mai-nainte de toţi vecii", fiind vorba de

170

Page 171: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

deofiinţimea persoanelor divine, care este plasată în realitatea perceptibilă în mod natural, locul în care "mintea nu s-a suit" şi modul în care "ochiul n-a văzut" şi felul în care "urechea n-a auzit". Asemănarea noastră cu El ne va duce şi pe noi în ceea ce azi numim supranatural. Este greu să vezi ceea ce nu vezi şi să auzi ceea ce nu auzi, să te sui în locul în care nu este staţie terminus şi mult prea greu să frizezi infinitul.

Dar chenoza Fiului ni-L face întru asemănare cu noi, ca om, excepţie făcând inocenţa la superlativ, de aceea El are posibilitatea să fie "Cel ce ai slăbit durerile noastre şi toată greutatea ai uşurat-o şi toată nălucirea vrăjmaşului de la noi ai depărtat-o".

Epectaza ni-L apropie din ce în ce mai tare, după putinţa fiecăruia de a se cuibări în inima Domnului. Fiecare dintre noi ne-am dori ca această ascensiune printr-o strădanie deosebită să fie fulminantă. Dar această mergere pe drumuri alăturate cu Fiul lui Dumnezeu este de durată, investigaţia noastră fiind de fapt fără de sfârşit. Deşi "L-ai micşorat cu puţin faţă de îngeri", ne situăm deasupra lor prin posibilităţile noastre atât de mari.

Timpul este o greutate care în atmosfera selenică devine chiar prea uşor şi foarte interesant, când sufletul părăseşte trupul, acesta ajunge prea greu. Simbolic am putea gândi că apropierea faţă de Lumina cea neapropiată ne face mai uşori, după cum stăruie în mintea noastră ideea că ajunşi pe Lună, am devenit ceva mai vecini cu Dumnezeu. Poate din acest motiv Dumnezeu a permis coborârea pe Lună. Şi pe Pământ trupul devine un stăpân al gravitaţiei în momentul în care sufletul este în unire cu Dumnezeu şi nu bagă trupul în seamă.

171

Page 172: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Astfel sunt înduhovniciţii care prin levitaţie reuşesc să se ridice de la pământ şi să plutească.

Noi suntem superiori faţă de îngeri, deoarece avem libertatea de a alege din mulţimea de drumuri ce se ivesc în viaţă. Deşi omul apare în inferioritate faţă de îngeri într-o anumită latură, el este superior, deoarece "cu mărire şi cu cinste 1-ai încununat".

Este mai uşor să cazi trupeşte decât sufleteşte, dar tot aşa de adevărat este că Iisus Hristos nu s-a supus îngerilor răi, ci din contră, s-a făcut "Începătura Vieţii" pentru om "din pricina morţii pe care a suferit-o", prin Întruparea, Moartea şi Învierea Sa. Această posibilitate de reabilitare pentru "Cel ţinut în robia morţii toată viaţa" îi dă un motiv de superioritate. Toate sufletele dinainte, din timpul şi după Hristos, vor beneficia de dezlegarea universală a morţii, contractată prin păcatul strămoşesc. Spre edificare, "Cel ce cu Învierea Ta ne-ai dăruit să ne ridicăm de la oameni la Dumnezeu", prin momentul Învierii "multe trupuri de sfinţi au înviat şi au fost aruncate din morminte şi umblau prin cetate".

Prin "Deşertarea sa", dezlegarea de blestemul strămoşesc s-a făcut după multe generaţii, de aceea şi azi blestemul pe care îl facem asupra cuiva, merge până la a şaptea generaţie, spre a-i fi frică celui care-1 moşeşte să se abată de la morală, gândind şi la ceea ce spune Sfânta Scriptură "dintr-Unul sunt toţi", de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi. Deşi El este "Cel care ne-ai făcut nouă cale la ceruri şi stricăciunea în nestricăciune ai făcut-o", nu se tem de Acesta şi invocă puterea străină Luminii spre a aduce nenorocirea. Şi nu pot să înţeleagă că dezlegarea de acest

172

Page 173: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

blestem făcut de ei este posibilă prin punerea în rândul din faţă a bătăliei a Fiului lui Dumnezeu, care este Stăpânul tuturora. De aceea blestemul aducător de moarte se face cu "Dragoste şi cu frică... strig către Tine" .

Această dragoste care i-a unit pe oameni la început şi care este mai puternică decât "Credinţa cu care mut munţii", va aduce lumea la un numitor comun. S-a pornit de la o limbă, un teritoriu, o pereche, iar la sfârşitul lumii se va ajunge tot la o singură limbă, iar dezbinarea creştină la o unitate prin ecumenism şi o singură ţară pe tot globul, care nu va avea graniţe, având o singură conducere.

Iisus ne-a arătat că limba Duhului este cea care trebuie să o învăţăm cu toţii, cea din Eden, căci "Tatăl astfel de închinători caută... în Duh şi în adevăr".

Limba care prin Cuvântul Întrupat ne va domicilia în Noul Ierusalim, când nu vor mai fi o serie de culte, ci doar poporul ales a lui Dumnezeu.

Cultele au luat naştere prin mândria umană. Fiecare care a înfiinţat un cult, crezând că numai în felul acesta îşi va afla mântuirea, sau având interese pecuniare.

Oare nu Luther a fost primul revoltat, ca Eva în Rai? E adevărat că Eva nu avea un motiv, în timp ce Luther în sinceritatea lui, a văzut în indulgenţe numai un mod urât de îmbogăţire a Bisericii Catolice.

Mulţi au înţeles că "El neputinţele noastre a luat şi suferinţele noastre le-a purtat" . Şi aceşti revoluţionari spirituali au considerat că e necesar să ia asupra lor orice pedepse, ca prin jertfa lor, poporul să nu cadă în fariseism, sau mai grav, în idolatrie. Puţini din cei ce fac blestemele au înţeles că răutatea lor poate fi resimţită în vremea celor şapte

173

Page 174: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

generaţii peste care a căzut stigmatizarea. Desigur că acest blestem care durează vreme de şapte generaţii, se poate întrerupe şi opri la generaţia care devenită credincioasă cu adevărat, face dezlegarea Sfântului Vasile, deşi în aparenţă nu se poate anula un blestem decât când îşi termină mandatul. Iisus ne arată că "cele ce nu sunt cu putinţă la om, sunt cu putinţă la Dumnezeu".

Celui credincios i se ia o parte din greutate şi e purtată de Hristos pe care Îl invocă. În mistica Înalt Prea Sfinţitului Nicolae Mladin se spune că în clipa în care un creştin este dus la moarte, el râde şi cântă psalmi spre stupoarea celor prezenţi, deoarece durerea lui a fost mutată pe Hristos şi el practic nu mai simte nici o durere în clipa martirajului.

Rugăciunea de dezlegare continuă şi ne arată că doar El este cel care "toată nălucirea vrăjmaşului de la noi ai depărtat-o".

Desigur, dacă nu se face o dezlegare de această lucrare, căzând din nălucire în nălucire, omul poate cu adevărat să devină nebun.

De multe ori, cei care au fost în fruntea Bisericii n-au căutat la suflet, ci doar la Lege şi n-au putut să înţeleagă ceea ce înţelege un om peste care amprenta demonică nu există. Când Iisus a vorbit de Avraam ca de o cunoştinţă cu care se întâlnise cu o zi înainte, aceia au considerat blasfemie, pentru a se ridica ei în ochii poporului, ba mai mult s-au revoltat când El a spus "Adevărul adevărat grăiesc, Eu sunt dinainte de Avraam".

Mintea lor plină de păcat n-a putut accepta cele sufleteşti deoarece erau goi în acel clişeu şi analfabeţi fără

174

Page 175: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

doar şi poate. Cum nu le era frică de pedeapsa care putea să vină asupra lor făcându-se împotriva Celui "de a cărui frică se topesc munţii, de a cărui putere duhurile necuvântătoare ale stihiilor se cutremură... de a cărui poruncă focul răsplătirilor nu va trece hotarele ce i s-au pus... de a cărui frică toată făptura se chinuieşte" ? Nu-şi dau seama şi nu vor să facă această paralelă între puterea demonică şi puterea divină, între natura fără de păcat care este supusă lui Dumnezeu şi cei păcătoşi care Îl ignoră pe Dumnezeu. La porunca lui Dumnezeu curge lava din munţi, toate stihiile privesc şi aşteaptă, iar focul care va arde totul nu se va porni decât când Dumnezeu va face poruncă.

Sfântul Apostol Petru ne spune în legătură cu acest foc mistuitor care va curăţi totul, că va fi un foc din ceruri prin care şi stihiile din aer vor arde. Dacă ar medita puţin, ar renunţa la dorinţi de preamărire şi la mândrii deşarte. Iisus spune de cel care caută prin orice mijloc să parvină, de a se ridica din mizeria în care este ţinut, că atunci când va atinge apogeul, "ce va da omul schimb pentru sufletul său?".

La un moment dat fiecare va avea o nelinişte, iar celor care sunt străini de Dumnezeu, neliniştea le va creşte în raport cu păcatele făcute, gândind la consecinţe.

Astfel vedem că Dumnezeu pedepseşte pe toţi cei nedrepţi, după cum ne relatează Sfânta Scriptură "şi s-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai cei ascultători, cei care nu ascultă glasul Domnului, nu-1 doresc, nici nu-1 pot auzi şi viaţa lor este o ţintă falsă cu multe zbuciumări.

175

Page 176: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfântul Apostol Pavel ne arată aşa de frumos: "Să lepădăm orice povară şi păcatul, şi să alergăm cu stăruinţe în lupta ce ne stă înainte".

Prin Metanoia, putem obţine biletul pe calea deschisă de Hristos în trenul mântuirii.

El a fost cauza extraordinarei metamorfoze, care "din nimic prin cuvânt a făcut totul", din tăria goală şi întunecată a făcut lumea cu verdeaţă, El cel care "din gunoi ridici pe cel sărac... Cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă întâi".

Cei care se smeresc şi acceptă ca şi Iov umilinţa şi de multe ori mizerii greu de îndurat, care sunt adevărate seisme pentru diavol, dar şi pentru cei necredincioşi, vor ajunge să stea în capul mesei la nunta Mielului.

Să ne amintim de cel care "era fără haină de nuntă", cum a fost întemniţat în întunericul veşniciei, legat în lanţuri fiindcă nu era pregătit pentru această nuntă. Aceluia nu i-a fost frică, precum şi multora nu le este teamă de pedeapsa celui care are putere peste tot, "de-a cărui frică se topesc munţii... cu tăria de sub cer... de-a cărui putere duhurile necuvântătoare ale stihiilor se cutremură ... de-a cărui poruncă focul răsplătirii nu va trece hotarele ce i s-au pus". Se face această paralelă între sentimentul de frică pe care îl are omul care are minte şi poate gândi şi aceste lucruri materiale care se tem de puterea divinităţii, ascultând de Aceasta. Cele materiale sunt însufleţite pentru moment ca să putem să ne imaginăm grandoarea acestora în comparaţie cu slăbiciunea noastră… şi totuşi se supun… şi ascultă fără împotrivire… şi-L recunosc pe Creator. Chiar şi stihiile şi toate aceste duhuri ce nu pot să vorbească, aduc închinăciune Celui Înalt şi-I fac

176

Page 177: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ascultare. Tremură în faţa vocii Creatorului şi poate chiar numai gândind la Acesta, sau la revărsarea mâniei Lui.

Timpul pârjolului divin poate să vină în orice moment, dar bineînţeles acesta nu va veni într-un mod haotic aşa cum lucrează omul, creând un adevărat amestec al radioactivităţii dăunătoare, cu elementele pământului, subţiind prin păcatul mândriei sau al grandomaniei, stratul de ozon protector.

Dacă şi "dracii cred şi se închină Mie", dacă duhurile necurate strigă "ce ai cu noi Iisuse Fiul lui Dumnezeu cel viu", dacă vremile nu fac nimic decât numai la porunca divină, atunci noi cei liberi de ce nu vrem să înţelegem dragostea care ne este dăruită şi o refuzăm în schimbul îndobitocirii?

Sfântul Apostol Pavel ne arată că "toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos", adică putem face cu viaţa noastră tot ce dorim. Dar dacă dorim să facem din viaţa noastră un adevărat calvar, ce avem cu natura sau cu animalele, ca să le schimbăm bunul mers?

Omul fără de Dumnezeu vede binele cu ochii celui Rău, în timp ce creştinului i se administrează atât cât îi este necesar, inspiraţia divină, care lansează şi balansează în vaporul izbit de valuri, dar care învinge întotdeauna, arca care a purtat păcate, dar în acelaşi timp a scos din păcat omenirea, prin Noe care nu avea păcat.

Ateul crede cu tărie că face binele prin răul săvârşit şi de multe ori încearcă să te convingă de necesitatea acelui rău, care - spune el - are consecinţe benefice, dar în realitate scuza lui ascunde dureri cauzatoare de plăceri efemere, care te duc în lansări alunecoase spre pieire.

177

Page 178: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dar în faţa lui Dumnezeu toate formele de manifestare demonice "firea potrivnică a fugit, oastea vrajmaşului s-a domolit, diavolul a căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a strivit", prin acestea împlinindu-se toate profeţiile Vechiului Testament şi "capul şarpelui s-a zdrobit".

Puterea demonică rămâne fără energie şi lucrarea ei se domoleşte până la epuizare, ştergându-se în faţa lui Dumnezeu.

De aceea Sfântul Apostol Pavel ne va spune: "Unde-ţi este moarte boldul?" Desigur moartea nu mai are nici o putere în faţa lui Hristos, care "cu moartea pe moarte a omorât". Toţi idolii au căzut în faţa adevăratului Dumnezeu, deoarece Iisus le spune celor care erau prezenţi şi-L ascultau "Am văzut pe Satan căzând din cer". De aceea, noi creştinii să ne concentrăm cu toată puterea asupra numelui lui Hristos şi niciodată rugăciunea să nu fie ca o lipsă din viaţa noastră, ci să se muleze perfect în noi, mergând până la contopire.

Teolip al Philadelphiei scria "Când vei face să înceteze împrăştierile din afară şi vei renunţa la gândurile dinăuntru, mintea ţi se va trezi şi se va îndrepta spre lucrurile şi cuvintele spirituale". Chiar dacă trupul nostru tinde spre cele din afară, chiar dacă simte mirosul care îl atrage, şi care de fapt este mirosul putreziciunii, mintea să ne-o ţinem totdeauna bine spălată cu apa credinţei, măturată şi ştearsă de rele prin Harul lui Dumnezeu, în aşa fel încât înzestrarea articulară să scoată adevărate perle, strălucind imaculate. De aceea, Iisus ne spune că "nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra întru împărăţia Mea, ci cel ce face Voia Tatălui Meu", spălând cu lacrimi şi împrăştiind praful care duce la întinăciune, aspirând cu cel mai puternic

178

Page 179: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

aspirator relele care se vroiau stăpâne pe noi, va rămâne platina strălucitoare a virtuţiilor.

Apa rău întrebuinţată duce la pieire. Hidrocentralele ale căror diguri se rup, sunt aducătoare de moarte, în timp ce folosinţa apei cu chibzuinţă satisface necesităţi fără de care viaţa nu ar putea exista. Lacrimile, ca şi sudoarea, ne scapă de anumite dureri şi poveri, prin ele ieşind la propriu şi la figurat răul care în alt mod ar putea avea consecinţe nefaste.

Popoarele infestate cu epidemii ateiste au sfârşit întotdeauna cumplit, în timp ce "neamurile ce Te-au mărturisit... au văzut lumină mare". E firesc, cei care se scufundă şi se scaldă în lumină, să lumineze, excelând prin virtuţi nebănuite. În timp, popoare care au înţeles că nimic nu are sens fără Dumnezeu, au avut o prosperitate deosebită. La ora actuală însă, diavolul a adus la o subţiere a credinţei şi chiar popoarele care erau invidiate pentru prosperitate au început să cadenţeze în ritmul decadenţei.

Un adevărat "depozit sacru", cum spunea preotul Ioan Mihălceanu, care încet şi cu mare grijă distructivă, vor duce la spulberarea lui. Drept urmare, Dumnezeu tot oferă şanse de reîntoarcere prin natura supărată şi dezlănţuită, care parcă încearcă să amintească omului de rând, dar şi celui mai înalt din lumea mondenă, că există un Creator, şi din acest motiv "văzând pe Creatorul supărat, se supără şi ea".

Sfântul Vasile arată foarte clar că Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să ne apropie de el şi lasă adevăraţi străjeri care să păzească în noaptea acestei vieţi. Astfel, el ne va învăţa "cum o singură buruiană, multă cunoştinţă de Dumnezeu pe noi ne învaţă". Dar cei de azi

179

Page 180: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

uită să dea glas vorbirii plantelor, care prin frumuseţea lor măresc pe Dumnezeu, şi care "se uită" mereu la Dumnezeu. Noi de ce nu vrem să privim cu atenţie tot ceea ce ne înconjoară şi să gândim cu înţelepciune ca şi în Eclesiast: "Toate fluviile curg în mare, şi marea nu se umple"?

Toate supărările pricinuite Domnului, datorate necredinţei noastre, le acceptă, dar niciodată nu lasă să se umple cupa mâniei divine.

Prin experienţa noastră de zi cu zi în cele duhovniceşti, căutăm cu luare aminte şi nu punând pe seama hazardului orice moment care ar fi putut fi decisiv în viaţa noastră, se întemeiază pe nădejdea care "este numai la Tine Doamne".

Iisus întreabă pe ucenicii săi: "Şi voi vreţi să vă duceţi?", văzând mulţimi de oameni dezamăgiţi de faptul că Iisus a vorbit de cei aleşi şi nu au înţeles sensul autentic, vizând în speţă cele materiale… Petru va da un răspuns în numele ucenicilor: "Doamne unde vrei să ne ducem? La Tine este nădejdea".

Cu mulţi ani în urmă, psalmistul spunea acelaşi lucru: "Scăparea mea este Domnul".

Poate minunile observate asupra noastră ne vor face palpabilă calea spre mântuire.

Iisus se va mânia pe evrei când aceştia cer semn, şi-i va apostrofa: "Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu veţi crede?... Neamul acesta desfrânat şi viclean cere semn şi semn nu i se va da decât semnul lui Iona proorocul".

Dumnezeu este îngrijorat de necredinţa noastră, cu toate că Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită "până la marginile pământului" şi El aşteaptă o înnoire a făpturii

180

Page 181: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pe de-a-ntregul şi pe tot cuprinsul. Dar omul ignoră în majoritatea cazurilor Atotputernicia Divină, clevetind, blasfemiind şi acuzând, schimbând Adevărul cu neadevăr în esenţă şi promulgând legi care dezvoltă fapte abominabile. De la desfrâu la pruncucidere, de la aiureală la schimonoseală, de la întreg la o bucăţică, rupându-se de Cel Întreg şi devenind o stea căzătoare. Relaţiile amiabile dintre oameni par un lucru la care nu pot să ajungă.

Cel însă care vine cu inima bună, cu sufletul fără greutatea păcatului, are şansa de a fi învingător cum zice Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu, citând pe Atanasie cel Mare, ceea ce a spus Sfântul Antonie: "Puterea sufletului se întăreşte când se micşorează plăcerile trupului".

Ne rugăm Dumnezeului celui dinainte, din prezent, dintotdeauna, cel care S-a revelat părinţilor noştri să ne ajute să depăşim momentul în care teama păcatului planează asupra noastră, prin inocularea ideii de Răscumpărător, care a menţinut generaţii de-a rândul în credinţă.

De câte ori n-am fost frapaţi de minunile lui Iisus, dar atunci când am fost puşi în situaţia de a păcătui din plăcere, sau de a ne abţine, înspre îmbogăţire şi împrietenire cu Hristos, am preferat să cădem în plăceri al căror timp este limitat? De ce nu vrem să-L vedem şi noi pe Hristos, trecând peste prejudecăţile lumii, peste pseudopioşenie şi să urcăm şi noi cu Zaheu vameşul, sicomorul care a adus Mântuirea? Curiozitatea 1-a determinat pe acest om curios să urce într-un copac spre a-L vedea mai bine. Ca răsplată a îndrăzneli lui şi a unor critici la adresa lui, va auzi glasul Blândului Păstor care-i va spune: "Zahee, grăbeşte-te de te coboară, că astăzi trebuie să rămân

181

Page 182: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

în casa ta... azi s-a făcut mântuire casei acesteia". Să nu avem nici noi nici un fel de jenă să mergem la biserică, să facem rugăciuni şi să aducem cât mai multă plecăciune sufletească şi trupească, şi atunci cu siguranţă se va împlini ceea ce spune Iisus: "Pe cel care vine la Mine nu-1 voi scoate afară". Afară, referindu-se la sfera de referinţă divină, la cercul Raiului Veşniciei.

Rugăciunea să se facă cu atenţie sporită, concentrare cât mai mare, iar cuvintele să nu curgă ca o cutie pe o bandă rulantă, ca o bandă de casetofon, şi să fie întotdeauna ceva nou în percepere, dar vechi în folosinţă, care să ne stârnească interesul şi dragostea. Să facem cu "dragoste şi frică" slujbele oricărui om, indiferent de sex, de simpatii sau de antipatii, pe care preotul trebuie să le elimine totalmente, privind cu milă la obedienţele omului, indiferent dacă ne este creştin contribuabil al Bisericii, dacă donează ceva sau nu la Biserică.

Desigur, Dumnezeu îl va răsplăti după bunătatea sufletului Lui.

Era un foarte bun obicei, înainte de venirea comuniştilor, când episcopul locului nu-1 lăsa pe preot să se căsătorească decât dacă era bogat, sau fata era câtuşi de cât, dispunând de mijloacele care să nu-1 determine, în momentul ocupării funcţiei, spre a avea tentaţii financiare sau acuze gratuite în cazul în care preotul are conştiinţă. Sincer vorbind, un preot cu frica lui Dumnezeu, nu va fura niciodată din Biserică, ba din contră, va lăsa din ale sale în favorul Bisericii. Creştinii mai "zeloşi", cei care doreau să fie pe placul dictaturii şi care ei înşişi erau hoţi, sau ar fi făcut acest lucru dacă se substituiau preotului, acuzau din răsputeri

182

Page 183: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

preotul de fraudă, chiar dacă nu aveau nici cea mai mică dovadă.

Uneori treceau patru-cinci luni când nu aveai fonduri din care să îţi ridici salariul, darămite să-ţi însuşeşti bunul Bisericii. Simonia este un păcat greu şi ar trebui să ia aminte cei care şi azi vând posturile, deschizând Aghiasmatarul, la slujba Sfântului Vasile, în locul în care se spune "Aşa Doamne, depărtează de la robul Tău... iubirea de arginţi, iubirea de ceartă, mânia, beţia, neruşinarea".

De ce nu se face un concurs în faţa credincioşilor, cei care plătesc pe preot?... Să se predice în Biserică şi atunci credinciosul ar decide corect, fără părtinire, pe cel pe care-1 doreşte păstor, preotul parohiei, iar cel abilitat cu numirea, în acest caz nu ar avea nici un folos material. În caz contrar, când numirea se face după bunul plac al unei persoane, Biserica are de pierdut, dar câstigă acea persoană.

Adevărul este că Dumnezeu pe toate le rânduie după a Sa înţelepciune şi numai El singur ştie de ce permite anumite nedreptăţi în Biserică.

Preotul însă oriunde ar fi şi oricât de puţin ar câştiga, trebuie să-şi "pună sufletul său pentru oile sale" şi Dumnezeu va pune în sufletul lui toate cele necesare.

Dacă rugăciunea este făcută cu dăruire, şi Dumnezeu dăruieşte celui în necaz vindecare şi sănătate. Dacă el cade din nou, atunci pedeapsa este cumplită, încât "şi munţii se topesc". Câte mişcări tectonice nu sunt şi mişcări incredibile, mai ales în zilele noastre? Să privim în perspectivă şi să vedem că ziua de apoi poate să vină "ca un fur", ştiind că în orice zi poate să vadă pe cer "Semnul Fiului Omului". Omul inconştient prin râvna demonică, care prinzând ca un microb

183

Page 184: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

slăbirea prin necaz, se aşează cu toată trupa în cortul deschis al sufletului şi trupului, fără putinţă de ridicare. Nu îşi dă seama că toate au rostul lor şi nimic din cele ale zilei nu sunt fără rânduială, căci "fiecărei zile îi ajunge grija ei".

Ca urmare a necredinţei vine şi necazul, iar ca urmare a necazului vine şi depărtarea, care de multe ori degenerează în revoltă haotică ce se va răsfrânge asupra ta. Spre exemplu, plecarea unei persoane dragi din viaţa aceasta, te face să huleşti contra lui Dumnezeu, dar luând în deşert numele Domnului, îţi faci ţie un rău dublu, pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare, cât şi persoanei respective, pe care în loc să o ajuţi prin rugăciune să obţină cât mai multă pace, încerci să o demolezi.

Iov a fost lăsat ispitei cu o condiţie imperativă, pusă diavolului de Însuşi Legiuitorul: "Numai de sufletul lui să nu te atingi".

Ispitele au început progresiv, flagelând sufletul şi trupul celui fără decât a avea o vină, credinţa lui în Dumnezeu, dar de fiecare dată arma lui Iov era mai sofisticată decât a diavolului. Interesant, apărarea avea un nume, dar puteri diferite: înţelepciune, înţelegere, smerenie, umplând cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu de sentimentul său, care le-a reţinut şi practicat. Credinţa în loc să scadă, cum se întâmplă de cele mai multe ori, a luat pieptiş abruptul povârniş al încercărilor şi ca o piatră de neclintit în faţa valurilor le-a spart şi au plecat capetele rănite şi învinse, îngrădite de puterea divină care era peste Iov şi care de fiecare dată când diavolul spera în victorie, îl ruşina zicând "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat".

184

Page 185: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iov a învins pe cel rău şi a îndepărtat moartea care bătea la uşă, prin lepra de pe corpul său, fiind o prefigurare a biruinţei totale a morţii şi a învierii celei unice în Iisus Hristos. După cum Iov a sfidat moartea, şi noi putem să o înfruntăm şi s-o îndepărtăm dacă sunt doar încercări şi dacă avem zile. Dacă zilele date de Dumnezeu s-au încheiat, nimeni nu mai poate descuia cămara cu viaţă.

Fără Harul lui Dumnezeu, moartea face duhul nostru un "duh mort", doar Harul Divin îl învie spre viaţa veşnică.

Învierea Domnului I-a făcut pe soldaţi să cadă ca paralizaţi, "ca morţi", arătând ceea ce se întâmplă cu duşmanii omului când acesta este sub duşul haric. Orice formă a răului a pălit şi s-a veştejit prin focul iubirii hristice. Oricine slujeşte sau încearcă să-şi depună energia la picioarele a doi domni deodată, se va şterge din Cartea Vieţii şi nu va avea posibilitatea să vadă pe cel care are "Capul Lui şi părul Lui, albe ca lâna albă şi ca zăpada şi ochii Lui ca para focului... iar glasul Lui ca un vuiet de ape multe... iar faţa Lui ca soarele va străluci... Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă". El este cel care a fost aici pe pământ ca om, nepierzând nici firea Dumnezeiască, iar acolo ca Dumnezeu în toată mărirea, când "Va zdrobi capul şarpelui, şi a prins balaurul, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana".

Dacă aici pe pământ este o biruiţă relativă în sensul că Satan nu este total anihilat, datorită păcatelor, nu puterii divine, atunci "când vom vedea faţă către faţă", biruinţa Lui este totală, şi acest lucru se vădeşte din răspândirea numelui Lui la toate popoarele. Nu este popor în ziua de azi care să nu fi auzit de biruinţa "Mielului". Nu este aşternut care să nu fi fost udat la necaz cu lacrimi amare, invocând pe Biruitorul

185

Page 186: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Biruitorilor. Victoria mesianică a dus la învierea făpturii care stătea în zdrenţele patimilor, în tina îmboldirilor negativiste, arătând întregii făpturi că "cine este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic?"

Atributul omnipotenţei ne arată că "la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă", El fiind după cum ne arată atributul aseităţii "existeţă de sine".

Înnoirea omului este de fapt o formă iniţială adamică, când, ne spune Grigorie teologul "Omul era gol pentru simplitate... lipsit de curgere şi de scurgere", adică ceea ce avea să comenteze profesorul grec Panaiotis Nele: "trupul nu cuprindea calităţi contrare, şi era părtaş la nemurirea cea după har".

Era firesc ca omul să nu aibă sentimentul de ruşine şi de culpabilitate, în faza în care era străin de orice microb demonic, de orice impuritate, care să-i strice calitatea de "chip şi asemănarea Dumnezeului celui Viu".

Apropierea de Dumnezeu era foarte mare, de aceea cred că gravitaţia pământului nu era o greutate, o oboseală pentru om, deoarece Dumnezeu îl atrăgea mai mult şi trupul lui era usor.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată despre oamenii rămaşi în credinţă vie că erau apropiaţi de chipul "transparent al lui Adam, când Dumnezeu vorbea faţă către faţă"... încât Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam, cu Moise, ci "a vorbit faţă către faţă, căci a găsit curat sufletul lor".

Sigur, această vorbire nu era identică cu cea edenică, dar era într-un mod mult mai direct decât se va întâmpla când

186

Page 187: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

oameni curaţi vor auzi cuvântul lui Dumnezeu prin emisari speciali.

Şi noi cei de astăzi, prin râvnă, prin dăruire, prin operaţia iubirii care să extirpe organul îmbolnăvit de rău, putem să devenim "casnici ai lui Dumnezeu... cetăţeni ai Raiului". Nu este suficient să ne punem o viză de flotant prin anumite mişcări care să creadă alţii că ne vor plasa cu domiciliul stabil în împărăţia viitorului.

Să deschidem şi noi inima noastră şi să luăm aminte la ceea ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur comentând pe Apostolul Pavel, adică să primim Legea "nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii". Dacă inima, sufletul şi trupul nostru se va face marmură care suportă dalta Marelui Meşter, hârtie de pe care cerneala iubirii nu se va şterge, identificând drumul nostru cu cel dăltuit de Arhitect, nimeni nu ne va putea scoate din minunata horă a iubirii. Cel care se lasă de cele rele şi vrea cu tot dinadinsul să urmeze pe Hristos, găseşte calea prin această netezire, prin buldozerul acestor efecte lăsate de slujbele Sfântului Vasile. Dacă inima ta este crestată spre altoire, atunci vei fi dus spre altoirea cea bună, în pământul făgăduinţei.

Când suntem în mare necaz, să invocăm numele lui Iisus, dar să spunem şi "În numele Sfintei Treimi, piei Satană" de mai multe ori făcând semnul Crucii.

În Vechiul Testament s-a vorbit mai puţin de Sfânta Treime, spre a nu se face confuzie, devenind minte răvăşită de sfâşieri ale lumii idolatre. În schimb Epifania, adică arătarea mai multor persoane divine, nu va fi restricţionată în Noul Testament.

187

Page 188: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfânta Treime este o singură Fiinţă în trei Persoane, care datorită iubirii absolute fac un tot unitar. Fiecare Persoană are atribute personale, dar şi comune. Iisus ne exemplifică şi ne învaţă ceea ce trebuie să urmăm: "ca toţi să fie una precum noi Părinte".

Semnul Sfintei Cruci se face în numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Tatăl este Creatorul, Fiul este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Mângâietorul. Sfântul Atanasie citează pe psalmist: "Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit, iar cu duhul gurii Lui, toată puterea lor".

La sinoadele ecumenice (în sinodos endimusa) s-a discutat foarte mult despre Trinitate. Spre exemplu, la sinodul I ecumenic s-a elucidat problema pusă de Arie care "nega dumnezeirea şi egalitatea Fiului cu Tatăl", fiind o erezie.

"Sfântul Ioan Damaschinul arată aşa de frumos - ne spune părintele Isidor Todoran, referindu-se la antinomie - după cum focul există deodată cu lumina din el, şi nu este mai întâi focul şi pe urmă lumina, ci deodată, şi după cum lumina se naşte totdeauna din foc şi este totdeauna în el, fără să se despartă deloc din el, tot aşa şi Fiul se naşte din Tatăl, fără să se despartă deloc din El, ci este pururea în El".

Dogma persoanelor divine apare din multe puncte de vedere antinomică, dar în realitate, analizând cu credinţă şi cu minte, vom vedea adevărul.

Desigur, apare ca un mister Fiinţa, esenţa (ousia) divină pentru cel care este necredincios şi refuză a-L înţelege şi a-L cunoaşte pe Dumnezeu prin lucrările Sale. Celui care doreşte să pătrundă în tainele divinităţii atât cât poate încape în mintea

188

Page 189: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

umană, desigur Dumnezeu îi toarnă tornade de înţelepciune, spre edificare şi elucidare.

Perihoreza divină, această "întrepătrundere reciprocă", dacă am nega-o, ar însemna că persoanele divine stau alăturate, în paralel, şi atunci am putea foarte uşor să abordăm poziţii ale ereziilor antitrinitale.

Ori Sfântul Atanasie cel Mare ne răspunde clar prin cuvintele "Căci nimic nu se face de Tatăl, care nu se face, şi nu se lucrează prin Cuvântul în Duhul".

În viaţa de toate zilele se vede acest sentiment al iubirii care sudează indestructibil două inimi, cum se întrepătrund două suflete care se iubesc enorm, care împreunate, cu adevăr nu au pieire. Gândesc împreună deşi sunt în două trupuri, se completează reciproc având aceeaşi pornire, simt simţămintele celuilalt, iar în relaţia intimă trupească este perfecţiune fără artificii. Chiar şi când sunt departe ştiu exact ce se întâmplă cu cealaltă persoană. Legătura iubirii îi fereşte de legături imorale. Iubirea curăţă şi înalţă mergând până la sacrificiul suprem.

Dumnezeu Tatăl dă pe Fiul Său omului, din iubire, care nu este egal, nu este necesar, dar este potrivit iubirii divine absolute, prin iubire. Omul gravitează în sfera iubirii divine şi Dumnezeu nu permite să se rupă cercul care adăposteşte omenirea, prin coarnele răutăţii care împung învelişul protector divino-uman realizat de întruparea Fiului, adică săltând pe om din cădere în Raiul cel "de viaţă dătător", transformând imposibilitatea privirii divine în posibilitate, ba chiar urcare la cer cu trupul unor persoane ce excelau în bunătăţi spirituale, un extaz spiritual ce se poate realiza în timpul rugăciunii şi în special al Sfintei Liturghii, când

189

Page 190: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Hristos coborând ne înveleşte în Hlamida înroşită de Sângele Purificator.

Fericitul Augustin spunea "Oare nici după coborârea vieţii nu vreţi să urcaţi şi să trăiţi?... Coborâţi ca să urcaţi şi vă ridicaţi la Dumnezeu căci aţi căzut, urcând contra lui Dumnezeu". Dacă nu credem în realitatea vie a Sfintei Liturghii, dacă mergând o sfidăm, sau în loc de rugăciune facem alte lucruri: vorbind, dormind, gândind rău, denigrând calitatea slujitorilor sau a slujbaşilor, atunci sacrilegiul este memorat în mobilul acumulării nelegiuirilor noastre.

Trăim doar când trăim cu Hristos, ca Hristos, pentru Hristos, prin Hristos.

În rest, avem doar ispite care sfârşesc în împotrivirea mântuirii noastre. În afara dragostei divine suntem uşor de atacat, o pradă sigură pentru "diavolul care răcneşte ca un leu". Ne sperie auzirea glasului acestuia, iar de frica momentului abuzăm de încrederea divină şi folosim lucrul cel mai bun, viaţa, în derâderea diavolului, care nu este "o substanţă", dar ne înspăimântă. Ne sperie pentru că nu suntem pregătiţi. Când suntem concentraţi într-o problemă şi mergem pe stradă, un zgomot sau o frână de maşina ne creează panică şi ne speriem cumplit. În primul rând, locul nu este potrivit pentru meditaţie sau frământare, deoarece atenţia ne este sechestrată şi impactul se poate produce, de multe ori fiindu-ne fatal. În al doilea rând, consecinţele unor atari situaţii pot fi funeste, darămite "glasul cel peste veacuri - al Aceluia care - va veni pe norii cerului şi va fi ca un tunet". Desigur va acţiona topindu-ne în neant, prin păcatele noastre.

Fericitul Augustin, referindu-se la perioada când nu era creştin, ne avertizează, demascând gândirea alterată pe care a

190

Page 191: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

avut-o prin cuvintele "atunci nu cunoscusem acestea, şi iubeam cele frumoase de jos, şi mergeam bine spre adânc".

Uneori atragi atenţia omului de fundul nămolului în care se afundă, dar haina mândriei, strălucirea galbenului hrăpăreţ, îl determină să-ţi răspundă ofensat, chiar revoltat, că tu, cel ce-i spui un lucru dumnezeesc, uiţi de bunăcuviinţa umană care trebuie să primeze. Iisus spune în acest sens: "Fariseule orb, de ce cureţi partea din afară a paharului sau a blidului?"

La pomeni, în post, masa trebuia să fie după cuviinţă, dar aproape de fiecare dată se auzeau întrebări pline de inconştienţă: "Dar oamenii ce-o să zică? Că sunt zgârcit?" La acestea le dădeam următoarea replică: "Dar Dumnezeu ce-o să zică?"

Deşi argumentul lor cădea în prima linie, ei îşi urmau calea după cum gândeau că le este de folos. Nu-şi imaginau că pentru sufletul celui decedat este un lucru nu tocmai de folos, după cum nici pentru cei prezenţi, care prin postul de la pomană, luau cunoştinţă de existenţa reţinerii, în anumite perioade, de la ceea ce pare a fi plăcere, deoarece ei nu frecventau Biserica, iar calendarul nu ajungea la ei.

După socotinţa unora, e bine să mănânci din plin până ai, dar nu-şi imaginează că într-o singură clipită poţi să pierzi totul, după cum Iisus spune "Nebune, noaptea aceasta, se va cere sufletul tău de la tine, şi acestea toate ale cui vor fi?"

Chiar dacă nu ţi se ia sufletul, poţi să pierzi toată averea şi totuşi rămâi bogat dacă averea ta, credinţa, ai pus-o în seiful divin.

191

Page 192: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

La pomană, parastas, nuntă sau botez, nu este o simplă participare din bun simţ sau prietenie, ci este o împreună rugăciune.

Spre exemplu, la înmormântare trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să-1 ierte şi să-1 odihnească pe cel decedat, după cum şi spunem când suntem la masă. Dar prin dragostea noastră, fiind în asentimentul familiei, vom reuşi ca împreună cu ceilalţi să aplanăm durerea celor rămaşi, dar oricum şi o uşurare a sufletului care nu se poate mântui decât în ansamblul în care şi-a petrecut viaţa.

Apoi la nuntă, nu glumele de prost gust şi nici alcoolul, care au interdicţie în Biserică, ci rugăciunea întrepătrunsă, fac ca harul tainei să fie cât mai lucrător în timp, în cei doi miri. Trebuie luată în serios, iar atunci şi căsnicia lor va fi serioasă. Binenţeles că această intrare în biserică nu este suficientă pentru toată viaţa şi trebuie mereu cuplată la priza energetică divină.

La botez, cel care este adus, dacă este matur trebuieşte pregătit, iar dacă nu, părinţii lui şi în special părinţii spirituali care sunt naşii.

De aceea, rugăciunile care marchează credinţa după cele trei invocări de exorcizare sunt absolut necesare. Oricât de tare ar fi omul, oricât de tânăr, când cade într-o neputinţă fizico-spirituală, este uimit chiar el cât poate să fie de slab şi lipsit de putere în atare situaţii. Nu-şi poate imagina şi îi vine greu să creadă că este ca un bătrân ingreunat de zile, fără nici un pic de vlagă. Dacă nu aude ceea ce spune Fericitul Augustin: "Fiii oamenilor, până când veţi fi grei la inimă?", citând din psalmi.

192

Page 193: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Un tânăr care era plin de energie, deodată poate fi ţintuit într-un scaun cu rotile, sau în cel mai bun caz i se lasă o mică portiţă spre amintirea elanului avut şi-şi portă paşii cu o greutate incredibilă pentru el.

După cum ne îndrumă Olivier Clement "pentru că trebuie să şti să-ţi impui momentul de ascultare al adâncului tău". Tinereţea ta, care epata prin zburdălnicie şi resurse spirituale fantastice şi chiar fizice, nu ai ştiut să o treci la momentul oportun prin filtrul inimii, al raţiunii, al credinţei, ci i-ai dat frâu liber şi a alergat ca un cal sălbatic care scapă din buestru.

Pentru a elimina neputinţa celui care este pironit în patul pedepsitor, trebuie să rugăm pe Dumnezeu să îndepărteze reziduurile necredinţei şi alte manifestări din trupul frumos, sănătos şi vioi, până la posesiune demonică.

Olivier Clement ne îndrumă spre ceea ce ne-ar putea ridica din colbul în care de multe ori ne aflăm datorită necredinţei, spunând: "Cuvântul lui Dumnezeu, care ne fertilizează şi ne adună mintea" să îl semănăm în toată vremea în noi.

Închinarea spre cele lumeşti, care trebuie ştearsă, să dispară şi locul să-i fie luat de gânduri duhovniceşti, ca în felul acesta "Duhul Scuturător" , care-1 face să tremure, să se arunce în apă şi în foc, să fie mânios, certăreţ, aspru la supărare, grabnic înclinând spre ceartă, să se schimbe deodată în bine şi cu Binele Suprem să-şi umple viaţa, ca lucrarea demonică, "fie cu vraja cu mort, fie cu pasăre, fie cu stele", sau oricare din cele o sută de vrăji practicate de "specialişti", să nu aibă efectul dorit.

193

Page 194: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Alcoolul care nu are efect benefic, cum spune la vecernie "şi vinul înveseleşte inima omului", se transformă prin grija diavolului într-o stare malefică, animalică, care face numai rău.

De la beţie, mulţi au fost ca şi turbaţi, în momentul în care şi-au supus voinţa diavolului, care operează uşor, cu operaţiuni incalificabile.

Uneori eşti conştient, dar voinţa ta este laxă, este vestejită şi nu se poate opune celui rău. Alteori cazi în inconştienţă şi eşti ghidat de cel rău. Teleghidat faci chiar şi crime. Diavolul nu are ruşine şi drept urmare săvârşeşti lucruri de care ulterior ţi-e ruşine, şi de multe ori ajungi tot sub influenţa demonică să te sinucizi. Câte unul nu suportă greutatea, părându-i-se mai uşor să-1 conducă diavolul, decât să ia răspunderea unei decizii singur, care să îl conducă în viaţă sau să îl scoată din cele rele.

Indiferent dacă vei cădea sub incidenţa legii umane sau a celei divine, să-ţi porţi cu demnitate pedeapsa, sacul plin de povara păcatului.

Multe crime au avut loc drept urmare a desfrâului, a geloziei şi în fond şi la urma urmei, a necurăţiei. Alte omucideri au fost urmarea unei simple certe, sau a dorinţei posesive de a avea cât mai mulţi bani. Mulţi sunt ahtiaţi după bani, mergând cu orice risc până obţin tot ce-şi doresc.

Să ne amintim până unde a mers duhul arghirofiliei a lui Safira şi Anania, cărora Petru le va spune: "Ananie, de ce ţi-a umplut Satana inima? Ca să minţi Duhul Sfânt... nu oamenilor ai minţit, ci lui Dumnezeu. De ce v-aţi învoit să ispitiţi Duhul Domnului?" Această dragoste despre lucirea efemeră a arginţilor a culminat cu furtişagul mărunt a lui Iuda,

194

Page 195: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

care aprins de dorinţi pătimaşe de înavuţire, a vândut chiar pe Dumnezeu. Cel hăituit de diavol nu are scrupule, nu are mustrări de conştiinţă, nu are crize de căinţă, ci merge din rău în rău până este distrus. Numai Dumnezeu îl poate salva pe cel prins în chingile întunericului.

Pentru a vedea puterea lui Dumnezeu şi a nu considera că totul este la voia întâmplării, Acesta a pus pe preoţi să "lucreze în ogorul Domnului". Dacă omul nu 1-ar vedea pe preotul care-i face slujba, desigur ar pune vindecarea pe seama întâmplării pure.

Dumnezeu îngăduie şi chiar zice "nu voiesc moartea păcătosului, ci ca să se întoarcă şi să fie viu", din iubire, oferind celor cu viaţă îmbunătăţită sau cu dorinţi şi înclinaţii duhovniceşti, să facă minuni asupra acelor bolnavi.

Desigur, toţi preoţii sunt investiţi cu har, dar cei ce nu-1 folosesc prin înmulţire, iar înmulţirea prin dragoste şi dăruire, aceia nu au putere de vindecare şi nu va fi împlinit rezultatul dorit.

Cei care fac preoţia ca o simplă meserie, ca o habitudine, nici nu pot culege roadele Bucuriei Supreme. Viaţa lor este o înşiruire de evenimente cu tentă demonică, fără să se implice direct şi fără să ia antidotul morţii, adică Harul Divin. Se mulţumesc cu o viaţă în care nu fac nimic, ci trec cu o trecere indecent de indiferentă.

Cei mai mulţi vor trece de partea "leului", adică a momentului, a puterii trecătoare, nu a celei "dătătoare de viaţă".

Intraţi pe făgaşul sarcasmului demonic, vor ajunge vajnici ostaşi ai acestuia.

195

Page 196: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În popor circulă o vorbă despre preoţii lipsiţi de har care "de două mii de ani se chinuie să distrugă Biserica lui Hristos, şi nu reuşesc".

"Cei care fac voia Tatălui Meu... Vor străluci ca soarele" în viaţa care este a veşniciei.

Dacă ne îndreptăm viaţa noastră către Creator, atunci şi El, "insuflă Duhul cel Paşnic", care ne va aduce la o cunoaştere catafatică, adică pozitivă şi apofatică, adică negativă, a Lui. Îl vom cunoaşte prin afirmaţia "că este viu, personal, este spirit absolut, are toate perfecţiunile în sens absolut" şi negativ "prin negarea oricărei imperfecţiuni la Dumnezeu".

Numai dacă-L cunoaştem putem începe să ne apropiem de El şi să se înfiripe o iubire. Dacă vrem să cunoaştem acest mister inefabil, "inexprimabil în grai omenesc" şi începem să facem investigaţii cu gânduri curate, Dumnezeu "insuflă Duhul Său" şi te ajută în felul acesta să dai o încărcătură detonatoare de bunătăţi cu care să-ţi desfeţi sufletul şi trupul: "fapte bune, înţelepciune, înfrânare, curăţenie, dragoste, bunătate, nădejde, îndelungă răbdare, îngăduinţă, smerenie şi pricepere".

De obicei, când ne este bine într-un sens pur uman, uităm de bunătăţile divine şi nu mai suntem impresionaţi de "lucrul mâinilor Tale".

În acest sens, Olivier Clement ne atrage atenţia să nu ajungem la impertinenţa demonică, spunând "Eu1 propriu, umflat de neant, îi distruge sau îi aserveşte pe ceilalţi şi-i face să graviteze în jurul propriului gol. Este autoîndumnezeirea nimicului".

196

Page 197: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Toate au o limită şi când ajungem la graniţa care limitează ascensiunea în acţiune, care ne trec de la cele ce sunt la cele ce vor fi, atunci abia vom înţelege şi vom observa dacă mândria ne va coborî din nou din Rai şi ne va aşterne în tăcere totală în adâncurile cele din adânc. Şi poate de aceea, ca o prefigurare, niciodată când vom visa cu cei decedaţi vorbind cu noi, nu-i vom vedea ca vorbind prin cuvânt.

În viaţă poate este mai bine să ai din când în când necazuri. Cu cât eşti mai călit, cu atât vei reuşi să treci mai uşor peste vitregiile sorţii.

Cel care luptă în viaţă doar pentru el, pentru prosperitatea personală şi nu se gândeşte decât la acest ţel meschin, când se pare că a ajuns în vârful cel mai înalt, atunci muntele se sfărâmă, "şi va fi mare căderea casei aceleia". Diavolul, cu bucurie îi curăţeşte şi limpezeşte această urcare spre coborârea veşnică.

Nu la fel se întâmplă cu cel încercat în viaţă, ne spune profesorul Isidor Todoran, un dogmatist de excepţie: "Îndeosebi împrejurările mai grele produc în noi o sensibilitate mai acută şi subţiere a fiinţei noastre pentru viaţa religioasă". E bine chiar să-L rugăm pe Dumnezeu să fim încercaţi, pentru a învinge atunci când viaţa nu este pe potriva aşteptărilor noastre. Atunci când luăm numai haina de deasupra, adică cea pământească, ne dorim o viaţă cât mai lipsită de griji, fără evenimente dramatice, dar nu de puţine ori suntem asaltaţi de împovărări drastice. Trebuie să ne pregătim prin post şi rugăciune în tot timpul. Olivier Clement ne spune "prin post omul depăşeşte parţial dialectica plăcerii şi a durerii, a foamei şi a săturării, eliberând dorinţa de nevoile închise în

197

Page 198: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

această lume", fiind încredinţaţi de câştigarea bătăliei cu cele rele, urmând calea lui Hristos.

Dacă avem antrenamentul îmboldirilor demonice, vom fi înzestraţi cu daruri care ne vor vitaminiza slăbiciunile noastre. Provenienţa darurilor este divinitatea şi chiar dacă sunt în diversitate, au acelaşi izvor. Sfântul Apostol Pavel ne spune în acest sens că "darurile sunt felurite, dar Duhul este acelaşi. Şi lucrările sunt felurite, dar e acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. Acest Duh ne dă darurile Sale, care ne ajută să depăşim trenul morţii din acestă viaţă şi sunt în număr de şapte: al înţelepciunii, al " înţelegerii " , al sfatului, al puterii, al cunoştinţei, al bunei credinţe, al temerii de Dumnezeu".

Dacă luăm ultimul dar, prima fază în care nu mai suntem nişte civili, ci ostaşi ai lui Hristos, ne ajută să ne călcăm mândria şi să ne fie frică de pedeapsa divină. În această fază, teama este necesară spre îndreptare. Copilul, când este mic, nu face prostii de teama părintelui. Tot aşa şi aceşti "hrăniţi cu lapte", cum zice Apostolul Pavel, chiar dacă vor şi încep un lucru rău, deodată îngerul chemat care-i păzeşte, le şopteşte un cuvânt: "Dumnezeu este cu noi". Şi atunci şovăie în a face cele necurate, teama de pedeapsă devine mai mare decât doririle deşarte, imorale sau inumane, inadmisibile pentru cel ce poartă numele de creştin. Celui care doreşte adorarea lui Dumnezeu, i se va da putere, dar va fi şi pedepsit mai des decât ceilalti, care nu fac parte din oastea domnului, pentru a nu se aduna o mulţime de greşeli şi păcate de la aceşti aleşi, şi atunci mila divină nu mai acoperă răutatea, iar cel prins în năvodul diabolic nu mai are scăpare.

Solomon, atunci când i s-a propus să fie împăratul poporului ales, a acceptat cu o singură condiţie: să i se dea

198

Page 199: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înţelepciune, spre a avea toate căile de acces deschise către divinitate,

Dumnezeu îngăduie şi iartă multe, ca un părinte iubitor faţă de fiii săi, dar într-o zi, aşa cum vedem şi în parabola cu via dată lucrătorilor care au zis văzând pe Fiul: "Hai să-L omorâm... Acesta este moştenitorul şi moştenirea va fi a noastră". El va veni "şi va pierde pe cei răi cu rău şi via o va da altor lucrători, care vor da roadă la bună vreme".

Dumnezeu ne scuteşte de pedepsele care ar veni pe drept asupra noastră, numai să avem gândul îndreptat către El, acesta să ne limpezească calea noastră. Se uită la obedienţele poporului şi pansează leziunile create ca urmare a încrâncenării în lupta de sfărâmare a lanţurilor, lanţuri puse de diavol.

Uneori, pacea şi iubirea săracului sunt invidiate de mulţi, şi nu încap în casa bogatului care are atâta spaţiu material, dar este îngrădit spiritual.

Iisus ne arată cum trebuie să fim şi noi fiecare, să ne aplecăm capetele noastre după modelul Lui şi să nu fim "orb care povăţuieşte pe orb şi amândoi vor cădea în groapă", să avem ochii deschişi să "vedeţi că sunt blând şi smerit cu inima".

Cine s-a smerit mai tare decât "Împăratul Împăraţilor, Împăratul Veacurilor", venind ca să se nască într-un staul, care poate era cel mai sărac staul de acolo? În toată viaţa a fost: "Smerit până la moarte... şi încă moarte pe Cruce". Smerenia şi blândeţea inimii trebuie să fie linii generale ale unui bun creştin, darămite ale unui preot care mai mult decât restul trebuie să-L urmeze. Legea apare viciată doar pentru cel plin de vicii, în anumite cazuri.

199

Page 200: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Prin curăţenie ajungem la acest stadiu al dezvoltării noastre sufleteşti şi ieşim din gura celor răi, plini de clevetire. Iisus le va spune celor care vor încerca să insinueze diferite lucruri şi să aducă martori mincinoşi: "Cine Mă va vădi pe Mine de păcat?"

Dacă pe El nu L-au putut acuza de păcate decât prin vorbe, apoi pe noi oamenii, sigur anumite acuzaţii ne-ar incrimina, ne-ar putea aduce în boxa acuzaţilor şi a condamnării. Toţi suntem supuşi păcatelor, dar toţi putem să ne mântuim în Hristos Domnul. Toţi avem şansa sau neşansa de a fi "Fiii lui Dumnezeu", în funcţie de atitudinea adoptată.

Să ne fie mereu în faţa ochilor şi noi înşine ca ceva al nostru, ceea ce a spus Hristos arătând despre legea mântuitoare: "să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot cugetul tău şi din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

Să ne înfrânăm de la cele pe care în mod firesc, devenit firesc după cădere, am putea să le considerăm fără interdicţie, dar în fond sunt aducătoare de moarte.

Sfântul Apostol Pavel spune că "toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi sunt de folos". Putem desigur să ne îmbuibăm, să desfrânăm, să facem tot felul de afaceri mai puţin ortodoxe, motivând dreptul tinereţii de a avea de toate din plin în viaţa aceasta. E adevărat că omul doreşte uneori lucruri cauzatoare de neputinţe, care pe moment îi creează sentimentul îndestulării. Îmbuibarea cu tot ceea ce este de folos, doar aparent satisfăcătoare pentru moment, trezeşte pofte fără margini, iar acest lucru nu-ţi poate aduce decât disconfort psihic şi fizic, mai devreme sau mai târziu.

200

Page 201: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cei care se smeresc şi urmează întru totul pe Hristos, nu cu tâmpenie, din frică, din slăbiciune, ci prin înţelepciune, înţelegere şi convingere, pot insufla într-însul pacea, după cum se zice la ultima rugăciune: "Duhul Tău cel paşnic, de înţelepciune, de dragoste", devenind teofori şi hristofori.

Atât preotul, cât şi creştinul, trebuie să se roage împreună şi singuri, şi niciodată să nu considere că ar fi prea multă rugăciune. Aici aş vrea să evidenţiez două întâmplări pe care le-am trăit. Poate pentru unii ar părea irelevante sau fără o dovadă palpabilă, dar iau pe Dumnezeu martor şi pe cei care au văzut acestea. În ziua în care m-am însănătoşit după o boală îndelungată şi grea, mi-a apărut pe tavan o cruce care până seara a dispărut. Cum am relatat şi în ultima carte… după o vreme, datorită faptului că ploua în casă, pe tavan s-a conturat o cruce, care era vizibilă tot timpul. Interesant că a plouat foarte mult, încât se putea deteriora această imagine treflată a crucii, dar a rămas intactă. Chiar şi după un an de zile şi după văruit se mai putea observa. La un moment dat, pe locul în care a fost rana, au apărut trei cruci: una mai sus şi celelalte două ceva mai jos lângă ea. Deşi am făcut câteva poze, filmul s-a voalat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea semn al binecuvântării, a fost momentul în care am mers cu Sfânta Cruce la Iordan. După câteva zile, busuiocul cu care stropeam casele, a înverzit în totalitate, deşi nu avea rădăcină şi era uscat. Am arătat mai multor persoane, care au considerat acelaşi lucru. Dumnezeu dă semne şi minuni pentru ca noi să ne întoarcem şi să nu pierim în păcatele noastre. Desigur putem să le luăm în considerare sau să le ignorăm, şi atunci "şi Eu mă voi ruşina de el întru împărăţia mea".

201

Page 202: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu să ne lumineze cu Lumina Pascală şi să ne orânduiască câte un loc în scăldătoarea oilor în Vitezda Tămăduitoare.

Să încercăm toate pentru a ne umple de dragoste, cum arată Sfântul Apostol Pavel: "de-aş avea credinţă să mut munţii, şi dragoste nu am făcutu-m-am, aramă sunătoare şi chimval răsunător... dragostea toate le rabdă, dragostea toate le iartă... dragostea este mai mare decât toate", în numele Unicei Dragoste Treimică, în veci... Amin!

202

Page 203: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

VIAŢĂ DIN VIAŢĂ

Izvorul nesecat al vieţii este Viaţa Însăşi, care n-ar putea da Viaţă dacă n-ar fi infinitul vieţii.

Iisus Hristos a arătat clar şi concis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa", după cum va preciza şi Mariei, materializându-şi ideea prin învierea lui Lazăr, după cum şi celelalte învieri, culminând cu propria înviere.

Ne-a deschis drumul şi minţile celor care dorim să înţelegem ce anume este Lumina. El a spus "Eu sunt Lumina lumii... cel ce vine la Mine nu rămâne în Întuneric". Această lumină a transmis-o şi ucenicilor spunându-le "aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre să ştie că sunteţi ai Mei".

Lumina întrupată a venit la noi lăsând-o moştenire Sfinţilor Apostoli, care au transmis-o din generaţie în generaţie până astăzi. Prin această lumină, dacă ne dăm seama de ea, topim răul mulat în noi. Desigur, au fost momente când Biserica se părea că-şi va întrerupe existenţa, dar după cum a spus înţeleptul Gamaliel "dacă este de la oameni va dispărea, iar dacă este de la Dumnezeu, feriţi-vă să nu fiţi luptători contra lui Dumnezeu". N-au fost puţini cei care s-au împotrivit lui Dumnezeu datorită mândriei

203

Page 204: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

prosteşti, ba mai mult, au împrăştiat sămânţa răului. Sfântul Apostol Pavel spune referitor la cel necredincios: "zice nebunul nu este Dumnezeu." Aceşti nebuni care ani de zile au împrăştiat teroare în rândurile creştinilor. Iisus Hristos avertizează pe cei care îi împărtăşesc învăţătura: "Veţi fi urâţi pentru numele Meu, veţi fi duşi în adunări, veţi fi biciuţi, veţi fi duşi în închisori, ba chiar pe unii îi vor ucide... dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea".

Comuniştii doreau să aducă omul de la verticală la orizontală, o armată îndobitocită şi înrăită, gata să se sfâşie şi să sfâşie.

Comunismul a mărşăluit ani de zile în Biserică, liber şi inconştient, încercând ca un copil neştiutor să anihileze efectul benefic al ierurgiilor.

A început să prigonească Biserica din exterior. Văzând că vaietul Bisericii răsuflă în lumea liberă, a început să secătuiască puţul taumaturgic, din interior.

Desigur, este greu să distingi stratul de ozon al credinţei. Pare indestructibilă o înrădăcinare de milenii, şi este cu adevărat, deoarece Iisus, cel care a promis şi trimis suflul epiclezei, va menţine Biserica într-o trezire continuă.

Infestarea Adevărului în masă, fiind cunoscută la modul superlativ "biruinţa diavolului roşu", unicat în istoria mântuirii. Întotdeauna au fost rele, au fost oameni ce s-au închinat diavolului, dar niciodată ca acum, vizând majoritatea covârşitoare din ţările aşa zise atee.

La început, îndepărtarea din biserică s-a făcut prin forţă, ca mai apoi să devină ignoranţă religioasă prin abrutizare masivă. S-a încurajat mândria deşartă, de-a reliefa numai energia omului, nu şi cauza acestui efect de putere.

204

Page 205: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Emblema slăbiciunii stă pe ecusonul purtat de majoritatea angajaţilor în operaţia distructivă, împinsă până la demenţă. Dominioane roşii, înroşite de sângele martirilor. Fiara apocaliptică în desfrâu vampiric.

În această atmosferă de înaltă trădare de interes colectiv în favoarea unei minorităţi privilegiate, preotul îşi avea locul bine definit.

Deşi se doreau noi dominaţii, telectuale, rămânând preotul simbolul libertăţii care trebuia stârpit.

În parte au fost decimaţi, în parte anihilaţi, cel puţin spiritual dacă nu fizic. Recunoaşterea Creatorului neapărat trebuia zdruncinată din temelie.

Necunoaşterea lui atrăgea inconştient negarea, iar negarea aducea succesul diabolic.

Totuşi, mai marii bisericii n-au scos din tipicul bisericesc, preoţesc, tot felul de slujbe orânduite special pentru nevoinţele omului. Şi-au asumat riscul scoaterii în ilegalitate, nerenunţând la cele necesare omului. Dacă unii au păcătuit, favorizând dărâmarea Bisericii, nu suntem noi în măsură să-i judecăm. Fiecare va da socoteală la rândul său, deoarece "Dumnezeu nu este al neorânduielii".

Iisus ne învaţă aşa de frumos în două pilde, care se rezumă la a "scoate bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău", şi în a judeca pe aproapele.

Orbirea noastră uneori o întrece pe cea a aproapelui, dar noi ignorăm înadins, sau pur şi simplu căzând în păcatul mândriei, ne considerăm superiori, iar păcatul nostru faţă de greşeala lui este un nimic. Păcatul trebuie întotdeauna să fie vis-a-vis de Superioritatea Supremă.

205

Page 206: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă nu facem această comparaţie păcătuim de două ori, odată că ne supraapreciem şi apoi că minţim. Nu vedem cu ochii adevărului, ci vedem doar aşa cum dorim noi.

Odată Iisus, nu întâmplător a ajuns la mulţimea care era pornită spre săvârşirea unei crime.

O femeie a fost prinsă în desfrânare. Curios, bărbatul i-a iertat păcatul. Putem trage acestă concluzie din absenţa la judecată a persoanei masculine. Ori păcatul a fost săvârşit cu voia ambelor părţi. Ba mai mult, poate el a avut cea mai mare parte din vină şi chiar a recurs la mijloace coercitive. Actul acelui păcătos de parte bărbătească a fost socotit de judecători ca ceva absolut normal. Bărbatului i s-a permis satisfacţia ispitei, în timp ce femeii i se imputa vina ambelor sexe.

Gândesc că drept urmare, Iisus a intervenit în favoarea femeii, zicând că "cel care este fără de păcat, să arunce întâiul cu piatra în ea."

A fost suficient să răscolească sufletul apăsând pe butonul conştiinţei.

Nu insistă, nu mustră, nu ţine o cuvântare, ci pur şi simplu aminteşte omului de vreun păcat anterior. Ca urmare, "aceia fiind mustraţi de cugetul inimii lor, au plecat, începând cu cei mai bătrâni".

Nimeni nu poate judeca drept, decât numai Dumnezeu. care în persoana Mântuitorului a refuzat să judece pe cei doi fraţi dintre care unul cerea dreptate poate întru nedreptate: "Zi fratelui meu să împartă averea cu mine".

Iisus îl va lăsa fără replică prin cuvintele "Cine m-a pus judecător peste tine şi el ?"

206

Page 207: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă Judecata supremă a refuzat să judece, atunci cum îndrăznim noi să punem în balanţa dreptăţii faptele aproapelui noatru?

Odată, un arhiereu de pe timpul monstruozităţilor atee, a făcut căinţă în faţa unui număr impresionant de oameni. Din acel moment a avut tot respectul şi toată dragostea multora. Chiar şi eu am împărtăşit aceleaşi sentimente.

Fiecare dintre noi să zicem: "Doamne, prea puţin am făcut lucrul cel bun" iar când suntem certaţi pentru păcatele noastre: "Doamne prea puţin m-ai pedepsit pentru fărădelegile mele".

Pedeapsa o primim printr-un om ce ne apare duşman, dar care este o simplă unealtă a diavolului, printr-o întâmplare, sau prin boală. Toate suntem datori să le întâmpinăm cu multă dragoste, chiar un tumult al dragostei, căci "Dragostea toate le rabdă, dragostea toate le iartă..." Atitudinea noastră va topi icebergul malefic. Căldura şi zâmbetul, frumuseţea Divinităţii va descongestiona sufletul şi trupul posedat de cel rău.

Cu cât avem mai multă dragoste faţă de răutatea întruchipată în acel presupus duşman, cu atât Duhul Sfânt o înmulţeşte şi o revarsă în trupul nostru, oferindu-ne pace şi sănătate.

Dacă un om a venit cu duhul mâniei, al dezordinii, tu ca bun creştin zâmbeşte-i din inima ta şi vei dezarma soldatul demonic din el.

Când am terminat facultatea mi-am lăsat barbă şi plete pentru a fi în concordanţă cu ideea de preot urmând lui Hristos nu numai spiritual, dar şi ca aspect fizic şi canonic.

207

Page 208: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cei mai mulţi îşi tundeau părul şi barba spre a imita pe comunişti, fie de frică, fie negând în felul acesta chemarea de preot pe care o ascundeau. Mulţi preoţi care aveau chemare au fost marginalizaţi.

Până la Revoluţie, toţi cei care doreau să fie pe placul comuniştilor mă asaltau să mă tund, ba mai mult, să mă şi rad. Am avut mult de suferit din acest motiv minor în aparenţă, dar cu consecinte majore asupra spiritului creştin, deoarece majoritatea oamenilor condamnau preotul fără aceste însemne.

Să citez un coleg care spunea "Barba şi pletele, chiar şi când preotul este civil, îi ofera o distincţie şi o recunoaştere."

Pe toţi cei care m-au terorizat psihic îi tratam ca pe nişte oameni chinuiţi de duhul mândriei şi al preamăririi deşarte şi mă rugam pentru ei. Ba chiar îi iubeam. Dumnezeu m-a învăţat să iubesc pe orice om, deoarece este "Chip şi asemănarea Dumnezeului celui-viu".

S-a întâmplat ca unor oameni cărora le-am făcut foarte mult bine, să uite şi să-mi facă rău, să mă batjocorească, iar când aveau un necaz să mă caute abordând duhul umilinţei. În general, în zilele noastre se plăteşte cu aceeaşi monedă. Dar Iisus spune "dacă un om îţi dă o palmă să-i întorci şi faţa cealaltă" şi "să iubiţi pe vrăjmaşii voştri". Eu am încercat să pun în practică aceasta şi rezultatele au fost uimitoare. Sărutându-l pe cel care mi-a făcut rău şi luându-l în braţe când avea nevoie de ajutor, l-am câştigat pe toată viaţa.

208

Page 209: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Eu, ca preot şi fiecare în parte să ne rugăm când întâlnim priviri rele la aproapele nostru. Altfel răutatea lui se va răsfrânge asupra noastră.

Rugăciunea păleşte orice iarbă rea care răsare în sufletul omului.

Rugăciunea să nu fie ceva habitual, ca o mâncare, ca un spălat, ca un îmbrăcat. La rugăciune te vei dezbrăca de păcatele tale, de grijile zilnice, cum spune Iisus "ajunge fiecărei zile răutatea ei". Va fi o golire de sine, spre a avea posibilitatea să te umpli de Hristos Domnul. Mintea şi toate simţurile tale să se îndrepte către Dumnezeu. Concentrarea să fie din ce în ce mai mare. Dacă la început nu vei simţi efectul benefic, pe parcurs ţi se va strecura în suflet şi în trup o dulce armonie, o "simfonie" a păcii care te va ridica din nimicnicia zilei, o mână nevăzută care te va călăuzi pe drumul vieţii celei adevărate.

Preotul la început trebuie să-l înveţe pe creştin cum să se roage, apoi să-i facă sfinţirea casei, făcându-i cele trei slujbe de îndepărtare a duhurilor rele, pentru ca pacea să se "sălăşluiască" în casa respectivă.

Creştinul va începe prin gândul curat, încet şi cu "luare aminte" la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucişate, crucificându-şi firea păcătoasă.

Se va începe cu rugăciunile: "ÎMPĂRATE CERESC", "PREA SFÂNTĂ TREIME", "TATĂL NOSTRU", "CREDEUL", fiecărui cuvânt dându-i-se importanţă, deoarece, în parte, în totalitate, cuprind mântuirea. Dar omul să nu se rezume numai la acestea, ci sârguinţa sa să fie tot mai mare spre desăvârşire. Astfel, după o pregătire asiduă, credinciosul va face acatiste,

209

Page 210: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

paraclise şi va citi psaltirea, împreunate cu post negru sau obişnuit.

La marile nevoinţe, când vei avea o depresie psihică sau o boală trupească, preotul te poate ajuta prin diverse slujbe de cerere, în care se invocă puterea divină pentru bunăvoire, bună sporire, îndeplinirea oricărei cereri care nu are impediment divin spre mântuire, care să fie după "Voia Ta". De multe ori, ai senzaţia că ceri bine, dar de fapt gândeşti rău. Sau în disperarea ta nu ştii cum să ceri şi ce să ceri. Dumnezeu însă făcând aceasta, te va îndemna pe calea cea bună. Spre exemplu, un elev cere reuşita la examene. Dar el citeşte superficial. Dumnezeu nu dă examene şi nu încurajează lenea. În schimb, celui care se roagă şi se străduieşte, îi luminează mintea, îi deschide sufletul, îi întăreşte voinţa, îi dă putere să-şi stăpânească emotivitatea prin credinţă. Apoi va fi inspirat să pună accentul pe anumite cursuri. Dumnezeu acţionează şi asupra profesorului nu în sensul de a-l teleghida, ci de a fi obiectiv, fără resentimente, fără stări de nervozitate.

Apoi, alte persoane cer liniştea în familie, bună înţelegere. Se ştie că orice familie fără credinţă puternică, de la o vreme acuză viduri spirituale care vizează şi trupul. Neavând credinţă puternică, sau cu intermitenţe, încordările vor duce la izbucniri deloc ortodoxe. Sau datorită faptului că au bagatelizat Marea Taină a Cununiei, făcând-o din diferite motive laice: mândrie, necesitate sau interes pecuniar. Taina se săvârşeşte, dar harul nu dă roade. Ei nu vor înţelege că la început "Dumnezeu a făcut bărbat şi femeie", nu bărbaţi şi femei. Nu dintr-o stare limitată de

210

Page 211: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

creativitate, ci spre a fi exemplu de unicitate în doi şi respectiv doi în unicitate.

Iisus Hristos va explica clar fariseilor care vor să-I exemplifice desfrâul prin "cartea de despărţire" dată de Moise. Prin această legiferare a divorţului, ei vroiau să înţeleagă că pot face orice, indiferent de aspectul moral. Sub masca Legii, prolifera desfrâul. Iisus va traduce ceea ce a gândit Legiuitorul când a dat legea: "După împietrirea inimii voastre v-a dat Moise aceasta, dar la început n-a fost aşa". E cât se poate de clar că atunci când apare un vid de credinţă, iubirea este lezată şi unul, sau amândoi, tânjesc după un alt trup, după cum ne previne Iisus Domnul: "Râvna casei tale mă mistuie". Atunci se va rupe ceva în familie, partenerul o să simtă, fiind jumătatea fiinţei sfinţite, unificate prin cununie. Din acel moment nu vor mai fi un singur trup, ci un trup sfârtecat de patimi, care va avea numai durere. Dacă femeia este cea vigilentă, chiar dacă a venit păcatul în familie, va merge la vreme acolo unde este necesar, adică la preot, acesta va face rugăciune de cerere, de înmulţire a dragostei, de îndepărtare a vrajmaşilor, de boală şi la vreme de necaz din Liturghier, apoi pe cea de posedare de duhuri necurate la om şi la casă. După trei slujbe de acest fel, se va instala firescul, căci spune Sfântul Apostol Pavel "Şi se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă".

Am avut un caz când o femeie măritată a venit la mine să-mi spună că este distrusă, deoarece iubeşte pe cineva căsătorit. Culmea, ea a venit să-mi ofere prinoase ca să fac o slujbă de unire în desfrânare. Nu este creştineşte, nu

211

Page 212: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

este moral şi-n primul rând Dumnezeu nu te ascultă în rugăciune strâmbă.

În loc să fi dorit o împăcare cu soţul, datorită posedării de cel rău, doreşte desfiinţarea căsătoriei şi subjugarea celuilalt, prin scoaterea lui din sânul familiei.

Chiar dacă se întâmplă un eveniment deloc dorit, ca acest păcat greu al desfrâului, cel care este întărit în credinţă trebuie să-l ierte pe cel căzut din fericirea familiei şi să-l îndrepte. De la început trebuie să stea de vorbă cu cel ce trădează jurământul cununiei şi să-l învăluie în bunătate şi dragoste, ca acela fiind ruşinat de bunătate să se întoarcă. După care să-l îndrume spre spovedanie şi împărtăşanie. Dacă persoana credincioasă încearcă câştigarea respectivului prin izbucniri diavoleşti, prin ceartă şi răzbunare, e mai mult ca sigur că a pierdut de la început. Uneori pierzi definitiv. Dacă munca ta nu dă roade, sau a unor prieteni, atunci, după cuvântul Domnului "Spune-l Bisericii şi de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie vameş şi păcătos".

Să-i întinzi mâna, precum Iisus lui Petru şi să ai multă încredere în Dumnezeu, căci "oricâte veţi cere cu credinţă de la Tatăl Meu, vi se va da vouă". Bineînţeles, cererile să fie în conformitate cu învăţătura creştină.

Dar înainte de toate, să cerem să fim sănătoşi şi să avem iubire în noi.

Rugăciunea comună este foarte importantă, mai ales pentru cel grav bolnav, când la Sfânta Liturghie, la ectenia de cereri se pune toată Biserica în genunchi şi preotul cântă ectenia, iar credincioşii dau răspunsurile. Se spune "Pentru ca să se stingă focul şi să înceteze boala şi să se vindece

212

Page 213: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

toate neputinţele... pentru ca să se ierte păcatele cele de voie şi cele fără de voie... pentru ca în grabă, ca pe fiica canaanencei şi ca pe soacra lui Petru..." apoi Evanghelie de la Ioan 5,1-15 (a slăbănogului), după care încă trei ectenii. Aici se pot pomeni toţi bolnavii mai grav sau mai puţin grav, cu afecţiuni spirituale sau trupeşti. După care facem rugăciunea "Pentru cei ce sunt asupriţi de vrăjmaşi" şi "În vreme de orice nevoie şi primejdie omenească". Dacă este vorba de soţi în neînţelegere, facem apel la rugăciunea "Pentru înmulţirea dragostei, dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea".

În cazuri mai grave, când este vorba de vrăji şi blesteme, de vrăji cu mort, cu pasăre, cu mormânt diavolesc şi altele, atunci este neapărat nevoie de moliftete Sfântului Vasile cel Mare şi ale lui Ioan Gură de Aur.

Aşa cum noi preoţii invocăm coborârea Duhului Sfânt, aşa cum noi ne-am dăruit viaţa lui Dumnezeu pentru ajutorul semenului, tot aşa şi puterea diabolică are preoţii satanici care sunt pentru înnămolirea şi chiar moartea aşa zisului duşman. Dacă vraja nu este desfăcută la timp, blestemul sau farmecele, atunci cel în cauză trece în lumea umbrelor. Răul instalat comod în păcătos elimină Lumina şi odată ajuns suveran, ucide.

În clipele în care lumina mai pâlpâie în om, acesta trece prin faza bolii fără de boală. Adică merge la doctor şi toate analizele îi ies perfect, dar el se "topeşte din picioare", adică se evaporă, ireal de repede în galopul spre cele veşnice. În toate cazurile, boala trupească este urmarea firească a unei alimentaţii deficitare sau a estompării harului prin păcat. În primul caz, un organ tinde să moară, care în

213

Page 214: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

timp poate slăbănogi tot trupul şi desigur să-l aducă la starea primordială de pământ, în timp ce în al doilea caz, datorită blestemelor şi vrăjilor, trupul "leapădă platoşa credinţei" şi devenind vulnerabil, moartea se instalează fără prea mare greutate în el.

Deci uneori sunt cauze naturale, iar alteori supranatu-rale.

Şi aici îmi vine în minte cazul unor fete care cereau slujbe de căsătorie din diverse motivaţii materiale, deşi nu era necesară o căsătorie la o vârstă de 18-22 de ani. Dar niciodată nu s-au gândit să meargă la slujbele ce se oficiază în Biserică. Nu s-au gândit să se roage. Apoi pretenţiile acelora erau peste nivelul lor intelectual sau material. În primul rând ar fi trebuit să se uite la ţinuta lor morală şi abia atunci să judece insuccesele lor matrimoniale.

Am întâlnit şi fete de o probitate neîndoielnică care cereau un astfel de pas, dar nu-l puteau realiza. Acelor fete într-adevăr li-i s-au făcut legări de cununie şi imediat după slujba Sfântului Vasile au reuşit să-şi găsească soţul potrivit.

Că nu este bine să forţăm cursul normal, vă voi releva un singur caz din multele. R., o fată de 20 de ani a venit să-i fac slujba de căsătorie cu unul pe care îl iubea, dar el nu o băga în seamă. După trei slujbe s-au cununat. Dar după scurt timp au început scene de gelozie şi bătăi cumplite. Nu era mai bine să se lase ca totul să vină de la sine? Logic, da!

Îmi vine în minte cazul unei studente, care la 23 de ani a rămas la ţinuta feciorelnică, gândind "când o vrea Dumnezeu, o să mă mărit". Într-o zi, sânii i s-au umplut de ganglioni, acuzând dureri groaznice. Mergând la doctor, i s-a spus că poate fi de natură malignă, dar mai apoi

214

Page 215: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

constatând virginitatea, i s-a recomandat o viaţă sexuală intensă, că altfel ar putea să ajungă la extirparea sânilor. Fata era în culmea disperării, căci dorea să se dăruiască numai soţului cu care va avea puse pirostriile pe cap. Dumnezeu, în care credea, i-a arătat calea spre slujbe. După cele trei slujbe pe care i le-am făcut şi-a recăpătat totalmente sănătatea. De atunci ea nu mai are nicio problemă în acest sens. Diavolul a încercat-o, dar ea prin slujbe l-a alungat.

Dacă persoana respectivă este prea slabă sau prea îndiavolită, cei din familie sau prietenii o pot ajuta crezând în puterea slujbelor, rugându-se în particular şi venind sub patrafir, substituind persoana bolnavă. Şi aici aş vrea să exemplific printr-un caz, deşi au fost destule. Doamna R.V. m-a sunat plângând, că fiul ei se află într-o ţară îndepărtată şi e foarte grav bolnav.

Am mers imediat la ea şi după lungi discuţii am constatat că are mare credinţă. Atunci i-am garantat că Dumnezeu, prin credinţa ei, îi va salva fiul.

După prima slujbă au sunat-o din ţara respectivă că fiul ei nu mai are nici o şansă să trăiască. M-a sunat în acea zi, iar eu am încredinţat-o prin cuvintele Mântuitorului: "Crede numai ... Credinţa ta te-a mântuit".

I-am promis că o să-i fac şi eu acatiste. După câteva slujbe, m-a sunat într-o dupămasă, cu o voce explozivă, plângând şi râzând: "E bine, acum câteva minute am vorbit cu el". Azi el este foarte bine.

Aş dori să mai relatez influenţa gândului rău şi a vrăjitoriei asupra unui prieten, student la ştiinţe exacte. Şi-a părăsit prietena care dorea să se căsătorească cu el. După

215

Page 216: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mai bine de o zi s-a simţit rău. Apoi a obosit groaznic, deşi era vacanţă, era foarte nervos, iar în zece zile a slăbit zece kilograme.

Nu putea să doarmă deloc, era îngrozitor de afectat, simţind că o să înnebunească. Când i-am făcut slujba Sfântului Vasile, i s-a făcut groaznic de rău, având senzaţia că va leşina. În momentul în care s-a ridicat, era ameţit şi simţea că ceva puternic îl apasă. Mii de transpiraţii l-au trecut. După trei slujbe s-a vindecat.

De asemenea, sunt slujbe şi pentru cei ce sunt în detenţie, ca Dumnezeu să scoată adevărul la iveală şi să le uşureze puşcăria, iar pe cel vinovat să-l îndrepteze.

Când purcedem la o călătorie, să nu uităm să cerem preotului să facă la Sfânta Liturghie o rugăciune de invocare a ajutorului Divin, primind binecuvântarea cerească, ca Îngerul Domnului să meargă cu noi precum cu "Isaac şi Tobie" spre a ne fi călăuză, a ne feri de tot răul, "de reaua întâmplare... de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi... ca să ne fie mergerea şi întoarcerea fără de prihană… şi acolo unde mergem să avem bună primire".

Să nu uităm ca la vreme de primejdie colectivă să mergem la Biserică şi să facem slujbe în comun la Sfânta Liturghie. Am putea enumera câteva: la cutremure, la vreme de război, la ploaie prea multă sau prea puţină, la grindină şi la orice nevoie din viaţa particulară sau a întregii comunităţi.

Dar după fiecare reuşită în faţa celui rău, să nu uităm să aducem mulţumiri Tatălui Ceresc în Sfânta Treime, pentru binefacerile primite.

216

Page 217: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Iisus ne avertizează: "Fără de Mine nimic nu puteţi". Şi nu este mai puţin adevărat că având o fire înclinată spre Bine, numai cu Binele Suprem o să ai reuşită în Viaţă.

Sfântul Apostol Pavel spune: "Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, spre mărirea lui Dumnezeu să le faceţi". Dacă gândim şi facem cele divine coordonându-ne viaţa în limitele moralei creştine, vom avea pacea şi fericirea. Reuşita în toate şi în tot este amprenta Divinităţii asupra acţiunilor noastre.

Să ne rugăm Domnului să ne ajute,Să mă îmbrac în haina ta Hristoase,Să mă desfăţ în smerenia Ta,Să mă chinui în biciuirile Tale spre căinţă,Să mă scald în revărsarea harului Tău,Să mă subjug fericirii: Hristos,Să mă bucur cu bucuria Ta pentru mântuirea mea,Să-mi iau toiagul, hainele şi sandalele Tale şi să Te

urmez în nemurire.Poţi să te ridici la Hristos prin coborârea mândriei:

"Cel ce se ridică pe sine se smereşte, iar cel ce se smereşte pe sine se ridică"... Incinerarea sufletului şi trupului nostru în faţa măreţiei divine înseamnă smerenie întru ridicare. Ridicându-ne întru Hristos, nu întru mândrie, avem smerenia adevăratei înălţări, care nu este altceva decât mântuirea în şi cu Iisus Hristos.

Degeaba intrând în Biserică ne închinăm numai cu trupul cum spune Iisus: "Cu buzele mă cinstesc, dar sufletul lor este departe de Mine", căci Dumnezeu caută închinători în "Duh şi Adevăr". Personal, când mă rog şi când mă aştern la rugăciune, să lepăd haina ponosită din sufletul meu.

217

Page 218: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cu mulţi ani în urmă, am simţit nevoia imperioasă de a scrie. Mulţi cărora m-am confesat au făcut publice gândurile mele şi drept urmare am decis să nu mai vorbesc decât cu Dumnezeu. Ca un îndemn de Sus, am aşternut pe hârtie prin proză şi poezie tot ceea ce mi-era frică să gândesc în regimul de teroare ateo-comunist.

De asemenea, am urmat exemplul celor doi bunici ai mei, învăţătorul Gheorghe şi preotul Atanasie, care au avut asemenea veleităţi.

Aceste idei s-au conturat în realitatea crudă când Biserica se vroia distrusă prin unii preoţi şi pseudo-creştini.

Unii cu credinţă mai multă au rezistat în marea temniţă comunistă cu locaşuri şi locuri mai mult sau mai puţin spurcate. Alţii neapelând destul la Divinitate au cedat.

De aceea, închin aceste rânduri tuturor arhiereilor şi preoţilor care au luptat ca Biserica să reziste atâţia ani, având o credinţă de piatră, după spusa lui Iisus adresată Sfântului Apostol Petru: "Tu eşti Petre şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui". Este vorba de credinţa de piatră a lui Petru şi nicidecum, cum încearcă unii să facă speculaţii religioase

Când Petru nu a avut suficientă credinţă, Iisus s-a rugat pentru sufletul lui.

Tot cel care nu a avut credinţa cea adevărată a căzut, după cum ne relatează Hristos "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii a ajuns să fie în capul unghiului... peste care va cădea, îl va sfărâma şi care va cădea peste ea va fi zdrobit".

În aparenţă, mulţi s-au ridicat şi au sfidat credinţa, dar când au căzut, nimeni şi nimic nu i-a mai ridicat.

218

Page 219: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În aceste rânduri vreau să aduc puţin din biruinţa mesianică ca o chezăşie a biruinţei noastre, urmând după îndemnul Domnului: "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!", urmând ca în paginile ce vor urma să aprofundez aceste probleme ale omului, enumerând cât mai multe exemple spre edificare, mai ales că în perioada decadenţei totale nu aveai voie şi nu era necesar să gândeşti prea mult. Şi cu toate acestea, mintea umană nu putea fi ştearsă, fiind destui cu pretenţii intelectuale care nu şi-au uitat menirea.

La slujbe sau în anumite cercuri mi s-au pus o mulţime de întrebări, la care desigur am răspuns după cum m-a luminat Dumnezeu, după spusa Sfintei Evanghelii: "Voi să nu gândiţi dinainte ceea ce aveţi să spuneţi, căci Dumnezeu vă va da înţelepciunea căreia nu-i va putea sta împotrivă potrivnicii voştri".

Chiar şi la predicile duminicale sau ocazionale (mă refer la înmormântări, cununii şi botezuri) nu gândesc dinainte şi nu-mi scriu predicile, deoarece Dumnezeu în timpul rugăciunii respective mă luminează şi mă întăreşte, încât pe baza unui singur cuvânt, pot să dezvolt o predică. Desigur că trebuie să citim tot timpul în primul rând Biblia "cu vreme şi fără de vreme", deoarece este un izvor incomensurabil de învăţătură duhovnicească folositoare în toată vremea şi în tot locul.

Oare Sfinţii Apostoli şi părinţii bisericeşti îşi scriau predicile? Oare aceştia aveau doctorate? Şi poate atunci mai mult ca în timpurile noastre lumea era mai mult preocupată de filozofie. Prima condiţie în străbaterea acestui drum cu efecte soteriologice este dragostea, elanul şi credinţa. Slujba să nu fie ceva stereotip, să nu facem slujba ca pe o povară,

219

Page 220: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ca pe ceva habitual. Dacă o facem în felul acesta deloc ortodox, atunci nu găsim cuvinte, fraze, nu avem ce da creştinului, deoarece suntem goi şi neajutoraţi, darămite să fim spre ajutorul altora.

În felul acesta parcă timpul s-a oprit şi nu mai ajungem la capătul slujbei. Indiferent că facem Sfânta Liturghie sau alte slujbe, taine sau ierurgii, trebuie în primul rând noi să ne concentrăm la ele, să palpăm spiritual fiecare cuvânt ca să putem să o imprimăm creştinului. În acest mod amprenta noastră lasă efectul dorit. Harul dă efecte benefice şi asupra noastră: vioiciune, bucurie, veselie, sănătate duhovnicească. Indiferent ce boală te-ar cuprinde ca o încercare sau o avertizare, prin aceste slujbe se aduce vindecare. Tu ca preot elimini boala spirituală şi apoi cea trupească. Doctorul elimină efectul natural al păcatului, fiind necesar pentru cel slab în credinţă, deoarece cel tare în dragoste faţă de Dumnezeu găseşte vindecare prin slujbe, deci doctorul are rolul lui bine determinat. Chiar trebuie să existe o colaborare strânsă între medic şi preot. Celui slab în credinţă îi trebuiesc slujbe pentru curăţire spirituală, pentru înlăturarea răului psihic. Neavând destulă credinţă, el trebuie să vadă un om, ştiinţa în acţiune, spre a i se elimina răul fizic. Degeaba i se elimină răul fizic, dacă spiritual are carenţe profunde. Răul se întoarce sub o formă sau alta, afectându-i organismul într-o parte sau cealaltă. Preotul trebuie să îl îndrume precum pe un om paralizat care învaţă să meargă, să-i administreze de la cea mai simplă rugăciune treptat, treptat, până la momentul în care poate singur să lupte cu răul. După ce preotul îi deschide ochii minţii prin împreună rugăciune şi elimină influenţa, ba chiar posesia

220

Page 221: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

satanică, atunci omul care vede deja altfel toate, sub aspectul real, autentic, poate, dacă doreşte, să progreseze pe zi ce trece. Cel care a fost hrănit la început cu "lapte", cum spune Sfântul Apostol Pavel, iată-l în curând că poate mânca "mâncare tare".

Adică hărnicia lui spirituală îl pune în gardă şi cel rău nu-l poate batjocori, nu-i mai poate aduce nici un prejudiciu moral. Omul odată format, va înţelege că a te lega de cele materiale însemnează a te desprinde de aria semănată întru duhovnicie, de Bucuria Supremă.

Iisus Hristos spune: "Acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi sufletul tău", desigur făcând referire la îmbogăţirea spirituală care formată aici pe pământ, îţi va garanta veşnicia. O laşi în ceruri precum fraţii lui Iosif vor lăsa zălog pe Simeon, până la reîntoarcerea lor. Să ne facem şi noi "pungi care nu se învechesc, pe care molia şi rugina nu le mănâncă".

Uneori se pune legitima întrebare, dacă preotul are voie să facă aceste slujbe, eficacitatea lor şi dacă preotul poate da zile omului bolnav ori nu. Desigur, preotul are voie să facă aceste slujbe, fiind investit cu harul pe care nimeni niciodată nu i-l poate lua, chiar dacă preotul printr-un act este oprit de la săvârşirea sfintetor slujbe. Harul nu-l poate lua Episcopul, cel care l-a invocat să se aşeze peste cel chemat la marea taina a preoţiei. Odată primit, nu este posibil să-i anihilăm efectul benefic.

Ceea ce însemnează că prin slujbele de iertare, în special prin spovedanie şi împărtăşanie, omul este eliberat de răul din el şi odată sănătos sufleteşte, va avea un trup fără de goluri de Dumnezeu, care va fi ca într-un cerc, un

221

Page 222: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

trup fără posibilitatea demonică de automutilare. Carenţele psiho-fizice pot fi eludate până la eliminare printr-un spirit sănătos. Avem în faţă momentul în care Iisus îi spune celui paralizat: "Iertate îţi sunt păcatele tale" şi acela va deveni integru sufleteşte şi trupeşte. Fariseii s-au revoltat, ba mai mult au văzut un nonsens în fraza cu efect gratuit, după părerea lor. Vidul spiritual i-a făcut neştiutori şi neînţelegători. Iisus însă le va materializa destăinuirea elixirului vieţii care constă în iertarea păcatelor ce îngreunează trupul şi dă neputinţa. Iisus le va spune: "dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele" şi zice celui paralizat: "Ia-ţi patul tău şi umblă. Şi acela şi-a luat patul său şi s-a ridicat". Şi noi preoţii, am primit această moştenire apostolică care se transmite din generaţie în generaţie cu efect taumaturgic. Odată ce avem acest har, avem o datorie implantată prin taina preoţiei, trebuie să ne implementăm în viaţa aproapelui. Dar oare slujba dă roade? Şi în ce condiţii?... În primul rând tu, ca preot, trebuie să fi pregătit să o faci cu multă dăruire, să-L invoci cu adevărat pe Dumnezeu, să fi atent la fiecare cuvânt, făcând-o ca şi pentru tine, nu ca şi pentru o altă persoană. Şi atunci "Harul nu se dă cu măsură", ci se dă cui se nevoieşte şi după necesitate. Uneori primesti un surplus de putere şi atunci eşti obligat să-l dai celui în neputinţă. Dacă un preot face slujba numai aşteptând bani, atunci slujba sa nu are un efect benefic, dar şi cel care este sub patrafir, dacă este slab în credinţă, roadele acesteia sunt fără de efecte. Dumnezeu are grijă să ai cele necesare şi dacă uneori eşti privat material, consideră aceasta ca un mic canon spre îndreptare sau întărire în credinţă. Altfel ai putea uita scopul rugăciunii şi

222

Page 223: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

atenţia ţi-ar fi îndreptată spre un lucru aparent major care de fapt este minor – banii, dar cu consecinţe nelimitate în viitor. Preotul poate prin rugăciune, dacă vrea Dumnezeu, să-l salveze pe cel bolnav, dar nu poate să-i dea zile, fiindcă zice Scriptura "numărate sunt zilele omului". Desigur, pentru faptele tale bune şi credinţă multă, Dumnezeu îţi poate prelungi viaţa. Dacă te rogi îndelung, deşi boala ar dura mai mult în alte condiţii, timpul se scurtează. După cum fără rugăciune, boala nu este oprită la timp şi te duce la moarte.

Când începi slujbele, cu precădere cele ale Sfântului Vasile Cel Mare, ispitirile sunt mult mai puternice, deoarece diavolul încearcă să te îndepărteze de Dumnezeu. Caută prin orice mijloc să-ţi dea senzaţia inutilităţii slujbelor, ba mai mult, insistenţa acestora îţi vor da un discomfort sporit. Necazurile se înteţesc la primele slujbe, ba chiar şi după o vreme. Diavolul nu se lasă uşor biruit şi încearcă tot felul de tertipuri spirituale materializate prin persoane "vândute" lui. Credinţa fără rugăciune şi post devine perimată. Credinţa nu este ca o mănuşă sau ca o cămaşă pe care o tot încerci până îţi vine bine, trecând de la un magazin la altul. În general, în viaţă trebuie să fi constant, perseverent, să mergi pe un singur drum. O abatere te duce din nou la începutul drumului credinţei. Iisus spune "bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla". Cauţi ceva, găseşti, cercetezi, cunoşti şi apoi îmbrăţişezi. Nu poţi însă sluji "la doi domni deodată şi lui Dumnezeu şi lui Mamona". Boala omului nu este decât o închinare şi dăruire lui Satan, conştient sau inconştient, afirmând sau neafirmând, negând sau acceptând. Boala omului nu este decât o cauză şi o consecinţă a păcatului

223

Page 224: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

originar de care am fost absolviţi prin Jertfa de pe Cruce, rămânând păcatele personale. Boala în fond nu există spre moarte pentru cel credincios. Boala este doar o manifestare a slăbiciunii şi a sălbăticiunii. Căci omul iubitor de Dumnezeu iubeşte cele ale lui Dumnezeu şi iubind cele desăvârşite vei căuta să le urmezi, să imiţi pe cel mai mare, adică pe Părintele Ceresc. Iisus spune "ceea ce am văzut la Tatăl Meu, aceea fac". Boala în sine este inexistentă pentru cel cu credinţă de granit, iar puntea credinţei se desăvârşeşte prin aceste încercări. Boala nu are un suport real, ea se infiltrează doar în cazul existenţei carenţelor spirituale, instalându-se şi integrându-se în raport cu slăbiciunile umane. Boala nu este o entitate în sine, se manifestă ca o forţă în sens peiorativ în organismul penetrat de inconsecvenţa credinţei. Boala cum vine, aşa se duce când nu găseşte adăpost încuibării. Boala fără ruina păcatului se destramă şi se risipeşte. Slujind lui Dumnezeu, deşi ea pare să se instaleze confortabil, este dezavuată şi întoarsă din drumul pieirii. Omul poate lupta "lupta cea bună" şi desigur poate învinge, aşa cum a spus Iisus "în lume veţi avea ispite, dar îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea".

Orice om poate să biruiască pe Satan dacă se nevoieşte în "ogorul Domnului".

Voi exemplifica posesiunea răului găzduit de om.Omul care nu face nimic pentru a eradica răul şi lasă

totul în sarcina celuilalt, considerând uneori că îşi poate răscumpăra păcatul prin abundenţa banului. Să ne amintim însă ce a păţit Simion Magul care spera să primească harul lui Dumnezeu prin bani. Era convins că banul îl va distribui în rol de Apostol. Acest vrăjitor a fost epatat de minunile

224

Page 225: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

săvârşite de Apostoli şi atunci a încercat să se apropie de aceştia, să cerceteze cu deamănuntul izvorul puterii lor, spre a se folosi şi el de această magie. Dar oricât a stat cu aceştia, oricâtă atenţie şi concentrare a încercat, nu a putut descifra taina, miracolul acestei energii. Atunci, hotărât, şi-a luat tot aurul pe care-l avea şi l-a adus la Apostoli, sperând să-l înveţe aceste jonglerii folositoare. Şi-a imaginat că orice om are un preţ, dar nu s-a aşteptat să fie de-a dreptul afurisit de Apostolii care i-au zis: "Banii tăi să fie spre pieire".

Înspăimântat şi dezamăgit, a hotărât să plece, dar nu înainte de a-i ruga pe aceşti "făcători de minuni să se roage pentru el". Sunt mulţi oameni care ar vrea harul lui Dumnezeu, dar fiind "sămânţa căzută pe piatră... în spini... la marginea drumului", nu au capacitatea şi voinţa de a face incursiune în credinţă. Călătoria lor în această viaţă se limitează la bunurile efemere. Deşi ajung în stadii de lansare, "în oraşe cu vestigii", nu se obosesc să exploreze ţinuturi ce îţi desfătează sufletul şi privirea. Se mulţumesc să audă sau să le vadă în poze, deşi ar putea să le aibe în bagajul lor spiritual, o bogăţie enormă. Dată fiind lenea şi ignoranţa, nu le pot depăşi, având senzaţia că plătind ar putea primi orice. Dacă pe om îl poţi îndupleca într-un sens sau altul, pe Dumnezeu nu Îl poţi cumpăra. De asemenea, voinţa laxă nu are cum să primească harul şi de cele mai multe ori refuză. Şi aici o să amintesc câteva dintre experienţele mele avute pe parcursul anilor. Cu ani de zile în urmă am avut doi prieteni, soţ şi soţie. Se iubeau foarte mult, dar anumite ambiţii generate de regele Bachus îmbinate cu mândria personală, au determinat situaţii limită. Datorită unor bruscări şi a unei firi care punea totul la suflet,

225

Page 226: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ei i-a apărut un ganglion dureros la sân. Mi-amintesc de parcă ar fi astăzi, ziua în care mi-a spus că în curând o să moară de cancer. Mai bine de două ore am încercat să-i vorbesc de credinţă, dar ea miza doar pe ştiinţă, crezând în verdictul acesteia. Plecarea ei în capitală i-a adus o frustrare care avea să-i fie fatală. Integritatea ei corporală a făcut ca I. să fie complexată de această păgubire a mândriei feminine. După extirparea sânului, se părea că totul a revenit la normal. Ea se simţea din cale afară de bine. Avea o energie fantastică. Dar după scurtă vreme avea să constate cu stupoare că durerile au atins organele genitale. Atunci a hotărât să meargă mai departe, deşi afirma în toată vremea că la 35 ani o să treacă la Domnul. A fost operată din nou şi doctorii au eliminat organele genitale, crezând că vor estompa ascensiunea acestei boli impertinente. Dar nu după multă vreme i-au fost afectate şi organele respiratorii. Atunci s-a încercat tratamentul cu razele cobalt. Culmea, ea a rezistat acestora, dar boala şi-a urmat traseul parcă dinainte stabilit. Cu şase luni înainte să treacă în nefiinţă, am visat că ea era pe pat şi mulţime mare în jurul ei, totul fiind cernit. Apoi am visat că este internată la Clinicile Noi, deşi acolo nu era secţie de oncologie. Visul se încheia cu o maşină funebră care o ducea acasă. Soţul ei, N. alerga disperat după maşină, dar nu a reuşit să o ajungă. În perioada în care I. era bolnavă, mătuşa ei m-a rugat să fac un maslu, slujbă de o importanţă capitală, după cum spune Sfânta Scriptură "chemând preoţii Bisericii şi punând mâinile... să se ungă cu untdelemnul sfinţit". Maslu nu este o slujbă de moarte, ci de viaţă. I-am propus I. să săvârşim acestă taină. Deşi în primul moment am fost refuzat, pe

226

Page 227: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

urmă a arătat supunere doar pentru a satisface doleanţa matuşii. Mi-a spus că ea crede în reîncarnare şi că o să fie o balerină, ceea ce şi-a dorit toată viaţa. De aceea e fericită că pleacă din acest mod al existenţei terestre. Reîncarnarea este o învăţătură greşită. Iisus a arătat acest lucru saducheilor, căci la Înviere "veţi fi ca îngerii din ceruri". Era prea îndoctrinată ateo-budist. Nu era ceva clar în mintea ei, era ceva confuz ca la toţi tinerii regimului comunist. Din nefericire, visele mele s-au împlinit cu exactitate. Ea a fost internată la Clinicile Noi şi a murit exact după 6 luni. A fost transportată acasă cu maşina mortuară, iar Nicu, a ajuns în ultima clipă şi a fugit după maşină. Acasă, fiind o artistă recunoscută, s-a perindat o mulţime mare de oameni.

Necredinţa în Dumnezeu i-a fost fatală. De asemenea, credinţa ei în reîncarnare nu a avut nici o valoare edificatoare sau vindicativă. Din contră, visul ei de a se reîncarna într-o balerină şi impregnarea ţesuturilor cu această boală numită cancer, a urgentat plecarea ei din această viaţă.

Ideea unei alte vieţi a avut un singur avantaj, acela că n-a manifestat stări lamentabile, ci numai dorinţe mai rapide de împlinire.

O altă situaţie în care, foarte interesant, o femeie prea puţin credincioasă ajunge să aibe un ganglion la sân. Mergând la doctor, acesta procedează la scoaterea ganglionului. După care se va constata că a fost o eroare şi trebuia doar o biopisie pentru elucidare. După o vreme, soţul va cădea în păcat cu o femeie ce se ocupa de vrăjitorie. Şocul şi influenţele distructive de factură spiritual satanică vor duce la redeschiderea focarului de infecţie de la sâni. A

227

Page 228: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

început să se simtă rău şi când am cunoscut-o era chiar foarte rău, încât abia se ţinea pe picioare. Ea avea o credinţă perimată, rezumându-se la o cruce sau o rugăciune făcută în mod habitual. Izbindu-se de această piatră de poticnire, a arborat stindardul credinţei. Deşi am vorbit foarte mult cu ea şi aveam impresia că am convins-o, spre stupoarea mea, era mereu cuprinsă de o teamă îngrozitoare de moarte. Încerca să-şi sugestioneze ceva numit credinţă, care nu avea un fond şi suport real. Dorea să învingă, dorea să profeseze această revelaţie a iubirii, a sănătăţii, dar teama era mult mai puternică. Am început intens slujbele, dar observam că ea caută şi un alt mod de vindecare. Când i-am făcut slujbele Sfântului Vasile i-a fost îngrozitor de rău, după care boala a început să cedeze. Braţul a început să i se dezumfle, a început să prindă putere şi atunci parcă a dorit să părăsească slujbele şi să încerce alte mijloace taumaturgice în ţară şi străinătate. Credinţa are un statut, un barem, baremul iubirii totale, care nu are bariere şi dacă te încadrezi în stratul infinit al iubirii, nu al deznădejdii, reuşeşti să învingi orice. La prima slujbă a Sfântului Vasile a vrut să renunţe, spunând că moare, transpira abundent, a trebuit să se sprijine de pat şi se văita îngrozitor. Avea o slăbiciune groaznică şi o ameţeală similară cu beţia. Eram convins că se fac asupra ei presiuni demonice prin oameni vânduţi diavolului. Deşi ea a căutat alinare prin alte mijloace, totuşi nu am vrut să renunţ la această super dozare de slujbe, spre a-i implanta harul trimis de sus. Într-o noapte însă am avut următorul vis, unde am auzit o voce care mi-a spus "nu mai merge să-i faci slujbe, că oricum va muri". Apoi visul mi-a descoperit un sat pe malul unei ape, unde

228

Page 229: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

soţul ei conducea un dric în care F. era moartă. Totuşi eu am mai mers la ei şi când am coborât, soţul a insistat să mă conducă până la maşină pentru a-mi spune: "Am luat o sumă mare de bani şi am reuşit să obţinem viza pentru a merge în Germania".

L-am sfătuit să renunţe la plecare şi i-am explicat visul. Peste două luni a murit. Foarte interesant, când a murit, deodată faţa i s-a transformat, arătând ca o bătrânică de 70 ani, deşi ea era tânără. Diavolul a chinuit-o până a omorât-o. Poate nici eu nu am făcut destul spre a o salva. Trebuia să muncesc mai mult în acest sens. Înainte de a muri, m-a rugat să stau zilnic cu ea, deoarece când eram prezent, frica de moarte dispărea. Practic îmi era imposibil acest lucru.

Că Dumnezeu ştie câte zile ai, după cum spune Sfânta Scriptură "numărate sunt zilele omului", este firesc, fiind Atotştiutor.

Şi aici aş vrea să relatez încă un caz în care mi s-a dat poruncă în vis: "Nu merge la fetiţă, că şi aşa va muri". Un caz de dezordine totală spirituală, de altfel în mai mare sau în mai mică măsură întâlnit adesea. Dar "Dumnezeu nu este al neorânduielii". Fără să te plimbi în orânduiala divină rişti un accident spiritual al neputinţei. Nu poţi trece peste un rău trupesc, fiind ca un pod suspendat deasupra unei prăpastii. Dacă nu ai muşchi, nu poţi să treci, datorită balansului puternic ce se creează odată cu înaintarea pe el, respectiv în viaţa aceasta.

De aceea Iisus Hristos spune "sufletul este cel ce dă viaţă, trupul la nimic nu foloseşte", în sensul că trupul fără suflet nici n-ar exista. Când sufletul părăseşte trupul,

229

Page 230: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

motorul nu mai funcţionează, inima şi creierul îşi încetează activitatea, sângele nu mai circulă. Sufletul este la fel ca o moară de vânt. Când vântul îşi desfăşoară aripile, moara funcţionează. Cu cât este mai slab vântul, cu atât moara merge mai încet, până se opreşte.

Aşa s-a întâmplat şi cu această fetiţă P., în vârstă de 18 ani, care nu avea un suport spiritual. Tatăl mi-a explicat că fetiţa lui are cancer şi că va pleca curând din viaţă. Doctorii nu mai au posibilitatea să o ajute. I-am spus că prin credinţă o să poată să-şi revină. După ce am vorbit mai mult de două ore, mi-a spus că va reveni cu fetiţa dacă aceasta acceptă. Tatăl mi-a spus: "I-am dat de toate, în afară de un singur lucru… credinţa în Dumnezeu, pe care eu am negat-o întotdeauna." Au trecut trei zile şi nu a mai venit. Am hotărât să o caut eu, dar noaptea am avut un vis care mi-a descifrat plecarea ei din acestă existenţă. Primind această poruncă de la Dumnezeu, am renunţat să o mai caut. După aproape două săptămâni, am citit în ziar de greaua pierdere avută de acel părinte îndurerat, care i-a oferit totul, spulberat într-un nimic. I-a dat o pseudoplinătate, ignorând cu bună ştiinţă Adevărata Plinătate care în aceste clipe îngrozitoare ar fi putut să o salveze. Practic, tatăl nu i-a dat nimic. I-a dat, după cum spune proorocul "vânat de vânt". I-a oferit "pungi care se învechesc, aur ce rugineşte," care-şi pierd valoarea şi atunci când ai nevoie să plăteşti un tribut, constaţi cu stupefacţie că le-a expirat termenul, că nu-ţi sunt de folos. Un produs alterat al societăţii ateiste, un produs sortit pieirii aici în viaţa aceasta şi dincolo pierdut pentru totdeauna. Nu poţi folosi ceea ce nu există şi atunci de ce unii neagă ceea ce există cu adevărat, adică pe Dumnezeu?

230

Page 231: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De ce vrem să-L nesocotim intenţionat pe Mântuitorul şi să-L îmbrăcăm în hlamida trădării, în veşmântul stricăciunii, să-l limităm fie într-o extremă, fie în alta? Unii încercând să arate că Iisus Hristos a avut un trup aparent, după spusa lui Arie, alţii considerând că a avut un trup uman fără ceva divin în el, când de fapt el "S-a făcut toate pentru toţi. A fost un om adevărat şi Dumnezeu adevărat". E adevărat că omul încearcă mereu să găsească o explicate cât mai plauzibilă, cât mai solidă, dar de aici şi până la ideea unora că Iisus a fost femeie, sau că i-a fost descoperit mormântul în India unde a fost căsătorit, este o cale lungă, calea inepţiei deşarte, mândria ahtiatului pecuniar, sau mândria deşartă a nebunului. Neîncrederea în puterea credinţei, în tămăduire prin dragostea de Dumnezeu şi rugăciune, în insistenţă, naşte teamă, iar teama se manifestă distructiv. Acum câteva luni am cunoscut o femeie foarte bună, necăjită, care într-o zi a început să se simtă rău. Am început să-i fac slujbe, dar familia şi cererea ei de a merge la spital s-a materializat curând. La primele analize făcute, nu i-a ieşit nimic rău. Repetându-le, i s-a descoperit cancer în ultima fază. Au început tratamentele. Ea a renunţat la slujbe. În curând a trecut în lumea celor drepţi. Am aflat de la familie că era stăpânită de-o teamă cumplită, refuzând slujbele.

Teama a apărut odată cu păcatul primilor oameni.Conştientizarea alianţei cu forţele malefice a atras

după sine o teamă. Dacă primul om s-ar fi căit şi nu ar fi încercat să plaseze greutatea păcatului doar pe "femeia pe care mi-ai dat-o", Dumnezeu l-ar fi absolvit de culpă.

231

Page 232: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

"Când Dumnezeu se plimba prin răcoarea serii şi a strigat: Unde eşti Adame?... acesta a răspuns: Mi-a fost teamă Doamne şi m-am ascuns".

Teama este răsărită din dezădejde, o slabă credinţă, o dragoste goală, care toate le descoperă în faţa răului. Îi dai cale liberă să te înfăşoare în faţa neputinţei de a te înălţa la Cel de Sus, când te izbeşti de cele de jos şi doreşti să te ridici din tina îmbuibării, din nesaţul de plăcerile efemere. Coabitezi cu Belzebut, căruia prin faptele tale i-ai clădit casă pe care nu vrei să o părăseşti fiind legat cu legăturile imanentului. Teama de fractricidul săvârşit l-a făcut pe Cain un fugar de conştiinţa lui. Cel care face faptă rea are o nelinişte continuă, negăsind pacea, deoarece numai cel întru Hristos o are. După cum ne-a spus El, "Pacea Mea o dau vouă, dar eu nu vă dau o pace cum vă dă lumea, ci pacea Mea o dau vouă".

Teama aceasta l-a fugărit pe Iacob, fiind slugă vreme de 20 de ani la socrul său. Teama de conştiinţa sa l-a imobilizat pe Moise vreme de 40 de ani la preotul Ietro. Teama care a făcut dintr-un monstru ucigaş pervers şi pătimaş, Saul din Tars, pe Sfântul Apostol Pavel.

Teama care a ucis sâmburele de adevăr din Iuda cel ridicat la rangul râvnit de atâţia, de consilier apostolic în veşnicie. Datorită acestui sentiment de teama, Iuda refuză veşnicia cu Hristos. Teama se poate elimina prin aderarea la floarea sublimului Adevăr, la învăţătura lui Hristos. Prin naşterea omului nou "din apă şi din duh, ni se deschide făgaşul fericirii". Distruşi fiind de păcate, redobândim viaţa de veci prin spovedanie şi împărtăşanie. Sigur că este greu, chiar foarte greu, când auzi în tine mereu prin gura

232

Page 233: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

demonului "O să mori", sau prin pâcla aruncată în jurul tău expres să te înspăimânte, să te deprime şi să nu auzi vocea luminii salvatoare. Prin strigarea numelui divin şi prin cuvintele rugăciunii poţi îndepărta nesiguranţa. Având încredere şi pipăind fiecare cuvânt al Sfintei Scripturi, biruieşti pe Satan, după cum a spus Iisus: "De-aţi avea credinţă cât un bob de muştar aţi zice muntelui acestuia ridică-te şi te aruncă în mare şi va asculta".

De cele mai multe ori, Iisus zice celor în neputinţe care au crezut în El: "Credinţa ta te-a mântuit", sau "Crede şi te vei mântui", sau "Fie ţie după cum ai crezut", imputând celui mai credincios ucenic al său "puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" Când Petru a avut credinţă, i s-a oferit posibilitatea de a merge "la plimbare pe apă". În momentul în care şi-a dat seama de realitatea supranaturalului care îl mâna, s-a scufundat. Şi noi, atunci, când ajungem să ne întrebăm dacă există cu adevărat Dumnezeu şi nădejdea noastră este doar în "Dumnezeul pântecelui", ne învăluim în neputinţa de a străbate "marea sărată a acestei vieţi".

Să credem în aşa fel în puterea divină, încât să nu aibă loc nici o picătură de îndoială. Să crezi spiritual, cum crezi văzând un anumit obiect. Să crezi, încât cuvântul neîncredere să nu existe în mintea ta. Unii oameni crescuţi în cinste au încredere în tot omul. Şi e bine să ai încredere în om, indiferent dacă, sau câţi oameni te vor dezamăgi, te vor batjocori, sau vor profita de credulitatea ta.

Această credulitate, dacă este datorită credinţei în Dumnezeu, nu-ţi va dăuna, ci din contră, te va ridica, după cum ne îndrumă Iisus Hristos "tot cel ce se smereşte, pe sine

233

Page 234: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

se va înălţa". Cu ani de zile în urmă am avut un vis, visul de a fugi din comunism. Prima încercare a fost un paşaport fals făcut de către un prieten. Cel puţin atunci îl credeam prieten. A doua zi urma să ne întâlnim la Bastion şi să mi-l înmâneze contra sumei de 5000 DM când voi ajunge în Germania. De la Bastion urma să fim transportaţi cu o maşină amândoi. Noaptea am visat că sunt la Bastion în haine vărgate. A doua zi nu m-am dus. După o vreme, mi s-a cerut socoteală pentru această dorinţă materializată. Atunci am ştiut că a fost o cursă din care Dumnezeu m-a salvat. Deşi am fost avertizat de o persoană să mă feresc de prietenul meu, eu credeam orbeşte în prietenia lui. Acest eveniment nu m-a determinat să renunţ la prieteni şi prietenii. Dar cu oarecare rezerve. Şi totuşi, când aveam prieteni, nu puteam să nu fiu deschis şi să nu le spun ceea ce simt, ceea ce gândesc. Iisus ne-a arătat comportamentul faţă de prieteni spunând ''mai mare dragoste decât aceasta nu este, decât să-ţi pui sufletul tău pentru prietenii tăi''. EL i-a numit pe apostoli "voi prietenii mei sunteţi" şi de aceea le-a spus totul făcând o revelaţie completă. EL le-a descoperit tainele împărăţiei pentru care au suferit chiar şi martirajul.

Ştim cât de dezamăgiţi au fost apostolii când Iisus le-a arătat pilda cu greutatea bogatului în mântuire. Se vedeau puşi în faţa unei ironii, se încredeau în nimic când ei sperau totul. Atunci Iisus i-a făcut să înţeleagă că ''de acum nu mai sunteţi slugi, căci sluga nu ştie ceea ce face Stăpânul", argumentând prin liniştiri soteriologice "voi veţi şedea cu mine pe scaun şi veţi judeca cele 12 seminţii ale lui Israel". Eshatonul sau cele de pe urmă este o spaimă pentru tot omul. Întâlnirea cea mare şi înfricoşătoare, fără putinţă de

234

Page 235: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

tăgadă, Iisus le-a deschis misterul epiclezei eliberatoare prin pronia divină. Momentul amplificator al consecinţei păcatului ne-ar spulbera, ne-ar eradica dacă n-ar fi Dumnezeu, bunătatea întruchipată, căci "ceea ce la om este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă". Dumnezeu, prin actul său de clemenţă, adică de iertare, nu ne va lăsa pe cei care credem în puterea Lui să ne reîntoarcem din neantul în care El ne-a adus la fiinţă. Chiar dacă avem o datorie enormă faţă de Dumnezeu, comparativ cu datoria aproapelui nostru, Iisus ne arată într-o pildă prin care "un stăpân al casei sale a chemat slugile să le ceară socoteală". Şi "venind unul care îi datora 10.000 de dinari, n-a avut posibilitatea să-şi achite onorabil datoria". Atunci stăpânul a hotărât să-i confişte tot şi să-l bage în temniţă, unde să rămână până la achitarea datoriei. Acela însă a făcut apel la sentimentul milei şi al dragostei. Sensibil şi iubitor faţă de tot omul în nevoi, acela i-a oferit libertatea, ba mai mult, iubirea lui a prins contur în toate, ştergând şi înscrisul datoriei băneşti.

În schimb, i-a oferit un alt înscris, al inimii, mila şi iubirea faţă de aproapele, care să se manifeste în tot timpul şi în tot locul, dar acela nu a preţuit şi nu a tras învăţăminte pozitive. S-a încrezut în puterea lui de seducţie, s-a mândrit, considerând că a păcălit pe stăpân, fiind mai deştept decât acela. Ca urmare a prostiei lui, a ajuns în faţa unui caz similar în care normal era să se manifeste cu altruism, cu principialitate, cu atitudinea samarineanului milostiv. El a dezlănţuit diavolii umbriţi de umilinţa pe care a avut-o în faţa stăpânilor. Ca din întâmplare, sau mai degrabă din voinţa divină, în scenă este introdus un datornic cu o sumă modică, care văzându-l pe cel iertat doar cu puţin timp

235

Page 236: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înainte, îi cade în genunchi şi prin umilinţă speră o amânare a plăţii. Dar cel care a profitat cu câteva minute înainte de îndurarea stăpânului, ia o atitudine deloc milostivă. Cheamă pe cei cu ordinea şi întemniţează pe cel datornic care îi cerea încontinuu iertare. Atunci s-a produs o furtună de nemulţumire, o revoltă în sufletele celor care au asistat la primul act şi la cel de-al doilea, demascând pe cel mascat în masca umilinţei. Supărarea stăpânului nu avea margini, revocând ordinul libertăţii şi întemniţând pe cel împricinat.

Să luăm aminte bine şi să procedăm aşa cum dorim să primim şi noi, adică să iertăm aproapelui nostru. Şi atunci, cu genunchii plecaţi, cu privirea umilă, cu sufletul în căinţă, putem apela la mila divină aşteptând iertare. Dacă însă noi ne purtăm ca nişte stăpâni care nu suportă nici o răutate a semenului, mereu vom avea nelinişti şi suferinţe. Şi aici aş vrea să amintesc cazul unui coleg decedat destul de tânăr. Era foarte aspru şi nu-l interesa nimic în afară de înavuţire. Se certa mereu şi considera că este ştiutor a toate. În ziua în care a murit, a plecat neîmpărtăşit. Noaptea am visat că merg la el. Era într-o cameră goală, dezbrăcat, stând chircit într-un colţ şi era înnebunit de frica unei lumini din apropiere. M-am apropiat de el şi i-am făcut o slujbă de dezlegare. Deodată, el s-a luminat şi a primit pacea necesară.

Oamenilor buni Dumnezeu le ajută. Şi aici vreau să amintesc cazul unui coleg V., care a avut o încercare extraordinară din care Dumnezeu l-a salvat. Avea o viaţă agitată, făcea mereu slujbe, cu precădere cele ale Sfântului Vasile, muncind cu sârg în "ogorul Domnului".

236

Page 237: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Într-o zi a reuşit să-şi cumpere o maşină nouă. A fost o mare surpriză pentru fetiţa lui iubită ajunsă la majorat. Ea era lumina ochilor lui. Numai el ştie câte sacrificii a făcut pentru împlinirea acestui vis, câte renunţări pentru a satisface acea plăcere a fetiţei, dar diavolul n-a lăsat ca bucuria să-i fie deplină şi la prima încercare a acelei maşini, conducând fata, a lovit un pom datorită unui câine apărut spontan. A vrut să-l salveze, astfel sacrificându-şi viaţa. Ea a decedat pe loc, iar el a urmat un adevărat drum al calvarului în spital, iar apoi în viaţa de toate zilele. Îngrozitoare momente, încercări din care cu greu poţi să scapi. Când am auzit de necazul fratelui nostru, am mers imediat la spital. Era într-o stare mai mult decât gravă. Lamentaţia ar fi prea puţin în atare situaţie. După scurt timp, starea sănătăţii s-a agravat. În noaptea respectivă am visat că eram la el la spital şi el a ieşit pe geam, încercând să zboare spre cer. Eu l-am strigat pe nume şi el s-a reîntors. A doua zi am aflat că a fost la un pas de moarte. După mai multe zile, dintr-o dată medicii au hotărât să-l opereze, nemaifiind în mod normal nici o şansă. Eu nu am fost de câteva zile la el. În noaptea operaţiei am avut un vis, se făcea că ei erau în resturile maşinii şi deodată fata m-a tras de mână şi mi-a strigat disperată: "scoală-te şi salvează-l pe tata". Eu nu am reuşit să mă trezesc, dar a urmat un al doilea impuls, de-a dreptul agresiv. Mă trăgea foarte tare de mână şi ţipând mi-a zis: "nu ţi-am spus să te scoli şi să-l salvezi pe tata? Roagă-te pentru el!". În acel moment am deschis ochii. Era ora 2.30 noaptea. M-am spălat pe faţă şi până dimineaţa la orele 5 am făcut acatiste pentru V. A doua zi am aflat că era să nu mai fie printre cei vii. Deci viaţa nu se termină

237

Page 238: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

aici. Noi trebuie să credem în viaţa de apoi, altfel ce sens ar avea viaţa noastră? Există o biserică triumfătoare şi o biserică luptătoare aici pe pământ. Legătura dintre cei vii şi cei adormiţi în Domnul, care sunt în ceruri, nu o poate rupe nimeni. Dar tot aşa de adevărat este că nu avem voie să invocăm spiritele celor plecaţi dintre noi, fiind un mare păcat. În primul rând îi chinuim, iar în al doilea rând, asta nu vădeşte un comportament creştinesc. Trebuie să le dăm pace şi să ne rugăm pentru ei, deoarece până la judecata universală îi putem ajuta prin aceste rugăciuni "să se ridice pe o treaptă superioară, acolo unde după faptele lor vor fi aşezaţi". Dar tot aşa de adevărat este că uneori intervin în viaţa noastră să ne ajute, când este vorba de o iubire existentă între cel plecat şi cel rămas. Şi aici îmi vine în minte un caz foarte interesant, care demonstrează din nou existenţa vieţii de dincolo şi desigur, nemurirea sufletului. Ştim bine că după moarte, omul merge la judecata particulară, urmând ca la Parusia Domnului, adică cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos, să se săvârşească judecata veşnică. În timpul judecăţii particulare şi al săvârşirii pedepsei, omului i se poate ameliora starea în care se află prin pomenirile făcute de către cei vii. Desigur, cel mort nu poate mânca din cele aduse la pomană, dar după cum spunea părintele Galeriu, "sunt 3 rugăciuni: ale preotului, ale familiei şi ale celor care vin chiar prin cuvintele atât de simple rostite de aceştia în mai multe rânduri: ''Dumnezeu să-l ierte". Deşi aparent ar fi un nonsens, implicaţiile sunt majore. Considerăm că este un mare păcat să nu faci aceste slujbe prin care-i ajuţi fie pe cei din familie, fie pe orice om, în virtutea iubirii creştineşti. Replica unora că ar fi

238

Page 239: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

adevărate împliniri bahice este cât se poate de greşită. Preotul poate reglementa ca pomana să fie pomană şi nicidecum chef. După slujbă, masa să fie foarte scurtă şi decentă şi desigur nu va avea consecinţe neplăcute.

Când preotul "ridică masa" şi face rugăciunea finală, toată lumea trebuie să se ridice, încât să se elimine posibilitatea căderii în păcat. În felul acesta împlinim o datorie morală şi chiar materială. Aducând mărire lui Dumnezeu, celui plecat dintre noi şi celor vii. Apoi aceste adunări îi apropie pe oameni. Pe cei săraci de cei bogaţi şi pe cei mai bătrâni de cei tineri, având posibilitatea să se cunoască şi să se agreeze, să se stimeze şi să se iubească. Dovada unei iubiri în cazul unei plecări din această viaţă am avut-o de la un unchi al meu. Era seara la orele 23, stăteam pe pat şi citeam. Deodată am observat lângă mine o figură tristă, în jur de 60 ani, cu părul cărunt, tuns scurt, pe spate, mai gras. Am privit stupefiat vreme de câteva clipe, apoi a dispărut. În momentul în care vedeam cum se dispersează către ieşire, câinele meu a simţit o prezenţă străină în casă şi a început să latre ca un nebun, fără nici un alt motiv, urmând ceea ce a rămas din apariţia aceea până la ieşire. A doua zi de dimineaţa am primit un telefon trist, aflând că unchiul a decedat în seara în care mi-a apărut, la ora respectivă. Curios lucru că nu i-am recunoscut figura când a apărut în cameră. Să ne dea de gândit acest liant al iubirii cu cei care nu mai sunt pe pământ spre a nu îi uita în rugăciunile noastre intime cât şi publice la Sfânta Biserică, făcute în comun. Tot aici vreau să relatez o altă întâmplare cu un enoriaş de al meu, alcoolic, care în urma unei traume a ajuns pe patul morţii. Înainte de a pleca pe drumul "fără

239

Page 240: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

întoarcere", m-a chemat să-l spovedesc şi împărtăşesc. A făcut căinţă sinceră şi Dumnezeu l-a ajutat să treacă în nefiinţă cât mai uşor. În ziua în care trebuia să-l înmormântez, am avut o alta înmormântare în Timişoara, la care am fost invitat şi nu aveam posibilitatea să refuz. Atunci am hotărât să oficiem la Timişoara înmormântarea la orele 14,00 iar la mine în parohie la orele 16,30 având timpul necesar de a ajunge în parohie. Fiind 3 preoţi la această înmormântare, a durat ceva mai mult decât de obicei şi la orele 16,30 eram aproape la jumătatea drumului către parohie. Când am ajuns în dreptul unui pod, deodată parcă maşina mi s-a oprit şi cel decedat a apărut în faţa mea, spunându-mi: "Părinte, te aştept să mă duci la groapă". L-am văzut cât se poate de clar câteva clipe, după care a dispărut. M-am uitat instinctiv la ceas. Era ora 16,30 fix.

Memoria îmi scormoneşte un vis de tristă amintire privind decesul unor creştini de-ai mei în condiţii mai puţin normale. Era zi de duminică vara, căldură caniculară. În mod normal, oamenii merg la plajă, la îmbăiere, spre a îndepărta efectul căldurii pentru moment, de-a dreptul insuportabilă, deşi în această zi numită Dies Dominica, avem o altă necesitate stringentă, de-a merge în Sfânta Biserică, să ne împărtăşim din harul lui Dumnezeu. Dar aceste familii au crezut de cuviinţă ca necesarul existenţei lor să se desfăşoare sub egida zeului Ra, zeul care dă lumină, negândind că această lumină a imprimat-o Dumnezeu la facere şi nu este o entitate în sine, asemenea răului, care ia din forţele Binelui şi le foloseşte în mod distructiv. Abordantă problemă, când te gândeşti că omul stă la această lumină puternică, care face pigmentul să se

240

Page 241: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înnegrească. Parcă îţi întunecă calea în mod simbolic. Este o lumina pseudobenefică, uneori pusă în centrul vieţii tale. Nu s-ar putea spune că ea este rea în general, este de-a dreptul bună. Doar privită în schimbul luminii revărsată din abundenţă în sufletul tău la Sfânta Liturghie, respirând în trupul tău pe care îl înnoieşte. Soarele ţine viaţa pentru cei necuvântători, pentru plante, pentru animale, care nu ştiu cum să primească Adevăratul Soare…. pe Iisus Hristos. Are efect şi asupra omului, dar nu se compară cu Marele efect Divin. În cazul pe care vreau să-l supun atenţiei, soarele a avut efect negativ. Veselia era în toi, ambianţa mediului crea porniri puerile de-a dreptul. Cei patru au început să se joace cu mingea. La un moment dat, una dintre femei a sărit în joacă în apă, care nu era deloc mică, după cum a gândit ea. Simţind că se duce la fund şi realizând primejdia, sau cel puţin instinctiv, a început să strige după ajutor. Cumnatul ei, un mare sufletist, imediat a răspuns apelului disperat şi a sărit să o salveze. Dar apa era învolburată şi i-a scufundat pe amândoi. Din când în când apăreau la suprafaţă. Soţul celei care a sărit în apă, deşi nu ştia să înoate, în disperarea lui a sărit şi el în apă şi dintr-o dată tragedia a prins contur, toţi trei au fost traşi în adâncuri. În mod obişnuit, trupurile lor ar fi trebuit să iasă la suprafaţă, dar nu au ieşit şi drept urmare au început căutările. Dacă bine îmi amintesc, după două zile au fost găsiţi cei doi bărbaţi, însă femeia a dispărut complet. Deşi au mers pe o distanţă foarte mare, după o săptămână de căutare au renunţat. Atunci am avut un vis pe care l-am relatat surorii ei, singura care a scăpat din această tragedie: "Sora ta a rămas la locul unde s-a înecat şi este prinsă cu părul, de rădăcini". Deşi i-am spus că visele mele

241

Page 242: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

întotdeauna se împlinesc, parcă nici nu m-a băgat în seamă. A spus mai mult ca pentru sine: "Am căutat-o destul acolo şi nimic". Nu am îndrăznit să insist, văzând credinţa perimată de care a dat dovadă. După o lună au reînceput căutările şi au găsit-o exact în locul indicat de mine, prinsă cu părul deosebit de lung, de rădăcini. Chiar sora ei a venit şi mi-a spus. Încă o dovadă că sufletul ei trăieşte şi a venit spre a i se face o înmormântare creştinească. Să ne amintim puţin de pilda spusă de Mântuitorul cu privire la săracul Lazăr şi bogatul care "se îmbracă în porfiră şi vizon în toate zilele", fiind o declaraţie oficială a vieţii de dincolo de mormânt. Bogatul roagă ca să lase pe cineva să meargă la cei cinci fraţi ai lui "să nu mai vină şi ei în acest loc". El îşi imagina că dacă cineva va merge să le spună, atunci desigur fraţii se vor îndrepta, dar Mântuitorul Hristos ne spune că "şi dacă se va scula cineva din morţi, tot nu vor crede", din moment ce nu sunt familiarizaţi cu credinţa. Drept urmare, să ne pregătim tot timpul ca şi cum am pleca imediat în viaţa veşnică, "căci ce va da omul schimb pentru sufletul său?" Sufletul nu poate să fie cumpărat şi dacă nu l-ai umplut cu credinţă, îţi zboară aiurea. Şi aici aş vrea să relatez cazul unei fete nu tocmai grav rănite, a cărei verişoară a fost împuşcată de cel care trebuia să-i fie soţ şi s-a aflat la un pas de moarte. Acea fată nu s-a gândit decât că este tânără şi nu are cum să moară şi deci nu trebuie să fie pregătită pentru un eventual deces. Era zi de duminică când mama mea a primit un telefon alarmant cu privire la familia lor. În acele clipe eram la Sfânta Liturghie, dar imediat ce am venit, am mers la spital. Când am ajuns acolo, cea pe care o cunoşteam era rănită la cap nu tocmai grav şi mi-a spus

242

Page 243: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

disperată: "Lăsaţi-mă pe mine, vreau să trăiască verişoara mea, mergeţi la ea". Am mers la reanimare. Deşi eram în reverendă şi întotdeauna am fost tratat cu bun respect şi bunăvoinţă în toate cazurile în care necesitatea m-a adus în spital, de data aceasta o asistentă care era acolo mi s-a adresat dur: "Nu are rost să mai mergeţi, e mai mult decât sigur că va muri în curând". La rugăminţile mele, am primit acceptul să merg lângă patul celei împuşcate. I-am făcut slujbă şi în acea noapte am avut un vis cu cea care a avut trupul şi capul străbătute de două gloanţe. Se făcea că se plimba într-o grădină foarte frumoasă şi o voce mi-a spus: "Ea va trăi!" Am mers a doua zi şi i-am spus celei pe care o cunoşteam, visul cu verişoara ei. Era destul de speriată şi pentru ea să nu cadă într-o depresie psihică. I-am făcut şi ei slujba, apoi a plâns de fericire că verişoara ei va scăpa. A treia zi am mers la spital şi când să încep rugăciunea, cea care era la un pas de moarte a deschis ochii. Văzându-mă, ochii ei s-au umplut de lacrimi şi a reuşit să afişeze un zâmbet. Am întrebat-o dacă doreşte să-i fac slujba, în continuare spunându-i să închidă ochii în semn afirmativ. Apoi i-am povestit visul în legătură cu ea. Am continuat slujbele şi după ieşirea din spital. La ora actuală se află foarte bine într-o ţară îndepărtată.

Uneori nu mi-am dat sema de gravitatea bolii celor în cauză şi am considerat după aspect că sunt suficiente trei slujbe ale Sfântului Vasile. Aici mă voi referi la cazul unei doamne S., care m-a chemat la ea să-i fac sfinţirea casei, deoarece auzea noaptea zgomote care o înspăimântau şi o deranjau. După sfeştanie, i-am făcut slujba "pe casa ce este supărată de duhuri rele" şi "cea care se face la casa sau locul

243

Page 244: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ce sunt supărate de farmece sau de descântece". Ea a început încă de la a doua slujbă să se simtă ceva mai bine, să nu mai audă nimic în casă, să nu mai aibe stări halucinogene, ameţeli şi dureri de cap şi de abdomen. Ultima slujbă pe care i-am făcut-o, nu ştiu de ce, am simţit că trebuie să fie cea a Sfântului Vasile. Noaptea însă am avut următorul vis: se făcea că sunt la ei în casă şi cineva mi-a arătat capul deschis încât i se vedea creierul, apoi acelaşi lucru la organele genitale. O voce mi-a spus: "dacă nu-i faci încă două slujbe ale Sfântului Vasile pentru cap şi organele genitale, va muri".

A doua zi am povestit visul celei mai bune prietene a ei, cu condiţia să nu-i spună adevărul, doar să o lămurească în a face cele două slujbe.

S. m-a sunat şi mi-a spus că, mergând la doctor deoarece nu se simţea bine, a fost diagnosticată cu cancer la cap şi organele genitale. I-am spus să nu se opereze, ci să înceapă un post riguros, dacă poate chiar negru şi îi voi face încă două slujbe ale Marelui Vasile. Ea a crezut că se va face bine prin aceste slujbe şi nu a mai urmat nici un tratament. De atunci sunt mai bine de doi ani. Nu demult mi-a spus că viaţa ei după acele slujbe s-a transformat şi nu banul este cel care-i dă satisfacţie, ci rugăciunea care îi crează o stare de veselie continuă. Credinţa te poate ajuta în situaţii limită, în cazuri nerezolvate de medicină. Mă voi referi la două dintre ele. O tânără de 20 de ani nu vroia să iasă deloc din casă, deoarece i-a căzut tot părul şi a devenit cheală. Aveau foarte mulţi bani şi au încercat, dar toate tratamentele nu au avut roade. Cineva i-a îndrumat la

244

Page 245: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

biserică. Deşi nu prea aveau credinţă şi nu prea sperau, au venit la mine.

Oare este suficient să te numeşti creştin? Îţi atribui o calitate ce pare moştenită, dar neînsuşită. Te prevalezi de un drept nativ sau unul obţinut după naştere, fără contribuţia ta. Iisus se referă la aceştia prin cuvintele "nu tot cel ce strigă Doamne, Doamne va intra în Împărăţia Mea". Dar cine va intra oare? Chiar Sfinţii Apostoli au fost descumpăniţi într-o zi, când un tânăr a venit la Iisus şi I-a reclamat conştiinţa lui curată, păstrătoarea legii în totalitate. Iisus însă i-a răspuns: "De voieşti să fi desăvârşit, du-te vinde-ţi averile tale şi vino de-mi urmează Mie", lucru care l-a întristat pe cel bogat şi pe Apostoli, care au gândit pentru un moment că este imposibil să te mântuieşti. Şi de fapt nu este posibil fără puterea lui Dumnezeu, după cum afirmă Iisus Hristos "cele ce la om sunt cu neputinţă, la Dumnezeu sunt cu putinţă".

În primul rând trebuie să ne debarasăm de păcatul mândriei, al mândriei nebuneşti, ca acest tânăr care se măndrea că a atins perfecţiunea. Atunci a realizat nimicnicia formalismului. Poate acest lucru i-a dat de gândit şi după mulţi ani de cugetare o fi renunţat la cele pământeşti pentru cele cereşti. Cert este că afirmaţia Mântuitorului "mai uşor este să treacă cămila prin urechea acului decât bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu" a dat mult de gândit, chiar şi Apostolilor. Dumnezeu te ajută, îţi dă posibilitatea, indiferent de eşti rău sau bun "el varsă harul peste tot omul… şi harul nu se dă cu măsură", ci se dă celui care se nevoieşte. Nu poţi profita de Dumnezeu şi să te comporţi asemenea seminţelor căzute aiurea, fie pe piatră, fie pe drum, fie între spini. O dată sau de două ori, Dumnezeu îţi

245

Page 246: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

oferă şansa chiar şi prin "mutaţii violente" manifestate în minuni, dar aceasta nu este la nesfârşit. Desigur, dacă procedezi ca tânărul bogat sau te iei cu grija vieţii şi uiţi de Dumnezeu, atunci El întoarce faţa de la tine în situaţii disperate.

Să revin la tânăra căreia i-a căzut părul şi după mai multe slujbe i-a crescut din abundenţă. Deşi părinţii au promis întoarcerea la credinţă, ba chiar donaţii mari la biserică, după rezolvarea situaţiei au uitat de Dumnezeu.

Un alt tânăr pe nume T. s-a aflat în aceeaşi situaţie şi, deşi a aplicat tot felul de metode pentru a nu rămâne chel, nu şi-a găsit rezolvarea decât prin rugăciunile făcute asupra lui. Se pare că nici el nu şi-a adus aminte să mulţumească lui Dumnezeu.

Nu pot spune că cineva nu are depresii psihice, nu are căderi în credinţă şi de la credinţă, însă rugăciunea te va aduce mereu în poziţia verticală. Uneori, fără să ai această intenţie, nefiind vigilent în faţa ispitelor, credinţa ţi se deteriorează, diavolul amputându-ţi piciorul credinţei "piciorul care a statut în biserici"… şi atunci şchiopătezi. Abia când ajungi pe drumul infirmităţii spirituale sesizezi reflectarea neputinţei spirituale în cea fizică.

Şi aici aş vrea să vă arăt mai pe larg infirmitatea pe care am avut-o personal, care nu era spre moarte, ci spre credinţă. Ca şi în cazul orbului din naştere, care a fost un exemplu viu de mărire al lucrărilor divine "ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu", şi în cazul meu, când am primit această cangrenă la picior, a fost cu un scop precis. Cu mai bine de 7 ani în urmă, mă mândream în mine câtă credinţă pot să am şi desconsideram pe mulţi care aveau iubire de

246

Page 247: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu, dar nu manifestau această aderare la divinitate. Mândria mi-a fost aproape fatală. Dacă Dumnezeu nu vroia să revin, mai mult ca sigur că plecam întru adormirea cea de obşte. Ani de zile în timpul comunismului am visat şi crezut cu tărie că o să reuşesc să fug din ţară şi să trăiesc ca un om normal într-un sistem normal, adică cel capitalist. A venit însă anul 1989, Decembrie eliberator. Fericit la culme în primele luni, apoi dezamăgit totalmente de guvernul comunist care a ajuns la conducere, am încercat să plec în străinătate. Dar Dumnezeu n-a fost de acord cu această doleanţă de-a-mi părăsi păstoriţii. Aici îmi era locul, aici aveam obligaţia morală de a rămâne. Atunci nu am înţeles acest lucru şi nici chiar în versiunea cea mai neagră nu am vrut să-l înţeleg. Nu mi-am dat seama că nimic nu este întâmplător în viaţă şi că Dumnezeu m-a adus înapoi din două motive: să mă ferească de un grav accident fatal pe care trebuia să-l am în străinătate şi pe care l-am intuit cu multă vreme în urmă, apoi realizarea misiunii încredinţată la Hirotonie. A nu se înţelege cumva că Dumnezeu ne-ar folosi ca pe nişte simple figurine de şah, privându-ne de libertate. Dumnezeu te poate feri de un rău în care intri singur. Aceasta însă a fost reacţia aproape firească a omului umilit la culme de societatea de tristă amintire şi în special a preotului adus de comunişti la marginea prăpastiei. Poate dacă erai indiferent sau te complăceai în a nu face nimic pentru biserică şi pentru tine, atunci ai fi urmat drumul vieţii fără urcuşuri şi coborâşuri. Dar omul a răsădit în firea lui corectitudinea şi dorinţa de progres. Cu cât elan am pornit în această muncă în care vroiam să mă angajez total, cu atât de mare dezamăgire m-am reîntors acasă din străinătate.

247

Page 248: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Neavând posibilitatea să-mi practic preoţia şi să rămân acolo unde doream, m-am reîntors acasă, dar ceva s-a rupt, supapa spirituală a cedat.

Deşi voiam să mă rog şi mă rugam de fapt, în fapt era doar ''vânat de vânt". Aceasta ca urmare a mândriei mele deşarte şi în special ca o răzbunare a lui Satan pentru blestemele pe care i le-am făcut prin slujbele Sfâtului Vasile. Pe vremea aceea nu ştiam cum trebuie să te descarci în această luptă cu diavolul şi să te eliberezi de influenţele malefice. La facultate s-au făcut de toate în afară de partea spirituală.

Ca urmare a acestei dezumflări spirituale, maşinăria a început să nu mai funcţioneze, spiritul meu a devenit alterat. Imediat trupul a reacţionat şi pe piciorul drept mi-a apărut o mică ulceraţie. Nu i-am dat nici o importanţă la început. Apoi într-un an şi jumătate s-a făcut cangrenă şi piciorul era până la genunchi negru. Rana era foarte mare, cât diametrul unei caise, ajungând în profunzime până la os. Mirosea îngrozitor, deşi o spălam de mai multe ori pe zi. Aveam nişte dureri inimaginabile. Mergeam cu bastonul, iar slujbele le făceam de pe scaun. De cele mai multe ori conduceam maşina doar cu un singur picior având dureri insuportabile în celălalt. Deşi am vizitat mai mulţi doctori din străinătate şi din România, mi s-a spus că singura soluţie pentru a putea să-mi continui viaţa ar fi amputarea piciorului. Atunci am început să mă pregătesc sufleteşte pentru trecerea la cele veşnice. Culmea, am făcut atâtea slujbe şi în acea perioadă nu am mers la nici un coleg să-mi facă slujbe. Consideram că sunt foarte puternic şi mă pot vindeca prin mine însumi. Văzând că nu reuşesc, am gândit

248

Page 249: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

că doar atâtea zile am de trăit, după cum am fost avertizat la vârsta de 18 ani că pe la 42 de ani o să am un accident sau o boală foarte gravă din care voi scăpa numai dacă am credinţă. Într-o noapte am auzit un glas în vis: "ce mai stai, vrei să mori? Mergi şi fă-ţi slujbele Sfântului Vasile". A doua zi am mers la părintele Iancu care mi-a făcut această slujbă. Apoi a urmat cel de-al doilea vis: se făcea că am întâlnit o doamnă blondă tunsă foarte scurt care m-a dus la un bloc bine cunoscut de mine, la etajul întâi, la un domn care mă va ajuta să depăşesc faza necredinţei. A doua zi, când veneam de la Parohie, un vecin m-a strigat şi m-a invitat la dânsul, deoarece avea musafiri de la Timişoara şi aceştia urmau în curând să plece acasă. Când am intrat în încăpere, am avut impresia că o cunosc pe doamna respectivă. Era blondă, tunsă scurt. Deşi am insistat să descopăr de unde o cunosc, nu am reuşit. Am povestit cam două ore, după care am plecat. Foarte interesant că odată ajuns în faţa blocului unde locuiau, deşi era ger şi aveam usturimi foarte mari la rană, am stat încă o oră de poveşti. La un moment dat m-am scuzat acuzând dureri la picior. În acea clipă a sosit o maşină lângă noi. Atunci doamna mi-a spus că o să mă prezinte celui care a coborât din maşină, profesorului V.T. care se ocupă cu rugăciunea şi care a ajutat pe foarte mulţi bolnavi. Când a coborât şi doamna i-a prezentat păsul meu, prima întrebare a lui a fost "Sunteţi credincios?" Apoi domnul profesor m-a invitat la dânsul. Locuia la etajul întâi. Abia atunci am făcut legătura cu visul. Am mers vreme îndelungată la domnul profesor care m-a ajutat să depăşesc acest gol spiritual şi să mă refac complet. Pe zi ce trecea, constatam cu epatare cum rana se

249

Page 250: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

umple de carne, se face din ce în ce mai mică, iar durerile scădeau. Nu numai că rana s-a închis total, dar şi culoarea neagră de pe picior a dispărut. Astăzi reuşesc să muncesc de dimineaţa până seara fără să am vreo problemă cu piciorul. Şi astăzi mă întâlnesc cu domnul profesor. Dar diavolul te încearcă mereu. Depinde cât de mult te rogi şi uneori, cu cât te rogi mai mult, cu atât şi diavolul se înverşunează. Cu aproape doi ani în urmă, de Sfintele Paşti, având foarte mult de umblat, am făcut o tromboflebită aproape la genunchi. Piciorul se umfla din ce în ce mai tare, iar eu aveam foarte multe de făcut, fiind Săptămâna Patimilor. Atunci am fost ajutat din nou de domnul profesor şi de Slujbele Sfântului Vasile făcute de către un coleg, fiind conştient că boala este spre expierea păcatelor mele. Tot în acea zi din Săptămâna Patimilbr m-am întâlnit cu o fată foarte credincioasă care mi-a sugerat să ţin post negru toată săptămâna. I-am spus că este imposibil, dat fiind faptul că aveam slujbe de dimineaţa până seara… dar la insistenţele ei mi-a fost ruşine de puţina mea credintţă şi începând de luni seara până la Paşti nu am mai pus nimic în gură în afară de puţină apă seara. La început aveam impresia şi teama că voi cădea în biserică, dar spre surprinderea mea am constatat că sunt din ce în ce mai întărit şi în Sâmbăta Mare am intrat perfect sănătos în Sfântul Altar. În vara aceluiaşi an, am fost invitat să oficiez o nuntă la Catedrală. Era ora 13,50 când am ajuns în antreu şi deodată am simţit ceva cald la piciorul drept, parcă era şi umed. Am ridicat reverenda şi pantalonul. Tot piciorul şi ciorapul era plin de sânge. M-am descălţat şi deodată din partea cealaltă de picior a tâşnit ca dintr-o arteziană, sângele. La început nu m-am impacientat, crezând că se va

250

Page 251: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

opri. Era doar o mică venă, după cum credeam eu. Între timp a venit mama care era plecată în stradă. S-a speriat şi a vrut să cheme salvarea. Am calmat-o şi am început să mă rog, dar sângele nu se mai oprea şi nu după mult timp m-am simţit foarte slăbit. Mi s-a făcut rău şi am zis mamei cu glas scăzut "Mamă, eu o să mor". Nu am mai avut putere să mă rog. Atunci mi-a venit ideea salvatoare. Am avut o prietenă numită A. în sensul bun al cuvântului, foarte credincioasă. Am sunat-o şi i-am spus în câteva cuvinte ce s-a întâmplat şi am rugat-o să facă un Acatist. Deşi era în baie, a cerut cartea de Acatiste a mamei sale şi a început să se roage. N-au trecut decât maxim trei minute şi hemoragia mi s-a oprit. Am pierdut cca. un litru de sânge. Cam două zile am fost ameţit şi slăbit. Dar rugăciunea m-a adus la linia de plutire. În cazul acesta se împlineşte spusa Sfintei Scripturi "mult face rugăciunea dreptului". Aceste încercări au fost pentru întărirea credinţei şi conştientizarea misiunii mele de slujire a aproapelui. După o ultimă încercare demonică, într-o dimineaţă m-am ridicat din pat şi am rămas înmărmurit. În momentul în care mi-am aruncat privirea în tavanul din sufragerie, am observat că apăruse o cruce de 2/1 m. Nu mai ştiam ce să cred, să însemneze trecerea mea într-o altă dimensiune, sau misiunea căreia trebuie să mă dedic totalmente. Spre seară a început să dispară şi în momentul în care soarele a apus, crucea s-a şters. Dar în curând am înţeles că Dumnezeu mi-a dat zile pentru acest scop nobil: dăruirea faţă de semeni. În ultimii ani mi-am schimbat şi firea. De unde până atunci eram impulsiv şi de multe ori nesăbuit în anumite situaţii, deodată am devenit pentru "toţi

251

Page 252: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de toate", adaptându-mă la orice situaţie. De atunci am început să am foarte multe slujbe.

Desigur, trebuie să lupt foarte mult cu ispitele şi în special cu mândria. Fiecare dintre noi să căutăm "să placem aproapelui" şi făcându-i pe plac, vom plăcea lui Iisus Hristos căruia îi săvârşim plăcerea cum ne arată El: "întrucât aţi făcut aceasta unuia mai mic, Mie le-aţi făcut".

Ce poate fi mai plăcut decât să ai o Permanenţă continuă în tine însuţi, să ai un filon ascuns în ţarina sufletului tău, nesupus schimbării şi stricăciunii"? Să-l vezi pe diavol târându-se cu rugăminţi în faţa ta şi alungându-l când deschizi gura în numele Sfintei Treimi şi faci semnul crucii. Diavolul este simţit, se face resimţit în multe clipe, dar se spulberă şi păleşte odată cu invocarea numelui Sfinţeniei. Iisus i-a spus lui Pilat: "N-ai avea nici o putere de nu ţi-ar fi fost dată de Sus", lămurindu-ne şi asigurându-ne de staţiile limită între care poate circula puterea Netrebnicului.

Nimic nu poate veni din nimic, în afară de El, ci doar din ceva care se autointitulează "Eu sunt cel ce sunt... Eu sunt Domnul". Dacă n-am fi fost capabili de această veşnicie a veşniciilor, n-am fi fost creaţi. Dar Dumnezeu a pus în mâna noastră o putere inimaginabilă, puterea existenţei de a învinge inexistenta, care este de fapt demonia. Ceata diavolilor liberi acum, spre a face rău, va dispărea la Parusie. Libertatea lor este de fapt o înrobire ce se adânceşte cu fiecare faptă spre chin, apoi spre radiere. Libertatea noastră este libertate când o folosim ca libertate, nu într-un sens peiorativ. Libertatea noastră ne eliberează când vehiculăm cu ea în noianul aparent al detenţiei

252

Page 253: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

demonice. Diavolul nu are puterea de a distruge, fără o colaborare fiind ineficient. Diavolul profită de libertatea noastră să ne erijeze într-un spaţiu negativ fără posibilitate de hrănire harică, o dirijează spre o direcţie necunoscută nouă, care aparent este atractivă. El profită de necunoştinţa şi de ignoranţa noastră în cele ale libertăţii divine. Noi nu ştim de multe ori să mergem pe "drumul cel strâmt" al salvării si ridicăm zăvorul celei mai hodorogite uşi prin care avem senzaţia că răsuflă lumina. Lăcomia şi prostia semnează tratatul nebuniei oarbe învăluite de mândrie. Scepticismul înspre divinitate va deschide poteca măsluită a luminii. Fascicolele de lumină Hipnotică ne taie din asfaltul mântuirii. Unde este punctul terminus al mândriei? Capătul ei ne pune capăt puterii noastre şi în acel moment posibilităţile înălţării prin smerenie sunt ireversibile în timp, deoarece timpul şi-a pierdut graniţa, timpul capătă o nouă dimensiune astronomică până la ce-a de-a doua Venire, când efectiv dispare din enciclopedia divină, devenind piesă de muzeu. Ciclul venirii de sus şi plecării de jos ne plasează pe orbita unui soare infinit, având un grad mai mic sau mai mare în asemănarea Substanţei Creatoare, după cum spune Iisus Hristos "ca toţi să fie una precum Tu şi Eu Părinte". Această consubstanţialitate divină îi uneşte pe cei care "fac voia Tatălui Meu" într-o lumină luminoasă şi cu cât suntem mai vrednici, cu atât se aprinde dragostea în sufletele adormite, care vor vedea la Înviere, "faţă către faţă". Uneori îndoiala cade asupra noastră şi ne punem întrebări legitime, care de nenumărate ori ne zdruncină credinţa, oameni de o probitate neîndoielnică, care pe parcurs lasă de dorit. Poate una dintre întrebările fireşti, majoritatea o ocolesc sau o

253

Page 254: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ignoră cu bună ştiinţă. Iisus de ce n-a vindecat pe unul fără o mână, fără un picior, fără un ochi, sau de ce există doar o singură mărturie în acest sens? Se poate ca în acea vreme să nu fi fost astfel de exemplare vitregite de soartă, sau poate nu i-au ieşit în cale.

Fiind poporul ales prin această integritate corporală, oare n-a vrut să arate integritatea spirituală a acestui popor ales, sau a divinităţii?...

Poate avea valabilitate şi prima şi a doua idee, dar noi credem că Iisus Hristos prin aceasta a arătat că unicul Creator este Dumnezeu şi că "nimeni nu-şi poate adăuga la statura sa măcar un cot". De pierdut poţi pierde din statură datorită păcatului şi atunci urâciunea spirituală se reflectă în cea fizică. Nu poţi adăuga nimic la opera Marelui Modelator al Universului. Oare poţi pământului să-i adaugi o bucată la rotunjimea sa?... Poţi să-l transformi la suprafaţă, dar forma sa în ansamblu nu suferă nici o modificare. Poate că asta au simbolizat toate vindecările, învierile şi în al doilea rând neîntâlnirea cu nici un infirm.

Iisus nu modifică acest aspect, vindecat în timp şi necicatrizat spiritual, poate pentru a da de gândit celor din jur şi pentru a arăta latura spirituală a acestei batjocoriri demonice. Orice om lipsit de un picior, o mână sau un ochi are impresia că aceste organe există întotdeauna… chiar uneori acuză dureri în jurul piciorului care nu există, ca dovadă a viitorului nostru trup duhovnicesc care există în formă spirituală în noi şi nu se modifică odată cu dispariţia trupului fizic. "Trupul spiritual" nu poate fi modificat, nici lezat, doar Dumnezeu îl poate conduce în durerea veşniciei sau în fericirea eternă.

254

Page 255: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Apoi Iisus Hristos nu este creatorul lumii şi deci nu intervine în a crea, El fiind doar Mântuitorul lumii. Şi aici ne apare evidentă această diferenţiere între Persoanele Divine, fiecare cu funcţiile şi cu atributele ei. El este "Dumnezeul duhurilor care ai călcat moartea şi pe diavol ai surpat". El este Împăratul Împărăţiei Spirituale pe care o va conduce în vecii vecilor adeverind ceea ce a spus "căci Împărăţia Mea nu este de aici... Altfel slugile mele s-ar nevoi să mă salveze". Iată că orice întrebare are un răspuns logic, multe dovedite fiind ştiinţific, dar în primul rând bazate pe credinţă. Trebuie să rugăm pe Domnul Dumnezeu să ne "lumineze cu lumina credinţei" spre a-L înţelege, după cum spune psalmistul "Dă mie Doamne duhul înţelepciunii şi al priceperii".

Dumnezeu ni se "relevează după putinţa minţii noastre" pe cale naturală şi supranaturală în sens catafatic şi apofatic, deci pozitiv şi negativ, adică prin afirmare şi negare.

"Harul nu se dă cu măsură" ci cu baniţa, ni se umple cu vârf, având o sursă energetică care depăşeşte infinitul. De multe ori se fac comentarii de genul "pe cel sărac, deşi credincios, Dumnezeu nu-l ascultă… pe când cel bogat, care are încredere în averea sa, are de toate". Este adevărat că ispite şi încercări are tot omul, dar Iisus a pus interdicţie lăcomiei noastre, arătând că "râvna casei tale mă mistuie".

Aparenţelor li se poate pune semnul egalităţii cu adevăratele realităţi. Un om necredincios nu poate fi fericit la modul sublim, poate avea momente ale plăcerilor efemere, dar esenţa fericirii nu se lasă gustată de un profanator. Substanţa fericirii nu este diluată decât în

255

Page 256: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sufletul pios şi cu cât omul este mai credincios, concentraţia ei este mai mare. Caracterul indelebil al fericirii primordiale se află doar în Dumnezeu şi numai cel care-l caută pe El îl are, după cum se spune "bogaţii au sărăcit şi săracii s-au îmbogăţit". Bogăţia lor materială este o sărăcie spirituală, după cum sărăcia materială este o fericire spirituală". E adevărat că un om bogat, liber chivernisitor al averii sale în sens creştin, un adevărat iconom al tainelor lui Dumnezeu, poate fi fericit şi chiar este fericit când împărtăşeşte ale sale celor fericiţi cu adevărat şi care prin atingere îi dau această fericire. Tot aşa şi un sărac împătimit este lipsit de bogăţie spirituală. Nu este adevărat că dacă eşti sărac din lene, din beţie, din desfrâu, Dumnezeu te mântuieşte şi primeşti prin sărăcia ta care de fapt este un produs al carenţelor spirituale, fericirea divină.

Doar cei care "fac voia Tatălui Meu" pot avea fericirea veşnică, independent de situaţia materială. Tot aşa de adevărat este că obţinerea fericirii se face prin sacrificii. Când un alpinist vrea o floare rară de pe un pisc, se munceşte mult până o are… Dar şi când a obţinut-o este extrem de fericit. Pentru alţii poate pare o nebunie să fi fericit cu o floare, dar psalmistul spune "Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte în manifestarea energiilor sale, prin tot ceea ce ne înconjoară. De aceea trebuie să ne bucurăm de cele din jurul nostru, căci "adevărata fericire este să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu" care-ţi dă satisfacţie supremă. Iisus Hristos ne dă în această mare fericire şi linişte, căci El a zis "Pacea Mea o dau vouă." Lipsa acestei păci duce la

256

Page 257: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

îmbolnăvire. Neliniştea îţi dă o stare nervoasă, iar starea nervoasă este o posesie demonică care determină boala omului. Cel care este bolnav şi nu revine la credinţă, încetează biologic să mai existe. Cel care are credinţă şi nu cedează în rugăciune, ci insistă precum văduva la judecătorul nedrept care la un moment dat a zis "Deşi de Dumnezeu nu mă ruşinez şi de oameni nu mi-e frică, totuşi îi voi face văduvei dreptate pentru ca să nu mai vină să-mi bată obrazul", sau stăruinţa canaanencei cu fiica locuită de un demon, primind orice după cum spune Iisus: "oricâte veţi cere de la Tatăl Meu credinţă în numele Meu veţi primi". Dacă această comunicarea nu o îngrădim sau nu o bruiem, nelăsând paraziţii să întrerupă emisia, relaţia devine atât de intimă cu Creatorul, încât este suficient să gândim, iar El ne împlineşte doleanţa. Practica vieţii întăreşte aceste afirmaţii. Dacă reuşeşti să înţelegi şi practic sensul cuvintelor "celui ce te loveşte pe un obraz întoarce-i şi pe celălalt", sau "cel care are două haine, să dea una şi celui care n-are", atunci se vor afla "ca şi casnicii lui Dumnezeu". Când ai ajuns la lepădare de sine şi la iubirea deposedată de egoism - la înălţimea iubirii supreme, atunci materializarea gândului intră în ceva normal. Omul care lepădându-se de sine se îmbracă în greutatea altora, cum zice Isaia "El suferinţele noastre a luat", va şterge din dicţionarul inimii cuvântul răzbunare. De cele mai multe ori în aceste cazuri, este catalogat ca un om prost, idiot. Se face o asociere greşită între bunătate şi prostie, dar paralele nu rezistă în faţa iubirii.

Un om bun este bun, pentru că Bunătatea Supremă sălăşluieşte în el. Când ajungi să practici ceea ce a spus

257

Page 258: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfântul Apostol Pavel "de acum nu mai trăiesc în Hristos, ci Hristos în mine", cum ai putea să faci rău? "Ori pomul este bun şi face roade bune, ori pomul este rău şi face roade rele... după roade vă veţi cunoaşte". Nu poţi afirma de împreună locuire a ta cu Hristos şi să te manifeşti luciferian. Bunătatea este un act voit, cauză a unui atletism spiritual, printr-o muncă enormă şi nu suferă comparaţie cu prostia care este o inconştienţă şi se face din cu totul alt motiv… motivul întâmplării.

Dar ce se întâmplă cu cei care sunt buni?... Nu se apără, dar oare sunt apăraţi?...

Desigur Dumnezeu veghează asupra lor şi cei care fac răul sunt pedepsiţi. Dar această pedeapsă să nu se înţeleagă greşit că ar fi un act al răzbunării divine sau o răzbunare a celui frustrat prin mâna Divinităţii… ci pur şi simplu are un efect de bumerang, faci rău, ţi-l impropriezi şi răul trimis de tine se va reîntoarce la tine. Natura umană fiind bună prin creaţie nu acceptă acest rău şi atunci răul te chinuie prin lupta internă dintre binele din tine şi răul întors. Dacă ai fi numai rău în firea ta, cum este satana, desigur ai primi satisfacţii şi fericire. La fel, răul se răzbună pe tine în momentul în care întrevede că este stânjenită coabitarea cu el prin dragoste de Dumnezeu.

Aş vrea să dau câteva exemple.Într-o seară, un creştin beat a început să mă înjure că

sunt un prost datorită bunătăţii şi m-am făcut ştergător de picioare la fiecare. L-am lăsat să se desfăşoare în voie, cu zâmbete. Peste numai două zile a avut un mare necaz pe care numai eu îl puteam rezolva. A venit la mine spăşit să-şi ceară iertare. Atunci eu i-am zis: "Vezi… dacă eu nu eram

258

Page 259: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

prost de bun… acum ce te făceai?", apoi l-am luat în braţe şi l-am sărutat. Că… răul se revarsă din matcă şi reintră după ce prăpădeşte prăpădind acolo, fiind infestat ca un râu care ieşit aduce toate mizeriile de pe câmpul inundat, ba chiar şi cadavre, infectând apa…

O să încerc să aduc şi aici câteva exemple.O femeie la care am ţinut foarte mult cu numele A. şi

care lucra la biserică, deodată din motive personale de răzbunare va începe o campanie denigratoare la adresa mea împreună cu T. un om la care deasemenea am ţinut foarte mult şi l-am ajutat. Am găsit greu o explicaţie sau o motivaţie a acestei lupte împotriva mea. Răspunsul: atitudinea lor care s-a datorat îndrăcirii, în acele clipe au fost posedaţi de Satan. În scurt timp, A. îşi rupe piciorul, iar lui T. îi explodează casa, fiind rasă din temelie. Foarte interesant că în clipa respectivă nu era nimeni acasă.

O altă femeie C., care cu ani de zile în urmă a avut epilepsie şi s-a vindecat prin rugăciunea Sfântului Vasile, am descris cazul în prima parte, deodată începe să strige la mine în Biserică. A doua zi a căzut cu faţa într-o băltuţă de la ploaie şi s-a asfixiat.

În primul rând, nu este voie să batjocoreşti Sfânta Biserică, în al doilea rând să creezi dezordine şi dezbinare în Biserică. Ai ceva de spus, este foarte bine să spui, dar paşnic, fără tonuri prea ridicate şi motivând intervenţia cu documentaţie. Tonul ridicat spontan este o dovadă a îndrăcirii şi desigur a unui complex pe care încearcă să-l mascheze în acest mod. Nu este permis unui creştin să judece pe nimeni, cu atât mai mult un preot. Numai Dumnezeu are acest drept legitim. Să ne amintim că "toată

259

Page 260: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

judecata, Tatăl a dat-o Fiului", care va fi Judecătorul Suprem în cele din urmă. Într-o zi când Iisus se perinda prin cetate spre a face cât mai mult bine şi a propovăduit Cuvântul, un om oarecare i s-a adresat, sperând în rezolvarea unei cauze materiale: "Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă averea cu mine". La care Dreptul Judecător va răspunde: "Cine m-a pus pe Mine judecător între tine şi el?"

Judecătorul veacurilor n-a vrut să judece pe pământ până la Judecata finală. Şi atunci cine suntem noi să judecăm pe aproapele nostru? Cu atât mai mult pe un preot…

Întotdeauna am încercat să tratez această boală a gâlcevii cu iubire, deoarece opozanţii mei erau terorizaţi suficient de duhuri necurate. Indiferent cui îi faci rău, mai devreme sau mai târziu primeşti însutit. Cel care seamănă sămânţă curată, va avea o recoltă după cum îşi doreşte el, iar cel care seamănă "neghina împreună cu grâu, va vedea cum neghina înăduşă grâul". Răul îi va ştrangula dragostea de viaţă, de-a dreptul îl va sufoca. E adevărat că toţi avem încercări, dar un preot este ferit de răul altora prin harul primit la hirotonie, prin rugăciunile zilnice şi uneori blestemul cade pe cel din apropierea lui, după care se reîntoarce la cel care îi slujeşte diavolului. Cineva mi-a scris că-mi va face blesteme vreme de o lună spre a deceda şi culmea că le va face în Sfânta Biserică. După exact trei săptămâni răul a căzut pe cineva foarte apropiat. Această persoană, în ajun de Florii a înnebunit. Deşi eram acolo, nu mi-am dat seama. A doua zi dimineaţa am avut o presimţire şi înainte de Sfânta Liturghie am ajuns la ea. Când am

260

Page 261: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ajuns, nu mi-a venit să cred… totul era răvăşit şi spunea într-una: "uite omul ăla negru a luat totul şi a plecat. Vino să vezi, este o persoană moartă în cameră". Pe jos, peste tot era sare, făină, piper, vase sparte, haine aruncate. Dându-mi seama de gravitatea situaţiei, deşi nu eram pregătit întru totul pentru a face Slujba Sfântului Vasile, am făcut-o.

Ca prin minune, imediat cum am terminat slujba şi-a revenit, de parcă ar fi fost hipnotizată. S-a uitat în jur şi a întrebat cine a făcut acel dezastru. Când i-am explicat, nu a putut să creadă şi cu greu a realizat ce s-a întâmplat. Exact peste o săptămână eram în maşină şi deodată i s-a făcut rău. Apoi, când am coborât, a început să prindă viaţă şi să vorbească nu tocmai normal. Atunci mi-am dat seama că aşa s-a întâmplat şi prima dată. În clipa respectivă, diavolul a intrat în ea. Nu mai era decât trupul ei acoperit de cel rău. Lumina lui Hristos a devenit deodată opacă în faţa "strălucirii" persiflatoare. Un zid care nu-i permitea sufletului să răbufnească în trup, deşi cum s-a întâmplat data trecută, a opus rezistenţă în momentul în care am început să îi fac slujba Sfântului Vasile şi a scăpat imediat de cel rău. Tot în aceeaşi zi, cel care m-a blestemat a paralizat. Desigur, sunt destule cazuri în care nu te blestemă nimeni, ci un duh rău găseşte de cuvinţă la ordinul celui Întunecat să te ispitească. O poate face printr-un om, sau direct.

Într-o zi m-a sunat o fată cu multă credinţă, care mergea în fiecare duminică la Biserică şi se ruga. Era în culmea disperării şi cerea o întâlnire grabnică. Nu am zăbovit şi ne-am văzut în scurt timp. Parcă ceva s-a schimbat la ea, nu ştiam ce o chinuie. Mi-a spus "dacă nu-mi faceţi slujba, o să înnebunesc". I-am făcut trei slujbe ale

261

Page 262: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfântului Vasile. La prima slujbă a simţit că-i înţepenesc mâinile, la ce-a de-a doua faţa şi gura. La cea de-a treia nu au fost nici un fel de reacţii. Mi-a spus că în ultima vreme acuza o teamă cumplită de Sfânta Biserică, dar am reuşit să-i smulg promisiunea că va merge la aceasta şi că îşi va face Acatiste zilnice. Totul părea că s-a normalizat, până în ziua în care am fost chemat să-i sfinţesc casa. Am ajuns seara târziu, eram foarte obosit. Am dat să mă dezbrac şi am pus crucea şi căldăruşa pe masă. Exact în faţa fetei. Mi-am pus patrafirul, am luat Sfânta Cruce şi busuiocul în mână şi am început să cânt, când deodată ea a început să strige parcă din străfundul iadului şi a lovit puternic masa. N-am apucat să reacţionez sau să-mi dau seama exact despre ce este vorba. Am întrebat-o după aceea ce s-a întâmplat, mi-a spus că a simţit o ură cumplită împotriva celor sfinte. Peste alte două zile i-am făcut o altă slujbă. Când am ajuns la jumătatea ei, simţeam că ceva mă gâtuie cumplit. Când deodată am auzit un urlet şi am fost prins de patrafir. După ce-a de-a treia slujbă, nu au mai fost nici un fel de probleme. Doar eu în a doua seară, după terminarea slujbelor, între orele unu şi trei dimineţa am simţit cum cineva mă gâtuia şi nu puteam să mă ridic spre a mă ruga. Cu multă greutate am răsuflat, deşi nu eram răcit. Posesia demonică foloseşte terenul de manifestare în trei moduri. În primul rând am putea vorbi de vrăjitorii şi farmece (deochiuri), apoi de blesteme şi în final de acapararea persoanei la iniţiativa duhului necurat care-şi face doar o datorie.

În primul caz mă voi referi la persoanele care sunt unelte ale diavolului. Deşi ele folosesc şi se folosesc de

262

Page 263: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

puterea lui Satan pentru a face rău sau pentru impresionare, folosesc şi obiecte bisericeşti. Aceste persoane sunt subjugate de cel rău din ce în ce mai tare. La începutul pactului, desigur au putere mai mică şi gândul cel rău se reflectă în conştiinţa celui vizat. Apoi printr-un ritual plăcut demonului, mergând până la sacrificii animale, folosindu-se de materia făcută de Dumnezeu într-un scop bun, reuşesc să shimbe gândul omului către care îndreaptă vrăjile şi farmecele. Este o legare a minţii, o astupare a izvorului luminii din acel om, o gâtuire a acesteia, apoi omul face cum i se dictează. La început el va avea momente de luciditate, iar dacă apelează la Biserică şi preot, la rugăciune, poate întoarce farmecele sau vrăjile. Dacă este însă un credincios de paradă sau un ignorant religios, dacă nu are în casă un om care să-l îndrume precum Filip pe eunucul cel care citea pe prooroci, dar nu înţelegea până Filip i-a descifrat Scriptura, desigur acel om intră sub dominaţia răului, ba chiar devine sluga vrăjitorului. Poate să-l manipuleze după cum îi este placul, fie prin anumite preparate diabolice pe care le administrează celui cuprins în sfera lor, fie prin rugăciuni materializate în ritualuri acasă la "preotul sau preoteasa diavolului".

După cum noi preoţii Domnului Dumnezeului celui adevărat folosim apa, mirul, smirna, tămâia, vinul, făina, tot aşa şi ei folosesc o parte din ele, dar în sens negativ. Dumnezeu a binecuvântat pământul şi toate elementele componente, dar în timp ce preotul le oferă omului în forma lor originară, Diavolul imprimă în ele izul şi amprenta lui. Ba mai mult, se folosesc de orice este posibil omeneşte spre a sluji cu devotament celui rău. Oare nu slujba de

263

Page 264: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înmormântare este o rugăciune pe care preotul împreună cu toţi enoriaşii prezenţi o săvârşesc pentru sufletul celui plecat? Şi totuşi, dacă cel decedat este un om rău, fără Dumnezeu, aceşti vrăjitori reuşesc prin el să săvârşească "vraja cu mort" spre moartea aceluia căruia i se pregăteşte funestul eveniment. Prin acest mort, vrăjitorul reuşeşte să omoare şi a1ţi oameni. Câţi nu acuză miros de mort în gură, în casă şi oriunde merg. Acest miros îi urmăresc pretutindeni. Uneori cei din jurul împricinatului simt mirosul respectiv, alteori nu. Cel care săvârşeşte răul se foloseşte şi de sângele animalelor, de ghearele animalelor, de măruntaiele lor… mergând până la folosirea tuturor spurcăciunilor de natură umană sau animală. Dacă cel în cauză nu se trezeşte la timp, va fi o imposibilitate să-l salvezi. Vrăjitorul nu poate percepe fericirea, este doar o plinătate de răutăţi pe care le azvârle într-o parte sau alta, rânjind demonic. Să ne amintim ce a păţit Simon Magul, care văzând puterea nelimitată a Sfinţilor Apostoli, oferă bani spre a o cumpăra. Răspunsul a fost o exprimare a realităţii distructive a vrăjilor, care va trona ca un blestem veşnic pe capul acestuia. Sfinţii Apostoli i-au zis lui Simon Magul că dorinţa lui îi va aduce pieirea. Acest Simon a făcut destule răutăţi şi dorea ca să aibă putere şi mai mare în săvârşirea lor. Dorea chiar să subjuge o ţară sau mai multe. Omul atins de vrăjitorie va face ceea ce i se ordonă de către cel care-i este stăpân, vrăjitorul. Deşi îşi dă seama în momente de pauză psihică, când în el reaţionează Lumina Taborică, că face lucruri împotriva firii şi a atitudinii lui în faţa vieţii, mirându-se de modul său de manifestare, ba chiar impunându-şi o schimbare. Degeaba ia hotărâri normale şi

264

Page 265: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nu se roagă, energia negativă îi schimbă planurile în clipa în care declanşează ofensiva de asediere cerebrală şi-l învăluie letal. Sfânta Scriptură spune "neliniştit este sufletul meu până ce se va odihni întru Tine Doamne". Această nelinişte se traduce cu nervozitatea de care se prevalează atâţia spre a găsi o scuză în urma unei manifestări uneori cu consecinţe tragice. E adevărat că şi cel credincios duce o luptă permanentă în el, dar prin rugăciune trece peste această încercare de detenţie divino-spirituală. Nervii, pe cei care sunt necredincioşi, îi vor duce la crime, sinucideri şi alte nenorociri. Nervii, aceste fărâmituri antrenate diabolic şi coordonate prin creier în tot organismul, duc la îmbolnăviri ce fac iresponsabili pe cei în cauză în anumite luări de poziţii sau hotărâri. Nervii în mod normal nu se îmbolnăvesc şi nu se exteriorizează decât prin aceste atingeri şi implantări negativo-demonice. Şi aici o să relatez un alt caz numit C., care de un timp aude tot felul de zgomote în casă şi bătăi în geam. De multe ori, noaptea o striga cineva de afară, cu toate că nu era nimeni. Nervozitatea ei era tot mai mare, iar noaptea avea vise halucinante care o oboseau îngrozitor. Când am mers acasă la ea şi am terminat sfeştania, deodată de la uşă s-a auzit un pocnet foarte tare, exact cum am visat eu cu o noapte înainte. Cu toate că eu nu-i cunoşteam apartamentul, în momentul în care am intrat, am văzut că era similar cu cel din vis. După acest pocnet, am început slujba Sfântului Vasile. Era îngrozitor de agitată şi a început să tremure. Când s-a ridicat, mi-a spus că are o durere cumplită în spate şi în picior. S-a aşezat pe pat. A început să tremure puternic şi a zis că se sufocă. Atunci am început slujbele Sfântului

265

Page 266: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Ioan Gură de Aur. În momentul în care am ajuns la ce-a de-a doua rugăciune a acestuia, a aruncat patrafirul şi a vrut să-şi rupă hainele, spunând că o arde ceva la piept. Am prins-o de mâini şi a început să se liniştească. Apoi am aprins tămâie şi pacea s-a liniştit în sufletul ei. Până am coborât, vaza în care ardea tămâia, care era foarte groasă, a crăpat exact în două şi a început să ardă masa. Era clar că au fost vrăji făcute cu mort. Ea mi-a povestit că a mers mult timp la vrăjitoare şi una dintre acestea, fiind bătrână şi simpatizând-o, i-a propus să o sfinţească ca să-i fie descendentă în arta vrăjitului. A acceptat tacit acest lucru şi noaptea când a ajuns acasă şi s-a culcat a văzut deasupra ei o lumină şi a simţit ceva rece care o învăluie. Atunci s-a speriat groaznic şi a început să mergă la Sfântul Maslu. A doua zi după slujba pe care i-am făcut-o… la orele două din noapte am fost trezit de bătăi puternice în uşă. Erau soţul şi cu fratele ei, care o aduceau pe braţe şi aveau impresia că va muri. Am pus-o pe patul meu şi am început Slujba Sfântului Vasile. Gemea şi se zbătea îngrozitor, nu suporta patrafirul şi tămâia. Fratele şi soţul au fost nevoiţi să o ţină de mâini şi picioare. Nici după Slujba Sfântului Ioan Gură de Aur nu s-a liniştit. Atunci am citit cele şapte rugăciuni de la Vecernie de la Rusalii şi am făcut Acatistul Domnului Iisus Hristos. După mai bine de o oră s-a liniştit. La cea de-a treia slujbă la care am mers acasă la ei, avea ca manifestare diavolică sufocări puternice, simţea cum ceva i se plimbă groaznic în burtă şi avea uneori miros de mort în gură, deşi a ţinut post negru. Avea dureri îngrozitoare şi la rinichi. A durat multă vreme până să-şi revină.

266

Page 267: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Atât în primul caz, cât şi în cel de-al doilea, mi s-au descoperit în vis locurile în care au fost vrăjile puse.

În cazurile blestemelor, acestea se resimt până la a şaptea generaţie. Iisus Hristos în momentul în care a fost condamnat la moarte, a prevăzut ce blestem va cădea peste poporul evreu, dar cei care au ajuns să-l condamne erau prea inconştienţi şi întărâtaţi, prea îmbuibaţi de ura transmisă celor care erau de faţă şi care s-au blestemat zicând "sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri". Câtă nelinişte are poporul ales şi astăzi, cât sânge se varsă între fraţi, câtă mizerie se dezlănţuie pe baza unor neînţelegeri aparent majore? Blestemul făcut de cei de atunci are prelungire până la parusie. Orice jurământ pe care nu-l ţii şi orice blestem pe care îl faci îşi are pedeapsa în timp. Atât cel care-l face, cât şi copiii lui şi pe cel care se face vor avea de suferit. Desigur, blestemul se poate anula, sau mai exact se poate şterge cu toate consecinţele ce ar urma, dacă într-o generaţie ar fi oameni credincioşi şi ar face slujbele de dezlegare ale Sfântului Vasile şi Sfântului Ioan Gură de Aur. Din acel moment, blestemul materializat până atunci ar dispărea pur şi simplu şi nu ar mai avea nici o putere. Chiar dacă după acea generaţie ar veni alta fără de credinţă, blestemul odată şters nu ar renaşte. Cel care este blestemat are mari necazuri şi în tot ceea ce face nu are niciun spor, căci buna sporire este de la Dumnezeu şi fiecare lucru trebuie să-l începi cu rugăciune ca să fie binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin blestem poate fi legat sufletul şi trupul omului într-un fel sau altul, mergând până la schilodirea trupească sau sufletească care îl îndepărtează pe om de perfecţiunea întruchipată.

267

Page 268: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Mi-amintesc cazul unui preot al cărui străbunic era călugăr. Din relaţia străbunicii lui, ilegal avută cu cel din cinul monastic, a apărut bunicul preotului. Preotul a avut enorm de mult de suferit până a reuşit să-şi facă dezlegările necesare. De aceea, Iisus Hristos ne învaţă pe toţi: "voi să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi ce este da să fie da şi ce este nu să fie nu". În general oamenii se jură fără a sta prea mult pe gânduri pentru aplanarea unui conflict, pentru elucidarea unui caz, spre a avea credibilitate, uitând sau ignorând consecinţele majore ale acestui legământ care la prima vedere pare un simplu cuvânt fără prelungiri în viitor. De multe ori, omul are impresia sau chiar nutreşte convingerea, mergând până la a crede, că un cuvânt nu se poate materializa, dar nu zice Sfânta Scriptură în felul următor: "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvâtul… şi Cuvântul s-a Întrupat"? Şi atunci de ce cuvintele omului nu ar avea legătură cu Cuvântul Întrupat?... Desigur, legătura este indisolubilă. Nimic în viaţa aceasta nu este la întâmplare şi nimeni şi nimic nu poate trăi separat. De aceea trebuie să fim foarte atenţi cu fiecare lucru din viaţă. Pe fiecare lucru din viaţă rămâne amprenta sufletului tău. Iisus Hristos ne îndrumă: "din cuvântul tău vei fi judecată slugă vicleană". Folosirea talentului pe care l-am primit în sens distructiv sau nefolosirea lui vor atrage după sine judecata. Darămite folosirea cuvântului ca martor într-un legământ. Când Iisus Hristos a mers cu ucenicii săi, la un moment dat a întâlnit un orb din naştere. Atunci ucenicii curioşi din fire L-au întrebat: "cine a păcătuit de s-a născut acesta orb?... El sau părinţii lui?" Iisus nu i-a contrazis şi nu a comentat prea

268

Page 269: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mult, ci a răspuns simplu: "Aceasta s-a făcut spre preamărirea lui Dumnezeu". Când în Biserică se aduce preamărire lui Dumnezeu prin Sfânta Liturghie, la un moment dat preotul provoacă citirea apostolului prin cuvintele "Să luăm aminte, pace tuturor", iar la Evanghelie va spune "Înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie". Să fim cu băgare de seamă, foarte atenţi, cu gândirea netulburată, spre a auzi Apostolul. După acest preludiu să fim drepţi sufleteşte, privind cu ochii minţii la Dumnezeu, spre înţelegerea Sfintei Scripturi şi conformarea cu perceptele ei. Desigur, la judecată cel care a atras blestemul va avea de suferit şi de ispăşit efectul acestuia în timp.

Referindu-mă acum la cea de a treia şansă oferită diavolului, este posedarea de un duh sau de duhuri, pur şi simplu prin ispitire. Nimeni nu i-a trimis dintre pământeni, ci ei au această "obligaţie de serviciu", să acapareze cât mai mulţi, să se vadă munca şi eficienţa ei. De obicei, cei mai puţin credncioşi cad repede. Sunt unii diavoli mai îndrăzneţi care nu se dau bătuţi şi merg în a ispiti până şi pe cei mai buni creştini. Încearcă să umbrească chipul lui Dumnezeu din om, să te îndepărteze de biserică, să te povăţuiască spre desfrâu, generând apetituri care-ţi erau străine. Ispita va începe prin asediul la rugăciune, pe care te convinge să o laşi din ce în ce mai mult, până renunţi la ea. Apoi va merge chiar şi în biserică, dându-ţi senzaţia de rău în momentul tămâierii, spre a te alunga de acolo. Aici mă gândesc la doi bărbaţi care erau desfrânaţi şi nu au înţeies ceea ce Mântuitorul a spus şi nici nu-i interesa porunca acestuia de a fi bărbat a unei singure femei. Poate au ştiut şi locul în care

269

Page 270: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

fariseii îl vor ispiti pe Iisus, arătându-i că Moise a dat voie bărbatului "să dea carte de despărţire femeii" şi deci să se despartă de aceasta. Iisus le va răspunde acestora "Moise a făcut aceasta datorită împietririi inimilor, dar la început Dumnezeu a făcut bărbat şi femeie". Cei doi se pare că nu au luat în considerare ceea ce Mântuitorul a spus în final şi nu şi-au pus frâu patimilor. Drept urmare au fost pedepsiţi prin aceste amante, care văzând că cei doi nu vor să-şi părăsescă confortul de acasă, soţiile şi copiii, au încercat să le facă tot felul de blesteme. Deşi acasă au primit iertare, după o vreme au simţit o schimbare psihofizică în fiinţa lor. Organul sexual nu mai avea funcţia de a împlini iubirea şi nici măcar putere să satisfacă instinctul. Dorinţa însă era foarte mare, mai ales la cel care avea 25 de ani, dar şi la cel de 53, mai ales că vroiau cu ardoare să restabilească legătura familială. La un moment dat erau aşa de disperaţi, încât unul a ajuns în pragul sinuciderii prin a-şi pune capăt zilelor cu otravă, iar celălalt prin beţie. După cele trei slujbe ale Sfântului Vasile au venit la mine cu mare veselie şi mi-au spus că s-a rezolvat această neputinţă a lor. I-am sfătuit să nu mai păcătuiască. Ne aducem aminte momentul în care spre ispitire a fost adusă la Mântuitorul Hristos o femeie prinsă în desfrânare. Cei care au adus-o, au vrut să smulgă verdictul ucigaş din gura lui Iisus. Deşi acesta nu a dorit în primul moment să le răspundă parcă nebăgându-i în seamă, la insistenţele lor le-a spus: "cel care este întâi fără păcat între voi să arunce primul cu piatra în ea". Apoi şi-a continuat ocupaţia de a scrie pe nisip. La un moment dat şi-a ridicat privirea şi a întrebat pe femeie: "unde sunt pârâşii tăi?" Desigur, fiind mustraţi de cuget, aceştia au plecat pe

270

Page 271: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

rând, de la cei mai în vârstă, până la cei mai tineri. Iisus Hristos i-a zis femeii dăruindu-i iertare: "nici eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti". În Sfânta Scriptură am întâlnit cuvintele de bărbat şi femeie la început. Dacă Dumnezeu vroia să fie un soţ cu mai multe soţii sau o soţie cu mai mulţi soţi, Scriptura ar fi spus că Dumnezeu a făcut bărbaţi şi femei care să trăiască toţi împreună. Dar în felul acesta am ajunge să-l socotim pe Dumnezeu fără de morală sau limitat, un fel de demiurg care a făcut lumea şi a lăsat-o. Desigur că în atotputernicia Lui, putea să facă deodată ca faţa pământului să fie toată populată, dar a vrut să arate unicitatea iubirii şi produsul acestei iubiri, copilul. Tocmai în aceasta constă minunea şi puterea divină, că la început se căsătoreau în familie şi n-au degenerat, ci au prosperat, iar când Dumnezeu a vrut, a făcut invers. Şi drept urmare, nu putem să ne facem noi judecătorii lui Dumnezeu şi al faptelor sale.

Trebuie să luăm aminte şi să băgăm bine de seamă cum gândim, cum vorbim, cum ne comportăm. Se comentează şi nu de puţine ori şi vreau să repet acest lucru, cum că oamenii răi de multe ori primesc cele bune mult mai mult decât cei buni. E adevărat că uneori un om bogat este rău şi că răutatea învinge. E cât se poate de adevărat că cel rău reuşeşte prin vicleşug să-şi însuşească bogăţii mari uneori. Dar tot aşa de adevărat este că sunt săraci spiritual. Lăcomia, mândria şi vicleşugul prin care au făcut aceste acumulări, psihic îi maltratează pe parcurs. Diavolul, celui care primeşte această chemare îi arată simpatie şi-i oferă în special lucruri trecătoare. În felul acesta, cel cu porniri demonice le accentuează prin bogăţii cât mai mari şi scapă

271

Page 272: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

din vedere un amănunt esenţial: sufletul lui. Un bogat nu poate iubi pe nimeni, nu poate să se dăruiască decât averii care în aparenţă îi aduce satisfacţie. Pierderea acesteia însă ar fi fatală şi echivalentă cu suicidul pentru el. În timp ce unul modest sau chiar sărac, îşi pune toată nădejdea în Dumnezeu. Deşi nu-L vede Îl simte, deşi nu-L palpează Îl mulează în sufletul lui, deşi este departe este pretutindeni, desi este duh umple infinitul, darămite sufletul care-L cheamă. De multe ori Dumnezeu admite ispita demonică, dar să nu cădem în păcatul de a spune că Dumnezeu dă răul sau ispita. Şi aici mă gândesc la celebrul exemplu a lui Iov. Dumnezeu a lăsat pe diavol să-l ispitească pe Iov, dar i-a spus: "numai de sufletul lui să nu te atingi". Cei care vor fi preamăriţi, vor aduce viaţa lor jerfă pentru Iisus Hristos. Oare nu Hristos s-a jertfit şi a intrat în mărire? El spune "toată jertfa cu sare se va săra". Sarea pusă pe rană dezinfectează, având caracter vindicativ. Sarea credinţei nu lasă rănirea spirituală, nu permite infestarea spirituală. Orice infecţie spirituală este eliminată prin sarea credinţei. "Dar dacă sarea se va strica, cu ce se va drege?" Omul fără ea nu mai are trebuinţă de acestă viaţă.

Jerfa noastră este o renunţare şi o deloc dorire a bogăţiei pământeşti, fiind ca sarea, care ajunsă direct pe rană ne crează în primul moment durere. Imputările unora care leagă viaţa de cele materiale, nu au de ce să ne creeze durere. Atunci când se întâmplă o nenorocire, un cataclism, o mare parte din populaţie pierzând absolut totul, creştinul are bogăţia neatinsă de foc, de apă, de cutremur. Dumnezeu îi căleşte pe cei care fac voia Lui şi chiar dacă au averi, nu le pasă când le pierd. Apoi dacă pleacă din această viaţă

272

Page 273: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pregătiţi pentru viaţa de veci, nu au regrete pentru cele rămase. În orice zi putem pleca din viaţa aceasta, după cum găsim în Sfânta Scriptură: "nebune, noaptea aceasta vor cere sufletul tău de la tine, dar aceste toate ale cui vor fi?" Celui credincios nu-i trebuiesc în mod expres cele materiale, ele fiind doar o formă a existenţei. Nici nu-şi face probleme cel ce le va moşteni, gândind că Dumnezeu le va da celor în nevoinţe. Cel care este bogat are mereu o stare agitată, făcându-şi probleme cu aceste acumulări masive, cum şi cui ar trebui să le distribuie. Chiar şi o atingere spirituală cu cel posedat de duhul înavuţirii se poate răsfrânge asupra ta. De aceea, numai când eşti tare în credinţă îţi vei permite bucuria de-a îndruma pe cel slab. Sigur sunt mulţi duşi în eroare de incapacitatea celor răi de a lupta cu diavolul, supunându-se acestuia şi lăsând impresia unei fericiri imanente. Cel înrobit se mulţumeşte şi se complace în penibila situaţie de a fi sclavul impotenţei demonice. Ba chiar uneori diavolul îşi răsplăteşte complicii prin bunuri materiale, ferindu-i de un anumit disconfort financiar. Însă această stare vremelnică a bucuriei tale te face să fi instrument al batjocoririlor demonice.

În timp ce "cel ce este credincios, în puţine şi multe va fi credincios", nu-şi va pierde credinţa nici când Dumnezeu îi dă bogăţie multă şi nu consideră că banul îl face pe el Dumnezeu şi nici când îl lipseşte de aceasta, deoarece consideră bogăţia nu ca pe ceva necesar, ci ca un surplus ce i s-a dat spre administrare. După cum preotul este "iconom al tainelor lui Dumnezeu", aşa şi omul trebuie să fie iconom al lucrărilor divine. Pe cel care este iconom drept, Dumnezeu îl învredniceşte cu sănătate, fericire divină

273

Page 274: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

şi lungime de zile. E adevărat că sunt perioade cănd cel credincios, cu cât luptă mai mult spre a fi stăvilit asediul demonic, cu atât trebuie să depună efort mai mare în acest război. Cu cât credinţa e mai mare, cu atât vin mai mulţi diavoli şi cu cât credinţa e mai mică, necesarul lor se reduce la minim. Pe cel credincios cu adevărat nu-l sperie încercarea, ispita, deoarce el are o convingere în victorie dusă la extrem. E adevărat că o mulţime de ispite din ce în ce mai istovitoare îl pot duce la cădere. Dar atunci se împlineşte ceea ce spune psalmistul: "Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi înfricoşa de ce îmi va face mie omul". Şi într-adevăr, atunci Dumnezeu intervine şi-l ajută. Necazul nu este decât un avertisment. Cu cât este mai mare boala sau neputinţa de a depăşi un moment dificil din viaţă, cu atât şansele creşterii în credinţă sunt mai mari. Cu cât speranţa în puterea vindicativă a celor competenţi este sub limită, cu atât mai mult se face apel la clemenţa divină. Este mare păcat să uiţi de cele trei virtuţi teologice necesare mântuirii care sunt credinţa, nădejdea şi dragostea. Cel care este în ultima fază a existenţei, măcinat de o boală grea, dacă descoperă pe Dumnezeu sau dacă acesta i se revelează şi cel în cauză îl acceptă, atunci va fi ajutat şi salvat. Omul care este fără harul lui Dumnezeu, atâta vreme cât are numai împliniri, este plin de sine, dar când îi apar dezamăgirile şi nu mai are nici un ideal, atunci îl chinuie o singurătate cumplită. Este singur pentru că a ieşit din Marea Împlinire Veşnică şi nici măcar nu o caută. Spre a se "îmblânzi sufleteşte" caută motivul inexplicabil al căderii şi necrezând în nimic, se amăgeşte cu medicamente, afrodisiace, sau băutură. După aceea va merge la psihiatru, dar exact ceea ce

274

Page 275: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

îi lipseşte şi poate lua din plin prin biserică şi preoţi, aceea ignoră sau refuză. Noi ştim "că harul nu se dă cu măsură… ci celui ce nevoieşte". Când îl cauţi, îl afli!... Iisus a spus "bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla, cereţi şi veţi lua". Singurătatea de care suferi o poţi umple oricând prin Dumnezeu. Celebra pictură care-L aduce în prim plan pe Iisus, bătând la o uşă cu un singur mâner şi acela fiind pe dinăuntru, simbolizând libertatea omului de a alege între a-L primi în sufletul său, sau a-L refuza. Poţi să te umpli de Hristos, căci El "s-a deşertat pe Sine" pentru ca să primescă singurătatea nostră. Într-adevăr, lupta dintre bine şi rău este enorm de mare. Câteodată ai impresia că nu mai ai cum să lupţi şi să învingi, dar să nu fim şi noi ca Petru, deoarece vom auzi glasul Mântuitorului care ne va spune: "puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?", iar mâna Lui salvatoare ne va duce în arca salvării care este Biserica.

Uneori cel necredincios citeşte cu satisfacţie şi este frapat de Sfânta Scriptură, acolo unde Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de "suferinţele mele" şi de asemenea, îndeamnă pe Timotei "să bei puţin vin pentru stomacul tău". Cel care este sceptic, trage concluzia că cei mai apropiaţi Domnului au avut boli de care au fost chinuiţi şi nu le-au putut vindeca. Oare aşa să fie? Oare nu aşa vor spune fariseii Mântuitorului: "doctore vindecă-te pe tine însuţi", ceea ce ar însemna: "fă şi aici minuni câte ai făcut în Capernaum"? Sau momentul ispititor în care Iisus este pe cruce şi unul dintre tâlhari îi adresează cuvintele: "dacă eşti fiul lui Dumnezeu coboară-te de pe cruce şi salvează-ne". După cum se va auzi şi glasul persiflator al sutaşului care zice: "S-a crezut pe sine Dumnezeu, să-l salveze acum Dumnezeu".

275

Page 276: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Prin aceste suferinţe, Iisus arată necesara noastră nevoinţă şi smerenie pentru a ne ridica "la frumuseţea cea dintâi". Acest lucru îl întăreşte Mântuitorul prin cuvintele "Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa, şi tot cel ce se va înalţa se va smeri pe sine".

Nu putem câştiga bătălia suferinţei şi biruinţei fără o participare directă pe câmpul de luptă, aceasta însemnând o privare de multe plăceri şi o integritate fiinţială.

Iisus suferă pentru noi, deşi nu este necesar. Isaia cu mult timp înainte de a veni Domnul, are viziuni despre El şi zice: "Acesta suferinţele noastre a purtat".

Desigur, putea să le depăşească, absolvindu-se de penitenţa lumii, dar atunci noi am fi rămas o veşnicie "în umbra morţii". Sfântul Apostol putea să se vindece prin rugăciunea lui sau a comunităţii, după cum şi pe fratele Timotei, dar atunci cum mai simţea îmbrăcarea în armura de ostaş a lui Hristos, cum mai putea să afirme "lupta cea bună m-am luptat", cum putea să mai afirme "atlet spiritual", cum putea să afirme "că rănile Domnului le port"? Era foarte uşor pentru Sfântul Apostol Pavel să-l vindece pe ucenicul său, dar atunci cum era lupta lui cu ispitele, cum simţea câştigul fără muncă spiritulă? Ori Sfântul Apostol Pavel afirma: "cine nu vrea să muncească, să nici nu mănânce". Suferinţa este o întărire în credinţă. Găsim la Sfinţii Părinţi locul în care se spune "dacă fierul n-ar fi trecut prin foc, n-ar căpăta o formă nouă". De aceea, nu avem cum să-l negăm pe Satan. Cel care-l neagă "nu-l va putea înfrunta atunci când va veni ... un rege mai puternic ca el", nu-l recunoaşte pe Satan şi nu va căuta arme împotriva lui. Are impresia că nu se vor întâlni niciodată şi că existenţa acestuia este de

276

Page 277: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

domeniul ficţiunii. E adevărat că omul este puternic prin harul primit la naştere, care nu i se ia, dar nici nu se-nmulţeşte şi atunci, crezând numai în el, vine clipa când această încredere este anihilată de-a dreptul şi simte că harul s-a epuizat, iar o reîncărcare este practic imposibilă prin el însuşi. Iisus Hristos îi învaţă pe Apostoli că ceea ce la om nu este cu putinţă, este cu putinţă la Dumnezeu. Chiar dacă cerem în ultima clipă ajutorul divin fiind în pragul pierzaniei, suntem salvaţi. Este păcat capital să te mândreşti de o atare stare în care nu eşti contribuabil, căci n-ai făcut nimic tu ca să vii pe lume şi să primeşti botezul. Până la dormirea întru Domnul să nu ne despărţim nici o clipă de Dumnezeu, pentru că despărţirea de lume, încă de aici, să ne fie o continuare a unirii cu Creatorul. Iisus ne îndrumă: "dacă cineva nu urăşte pe tatăl său sau pe mama sa… sau chiar pe el însuşi, nu este vrednic de Mine"… Iarăşi semne de întrebare şi priviri batjocoritoare a celor care nu ştiu cum să citească Sfânta Scriptură şi să o înţeleagă. Aici sensul acestor fraze ar fi că iubirea faţă de divinitate să o întreacă şi pe cea de părinţi. Atât de mare să fie iubirea noastră faţă de Dumnezeu, încât pusă în paralel cu cea de părinţi, ultima să pară o puţinătate, care egalează cu ura. Prin această iubire, în primul rând noi preoţii putem să alungăm duhurile necurate care luptă cu noi când facem slujbe la cei cuprinşi de ele. Să nu cedăm niciodată şi nu ne înspăimântăm atunci când diavolul îţi creează starea de ieşire din trup, ieşind parcă şi măduva din tine şi uneori amorţindu-ţi tot trupul. Cel care este preot cu adevărat, îşi dă seama de aceste tertipuri demonice şi le învinge. Dacă începem să cedăm, desigur demonul va merge până la capăt, punând capăt

277

Page 278: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

vieţii tale. Diavolul nu te lasă pe tine ca preot să te obişnuieşti cu un anumit fel de ispite şi tot timpul caută alte forme spre a te speria. În general caută să îţi atingă "punctul tău slab" şi în felul acesta să cedezi. Dar modul de alungare este acelaşi: post şi rugăciune…

Preotul fiind investit cu har de sus, duce la căderea satanelor care-l ispitesc şi dacă se pregăteşte spiritual şi fizic, poate să fie "echipa de intervenţie" în orice situaţie care pare fără ieşire.

Preotul dispune de orice fel de slujbe şi pentru toate care ne înconjoară. Căci toate au nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu şi de alungarea demonilor care pot avea efect şi asupra animalelor şi asupra tuturor fenomenelor naturale sau supranaturale. De aceea, preotul va merge la slujbă şi pentru binecuvântarea recoltelor şi pentru începerea unui lucru, pentru zidirea unei case, pentru un animal care este bolnav. Şi aici aş vrea să relatez un singur caz, al câinelui meu care a fost diagnosticat cu tumoare canceroasă pe piciorul drept. Se părea că va trebui să fie tăiată, deşi era foarte mare. Am început să mă rog pentru el şi în 3 zile toată umflătura care era foarte tare s-a retras. În cele trei zile cât a fost bolnav, au pus mâna pe piciorul lui câteva persoane şi au fost stupefiate câtă căldură degaja rana. Această căldură nu era decât harul lui Dumnezeu, care ca şi un laser a făcut să dispară tumoarea.

La un moment dat, când Iisus s-a rugat pentru popor şi pentru sine, a spus "Am văzut pe Satan căzând din cer", căderea fiindu-i pecetluită în momentul venirii lui Hristos şi al înălţării acestuia la cer. El ne-a arătat că Satan a fost învins. Tot aşa şi noi cei care facem voia lui Dumnezeu, nu-

278

Page 279: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

i vom permite să locuiască în noi şi-l vom învinge de fiecare dată când ne va încerca.

Iisus Hristos ne învaţă arătând că îi suntem următori în toate cele "dacă pe Mine m-au urât şi pe voi vă vor urî", dacă Hristos a înviat, desigur şi noi vom învia şi vom fi biruitori, fiindcă El a spus "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea".

Dacă Hristos l-a văzut pe Satan căzând din cer şi noi îl vom vedea în cădere atunci când luptăm cu el, având dragoste la modul superlativ, ceea ce înseamnă dăruire şi credinţă.

Să pornim la luptă, ca să luăm "cununa neveştejită... a atletului spiritual" şi să nu ne fie frică de înmulţirea ispitelor în vremea în care supleţea spirituală ia un avânt deosebit, deoarece Dumnezeu, ca în cazul lui Iov, chiar dacă permite ispita şi deci ispitirea, dacă suntem credincioşi, diavolului îi va pune o interdicţie "numai de sufletul lui să nu te atingi". La fiecare "urcuş duhovnicesc" să nu blasfemiem, ci să spunem ca şi Iov: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat". Dumnezeu să ne dăruiască multă putere şi înţelepciune "căreia nu-i vor putea sta împotrivă potrivnicii noştri" şi atunci când se va părea că nu mai avem putere să trecem invincibilul zid "măltărit" de diavol, să ne gândim la ceea ce a spus Sfântul Apostol Pavel: "Dacă Dumnezeu este cu noi… cine ne va putea sta împotrivă?".

Şi în ultimă instanţă să ne aducem aminte de îngrijorarea Sfinţilor Apostoli, când Iisus a spus "că e mai uşor să treacă cămila prin urechile acului decât să intre bogatul întru Împărăţia lui Dumnezeu".

Acelora care şi-au lăsat totul parcă începea să le pară rău, văzând că nici schimbul făcut nu este valabil şi

279

Page 280: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

obţinerea Împărăţiei cereşti intră doar în competenţa lui Dumnezeu. Ei au urmat pilda în care se spune că un om "vănzând toate ale sale, a cumpărat ţarina cu mărgăritarul cel de mare preţ", care este credinţa.

Iisus i-a întărit şi aceste cuvinte să ne fie de-a pururea scrise în inimile şi sufletele noastre. Atunci când considerăm că nu mai există nici o şansă de a fi mântuiţi, sau am făcut prea puţin pentru aceasta, sau nu mai avem resurse spre a face totul, întărirea să ne vină din cuvintele "ceea ce la om nu este cu putinţă… este la Dumnezeu cu putinţă" şi din cuvintele "de-aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice muntelui acestuia ridică-te şi te aruncă în mare şi v-ar asculta".

280

Page 281: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

VOALUL MIRESEI

ARGUMENT

A publica, în condiţiile actuale, când cartea religioasă este o prezeţă vie în existenţa cotidiană a individului, o culegere de predici, structurată tematic, e o întreprindere temerară. În fond, ce să-i mai spui omului? Şi totuşi, părintele Radu REJA îşi asumă riscul de a face cunoscute gândurile şi meditaţiile sale nu numai enoriaşilor pe care îi păstoreşte, ci şi unui public mai larg - volumul de faţă adresându-se, deci, tuturor celor care sunt pătrunşi şi interesaţi de valorile moralei creştine ortodoxe.

L-am cunoscut pe părintele Radu REJA cu ani în urmă, pe când nu reuşea să-şi împlinească gândul şi dorinţa de a publica această culegere. Mă bucură realizarea pe care credincioşii o vor avea sub ochi. Rândurile care urmează sunt pornite din suflet.

Părintele Radu REJA a beneficiat şi beneficiază de harul preoţiei de ani mulţi, în care timp şi-a îndrumat moral enoriaşii şi a răspuns cerinţelor acestora, fiind un

281

Page 282: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

adevărat "păstor de suflete", mânat de dragoste şi sacrificiu pentru aproapele său. Iar acest "aproape al său" a fost omul (uneori necunoscut) pe care l-a întâlnit în drumurile sale preoţeşti şi pe care încearcă acum să-l îndrume, să-l sfătuiască şi să-l aline prin predicile din cartea de faţă. Nu întâmplător volumul se deschide cu un veritabil studiu-meditaţie asupra unei teme eterne a creştinismului: puterea credinţei. Nimic mai tare, nimic mai sincer, nimic mai pur nu poate fi pentru om decât credinţa. Iar atunci când credinţa duce spre mântuire, ea rămâne singurul sprijin al omului într-o lume în care Satan (cel care-i va ispiti mereu pe muritori) este din ce în ce mai mult prezent.

Predicile părintelui Radu REJA sunt scrise cu inteligenţă, cu înţelegere pentru firea omenească, dar şi cu o nesfârşită încredere în raportul pe care omul - păcătos prin excelenţă - trebuie să-l aibă cu Tatăl veşnic. Fiecare dintre aceste predici (sincer, eu aş fi pus titluri mai... imperso-nale, dar părintele Radu REJA se implică de fiecare dată în ceea ce afirmă şi susţine - deci nu este nicidecum acuzabil) este, în acelaşi timp, manifestarea unei experienţe de viaţă împletită cu o cunoaştere profundă a textelor sacre.

Iar pentru cei care doresc să-şi aline sufletul şi mintea cu predicile părintelui Radu REJA ofer, în încheierea acestei sumare prezentări, un text edificator. Poate niciodată tăria credinţei nu a avut un efect vindecător mai relevant decât în pilda orbilor din naştere vindecaţi de Iisus datorită crezului lor nemărginit şi necondiţionat. Tudor Arghezi transpune textul biblic într-o poezie densă şi impregnată de credinţa în puterea mântuirii. O transcriem în continuare, ca pe un

282

Page 283: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

simbol care ar putea deschide şi caracteriza cartea părintelui Radu REJA :

"Mergându-şi Domnul drumurile sfinte,Doi orbi ieşiră Domnului nainte.Legaţi de braţ şi spânzuraţi în bâte,Păreau, iscaţi din depărtare,O plăsmuire cu-arătări urâte,Cu coarne, cu spinări şi opt picioare.

Născuţi în beznă ca-ntr-un mai de apă,Ei au rămas încătuşaţi de-o groapăŞi s-au târât şi-au dibuit domol,Ca mărăcinii fără de tulpinăPe-o ne-ntreruptă margine de gol,Între lumină şi-ntre rădăcină.

- "Mântuitorule! Strigară cât putură,Trimite orbilor căutătură.Spintecă gloata cu cuvântul,Că ne strivesc bolnavii şi ne ceartă,Şi porunceşte a cădea pământulDe pe lumina ochilor-ne moartă."Iisus întinse mâna, şiS-a luminat lumea de zi."

prof. univ. dr. LIVIUS PETRU BERCEA

283

Page 284: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sănătate prin rugăciune

Căderea din Eden a făcut pe primul om să aibă amintiri şi acestea să fie mereu rememorate. Omul a avut mult de suferit fiindcă a cedat ispititoarei dorinţe de-a fi asemenea cu Dumnezeu. Mândria a desfiinţat Edenul. Putea să nu cadă din "fericirea cea dintâi, sau recunoscâdu-şi greşeala, să apeleze la clemenţa Divină. Dar primei căderi îi succede cea de-a doua. Şi lanţul vicios nu se rupe decât când omul, întărit în credinţă, regăseşte… sau mai exact se regăseşte în Dumnezeu.

Însăşi negarea de unii a Sublimului Suprem, implică mărturisirea inconştientă a Abundenţei în infinit. Amintirile unei Geneze comune doresc să le şteargă, să le strivească. Dar "greu îţi este să loveşti boldul". Totuşi, acapararea şi gravitaţia în sfera Răului dezlănţuie porniri demonice.

Aprind dorinţe indescifrabile ale căror consecinţe sunt nefaste. Împreunează ritmul lor cu cel al neorânduielii. Dar "Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii" (astfel, dorinţa amintirii este îngenuncheată celei a privatizării totale). Adică eu sunt patronul meu! Oricât de liberi s-ar părea că suntem, avem implicaţii care subjugă deplinătatea. Ba mai mult, acestor uneltiri le răspundem şi chiar noi înşine le clădim şi le alimentăm pe verticala căderii.

Nebunia orgoliului incomensurabil detestă supremaţia Adevărului.

284

Page 285: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Egocentrismul anihilează simetria "Facerii" şi dezvol-tă prin înrobire.

Unde nu este puterea gnozei divine abundă nihilis-mul. Aparent ridici voalul lui Moise şi te dezmierzi în infinitul măririi. Spălarea subconştientului îţi arogă, prin abrogarea Legii Divine, nimicinicia. Patimi devoratoare prin accen-tuarea eului sacrificat. Sacrilegiul iubirii substituite.

Răul în toată splendoarea. Dumnezeu apare departe, limitat într-o "splendidă izolare", un demiurg încastrat într-o planetă glacială.

Unde eşti, Doamne, să mă măsor cu Tine? Refuz să cred ceea ce vrei să-mi inoculezi, să mă mulez voinţei Tale. Te sfidez în mărirea pe care mi-ai dăruit-o. Întinăciunea radierii din Cartea Vieţii. Ateu anarhic şi indolent al detenţei diabolice. Nu doreşte să aibă amintiri, nu doreşte să fie servul impersonal, abolind opulenţa Împărăţiei. Biet bicisnic, amărât fugar. Vers cainic de flaşnetă hodorogită. Gâde al mirificului edenic. Edem distructiv al autodizolvării.

Soare nevoiaş! Te privesc şi sentimentul milei substituie jertfa, căci Iisus a spus "milă voiesc, iar nu jertfă". El, Acela Care S-a jertfit pentru toţi.

El, Cel ce a trăit în timp acest supliciu al ridicării noastre. Ţi-a uitat legătura cu cel Rău. Te-a privit cu umilinţă, spre a te umili.

Te credeai puternic, dar asemănatu-te-ai cu cei căzuţi la poarta Sacrilegiului, de glasul Universului. Cel Rău nu te va răscumpăra, căci el însuşi este golit de Adevăr şi nu are preţ, nici măsură.

285

Page 286: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Tu, omule potrivnic ţie, vânzarea ta este o nebunie. Nebunia alimentării nebuniei. Poarta deschisă neantului. Staul fără iesle, fără suflarea caldă a vieţuitoarelor.

Iisus spune "dacă lumina care este în tine este întuneric, cum va fi întunericul cel din afară?" Ai vrut să elimini orice suflare de viaţă, dar nu ai reuşit. În conştientul tău ţi-ai zidit locaş al deşertăciunilor. Dar Iisus arată că "cel care nu adună cu Mine, risipeşte", puterea ta fiind ca legea suferindă, viciată. Lumina din subconştient răzbate, uneori, în clipa morţii tale.

Şi atunci Răul râde de tine. În ultima clipă eşti stăpânit de sentimentul de frică, sentiment pe care creştinul nu-1 adoptă, senzaţia căderii fiindu-i străină, pregătindu-se de înălţare cu Hristos Cel Înălţat.

A murit păcatul lui precum a murit şi Hristos pentru păcatul universal.

Sfânta Scriptură ne arată că "cel ce-a murit întru Hristos, va şi învia întru Hristos".

Dar aceşti impostori care au furat Harul, dăruindu-1 celui Rău, aceşti deşănţaţi care nu se vor bucura de Bucuria cea Mare, vor atrage la sine şi pe cei despre care Sfântul Apostol Pavel spune că sunt "căldiceii". Cei care nu ştiu exact să facă diferenţa dintre Bine şi Rău, cei care trăiesc cu semnul crucii în mână, dar sunt cum găsim în Vechiul Testament, "blestemat tot cel ce este pe cruce", adică aşa cum ne lămureşte şi Noul Testament, "morminte frumos văruite pe dinafară dar goale pe dinăuntru, pline de oase şi de putreziciune".

Unii numiţi vrăjitori, datorită unei dezvoltări native, sau al unui exerciţiu îndelung al unei "dezrobiri", reuşesc

286

Page 287: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spriritual să pătrundă cu "conştientul" în subconştientul celui care vrea să ştie viitrul şi îl expune ca pe ceva ieşit din comun, deşi "victima" ar putea singură să-l ştie, dacă ar fi mai multă "lumină" în ea, potenţată. Aceasta i-ar deschide calea spre partea "chipului şi asemănării lui Dumnzeu din om. Datorită întunericului care o împresoară, apelează la persoana terţă. Aceste persoane "dezvoltate" în sens negativ, pentru impresionare ghicesc în orice: cafea, bobi, cărţi etc.

De fapt, nu citesc decât în sufletul omului pervertit datorită păcatului.

Desfac adâncurile cele mai adânci în camera ce desparte cele două stări, conştiinţa şi inconştienţa.

Sunt şi oameni care datorită curăţeniei lor morale îşi cunosc viitorul lor şi al celorlalţi, dar aceştia nu se vor exterioriza decât în ceea ce priveşte persoana lor în apropierea "adormirii", sau se limitează să dea sfaturi necesare aproapelui.

Nicidecum nu-ţi vor descoperi viitorul, deşi îţi citesc în inimă şi-n suflet cu o claritate şi o exactitate fantastică, fiind hristofori, aşa cum preciza Sfântul Apostol Pavel "de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine".

Nu-şi folosesc acel cumul energetic şi acea cale deschisă, acel traseu al comunicării prin comuniune, decât pentru a influenţa pozitiv pe cei din jur. Au harul de-a mijloci pentru cei hrăniţi cu "Lapte", nu cu hrană tare.

Ei revarsă din pârâul izvorât din Izvorul Vieţii. Hristos Dumnezeu cu care se află într-o lucrare permanentă. Un adevărat paratrăsnet duhovnicesc.

287

Page 288: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Un om nepregătit nu poate primi harul direct în cele mai multe cazuri, deoarece ar fi strivit de greutatea Adevărului, sau 1-ar putea folosi în mod distructiv, cum arată Iisus Hristos: "Nu aruncaţi mărgăritare în gura porcilor, ca, întorcându-se, să vă sfâşie".

Cei înduhovniciţi sunt "aleşi" de Dumnezeu pentru Împărăţia viitoare.

Aleşi prin alegerea personală, "atleţi" ai credinţei. Nu există în fond oameni aleşi şi urgisiţi. Întâlnim numai ispite şi încercări care vin asupra omului, care poate alege din cele două căi, "calea cea lată care duce la pieire" şi "calea cea strâmtă care duce la mântuire".

Nu există favoritism în faţa lui Dumnezeu, Iisus Hristos infirmă mândria evreilor argumentându-le "voi sunteţi robi", la care aceştia, revoltaţi, vor răspunde "noi nu am fost robii nimănui niciodată". Hristos nu le dă răgaz în preamărirea lor, denunţând falsa interpretare a preceptului biblic, anunţând egalitatea Iubirii. "Eu voiesc ca toţi să fiţi una, precum Eu şi Tatăl una suntem".

În cadrul Bisericii este o "unitate în diversitate" prin rugăciunea credinţei, materializată în fapte. Preotul se roagă pentru popor, iar poporul împreună cu preotul, aducând mărire lui Dumnezeu, pentru cel în suferinţă.

Preotul săvârşeşte ritualul vindecării la Sfânta Liturghie, unde îngenunchează cu toţii şi "suflul" Bisericii va "ridica pe cel bolnav".

Se disting trei modalităţi taumaturgice: 1. când ne rugăm în Sfânta Biserică, îngenunchind cu toţii pentru cel în suferiţă; 2. prin Sfânta Taină a Maslului după porunca expresă "să cheme preoţii Bisericii şi cel bolnav se va

288

Page 289: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

vindeca"; 3. apelând la slujbele săvârşite de preot. În acest ultim caz boala îşi are sursa distructivă în blesteme, vrăji, farmece, vizând lucrul unui om cu diavolul şi reflectarea realităţii demonice printr-o persoană într-o altă persoană, supusă supliciului spritual, care încet, încet, va deregla trupul, până la anihilare.

Şi aici intervine preotul, cel investit cu putere de Sus. Preotul blestemă Răul, în numele lui Iisus, punându-se în lupta cu demonul, până acesta este nevoit să fugă şi omul este eliberat.

Slujbele cu eficienţă maximă asupra celui ostracizat se numesc "ale Sfântului Vasile".

Preotul care le face şi nu se roagă continuu, postind, sau îi slăbeşte credinţa, va fi el însuşi afectat şi în final doborât. Toţi preoţii care fac aceste slujbe sunt ispitiţi, luând ca pe o haină greutatea luptei cu cel Rău. La rugăciunea de seară în special, dar şi la Sfânta Liturghie, dacă într-adevăr te eliberezi de toate patimile şi de toate grijile zilnice, căci "ajunge fiecărei zile grija ei", cazi într-un extaz spiritual. La un moment dat ai senzaţia ieşirii din trup şi parcurgerea unei distanţe enorme în gol, ca să ajungi la "Lumina cea neapropiată". Este fantastic acest delir religios, această stare euforică creată de rugăciunea eliberării.

Sunt zile când poate nu ai avut predispoziţie sau nu ţi-ai creat-o, datorită unei stări laxe şi atunci diavolul se arată ca "fiu al Luminii" şi te transpune în ipostaza "alesului". Dar această "ieşire din trup" este chinuitoare şi-ţi apare fantoma unei morţi îngrozitoare.

289

Page 290: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă nu-ţi revii la timp, această stare te poate duce la moartea în sine. Dar imaginea Ispititului Biruitor, dacă ai credinţă, îţi stăruie în minte şi te ridică.

În prima fază eşti dezolat de nimicinicia în care te zbaţi, dar prin insistenţa rugăciunii realizezi virtuţi care te vor înălţa la ''statura Bărbatului desăvârşit", împlinind coabitarea cu Iisus, după spusa Lui "trupul vostru este templul Duhului Sfânt", căci "înlăuntrul vostru este Împărăţia Cerurilor".

Nu există om pierdut, decât transformat şi transferat în sfera Răului. O picătură din Harul Duhului Sfânt îl poate reanima şi reabilita.

Totul este să ştii să injectezi în spaţiul rămas liber. Să nu atingi muşchiul existenţei precare. Asamblarea spirituală benefică poate remonta şi reînvia orice trup anihilat. Maleficul devine impotent dacă ştii să-l neutralizezi.

Acest eveniment al reînnoirii, al lepădării de cel îngenunchiat de Crucificat, se face numai de teofili şi hristofili.

Întreaga comunitate se roagă la momentul potrivit în Sfânta Liturghie, ca apoi preotul să desăvârşească opera exorcizării sau taumaturgică.

Preotul este investit cu putere de Sus, la modul imperativ, cum a spus Mântuitorul "Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi", ca o moştenire Apostolică directă. "Harul nu se dă cu măsură", dar nici nu forţează intrarea. Însă odată mulat în caracterul spiritual, El se dezvoltă. Cu cât îl invocăm mai mult în rugăciune, cu atât suntem mai "alimentaţi" şi râuri de apă vie vor curge din acela.

290

Page 291: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă preotul face slujbele de exorcizare, fără a se ruga el înainte de toate cu insistenţa acelei văduve către judecătorul nedrept, fără să fie el însuşi înarmat cu platoşa credinţei, este săgetat de cel Rău, împuns şi batjocorit în final, prin locuirea celui Rău în el. Ori, acest condiment demonic ucide treptat-treptat în cele mai groaznice chinuri.

Necredinţa sau puţina credinţă este un impediment la preoţie. Săvârşind-o numai pentru existenţă, vei trăi mereu ca un tâlhar, cu frica pedepsei. Preotul nevrednic se pedepseşte pe el însuşi, aşa după cum Cain, prin fratricid, va fugi mereu de conştiinţa lui şi frica va pune stăpânire pe el, invocând ajutorul Divinităţii.

Iisus delimitează clar, arătând că "nu poţi sluji la doi domni deodată, şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona", dar nici căldicel nu poţi să fi. Căci ce este mai amarnic şi mai periculos decât "căldiceii"?... aşa cum ne descifrează Sfântul Apostol Pavel profesiunea de creştin.

Şi preotul credincios are ispitiri, ba încă foarte mari, pentru întărirea în credinţă. Mai ales când faci slujbele Sfântului Vasile şi nu eşti destul de întărit. Preotul blestemă diavolul prin aceste slujbe şi desigur se va pune în luptă directă cu acesta. Este greu să lupţi cu un om pe care îl vezi, darămite cu demonul, a cărui prezenţă se face simţită mai ales spiritual. Spun cu precădere spiritual, deoarece el îşi materializează răutatea şi prin oameni.

De aceea şi un preot cu un cumul "suficient" spiritual are momente în care se dovedeşte că niciodată în ierarhia valorilor nu a adunat prea mult. Apoi, în viaţă poţi avea depresii psihice. Şi aceste căderi, nu de puţine ori devin fatale. Dar dacă nu uiţi menirea ta şi nu-L uiţi pe Creator,

291

Page 292: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

poţi să-ţi revii. Un preot în timpul rugăciunii, uitând de sine, poate pătrunde în sfera Gnozei. Iisus ne deschide calea: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa... cel ce se smereşte pe sine se înalţă, iar cel ce se înalţă pe sine se smereşte. "Preotul se leapădă de sine, de cele pământeşti şi pleacă cu sufletul în căutarea lui Hristos Domnul. La început căutările sunt austere, dar odată ajuns la El, El coboară îndumnezeindu-te.

Deci, pe măsura insistenţei simţi cum ţi se deschide tunelul timpului şi te afli în faţa Celui fără de timp, unde legile naturale îşi pierd valabilitatea. Te ridici de parcă ai ieşit din corp, şi de fapt ai ieşit. Sfântul Apostol Ioan ne spune: "În zi de duminică am fost purtat în duh". De altfel, Sfântul Antonie ne prezintă exact starea sa la rugăciune, când "aşa vrând să mănânce odată şi ridicându-se să se roage pe la ceasul al noulea s-a simţit pe sine răpit cu mintea. Şi ceea ce-i minunat că, aflându-se aşa, s-a văzut pe sine ca ajuns în afară de sine şi călăuzit de multe fiinţe prin văzduh. Apoi a simţit nişte vrăjmaşi amarnici şi cumpliţi stând în văzduh şi voind să î1 împiedice să treacă".

Poate şi mai edificatoare şi concludentă este "viziunea lui Isaia", despre care maica Alexandra comenta "aceasta este singura relatare pe care o avem că cineva din cel mai înalt cer a venit în contact direct cu omul. Totuşi, nu ştim dacă aşa ceva are loc întotdeauna, la fiecare act divin de iertare faţă de noi".

Te îmbuibi cu harul pe care trebuie să-l donezi celui infestat cu leucemia necunoaşterii, dar uneori uiţi de adevăratul scop şi gândul cel curat este împresurat de mulţimea presantă a problemelor cotidiene. Şi atunci diavolul îţi dă senzaţia "ieşirii din tine", iar alergarea spre Dumnezeu devine ceva dureros, Pierzătorul dându-ţi

292

Page 293: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

impresia că o revenire în trup ar fi imposibilă. Te munceşti, te zbaţi, transpiri transfigurat, dar având credinţă, îl alungi. Cum preciza Antonie, "de multe ori ispitele vin din lăuntrul nostru". Teama plecării din trup atunci te poate dizloca din trupul lui Hristos.

Deci numai după o pregătire personală, asiduă şi continuă, poţi săvârşi aceste unice slujbe ale Marelui Vasile, cu efecte miraculoase, inimaginabile.

În timpul acestor slujbe nu poţi nici măcar o clipă să ieşi din casă fără să te rogi, să posteşti la vreme, să te canoneşti, deoarece cel Rău abia aşteaptă să-ţi dai jos platoşa iubirii Divine şi să te doboare.

Îţi scoate în cale tot felul de ispite, de lucruri ce vor să-ţi dovedească neputinţa. Se impune la modul imperativ o cât mai strânsă, impenetrantă relaţie cu forţa Regeneratoare. Dar să nu abuzăm, făcând exces de această investitură, deoarece, în momentul luptei cu potrivnicul, epuizarea preotului este fantastică. După o slujbă a Sfântului Vasile ai senzaţia unei "goliri" de putere. Preotul, la prima rugăciune, are senzaţia că-i fuge fiecare cuvânt, că ceva îi ştrangulează vocea, parcă nu mai poate grăi. Iar atunci când diavolul a împânzit trupul, indecent de necredincios sau supărător de slab, cel care este sub patrafir poate leşina. Avem exemplul celor două vindecări săvârşite de Mântuitorul Hristos în care, la una a simţit "că o putere a ieşit din Mine", iar la cealaltă că "tânărul a căzut... rămânând ca mort".

Efectul este benefic şi uimitor, dar Unul era Iisus şi alţii suntem noi, care trebuie să facem un efort de voinţă maximă spre a ridica năpăstuitul din acest asediu şi a asana locul întinat.

293

Page 294: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Lupta este extraordinară şi întotdeauna ca o întărire îmi apare în imagine picătura de sânge a Domnului şi potirul din grădina Ghetsimani.

Iisus luptând "lupta cea bună", sudoarea I s-a prefăcut în picături de sânge, prefigurarea sângelui Răscumpărător şi a sângelui tuturor drepţilor.

A rezistat în faţa forţei malefice infailibil, după cum a parat lovitura ispititorului prin Petru care îi spune: "Fi milostiv cu Tine însuţi", retezându-i iniţiativa ce se vroia bună, prin cuvintele "mergi înapoia Mea satană, căci tu nu gândeşti la cele dumnezeieşti, ci la cele omeneşti".

Satana de multe ori se pune în faţa noastră, chiar stând în Biserică - "înger al luminii". Deci să căutăm ca această slujbă să o facem numai când este de strictă necesitate. Drept urmare, creştinul trebuie să vină cu inima şi sufletul deschise la preot şi acesta, după o ascultare atentă, va putea cântări şi decide ceea ce este necesar pentru împlinirea doleanţelor creştine şi necesitatea slujbei cu efect taumaturgic.

Omul pune totul pe seama unor farmece şi blesteme, pe privirea cea "rea şi zavistică", pe deochi, cerând să i se facă slujba Sfântului Vasile. Dar în acest caz preotul este cel care trebuie să discearnă. Aş vrea să exemplific prin câteva cazuri concrete, când se fac doar slujbe de cerere şi de unire.

Şi aici îmi vine în minte cazul asistentei Rodica, părăsită de soţ după aplicarea unor bătăi sistematice. A venit la trei slujbe, după care nu am mai văzut-o până în 1990, după trei ani. Eram în tramvai şi deodată vine la mine o doamnă surâzând, care văzând că nu o recunosc, mi-a spus că ea este Rodica.

294

Page 295: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Nu a mai venit la mine, deoarece după a treia rugăciune soţul s-a întors şi de atunci sunt fericiţi. Fericirea aceasta relativă după care fugim de atâtea ori. Facem eforturi disperate, apelând în ultima clipă la preot, după care uităm să mulţumim lui Dumnezeu. Uneori din nimic se creează un gol psihosexual care poate genera despărţirea. Nu de puţine ori într-un moment de disperare, uitând de Dumnezeu, îndiavolit fiind, alegem calea sinuciderii.

Mă gândesc la o familie care, datorită unei scrisori aparent fără consecinţe grave, a ajuns la un divorţ până în primă fază. Soţul, Nicolae, primeşte această scrisoare acuzând adulterul soţiei. Fără să verifice veridicitatea adulterului se îmbată şi-şi bate soţia crunt. Aceasta nu-l va mai primi în casă, iar el simte nevoia să se sinucidă. Într-o fază disperată vine şi-mi spune că dacă nu-l ajut, se va sinucide. Îi fac o slujbă de liniştire şi apoi de împăcare. Cu toate că la tribunal dosarul este pe rol şi soţia decisă să divorţeze, după câteva slujbe, ca prin minune, îşi retrage dosarul şi doreşte împăcarea. Au trăit câţiva ani foarte bine, după care, într-o zi ea îl părăseşte. Astăzi el nu mai doreşte împăcarea.

În momente de rătăcire slujba ajută, dar dacă omul nu este credincios şi pierde legătura cu Dumnezeu, după o vreme diavolul revine. Spune Scriptura că "diavolul se sălăşluieşte în om, dar după o vreme îl părăseşte, ca apoi, venind şi găsind casa curată şi măturată, să meargă în pustie şi să mai ia alte şapte duhuri şi venind să fie rătăcirea omului mai rea ca cea dintâi"

295

Page 296: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sunt oameni care apelează la rugăciuni doar în momentele critice. Mă duce gândul la Ionică, un copil necăjit, care a stat la mine vreme de trei, patru ani. La 17 ani s-a căsătorit. După ce i-a făcut un copil, soţia a dispărut.

Nici miliţia (la vremea aceea) şi nici părinţii nu au mai dat de ea.

Atunci Ionică m-a rugat să fac slujbă să se întoarcă. După trei rugăciuni a apărut la el. După câteva luni a plecat din nou. Nu mai avea sens să fac alte slujbe unui om ce nu dorea o căsnicie. De multe ori nu este bine să forţăm nota.

Dar omul este dator să încerce "vindecarea" aproapelui. Şi aici aş vrea să spun de alte două cazuri în care a fost momentul rătăcitor, dar după slujbe şi după revenire nu au mai fost probleme. Este vorba de Marica şi Nicoleta care împărtăşesc şi azi fericirea cu soţii lor. Şi aici nu este vorba de o eficacitate sau ineficacitate a slujbelor, ci de libertatea voinţei de care beneficiem fiecare dintre noi. Cazi de la adevăr, din fericirea familiei. Prin slujbe, Dumnezeu îţi deschide ochii, dar depinde de tine dacă doreşti o împreună mergere cu Dumnezeu sau cu diavolul.

Era în zi de duminică când ne rugam cu toţii, cerând sau mulţumind lui Dumnezeu, iertându-ne şi căindu-ne, uşuraţi şi luminaţi de Harul Divin când, împărţind anafora, o femeie deosebit de frumoasă şi-a exprimat dorinţa de a sta de vorbă cu mine. Deşi s-a referit la câteva minute, convorbirea a durat mai bine de-o oră. Se scuza că nu doreşte să-mi răpească din timp, dar timpul nu are limită când este atribuit apropelui în nevoi. Asta este misiunea preoţească. Am ascultat expunerea ei pe larg, cu

296

Page 297: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

lux de amănunte, pe care doar ea le ştia. Căsătorită de cinci ani, deodată soţul simte nevoia unei schimbări.

Nicoleta, femeie vigilentă şi credincioasă, apelează imediat la preot, deci la biserică. Deşi la început este sfioasă, văzând recepţia mea, devine deodată foarte intimă în exprimare. Acum mariajul lor are un gust amar, de certuri stupide, până la repulsie sexuală. Dar discuţia noastră o convinge că există posibilitatea unui remediu: slujbele al căror efect se resimte în scurt timp. La fel va fi şi cu Marica.

Prin 1986, venind cu maşina de la parohie către casă, doamna D. mi-a făcut semn să opresc spre a merge şi ea la oraş. Nici n-am pornit bine maşina şi a început să plângă în hohote. Cauza: soţul şi copilul erau în detenţie. Motivul era subţire: lezarea psihică şi fizică a unui individ certat cu legea, dar cu "pile" puternice. Acesta a atentat la avutul lor, iar ei, ştiind că miliţia nu le va face dreptate, l-au bruscat şi ameninţat uşor. Acesta, cu relaţiile lui, a făcut în aşa fel încât au fost deferiţi justiţiei. Cazul nu era de aşa manieră încât să se ajungă la justiţie, dacă respectivul era un bun creştin. Condamnarea celor doi a fost foarte mare. Doamna D. m-a rugat să le fac slujbe. Din duminica următoare am săvârşit cele necesare. După scurt timp băiatul a ieşit în libertate, iar după o vreme şi soţul.

De multe ori oamenii pun însănătoşirea pe seama autosugestiei. Aceasta merge până la un punct de la care intervine supranaturalul. Şi aici mă voi referi la trei cazuri: o bătrânică, Ana, căreia i-au fost extirpate organele genitale. Era în vârstă de 78 de ani. Deşi familia se pregătea de înmormântare, ea avea credinţă, spunând că "dacă preotul îmi

297

Page 298: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

face slujbă, mă fac bine". Într-adevăr, a mai trăit încă 6 ani. Un caz similar este şi Ileana. Cel de-al treilea îl găsim în persoana creştinei A.A. care a avut un sân extirpat. Deşi doctorul i-a dat toate asigurările şi ea avea încredere oarbă în el, după o vreme i s-a umflat mâna foarte tare, acuzând dureri insuportabile.

Venind la mine, i-am făcut moliftele necesare. Sunt trei-patru ani de atunci şi se simte foarte bine.

Dacă în golul energetic lăsat de depărtarea de energia Supremă, se instalează aşa-zisa energie a diavolului, deci cel Rău, acesta ia din forţele Binelui şi le foloseşte în sens distructiv printr-o coabitare, atunci boala se instalează în corp şi corpul slăbit ajunge la tot felul de neputinţe.

În anul 1983 eram la o înmormântare, când o bătrâ-nică, la plecare, cade din picioare şi criza de epilepsie se declanşează. Oamenii prezenţi au încercat să mă liniştească, explicându-mi că este ceva obişnuit la ea. După ce şi-a revenit, am rugat-o să mă caute spre a invoca puterea Divină care o va uşura de neputinţă. Neîncrezătoare, ea a promis că o să vină, dar că îmi pierd timpul degeaba. În sfârşit, după vreo două săptămâni, m-a căutat. Am făcut o pregătire cu ea în cele ale credinţei, după care am purces la muncă, slujba Sfântului Vasile nefiind deloc uşoară. Şi nu mică i-a fost mirarea când, după atâţia ani, boala a dipărut. Nici nu-i venea să creadă. Tot timpul îmi mulţumea, deşi i-am explicat că Cel căruia îi datorăm mulţumirea este Dumnezeu. Apoi, credinţa noastră.

Boala datorată îndiavolirii se manifestă în diverse forme. Sub chinul epileptic, atacând un organ al corpului, sau omul începe să slăbească fără motiv, se simte fără putere,

298

Page 299: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

are ameţeli cumplite, având o stare apatică tot timpul. Mergând la doctor şi făcându-şi toate analizele, este perfect sănătos.

Dacă nu îşi face slujbe, apare în curând fenomenul halucinatoriu, diavolul materializându-se în ochii respectivei persoane sub forma unui bărbat în negru care te îngrozeşte şi îţi dictează să faci numai rele. Frica pune stăpânire pe om. Are mereu impresia că în curând o să moară şi chiar doreşte acest lucru. De cele mai multe ori devine un sinucigaş. Unii au ameţeli, pierderi de memorie, iar în final toţi devin inconştienţi. Manifestarea acestora poate îmbrăca forme puţin diferite, dar în esenţă este acelaşi impediment spre unirea cu Hristos, pierderea credinţei şi posedarea de către cel Rău.

În anul 1986 un creştin, M.G., declarat lipsit de toate facultăţile mintale, este trimis la un spital de nebuni. Luni urma să fie internat, dar Duminică dimineaţa m-a vizitat soţia lui la biserica. Nu deosebita ei credinţă a determinat-o să vină la mine, ci atitudinea soţului în noaptea de Sâmbătă spre Duminică, când repeta încontinuu, ca o flaşnetă: "popa, popa,... popa". Restul era incoerent şi fără sens. După terminarea slujbei, primul drum a fost la M. Nu era violent, dar nu m-a recunoscut, având în permanenţă o obsesie: chipul unei fetiţe ce avea păr lung care se plimba pe perete pe coada ei. Am încercat să vorbesc cu el, dar s-a dovedit zadarnic. N-a reacţionat la slujbă. Vorbea singur de fetiţă.

Miercuri i-am făcut a doua slujbă. Avea momente când îşi revenea. După exact şapte zile, când am săvârşit ultima rugăciune şi-a revenit complet.

299

Page 300: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Deci, dacă avem puţină credinţă în noi, să spunem ca tatăl celui cu epilepsie: "cred Doamne, ajută necredinţei mele". De cele mai multe ori Iisus va spune "credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace". Chiar dacă conştientul apare opac, acoperit de miasme diabolice, de fâşiile întunecate ale păcatului, inconştientul poate fi activat, având lumina lui Hristos în el.

Şi aici îmi vine în minte momentul în care sora fetei P.D. a venit la mine, ca să-i ajut sora foarte bolnavă. Ajuns acolo, am găsit fetiţa groaznic de speriată, nereuşind să se ridice din pat, foarte slăbită, datorită unor chinuri diavoliceşti, aşa după cum mi-a relatat chiar ea.

Primele manifestări malefice au prins contur noaptea, prin coşmaruri groaznice, apoi o frică cumplită ziua, după care o prezenţă diavolească o înnebunea. Tot mai des îi apărea imaginea morţii.

Dar efectul celor trei slujbe nu s-a lăsat aşteptat.Un caz similar este al unei femei din Timişoara de pe

strada I. Slavici. Avea aceleaşi tulburări dar în plus, noaptea pe la orele 12, avea o dorinţă diabolică de a se dezbrăca de toate hainele şi de a fugi în oraş. Spunea că un om în negru îi dictează ce să facă. Nu suporta nici un obiect religios, în cazul în care i se punea în mână. În scurt timp va avea această senzaţie în permanenţă, astfel că într-o zi, la ordinul "omului" în negru va încerca să se sinucidă. Adusă la mine, la prima slujba ni s-a făcut foarte rău, atât mie cât şi ei. Aveam senzaţia că nu mai pot să citesc rugăciunea. Am făcut un efort deosebit şi astfel s-a făcut bine.

Dar au fost cazuri când boala era foarte veche sau cineva reînnoia vraja, farmecele, blestemul, în permanenţă.

300

Page 301: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Atunci când un om se îmbolnăveşte, dacă nu are credinţă în Dumnezeu, caută numai cauza naturală a bolii, înlăturând totalmente posibilitatea unei intervenţii oculte.

Uită că există marele Doctor şi apelează numai la doctorii pământeşti.

Iisus spune "fără de Mine nimic nu puteţi face", şi este adevărat că fără ajutor de Sus nu reuşim în viaţă.

Mi-au povestit mulţi cum au dat mii de lei la doctori, dar la Biserică nu s-au gândit niciodată.

Mă gândesc la o fetiţă care de doi ani ieşise din spital, de la psihiatrie, care refuza hrana. Stătea toată ziua în pat cu pumnii strânşi şi nu vorbea cu nimeni. I-am făcut atunci câteva slujbe şi acum câteva zile am întâlnit-o pe stradă.

În anul 1987 m-a căutat o familie din Jimbolia la îndemnul fiului lor Iani, un bun creştin. Mi-a povestit că dintr-o dată pe el l-a părăsit soţia, iar tatăl, care este şofer pe autobuz, la ultima cursă făcută a ajuns cu maşina în şanţ. Tatăl i-a spus că cineva, deodată, i-a ordonat să vireze astfel. Cu o seară înainte, când m-au căutat şi eu eram plecat, au mers la neamurile lor din Biled. Tatăl nu a vrut să intre în casă şi a rămas în maşina. Când au ieşit, tatăl dispăruse. Au început să îl caute, dar nu era acolo. Atunci s-au gândit să meargă pe cele două drumuri şi l-au găsit pe unul din ele. La întrebarea fiului "Ce cauţi aici, tată? Cum ai ajuns aici?" acesta i-a răspuns: "Uite, vezi, omul ăla care îmi luminează drumul, a venit la mine la maşină, mi-a tras două palme şi a zis să-l urmez". Cu mare greutate l-au lămurit să urce în maşină şi să meargă acasă. Am făcut slujba Sfântului Vasile pe toţi patru, ei fiind o familie. La cea de-a doua rugăciune,

301

Page 302: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

vaza de lângă el s-a crăpat perfect în mijloc, deşi era din sticlă de sifon şi deci, era foarte groasă.

După trei zile m-au vizitat din nou. Dar şi după cea de-a doua slujbă şi a treia, spre surprinderea mea, Iani mi-a spus că, plecând de la mine, se simt foarte bine, dar pentru scurt timp. Deci era clar că cineva îi reînnoia vraja.

Un an de zile a durat totul. Erau în culmea disperării. Atunci le-am făcut slujba de descoperire a duşmanului. În câteva zile au prins pe cea mai bună prietenă a lor, care se ocupa de aceste practici diavoleşti. De atunci sunt câţiva ani. Iani s-a împăcat cu soţia şi tatăl este foarte bine. În perioada când era despărţit de soţie, Iani locuia cu o tipă. Acum un an am aflat, cu totul întâmplător, că aceasta era alcoolică şi, participând la acele slujbe, s-a făcut bine.

Desigur, şirul exemplificărilor ar fi mult mai mare, dar important este să ne dăm seama de puterea lui Dumnezeu, care lucrează prin preoţi şi prin om.

Oricât ar fi de slăbit omul, dacă doreşte şi are zile, se poate face sănătos prin preot, care invocă coborârea Duhului Sfânt care alimentează "chipul lui Dumnezeu" din om. Cel bolnav sufleteşte este bolnav şi trupeşte.

Îngroparea sufletească duce încet, încet, la înhumarea celui în cauză. Cu cât se intervine mai târziu, cu atât este mai anevoioasă calea vindecării. În orice boală trebuie să căutăm cauza, spre a putea anihila efectul. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât sufletul este mai puternic şi poate uşor învinge boala trupească. Celui iubit de Dumnezeu i se fac revelaţii care îl ajută să treacă mai uşor în anumite situaţii cheie din viaţă. Acestea se fac

302

Page 303: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

prin vise. Visul nu este altceva decât imaginea dată de Dumnezeu spre avertizare, anunţare sau chemare; cea dată de diavol pentru a înspăimânta, deruta sau coopta; sau urmarea unor împrejurări ale vieţii ce se reflectă prin conştiinţa ta. Toţi visăm, depinde cum ştim să folosim acest mod de comunicare cu Cel de Sus şi să alungăm puterea celui rău.

Dacă relaţia Dumnezeu-om este cât mai intimă posibil, atunci ţi se vor anticipa marile evenimente din viaţa ta. Uneori revelaţia poate fi sub forma unor simboluri, ca de exemplu apa neagră, zăpada, câinele, pisica... şi atunci poţi să desluşeşti visul în funcţie de alte vise similare, cu consecinţele lor. Acestea le primesc cei mai simpli şi mai puţin iniţiaţi în credinţă.

Că Dumnezeu îţi descoperă prin îngerii săi, avem exemplul edificator chiar din Geneză. Avraam primeşte Sfânta Treime la stejarul lui Mamvri şi i se va descoperi nimicirea celor două cetăţi. Mijloceşte pentru acestea şi va avea un rezultat.

Iacov priveşte fericirea viitoare urcând pe scara virtuţilor, prin vis.

Desigur, nu poate fi vorba de o comparaţile cu drepţii Vechiului Testament în asemănarea sfinţeniei lor, ci doar în descoperirile făcute de Dumnezeu.

Păcatele mele nu-mi permit o apropiere de aceştia decât prin iubire.

În Sfânta Scriptură, Hristos spune despre femeia păcătoasă "cel ce iubeşte mult, mult i se iartă, iar cel ce iubeşte puţin, puţin i se iartă". În virtutea acestei iubiri, voi relata câteva din descoperirile făcute mie.

303

Page 304: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Pe când locuiam la Birda, la bunicii mei, la vârsta de opt ani am avut un vis pe care l-am ţinut minte cu o claritate fantastică. Se făcea că eram în camera de la stradă şi era invadată de o lumină puternică. Deodată a venit Iisus Hristos spre mine cu o sabie formidabil de frumoasă şi de ascuţită. M-a întrebat: "Mă laşi să-ţi tai capul?"… "Da, Doamne!", am răspuns eu.

Am ridicat încet capul şi Iisus a început să-l taie cu o sabie ascuţită şi strălucitoare. Mişcările îi erau extrem de lente, eu căzând într-o stare euforică nemaiîntâlnită de atunci. Mi l-a tăiat până aproape de capăt. Dar atunci n-am înţeles chemarea divină. Mulţi ani mai târziu, printr-un complex de împrejurări, am dat la teologie. O boală ce se părea incurabilă, tratată prin rugăciune, m-a adus înaintea Domnului. Deşi nu vroiam să rămân preot din motive personale, ceva mă conducea spre idealul vieţii mele: slujirea lui Hristos. Întreruperea vieţii pastorale la mai mult de jumătatea peregrinării pe pământ s-a materializat printr-o boală care-mi putea fi fatală şi despre care o să vorbesc la momentul potrivit.

Dar să revin la începutul anilor 1970, când am avut un vis în care eram într-o apă murdară până la gât. După câteva zile m-am îmbolnăvit foarte grav şi în scurt timp am fost internat în spital. După aproape zece zile de spitalizare mi s-a dat drumul acasă deşi eu de abia puteam să merg. Am înţeles că este vorba de cancer într-o fază care în mai puţin de-o lună mă transborda în lumea umbrelor. S-a încercat chiar şi o intervenţie chirurgicală, dar fără nici un rost. Atunci, de dimineaţa până seara m-am rugat, iar mama

304

Page 305: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

a dat slujbe pe la toate bisericile. Deodată am început să-mi revin ca prin minune.

În anul patru de facultate am visat că o să fiu integralist şi chiar aşa a fost.

Tot timpul m-am rugat lui Dumnezeu să văd străinătatea şi de fiecare dată mă vedeam mergând acolo. Într-o noapte am visat că bunica mamei mele mă duce şi mă plimbă prin Paris. Mulţi ani mai târziu, vizitând Geneva, am rămas surprins că văd locuri cunoscute. După câteva clipe mi-am amintit de străbunica mea, care m-a plimbat pe acolo cu mulţi ani în urmă. Interesant că atunci când străbunica mea Elena a murit, vreme de patruzeci de zile m-a vizitat în vis, mă săruta, mă îmbrăţişa şi chiar mi-a arătat groapa ei. Toţi au spus că am să mor, dat că mă iubea enorm şi de aceea m-a vizitat mereu.

În anul 1974 am avut o prietenă pe care o iubeam enorm, dar starea politică din acea vreme a plasat-o în sfera capitalistă şi nu voi avea posibilitatea să o revăd decât după cincispreze ani. În această perioadă, toate evenimentele mari din viaţa ei le voi şti cu o exactitate fantastică. Mi-au fost tansmise în vis înainte de împlinirea lor, sau în acel moment. Îmi amintesc că într-o toamnă am visat că este pe moarte şi vreme de două săptămâni îmi apărea în fiecare noapte în vis, plângând şi dorind să mă atingă, dar ceva invizibil n-o lăsa să mă atingă. În noaptea prevestitoare, m-am trezit imediat şi am început să mă rog în Biserică şi acasă.

După multă vreme am aflat că ea a fost pe moarte în acea perioadă, bolind timp de două săptămâni. La fel şi cu accidentul ei, şi cu divorţul.

305

Page 306: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Tatăl ei a rămas în România, eu continuând prietenia cu el. Un vis mi-a arătat maşina lui luând foc. A doua zi am vrut să-l avertizez, dar era prea târziu. S-a aprins dimineaţă în faţa garajului.

În anul 1978 am cunoscut un preot în vârstă, de care am fost puternic legat. El s-a îmbolnăvit, iar eu am fost nevoit să plec din postul pe care îl aveam. După câţiva ani, deşi nu am fost anunţat că a murit, în noaptea decesului am visat acest trist eveniment. Ba mai mult, după o vreme mi-a apărut în vis. Eu eram la capela cimitirului şi mi-a apărut părintele Alex. Venea foarte greu. Mi-a spus că trebuie să se spovedească şi după ce şi-a mărturisit un păcat greu, a plecat liniştit.

În anul 1984 bunica a fost internată la spital. Beneficiind de mâna unui doctor bun, a fost operată într-o zi de marţi, deşi nu se mai întrezărea nici o speranţă. Totuşi operaţia a reuşit. Se simţea foarte bine. Eu am văzut-o sâmbătă dimineaţa şi era într-o stare excepţională. Noaptea la orele patru am avut următorul vis: se făcea că traversez de la materniate la ginecologie şi deodată, pe trecerea de pietoni, văd şase oameni îmbrăcaţi în negru, cu glugi, care transportau pe o targă ceva. I-am oprit să-i întreb ce duc. Mi-au răspuns că o duc pe bunica la morgă. Atunci am făcut semnul sfintei cruci de trei ori ca o binecuvântare şi ei au căzut la pământ, iar de pe targă a căzut bunica. Am luat-o în braţe şi am dus-o înapoi.

În acel moment m-am trezit şi am început să mă rog pentru ea. Dimineaţa la biserică am făcut în timpul Sfintei Luturghii o îngenunchere cu toată biserica. Seara ne-a sunat doctorul acasă să ne spună că bunica sâmbătă noaptea a

306

Page 307: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

intrat în septicemie şi nu şi-a revenit decât duminică pe la ora prânzului. Nu i-a venit să creadă că o să scape. Dar Dumnezeu a învrednicit-o cu zile îndelungate.

Într-o perioadă am visat atunci când murea cineva în comună. Odată am văzut exact casa şi strada cu o femeie care dorea să moară, dar nu putea, deoarece nu s-a spovedit. Era ora unu noaptea şi ea a început să mi se spovedească în vis, deoarece era prea târziu să mai trimită după mine. A doua zi am aflat de împlinirea previziunii întocmai.

În cele mai multe cazuri, în momentul când deceda cineva, simţeam în jurul meu un miros puternic de tămâie.

Desigur, aş putea continua cu exemplificările, dar consider că este suficient ca cel care va citi să-şi dea seama ce este natural şi ce ţine de supranatural. Anumite fenomene au cauze naturale, în timp ce unele aparţin paranormalului. Nu poţi să prevezi viitorul şi uneori să-l îndulceşti decât prin rugăciune. Dumnezeu pedepseşte pe cel păcătos sau îţi încearcă credinţa, dându-ţi posibilitatea să execuţi pedeapsa mai blând dacă nu cazi din dragostea Lui. Să nu se înţeleagă că ar fi vorba de o stare apatică.

Din contră, este o eliberare de păcat. Iisus spune "Adevărul vă va slobozi pe voi". Nu ateul, ci creştinul este cel puternic. Ateul, atunci când cade din măreţia sa, nimic nu-l mai redresează, în timp ce creştinul, chiar când se poticneşte sau se dezgoleşte de credinţă în faţa diavolului, prin rugăciune este reprimit în măreţia Divină.

Când vei înţelege puterea creştină exprimată fantastic de către Sfântul Apostol Pavel "că de acum nu eu trăiesc, ci Hristos în mine" şi o vei practica, vei simţi că unde sunt doi

307

Page 308: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

este o unitate, iar unde este o unitate, este şi o tărie de nezdruncinat.

Am scris aceste rânduri nu dintr-o mândrie diabolică, ci pentru a ajuta pe cel care este în suferinţă. Să poată străpunge zidul cel întunecat al necredinţei, maladia secolului nostru. Toţi ajungem în depresii psihice greu de trecut, dar nu toţi putem să le trecem. E adevarăt că "plata păcatului este moartea", dar nu mai puţin adevărat este că "cel ce crede în Mine, chiar de va muri va fi viu", deoarece tot Iisus ne oferă garanţii la modul superlativ, prin El Însuşi: "Eu sunt viaţa şi învierea".

Dezlegând taina creştinătăţii, ne dezlegăm de cel rău şi vom potenţa "împărăţia cerurilor, care este înlăuntrul vostru".

Uitându-ne în sufletele noastre, să descifrăm şi să traducem în fapte misterul vieţii: "căutaţi împărăţia cerurilor şi toate celelalte se vor adăuga vouă", făcând ca "râuri de apă vie" să izvorască din noi şi-n haina neofită, dar în Duhul Lui să Îl primim ca să auzim: "bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune, intră în bucuria Stăpânului tău".

MICUL AGHIASMATAR

Cuvânt înainte

308

Page 309: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Astăzi poate mai mult ca oricând, se doreşte muncă asiduă cu „vreme şi fără de vreme”, în orice clipă a preotului, părintele sufletesc în fapt şi în fapte, a celui care trebuie să „adune pe cei risipiţi” pentru a fi cu adevărat „o turmă şi un păstor”.

Drept urmare, preotul să dea satisfacţie până la saturaţie, să vindece boala celui năpăstuit, celui subjugat răului.

Sfinţii Părinţi spuneau că este suficient să rosteşti „Doamne ajută-mă” de nenumărate ori şi Dumnezeu îţi destăinuie marile Sale taine, adică iubirea şi viaţa veşnică.

Dar spre durerea lui Dumnezeu, majoritatea nu ştiu să se roage, ba mai mult, nici preoţii nu cunosc rugăciunile care sunt necesare în atâtea pricini zdrobitoare sufletelor cele încovoiate de robia neştiinţei.

Drept urmare, vorbirea dumnezeiască pe care preotul o înţelege şi ajunge la convorbire cu Dumnezeu, să o împărtăşească şi celui vitregit de mulţimea cetelor drăceşti ce îl împresoară. Fie că nu a beneficiat de o educaţie familială sau şcolară religioasă, fie că a ignorat-o sau a lepădat-o de la o vreme din mândrie, cert este că despuiat fiind de virtuţi şi aspirând sufletul morţii, boala spirituală dezlănţuie cea trupească.

Omul aflat pe marginea abruptă a înălţimilor golaşe de Duhul Sfânt, se înăbuşă, neavând oxigenul haric şi se prăbuşeşte în văgăuna, nu de puţine ori, a veşniciei.

De aceea, preotul trebuie să strecoare cu răbdare, smerenia şi, în primul rând iubirea, potirul lui Iosif, în grâul străin şi neroditor al lui Faraon.

309

Page 310: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Inconştienţa celui acuzat de furt spiritual se preschimbă în conştientizarea decentă a aderării la Uniunea Universală, deblocând ambuteiajul provocat de agresarea dovedită de legiunile demonice libere să-şi facă jocul în aparenţă mirific, dar cu consecinţe care obstaculează ascensiunea către aşezământul dorit de toţi în adâncuri, fericirea cu Hristos.

Creştinul de astăzi aşteaptă mult mai mult de la preotul ce uneori zace în imponderabilitatea necunoaşterii care-l poate propulsa într-o galaxie fără pic de Lumină.

Am văzut preoţi care nu ştiau nimic, decât cele două rugăciuni din aghiasmatar şi poate şi mai grav, doar una. Din punctul de vedere al credinţei ar fi suficientă această rugăciune care ar avea efectele mai multora. Vorbe multe, poate unele fără sens, n-ar fi necesare. Dar credinţa şi ştiinţa lipsesc la creştinul nostru slab instruit, care spune de multe ori că încercând a face o rugăciune, poate ar avea un mic efect benefic. Nu este un pantof pe care vrei să-l cumperi şi pe care îl tot potriveşti pe piciorul tău.

Din acest motiv am asistat la slujba altor preoţi mai în vârstă, având experienţă poate de-o viaţă. Am simţit pulsul încetinit al creştinului şi aproape neperceptibil la o singură rugăciune şi atunci spre a da crezare, spre a-l întări şi vindeca (deoarece azi se vorbeşte mult de efectul placebo şi este real) caută tot felul de rugăciuni, chiar improvizate şi neavizate şi din acest motiv este vizată chiar unitatea Bisericii prin slujbe diferite la un preot şi la altul.

Drept urmare, am încercat să fac acest tipic practic al Bisericii pentru tinerii preoţi, dar şi pentru cei care nu au avut imaginaţie şi s-au limitat la a face doar Sfânta Liturghie,

310

Page 311: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

vecernia şi utrenia, trimiţând la alt preot pentru slujbe particulare.

Dacă nu faci aceste slujbe, omul se îndepărtează de preoţi şi de Biserică, considerând că este lipsă de interes şi drept urmare apucă alte căi, deloc ortodoxe.

Citeam mai deunăzi un articol persiflant şi chiar incendiar cu referire directă la practica sfinţirii maşinii, acest neavizat reporter încercând să demonstreze interesul pecuniar al preoţilor.

Pe timpul de tristă amintire, personal eram atât de sărac, încât abia aveam ce să îmbrac şi să mănânc. Nu câştigam afară de salariu nimic şi doar mama şi bunica mă ajutau să supravieţuiesc.

După revoluţie, muncesc în trei părţi: la parohie, la o şcoală şi la o facultate şi mi-ar fi suficient, dar nu atât încât să pot realiza ceva mare. Oamenii nu se înghesuie nici acum în a da preotului, pe motiv că are bani cu ghiotura şi nu merită o slujbă de câteva minute decât o sumă derizorie. Apoi am considerat sub demnitatea mea să iau vreun ban, afară de cei de pe taxe pe care am dat şi dau întotdeauna chitanţe. Oamenii astfel educaţi nici măcar nu-şi fac probleme în a da mai mult decât spune afişul de taxe de la epitropie.

Dumnezeu însă nu te lasă să n-ai ce mânca şi îmbrăca, căci se îngrijeşte şi „de crinii câmpului” şi de „păsările cerului”, darămite de „chipul şi asemănarea Lui”, care suntem noi.

Înainte de venirea comuniştilor, preoţilor le era mai mult decât bine financiar, aveau sesie parohială care le aducea cât zece salarii pe o lună, şi astfel preoţii erau oameni

311

Page 312: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înstăriţi. În plus, mitropolitul locului nu admitea ca preotul să se căsătorească cu o fată fără zestre multă, spre a nu se milogi la oameni sau a-i jecmăni pe aceştia.

Ca şi atunci, şi astăzi sunt exemple negative de preoţi care consideră biserica ca o acoperire pentru o serie întreagă de afaceri, sau profită de bunătatea creştinilor şi devin adevăraţi zbiri, oameni ce ar suge până şi sângele oamenilor, doar spre a se înavuţi, e adevărat, dar acestea nu se pot personaliza.

Este dureros că datorită ignoranţei religioase, foarte mulţi fac o substituţie deloc la locul ei şi arogă preotului sfinţenia bisericii cu Trupul lui Hristos. Nu de puţine ori auzi „uite ce e biserica ortodoxă”, „asta e biserica ortodoxă”, uită că exemplele negative nu fac parte din trupul bisericii şi tocmai din acest motiv ei frecventează biserica, dar nu sunt ai bisericii. Ei sunt plătiţi de biserică, dar nu sunt slujitorii ei, ci doar nişte geambaşi de cai.

Biserica îi tolerează, căci aşa ne învaţă Hristos. Sfânta Scriptură arată că „va veni vremea când adevăraţii închinători se vor închina în duh şi în adevăr”. Acum însă „sunt lupi îngrozitori” care parcă intenţionat doresc să sfâşie Cămaşa plină de sânge, suferinţă şi numai sudoare.

Chiar azi „diavolul va sta în biserică sub forma îngerului luminii” asmuţându-şi pe cei rău credincioşi, care odată veniţi vor încerca uciderea poporului Israel, chiar cu căpeteniile lor rămaşi în dreapta credinţei.

Preoţia nu este o glumă, o joacă, ci este o misiune suprafirească cu implicaţiile imanentului. Preotului i se dă această mare taină prin care primeşte un dar de putere spre a nu fi biruit de diavol, pentru a se încărca cu păcatele şi

312

Page 313: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nevoinţele celorlalţi, a le purta şi apoi a le risipi în văzduh, eliberând pe creştin şi pe sine însuşi. E foarte periculos pentru preotul care nu are o familie creştină cu care să se roage. În caz contrar, poate cădea pe familie această furtună a păcatelor altora pusă pe umerii preotului.

Preoţia implică dăruire, nicidecum chiverniseală. Preoţia este iubirea în acţiune, în desfăşurare de forţe dinamice, luptătoare, de aşa manieră încât să fie mereu deasupra oştirilor blestemului mândriei demonului. Nimic nu poate estompa ascensiunea în continuă ridicare către Iisus, care vine în intimitatea preotului tot timpul. Dacă-l lasă de multe ori singur în faţa primejdiilor, nu însemnează că nu-l veghează, ci doar îl lasă să se întărească prin acest exerciţiu spiritual, muşchii minţii se umflă pentru aflarea tuturor posibilităţilor de a-l birui pe cel rău.

Preotului nu i se permite să intre în concediu spiritual, de altfel n-ar fi voie niciunui creştin să lupte cu intermitenţe. „Diavolul răcneşte ca un leu” şi n-are „odihnă”. Ori acest avertisment trebuie să ne dea de gândit.

Când preotul oboseşte datorită anumitor păcate şi capacitatea de luptă îi scade, atunci Hristos intervine direct şi nu lasă sufletul acestuia să fie năpădit de buruiana otrăvitoare a seminţei demonice.

Desigur că cel în afara preoţiei, deşi în ea, pe lângă ea, oprit de mândrie, va improviza scenariul unei tragicomedii din care a exclus pe principele Principilor, regizorul care-ţi oferă o şansă a reuşitei şi îl refuză ca pe un neavenit fără importanţă, ba chiar îl desconsideră, ori îl simte duşmanul său cel mai greu de învins.

313

Page 314: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul trebuie să găsească cele două căi care duc spre un sfârşit: calea potrivită cu Dumnezeu, care mântuieşte şi calea al cărei drum are sens unic învăţându-se pe sine însuşi, exersând rugăciunea până ajunge „atlet spiritual”, spre a putea ajuta pe cei neajutoraţi, pe cei cu delăsări cu efect de explozie în timp, pe cei care doresc, dar nu cunosc modalitatea de a urca scara valorică a credinţei şi a biruinţei. În felul acesta, drumul care duce la pieire „drumul cel larg” deschis şi îmbietor pentru leneşi şi ignoranţi, va fi baricadat de credinţa în acţiune, de iubirea alertată în lucrul ce s-a dat preotului, oprind fuga demonică a celor neştiutori şi neîncrezători în cele promise de Iisus. E mai simplu să pluteşti pe val pe o scândură putredă o vreme a inconştienţei decât să înoţi spre biruinţă prin efortul tău, înconjurat şi însufleţit de Iisus care ia parte din partea luptei tale, chiar se substituie pentru mântuirea ta.

În viaţă, în orice loc te-ai afla, ţi se oferă două posibilităţi – a vrea să fi salvat prin credinţă în reuşită, sau să cazi în pasivitate şi atunci n-ai nici o şansă.

Diavolul se manifestă în diverse chipuri, se îmbracă ultra modern, spre a nu bănui că ne vrea răul.

De la comunism, la secte, la droguri, ţigări, beţii şi oprirea la cărţi nebune de care înnebuneşti şi care atrag în primul moment, până la demonizări cu faţă umană şi chiar mirifică spre pieire. Cărţi lansate şi inspirate de îngerul penelului demonic care atrag. Chiar şi „Codul Da Vinci”, sau alte lovituri date Bibliei, se demonstrează apoi că nu au nici un suport şi sunt simple invenţii drăceşti, amprenta în fiinţa celui slab pregătit spiritual, celui incult. Un semidoct cu

314

Page 315: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

veleităţi intelectuale are brăzdări profunde ce se acoperă foarte greu în timp.

Drept urmare, preoţii Bisericii au obligaţia (morală) imperativă de-a menţine tipicul Bisericii uniform, efectuând slujbele cu dăruire, cu toată dragostea, menţinând proaspătă chemarea apostolică în şi pe conştiinţa oamenilor, în şi pe persoana preotului şi omului care slujeşte pe Iisus. Este o identitate până la identificare între omul şi preotul chemat spre glăsuire şi slujire.

Sper din tot sufletul ca acest tipic să fie de un real folos pentru toţi confraţii, cu precădere pentru cei tineri, care din nefericire nu au cunoştinţă de viaţa practică a preotului, lipsind aceste cursuri la facultate şi pe care încerc în cărţile mele din viaţa de zi cu zi să o descopăr confraţilor, spre a nu fi necesar să treacă şi ei printr-o experienţă deloc uşoară, chiar periculoasă, la care eu am fost obligat de necesităţi şi pedepsit prin mine de păcatele mele, să le suport.

În „Viaţă de viaţă” şi „Puterea credinţei” desfac firul tabu aproape al luptei cu diavolul în mod vizibil şi armele spre a-l învinge; modalitatea de a-l înlătura şi a-i pune stavilă în viaţa creştinilor cârmuită de gloanţele venite din diversele arme deţinute de diavol şi din toate direcţiile. Asediul demonic poate fi oprit în anumite moduri.

În cartea „Mai aproape de Tine, Doamne” fac exegeza slujbei Sfântului Vasile, atât de pusă în ascunzătoare de către unii şi ferită de auzul studenţilor şi al oamenilor.

Administrarea greşită sau rău intenţionată, din lene, din necunoaştere, ori din alte interese de factură lumească, duce nu de puţine ori la tragedii.

315

Page 316: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Parohii mari, frumoase, care au avut preoţi de toată cinstea, date pe mâna unor neaveniţi şi avizaţi cu pecetea divină, se destramă prin venirea unor „lupi îngrozitori” şi se dau împărţite la diverse formaţiuni religioase care aşteaptă, după cum le-a spus Iisus fariseilor: „voi cutreieraţi mări şi lumi să faceţi un ucenic şi când îl aveţi îl faceţi asemenea vouă”.

Fiecare avem vicii ascunse şi „sfântul care ştie că este sfânt, nu este sfânt”, dar trebuiesc estompate şi în final eradicate. Luate din vreme şi în vreme, aceste slăbiciuni omeneşti de care din nefericire „beneficiază” şi preotul, se pot înlătura şi stinge.

Preotul care se complace în a spune că este preot doar în uniforma preoţească, apoi este om, greşeşte profund. Oriunde şi oricând, tot preot rămâne şi este judecat ca preot şi nu ca om, ducând la pieire sufletele slabe, care văzând atitudinea preotului se scârbesc, se deziluzionează, apoi iau alte căi, unde conducătorii acelor culte sunt puţin cu două feţe şi reuşesc să îi atragă.

Nu că ar fi necesar sau bine să-şi ascundă o patimă sau alta, dar până în a le elimina, să caute a le feri de ochii celor care sunt influenţabili şi foarte uşor cad de la credinţă prin exemplul viu al preotului, mai ales dacă acesta nici nu se apropie de ei. Trebuie să-i cucerească cu sinceritate, să se apropie de ei şi-n primul rând să-i iubească. Dacă-i iubeşte cu adevărat, oamenii sunt alături de el şi micile scăpări ale lui nu-i îndepărtează, ci le vor tolera, fiindcă relaţia paternală şi respectiv filială, iartă anumite scăpări, care în mod firesc un creştin puţin format şi educat, şi nu exagerez spunând acest lucru, le condamnă şi de multe ori acesta devine un

316

Page 317: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

impostor la cele sfinte sau un păcălit, cum se consideră, care vrea să se răzbune prin diverse modalităţi.

Fumatul este un act demenţial de determinarea existenţei malefice în noi, de alungarea Duhului şi posesia demonică căreia îi oferim tot confortul de împreună locuire în fiinţa noastră; ca exemplu, un om bolnav mintal care după ce face duş se aranjează, se parfumează şi apoi merge la toaletă pentru necesitatea uşurării de cele ce nu-i sunt necesare organismului, materializate în excremente, şi în loc să se şteargă cu hârtie foloseşte mâna, mâzgălind templul Duhului Sfânt cu acestea, punându-şi pe fund, pe picioare şi chiar pe faţă acest rezultat nefolosit al mâncării şi care trebuie eliminat periodic.

Fumatul este o dependenţă numită iarba dracului, deoarece Dumnezeu a făcut „toată bune foarte” cu un scop bine determinat, chiar şi tutunul pentru alungarea moliilor, dar reaua folosinţă atrage denumirea care vatămă odată spiritual, apoi carnal.

În primul rând, se creează o dependenţă dăunătoare spiritual. Prin aceasta omul normal intră într-un moment de anormalitate, când este subjugat de către o plantă, al cărui stăpân a fost pus de către Dumnezeu.

Sluga devine stăpân şi stăpânul slugă. În loc să se folosească de ea, intră în sclavia ei şi face voia unei plante, care şi ea are viaţă, dar limitată, fiind doar energie, nu şi esenţă precum omul.

Omul prin acceptarea tacită şi poate accidentală a acestui aparent medicament în stările nevrotice, devine cu o voinţă laxă, o voinţă ce se află mereu în scădere, până la subjugarea ei totală. O dependenţă halucinogenă, care

317

Page 318: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

creează mari probleme spirituale. Impresia unei excitaţii în toate direcţiile este doar „vânat de vânt”, o autosugestie bolnăvicioasă cu consecinţe fizice de cele mai multe ori fatale.

Senzaţia unei plăceri imediate şi a unei satisfacţii creează dependenţă prin încercarea şi repetarea acestei practici cu consecinţe atât de grave. Stoparea la vreme a acestor porniri motivate habitual sau de atenuare a unor stări nevrotice, nu are suport real, ci doar este o aţâţare drăcească, o impresie demonică infiltrată prin încercuirea sau ispita zilnică de dărâmarea chipului lui Dumnezeu din om de către diavol.

Spiritul omului atât de puternic care poate face orice prin har, deoarece „Eu am zis dumnezei sunteţi”, decade încet, dar sigur şi omul rămâne singur în lupta interioară cu instinctul de conservare, apărând gol de „asemănarea” cu Dumnezeu şi plin de întunecimea care-l duce încet „în întunericul cel din afară”, întunericul fără de Dumnezeu, întunericul cel întunecat în care nu răzbate nici un firicel de lumină.

Totuşi, Dumnezeu în providenţa Sa, nu părăseşte de tot şi definitiv nici un suflet, astfel omul încearcă de multe ori să obstaculeze agresiunea şi asediul demonic, conştientizând efectul de aplatizare a voinţei şi starea distructivă care îl îndepărtează mereu de sănătate şi-l poate duce în orice moment la moarte.

Uneori recunoaşte această înnegrire spirituală şi slăbire trupească, dar motivează prin voinţa care l-a părăsit. Dacă la început se fălea cu puteri miraculoase prin iarba dracului, acum ajunge la constatarea dureroasă a bolii care

318

Page 319: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

macină trupul, a voinţei care este pierdută şi la puterile ce scad pe zi ce trece prin drogul ţigară.

Iarba dracului sau arma letală a vrăjmaşului este completată sau însumează totalul răutăţilor spre distrugere, licoarea diavolului, băutura otrăvitoare: alcoolul.

Mi-amintesc o întâmplare semnificativă în acest sens. Eram la o familie, la un eveniment unde participa lume bună.

Am fost invitat să beau ceva. Am refuzat. Insistenţele celor din jur erau desigur imbolduri demonice spre a batjocori haina preoţească şi a fi folosit sloganul „când eşti în biserică, eşti preot, după care eşti doar om”, sau „uite, şi preotul bea”. Le-am spus că nu servesc deloc alcool. Fără să gândească, gazda a replicat: „Cum nu beţi? Că toţi preoţii sunt beţivi?”

Este foarte adevărat că odată ajuns în parohie, în loc să citeşti, să studiezi din plin, să te rogi, este acea tentaţie de a consuma alcool. La început doar ca o curiozitate, apoi ca o obligaţie, iar în final, devine ceva habitual şi nu de puţine ori plăcere, care te duce la a fi catalogat drept alcoolic, la care răspunzi cu satisfacţie.

Emblematica coaliţie demono-umană atrage şi distrage pe preot de la adevărata menire şi de posibila dăruire prin şi cu iubire, adăugându-l în ceata celor rămaşi fără posibilitatea perfecţionării, căzuţi în ridicarea din adâncul cel mai întunecat.

Demnitatea primită îl devansează prin reaua folosinţă şi chivernisirea acestei avuţii „nedrepte” primită în dar.

Aburii alcoolului înceţoşează cele mai elementare simţămite şi le schimbă după dictare demonică.

319

Page 320: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotului îi găseşte un motiv de mândrie. Alcoolul în exces, la început te ajută la necaz, în ghilimele, te înmoaie, după care posedându-te, te face să nu fii tu însuţi şi să gândeşti, încât treaz fiind să te ruşinezi.

Alcoolul, la preot în special, dă momente de nervozitate, de mândrie, de răceală în tainele Bisericii, de indiferenţă, şi cel mai grav, de slăbirea credinţei şi a iubirii.

Toate aceste calităţi, în mod peiorativ, le obţinem prin ieşirea din altarul dragostei, pe podiumul laicizat al dezmembrării de cele ale Duhului Sfânt, de Trupul Hristic la care am fost altoiţi.

Dumnezeu intervine, dar nu brutal şi direct. Pierzând Har, energia scade şi Dumnezeu permite ca boala să fie un avertisment indirect pentru un păcat sau altul.

Personal, cangrena pe care am avut-o la piciorul drept era o lecţie a pedagogiei divine (deşi n-am făcut nimic să mă ajut la început) spre îndreptare, spre accentuarea şi creionarea cu litere îngroşate în sufletul meu a cuvântului preot în tot timpul, preot peste tot şi-n toate. Urmare a acestei răni de nevindecat la acea vreme şi a piciorului total înnegrit, a fost nu moartea, ci vindecarea prin slujbe, iar dovada acestei notificări spre viaţă, spre existenţa viitoare, a fost o cruce cât o palmă în lungime, groasă de două degete, care se vede cu ochiul liber şi azi, după cincisprezece ani.

Preotul condus de alcool nu mai are ce căuta în altar dacă nu se îndreaptă şi nu face pocăinţă.

De la alcool la droguri nu este decât o distanţă mică. Dacă primul omoară trupul în timp, cel de-al doilea îl ucide cât se poate de rapid, dar sufletul este distrus de ambele. Secătuit de vlagă, se pustieşte şi trupul devenit fragil se

320

Page 321: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sfarmă de Piatra cea Tare care cade peste el şi prinzându-l sub ea, îl zdrobeşte.

Alcoolul de la un timp pare prea puţin pentru a-i da satisfacţie celui prins în laţul acestei patimi şi atunci caută alt remediu mai bun în mintea împătimitului decât tutunul şi băutura, ceva care să-l ducă în extaz, să fie aşa zis fericit: drogul – dracul.

Dacă băutura nu creează dependenţă decât de la o vreme, la drog, după scurt timp se creează o necesitate care excită centrii nervoşi şi omul îşi iese din fire, devenind agresiv, mergând până la a ucide pentru raţia zilnică de hrană drăcească.

Drogatul îşi congelează voinţa de la atâta răceală demonică şi poate săvârşi fapte abominabile.

Drogatul devine un animal dezbrăcat de dumnezeire, care aleargă spre o singură ţintă: alimentul de bază pentru pseudovieţuire, un preambul spre casa morţii, în care el găseşte scăparea şi fericirea după cum o concepe el, sau dorinţă de pierdere în veşnicie.

Desigur, sunt o mulţime de păcate la care preotul poate fi înhămat.

Secretul spovedaniei, atât de mult controversat, datorită unor elemente fără reazăm spiritual şi-n special a regimului cu aspect şi efect de embolie spirituală, a determinat pe foarte mulţi să renunţe la această formă de dezrobire spirituală, prin eliberarea de încărcătura psiho-logică, dar în special la despătimirea care i se oferă prin mâna preotului, căci Iisus a spus „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”.

321

Page 322: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preoţii în clica beţivilor, guralivi şi crezându-se interesanţi râzând de sufletul omului chinuit, îmbâcsit şi plin de slăbiciuni. Preoţii care spre a nu fi acuzaţi că ascund ceva faţă de soţiile lor, au tăifăsuit pe seama celor care le-au încredinţat durerea sau păcatele.

Au râs de aceştia, sau i-au batjocorit pe cei care s-au descheiat la haina ce dezvăluie nuditatea spirituală şi au profitat chiar de infidelitatea sau desfrâul unei femei.

Păcat de moarte are păstorul de suflete care nu-şi „pune sufletul său pentru oi”, darămite să persifleze viciul unei persoane, ca apoi să se complacă în a fi protectorul acesteia în aparenţă, căzând într-o logoree fără iertare, care uneori poate aduce chiar uciderea acelei femei, sau şantajând pentru obţinerea de foloase carnale sau materiale.

Preoţii riscă să devină nişte împiedicaţi ai vremii, scursuri pe placul diavolului.

Uciderea păcatului din preot atrage locuirea împreună cu Hristos şi calea Adevărului şi strânge în jurul preotului o majoritate covârşitoare de viitori Hristofori.

Dinamismul dorit se accentuează pe zi ce iubeşti mai mult, scoţând din tangaj sufletul tău luat de valurile ucigătoare de tsunami.

Prin iubire, preoţii împlinesc misiunea pe care le-a dat-o Iisus, Care a spus „Voi sunteţi lumina lumii, care luminează în întuneric”, în mocirla care se extinde tot mai tare asupra neamului nostru. Iisus, în mod imperativ trasează calea preotului spunând „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl ceresc”.

Preot Radu Reja

322

Page 323: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul face începutul obişnuit:Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum

şi pururi şi în vecii vecilor.Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,

Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), după care se citesc psalmii:

323

Page 324: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea,

întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei

vii nu-i drept înaintea Ta.Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o

calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.

Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale eu m-am gândit.

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.

Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu… Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce coboară în mormânt.

Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea.

Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.

Învaţă-mă să fac voia Ta, că tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.

Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi piere pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

324

Page 325: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

RUGĂCIUNI LA FELURITE NEPUTINŢE ŞI BOLI

Rugăciune la toată neputinţaDomnului să ne rugăm!

Stăpâne atotţiitorule, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care smereşti şi înalţi, Care pedepseşti şi iarăşi tămăduieşti, cercetează cu mila Ta pe fratele nostru (N), care este neputincios. Tinde braţul Tău cel plin de tămăduire şi de doctorie şi-l tămăduieşte pe acesta, ridicându-l din pat şi din boală; ceartă duhurile neputinţei; depărtează de la el toată rana, toată durerea, toată bătaia, toată fierbinţeala sau frigurile; şi de sunt într-însul păcate sau fărădelegi, uşurează, lasă, iartă pentru iubirea Ta de oameni.

Aşa, Doamne, fii milostiv spre zidirea Ta, în Hristos Iisus, Domnul nostru, cu Care bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

IUBIREA DĂRUIRII

325

Page 326: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Se vorbeşte foarte mult astăzi de desfiinţarea religiei sau de ridicarea ei la adevărata valoare şi necesitate. Sunt voci care acuză religia, şi aici deja nu mai este vorba de indivizi care se referă la preoţi, ci de o luptă ascuţită şi lungă între cele două puteri ”GOG şi MAGOG”, care par a conduce lumea, când de fapt şi în fapt una singură este: Conducătorul, Proniatorul şi Guvernatorul lumii, Sfânta Treime. Din nefericire, azi altarele sunt fierbinţi, iar preoţii reci.

Prin toate mijloacele tehnice şi mentale, combatanţii răului doresc dominaţia şi eliminarea lui Dumnezeu din om. Iisus avertizează pe ucenici, spunându-le “feriţi-vă nu de cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot, ci de cei ce ucid şi sufletul şi trupul, aceea vă vor duce în Gheena”.

Este lupta libertăţii de a alege, este lupta dintre Bine şi Rău. Acum a început lupta dintre Biserica Luptătoare, adică noi creştinii şi Biserica Distrugătoare, adică luptătorii împotriva Duhului Sfânt. Astăzi câmpul de luptă este mai pregătit ca niciodată pentru ca cele două puteri să se înfrunte.

Diavolul în postură de salvator, după cum zice Iisus că “va veni vremea când diavolul va sta în Biserică sub forma Îngerului Luminii”, din închistarea Bisericii face victime cu nemiluita şi scoate tot timpul un as din mâneca cea neagră şi largă în posibilităţile de diluare şi dizolvare a credinţei şi mult prea îngustă, de a orbi pe cei cu vederea slabă a celor divine. În Sfânta Scriptură se spune că “largă este calea care duce la pieire si îngustă cea care duce la mântuire”.

326

Page 327: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Boala de care suferă astăzi majoritatea - le-am numit eu - sunt teojena sau teoruşinea, adică ruşinea şi jena de a-L propovădui pe Iisus în buimăceala creată de Diavolul care doreşte o amorţeală, spre a nu putea avea verticalitatea şi ţinuta oferită de Creator.

Cărţi şi filme pseudoarheologice, care toate denaturează realitatea vie, grăitoare de Dumnezeu şi care pe cei slabi „hrăniţi cu lapte ” îi asfixiază şi nu vor reuşi niciodată să se mai ridice prin fuga şi intrarea de-a dreptul agresivă, în Duhul Sfânt, spre a deşerta toate închinăciunile spiritului şi să se îmbuibeze de puterea ce nu are ”întrupare ipostatică”, ci doar o ”duhovnicie ipostatică”, adică Duhul Sfânt, le apare acestora străină.

Aseară urmăream la televizor ceea ce presa anunţa, ca fiind o dispută, dar care s-a vrut un adevărat scandal, dorit de cei care l-au provocat.

Iisus spune „vor veni lupi îngrozitori”. Şi iată, aceştia au sosit într-o haită mică, ca şi acum jumătate de secol, comuniştii care păreau antihristul întruchipat. Aşa cum atunci a prins repede ignoranţa religioasă şi preopinenţii creştinismului s-au înmulţit ca bacteriile patogene, tot aşa şi acum, dintr-o mică năvală s-a ajuns la o adevărată dezbinare şi revoltă, dar spre deosebire de acea perioadă când armele au adus o stabilitate a inerţiei, acum oamenii având minte luminată de Duhul Sfânt şi educaţie religioasă din şcoală, au barat ofensiva acestor semidocţi care sub stindardul aşa zisei libertăţi au încercat să creeze dezordine, ştiut fiind că din orice explozie se naşte o alta faţă a exteriorului.

”Divida et impera” însă nu a funcţionat şi am văzut cum toate cultele religioase, deşi unele nu au nici icoane,

327

Page 328: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nici cruce, s-au unit şi au cerut într-un glas respectarea simbolurilor specifice oricărei religii, fie că este cruce, icoană, semilună sau altele, ceea ce dovedeşte dorinţa de a împlini porunca Mântuitorului, ca „toţi să fie Una”, spre a fi un popor ales. Important este că toţi credem în Dumnezeu şi în nemurirea împreună cu El.

Cum poate un crucifix dintr-o şcoală să sperie un copil, iar filmele de groază, crimele de la programele de ştiri sau desenele animate hidoase îi vor aduce acestuia liniştea, pacea şi nu vor avea porniri animalice, după cum se consideră că orice crucifix poate trezi în mintea tânărului un imbold spre agresiune şi crimă?

Iisus a spus „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre mărirea lui Dumnezeu să le faceţi”.

Era o perioadă când nemţoaicele spuneau rozariul în timpul iubirii cu bărbatul, spre a fi o dăruire completă, am zice noi, şi pentru a nu gândi la altul care ar fi mai bun. De asemenea acest gest a însemnat veşnicia iubirii. Au fost condamnate?

Orice putem face în viaţă şi oriunde din iubire. Fericitul Augustin spune „iubeşte pe Dumnezeu şi fă tot ce-ţi place”, deoarece nu putem face în numele iubirii fapte ale neiubirii.

În zilele noastre zbaterile şi dezbaterile avansează ideea negocierii cu diavolul prin întemeierea unei împărăţii unice a mişcării continue spre deposedarea individului de personalitate şi virtuţi şi înrolarea acestuia în lupta existenţială, cucerind prin zdrobire şi instaurând printr-un loc demenţial pe împăratul chinuirii Lucifer.

328

Page 329: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Oamenii înarmaţi prin dezarmarea de cele dumne-zeieşti aduc ode şi glăsuiri didirambice suveranului Banul.

Au devenit buni vasali, care nu numai că îl vor eliminat, ci din contră, îl adulează, îl adoră şi îi construiesc temple ale nebuniei în stare de concupiscenţă în care se înghesuie pentru banul văduvei, nu pentru Biserică, ci pentru ei înşişi deveniţi banul discordiei.

De dimineaţa până seara, individul se urăşte pe sine prin uitarea de sine, neglijarea părţii despre care Iisus spune ”înlăuntru vostru este Împărăţia Lui Dumnezeu”, că noi suntem „templu al Duhului Sfânt” şi înlocuieşte acest edificiu spiritualizat prin botez, cu unul mort, un templu al morţii prin viaţa banului şi a muncii. Dumnezeu a binecuvântat munca care este cât să fie necesară pentru a satisface o plăcere, ca apoi să devină „chin şi sudoare”. Omul prin venirea lui Iisus a deturnat acestă flotilă care zbura către distrugere, direcţionând-o spre viaţa în Hristos, spre lumina incipientă când „era faţă către faţă”. Ani mulţi creştinii au trăit întru dragostea şi pacea Lui. Acum diavolul slobozit din adâncuri spre împărăţire în lume a adus progresul aparent, bunăstarea şi pacea prin bani, făcându-l pe om să fie dependent de bani şi să creadă că primeşte totul prin ban câştigat indiferent în ce mod sau fel, şi astfel omul a uitat că „Fără Mine, nimic nu puteţi” şi că pacea, siguranţa şi bunăstarea este reală doar în Dumnezeu, după cum ne spune Iisus „cel ce nu adună cu Mine, risipeşte”. Ce vine de la diavol este doar „vânat de vânt”.

Să descoperim şi noi „omul cel tainic al inimii”, care este înzestrat cu „nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi smerit”. Nu că munca ar trebui neglijată. Dar excesul de

329

Page 330: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sfărâmare spirituală prin preocuparea care îţi umple tot timpul, fără a-ţi lăsa posibilitatea de a te îngrijii şi de tine, te spulberă. Un sfânt părinte al Bisericii spune că omul de astăzi se spală cu tot felul de şampoane şi de săpunuri bine mirositoare (poate uneori în exces), asta deoarece se simte murdar sufleteşte şi nu are cum se spăla, fiind mereu preocupat de înavuţire.

Câţi dintre noi avem timp să ne rugăm, să ne amintim de Hristos şi să-L întrebăm câte ceva? Sfântul Apostol Pavel spune „dacă dreptul deabia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?”, putându-se face paralela şi cu lemnul verde şi cel uscat. Aici este esenţa, „piatra pe care au nesocotit-o ziditorii a ajuns să fie în capul unghiului”, credinţa care scapă celor care îşi construiesc un adevărat imperiu financiar, uitând de mica camară a spiritului, de faptul că în orice clipă, boala şi neputinţa te pot cuprinde şi nu de puţine ori vindecarea este inexistentă, deoarece „Dumnezeu celor mândrii le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”.

Viaţa nostră este construită pe ceea ce noi putem face, adică pe ceea ce avem căderea de a dirija, în timp ce Dumnezeu ne dă fiecăruia un drum în viaţă pe care noi îl umplem, o fâşie a fericirii pe care de multe ori o ignoram sau o îmburuienăm. El intervine doar în ceea ce este imposibil de realizat pentru noi, dorind erijarea submersibilului la suprafaţă. El ne ajută şi ne conferă această funcţie de mici dumnezei, cum zice Scriptura „Eu am zis dumnezei sunteţi”.

Indiferent că o dată cu trecerea vremii vin mai multe ori mai puţine boli, noi putem să reafirmăm că în centrul

330

Page 331: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

atenţiei este necesar să fie „terapeutica elaborată de creştinism în cele dintâi veacuri”.

Mocneşte până la dispariţia totală vindecarea prin biserică, dacă preoţii şi creştinii nu se unesc în iubire şi în dăruire creştinească şi lasă loc tot mai mult putregaiurilor care risipesc atâtea entităţi ale societăţii şi aduc slăbiciuni şi slăbire în credinţă şi în viaţă. Scurtează potenţa creatoare şi se complac în stări de îmbătrânire juvenilă. Trupul tineretului expiră înainte de a reprima revolta unor eşecuri şi inoculează în minte şi în suflet dezarmarea şi dezamăgirea prin infiltrări demonologice.

Serge Laffite spunea „tămăduirea se înfăptuieşte prin lucrarea virtuţilor”, adică răsadul spiritual implantat de către părinţi să nu fie spre ofilire, prin blazare sau gol duhovnicesc care să ne ducă la o cădere somatică.

Jean Claude Larchete spunea că ”boala şi suferinţa sunt leacuri ale trufiei omeneşti şi prilej de smerenie, ele subţiază sfinţirea pământească a sufletului”.

Omul care se îmbolnăveşte şi care este fragil în credinţă apelează la doctorul pământesc, în timp ce, cel cu credinţă tare aleargă la mijlocirea şi invocarea Duhului Sfânt făcută de către preot în Biserică spre tămăduire.

Cel privat de aceată chemare permanentă a credinţei prin lucrături şi lucruri diavoleşti caută doar vindecarea trupească prin doctorul pământesc şi uită că nu de puţine ori, sau chiar în cele mai multe cazuri, boala vine de la spiritul sărac în vitaminele duhovniceşti atribuite egal fiecăruia care doreşte să le înghită şi să te digere. Cel înduhovnicit crede pană la capătul credinţei în taumaturgia ca harismă dăruită preoţilor în Biserică. Preoţilor care sunt preoţi şi nu doar

331

Page 332: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

„păstori plătiţi care când vine lupul lasă oile”, ca apoi să revină la ospăţ când este linişte şi bunăstare, le este dată această harismă şi „har peste har”.

Câţi preoţi şi credincioşi în timpul prigoanei pentru credinţă nu au încercat alte căi ale existenţei, uitând că „fără de Mine nimic nu puteţi”? După cum a spus Hristos că „va veni vremea când vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi pentru numele Meu... şi tot celui ce vă va ucide i se va părea că aduce mărire lui Dumnezeu”.

Cel care face apel doar la doctor, nu poate depăşi imanetul spre transcendent şi pământul îl atrage până la contopire, iar în scurt timp după aceasta, organul infestat cedează şi devine nefuncţional.

Cel care se întoarce de pe patul suferinţei, chiar în ceasul al doisprezecelea, Hristos îl primeşte şi îl vindecă.

Problema este ca acesta să meargă pe urmele lui Iisus până în a-L impropria. Jean Claude Larchete ne-a arătat modalitatea de a realiza vindecarea sufletească şi ne spune că toate cele bune ale noastre adunate „constau în atitudini prin care omul se întoarce la Dumnezeu”.

Biserica de astăzi şi foarte mulţi preoţi se feresc şi nu doresc să facă aceste slujbe din două motive. Primul motiv: consecinţele chiar cu final tragic ca urmare a slujbelor Sfântului Vasile şi oricum, orice slujbă este o încărcătură negativă asupra preotului şi a familiei. Al doilea motiv: partea financiară, care aproape întotdeauna lasă de dorit. Mulţi însă dintre sfinţii prelaţi nu înţeleg că au primit o misiune grea, dar care trebuie îndeplinită, fiind imperativă. Au primit un dar, care ascuns în pământ va deveni o armă letală în mâna diavolului. Li se dau puteri de investiţie harică

332

Page 333: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pe care nu au dreptul să le risipească sau să le utilizeze în sens negativ.

Darul de Sus le conferă imunitate diplomatică, fiind miniştrii lui Hristos. Această ferire de rău, acestă carapace divină dată preotului, trebuieşte îngrijită tot timpul.

Preotul, în momentul în care pregătit fiind temeinic în facultate: ştiinţă, inteligenţă dezvoltată, şi mai ales „platoşa credinţei” contra diavolului fiind mereu încinsă, poate începe lupta cu diavolul.

De aceea este foarte bine să fie doi preoţi într-o parohie, pentru ca cel mai tânăr să aibă vreme să se formeze pe lângă cel vârstnic, sau să aibă un duhovnic care să îl îndrume şi să-l antreneze duhovniceşte spre a deveni „atlet spiritual”.

Preotul nu are voie să lâncezească, ci în mod indis-pensabil tot timpul să îşi ţină desfăşurată armata: credinţa, nădejdea şi dragostea spre a bara drumul viclenilor care vor să cucerească pe cei fără marea taină a preoţiei, ce uită de dinamismul creştin şi care fiind lipsiţi de părintele lor duhovnicesc, cad pradă bolilor şi respectiv morţii spirituale, care prin repetări consecutive duc la moartea reală. Preotul trebuie să fie pregătit şi vigilent, căci oricând se poate ivi un posedat ori un om grav bolnav şi când se crede mai puţin vulnerabil, atunci diavolul îl poate duce la cădere şi eliminare.

Trebuie să ia mereu măsurile necesare pentru ca revărsările diabolice spectaculoase să nu-l oprească de la rugăciune, de la progres spiritual şi de la altar. Orice implicare în cele lumeşti, cu caracter pământesc, care duc la interese de natură pecuniară, îl pot alunga din casa

333

Page 334: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Domnului, îl pot exclude din Paternitatea Învingătoare. Câţi preoţi tineri, spre a nu fi duşi în Gheenă, Dumnezeu i-a miluit şi i-a luat de pe pământ înainte de vremea stabilită?

Bulgakov ne spune „atât timp cât omul s-a abţinut de la păcat, Domnul a ţinut moartea în rezervă”.

Preotul tânăr, încă neformat ca şi combatant anti-demonologic se avântă uneori prea mult, având fragilitate duhovnicească, alteori se inhibă sau se închistează, refuzând ajutorul necesar şi obligatoriu ce trebuie acordat celui întru suferinţă. Dacă preotul este însă întărit şi ia mereu proteinele credinţei, ale dragostei şi iubirii, atunci el este protejat de virusul drăcesc. Azi se face vaccinare cu vaccin făcut din organismul tău spre distrugerea virusului. În primul rând beneficiază de iubirea lui Hristos şi caută să facă voia lui.

Problematica care îi determină pe mulţi preoţi să renunţe la aceste slujbe este nu de puţine ori familia. Soţia care nu este întărită în credinţă şi nu joacă cinstit jocul numit viaţă creştină, ci caută ca la ruletă norocul, adică prosperitatea prin orice mijloc, duce la dispersarea duhului primit prin ruperi de emisie preoţească, iar neparticiparea la activitatea preotului atrage fie destrămarea familiei, fie boli, sau chiar moartea. Mai grave pedepse sunt însă ţintuirea la pat ani de zile şi neputinţa acestuia sau acesteia de a-şi îndeplini obligaţiile ce revin familiei şi Bisericii. Vine vremea când preotul care nu este „puternic în cuvânt şi în faptă” ca Iisus să cadă într-o patimă sau alta, în depresie sau blazare, care toate duc la batjocorirea de către diavol.

Apoi copilul sau copiii preotului, care crescuţi fiind în răsfăţ şi cărora li se permite a nu merge la Biserică, a nu se ruga în permanenţă, cum sunt atât de dese cazuri, atrag

334

Page 335: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

fulgerele mâniei demonice şi vor fi trăzniţi, poate chiar arşi atunci când se vor aştepta mai puţin. Inconştienţa preotului şi a soţiei sau a unuia, din ei duc la revolta firii şi la victoria diavolului. Preotul şi preoteasa care nu realizează că-şi lasă copiii la cheremul diavolului printr-o educaţie religioasă lacunară, printr-o lipsă harică, absentând mereu de la discuţiile cu Profesorul Suprem, nici nu bănuiesc consecinţele, care de multe ori sunt tragice. Preoţia nu este uşoară dacă o iubeşti şi pătrunzi tainele ei. Frumuseţea mistică constă nu în frică „Lui care apare spre a nu se înălţa prea sus şi a pereclita suveranitatea cerului”, în „frâna propovăduită de Blaga”, care este într-un mod altfel decât cea propovăduită de Biserică, care ţi-o pui în cele lumeşti, în cele în care înclină spre afecte de tot felul, ci astfel te poţi îmbia cu lauda de creaţie a Creatorului şi împlinirea frumuseţii în Frumuseţea nemuririi. Frumuseţea acestei vieţi nu este de neglijat, astfel psalmistul afirmă „mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu e de ajuns spre lauda minunilor Tale”. De la această complexitate superioară a perfecţiunii şi până la înrobirea de către exploatatorul diavol, este o mare diferenţă. Frumuseţea şi bucuria nu sunt impedimente la mântuire, căci Dumnezeu a creat pe om să se bucure de acest Cosmos şi Microcosmos. Şi atunci să nu interpretăm greşit că ar fi necesar să fim mereu trişti şi cerniţi spre a fi pe placul divinităţii.

Personal cred şi nutresc această convingere, că lui Dumnezeu nu îi plac oamenii închişi, oamenii care sunt mereu fără zâmbet, fără seninătate, care-şi pun „cenuşă în cap”, dar sufletul lor „este departe de Mine... ca să-i mântuiesc”. Omul care nu exprimă nimic niciodată este un

335

Page 336: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

om al cărui caracter lasă de dorit, fiind un om pervers şi lipsit de scrupule. Trebuie să şti cum să te veseleşti în viaţă şi să înţelegi că orice exces dăunează.

Spunea un teolog că relaţia dintre preot şi soţie, dintre aceştia în general, este doar pentru facerea de prunci, ori cei doi, adică cuplul binecuvântat de Dumnezeu nu este o maşină de făcut copii şi cu asta ne încadrăm în limitele creştinismului. Cei doi au nevoie de iubire, de dăruire unul altuia, de copilărie, de jocuri care să le umple viaţa. Desigur, nu mă refer la jocurile erotice, care sunt o scornire a diavolului şi care nu au viaţă lungă. Doar iubirea îi poate ţine până la termenul limită al acestei vieţi. De la această limită, trec la limita ce deschide veşnicia. Cei doi, prin iubire îşi sunt suficienţi pentru satisfacerea sufletească şi trupească şi nu vor căuta în altă parte mobilul ce creează fericirea şi frumuseţea aparentă.

Dacă se iubesc, îşi vor umple sufletul şi trupul de dragoste „care este mai mare decât toate” şi altfel vor fi mereu cuplaţi la originar, iar demonul nebuniei şi al dezmăţului nu-i va putea atinge, le va fi străin.

Nu este necesar ca în viaţă să cunoşti spre înfrumuseţarea stărilor venite din relaţia sexelor, decât o singură persoană.

Iisus le va spune fariseilor care Îl ispitesc, motivând de ce a dat „Moise carte de despărţire”, de ce acesta a admis divorţul când doi oameni nu se mai iubesc. Mântuitorul a arătat clar cauza depărtării celor doi, care duce la despărţirea în fapt a unuia de altul şi apoi la divorţ „prin învârtoşarea inimii voastre”. Păcat mare să te încrâncenezi în a merge singur în viaţă, fără Dumnezeu, fără familie, fără oameni.

336

Page 337: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Inima din care ies atâtea rele, o deconectezi de la sufletul şi mintea ta şi atunci îţi prejudiciază mântuirea şi frumuseţea acestei vieţi.

Frumuseţea de a iubi frumosul dat de Dumnezeu ca şi „chip şi asemănare” cu Frumuseţea divină sau cu frumuseţea însăşi, şi nu frumosul ca produs al unor exchibiţii, al unor artificii făcute să încline spre sex, spre animalitate.

Spune Sfântul Vasile Cel Mare că „dracii fiind dedaţi iubirii de plăceri şi patimilor într-o măsură însemnată, se îndulcesc şi se hrănesc cu jertfe”. Sfântul se referă la cele jertfite diavolului din a cărui abur se hrănesc demonii şi am zice noi din pseudojertfele oamenilor, adică din satisfacţia că aceştia le sunt slugi, prin înrobirea de către păcat, căci ”ceea ce te înrobeşte, aceea te şi stăpâneşte”.

Păstrarea iubirii la preot şi preoteasă, ca şi la orice cuplu care a primit sfânta taină a punerii pirostriilor cu frumuseţea în toată splendoarea ei, cu fericirea trupească prin fluxul sufletesc, care duc la trăinicia cununiei prin cele două persoane într-una. Fiinţialitatea se realizează prin unicitatea cuplului, cum zice Iisus ”bărbat al unei singure femei” şi desigur se înţelege ca şi femeia să aibă o singură cunoaştere de bărbat. Astfel, frumuseţea nu este fardată spre a coexista cu dorinţa şi dăruirea.

Fiecare preot trebuie să descopere prin citit, dar mai ales prin rugăciune şi apoi experienţă, frumuseţea de a fi slujitor al lui Hristos.

Un mare preot şi teolog spunea odată că „începeam să devin din ce în ce mai conştient de un nou concept, acela că Adevărul nu este numai o idee abstractă, perceput şi cunoscut doar cu mintea, ci este şi ceva personal, ba chiar

337

Page 338: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

este o Persoană-percepută şi iubită cu inima. Aşa L-am întâlnit eu pe Hristos”.

Studiile din facultate nu îţi oferă decât nişte informaţii şi prea puţină lucrare duhovnicească, deoarece cei care predau sunt profesori şi prea puţini preoţi, doar doi, trei preoţi cu simţire şi trăire duhovnicească „cu mintea în inimă ca să poată îndruma pe viitorul preot”. La facultate se oferă schema unei cunoaşteri, nu interiorul ei şi nicidecum descoperirea prin îndrumarea şi trăire a persoanei.

Individul, ca viitor părinte singur, sau cu un duhovnic, de preferinţă scormoneşte în adâncurile divine şi se integrează timid, fără prea multe forţe de îndepărtare a demonilor, în Biserica Luptătoare.

„Căldiceii” sunt cei mai periculoşi, deoarece devin preoţi, dar nu practică preoţia. Sunt „lupi răpitori”, care datorită mândriei răpesc sufletele curate şi le fac aşijderea lor. Sunt sminteală pentru popor. Căci omul vede şi îl simte pe preot, dacă acesta are frumuseţe duhovnicească sau doar trupească, ori este lipsit şi de una şi de alta. Lâncezeala preotului care consideră că este suficient să locuiască în parohie şi să fie doar un înfăptuitor al Legii şi nu al Duhului, este un adevărat dezastru, o degringoladă al cărui miros pestilenţial poate cuprinde sufletul multora întru stricăciunea cea stricăcioasă, prin stricăciosul suflet al preotului.

Preotul, fragil, dar mereu fraged în suflet şi bineînţeles în trup prin suflet, prin exerciţiile ce îl menţin mereu într-o tinereţe crescândă, cu timpul va fi înconjurat cu dragoste de creştini şi-l vor urma.

Pare uşor de scris, dar utopic la prima vedere. În practică este însă realizabil dacă insişti în a te ridica din

338

Page 339: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

colbul ce te poate asfixia, dacă nu-l aspiră credinţa şi dragostea ta, pentru a-l elimina şi a nu pătrunde în inima, mintea şi sufletul tău. Filtrul iubirii trebuie să fie impenetrabil spre a nu-l lăsa să deturneze linia care a ajuns la apogeu.

Am o creştină Florica T., a cărei familie avea mari lacune spirituale. A venit la biserică, apoi a adus-o pe fiica ei, pe ginerele ei şi în final şi pe soţ, care s-a lăsat greu convins a înţelege că numai sub oblăduirea bisericii este viaţă, după cum spune Iisus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Această femeie nu numai că a reuşit în familia ei, dar a adus şi alte familii în sânul bisericii, participând cu toţii la actele de caritate, devenind trăitori creştini. Am avut şi multe alte cazuri care au fost întotdeauna adevăraţi fii ai bisericii şi luptători pentru prosperitatea acesteia. Vreau să amintesc de epitropul Traian A. care vreme de 30 de ani a muncit în biserică, fără o recompensă materială, epitroapa Icuţa P. care a pus sufletul şi stiloul în toate ale bisericii, teologii Marius şi Dana, cantorii Ioan N., Ioan D., Lazăr şi Marin D., care s-au dedicat mereu celor bisericeşti.

Îmi amintesc un caz foarte interesant, Ana L., o bună creştină, cu soţul ei Ioan şi copiii Lucian şi Camelia C., care de altfel îmi sunt ca şi fraţi şi care întotdeauna au făcut toate agapele Bisericii pe spesele lor, adică cu banii munciţi de ei. Ana a ajuns la operaţie şi... ca oricui, când suntem în faţa unui moment crucial din viaţa noastră, i-a fost şi ei teamă.

Înainte de a intra în operaţie, m-a văzut venind la ea, binecuvântând-o de parcă eram real acolo şi acest lucru a întărit-o fantastic, fiind sigură de reuşita operaţiei, după cum

339

Page 340: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

s-a şi întâmplat. Cu ani de zile în urmă a avut mai multe probleme, care toate s-au rezolvat prin slujbe. Revin asupra unei întâmplări, când i s-a furat o sumă consistentă de bani şi m-a rugat să-i fac o slujbă pentru a veni cel ce a tâhărit-o cu sau fără bani spre a-i cere iertare. Când a ajuns acasă de la slujbă, hoţul o aştepta la poartă cu aproape toţi banii. Ea i-a acordat clemenţă.

Copiii ei, Lucian şi Camelia, de mulţi ani cununaţi, datorită milostiveniei şi iubirii, au o căsnicie ideală şi acum. Întotdeauna când au avut o problemă, au apelat la mine.

Alina este o fată deosebită. Mama ei a avut un accident şi după 12 zile, spre seară, i-a apărut cifra 666 pe telefonul mobil şi s-a speriat îngrozitor. După câteva ore, i-a murit mama. Era disperată, distrusă, dar Dumnezeu a îndrumat-o spre biserică, prin doctorul Băcean. În acea seară pe la orele 23, m-a sunat. Am mers şi am stat la spital mai mult cu ea, până s-a mai liniştit. Dumnezeu m-a trimis la ea într-un moment greu de depăşit, când a refuzat să accepte plecarea mamei ei, destul de tânără încă. Şi după aceea, împreună cu dr. Băcean, ne-am ocupat de sufletul ei multă vreme până la o stabilitate de care avea atât de multă nevoie.

O prietenă foarte bună şi de nădejde, o adevărată creştină, asistenta Cici, mi-a amintit că atunci când a fost operată şi doctorii nu îi mai dădeau nici o şansă, doar eu singur am încurajat-o şi i-am spus „crede şi te vei mântui”, discutând mai multe puncte edificatoare din Sfânta Scriptură. I-am făcut slujbe şi spunea ea, acest lucru a salvat-o.

Apoi când am fost eu operat, ea împreună cu doi teologi, Dana şi Marius şi încă o prietenă foarte bună, au stat la clinică şi s-au rugat cât timp am fost sub efectul anesteziei

340

Page 341: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

şi am dormit, deoarece diavolul putea să îmi facă mie sau doctorilor foarte mare rău, spre a fi un eşec operaţia.

Prietenul meu Ghiţă a fost plecat în străinătate şi noaptea am visat că avionul cu care zbura s-a defectat. M-am trezit şi m-am rugat intens pentru el. A doua zi am aflat de la el că într-adevăr în acea noapte avionul cu care a venit din Mallorca s-a defectat şi cu foarte mare greutate a ajuns la Timişoara, unde nu a mai putut fi reparat spre a pleca la Bucureşti. Ora la care avionul s-a stricat corespundea perfect cu ora la care m-am trezit ca urmare a visului şi am făcut rugăciuni. De la Bucureşti a fost trimis alt avion, dar şi acela s-a defectat.

Am un alt prieten, Fane, un om foarte credincios care plecând într-o călătorie, i-am făcut slujbă de drum, dar nu a mai reuşit să vină să-i sfinţesc şi maşina. A avut un accident în urma căruia maşina a ajuns un morman de fiare, dar el, copilul şi soţia nu au avut absolut nimic. Dumnezeu, dat fiind faptul că au venit la acea slujbă i-a ferit, dar a permis un avertisment spre a-şi face toate slujbele necesare de fiecare dată când împrejurarea o cere.

Acum şapte ani, mamei mele i s-a făcut rău, a avut o hemoragie puternică şi am mers la specialist. Doctorul a făcut cele necesare, dar mi-a spus că - laic vorbind - are cancer uterin în ultima fază, care este inoperabil şi nu are cum să trăiască mai mult de trei luni de zile. Nu am realizat pe moment gravitatea situaţiei şi am aşteptat rezultatul biopsiei. Era identic. Doctoriţa Camelia B. este de o competenţă demnă de invidiat, dar eu refuzam să cred că este real, când mi-a confirmat telefonic rezultatul biopsiei. Era să cad lângă acel telefon public, am ajuns cu mare greutate la

341

Page 342: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

maşină. După un timp, când mi-am revenit, am alergat direct la Catedrală, unde m-am rugat cu ardoare. După mai multe zile am avut un vis în care o voce mi-a spus: „Ţi-o mai las încă doi ani”.

Am fost foarte fericit şi i-am mulţumit Domnului. În fiecare zi îi făceam slujbe mamei mele şi am găsit un doctor deosebit care iubea medicina, rugăciunea şi prelucrarea spirituală a sufletelor lemnificate, carbonizate de focul ateist. Doctorul Băbuţ Otniel care îşi dedică toată viaţa în a ajuta pe cei în neputinţă zi şi noapte, iar spitalul îl avea mereu prezent. Desigur, erau suficiente slujbele pentru mama, dar datorită unor fisuri în pânza credinţei sunt necesari doctorii.

Mama se simţea pe zi ce trecea tot mai bine, cu cât se apropia termenul limită eu insistam în rugăciune să mi-o mai lase măcar un an, deşi de multe ori mă gândeam că ar trebui să fie comună data plecării din această viaţă, atât de mult am ţinut la ea. Eram tot mai necăjit şi mă rugam tot mai mult.

Într-o noapte Domnul mi-a vorbit în vis. Se făcea că mergeam în oraş şi deodată Vocea m-a întrebat unde merg. Eu i-am răspuns: „N-ai zis Tu că acum o iei pe mama la Tine? Mă duc să cumpăr hainele de înmormântare”. Vocea mi-a răspuns: „Mergi înapoi. Pentru rugăciunile tale, ţi-o mai las o vreme.” Nu a spus cât anume. Cert este că au trecut aprope şase ani, vreme în care ea a fost perfect sănătoasă.

Cu binecuvântarea de Sus în lungimea zilelor, cu medicamentele doctorului Băbuţ, deoarece nu era destul de întărită în credinţă ca un sfânt şi cu multe rugăciuni, au trecut aceşti ani.

Acum un an şi jumătate a început să acuze dureri în abdomen şi stări hemoragice. I-a fost din ce în ce mai rău.

342

Page 343: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Între timp, Domnul a făcut să cunosc încă un doctor de excepţie, profesor Ioan Băcean, care foloseşte tratamentul cu biorezonanţă magnetică. Domnia sa este ţintuit între bolnavi „cu vreme şi fără de vreme”. Ştiu că sunt zile la rând când nu mănâncă decât seara datorită timpului fizic care nu îi ajunge. Nu din lăcomie pecuniară, ci din dorinţa de a ajuta şi din solicitarea extrem de mare ca urmare a rezultatelor avute, îmbinând ca şi doctorul Băbuţ rugăciunea făcută de preot cu tratamentul. Înainte de a-i trata, la primul test, dacă observă că este vorba de un blestem, de vrăji sau de posesii demonice, îi trimitea la dezlegarea necesară, după care îi trata cu ajutorul aparatelor.

În data de 01.03.2007 am visat că am mers la Sibiu, urcând de la gară spre centru. Când m-am uitat la prima biserică care mi-a fost în cale, chiar la urcare erau două drumuri: unul care urca spre centru şi celălalt înspre oraşul de jos. Mergeam cu mama spre oraşul de jos şi parcă în faţă era o prăpastie întunecată. Deodată a apărut Maica Evghenia care m-a luat de mână şi m-a dus în oraşul de sus unde era lumină. Mama însă a plecat în acea prăpastie.

În data de 10.03.2007, am visat că mama vroia să plece în ceruri şi deodată am prins-o şi am dus-o pe un petec de pământ unde i-am spus că o mai duc puţin înapoi.

În data de 31.03.2007, am visat că am fost dus în cimitirul din Calea Lipovei de către cineva invizibil, care la un moment dat mi-a arătat un mormânt şi mi-a zis „Iată mormântul mamei tale”.

În data de 25.04.2007 am avut următoarea premoniţie: se făcea în vis că eram lângă o pădure înfrunzită şi în faţa mea era un deal, iar pe deal se juca o fetiţă foarte

343

Page 344: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

frumoasă care a început să urce la cer. Când m-am uitat la ea, am constatat că este chiar mama mea.

În data de 20.05.2007 m-am trezit deodată şi am auzit cinci trosnituri puternice în mobilă. Eram convins că va muri mama. În acea zi, mama s-a îmbolnăvit foarte rău şi a avut nişte dureri îngrozitoare în abdomen cu sângerări puternice.

În data de 23.05.2007 am visat că bunicul a venit să o ia pe mama în ceruri şi s-a pus în colţul de sus al camerei, în partea stângă, de unde o privea pe mama. M-am interpus între cei doi şi nu vroiam să îl las să o ia.

În data de 24.05.2007 am avut un vis în care am mers la brutăria din Biled şi l-am rugat pe brutarul Ionică să facă colaci şi cornuri pentru mama.

În data de 25.05.2007 la orele 15, mi-a spus: „Mamă, nu mai pot să vorbesc” şi într-adevăr, din acel moment până a doua zi când a plecat la Domnul, nu a mai zis nimic. Seara pe la orele 22, privirea ei a devenit îngrozită şi s-a fixat pe peretele unde l-am văzut pe bunicul, în visul avut cu câteva zile în urmă.

În data de 26 dimineaţa, m-am rugat puternic lui Dumnezeu să fiu lângă ea când moare şi să o ţin de mână, să facă un stop cardiac, spre a nu suferi. La orele 7 am mers la ea, iar la 08:30, m-am aşezat lângă ea şi m-am rugat. La ora 9 am ţinut-o de mână, m-am apropiat de faţa ei şi am pupat-o de două ori, spunându-i: ”mama, tu şti ce mult te iubesc”. În acel moment a respirat de două ori adânc, a dat din buze zicând probabil „şi eu”, şi a adormit întru Domnul.

Personal am cunoscut multe persoane pe moarte, adevărate schelete ambulante, care nu aveau în mod firesc

344

Page 345: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nici o şansă şi care prin strădania celor doi doctori trăiesc şi astăzi, vindecaţi total.

Mi-amintesc şi vreau să expun un caz: acum doi ani doctorul Ioan Băcean m-a sunat şi mi-a zis că are o cunoştinţă care este mai mult moartă decât vie, dar dacă Dumnezeu îi dă zile, el îl va trata şi vindeca prin Domnul. Creştinul şi pacientul se numea Florin. În primul moment când l-am văzut, m-am gândit că este vorba doar de spovedanie şi împărtăşanie, fără vreo şansă de supravieţuire, apoi mi-am dat seama că eu am obligaţia morală de a-i face toate slujbele indicate de biserică, iar Domnul Dumnezeu să judece şi să rânduiască.

I-am făcut moliftele Sfântului Vasile şi alte rugăciuni de sănătate. După ce am terminat o perioadă de îmbunătăţire spirituală, am făcut o pauză. Nu a trecut mult timp şi doctorul Băcean mi-a spus că merge spre bine. După câteva luni, eu am fost pacientul doctorului Băcean, având mari dureri în abdomen. În cabinet era un tip care m-a salutat şi a încercat să întreţină o conversaţie. Mi-am investigat şi eu memoria, dar nu reuşeam să-l descopăr. Şi-a dat seama că nu l-am recunoscut şi mi-a zis: „Eu sunt Florin cel mort”. Arăta extraordinar de bine, cancerul în metastază a dispărut.

Vreau să relatez cazul unei creştine şi paciente de-a doctorului Băcean, Ştefana, care ani de zile s-a tratat şi acum trăieşte. Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani m-a chemat la spital. Era umflată, plină de puroi la abdomen şi avea cancer la intestine. Doctorii erau mai mult decât sceptici. Când am ajuns, mi-a spus ”dat fiind faptul că ai venit şi că îmi faci slujbă, sunt convinsă că o să mă vindec”. I-am făcut slujbele Sfântului Vasile, deoarece din relatările ei am ajuns la

345

Page 346: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

concluzia că era vorba de un blestem. Cineva i-a înfipt un cuţit în casă deasupra uşii şi îi făcea mereu blesteme. Nu a vrut să pună mâna pe acesta şi m-a rugat să fac eu asta, fiind preot investit cu putere de Sus. Le-am spus că pot arunca şi ei cuţitul în apă, pentru că slujbele pe care le fac îi vor feri de toate relele. De mai multe ori, când era pe patul de suferinţă, am făcut cele necesare şi Dumnezeu i-a dăruit putere şi sănătate.

Cu mai bine de un an în urmă, m-a sunat o bună cunoştinţă, o asistentă medicală. Era îngrozită, înnebunită şi convinsă că va trece în lumea drepţilor. A obţinut un contract de muncă în străinătate la o clinică particulară, cu un salariu foarte mare. Era o clinică de lux unde erau internaţi numai pacienţi bogaţi, accidentaţi cu motociclete de mare viteză. Imaginea acestora era terifiantă şi oripilantă.

I s-a dat o cameră unde să doarmă în acel spital. În curând avea să constate că spiritual s-a încărcat extraordinar de mult, încât era nevoită să plece. Răutatea şi pactul demonic al acestor distruşi de diavol, baykeri fără Dumnezeu, a venit asupra ei, ea fiind foarte credincioasă. În două săptămâni aproape a înnebunit. Deşi era într-o cameră îndepărtată de saloane, domnişoara L. auzea zgomote, gemete şi tot felul de mişcări paranormale. A venit acasă înnebunită şi la propriu şi la figurat şi m-a căutat. I-am făcut câteva slujbe şi la primele două i-a fost foarte rău, apoi încet şi-a revenit. În timpul slujbelor avea palpitaţii foarte mari, respiraţia era ca a unui muribund şi gemea, având o durere spirituală.

Marin, un tânăr de 20 de ani avea crize frecvente de epilepsie, fiind înregistrat la medicul de familie. Ultima criză

346

Page 347: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

a fost chiar foarte gravă. A durat aproape treisfert de oră şi numai după ce i-am făcut o rugăciune s-a liniştit. Lui îi erau necesare slujbele Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi drept urmare i le-am făcut.

Astăzi sunt 10 ani de când nu a mai avut nici o criză, având ca remediu harul de Sus, făcându-se această medicaţie, după cum spune Jean Claude Larche: „Întoarcerea omului către Dumenezeu cu toată fiinţa şi cu toate puterile sale, o convertire lăuntrică totală şi permanentă”. Astăzi acesta se află în slujba Bisericii, făcând cele ale lui Dumnezeu, metanoia împreunată cu celelalte, încât diavolul nu are cum să-l cuprindă, să-l îmbolnăvească, ori să-l omoare. În urmă cu 13 ani, doctorii au dat un verdict care i-a îndurerat pe părinţi, spunându-le că mai are puţini ani de trăit.

Doctorii tratează pământeşte după putinţa dată de Domnul, doar El dispune de staţionarea noastră mai îndelungată sau mai scurtă. El hotărăşte subţierea vieţii spre materialitatea duhovnicească celestă şi nimic din lume nu o poate îngroşa spre existenţa imanentă. Unii, mai ales în occidentul îmbuibat cu de toate, au impresia că li se cuvine totul şi dacă au un impact cu o situaţie zguduitoare, sunt sfărâmaţi.

Un creştin pe nume Nicolae, stabilit de mult în Germania, a venit acum un an şi mi-a spus că doreşte să se sinucidă, deoarece femeia iubită l-a părăsit, că aici a trăit ani de zile şi s-a hotărât să încheie cu viaţa în locul în care s-a născut. I-am făcut slujbe şi i-am spus că dacă este bine pentru el, Dumenezeu va asculta rugăciunea noastră şi ea se va reîntoarce la el. Dumnezeu îi va lumina mintea şi ea se va

347

Page 348: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

căsători cu el. L-am sfătuit să meargă acasă, unde să se roage aşa cum l-am învăţat.

Dacă pentru el este un rău, Dumnezeu îl va ajuta să o uite şi acest foc al inimii să-i treacă rapid şi să nu-i mai pese de ea. Va cunoaşte o femeie mai bună care îl va satisface din toate punctele de vedere.

I-am făcut trei slujbe. Omul s-a liniştit şi a luat asigurarea mea ca un garant pentru sufletul lui. Certificatul de garanţie de cea mai bună calitate este însă credinţa omului. Dacă nu venea la slujbe, ori înnebunea, ori îşi lua zilele.

Un sfânt părinte spunea: „După ce a pierdut orice judecată sănătoasă, iar pacea inimii s-a tulburat îl face pe om să se comporte ca unul ieşit din minţi... îl doboară şi îl prăbuşeşte într-o disperare dureroasă”.

Deşi la plecare mi-a promis că mă va suna din Germania, nu m-a apelat. Cam peste un an, în perioada în care mergeam cu sfinţitul caselor de Iordan, pe lângă mine au trecut un bărbat şi o femeie foarte veseli, circulând pe bicicletă. S-au oprit şi îmi zâmbeau, credeam că vor să pupe crucea. Nu l-am recunoscut imediat pe Nicolae, deorece părea cu 10 ani mai tânăr. Mi-a spus fericit că am avut dreptate, imediat după slujbe s-a liniştit, nu mai dorea să îşi ia viaţa şi aştepta cu speranţă să vadă ce vrea Dumenezeu să facă cu el. Nu a trecut prea mult timp şi a cunoscut-o pe această femeie cu care este foarte fericit şi intenţionează să se căsătorească. I-am explicat de unde a venit fisura cu cea precedentă, cu care a făcut două păcate: a trăit cu ea necununat şi cel de-al doilea, a refuzat propunerea ei de a se cununa. Ca urmare, a fost pedepsit cu despărţirea. A trăit mai

348

Page 349: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mulţi ani cu ea, dar avea impresia că ea îi cere acest lucru pentru cetăţenia germană, drept obţinut printr-o căsătorie. Apoi a gândit că dacă îl iubeşte, nu-l va părăsi niciodată. Eu i-am spus atunci de acestă procedură vicioasă aplicată în cazul lor, dar el nu a realizat realitatatea.

Într-o seară, m-a sunat din Italia doamna Elena, care era din parohia mea, spunându-mi că este foarte distrusă, că fiica ei are un iubit care este fără facultate, fără servici şi care fiind în ţară o lămureşte să renunţe la facultate şi să se mărite cu el. I-am spus să-l accepte, să-l iubească, deoarece problema de cununie este doar libera alegere a fetei, iar dacă ea nu mai vrea la facultate, deşi este în ultimul an şi ar putea îmbina utilul cu frumosul, să o lase să vadă pe propria piele cât este de greu să fi hamal în Italia sau în România.

Am vorbit şi cu Nana, fiica ei, care mi-a promis că îşi va continua studiile, dar că îl iubeşte şi se va mărita cu el. Partea materială fiind asigurată de mama din Italia a fost condiţionată de relaţia celor doi şi atunci au hotărât să plece împreună la muncă în Italia, să-şi îngheţe anul, ca apoi să continue cu banii câştigaţi acolo. Deşi am vorbit cu mama ei să o ajute chiar dacă ea rămâne cu acest băiat, aceasta a refuzat. Atunci cei doi au plecat la lucru în străinătate.

După un timp m-a sunat mama ei că este de acord să facem slujbe de împăcare şi că este de acord să-şi rezolve viaţa cum crede ea de cuviinţă. Am început slujbele şi după câteva luni aceasta a venit în ţară, fericită că s-au împăcat şi fata îşi va termina facultatea.

O altă Elena m-a sunat de la Londra. Era la miezul nopţii şi mi-a spus că sora ei din România i-a dat numărul meu de telefon, în momentul în care a anunţat-o că se va

349

Page 350: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sinucide, aruncându-se în apă sau sub un tren. Era înnebunită şi urla în telefon. I-am spus să se aşeze în genunchi şi eu mă voi ruga, telefonul fiind deschis la cererea ei, căci harul lui Dumezeu îl primeşte oriunde, oricine şi oricât, după cum este scris în Sfânta Scriptură „Harul nu se dă cu măsură... ci celui ce se nevoieşte”. Iisus a spus foarte clar: „Oricâte veţi cere de la Tatăl Meu, vi se va da vouă”. A doua noapte m-a sunat din nou la aceeaşi oră. Îi era o frică cumplită să stea în casă şi îmi spunea că a luat un cuţit pentru a temina cu viaţa, sau că se va arunca de la etaj. I-am făcut din nou slujbă, dar şi pe casa cea de duhuri necurate şi bântuită de acestea şi astfel, la cel de-al treilea telefon am întâlnit o femeie liniştită, chiar fericită, care a trecut cu bine peste această ispită demonică.

I-am spus să se roage mereu şi să nu se epuizeze într-o aşa manieră încât sufletul să-i fie gol. Fugind mereu după bani în furtuna vieţii, lăcomia o dezgoleşte... lăsând-o goală în faţa intemperiilor demonice, diavolul o îmbracă într-o mulţime de păcate care duc la moartea fizică prin cea spirituală.

Trebuie să invocăm mereu puterea Duhului Sfânt, să ne răcorească în văpaia focului unor porniri nefireşti, căci El „este prezent în creaţie pretutindeni, e suportul creaţiei, în minerale dormitează, în vegetaţie toropeşte, în animale visează, iar în oameni se deşteaptă”.

Azi din ce în ce mai mulţi tineri optează pentru sexul în sine, pentru viaţa aşa zisă liberă în care nu mai există căsătorie la stat şi nici cununie la biserică, şi deci nu este un act sau o taină care ar avea multe implicaţii, iar în felul acesta fiecare îşi vede de viaţa lui.

350

Page 351: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Convieţuirea în doi fără obligaţiile ce decurg ca urmare a unui act juridic sau divin, motivează aceştia că este mai lejeră, iar în momentul plictisului sau al neînţelegerii, stingerea focului iubirii sexuale, fiecare poate să îşi aleagă un alt drum, chiar dacă din relaţia lor sunt anumite bogăţii, ca un copil, sau bunuri materiale. Un mare teolog al Bisericii, Bobrinskoi, spunea la apropierea dintre preot, creştin, spovedanie şi împărtăşanie că „mănâncă Focul în pâine şi bea Duhul în vin... ca să fi împodobit cu Focul şi cu Duhul şi să intri cu Hristos în cămara de nuntă”.

Ori în aceste cazuri în care nu se pune problema unui liant între cei doi, decât fizic, nu există ideea păcatului, ci doar a unei necesităţi biologice, nici pomeneală să se aducă în discuţie spovedania sau împărtăşania, care consideră ei că nu îşi are rostul şi pare ceva cât se poate de banal.

Blestemul supărării adus persoanei celeilate, sau celorlaţi în cazul copiilor, urmăreşte individul şi îl aduce în stări nevrotice, uneori foarte grave, similare cu nebunia, sau chiar afectarea totală a minţii.

Tobie va fi vestit de îngeri, arătându-i-se că este mai important pentru cea de lângă tine să fie curată, decât să aibă acel sex-appeal, adică să fie femeie aşa-zisă de moravuri uşoare, spunându-i: „Vei lua o fecioară cu frica Domnului, mai mult pentru roadă, decât pentru curvie”.

Multor bărbaţi le plac femeile cu dexteritate sexuală şi nu neapărat frumoase spiritual, cele care ajung la perversiuni sexuale şi au experienţă în acest sens, uitând că axându-se pe partea trupească se diminuează cea spirituală. De aceea, Iisus spune „ferţi-vă nu de cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot, ci de cei ce ucid şi sufletul şi trupul, aceia vă

351

Page 352: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

vor duce în Gheena”. Trupul slăbănogit de păcat pierde sufletul.

Tinerii, în majoritate nu înţeleg că Dumenezeu le-a făcut toate cu un sens. „Dar voi v-aţi schimbat firea” spune Apostolul Pavel. Adică în relaţia dintre bărbat şi femeie se încearcă tot felul de trucuri şi artificii spre menţinerea sexualităţii, folosind un organ în mod nefiresc, fie prin masturbare, fie prin sexul oral, sau în anumite poziţii tetrapodice, mergând până la sexul anal, care este culmea perversiunilor sexuale, instincte primare. Motivaţia acestora este menţinerea relaţiei de iubire mereu fragedă. Când se vor temina toate aceste variaţii, ce vor face? Vor ajunge la beţii sau droguri, dacă nu le combină încă de la început. În scurt timp, relaţia lor va lua sfârşit.

Unde este iubire nu este plictis, nu este nevoie decât de normalitate şi altfel se realizeză împlinirea şi veşnicia relaţiei de la Relaţia Divină, căci spune Biblia: „De veţi vrea şi mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca”. Să nu avem impresia că fără Dumnezeu avem vreo şansă în această viaţă. Dacă însă înţelegem, din iubire, şi urmăm calea Lui, atunci primim în dar iubirea, pacea şi împlinirea. El lasă să se scurgă în fiecare uleiul taumaturgic al Harului Divin şi boarea Duhului răcoreşte afectele împilatoare şi omul trece viaţa cu viaţa dătătoare de dorinţe şi porniri spre comuniune. Speranţele care - spune un sfânt părinte - „mor ultimele”, nu mor însă niciodată, căci Dumnezeu nu „se bucură de nemurire în siguranţă şi linişte” zice Lactanţiu, fără ca noi, creaţia sa, să fim într-o competiţie continuă la consistenţa biruinţei în aceste stări.

352

Page 353: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Să dăm la o parte cele rele, după cum spune Constantine Cavarnos „nici un lucru nu e mai mare, mai ostenitor şi mai pizmuit de draci, în luptele nevoinţei, decât a se arunca cineva pe sine în crucea lui Hristos”. Ajunşi în relieful crucii Domnului, în trupul Lui de pe Cruce, ne înfigem tot mai adânc în nemurire, prin ostenelile noastre exagerate, care mai au destul loc pentru nevoinţele cele mari ale dăruirii.

Dacă pecetluirea Duhului nu este suficientă şi noi o ştergem întinându-ne, atunci alunecăm uşor de pe Crucea Lui Hristos şi Unicul nu ne uşurează ascensiunea hristică, şi ne împovărează prin disocierea de Hristos, în favorul mândriei noastre.

Nu demult m-a sunat cineva din Spania, Mirela, care mi-a spus că s-au realizat extraordinar, dar soţul ei Florin a căzut cumplit în patima beţiei şi a curviei şi distruge totul spiritual şi material. Copiii sunt speriaţi de agresivitatea lui, obişnuiţi fiind cu o bunătate excesivă în momentele când era treaz. Am vorbit mai bine de o oră şi i-am explicat cum să ţină post şi cum să se roage, apoi i-am spus că ar fi bine să vină în ţară pentru slujbele Sfântului Vasile, dar oricum şi de acolo se poate ruga, iar eu făcând aici aceste slujbe, diavolul va fi alungat din sufletul şi trupul lui. După trei slujbe ale Sfântului Vasile, Mirela m-a sunat şi mi-a spus că s-a rezolvat şi că el nu mai gustă deloc alcool. Efectul acestora a durat vreme de 6 luni de zile, apoi doar din când în când a mai căzut în această patimă. Ea mă suna atunci, eu îi făceam slujbe şi se restabilea liniştea familiei. Desigur, se pune problema de ce nu s-a vindecat total de beţie şi din vreme în vreme se dezlănţuie.

353

Page 354: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Este foarte simplu, în primul rând, pentru că deşi i s-a spus cum s-a lăsat de băut şi că este necesar să se roage şi să meargă la biserică, el a neglijat această parte. În al doilea rând, i-am transmis să nu mai muncească duminica, să nu uite de post, dar el nu a ţinut cont de sfaturile mele. Şi în al treilea rând, ea, adică soţia, a neglijat partea psihosomatică familială pentru muncă, pentru a pune cât mai mulţi bani la bancă. Ori acest lucru nu este plăcut lui Dumnezeu care primeşte penitentul şi îi acordă clemenţă, ajutându-l de nenumărate ori, fără însă să-l forţeze. După cum spune un mare teolog, „Dumnezeu toate le poate în afară de a-l face pe om să-L iubească.”

La început ţi se pare un efort tăinuirea cu Hristos, după care cunoscându-L, te bălăceşti în splendoarea apei vieţii, devenind fericit şi liber de păcat.

Spune Sfânta Scriptură că „Bătrânii voştri vise vor avea şi tinerii voştri vor prorocii”. Azi se pune problema foarte mult, fiind o temă controversată şi ocolită de multe ori: subiectul vise. Ştiut este că Iosif din Vechiul Testament a avut vise şi le-a interpretat. Tălmăcirea viselor lui Faraon i-a dus eliberarea şi prea mărirea pe care i-a dat-o Dumenezeu prin mâna acestuia pentru cinstea şi credinţa lui mereu crescândă. Iosif din Noul Testament a avut vise şi chiar „a luat poruncă în vis”. Deci ceea ce a văzut, a primit pe cale auditivă, prin mintea lui. Am adus doar două exemple edificatoare, deşi ele sunt nenumărate. Mulţi înduhovniciţi opinează pe bună dreptate să nu se ţină cont de vise, fiind de la diavol, refluxul ori complexul unor împrejurări în care a fost implicat în acea zi, în timp ce alţii spun clar că visele pot fi de la diavol, dar pot fi şi de la Dumnezeu. După cum şi

354

Page 355: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

glasurile pe care le auzim în vis au o provenienţă divină sau demonică. Problema este însă alta: toţi recunosc visele dacă vorbeşti cu ei în particular, primii în timp, cei de-ai doilea o fac public. Problema care se pune ar fi să nu cădem în grave erori, să primim glas sau imagine de la demon şi să le confundăm cu cele de la Dumnezeu. Atunci am putea ajunge chiar la crimă.

Personal, la început când apăreau imagini cu ceea ce avea mie sau unor cunoscuţi să ni se întâmple, mă rugam profund Domnului să mi le repete dacă sunt de la El. Rugăciunea era mult mai profundă ca de obicei şi dacă era cu adevărat mâna Domnului, acestea mi se repetau identic. Cu timpul am auzit şi o voce şi m-am obişnuit să simt şi să pipăi ce este de la Dumnezeu şi ce este dincolo de această graniţă pentru mine, locul diavolului sau al lui Dumnezeu, căci „dracii nu pot nimic, chiar dacă încearcă să ne înspăimânte”.

Dumnezeu îmi spune exact şi îmi ordonă uneori ce trebuie să fac, dat fiind faptul că sunt păcătos. Cu cât eşti mai puţin întinat, îţi vezi viitorul mai mult şi desigur poţi preveni multe necazuri.

În 1990, când am fost la Geneva şi am dorit din suflet să rămân acolo, mi-a arătat în vis că dacă nu plec, voi muri la vârsta de 43 de ani, ori atunci aveam 38 de ani.

Profesorul Ică spunea că „natura ultimă a Iadului şi a Raiului ca experienţe cauzate de disponibilitatea spirituală a omului, ale aceluiaşi râu de foc al Iubirii Divine”. Ne zbatem mereu între cer şi pământ, între înclinaţia noastră spre nemurire şi momentul vremelniciei noastre ce se vrea împlinirea pe moment şi de cele mai multe ori sfidăm, sau

355

Page 356: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pur şi simplu ignorăm posibilitatea noastră de descingere „suirea la cer” spre a înlătura juisarea imanentului.

Urmărim un scop în viaţă care ni se pare partea viabilă a trecerii pe zebră şi dezlegăm legătura cu divinitatea în favorul intereselor meschine ce ni se par la superlativ pentru noi, atunci când le şi realizăm. Dumnezeu mi-a dat vise preventive atât pentru mine, cât şi pentru cunoscuţi, pentru ajutorul ocolirii unor puncte negre în care am fi putut ajunge. Sfânta Scripătură spune „bătrânii voştri vise vor avea...”.

În urmă cu şase ani m-am ocupat de o femeie satanizată, vreme de trei luni făcându-i maslu, slujbele Sfântului Vasile şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. După această perioadă, în ziua în care diavolul a ieşit din ea, mama mea a avut hemoragie, soţia mea peritonită, iar eu o hernie inghinală. Vreme de patru ani, aceasta s-a dezvoltat incredibil de mult ca şi cum aş fi avut-o de 20 de ani. Aveam dureri foarte mari, dar tot timpul eram încredinţat că Dumnezeu mă va vindeca cum m-a vindecat întotdeauna, la 19 ani când am avut cancer, la 27 când tot piciorul mi-a fost imflamat şi era un risc enorm de embolie, la 38 când am avut cangrenă la piciorul drept şi acesta a ajuns să fie negru până la genunchi, şi am fost vindecat în mod miraculos din dorinţa Lui de a mă îndrepta către Dumnezeu. Tot aşa şi de data acesta, eram în aşteptarea unei întâmplări minunate spre a-mi dispărea această hernie. În vara anului 2005, am găsit o excursie care viza atingerea obiectivului controversat, dar recunoscut de Vatican şi de Biserică ca fiind giulgiul autentic al Mântuitorului Hristos. Din acest motiv m-am înscris în această excursie, convins fiind că acesta va fi

356

Page 357: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

momentul în care Dumnezeu mă va binecuvânta şi punând mâna pe Giulgiu, voi fi vindecat. Înainte de a pleca în acest sejur, am primit de la Muntele Athos, Brâul Maicii Domnului spre a-l purta peste hernie. Şi după o lună de încins cu el, Dumnezeu m-a operat.

Am plecat fericit că Dumnezeu mi-a oferit această şansă de a reveni la normal. La plecare am fost neplăcut surprins, ba chiar foarte supărat când am aflat că în loc să mergem la Torino spre a vedea o „vechitură” după cum s-au exprimat majoritatea din autocar, vom merge la Verona spre a vedea ceva mult mai important, casa lui Romeo şi Julieta. Am vrut să renunţ la excursie, dar era prea târziu. Dumnezeu însă mi-a cunoscut intenţia şi dorinţa şi drept urmare îmi va da satisfacţie după reîntoarcerea din această peregrinare, în sensul că într-o dimineaţă când m-am trezit, hernia dispăruse. Eu eram extraordinar de slăbit, încât abia puteam să merg. Mă gândeam că s-a spart şi probabil o să fac ocluzie intestinală, sau voi muri în curând. M-am pus din nou să mă rog şi L-am întrebat pe Dumnezeu ce s-a întâmplat şi ce va fi cu mine. Noaptea, Dumnezeu mi-a dat răspuns în vis, arătându-mi următoarele: se făcea că am fost dus în ceruri, unde am fost operat de Dumnezeu prin îngerii săi. Vreme de o săptămână, m-am simţit ca după orice operaţie făcută în spital. Am făcut o promisiune Domnului spre a-I arăta mulţumirea mea.

După vreo lună am mers la doctor şi l-am rugat să-mi facă un control. Acesta nu a înţeles care este motivul, deoarece hernia dispăruse totalmente. În noaptea de Anul Nou, adică după vreo patru luni, mi-am călcat promisiunea făcută Domnului într-o foarte mare supărare, iar în ziua de

357

Page 358: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Anul Nou am avut 60 de slujbe ale Sfântului Vasile, ceea ce a fost mult prea mult. În acea seară a reapărut hernia, de parcă au trecut câţiva ani. Deşi am încercat din nou să mă rog şi să fac aceeaşi promisiune, Dumnezeu mi-a dat canon operaţia, care s-a întâmplat în iunie a acelui an. Deşi prin lunile martie-aprilie, am cochetat cu această intervenţie, tot visele mi-au arătat că nu este bine să merg la doctorul căruia vroiam să-i încredinţez această umblare în corpul meu. De fiecare dată când mergeam la el spre a hotărî ziua operaţiei, noaptea visam. Odată am visat că m-a luat de mână şi m-a dus în ceruri, altădată că m-a luat el şi asistentul lui şi m-au dus în ceruri şi încă odată cu un unchi de al meu, care ulterior am aflat că a fost şi el operat de hernie, iar după câteva zile de la ieşirea din spital a început munca la câmp, ceea ce în scurt timp i-a fost fatal. Înainte de operaţie cu aproximativ o lună, m-am întâlnit cu un prieten bun, Lucian, care mi-a vorbit de un urolog foarte bun în acest sens. Când m-am hotărât să îmi ispăşesc această greşeală, noaptea am visat că atât pe drumul către el, cât şi în cabinet erau o mulţime de flori în ghirlande şi un soare superb. Am înţeles că acesta este momentul şi am purces spre această zi crucială din viaţa mea. Pe lângă hernie, mai era şi o treabă de urolog, iar dacă nu mergeam la acesta, probabil viaţa mea era terminată.

În viaţă nu este bine niciodată să promiţi ceva lui Dumnezeu, mai ales să juri, deoarece nu promiţi omului, ci Domnului, care pe lângă iubire este şi judecătorul cel drept. Dumnezeu putea să ridice blestemul edenic adus de către Eva şi Adam. Era foarte simplu pentru El, numai gândind, dar dreptatea divină nu a fost încălcată nici chiar de

358

Page 359: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu şi a dat drept răscumpărare pentru acel păcat pe Fiul Său fără de păcat, ca fiind necesar să nu se aducă vreo leziune legii moral-naturale veşnice. Nu Dumnezeu este cel care se răzbună pe om, ci omul îşi aduce singur răzbunare prin faptele sale, uitând de Dumnezeu şi trăind într-o concupis-cenţă irelevantă pentru un chip al lui Dumnezeu. În felul acesta, cloaca în care se scaldă porcii devine scăldătoarea celor care fac lucrurile lui Satan. Cu mulţi ani în urmă am cunoscut două surori, Laura şi Mihaela, ambele doreau să plece în străinătate, ambele doreau să se căsătorească. În acea vreme părea imposibilă plecarea în străinătate, dar după mai multe slujbe, acestea au ajuns unde au dorit, ba mai mult s-au şi căsătorit, una în Italia şi alta în Irlanda. Dar fiecare a uitat să îi mulţumească lui Dumnezeu pentru împlinirea rugăciunilor şi a dorinţelor lor arzătoare. Acum însă, au avut iarăşi anumite probleme de altă manieră şi m-au căutat. De data această însă, vor fi mai greu ascultate, mai ales că dorinţele lor sunt împotriva perceptelor divine, în sensul că implicarea lor în procese pecuniare putea fi aplanată prin dragoste, apoi faptul că atunci au uitat să-I mulţumească Domnului şi în ultimă instanţă, că au uitat să-I mai deschidă uşa Domnului decât atunci când interesele lor o cereau. Dorinţa lor arghirofilă ar putea să se materializeze dacă vor insista şi dacă vor folosi o parte din bani în interese caritabile.

Că omul pierde o relaţie care se stabileşte prin insistenţe îndelungate, la vreme de răstrişte, e un lucru ştiut şi verificat. Numai cel care o face şi îşi clădeşte casa folosind pietriş are o consistenţă greu de împrăştiat. Cea clădită „pe nisip” când vin apele o duc şi „o sfărâmă”.

359

Page 360: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Aici aş vrea să amintesc încă un caz: Denisa, o fetiţă de 7 anişori, a mers cu bunicul şi bunica la o plimbare cu maşina. La un moment dat, Denisa a simţit nevoia să micţioneze, a coborât în viteză din maşină şi până să ajungă şi bunica a fugit pe cealaltă parte de drum. În acea ieşire pripită, nu a observat o maşină care venea în viteză. A aruncat-o la mai mulţi metri. Ajunsă în spital, medicii au dat verdictul - nici o şansă. Bunica ei, Elisabeta Maria, a apelat atunci la slujbe. Fetiţa era la terapie intensivă la Casa Austria, atât bunica cât şi doctorii mi-au relatat acelaşi lucru. Ea avea încredere în Dumnezeu şi spera că acesta o va ajuta să treacă peste acest moment de cumpănă. Mi-a plăcut foarte mult gândirea doamnei doctor şi a bunicii. Am revenit a doua zi, fetiţa şi-a revenit puţin, dar nu putea vorbi deloc. După scurt timp, a căzut din nou în comă profundă. Când bunica i-a spus doctorului că voi veni, acesta a lipsit-o de orice speranţă şi a rugat-o să mă sune, nemaiavând vreun sens să merg. Un sens are întotdeuna să ridici ochii către Dumnezeu, să-L strigi după cum a făcut Iov şi să nu dai vina întotdeauna pe Dumnezeu. Irene Hausherr a arătat motivul căderii omului, spunând: „Demonul sau subconştientul tulbure, rezultatul e acelaşi: ispita”.

Atragerea în cursa lui, ca urmare a unei gestionări vicioase a bunurilor spirituale, sau partea transconştientului care devine ceţoasă şi te împinge într-o cursă pe care singur ai pus-o pentru un braconaj cu foloase materiale.

Să rugăm pe Dumnezeu să ne facă „suflet viu”, cum a spus Moise şi cum explică Serafim de Sarov, să rugăm pe Dumnezeu să ne ridice ca pe Adam, care după ce a fost suflet, trup şi duh, a primit şi o „energie necreată a Sfâtului

360

Page 361: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Duh... care este aceeaşi cu cea dată creştinilor în Sfântul Botez”.

Am fost chemat cu disperare de către bunică, la fetiţa care părea că se dezintegrează şi am făcut slujbele Sfântului Vasile. În scurt timp, după câte îmi amintesc, cam într-o jumătate de oră, bunica fiind la căpătâiul fetei, a văzut-o pe fetiţă deschizând ochii şi grăind: „Mi-e foame. Vreau să mănânc”.

Un caz extrem de grav am avut nu demult, în urmă cu trei ani. M-a sunat de la Spitalul Judeţean o prietenă foarte bună, asistenta Rodica, să-mi spună că M., care şi-a făcut analizele la un profesor doctor de renume, are cancer în ultima fază şi nu are cum să trăiască mai mult de o lună, deoarece se va asfixia. Fiind prieteni foarte buni, trebuia să o pregătesc de plecare.

E cea mai mare greşeală şi prostie, lipsă totală de tact de a spune omului un astfel de diagnostic şi termenul limită la care va părăsi pământul.

„Eu nu mă pot accepta şi nu te pot accepta ca o fiinţă destinată morţii”, spune monahul Neofit şi orice creştin ar avea acceaşi atitudine, considerând că nu este cazul să ştie data morţii, iar dacă Dumnezeu i-ar prevesti acest moment, ca bun creştin ar accepta acest dar divin, transfigurarea care face să ajungi în „lumina cea Neapropiată”. Un creştin trebuie să aibă nădejde, iar cel care deznădăjduieşte nu se mai poate numi fiul lui Dumnezeu.

Nu primesc moartea decât când spune Domnul şi nu o numesc decât o punte spre divinitate, spre comuniune cu Hristos. E adevărat că unii doctori consideră că spunând adevărul, omul se ambiţionează şi luptă din răsputeri cu

361

Page 362: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

moartea, ceea ce îi dă câştig de cauză. Dar aş spune, că omul slăbit nu are puterea necesară, nu şi-o poate aduna din toate mădularele din minte, suflet şi duh, fără spiritul Suprem. Cel căzut spiritual, oricum nu are puterea de a invoca energia celui Puternic, doar cel care ştie că are ceva mai puţin grav, iar atunci funcţionează autosugestia, cam 50%, ajutând la vindecare, după cum spun şi doctorii, recunoscând efectul Placebo. Creştinul oricum se vindecă prin Dumnezeu.

Fericitul Augustin spunea: „Cine îmi va da să mă odihnesc în Tine, cine îmi va da ca să vi în inima mea şi să o iubeşti, ca să uit de toate relele mele şi să îmbrăţişez singurul meu bun, pe Tine?” Nădejdea mea este cea care îl va duce pe Dumnezeu în mine şi mă va ţine pe mine şi pe fiecare în umbra puterii sale. Este greu ca omul să se deschidă spre dumnezeire, dar şi mai greu să o primeşti, ea să vină şi să-i oferi tot confortul, deoarece tot fericitul Augustin spunea „Strâmtă este casa sufletului meu... să fie lărgită de Tine. Este ruinată. Refă-o”. M. şi-a lărgit casa ei şi a reuşit să primească harul Domnului prin rugăciune. Personal nu am putut să îi explic situaţia şi am insitat să nu o facă nici cei de la spital. Ei au chemat-o şi i-au spus că preventiv ar trebui să facă nişte raze Cobalt. Ea a bănuit despre ce era vorba şi m-a sunat. Am vorbit la telefon şi i-am spus să aibă încredere în Dumnezeu şi să facem slujbe, indiferent dacă este alarmă reală sau falsă. Sunt trei ani de atunci şi ea este în plină putere de muncă. De atunci, aproape săptămânal îi fac slujbe ei şi fratelui ei F. care are Alzheimer, care la un moment dat nu mai vorbea şi avea stări în care considerai că este la ultima suflare. De câte ori l-au dus la spital, nu au avut cu ce să-l ajute. L-am pus şi pe el la psihoterapia ortodoxă

362

Page 363: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

taumaturgică şi după un an a început să vorbească şi să conştientizeze anumite lucruri, ceea ce este minunea lui Dumnezeu. Întotdeauna în rugăciune am spus: „Luminează-i mintea, deschide-i sufletul, întăreşte-i voinţa să Te cunoască pe Tine singurul şi adevăratul Dumnezeu... deschide-i gura lui ca să Te laude pe Tine” şi Dumnezeu a ascultat ruga noastră şi a făcut în felul acesta despre care citind, pare incredibil, dar este absolut real. Dumnezeu intervine când vrea, mai ales la insistenţele omului şi trece peste ceea ce este pământesc, punând o picătură din „harul Duhului Sfânt”.

Fericitul Augustin spunea: „Şi Ţi-a plăcut ca în faţa Ta să îndreptez urâciunile mele... şi scădea rana mea datorită măririi ascunse a lecuirii Tale, iar ascuţişul tulburat şi întunecat al minţii mele se însănătoşea din zi în zi, prin leacul tare al durerilor mântuitoare”.

Astăzi mai mult ca oricând, în mijlocul vâltorii atâtor ispite, cei care dorim, putem să ne mântuim, să fim sănătoşi creştini, viitori locuitori ai Raiului, să îndepărtăm răul neliniştii şi al neînţelegerii de Dumnezeu, spre a avea parte de fiinţă aici şi dincolo. Trebuie să avem în vedere unitatea în diversitate şi în primul rând pacea lui Hristos.

Astăzi diavolul a fost eliberat şi aduce agitaţie enormă. A răscolit sufletul omului, a zgârmat în ţărâna însufleţită, omul, şi a înmlăştinat-o, imprimându-i contrarii care au născut combatanţi în acţiune, cu „un suspin al nimicului”, cu cele ce ne înconjoară. Părintele Amedee spunea „dacă vreau ca acţiunea mea să aibă un succes profund, mai întâi am nevoie de simplitatea vieţii, de unitatea muncii mele, de continuitatea efortului pe care îl

363

Page 364: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

depun şi în fine, în loc să fiu pasiv, trebuie să fiu mereu creativ, ca să fie permanentă creaţia mea, trebuie să se facă în sinergism cu cel care creează.”

Să nu considerăm depăşite cele ale Bibliei, învăţătura sfinţilor părinţi şi să avem o decojire de toate acţiunile dăunătoare multiple din ziua de azi, când nu poţi avea o stare şi mereu eşti într-o tensiune care nu este nici bună, nici utilă. Să mergem după cei care nu ne pierd, după calea adevărului şi atunci în colaborare cu Dumnezeu, prin binecuvântare de Sus „căci binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”, vom putea să avem ceea ce zice acesta, succes, adică simplitate, unitate, continuitate, creativitate în sinergie”. Tot el ne arată că fără rugăciune, omul nu poate să reuşească în nimic, după cum spune „cine se roagă nu mai este supraaglomerat” deorece majoritatea aruncă vina pe mulţimea preocupărilor din ziua de azi, motivând lipsa de biserică sau a păcii prin suprapunerea mai multor obiective necesar de atins într-o singură zi, care în mod normal ar fi trebuit să fie defalcate pe mai multe zile.

După ce şi-a pregătit terenul în natură, prin ştiinţa prost înţeleasă şi folosită distructiv de către unii, a pus celulele şi toate particulele din atmosferă şi din vegetaţie să fie opusul Stăpânului, arătând cât de neputincios este omul fără de Dumnezeu în hârţuiala naturii sfâşiate. Diavolul nu numai că a agitat natura prin om, ca să distrugă pe om, dar a pus şi ca „fiarele să ne mâncăm” şi să se dezvolte bacterii patogene aducătoare de minţi bolnave, „chipuri lipsite de aşezări duhovniceşti pline de vedenii aducătoare de moarte”.

„Agitonita şi buimacolita”, cum le numesc eu, sunt bolile care macină împreună şi neghina şi grâul şi în special

364

Page 365: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

fărâmiţează buşul caşului proaspăt şi încă nesărat. Căci Iisus a zis „Dacă sarea se va strica, cu ce se va drege?”

O derută totală, o oboseală fără margini a omului învălmăşit de treburi, uitând de „piatra pe care au nesocotit-o ziditorii... a ajuns să fie în capul unghiului”.

Plin de raţia zilnică de nelinişte, administrată de diavol în doze tot mai mari, agitonita şi buimacolita duc pe om la dorinţa de a se linişti, de a termina o dată cât mai curând cu toate aceste „împrăştieri ale minţii” şi de inflamarea creierului spre pieire.

Uită ceea ce spune marele teolog Stăniloaie, că Dumnezeu „vrea pe om ridicat la treapta unui partener demn de El”. Ca să avem această ţinută verticală, trebuie să facem totul, ca să putem afirma ca şi Pavel „lupta cea bună m-am luptat” şi nu cea spre agitaţia prin neînţelegerea celor înţelese de la început şi împrejmuite de cei fără de lege şi să gândim mereu la Hristos care nu ne lasă în mâna diavolului spre sinucidere. Omul odată prins în cursa celui viclean consideră că natura este rea şi doreşte să se răzbune pe aceasta. La un moment dat se vede neputincios şi atunci se răzvrăteşte împotriva societăţii şi respectiv urgiseşte pe aproapele mai slab. În final văzându-se învins şi mereu învins, doreşte să o termine cu viaţa care gândeşte el că avea obligaţia expresă de a-i oferi totul, fără să dea ceva şi el în schimb. El a oferit dar diavolului prin nepricepere, neînţelegerea celor pure şi Active în sens pozitiv spre neîmplinirea drumurilor deschise de dumnezeire. Fericitul Augustin ne spune cum să scăpăm de acestă „mare tragedie a omului”, agitaţia continuă, fuga de Dumnezeu şi care duce la o fugă de tine însuţi, la o despărţire de spiritul tău

365

Page 366: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

îmbogăţit cu vitaminele iubirii şi binefacerii de sus, lăsând gol sufletul tău şi astfel decuplat de la har, cazi în golul atotdistrugător care te duce la pieire.

Am avut o cunoştiinţă N., care înclina spre Bachus foarte mult, avea 23 de ani, era studentă şi eram foarte buni prieteni. Mama ei a murit, iar tatăl a plecat cu o iubită, iar eu ca duhovnic al ei, o ajutam cu ce se putea. E adevărat că îi mai alimentam şi pornirea păcătoasă, oferindu-i câte un vin primit. Când ea intra în acest turneu al dezmăţului bahic, nu putea să iasă din el o săptămână sau două. S-a întâmplat că la un moment dat au trecut două săptămâni şi ea nu mai avea nici o stavilă. Am visat cum mama ei a venit la mine şi mi-a spus că este foarte supărată, deoarece eu ca preot duhovnic trebuie să îi ajut fiica, altfel „dacă nu o opreşti mâine, va muri”. Am mers la ea şi am început să-i spun motivul prezenţei mele care era cât se poate de grav. Am început să-i povestesc despre visul meu şi ea mi-a spus că a avut aceleaşi imagini şi poruncă imperativă de a renunţa la alcool. Deodată parcă s-a trezit şi mi-a povestit că în ziua trecută a intrat în comă alcoolică şi era să moară. De atunci, multă vreme nu a mai consumat alcool.

Să ne amintim de dreptul Iov căci diavolul este limitat în putere, spune un sfânt părinte „poate fi dispreţuit diavolul şi mai mult, că deşi a voit, n-a avut nici o putere împotriva unui om drept”. Cel drept nu este supus decât lui Dumnezeu, cel „liber” în viziunea lui satanică a orgoliului este sclav, al nebuniei neliniştitoare din el.

Marele Noica spunea „Oamenii se definesc după felul cum se pierd”, dacă însă nu nădăjduim în cele ce se risipesc şi se destramă într-o clipită este pentru că, spunea Noica,

366

Page 367: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

comentând pe fericitul Augustin: ”e în noi ceva mai adânc decât noi înşine”. Acest „adânc” primit de Sus, cămara numită inimă duhovnicească să o creem, fiind astfel făcuţi creatori cu Creatorul prin dorinţa lui de coparticipare la mântuire şi ridicare la nivelul creaţiei primordiale. Imaculatul din noi se realizează prin şoapte strigate către divinitate.

Filozoful Noica spunea că „fiecare persoană trebuie să intre în dialog intim cu Dumnezeu” şi atunci locul eliberat prin descindere în divinate este ocupat de har trimis de cel care a primit a ne ajuta şi iubi. Că Dumnezeu bate într-un fel sau altul la poarta fiecăruia, este o certitudine. Aveam un căţel lup foarte frumos şi s-a îmbolnăvit foarte grav. Îl iubeam mult şi doream să trăiască, i-am făcut slujbe şi multe rugăciuni particulare. Era duminică, în timpul Sfintei Liturghii şi mă rugam pentru acesta, uitându-mă la icoana pe care o aveam în faţă şi care este făcătoare de minuni, după câte se pare. În momentul concentrării maxime, am primit semn că el se va stinge. Icoana deşi bine pusă în cui, neatinsă de nimeni, a „sărit” de la locul ei. S-au speriat cu toţii, chiar şi eu. Ştiam că nu o să mai am căţel. Şi până seara a murit.

Apoi într-o dimineaţă, pe la ora 5, parcă cineva a venit la pat şi m-a trezit. În clipa respectivă am auzit două trosnituri extrem de puternice în mobila din sufragerie. Ştiam că mi se va întâmpla ceva rău mie sau familiei. Dar la rugăciunea de dimineaţă am uitat să fac o slujbă în acest sens, adică de a preveni răul. Când am plecat în oraş, am avut un accident de maşină. Singurul după 25 de ani de condus.

367

Page 368: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

În viaţă este bine să faci numai lucruri şi lucrări bune, iar atunci Dumnezeu te vindecă şi te ajută în toate cele. Bineînţeles că răsplata nu întârzie, chiar aici pe pământ, întinzându-şi tentaculele în veşnicie. Într-una dintre zile eram în curtea bisericii, a venit la mine un prieten foarte bun pe care l-am invitat la o cafea. Nici nu am apucat bine să o bem, că cineva a strigat la uşa de la stradă. Am răspuns şi erau doi oameni. - Am venit după bani, părinte! - Mă iertaţi, dar nu înţeleg, despre ce este vorba? Ştiind că

lor nu le datorez nimic... „decât lui Dumnezeu”. - Ne sunteţi dator cu 40 de milioane pentru camera-casă pe

care am făcut-o pentru tanti A, ea ne-a spus că veţi plăti dumneavoastră.

Am rămas fără grai de uimire şi revoltă. - Aţi vorbit cu mine în acest sens? - Nu. - Şi atunci cum puteţi să îmi cereţi mie bani? - Ori plătiţi, ori dărâmăm ceea ce am făcut. - Bine, o să mă gândesc şi o să vă dau un răspuns.

După plecarea lor, i-am povestit lui G. despre cei doi fraţi, din care unul beţiv şi-a vândut casa cu bucăţica şi acum a rămas sub cerul liber. Nu ştiam că sora acestuia şi-a făcut o cameră pe acea fundaţie şi le-a promis bani din buzunarul meu.

Aceia mă ştiau „fraier” după cum s-au exprimat undeva şi nu au înţeles că eu ajut din milă creştinească atât cât am posibilitatea, apoi că este vorba de iubire şi nu de prostie. Oricum nu dispuneam de atâţia bani. M-am gândit să scot ceva bani de la CAR. Atunci prietenul meu G. a promis

368

Page 369: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

că le va plăti în rate toţi banii. Dumnezeu l-a ajutat să-şi poată ţine cuvântul. Nu au trecut nici doi ani şi deşi nu se gândea să-şi ia o casă, Dumnezeu aşa a rânduit să poată obţine una, căci avea mare nevoie de birouri.

Dumnezeu ne dă posibilitatea să ne manifestăm ca şi adevăraţi creştini, dacă dorim, şi desigur lucrează prin noi. Dar trebuie să avem credinţa în El puternică. Dumnezeu lucrează şi prin lucruri pentru cei necredincioşi.

Am primit un telefon acum câteva zile de la o fată bolnavă, spre a mă întreba dacă icoana făcătoare de minuni este astăzi adusă din Grecia. Sincer nu ştiam, nefiind prea multă propagandă în acest sens, dar mă gândesc eu, ce nevoi pentru vindecare ar fi, să pui mâna pe icoană? Este nevoie, pentru că văzând puterile divine, ne întărim, iar pentru cel slab în credinţă este necesar acest mijloc material de a-l întări, pentru că „pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni niciodată”. Apoi cel credincios nu ignoră acest ajutor de Sus, dar cu gândul îndreptat la Dumnezeu, care îi lasă o scurgere harică vindicativă cât îi este lui necesar şi astfel omul se vindecă prin credinţă. Dumnezeu ne avertizează în toate cele prin îngerii săi, prin duhurile Sale, doar-doar ne vom întoarce la El spre a fi restabilită ordinea firească dintru începuturi. „Şi s-au închinat şi au slujit făpturii în locul Făcătorului”. Conştiinţa şi cunoştinţa de Dumnezeu sunt două lucruri strâns unite, care separă însă pe fii de robi, pe străini de prietenii lui Iisus. Vederea celor dumnezeieşti şi vederea pe din afară sunt întru firea pasivă la orice viaţă care descoperă starea noastră naturală şi arată lumii în sentimentul apărut la aruncarea hainei luminii din Rai, ruşinea. Ruşinea, care în zilele noastre are substanţă

369

Page 370: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

dătătoare de regret şi întoarcere, dar la creştinul cu zbatere interioară ambivalentă de apropiere şi locuire în Relaţie şi de dezrădăcinarea din pământul făgăduinţei, devenind un om fără de loc, un fugar împătimit.

Cel care îşi exprimă punctul de vedere dintru început nu este aşa periculos ca vicleanul care este asemenea căldiceilor care se ascund în patul cald al Bisericii, pentru ca apoi să-l şifoneze, ştergându-se cu ştergarul alb al bisericii curăţit cu sângele Lui, care este fără nici o patimă. Când eram student, am văzut securişti de meserie, care făceau teologia, special spre a o mânji prin rânjetul demonic al viitorului preot, pentru compromiterea bisericii prin fapte deplorabile, săvârşite intenţionat spre a discredita Biserica. Am crezut că s-a terminat, acum cine are interes să dărâme biserica naţională? Nici vorbă de SRI sau cel puţin aşa cred, dar cineva veghează spre a desfiinţa biserica, înlocuind învăţătura bisericii vechi cu una nouă, religia libertăţii totale în care aproape totul îţi este permis, chiar şi lesbianismul şi homosexualitatea. Sfântul Apostol Pavel înfierează această atitudine, spunând că „femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, sau prin pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea”.

Deschizând televizorul, am fost iritat şi oripilat să aud povestea acelui tânăr care îşi zicea preot monah şi s-a declarat homosexual. A spus că era de multă vreme în acest păcat, dar a pus stavilă mulţi ani la această meteahnă, care acum din nou s-a reaprins şi drept urmare, face spovedanie publică la televiziune şi renunţă la preoţie.

370

Page 371: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Biserica primeşte pe orice păcătos care se întoarce, dar nu se poate ca ascunzându-ţi păcatul să devii slujitor al altarului. Biserica nu adminte nici un fel de amputare a inocenţei, a bunelor porniri după buna rânduială, aceluia care vrea marea taină a preoţiei. Este o întâlnire mistică dintre cele mai apropiate, cu Iisus devenind mijlocitor între oameni şi Dumnezeu, cum a spus Iisus „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se vor ierta”.

Cum poţi tu ierta, când tu nu ai iertare prin persistarea patimei tale, cine poate dovedi sau şti că patima n-a fost tot timpul? Un doritor de preoţie cu handicap fizic şi spiritual nu poate să tânjească la cea mai mare taină oferită omului. Homosexualitatea acestui aşa-zis părinte, este un impediment şi o boală foarte gravă. El a ascuns-o câtă vreme s-a gândit că nu se va afla, dar bănuiala lui că va fi desconspirat l-a determinat să fie lupul din turmă. În mod firesc, acest preot trebuia să plece în tăcere fără a-şi motiva ieşirea din cinul monahal. Sau interese majore l-au determinat să încerce a găuri „platoşa credinţei” creştinilor? În mod firesc, cum a făcut spovedania înainte de sfinţire? Fără demnitate, fără conştiinţă sau cunoştinţă, sau rău intenţionat? E adevărat că sunt preoţi care bagatelizează taina spovedaniei şi a împărtăşaniei. Când am terminat facultatea, am mers la un preot la catedrală, să mă spovedesc înainte de a fi hirotonit. Mi-a dat canon să-mi rad barba şi părul, deoarece aduc supărare comuniştilor. M-am ridicat supărat şi i-am spus că astfel de canon nu există. Se strecoară mulţi care în exterior par a fi drepţi, dar „în faţa lui Dumnezeu sunt urâciune”. Şi datorită păcatelor lor sau a delăsării, „Dumnezeu i-a lăsat în mintea lor fără judecată” să

371

Page 372: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

facă ceea ce nu se cuvine. Datorită acestor impostori, Biserica are de suferit mult, deoarece omul pune de obicei păcatul slujitorilor pe seama slujitului. Dacă s-ar ocupa mai mult în timpul studenţiei preotul duhovnic de studenţi, astfel de cazuri nu ar exista în sânul bisericii.

Ani de zile, nimeni nu mai înţelegea, sau se detaşa odată cu trecerea timpului de sensul vieţii, de adevărata esenţă, luând locul nepăsarea şi complacerea într-un spaţiu al nimănui, între DUMNEZEU şi diavol, ultimul părând în biruinţă. Şi când se vorbea de spovedanie, totul era luat în zeflemea, iar patrafirul, motiv de gânduri ale desfrâului şi nicidecum seva existenţei veşnice, izvorâtă din spovedanie, împărtăşire şi respectiv rugăciunea de sub epitrahil.

Această mare taină a fost diminuată ca importanţă, ca lungimea care cuprinde un capăt şi altul al fiinţei spre fiinţare şi atât preoţi, cât şi mireni s-au rezumat la formă, nu la fond, fiindcă vizitarea Bisericii era considerată o mare ruşine, cu precădere spovedania, dar şi datorită presiunilor făcute de regimul ateu, rândurile celor care alcătuiau Biserica luptătoare s-au subţiat şi au devenit ca o apă numită baltă.

Tinerii au dispărut cu desăvârşire, iar puţini bătrâni care nu puteau fi şantajaţi de regimul care se credea infailibil, nu prea aveau ce spune, iar preoţii cei plictisiţi şi oprimaţi, debusolaţi şi bucuroşi în acelaşi timp că au câţiva participanţi, au redus spovedania la un simplu joc, jocul de-a mărturisirea.

Revoluţia de la Timişoara a adus o schimbare ce se vroia aplicată, practicată, dar cum şi cine să o facă? Bătrânii practicanţi au murit.

372

Page 373: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Şi oricum spovedania s-a banalizat, mai ales că ateii au lansat zvonul despre preoţi trădători, iude ai Bisericii care divulgau secrete, străfundul sufletului golit în sufletul preotului, deturnat din destinaţia divină spre cea lumească.

Personal, nu cred că au fost mulţi preoţi care să dezbrace pe creştini de păcate şi să-i îmbrace în zeghe; sunt ferm convins că au fost puţini şi aceia erau necredincioşi puşi de necredincioşii vremii, special spre distrugerea Bisericii.

Generaţia care a crescut în regimul capitalist autentic a adormit, acum era o generaţie plantată de comunişti, care nu avea cum să-şi educe copiii în sarcina unor dificultăţi inestimabile.

Preoţii au fost puşi în faţa unor tineri fără Dumnezeu, fără cea mai mică cultură religioasă, fără o formare şi modelare hristică. A fost greu, dar preotul care ştia să asculte, care cum spunea Sfântul Apostol Pavel „pentru toţi m-am făcut toate”, a câştigat în bătălia cu Satan şi a grupat prin cuvântul „cu vreme şi fără de vreme” cum zice Sfânta Scriptură, un număr mare de tineri care au dus alţii la alţii.

M-au frapat deunăzi cuvintele unui profesor de teologie, care spunea în încheierea cuvântului său: „mergeţi la psiholog şi psihiatru, nu aveţi ce căuta la preot, acesta nu are timp de voi”. Ori psihologul o face contra unor sume exacte, pentru un timp calculat ca distanţă în bani, fără a avea căderea de a ierta păcatele oamenilor prin invocarea Duhului Sfânt care de fapt şi în fapt iartă, pe când preotul nu are voie să lege spovedania de oră, de bani şi de individ.

Trebuie explicat creştinului în primul rând ce înseamnă convorbirea zilnică cu Dumnezeu. Rugăciune sau

373

Page 374: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

cuvinte adresate în taină, în gând, la servici, în maşină, pe drum, spre a ne cunoaşte cu Acesta. Cu un om străin, dacă intri în vorbă, începi să-l descoperi în sufletului lui şi el pe tine. Dacă sinceritatea este de ambele părţi, se înfiripă o prietenie.

Iisus a zis „Voi prietenii Mei sunteţi de acum nu vă mai numesc slugi, căci sluga nu ştie ce face stăpânul”.

Apoi, demonstraţia pe care ţi-o faci că te-ai ridicat la nivel de biped prin abţinerea de la gânduri rele, vorbe urâte, blesteme şi în general de la orice numit plăcere, spre a fi un post complet. Înainte de spovedanie şi împărtăşanie, trebuie să te pregăteşti cu Hristos de patima Sa, să ai conştiinţa că sângele Lui va curge pentru tine şi viaţa se va scurge spre o altă dimensiune: Viaţa. Eşti trist şi nu poţi să te bucuri de nimic din interior pentru acest prieten al tău, Iisus adus ca jertfă. Preotul trebuie să explice penitentului necesarul amintirii supliciului la care a fost supus Iisus şi în felul acesta să renunţe la o ură mai veche, pentru a avea părtăşie cu Hristos. Iisus a spus în sensul acesta: „Dacă duci darul tău la altar şi-ţi aminteşti de supărare cu fratele tău, împacă-te cu acesta şi apoi, vino de adu darul tău”. Este clar că nu poţi primi Trupul şi Sângele iubirii având ură răsădită înlăuntrul tău. Împărtăşania nu se asimilează în organismul împovărat cu ură, deoarece spune Iisus „Nu poţi domni la doi domni deodată... şi la Dumnezeu şi la Mamona”. Apoi, preotul dă sfat spre a „pune, Doamne, pază gurii mele!” şi a conversa întotdeauna creştineşte, adică în „psalmi şi alăute”.

Nici păcatele grele preotul nu trebuie să le ocolească ca fiind ruşine şi dacă cel care se spovedeşte nu le spune, să le întrebe, deoarece în rugăciune se spune: „Să n-ai sfială

374

Page 375: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spre a lua iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos”. Mai ales începând cu masturbarea tinerilor, care nu înţeleg firescul manifestării acestor instincte şi că pot fi subjugate, nu prin fapte nefireşti, ci cu rânduiala Creatorului prin rugăciune, voinţă, epuizare fizică şi intelectuală. Jocul de-a plăcerea aduce numai chin şi durere, chiar şi imposibilitatea de a fi om, cu toate darurile date de Creator. Păcatul curviei, adică al împreunării a două persoane de sex opus, fără cununie, atrage ca un trăsnet, numai necazuri. De asemenea, păcatul pruncuciderii, pe lângă mustrarea de conştiinţă, aduce o serie întreagă de urmări deloc plăcute. Interesant, foarte mulţi înţeleg că a trăi cu cineva înainte de cununie este ceva firesc, a avorta este doar un bine pentru acel copil nedorit, perversiunile sunt o necesitate pentru frăgezia iubirii fizice, uitând de adevărata iubire şi din acest motiv, aproape nu înţeleg să le pară rău, să se căiască, adică să-şi schimbe modul de viaţă păgân cu cel creştinesc. Întotdeauna, spovedania începe de la ultima dată când ai mărturisit relele făcute. Dacă crezi cu adevărat că Dumnzeu iartă şi eşti dezlegat de păcate prin mâna preotului, atunci spovedania îşi găseşte sensul, altfel ce rost are să te spovedeşti şi să ai impresia că este doar o formă liniştitoare prin autosugestie?

Să credem fără vreo urmă de îndoială că prin Taina Mărturisirii ne răstignim păcatele noastre, precum Iisus a răstignit păcatul stămoşesc şi „Învierea Lui este chezăşia învierii noastre” prin străpungerea morţii şi triumful vieţii prin iubire. Sfinţii Părinţi ne îndrumă ca întotdeauna, primul gând ce ne vine în minte să-l trimitem la Iisus Hristos, care îl va curăţi şi ni-l va returna plin de iubire şi de lumină, apoi ajungând în mintea noastră, va pătrunde în inima şi sufletul

375

Page 376: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

care vor răspândi în tot trupul nostru „tămâie de bună mireasmă duhovnicească” spre viaţa de veci cu Hristos.

Dar pe lângă partea spirituală, trebuie să avem grijă şi de cea materială, după cum spune Iacob „credinţa fără fapte este moartă”.

Mai întotdeauna se zice că săracul te ajută mai mult decât bogatul, cum că ar fi mai darnic. Mi se pare firesc să se întâmple aşa, din moment ce, acel care nu are prea multe, nu este legat de puţinul pe care îl deţine, ştiind că este oricum infim spre a realiza ceva mare şi apoi a trecut şi trece prin lipsuri şi a experimentat această stare de profundă privare de dreptul originar al egalităţii, în timp ce acela care are acumulate avuţii multe, doreşte tot mai mult şi este tot mai legat de ele. Se desparte greu de orice leu agonosit, nu ştie şi nu înţelege ce este a nu avea de mâncare, ori a uitat dacă vreodată a fost sărac. Şi în ultimul rând el gândeşte că orice bun, fie cât de mic, îi aduce un profit. Aşa se întâmplă în majoritatea cazurilor, dar sunt excepţii de ambele părţi.

Aşa bunăoară, mă gândesc la un exemplu fidel de verticalitate crescândă, la ascensiunea rapidă a acestui om modest, inteligent şi care singur a ajuns să ocupe funcţia de ministru secretar de stat, domnul Sorin Supuran. Se datorează sufletului acestuia, care a rămas la fel de când îl cunosc, adică de când era copil, nu a lăsat şi nu lasă să se simtă diferenţa funcţiei, ci a făcut în aşa fel încât omul să rămână în el mereu. Sigur, sunt exemple în care oameni foarte bogaţi au înţeles că bogăţia este doar o vrednicie vremelnică de administrator pe pământ.

Indiferent dacă dăm mult sau puţin, dacă ajutăm pe mulţi sau pe puţini, important este să o facem din suflet, iar

376

Page 377: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

banul văduvei să fie după măsura buzunarului nostru şi atunci desigur că Dumnezeu va fi mereu cu noi şi El va auzi rugăciunile noastre.

Dacă ne rugăm zilnic, dacă ne amintim de El ca şi cum ar fi şi este un Bun al nostru spre bunătate şi Pacifistul Suprem spre Pace, atunci desigur că dezbinarea din noi înşine ar dispărea şi am fi un tot unitar, o întregire şi o inocenţă ca a acelora care îşi pun pirostriile pentru începutul real şi inocent al vieţii, atunci când „iubirea omenească este adusă la o incandescenţă mistică şi nu fără rost mirii beau din aceeaşi cupă”.

Să bem şi noi din cupa hristică dăruită soteriologic spre fericire şi starea de păcat se va dizolva prin tăria trupului şi sângelui mistic al nemuririi cu Hristos Cel Nemuritor.

PRINCIPII DE TEOLOGIE PASTORALĂPrecuvântare

377

Page 378: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cu deosebită satisfacţie am aflat faptul că părintele scriitor Radu Reja din Biled s-a ostenit să scoată la lumină o nouă lucrare, pe care P.C. preoţi o vor avea la îndemână ca instrument de lucru în activitatea pastorală, carte ce cuprinde metodele ce pot fi folosite în toate împrejurările vieţii duhovniceşti.

Intitulată sugestiv ”Principii de telogie pastorală”, cartea cuprinde diferite învăţături duhovniceşti legate de experienţe proprii, acumulate de-a lungul mai multor ani de exercitare a harului preoţiei. Prin aceasta, autorul se dovedeşte încă o dată un fin observator al vieţii bisericeşti sub toate aspectele, nu mai puţin un slujitor al Bisericii, capabil să cunoască toate schimbările si noutăţile pe care spiritul vremii le aduce pastoraţiei turmei lui Dumnezeu.

De altfel, adaptarea la nou este o cerinţă la care trebuie să subscrie oricare slujitor ce doreşte să-şi îndeplinească într-adevăr menirea pe care o are. Teologia pastorală, ca disciplină absolut necesară formării slujitorilor lui Hristos, este poate nu suficient de bine aprofundată în şcolile teologice de la noi. Este de neconceput, bunăoară, ca un absolvent de facultate să nu cunoască chestiuni elementare care privesc pastoraţia credincioşilor. În acest sens, distinsul mitropolit Emilianos Timiadis din Grecia, remarca şi el că ”Teologia pastorală şi-a pierdut astăzi poziţia ei tradiţională şi onorabilă din programa facultăţilor de Teologie. Investigarea, anchetarea si contestarea anumitor activităţi pastorale, întrebarea <din ce cauză este aceasta şi din ce cauză este cealaltă>, ne ajută să întrezărim în spatele acestor

378

Page 379: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

activităţi(...) o eclesiologie” (Preot, parohie, înnoire;Editura Sofia, Bucureşti, p.135)

Eclesiologia se bazează aşadar pe experienţa pastorală zilnică. Nu poţi să vorbeşti despre Biserică, în sensul unui „organism viu”, câtă vreme neglijezi pastoraţia şi te limitezi la actul slujirii cultice.

Pastoraţia apoi nu se poate realiza eficient fără ca preotul să fie la curent cu toate evenimentele importante care se petrec în viaţa bisericească şi cea socială. Rolul preotului nu se poate mărgini numai la o activitate pastorală pur teoretică, ci trebuie să se manifeste mai ales în mod practic pretutindeni unde este nevoie, precum au făcut apostolii Domnului prin îndemn şi prin însuşi exemplul său de vieţuire. Activitatea adevăratului preot este vastă şi anevoioasă, însă tocmai aici stă sublimul chemării sale.

Am putea spune că astăzi, una din cele mai importante misiuni ale preotului din parohie constă în aceea de a veghea ca focul sacru al dragostei creştine să nu se stingă de pe vatra familiei enoriaşilor săi. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât s-a constatat că principala cauză a decadenţei morale a omenirii zilelor noastre este însăşi decadenţa vieţii de familie. Remarcăm cu deosebit regret că astăzi, însăşi instituţia familiei, acest fundament al societăţii, a decăzut în chip înspăimântător. Pe măsură ce religiozitatea dispare din sânul familiei, dispar virtuţile frumoase, iar rezultatul este o creştere alarmantă a divorţurilor şi a convieţuirilor în concubinaj. Se înţelege uşor că urmările sunt din cele mai triste, atât pentru soţi, cât şi pentru copii, care devin adeseori un nedorit balast al

379

Page 380: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

societăţii. Aici se cere intervenţia imediată şi hotărâtă a preotului, care trebuie să fie mereu ca o făclie aprinsă, luminând prin învăţătură şi exemplu toate familiile păstoriţilor săi.

Trăim în prezent într-o societate exigentă, care cere din ce în ce mai mult de la preoţii săi. Credincioşii doresc ca preotul să fie prezent în orice situaţie, doresc apoi ca el să îşi arate dinamismul şi să se ocupe de toate activităţile aflate în curs de desfăşurare.

Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos trebuie să pătrundă, prin urmare, în toate aceste activităţi, printr-un apostolat puternic şi minuţios.

Epoca actuală cere de la Biserică un cler cu o credinţă puternică şi bine fundamentată, cu o spiritualitate adâncă. Fiecare parohie posedă enorme resurse, care dacă vor fi folosite aşa cum se cuvine, pot inspira întreaga parohie, transformând-o într-o comunitate vie, vibrantă şi mărturisitoare.

Toate aceste aspecte se regăsesc în lucrarea părintelui Radu Reja, motiv pentru care recomand cu căldură cartea „Principii de teologie pastorală” tuturor iubitorilor de bine şi mai cu seamă celor care au ales să îl slujească pe Dumnezeu şi oamenilor.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l învrednicească pe autor de a mai pune la îndemâna preoţilor şi alte cărţi folositoare de suflet, căci totdeauna a fost în mijlocul credincioşilor dăruindu-le cu dragoste părintească din tezaurul său duhovnicesc, dobândit cu trudă şi credinţă.†Lucian LugojanuEpiscop vicar

380

Page 381: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Principii de teologie pastorală

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: „Eu sufletul Meu îl pun, ca iarăşi să-L iau” antrenându-ne în dinamismul învierii Lui.

Dacă citim în fiecare zi Noul Testament, nu este cuvânt în care să nu descoperim un infinit de posibilităţi, căi sigure pentru a parcurge această nebuloasă, în care „fără de Mine, nimic nu puteţi”.

381

Page 382: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Citind Scriptura nu ca pe ceva habitual, ci rugând pe Domnul să trimită razele luminii sale solare, reuşim ca orice acţiune din această viaţă s-o desfăşurăm pe papirusul Vieţii scris de Iisus în sufletele ucenicilor care au xeroxat această complexitate a învăţăturii.

Iisus nu a eludat Legea, ci ne-a făcut oameni ai Legii pe cei care vedem înscrisul Lui indelebil încastrat în inimile noastre.

Noul Testament este chintesenţa învăţăturilor date de Dumnezeu înţelepţilor şi fixată de Înţeleptul unic în complexitate, Iisus Hristos.

Cu cât Îl aprofundezi, cu atât vei fi mai aproape de „piatra din capul unghiului” care te va sprijini în orice traseu ales spre punctul fulminant al dăruirii şi unirii cu Nemurirea.

Să ne rugăm astfel Maicii Domnului: ”Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă” preoţilor, după cum Filip a deschis-o famenului care nu pricepea Scripturile citite şi care a primit cu sufletul curat botezul, în momentul în care l-a descoperit, eliminând prin credinţă orice obstacol în calea biruinţei morţii prin formarea omului nou cu pretenţii elevate, de a fi primit de către Hristos în audienţă spre veşnicie.

Cei care-L ignoră pe Hristos vor avea destinul după cum îl vede Sfântul Simeon Noul Teolog ”dar dacă cei ce păzesc porţile Împărăţiei Cerului nu vor vedea în sufletul creştinului asemănarea lui Hristos, aşa cum un fiu seamănă cu Tatăl, atunci nu-i vor deschide aceste porţi şi nu-i vor îngădui să intre prin-trânsele”.

382

Page 383: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Protipendada Cetăţii lui Dumnezeu de pe pământ va cuceri piscurile înaltei fericiri, după cum ne lămureşte Sfânta Scriptură: „atunci drepţii vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”. Absenteismul duminical este o dovadă clară a celor ce nu dorec să-L voteze pe Împăratul nemuririi. Cu atât mai puţin vor fi coparticipanţi la celelalte slujbe şi la cea particulară, care va fi inexistentă. Hrisovului mântuitor i-au schimbat destinaţia, folosit fiind spre a aţâţa un foc material muritor şi topind aurul ca zăpada pe cuptor.

Îngheţul învăţăturii în care noi suntem luptători ai însemnului Nika, ne va propulsa incredibil în sfera Luminatorului. Dezavuarea băncii incredibilei biruinţe înseifată asupra sa însăşi şi misterul mistic irepetabil înghesuit în tiparele sofisticate procesului revărsate în seiful scripturistic, ne-ar face fără de fiinţă, încorporaţi în învelişul cuantic, adică în vid, nimic din nimic, care dă nimic, darămite preoţia lui Hristos.

Când „Fiul lui Dumnezeu nu-şi mai cunoaşte chipul în oameni”, aceştia se împrăştie în căutări în afară şi se împiedică în poarta imaginară a necredinţei lor, când riscul de credinţă duce la pierderea încrederii Lui în aceia. Odată cu densitatea atmosferică piere totul, se arde cu arderea fără de stingere a pedepsei divine, când nu mai avem cum să devenim „preoţie sfântă... fii în Fiul, ci dispare posibilitatea oferită de Vechiul Testament în Noul Testament”, adică acolo unde „Vechiul Testament este o întindere în Noul Testament”, de care ne-am îndepărtat, până la dispariţie.

Ne ferim de Hristos fiindcă ne doreşte parteneri în afacerea vieţii; viaţa şi gândurile persiflatoare trimise spre

383

Page 384: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

El ne scot din sfera Atracţiei Universale, oferind un spectacol gratuit lumii de piaţă.

Iisus ne avertizează asupra atitudinii noastre de orbire spirituală spunând ”dacă venea altul în numele Meu pe acela l-aţi fi crezut”.

Orice reminiscenţă politeistă deocheată ne abureşte creierul de emoţie şi ne împreunează cu diavolul, cu singurătatea care „nu însemnează lipsa companiei, ci conştiinţa profundă a unei solitudini totale, sentimentul părăsirii în viaţă de toţi şi de toate” şi realizăm că ne lipseşte împlinirea în totul cosmic şi vedem golul Gheenic inundându-ne cămara cea ascunsă a inimii, de abia atunci impozantul arghirofil se împiedică şi cade în căderea căderilor, în abisul cel negru, împinşi de suflul rachetei în înălţare, suflarea de viaţă ne stoarce prin afectele ce ne strivesc lăsând creanţele fără acoperire.

Apostolii se închină prosternând, fără o valoare reală, moment despre care Iisus zice „şi dracii cred şi se închină Mie” şi nu vor penetra interiorul mişcător perihoretic nici măcar imaginar, fiind umbriţi de umbra vieţii imanente.

Riscul de credinţă, ca şi riscul de ţară, situează preotul la nivel periferic al galaxiei şi soarele Hristos nu-l mai încălzeşte. Părintele Teofil Paraian îndrumă preotul să aibă „faptele fariseului şi smerenia vameşului”, fiind într-o continuă rugăciune după cum spune Olivier Clement „...prin rugăciunea inimii fă din sufletul tău o chilie monahală în care să te întâlneşti singur cu Singurul”.

Decorul feeric oferit de frenezia vibraţiilor facile ne înglodează în datorii cu dobânzi ce ne epuizează resursele soteriologice, creându-ne o panică eshatologică. Pârâul,

384

Page 385: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sofisticat conductor de energie, devine fuzibil printr-o dragoste în devenire. Deşi căutăm să fim pe placul oamenilor, avem elemente care parcă cu obstinaţie împiedică prăşirea ogorului de buruienile urii mult cultivată în perioada ateistă. Preotul tânăr are o exuberanţă ieşită din comun, pe care nu reuşesc să o estompeze răceala şi imbecilitatea manifestate la cel mai înalt grad.

Orice preot care îşi dă sufletul Bisericii şi se predă Acesteia, are o muncă de Sisif, un Prometeu înlănţuit ce face eforturi bacoviene, într-o lume ceţoasă plină de suflete negre, pentru a nu elimina existenţialismul dăunător al debranşării din reţeaua Universului. Tânărul prelat a început cu aceşti oponenţi să meargă pe firul spiritual, să-i cucerească printr-o atitudine blândă, iubitoare.

Deşi tinereţea are o notă impulsivă, această impulsivitate trebuie înlăturată, indiferent de modul drăcesc de manifestare al unor creştini de formă, să frapeze prin calmul exagerat, înţelegând că iubirea învinge dincolo de moarte, înţelegând că „celui ce te loveşte peste obrazul drept întoarce-l şi pe celălalt” şi „celui ce-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa”. Când vei vedea culoarea benefică a acestor efecte şi te vei înfrupta din plinătatea iubirii, de abia atunci ai deschis Biblia cu adevărat, demonstrând-o pe viu şi descifrând-o celorlalţi.

A săruta un vrăjmaş, chiar şi de formă la început, apoi cu adevărat, înseamnă o victorie sigură. În primul rând trebuie învinsă ura şi mânia din cel pus spre păstorire spre a face loc iubirii din om, a-l activa pe Dumnezeul omeniei şi a demasca demonul trupesc. Apoi cu multă greutate şi eforturi deosebite, preotul, în loc să blasfemieze, să roage pe Bunul

385

Page 386: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu a lumina mintea tuturor vrăjmaşilor şi a întoarce pe aceştia de la răutatea lor. Şi atunci, în loc de ură se va instala mila, compasiunea şi va putea spune tânărul duhovnic ”lucrul pe care mi L-ai dat l-am săvârşit”.

O boală incurabilă care poate veni, nu este întotdeauna spre moarte, ci dătătoare de viaţă şi neînţelesurile făcute înţelese. Prin chin, se deschid inima şi mintea preotului pentru a descifra dimensiunile divinului.

Teologul Breancianinov ne învaţă că ”o împătimire măruntă la arătare, o dragoste nevinovată la arătare de oricare lucru însufleţit sau neînsufleţit, coboară în inima şi mintea din cer, aruncându-le pe pământ”; dar dragostea faţă de aproapele să pară o ură pe lângă înălţimea sentimentului faţă de Celest.

Gelozia Dumnezeului celui viu se manifestă în toată splendoarea şi nu de puţine ori ruptura cu divinitatea este imposibil de pecetluit, eventual peticită şi dezechilibrată, oscilând între înclinaţiile somatice voluptoase şi supleţea duhovnicească prin focul spiritualităţii. Adevărul este că nu gelozia divină, care pretinde întâietatea după cuviinţă, dărâmă stativul floral al iubirii, ci excesul lunecos care poate foarte uşor să dezintegreze fiinţa, sau dezafectarea unei părţi care duce la disociere de divinitate. Dumnezeu este gelos, cum El însuşi spune ”sunt un Dumnezeu gelos”, spre a nu fi supuşi calvarului idolatriei printr-o acţiune ucigătoare egocentristă, sau printr-o umplere pământeană în care transcendentul îşi pierde sensul şi exacerbarea derutează şi epuizează o sursă inepuizabilă spiritual, care întinată în cea carnală, se limitează.

386

Page 387: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Înainte de toate, să-L abordăm şi să-L descifrăm cât ne permite la început, apoi într-o progresie care nu ar periclita mintea şi inima noastră, după cum ne spune părintele Ioan Ică Junior „putem intra în Liturghie de îndată ce ştim destule despre Absolut, de îndată ce-L cunoaştem ca subiect şi promisiune de relaţie”. Prin relaţie ajungem sub acoperişul absolutului, întâlnind infailibilul care transferă energie şi persoana prin Duhul Sfânt. Desigur, nu devenim energie divină, dar sub oblăduirea impenetrabilei Fiinţe, prin „Duhul de viaţă dătătorul” obţinem garanţii manifestate, imuabile, mântuitoare.

Jean Ives Lacoste spunea că ”avem motive să ne aşezăm sub protecţia unui absolut care să fie persoană şi asupra căreia să nu apese nici o instanţă supremă şi imperso-nală şi atunci, desigur, neliniştea este o caracteristică străină nouă care suntem în devenire prin har, dumnezei”.

Trebuie să fim împăcaţi în primul rând cu noi înşine şi atunci ştim să-l împăcăm şi pe aproapele nostru, să-l atragem de partea noastră, a Bisericii, a unicităţii salvatoare. Preotul trebuie să umble prima dată la slăbiciunea omului şi să-l ajute să o depăşească, cucerindu-i în felul acesta sufletul şi odată ce i-ai obţinut sufletul, trupul îţi aparţine.

Atenţia trebuie să se concentreze în special asupra copiilor, pentru a-i forma pe aceştia şi a-i atrage la Biserică prin Sfânta Împărtăşanie, prin pita şi prin vorba dulce. Spovedania să nu fie o sperietoare, ci o liniştire, o dezgolire de instincte, o eliberare de patimi şi o împreunare cu Hristos, preotul ducând în mormânt toate secretele.

Dacă însă vinul folosit la Împărtăşanie, din cauza zgârceniei are calitatea unui oţet, atunci preotul intră în

387

Page 388: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

culpa a două păcate: unul înaintea Divinităţii şi al doilea, înaintea acelui copil nevinovat care doreşte Duminică de Duminică să se împărtăşească şi care la urma urmei te va acuza în faţa dreptului judecător. Iisus a spus ”cel ce sminteşte pe unul din aceşti mici, mic se va chema în împărăţia Tatălui Ceresc”, deoarece afectează plinătatea celor dumnezeieşti după cum ne arată Isus că ”a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu”.

Bomboana sau o ciocolată servită odată cu anafora, îi va atrage în scaunul Bisericii şi atunci când ei vor conştientiza această platoşă împotriva diavolului, nu vor mai renunţa niciodată la ea.

Dacă acum suntem judecaţi în contumacie, fiind de cele mai multe ori în iadul neputinţei noastre, atunci la judecata particulară şi în special la cea universală vom fi ”faţă către faţă” arzând de ruşinea faptelor noastre indecente. Nu suntem pudici, nu suntem vigilenţi, nu suntem temători şi cercul vicios rămâne fără cea mai mică deschidere către divinitate, deoarece nu vrem să ne cunoaştem pe noi, să privim în adâncul fiinţei noastre, să ne demascăm cum ne spune un mare teolog ”omul, dacă nu şi-a găsit identitatea lui, rămâne în minciună”.

Indiferent de timpul nostru afectat problemelor religioase către instituţia tutelară, noi să nu avem încadrare, ci să fie nelimitat, cu multă răbdare, după cum zice Apostolul neamurilor ”cu vreme şi fără vreme”. Şi ajutând pe cel în nevoinţă când este necesar, ai garanţia reuşitei. Acel frate care înainte te antipatiza, intervenind la momentul oportun, cu mici excepţii, îţi va rămâne fidel toata viaţa; să-i invadezi de-a dreptul sufletul, ca plin de

388

Page 389: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

dragoste să se întoarcă spre tine, chiar dacă ani de zile a confundat Biserica cu păcatul preotului sau anumite păcate generale atribuite clerului; dacă îi întinzi mâna când este la un pas de scufundare, îl vei capacita pentru totdeauna.

Vicisitudinile sau amprenta demonică a determinat un comportament străin unui om cu numele lui Hristos şi atunci tu, ca preot, trebuie să ai o atitudine ca:

• Niciodată creştinul să nu te vadă supărat• Niciodată să nu-i refuzi audienţa, indiferent de

oră, sau de timpul tău• Niciodată să nu-l mustri prea tare spre a-l speria• Niciodată să nu-l batjocoreşti, ci să-l îndrumi

spre a se debarasa de slăbiciunile lui• Niciodată să nu-l subestimezi şi să nu-l faci să

simtă acest lucru, deoarece orice om are o valoare în sine

• Niciodată să nu îl jigneşti, chiar dacă el te jigneşte

• Niciodată să nu îl contrazici, ci să îl determini să gândească aşa cum vrei tu

• Niciodată mersul cu crucea să nu se săvârşească în grabă, părând a fi lipsit de importanţă, ci să fie un adevărat motiv de pastoraţie.

Şi atunci, iubirea fără margini faţă de Dumnezeu, va aduce iubirea aproapelui tău.

Preotul, un simplu om fără harisme, fără har, burduşit de păcate, umplut până la refuz de substanţele nocive ale plăcerilor agresive care-l copleşesc mai mult decât oricare altul, uită că întotdeauna se face văzut capul ce iese dintr-o

389

Page 390: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ascunzătoare şi nu picioarele şi partea dorsală. Sfânta Scriptură spune că ”ne-am făcut gunoiul lumii” spre a îngemăna umilinţa cu iubirea, spre a nu avea temeri la întâlnirea Decenţei supreme.

Alfabetul pentru un neştiutor nu însemnează nimic şi n-are cum să comunice cu ajutorul acestuia. Preotul e văzut ca un individ cu grad de profitabilitate sporit şi laxitate ieşită din comun.

Omul trebuie să aibă conştiinţa valorii şi energiei creatoare a discuţiei cu el într-o permanenţă ce pare nefirească la prima vedere şi nu este o înălţare intermitentă. Odată ce degradarea umană creează promiscuitate şi imoralitate, individul priveşte doar prin geamul deschis către păcat, urăşte cinstea şi pe cinstitorul ei.

Peter Gilquist arată modul descoperirii divine şi posibilităţile infinite de atingere divină sau demonică, spunând ”când ne dăruim astfel Domnului, începe pentru noi un drum palpitant şi plin de surprize”.

Principiul inabordabilităţii ne conduce la o gravă eroare umană, cu consecinţe drastice. Flexul care retează reflexul Deofiinţimii, a coeternităţii, este un instinct nestăpânit, necurăţit de ”irupţia Duhului Sfânt în trupul şi sângele lui Hristos”, care e necesar să-l ştirbim spre a cădea din puterea distructivă şi a nu tăia răsadul iubirii. Iubirea preotului dospeşte aluatul bun al creştinului şi drojdia bunătăţii devine potentă şi lucrătoare spre metamorfoza către Hristos.

Doamne, să te iubesc cu iubirea primei zile de iubire, când te-am iubit descoperind iubirea care îmi era străină şi departe, noţiune utopică a inepţiei ca manifestare a

390

Page 391: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

slăbiciunii celor neputincioşi de a se iubi pe ei şi averea lor mai mult decât orice iubire.

Am auzit cuvântul iubire care mângâia multe buze şi eu, înzăpezit în corsetul mândriei, hălăduiam pe căile imponderabilităţii austere, găsind uşurătatea ca o uşurare de iubirea care te împovărează, te subjugă şi te îmbrodeşte. Prin firul iubirii împăienjenit, am deschis ochii la iubirea ce nu avea formă şi culoare, nu avea consistenţă, sculându-mă cu preopinenţii care m-au depărtat de hristocentrism. A tresăltat inima mea, dar n-a primit negaţii care să dezgolească Adevărul, paroxismul fără funcţionalitate.

Azi, buzele mele sunt fierbinţi ca jarul, pentru a putea săruta Focul, scânteia metanoică mi-a înmuiat limba în mirul pecetluirii, ca să grăiesc vorbele neînţelese de neînţelegător, sorbite doar de sorbitorii Vieţii. Mintea mea cuprinsă de păcătoşenie ce m-a dus la letargia cosmosului dement să cadă la învoială cu omul, acum penetrează minuni care „nu s-au suit la inima omului” neales prin necredinţă. Pioşenia pnevmatoforului creionează iubirea ca unică. Fiecare pas în Eu, în Dumnezeu, este o ieşire din răul hidos. Fiecare notă care mi-o trimit acum, o cânt cu heruvimi şi serafimi spre noi desfăşurări în trupele Iubirii şi îmi dăruiesc bucuria întâlnirii în decorul ezoteric.

Când preotul învaţă să iubească pe creştini, aceştia îl vor iubi, perpelindu-se la văpaia ce-l cuprinde tot mai tare, în special la jertfa euharistică.

Preotul nu a dat nimic, doar Dumnezeu a dat Totul, pentru că a dorit Totul prin iubirea care dăruieşte fără îndoieli, fără căinţă după eroismul eroic al deşteptării fără deşteptare. Să aştepte cu nerăbdare să fie gătit fiziceşte şi

391

Page 392: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spiritualiceşte, ca un Mire, pentru momentul nebunesc al unirii cu Infinitul pierdut pentru pierderea vieţii şi aflat spre câştigul fragil, nealterabil, primit de la Nemitarnicul care desfăşoară sufletul în întinderea celei mai căutate atingeri: iubirea infinită.

În zilele noastre, Biserica, pentru mulţi dintre tineri are o semnificaţie arhaică, fără posibilitatea de a satisface nevoile lumii contemporane. O formă perimată a unei necesităţi de acum 2000 ani care nu mai poate ajuta un tânăr şi nu-i poate explica ştiinţific adevărurile înconjurătoare, darămite să le şi demonstreze.

În fond, nici nu interesează pe foarte mulţi cine suntem, încotro mergem şi de unde venim. Totul se reduce la un cerc care cuprinde o arie mică de extindere practică pentru ei, ori nu suntem animale care din instinct fac totul şi nu au imaginea viitorului.

Chiar unii dintre teologi, spre exemplu Sheeben, afirmă că „natura umană este lacunară din cauza împreunării sale cu trupul, nemaifiindu-i propria armonie cea dintâi emanată, harul natural, bazată pe vocaţia sofianică a omului”. Ei susţin că este necesară intervenţia lui Dumnezeu, omul fiind mai prejos decât animalul.

De asemenea, întruparea Fiului lui Dumnezeu apare ca „inexplicabilă în condiţiile în care fiinţei omeneşti i se atribuie o defecţiune intrinsecă, iremediabilă” şi astfel se atacă chiar hristologia, denaturându-se adevărul.

Este foarte adevărat că şi Biserica poartă o oarecare vină, lăsând preoţi incompetenţi uneori, fără o pregătire intelectuală necesară, urmărind de multe ori forma şi nu fondul.

392

Page 393: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Din păcate, în zilele noastre, preotul este nevoit să facă orice pentru subzistenţă, în afară de preoţie. Şi atunci partea mentală devine defavorizată şi neglijată, franjurând organismul Bisericii, adică sufletul creştinilor, astfel îndepărtându-i pe aceştia de la credinţă.

Nu e de mirare că s-a auzit de multe ori răspunsul unor preoţi: ”crede şi nu cerceta”, afirmând chiar că porunca aceasta este de la Dumnezeu. Dumnezeu a dat poruncă să nu îndrăznim a-L vedea cât mai mult şi cât mai aproape. Sau omul slab la minte ori incompetent lansează această afir-maţie fără suport? Desigur, în fiinţa Lui nu putem accede. Dumnezeu însă ni se descoperă din ce în ce mai mult.

Preoţii care n-au nimic cu preoţia, din nefericire, nu vor băga în seamă acest lucru, împlinindu-se scripturile care spun că ”vine vremea când Satan va sta în Biserică sub forma Îngerului Luminii”. Ei neavând nimic cu ştiinţa lui Dumnezeu şi pentru a nu fi puşi în situaţii jenante de a fi consideraţi gravitând într-o inerţie lamentabilă, au lansat sloganul ”crede şi nu cerceta”. Este simplu să pui tot pe seama lui Dumnezeu cel aspru, care canoniseşte pe tot cel care vrea să descopere o atmosferă de mister impenetrabilă.

Dumnezeu ni se relevă tot timpul după putinţa noastră de a înţelege tainele Divinităţii.

Oboseala şi timpul foarte scurt afectat slujbei sau creştinului, îl va îndepărta pe tânărul dornic să afle sensul vieţii şi să găsească un adevărat părinte spiritual.

Procedând însă mai rău decât un laic, tânărul nu va mai fi interesat să audă un preot plictisit de munca fizică, blazat prin locuirea la ţară, plafonat şi fără nici un chef de a

393

Page 394: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

discuta problemele existenţiale despre care uneori nici nu are cunoştinţă.

Sunt foarte mulţi oameni care nu înţeleg sensul Sfeştaniei sau a sfinţirii casei, deoarece nu li se explică acest lucru. Încep construirea casei fără binecuvântarea lui Dumnezeu, fără rugăciunea de punere a temeliei, sau se vor muta într-o casă nouă, fără a se gândi la terenul pe care este construită această casă sau mâna care a construit-o, oameni cărora alcoolul le-a adus numai gânduri negative şi care se imprimă asupra acestei locuinţe.

Motivaţia preotului că nu este remunerat în raport cu munca sa este aberantă, deoarece un preot cu conştiinţă slujeşte pe om fără a se gândi la această răsplată efemeră. Dumnezeu nu va lăsa niciodată ca acest preot să moară de foame. Oraşele s-au extins extraordinar şi din acest motiv sunt multe terenuri care au ajuns pe cimitire demult uitate şi dispărute fizic, sau în acel pământ să fi fost omorât un om care nu are odihnă şi să se resimtă aceste influenţe şi confluenţe deloc pozitive asupra familiei.

Domnul nostru Iisus Hristos spune ”nimic nu poate omul să ia, decât ce-i dat de sus” şi preotul care este chemat de sus nu este admis să profaneze această chemare înălţătoare oferită de Divinitate. Desigur, ne întrebăm uneori dacă există predestinaţie, dacă Dumnezeu este rău pentru unii şi bun pentru alţii. Aş vrea să amintesc încă două citate în care Mântuitorul Hristos vorbeşte de aleşi şi în care mijloceşte pentru aceştia Tatălui Ceresc, spunând ”Părinte păzeşte pe cei pe care I-am ales”, continuând cu cel de-al doilea citat în care Dumnezeu pare părtinitor, adresând rugi

394

Page 395: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

numai pentru cei favorizaţi după cum spune Iisus ”Eu pentru aceştia mă rog... pentru cei pe care Mi I-ai dat”.

Iisus Hristos a fost văzut mai mult rugându-se, mai mult propovăduind, decât în postura omului care să se distreze, să lenevească sau să se plaseze pe orbita unui râs ucigător. Îl întâlnim pe Dumnezeu plângând pentru tot omul; plânsul universal al Universului care astăzi, de-a dreptul franjurat în locul la care a ajuns omul vitregind natura de bunul ei mers, ca atare se va răzbuna pe om.

Iisus nu vrea să spună că un om este predestinat spre rău, iar altul spre bine. Aleşi sunt toţi cei care se botează, respectă cele 7 taine ale Bisericii şi merg pe calea lui Hristos. Omul începe cu botezul şi astfel se curăţă de păcatul strămoşesc, un om curat, care prin administrarea Sfintei Taine a Botezului, se va putea împărtăşi de roadele Duhului, care devin nule prin neglijare şi nelucrare în timp. Astfel, Botezul este valid, dar fără un real folos. Desigur, o importanţă covârşitoare o are şi atitudinea părinţilor spirituali, adică a naşului şi a naşei, care de obicei consideră că este suficient să dea o sumă de bani finului şi cu aceasta să încheie orice activitate spirituală. Se leagă de latura materială, uitând de legământul cu care s-au legat când au acceptat să devină părinţi spirituali, îndrumători şi sprijinitori în probleme sufleteşti, dar şi în cele materiale, după posibilităţi. Actul de năşie nu se limitează la acea dată şi nu este abrogat în timp, ci rămâne toată viaţa şi drept urmare, drepturile conferite aduc şi obligaţii.

Naşii îşi asumă o mare responsabilitate când acceptă să se afle în această postură, în caz contrar e preferabil să refuze, deoarece sunt motiv de rătăcire spirituală, ori

395

Page 396: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Mântuitorul Hristos a spus că ”cel ce face vreun rău acestor mai mici Mie, mai bine şi-ar lega o piatră de gât şi s-ar arunca în mare”. Nu-şi dau seama de dimensiunea acestei Taine a Bisericii, care nu cuprinde o simplă formalitate spre satisfacţia comunităţii, nu este ceva formal, fără consecinţe soteriologice. În acest sens, Domnul nostru Iisus Hristos ne avertizează: ”piatra pe care au nesocotit-o ziditorii a ajuns în capul unghiului”, dovadă clară că nu cunosc aproape nimic despre botez şi importanţa lui, schema desfăşurată a acestor acte şi simboluri creştine cu consecinţele respective, neavând nici cea mai mică idee cum se procedează pe parcursul acestuia. Repercusiunile majore, capitale chiar am putea spune, asupra copilului lăsat în voia sorţii atrage şi asupra naşului tot atâtea responsabilităţi şi pedepse. Preoţii au obligaţia expresă de a-i iniţia în tainele Bisericii înainte de Sfântul Botez, chiar dacă aceştia nu sunt creştini activi pentru a putea cunoaşte câte ceva din tipicul Slujbei. Este păcat de moarte pentru preotul indolent şi să nu fie mică mirarea când pedeapsa infidelităţii lui faţă de Divinitate atrage trăsnetul corector asupra lui şi a copiilor.

În primul rând, preotul trebuie să afle dacă aceştia sunt botezaţi şi practicanţi ai bisericii. Dacă sunt numai creştini de ocazie, la botez sau la nuntă, atunci are obligaţia expresă să le pretindă venirea la biserică, instruirea acestora şi iniţierea necesară. Informaţia precară care răzbate până la cel care nu vine la Sfânta Biserică este insuficientă. Şi atunci, unde este acea ”constantă atitudine orantă în faţa lui Dumnezeu” cum spune părintele Junvenale, când acel creştin nu ştie şi nu vrea să ştie nimic de Dumnezeu, eventual doar în acea trecere sau la marile sărbători? Nu are

396

Page 397: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

dorinţa de a merge la Biserică spre a primi hrana energizantă a Duhului care luminează şi întăreşte lupta cu cel rău. În momentul în care trebuie să facă mărturisirea de credinţă, nici măcar nu înţelege sensul a ceea ce i se cere, pentru că este străin de „Crezul” pe care nu l-a învăţat, nu-i cunoaşte conţinutul şi nici nu doreşte să gândească la cele scrise în el. E adevărat că nu s-a declarat ateu, dar ca naş, dacă nu şti ceea ce trebuie să crezi şi să descoperi din Biserică, se împlineşte ce a spus Iisus: ”şi dracii cred şi se închină Mie”.

Este inadmisibilă toleranţa unor preoţi în faţa acestor atitudini drăceşti ale naşilor, care nu ştiu să rostească simbolul credinţei din memorie, ba mai mult, de-a dreptul jignitor, jena unora puşi în faţa faptului în sine.

Motivaţia unui botez neanunţat sau din necesitate poate fi catalogată ca o excepţie, având în vedere situaţia, nu atitudinea naşilor care trebuie să conştientizeze importanţa marelui legământ.

Preotul care admite un botez fără participarea normală a naşilor, îşi asumă o mare responsabilitate, care se va resimţi în tot cursul vieţii lui şi a familiei.

Nu puţine sunt cazurile când la botez este trimisă doar naşa. Personal, am tăcut de câteva ori, apoi am spus în Biserică, să nu mai vină naşe văduve la botez. Desigur, eu mi-am exprimat opinia când se afla la slujbă câte un naş rătăcit de la cele ale Bisericii, debusolat, care poate din greşeală sau din curiozitate a ajuns acolo. După slujbă am fost interpelat uneori cu un ton ridicat sau revoltat: „Părinte, eu nu sunt văduvă”, sau „Părinte, eu sunt soţul acelei naşe”. Atunci le-am explicat că în mod firesc, dacă nu este văduvă

397

Page 398: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sau divorţată, ar fi trebuit să participe şi soţul, de aceea Dumnezeu a creeat doi pentru conceperea unui copil şi se pun doi naşi la naşterea spirituală a acestuia.

Riposte de genul „naşul este ocupat cu masa sau cu organizarea”, sunt firave şi nu au nici o legătură cu Biserica şi cu actul sfinţitor, sunt de-a dreptul penibile şi nu îndreptăţesc lipsa acestuia. La un moment dat, i-am întrebat ce este de folos: să facă voia Domnului, sau a omului? Când Petru a fost bătut şi i s-a interzis să mai propovăduiască pe Hristos cel înviat, a ripostat: ”Ce este mai de folos, să facem voia lui Dumnezeu, sau a oamenilor?”

Nu trebuie să uităm nici slaba participare a părinţilor la botez, cu excepţia mamei dacă nu are cele 40 zile şi încă nu i s-a făcut molifta, ceea ce m-a determinat să afirm în Biserică: „Îmi pare rău că am botezat din nou un copil orfan”, fără mamă, fără tată, neavând bunici şi neamuri, din moment ce la botez au luat parte doar naşa şi copilul.

Desigur, copilul nu poate mărturisi singur credinţa şi drept urmare o vor face naşii în locul lui. Această substituire este necesară şi de folos, dar trebuie să fie consistentă. Până va creşte sau va ajunge la maturitate, naşul să fie lângă copil pentru a duce în el „lumina taborică” şi a face o adevărată priveghere şi străjuire a acestuia, ca „adierea Duhului Sfânt” să pună pază minţii, să mângâie sufletul copilului şi să-l modeleze creştineşte, altfel „săgeţile otrăvite ale Diavolului lovesc din dreapta şi stânga” şi copilul este aruncat în Gheena încă din fazele prunciei. Chiar când copilul este format, naşii trebuie să fie într-o trezie continuă şi până la moarte trebuie să îngrijească de acesta. După ce ai adus un

398

Page 399: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

om pe drumul cel bun, desigur, efortul de a-l menţine, nu este foarte mare.

Dacă naşii se fac unealta Diavolului şi în loc de Dumnezeu lucrează în ei puterea răului, consecinţele vor fi dezastruoase, în primul rând pentru copil, dar şi pentru ei. Fără să realizeze gravitatea situaţiei, ei vor sluji lui Mamona, după cum spune Iisus: ”voi sunteţi din talpa tatălui vostru Diavolul... El întru început a fost ucigător de oameni”. Şi atunci, aparenta fericire a naşilor privind evenimentul monden, care motivează că nu au avut timp să se încarce cu învăţăturile Bisericii, se va transforma în durere, după cum se va întâmpla în locul numit Rai, unde vor sălăşlui atât sufletele celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi şi unde va acţiona „biciul dragostei lui Dumnezeu”, care pentru cei buni va fi o boare, o adevărată stare euforică, iar pentru cei răi, un iad, un chin indescriptibil.

Fericirea de pe acest pământ va transcede dacă înţelegi modalitatea de a obţine această stare, care constă în: „Să Te cunoască pe Tine singurul şi adevăratul Dumnezeu”. Numai prin, în şi cu Dumnezeu găsim fericirea la modul absolut, desigur, cât este posibil pe pământ, iar în ceruri, care vizează veşnicia.

Viaţa naşilor va fi marcată de acest sacrilegiu şi necazurile care se vor abate asupra lor, au o sursă nebănuită de ei. Vor acuza pe Dumnezeu, atribuindu-i denumirea de autor al tuturor relelor ce se vor abate asupra lor, ba mai mult, vor fi de-a dreptul supăraţi pe Dumnezeu, prin faptul că au botezat şi au ajutat material acest copil şi în mod firesc, gândesc ei, ar fi trebuit să fie un plus de daruri. Astfel vor concluziona că e mai bine să faci rău decât să săvârşeşti

399

Page 400: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

cele bune, deoarece Dumnezeu ajută numai celor răi, în timp ce pe cei buni îi neglijează şi nu-i bagă deloc în seamă.

Nu realizează că „Mărgăritarul cel mai de preţ” L-au eliminat, nu au dorit să-L vadă şi caută scuze pentru impotenţa creştină de care au dat dovadă, de nepăsarea religioasă, cu prelungiri nefaste în timp.

De asemenea, preotul care nu se deranjează să spună un cuvânt de învăţătură, are mare păcat, chiar dacă observă un dezinteres şi o grabă în a ieşi din cele duhovniceşti, a celor care se gândesc doar la „dumnezeul pântecelui”. Prin cuvântul rostit, preotul reuşeşte să se impună. Ceva, ceva, tot le va rămâne în memorie şi poate într-o zi va avea răsunet în conştiinţa lor.

Preotul trebuie să fie cu băgare de seamă şi la cealaltă parte, cu privire la înrudire, adică să nu pună naş pe tatăl copilului în lipsa unui naş, căci în această situaţie devine automat tatăl spiritual al copilului şi atunci apare un impediment în căsătoria celor doi soţi şi se impune divorţul. Unii cunosc acest lucru, dar procedează intenţionat în acest fel şi atunci merg la desfacerea cununiei, desigur, după cea a căsătoriei la Tribunal. Atenţia preotului nu trebuie să fie abătută de gânduri deşarte, de cele lumeşti şi e necesar să se roage la această taină sau ierurgie, să se scufunde cu totul, pipăind fiecare cuvânt pe care îl rosteşte, imprimând în felul acesta o pioşenie celor de faţă. Dacă se roagă după cuviinţă, cu tot sufletul, nu are cum să greşească, cum fac foarte mulţi cărora „le scapă” destule din cuprinsul sfintelor slujbe, fie intenţionat, fie din comoditate sau grabă. Sfântul Apostol Pavel ne spune foarte clar ”ţineţi predaniile aşa cum vi le-

400

Page 401: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

am dat... şi chiar un înger din cer de vă va da altă Evanghelie, anatemă să-i fie”.

Aşa bunăoară, la începutul slujbei botezului sunt acele exorcisme care nu fără rost şi fără sens sunt puse şi rânduite de Biserică. Sunt cu literă de lege pentru preot a le face cu luare aminte, fără grabă, luptând cu cel rău împreună cu naşul, în locul copilului. De aceea Iisus spune ”jugul meu este bun”. Nu este uşor să lupţi cu diavolul, dar nu ai cum să treci puntea acestei vieţi, în special ca preot, fără zbuciumul de zi cu zi, fără a te opune din toata fiinţa ta demonului cumplit. Când ai fost investit în taina preoţiei, ai făcut un jurământ, luând martor pe Dumnezeu şi ai ştiut că preoţia nu este o joacă sau un mod de existenţă.

Să nu ne fie cu mirare dacă vom întâlni copii bolnavi, sau paralizaţi, din cauza unor preoţi neglijenţi, inconştienţi, care consideră că nefiind necesare exorcismele la un copil nevinovat şi uită că a stat în pântecele mamei cu care are o legătură trupească şi sufletească enormă, că îl pot atinge păcatele mamei, atingerea răului, a blestemelor sau a vrăjilor şi în măsura în care afectează pe mamă, atinge şi pe copil. Odată că poate să moară, sau să-l nască cu infirmităţi, sau în cazul în care nu se fac exorcismele, să apară aceste disfuncţii pe parcurs.

Sunt foarte puţine mame care merg la preot să binecuvânteze pântecele prin „rugăciuni şi naştere de prunci buni”.

Am avut cazuri în care mamele au purtat copilul 5-6 luni de zile, apoi au pierdut copilul, fie din cauză că erau bolnave spiritual, fie fizic, iar ele nu au mers la biserică, nu au cerut binecuvântarea preotului şi nici ele nu s-au rugat.

401

Page 402: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

După al doilea sau al treilea copil pierdut, nu s-au gândit să ceară ajutor divin, considerând că este de factură umană şi punând totul în legătură cu medicul. Am avut trei cazuri în care sarcina părea normală, când deodată, fără a fi avertizate de semne că ar rămâne fără copil, au pornit pe un drum imposibil de stopat de doctor. Auzind de la părinţi şi rude, le-am abordat şi le-am lămurit ca la următoarea sarcină să se pocăiască de păcate, să se împărtăşească, să se ferească de a mânca sau a bea de la alţii şi desigur, să alunge gândurile şi vorbele grele din sufletul, mintea şi inima lor. Orice blestem proferat, sau gândul rău, poate să aibă împlinire în persoana spre care îl îndrepţi; depinde cu câtă răutate îl trimiţi, cât eşti de vândut Diavolului, dar este şi cu efect de bumerang, întorcându-se asupra persoanei respective şi a copilului.

Psihoterapia ortodoxă să acţioneze asupra mamei în toată acea perioadă şi în viaţa. Atât Nicoleta cât şi Maria, care au pierdut trei sarcini, au înţeles rostul rugăciunii şi al necesităţii celorlalte slujbe. Au avut parte de doi copii şi respectiv trei copii fiecare.

Mi-amintesc cazul unei religioase practicante, care la un moment dat, după ce a ascultat o predică în care am vorbit despre credinţă şi minunile săvârşite de aceasta, m-a întrebat dacă ar fi posibil la vârsta ei, când normal nu se mai fac copii, ca prin rugăciune să beneficieze de harul divin care să-i binecuvânteze pântecele. I-am explicat atâtea cazuri din Sfânta Scriptură: a Sarei, a lui Zaharia şi altele în care bătrâneţea era o barieră de netrecut pentru o sarcină, dar şi ruşinea şi desconsiderarea celorlalţi, care erau convinşi că cei fără copii sunt oameni blestemaţi, de la care Dumnezeu şi-a întors faţa. Am început să ne rugăm vreme

402

Page 403: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de aproape un an. După scurt timp a rămas însărcinată, dar medicii nu-i acordau prea multe şanse de a duce sarcina până la bun sfârşit. I-am spus cuvintele din Sfânta Scriptură care ne întăresc ”crede numai şi vei vedea”. Credinţa a ajutat-o să depăşească posibilul uman şi să ajungă în imposibilul Divinităţii, care a ajutat-o să aducă pe lume un copil frumos şi sănătos.

Mulţi preoţi consideră că nu este necesar să se facă împărtăşirea copilului la botez. În momentul în care s-a oficiat botezul, preotul are obligaţia expresă să-l şi împărtăşească. Mama îl ţine de nas, copilul va deschide guriţa şi preotul introduce în gură cuminecătura. Foarte mulţi părinţi consideră că se poate îneca, sau nu văd rostul acesteia, copilul fiind curăţit de păcatele mamei şi consideră împărtăşirea copilului un nonsens. E adevărat că este eliberat de orice păcat şi înveşmântat în veşmântul nou al lui Hristos, dar Iisus a zis ”numai cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are părtăşie cu Mine”. Este cât se poate de clară această necesitate imediată, deoarece viaţa copilului poate să ia sfârşit în orice clipă şi atunci îl privăm de libertatea de a fi cu Hristos în Împărăţia Lui. Păcatul vine în special asupra preotului, dar şi asupra familiei respective, dacă aceasta se împotriveşte cu vehemenţă.

Iisus a spus ”Trupul meu este mâncare adevărată şi Sângele Meu, băutură adevărată”, căci toată hrana materială nu-şi găseşte echivalent în cea spirituală primită de la Hristos.

Sunt foarte mulţi părinţi cărora le este teamă să-şi boteze copilul prin scufundare, sau să-l dezbrace, motivând temperaturile scăzute de afară şi desigur a apei, cerând nu

403

Page 404: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de puţine ori să fie apa încălzită, iar copilului să i se toarne puţină apă pe cap. Să nu uităm că Iisus Hristos a spus: ”De veţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice muntelui acestuia mută-te şi v-ar asculta”. Se spune că la un moment dat, un înduhovnicit îşi plimba ucenicii mergând spre Biserică. Pe drum le-a spus acestora aceste cuvinte spre a-i întări în credinţă. Deodată a simţit că ucenicii au rămas înapoi; când s-a întors, i-a văzut pe aceştia înmărmuriţi, cu privirile aţintite la muntele din partea lor dreaptă. Acesta se mişca. Atunci ascetul a spus muntelui: ”Nu ţi-am zis să te mişti” şi acela s-a oprit. Este cât se poate de clar că totul ţine de credinţa omului, dacă noi suntem convinşi că Iisus poate orice, prin El putem face ceea ce voim cu trupul nostru şi atunci categoric că nu punem problema altfel. Dacă noi credem şi nu suntem creştini de paradă sau din instinct, atunci nu cerem apă caldă şi nu avem teamă că acest copil se va îmbolnăvi la botez. Niciodată copilul nu va avea de suferit la Botez, indiferent de condiţiile oferite de natură, ci din contră, este călit cu focul iubirii divine. Nu-mi amintesc să fi avut cazuri în care un copil să fi făcut pneumonie, meningită sau măcar să răcească la botez, chiar dacă în Biserică erau -20°C şi l-am introdus în Batisteriu. În schimb, am întâlnit copii care erau pe moarte şi am fost chemat să săvârşesc botezul de necesitate, iar aceşti copii trăiesc şi azi, spre mirarea doctorilor şi a părinţilor. Din punct de vedere medical, acel copil nu mai avea nicio şansă de supravieţuire, dar din perspectiva înnoirii cu Duhul Sfânt, avea posibili-tatea să se întâlnească cu bătrâneţea. Numai Dumnezeu dă viaţă. Iisus a spus ”Eu sunt Învierea...

404

Page 405: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Eu sunt Viaţa Lumii” şi prin venirea Lui întru noi primim această viaţă.

Aş vrea să precizez că părul copilului tăiat de preot, nu trebuie păstrat, aşa cum foarte mulţi cred că este necesar şi bine, ci din contră este bine să fie ars la flacăra lumânării, deoarece simbolizează moartea omului vechi şi învierea întru Hristos prin înnoirea Botezului. După cum se cântă la înconjurarea mesei ”Căci întru Hristos v-aţi botezat, întru Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.

Sesizarea unor creştini că împărtăşirea trebuie făcută cu o linguriţă adusă de acasă sau refuzul de a săruta crucea sau icoana este nu numai lipsă de credinţă, dar şi o jignire la adresa Divinităţii. Iar cel care nu se împărtăşeşte cum a făcut Iisus la cina cea de taină, cu un singur potir, va fi considerat ca neavând haina de nuntă, va fi scos afară şi aruncat la munca cea veşnică.

Foarte multe obiecţii se fac la sărutarea crucii sau icoanei, zicând că acesta este un motiv de îmbolnăvire, după cum şi la împărtăşirea din potir sau cu aceeaşi linguriţă. Aceste obiecţii denotă o neînţelegere a ceea ce se cheamă sfinţenie şi sfinţitor. Dacă Dumnezeu le sfinţeşte pe acestea, ba mai mult ni se oferă Trupul şi Sângele Lui, cum am putea noi să desconsiderăm Divinitatea şi cum putem să ne considerăm deasupra acesteia?

Se vede că cei ce refuză împărtăşirea în comun sau sărutarea icoanei şi a crucii nu au citit Sfânta Scriptură şi locul în care Petru a fost chemat de către Dumnezeu, care i-a lăsat în faţa lui un cearceaf cu animale spurcate şi nespurcate şi i-a poruncit: ”Petre, junghie şi mănâncă”, la care acesta, de bunăcredinţă îi va spune: ”Nu Doamne, că

405

Page 406: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

niciodată nu am mâncat ceea ce este spurcat”. Desigur, Petru a fost convins că este doar o ispitire de moment, dar mai apoi a văzut că Dumnezeu a repetat porunca de trei ori, chiar avertizându-l în final că: ”Ceea ce Dumnezeu a sfinţit, tu să nu consideri spurcat”.

Atât icoana cât şi crucea pot fi sărutate, deoarece sunt sfinţite şi harul curăţă orice boală, nu mai spun de Trupul şi Sângele Domnului care nu permit infestarea cu nici un microb. La atingerea cu sfinţenia, microbul, care este unealta diavolului, moare şi nu are nici o putere asupra următorului care vine cu credinţă.

În legătură cu numele care trebuie pus copilului, să ne amintim ceea ce s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul, când tatăl lui Zaharia a confirmat numele de Ioan, dorit de soţia lui. Aceasta a fost comentată de cei adunaţi de faţă, care au mustrat-o: ”Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta”. Atunci i s-a deschis gura celui care a suferit o schimbare fizică din cauza necredinţei şi a fost mut 9 luni de zile, preotului Zaharia, în momentul în care a scris numele copilului pe tăbliţă. În mod firesc, moştenea numele tatălui sau măcar al uneia dintre rudeniile lor, după cum era obiceiul la evrei, obicei care s-a păstrat chiar până în zilele noastre, având semnificaţii profunde, cu rădăcini creştine, până când mass-media a adus în mintea tinerilor o serie de nume care nu au nimic cu ortodoxia, cu tradiţia noastră.

Ioan - a fost comentat ca un nume de slugă, prea comun, fără o semnificaţie aparte, ori fiecare mamă dorea ca acel copil venit pe lume să se evidenţieze prin ceva încă de mic şi să ajungă cineva când este mare.

406

Page 407: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Gheorghe - ca fiind desemnat cel puţin zurliu, fără prestanţă, desconsiderat de oameni.

Nicolae - ne aminteşte de ceva învechit şi nu de puţine ori de dictatorul împuşcat.

Mihail - ceva ce ne stârneşte dispreţ sau invidie, vizând pe cei care fac afaceri, sau care fac ceva necinstit în accepţiunea unora.

Gabriel - cu referiri la omul de munte, necioplit, prea şters pentru a-i reprezenta copilul.

Şi atunci au început să pună tot felul de nume din seriale, de la Televiziune, care nu reprezintă nimic real pentru noi, sau poate fi numele românesc tradus pentru stâlcirea limbii. Desigur, cei ce procedează aşa, gândesc că acordă o nobleţe, o fineţe, o ridicare a celui denumit astfel. Dar să analizăm fiecare nume în parte şi vom ajunge la următoarea concluzie:

Ioan - nu reprezintă prostia şi linguşeala sau slugărnicia, ci din contră, să ne amintim de Ioan Botezătorul care a fost un sfânt omorât de Irod pentru că şi-a exprimat public revolta împotriva imoralităţii regale. A fost curat şi plin de har, un mare teolog, după cum afirmă Hieroteos Vlachos ”sfinţii care au trăit o teologie scrisă de Duhul Sfânt şi care s-au unit cu Dumnezeu prin toată puterea sfinţirii lor şi... sunt împărtăşiţi în chip tainic de cunoaşterea Tainelor Sfinte negrăite”. Nobleţea sa şi înălţarea la cele divine nu suportă echivalent pământean, căci a fost un rege al duhovniciei şi atunci nu este necesar să numim pruncul Ioniche, Johnny, sau altfel, pentru a ne aduce aminte de un cântăreţ sau de un actor. Moda este trecătoare şi atunci când

407

Page 408: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

tânărul sau tânăra, persoana respectivă va ajunge la vârsta maturităţii, poate va avea o jenă când va fi strigată pe nume.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un intelectual rasat, un om subţire a cărui gură scotea nestemate ale credinţei. Am adus doar două exemple, dar numărul lor este foarte mare.

Gheorghe - a fost numele marelui mucenic Gheorghe, comandant de oşti în Thesalonic, care a mărturisit fără frică credinţa în Hristos în faţa Împăratului şi deşi putea beneficia de clemenţă, sau chiar putea să profite de funcţia lui, el a preferat cununa muceniciei întru Hristos. Aşa că, Gheorghe reprezintă un om hotărât, cinstit, gata de sacrificiul suprem, cuvintele lui fiind în concordanţă cu faptele sale.

Nicolae - un mare iubitor de copii. Iisus a spus ”Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, căci a unora ca aceştia e Împărăţia lui Dumnezeu”, deoarece este necesară o naştere a doua oară întru Hristos pentru mântuire.

Nicolae - a fost un sfânt părinte milostiv şi aici mă gândesc la zestrea oferită celor trei fete sărace, care n-aveau pretendenţi din acest motiv.

Mihail - cum putem să ne jenăm sau să ne fie ruşine de numele unui reprezentant spiritual al Divinităţii? Un arhanghel, adică ceva mai mare în grad decât ceilalţi îngeri şi atunci este oare motiv de dispreţ? El se tâlcuieşte puterea lui Dumnezeu şi apare în momentul în care Lucifer a căzut şi a început a atrage o mulţime de îngeri după el. Atunci Mihail a strigat ”să luăm aminte” şi toţi ceilalţi au rămas, căzând la picioarele Slavei Divine.

Putem să enumerăm câteva din acţiunile în care a fost direct implicat:

408

Page 409: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

− El s-a certat pentru trupul lui Moise cu Diavolul− A condus poporul în pustiu− A adus cele 10 plăgi asupra Egiptului− A păzit pe Daniel în groapa cu lei− A adus foc peste Sodoma şi Gomora

Iar Gavril - se tâlcuieşte prin „bărbat dumnezeu” şi este arhanghelul veştilor celor bune, descoperind creştinilor tainele împărăţiei cereşti.

Evanghelion însemnează „vestea cea bună” care o aduce peste Fecioara Maria.

Această plinătate harică, această „veste bună” este anunţată ca venind şi peste Ana. În general, este ocrotitorul fecioarelor, al mamelor, al pruncilor şi duce cererile noastre la Creator, de unde se întoarce cu răspunsurile pentru cei credincioşi. Personal, consider că un preot are datoria de a îndruma, a lămuri şi a lumina, fără a obliga, spre a nu deveni nişte snobi trezind rizibilul sau chiar persiflarea din partea altora.

O altă problemă controversată în rândul clerului ar fi sfinţirea apei şi a uleiului la Botez. De ce nu folosim apă sfinţită şi de ce uleiul sfinţit de la ultimul botez şi-ar pierde calitatea sfinţitoare şi ar fi necesară o nouă sfinţire? Ştim că sunt câteva ectenii referitoare la acest procedeu de cerere spre a transforma apa obişnuită într-una cu proprietăţi harice deosebite, pe care nici un chimist nu le poate realiza. Poţi da anumite proprietăţi apei, dar fără coborârea Duhului Sfânt, nu vei obţine o apă dătătoare de viaţă. Există ape naturale cu efect taumaturgic, este binecunoscut, sunt ape care prin anumite săruri dizolvate, medicamente, pastile ori siropuri,

409

Page 410: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

pot influenţa în bine, ajutând la anumite afecţiuni, dar niciodată nu sunt sfinţite. Apa sfinţită are un caracter imuabil în timp, nu suferă alteritate şi după ani de zile ai impresia că bei apă de izvor atunci luată, vindecă orice boală, indiferent de natura acesteia, îndepărtează răul de la locul care este stropit cu ea, bineînţeles împreunată cu alte rugăciuni de sănătate, cu credinţa, cu dorinţa de vindecare, spre a sluji Domnului, alungând şi duhurile rele din casă. Este foarte important ca atunci când ceri vindecare, apelând prin intermediul preotului la Dumnezeu, să pui hotărâre fermă în sufletul tău de a-ţi schimba viaţa, urmând lui Hristos „statura bărbatului desăvârşit”, după cum şi la spovedanie şi împărtăşanie trebuie să faci metanoia şi să încerci o cât mai mare supleţe spirituală, altfel ajungi pe un teren tot mai alunecos, mergând până la sacrilegiu.

Să îndepărtezi toate efectele care au generat boala şi aceasta, desigur nu va mai găsi terenul propice răsadului demonic.

Să elimini cauza şi efectul devine nul. Un om care din tinereţe s-a obişnuit să facă excese în toate, se îmbolnăveşte subit şi mult prea devreme, comparativ cu uzura fizică care intervine odată cu trecerea anilor. De aceea, străbunicul meu care a fost preot, mă îndruma întotdeauna şi îmi spunea ”Să nu te ridici niciodată sătul de la masă şi întotdeauna să mai fie loc de mâncare, iar asta să-ţi fie în toate cele”. Dacă încerci să îţi pui stăpânire pe inima ta biologică, de unde ies „toate răutăţile, furtişagurile, desfrâurile” şi să lupţi pentru naşterea inimii duhovniceşti, aceasta va curăţi inima natală pe parcurs şi nu va permite în

410

Page 411: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

continuare să fie asaltată de demonii care o influenţează spre păcat.

După care, rezolvându-ţi în mod pozitiv toate doleanţele tale, să nu uiţi a face rugăciuni de mulţumire, atât în Biserică, cât şi acasă. Iisus a mulţumit Părintelui ceresc, spunând ” Îţi mulţumesc Părinte că m-ai ascultat, Eu ştiam că întotdeauna M-asculţi, dar Am spus-o pentru poporul ce stă înainte”, mulţumire pe care şi-a însuşit-o unul din cei 10 leproşi care s-a întors să aducă această jertfă la picioarele lui Iisus, adică sufletul lui plin de satisfacţie. Iisus a privit cu simpatie la acest samarinean de la care a fugit lepra într-o clipită şi a adus cuvinte mustrătoare la adresa celorlalţi 9 care au înţeles aşa cum înţeleg foarte mulţi din ziua de azi, să-şi aducă lor mulţumire prin beţie, droguri şi alte plăceri lumeşti. Dacă totul are o rânduială în viaţa aceasta şi preotul trebuie să meargă după rânduiala din tipic spre a alina suferinţele celor în neputinţă sau a le preveni, să nu apară ca o greutate sfinţirea apei şi a uleiului la fiecare botez.

Şi pentru conştiinţa asistenţei este mai bine să spui aceste ectenii prin care se invocă coborârea Sfântului Duh, după modelul iordanic, adică de la Iordanul binecuvântat de Trupul Sfânt care a intrat în apă pentru botezare şi sfinţire, împlinite prin epifania care a avut loc când „Duhul s-a coborât peste El sub formă de porumbel şi s-a făcut glas din cer zicând ”Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Desigur, apa sfinţită şi uleiul binecuvântat nu se deformează prin pierderea unor elemente de la un botez la altul, dar uleiul este numai binecuvântat, de aceea se face pecetluirea cu mirul sfinţit. Este posibil ca la acel ulei să

411

Page 412: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ajungă ceva care să-l spurce şi de aceea e bine să-l binecuvântăm. S-ar putea folosi apa de la Bobotează, dar atunci cei de faţă nu ar avea conştiinţa împăcată că cel botezat a fost introdus în apa sfinţită, aţa cum o au când aud acele cuvinte de chemare a Duhului Sfânt. Se pune problema dacă în momentul în care preotul la Epicleza de la Sfânta Liturghie sau la sfinţirea apei, când cere coborârea Sfântului Duh, este bine, sau necesar, ca preotul să facă invocarea prin ridicarea mâinilor şi privirea aţintită către cer. În momentul în care ia această poziţie, preotul rosteşte formula ”Tu Însuţi Iubitorule de oameni, Împărate, vino şi acum cu pogorârea Sfântului Duh şi sfinţeşte apa aceasta”.

Ioan a sfinţit apa printr-o rugăciune? Nu. Ci prin duhovnicia sa deosebită.

Se sfinţeşte apa nesfinţită, apa necurată care devine sfinţită şi sfinţitoare şi ne face aducere aminte de unicitatea botezului lui Iisus, care intrând în apa Iordanului, a sfinţit-o. Nu ar fi necesar, desigur, să sfinţim apa după cum am spus, dar face parte din ritualul la care este adus copilul spre îmbrăcarea batismală, simbolizând unicitatea botezului pentru fiecare individ.

Uleiul fiind doar binecuvântat, fără epicleza de la sfinţirea apei, se va binecuvânta din nou la fiecare botez, deoarece binecuvântarea nu are caracter permanent. Părintele Juvenalie spunea despre epicleză, Kalistos Ware observa la sfinţii părinţi o dimensiune sacramentală a rugăciunii, elementul transfigurant epiclectic, care face ca „lumea noastră să fie penetrată de Împărăţia cerurilor”.

Este greşită totalmente practica unor fraţi slujitori care au o reţinere, sau li se pare deplasat, sau din comoditate

412

Page 413: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nu ridică mâinile la invocarea Sfântului Duh, atât la Liturghie, cât şi la sfinţirea apei. Într-o cântare frumoasă se spune „Ridicarea mâinilor mele – jertfa cea de seară”, adică implorăm divinitatea să se coboare, spre a face o apă îmbunătăţită, din care nocivitatea dispare şi rămâne numai caracterul curăţitor. Şi în Vechiul Testament era această practică şi chiar astăzi, la necaz, omul ridică ochii la Cer şi chiar mâinile, de parcă ar vrea să ajungă cât mai aproape de Dumnezeu spre a-L lua în braţe şi a fi salvat. Este modul suprem de înălţare fizică a preotului pentru a primi înălţare spirituală prin venirea din cer a harului adus de duhul purtător de viaţă şi ridicarea noastră spirituală la cer. Apa sfinţită dezinfectează omul infestat de păcat şi-l curăţeşte prin căinţa sinceră cu care este îmbibată apa – elementul primordial aflat în Geneză.

Nu de puţine ori am avut ocazia să înfrunt necazul vreunei femei care din neglijenţă sau din neştiinţă şi care nici măcar nu s-a gândit să întrebe pe cineva care, mergând la Biserică, ştia ce trebuie făcut în aceste cazuri speciale, nu şi-a botezat copilul la timp, acesta a murit subit înainte de a i se administra botezul, nici măcar cel de necesitate. Botezul este nu foarte important ci capital, pentru că, spune Iisus „numai cel ce se va boteza se va mântui” şi astfel creştinii „să devină conştienţi de harul botezului dăruit omului, dar ascuns de păcat”. Păcatul chinuirii acestui suflet inocent şi deposedarea lui de darul mântuirii prin nebotezare atrage pedeapsa peste mama neglijentă sau neştiutoare.

Mântuitorul Hristos spune despre cel care a ştiut, dar faţă de cel care nu a ştiut, din lipsa abstinenţei sau a mândriei, că „sluga cea care nu a făcut voia Stăpânului va fi

413

Page 414: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

bătută mult, dar cea care nu a ştiut şi a călcat porunca va fi bătută mai puţin”.

Desigur, gândim de multe ori că Dumnezeu, pe aceşti nevinovaţi îi va duce în Împărăţia lui chiar dacă sunt nebotezaţi, dar sfinţii părinţi care au avut mintea în paza Duhului Sfânt în permanenţă sunt întru totul de altă părere după cum putem să amintim ce ne spune Fericitul Augustin: ”fără botez şi fără participarea la Trupul Domnului pruncii nu au viaţă”.

Este cât se poate de clar că au pierdut viaţa şi orice dorinţă de ajutor este irelevantă în proba mântuirii şi legea imuabilă. Este lipsită de flexibilitate totalmente, deoarece posibilitate Botezului a existat, dar a fost acoperită de ignoranţa totală. Astfel, nu există circumstanţe atenuante. Este adevărat că acel copil nu poartă vina, dar Iisus cu ce a fost vinovat spre a fi spălătoarea lumii încarcerând păcatul distructiv al unor egoişti care doreau îndumnezeirea lor şi detronarea Celui care va trona veşnic?

Dumnezeu nu viciază Legea pe care a dat-o pentru acest copil nebotezat, dar oferă posibilitatea fiecărui om de a împlini, după cum spune teologul Bobrinskoi ”cel botezat intră în contact cu lumea duhului, este proiectat duhovniceşte în lumea dumnezeiască, dobândeşte ochii duhului, înţelege raţiunea lucrurilor”. Cum se poate ca o mamă să nu ofere aceste arme, acest dar al botezului?

Conştiinţa ei este la un moment dat răvăşită şi respectiva va cere preotului să-i aplice ei pecetluirea Duhului Sfânt, dar nu este posibil să te botezi în locul altuia, botezul fiind personal şi unic pentru fiecare şi apoi nu se săvârşeşte al doilea botez, fiind păcat de moarte; chiar dacă

414

Page 415: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mama n-a fost botezată, nu există această posibilitate mântuitoare.

Insistenţa unei mame îndurerate cu un pachet de conştiinţă descătuşată şi răbufnită după pruncuciderea spirituală nu trebuie să ne înduplece, scenele penibile de manifestări ancorate într-un păgânism autentic de exteriorizări haotice nu înduplecă pe preot, ci doar pe un om asemenea ei, fără Dumnezeu, sterp, ucigător de prunci, care se complace în formalisme asfixiante.

Ioan Ică Junior ne spune ”putem intra în Sfânta Liturghie de îndată ce ştim destule despre Absolut, de îndată ce-L cunoaştem ca subiect şi promisiune de revelaţie”.

Avem invitaţia de a intra în Biserică ca novice şi de a ne confrunta cu un nou nivel, superior gândirii de dinaintea cunoaşterii şi intrarea în relaţie cu Infinitul, dar nu putem să ne gândim la o privire spre Infinit decât de la uşa Finitului care ni se deschide spre Cel Fără de Capăt. Progresul nostru se face liber de orice închistare idolatră şi ne dezveleşte pieptul şi sufletul spre cunoaşterea Adevărului. Persoana care descoperă subiectul nu se abate de la Regula Ordinii naturale morale, veşnice, nu va încerca să forţeze mâna preotului prin apăsarea declanşatorului spiritual matern sau patern. Preotul trebuie să fie slujitor al Domnului şi apoi al omului, urmând Legea impregnată de dragostea care o face viabilă.

Nimeni nu poate primi nimic din ceea ce este al celuilalt, cu excepţia luptei spre Divinitate, în cazul unor oameni slabi, pentru care se roagă preotul sau cel drept, căci ”mult face rugăciunea dreptului în lucrarea sa”.

415

Page 416: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Se povesteşte despre un călugăr la care a venit o femeie posedată de demoni şi acesta i-a propus un târg împieliţatului: să intre în el în perioada în care ar fi trebuit să o muncească pe această femeie. Şi nu era puţin acel timp, ce se întindea vreme de 12 ani. Diavolul a fost de acord, negândindu-se cu ce puternic se va lupta şi după 12 ani când i s-a împlinit sorocul, a fugit fără să aibă izbândire. Atunci călugărul râzând i-a strigat ”Unde vrei să pleci? De ce fugi? Mai rămâi”.

Mi-aduc aminte cazul unei fete din Germania, Loredana, care fiind cumplit de bolnavă, a găsit o cale de a nu pleca din viaţă, cu ajutorul părinţilor ei, cărora le-am făcut rugăciunea Sfântului Vasile, în numele ei. Efectul acestei slujbe nu s-a lăsat aşteptat.

Apoi a venit ea în Romania; după trei slujbe ale Sfântului Vasile, noaptea a ieşit diavolul din ea, chinuind-o groaznic. A simţit cum un suflu puternic i-a ieşit pe gură şi deodată a prins viaţă şi încredere în ea.

Câţi părinţi nu ar vrea sincer să moară în locul copilului? Dar din nefericire nu există această şansă. Îmi vine în memorie cazul unui părinte căruia, mergând la ghicitoare, i s-a spus că în familia lui va muri un bărbat, ori în casă nu erau decât el şi fiul lui. Spre a-şi salva copilul, s-a sinucis. După scurt timp, fiul a murit în accident. Tatăl şi-a luat viaţa fără sens şi în plus s-a osândit spre vecie. Dacă se ruga lui Dumnezeu, Dumnezeu putea să-i ofere viaţă fiului şi să evite acel ceas al morţii. Sau cel puţin să rămână sprijin pentru soţia, fiica şi nepoata acestuia.

416

Page 417: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Biserica nu îngăduie spovedania unuia în locul celuilalt, cum încearcă unii să o facă pentru un copil avortat, sau unul decedat la vârstă fragedă, ori matur fiind.

Mai obişnuiesc să te pună în faţa unui fapt ce se vrea împlinit, în momentul în care se ajunge cu sicriul la cimitir, sărind peste sicriu şi începând să urle păcatele cunoscute ale celui plecat din viaţă, ori să facă afirmaţia că este fără păcat, indiferent de vârstă, ceea ce e un mare păcat, mai ales că cer şi împărtăşirea în locul aceluia.

Spunea un preot că ar fi o posibilitate ca cel apropiat să se spovedească în locul celui adormit dacă i-a ştiut intimităţile, dar în nici un caz să se împărtăşească, deoarece fiecare are ceva ascuns în cămara inimii sale.

Personal nu sunt de acord şi refuz acest mod forţat de mântuire, deoarece fiecare are ceva de ascuns. La pruncul avortat, fiind fără de păcat şi lipsit de posibilitatea împărtăşaniei, Dumnezeu în mila Lui, este mai mult ca sigur că îl va mântui prin iubirea divină, după cum spune Iisus ”cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt la Dumnezeu”. Asta nu însemnează că se contrazice spusa Mântuitorului, care arată necesitatea Botezului ca literă de Lege, zicând ”numai cel ce se va boteza se va mântui”. Desigur, Iisus se referă la cel care are posibilitatea aceasta şi nu o foloseşte el sau cei din jur şi aici mă gândesc la minori şi la cei neştiutori.

Bineînţeles că un tânăr de 18 ani a avut destul timp să se boteze sau să se spovedească şi să lucreze pentru mântuirea lui.

”Consecinţa căderii în păcat a fost o anumită dezintegrare a unităţii omului” ne spune părintele Simeon,

417

Page 418: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

care spune în continuare ”după păcat... mintea s-a separat de inimă şi s-a confundat cu facultăţile intelectuale ale omului”.

Nu putem să ne adunăm mintea în inimă decât prin botez, într-o dinamică purcedere spre maturitatea fizică şi spre cea spirituală. Nu avem cum să folosim forţa coercitivă a statului spre a obliga divinitatea să deschidă acestui tânăr adormit nici măcar o portiţă, dacă în viaţa aceasta nu a urcat la Domnul să o ungă cu strădanie prin post şi rugăciune, prin acumulări faptice. Îmi amintesc cazul unei slujitoare a Bisericii, care după o predică în care am arătat necesitatea postului şi importanţa acestuia, fără să o întrebe nimeni, a venit în mijlocul Bisericii şi a zis că e o prostie să ţi post, din moment ce ai ce mânca. A explicat că atunci când nu avea ce pune pe masă „a ţinut destul post”, dar acum, fiindu-i copilul extraordinar de bogat, nu vede de ce nu şi-ar satisface toate necesităţile fiziologice. Am explicat că a fi sărac nu însemnează că eşti şi un postitor. Între a nu avea ce mânca şi a posti nu se poate pune semnul egalităţii. De asemenea, am avertizat-o pe ea şi pe toţi cei din Biserică, că fiecare avem momente de plinătate în toate sensurile şi tot aşa, fiecare putem să ducem lipsuri. Au trecut mai bine de 10 ani de atunci, băiatul acesteia a murit, nora nu are servici, copiii la fel, ea are pensie foarte mică şi este infirmă. Ajungând într-o zi la ea, când mi-a spus că nu are nici măcar ce să mănânce, i-am amintit de acel moment în care Diavolul a pus stăpânire pe ea şi voia să deruteze pe cei din Biserică.

Rugina neghiobiei şi ignoranţa mănâncă harul tainei primit la botez şi în final, balamalele pecetluirii cedează şi

418

Page 419: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Diavolul prinde în braţe pe tânărul sau tânăra aflaţi în picajul spiritual, uneori fără posibilitate de salvare.

Drept urmare, preotul trebuie să rămână pe poziţia conferită de taina preoţiei şi nici o insistenţă sau înduplecare pecuniară să nu-l abată de la realitatea vie. În caz contrar, pedeapsa preotului şi a familiei va fi foarte grea şi preotul îşi asumă o răspundere fantastică dacă calcă legea şi voinţa divină, ignorând cu bună ştiinţă sau din neştiinţă, nefolosindu-şi toate resursele primite spre mântuire, deoarece renunţă la exerciţiul mental şi psihic rătăcind în neştiinţă.

Multe sunt misterele divine şi nu uşoare povârnişurile în epectaza dătătoare de viaţă, căci ”Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns pentru spre lauda minunilor Tale”. De puţine ori însă, perihoreza în contemplaţiile divine este ”vânat de vânt” pentru o minte care nu înţelege că fără harul luminător cade din „supraabundenţa harică”; harului care ni se oferă într-o goliciune fără nici măcar un nodul al credinţei care să ne facă alunecarea ceva mai lentă, sau să o întârzie până ne face să înţelegem că ”toată lupta sufletului este ca mintea să nu se separe de Dumnezeu”, după cum precizează şi Teoclit Dionisiatul.

Stăruind însă în rugăciune, insistenţa noastră deschide însă stăvilare sinuoase spre a ajunge la har, care ne pofteşte în pofta de cunoaştere şi ne toarnă licoarea extatică cu vederi nedescoperite neiniţiaţilor în relaţiile divine şi astfel acest părinte ne arată că Sfântul Vasile cel Mare sublinia ”mintea care s-a amestecat cu dumnezeirea Duhului

419

Page 420: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sfânt s-a făcut văzătoare a marilor contemplaţii şi priveşte frumuseţile dumnezeieşti”.

Rugăciunea este legătura omului creată printr-o continuă convorbire cu Acesta, care în mod normal ar trebui să se desfăşoare pe tot parcursul zilei şi al nopţii. Un călugăr pios, atunci când dormea, spre a nu-şi întrerupe rugăciunea, spre a nu fisura liantul iubirii Divine, îşi punea doi ucenici să se roage în numele lui, deşi vremea de odihnă era doar de două ore. Rugăciunea combinată cu postul duc la excluderea Diavolului din viaţa noastră, după cum spunea Iisus când alunga demonii de la un posedat. Chiar dacă la început aceasta este fragilă şi nu are consistenţă şi aici mă gândesc la copii sau la începători, cu timpul va da roade, după cum se arată în Sfânta Scriptură cu grădinarul care mergând, a văzut un pom vizitat de el trei, patru ani fără să-i dea nici cea mai mică satisfacţie. El a dorit să-l taie, însă cel care îl îngrijea a cerut permisiunea de a folosi altă metodă spre a-i face eficientă prezenţa. Înţelegem din acest lucru că ”Hristos chiar şi pentru un păcătos se va coborî la Iad”.

Omul, de multe ori are suspiciuni şi de cele mai multe ori are credinţă doar în ceea ce este palpabil, ca şi Toma care a zis martorilor prezenţei reale lui Hristos „dacă nu voi vedea semnul cuielor... şi nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

Va trece o vreme până cel care vrea să vorbească cu Hristos va învăţa „limba Duhului” şi „focul dragostei Divine” va pâlpâi până se va aprinde în el. De aceea, foarte mulţi renunţă înainte de vremea împlinirii dorinţelor lor sau a unor dovezi a intervenţiei supranaturalului în viaţa lor.

420

Page 421: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Consideră că rugăciunea este doar o încercare spre împlinirea unei dorinţe, o posibilitate de a păcăli Duhul Sfânt pentru a da satisfacţii chiar unor pofte, ca apoi să nu mai dai bineţe lui Dumnezeu până la următoarea problemă.

Mulţi consideră rugăciunea ca un act survenit datorită obiceiului, deoarece s-au trezit de mici copii poposind la rugăciune prin părinţii lor.

Mulţi n-au răbdare şi renunţă la primele încercări de a contacta Divinitatea, părându-li-se prea greu să ai o relaţie în timp şi preferă umanul materializat prin bani, care ar fi o modalitate de împlinire a necesităţilor.

Olivier Clement spune că ”un răspuns potrivit ar fi să faci totul având sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, sub privirea Sa, cu recunoştinţă faţă de El şi cu grijă faţă de aproapele”.

Într-una din cărţi am descris cazul lui C., un paralizat fără posibilităţi de recuperare, care după mai bine de un an, prin credinţă şi rugăciuni, s-a făcut sănătos. Tot timpul îmi spunea că însănătoşirea lui însemnează cea mai mare bucurie din viaţă şi promitea că atunci când va avea posibilitatea să meargă la Biserică, nu va cunoaşte alt drum. Dumnezeu i-a dat satisfacţie şi într-adevăr, vreme de jumătate de an, unde eram eu la slujbă, era şi el.

A început să meargă cu maşina, să lucreze, să se distreze şi avea o femeie cu care dorea să se căsătorească la cei 56 ani ai lui. După aproape 7-8 luni am sesizat că absenţele lui au început să se repete, iar vizitele la Biserică să fie tot mai rare. L-am sunat şi l-am dojenit, mi-a promis că îşi va relua ciclul de rugăciuni, dar a fost nevoit să-şi câştige o pâine şi a trebuit să muncească foarte mult. Când

421

Page 422: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

am observat o lipsă a lui mai lungă, l-am sunat din nou şi atunci l-am mustrat aspru. Mai ales că am aflat de la mama lui de Duminici petrecute la muncă, la pescuit, în compania acelei femei, a ţigării şi a băuturii. După aproape un an şi jumătate, i-am adresat ultimul avertisment, care însă nu l-a speriat, nici nu l-a adus pe calea cea bună. Într-o zi m-a sunat şi am fost surprins de vocea lui, care de data aceasta era lamentabilă. A paralizat din nou. Deşi în primul moment am refuzat să îi acord asistenţă religioasă, nu am putut să nu dau curs cererii lui şi am mers imediat la el. Era foarte departe de credinţa puternică pe care a avut-o prima dată şi dorea mai mult să încerce pe partea medicinii. Deşi am încercat să îl conving, a fost totul în zadar. Diavolul s-a instalat comod în fiinţa lui. Ultima dată când l-am văzut, refuza să mai mănânce, dorind din suflet să moară. Din nefericire, nu am putut să fac prea mult pentru el de data aceasta şi în curând a trecut la cele veşnice.

Mi-amintesc un alt caz în care Dumnezeu a oferit de asemenea o şansă unei femei care până atunci nu a venit la biserică, deoarece soţul ei nu i-a permis acest lucru, ba chiar odată când a găsit-o în lăcaşul Sfânt, dacă nu ieşeam şi eu, a venit cu intenţia de a o lovi. Au mers la o nuntă pe drum, maşina s-a răsturnat şi el a avut răni care l-au imobilizat la pat vreme de o săptămână, ea a făcut hemoragie internă şi nimeni nu i-a mai oferit nici o şansă. După 7 zile, un accident vascular l-a trecut pe el în rândurile celor adormiţi. A doua zi urma să merg să fac o slujbă la căpătâiul celui decedat. Noaptea am avut un vis în care cei doi veneau spre mine ţinându-se de mână şi el mi-a explicat că vor pleca în ceruri. Atunci eu am oprit-o pe ea, iar el şi-a continuat

422

Page 423: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

drumul. Când am avut acest vis, nu ştiam că el este decedat. A doua zi am ajuns la ei şi am găsit familia pe picior de război, deoarece soacra si cumnatul au dorit să o ducă pe ea la înmormântare, chiar au discutat cu doctorul, care le-a spus că o face pe riscul ei, fără a avea şi ea şanse de supravieţuire. Cei doi copii ai ei nu doreau acest lucru şi se împotriveau cu vehemenţă, rugând pe Dumnezeu ca măcar mama să le mai rămână. După ce am aflat motivul disputei, am spus categoric să nu o ducă, motivând cu visul din noaptea dinainte care însemna plecarea ambilor, în cazul în care maşina „salvarea” ar fi îndeplinit dorinţele draconice. Bunul Dumnezeu a ajutat ca ea să rămână în viaţă, iar la ora actuală este o creştină practicantă permanentă.

Dar munca preotului este aşteptată încă de cei din faşă şi nu este admis să fie neglijaţi pe motivul neînţelegerii, neastâmpărului sau al răbdării. Deoarece însuşi Iisus a spus ”lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu”. La un moment dat, Iisus a fost înconjurat de copiii care simţeau revărsările bunătăţii Lui, dar ucenicii încercau să îi îndepărteze pe motivul neîntemeiat că L-ar supăra sau L-ar încurca în propovăduire. Iisus, atent la tot ce se întâmpla în jurul lui, cu o prezenţă de spirit extraordinară, i-a mustrat pe ucenici şi apoi le-a arătat contrariul, afirmând că ei fac o mare bucurie, deoarece ”îngerii lor văd pururea faţa Tatălui Meu”. Adică să nu-i agresăm, să nu-i înlăturăm, să nu-i batjocorim pe aceşti copii şi să-i ducem de mici la Biserică, deoarece îngerii lor depun mărturie împotriva celor care îi marginalizează sau îi terorizează. Să-i educăm religios şi cu bunăvoinţă în toate, dar să-i şi imităm sufleteşte, după cum

423

Page 424: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ne arăta Iisus: ”de nu veţi fi ca şi copiii, nu veţi intra întru Împărăţia Mea”. Adică să fim căliţi în urcuşul duhovnicesc, să ne câştigăm loc în Trezoreria Divină prin coborârea la starea primordială, copiind inocenţa sufletului copilului printr-o renaştere spirituală, cum precizează Iisus ”de nu vă veţi naşte din nou, nu veţi avea părtăşie cu Mine”. Să ne înnoim încă din copilărie şi să-l facem pe copil a iubi Biserica şi tot ceea ce este în ea, chiar dacă la început plânge sau este supărat, plictisit, să avem răbdare să-l împărtăşim în fiecare Duminecă şi să-l învăţăm a se ruga.

Preotul nu are voie să uite sau să neglijeze împărtăşirea tuturor copiilor până la şapte ani în fiecare Duminică şi sărbătoare, în primul rând pentru a respecta legea Bisericii şi mai apoi pentru a asigura o prezenţă cât mai bună a creştinilor la Biserică Duminică de Duminică.

Este foarte adevărat, greutatea atârnă pe sufletul şi trupul preotului şi a familiei lui în cazul în care va dovedi o nepăsare intolerabilă.

În facultate, studenţilor li s-a predat enorm, dar au uitat baza practică a celor învăţate.

În Parohie nimeni nu o să explice modul de comportare pentru atragerea oamenilor la Biserică şi apropierea acestora care să vadă în preot un duhovnic, un sprijin, atât în cele bune, cât şi în cele rele.

La formarea preotului contează educaţia din fragedă pruncie. Chiar dacă la început poate să fie puţin forţată, dacă în timp devine dorinţă şi plăcere, trebuie să dai glas acestei chemări, pentru că preoţia este de fapt o chemare la această înaltă treaptă, la taina incomensurabilă în care

424

Page 425: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ajungi să fi trâmbiţa lui Hristos, oficiantul divinităţii şi mijlocitor între oameni şi Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel îl avertizează pe Timotei spunându-i ”tu fi treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist şi slujba ta fă-o deplină”.

Sfântul Apostol Pavel se referea la cei care au primit semn de sus, după cum găsim la Fapte cuvintele ”Osebiţi-i pe Varvara şi pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat”.

Dacă preotul nu simte această chemare care poate veni în timp sau în mod spontan, ca urmare a glasului lui Hristos şi merge fără teama care ar trebui să fie ca urmare a pietăţii, având în vedere sarcinile enorme date de Hristos, atunci osânda va fi mult mai grea decât echivalentul plăcerii.

Dacă motivul care l-a împins în a accepta Duhul sfinţitor ca slujire directă a lui Hristos este pecuniar, sau ca urmare a unei depresii, de durere, riscă să păţească ca Simon Magul când a oferit bani apostolilor pentru har, lucru care a fost spre pieirea lui.

Când totul este forţat prin natura împrejurărilor, atunci slujbele devin un adevărat chin, o plictiseală fără de margini, fără să pătrundă testul în mintea, sufletul şi inima preotului şi au efect invers faţă de cel sortit.

Dacă viteza este dictată de alte interese în afara Bisericii, concentraţia auditoriului dispare şi palparea cuvintelor este prea slabă spre a fi percepută.

Se întâmplă uneori ca în mănăstiri supraaglomerate, preotul să fie singur, să aibă o mulţime de slujbe şi atunci e nevoit să prindă viteză în rugăciune, caz în care va dispărea

425

Page 426: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

frăgezimea dătătoare de viaţă a acesteia, iar noul care să se afle întotdeauna în cel vechi, va fi putred.

Astfel, Sfântul Apostol Pavel ne arată la Tit „harul învăţându-ne pe noi să îndepărtăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi în veacul de acum să trăim cu înţelepciune, dreptate şi cucernicie”.

De asemenea, se întâmplă ca în parohiile din metropole, unde abundă cazurile celor cu necesităţi, să fie o adevărată povară şi atunci preotul face slujba Sfântului Vasile la câte 10-15 enoriaşi, fără a discuta cu ei în prealabil şi a pune diagnosticul real, fără ca aceştia să fi ţinut post sau să ceară blestemarea diavolului fără un suport îndreptăţitor.

Slujba trebuie să se săvârşească pe persoană, deoarece fiecare este un caz aparte, iar tu ca doctor de suflete trebuie să-i pui diagnosticul corect. Eventual, de 1 ianuarie - dacă sunt foarte mulţi posedaţi - poate fi făcută la aceştia ce pătimesc de duhuri necurate.

Ajuns tânăr preot în parohie, îţi vine o maică şi pretinde slujbele Sfântului Vasile, acuzând furtul a trei găini. Preotul cu bunăvoinţă, dar neinformat, caută în Aghiasmatar şi spre a nu aduce supărare bătrânei, îi oficiază aceste rugăciuni de exorcizare, deşi acolo scrie foarte clar că sunt pentru cei „posedaţi de duhuri rele”.

Vine o altă persoană pentru căsătorie, respectiv cunu-nie, ori pentru că ştie că aceste slujbe sunt foarte bune, de parcă ar fi nişte fructe gata de mâncare pentru cei ce le cer.

Preotul nu forţează o cununie sau alta, nu oferă relaţii matrimoniale prin putere coercitivă, ci pur şi simplu restabileşte legătura firească, prin alungarea diavolului care

426

Page 427: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

a intervenit între doi oameni ce doresc să-şi unească destinele.

Dacă persoanele respective au legate cununia sau este foarte puternică această influenţă, de-abia atunci se poate face slujba Sfântului Vasile, dacă pare ceva suspect; dar de multe ori sunt şi cauze naturale ale unor mofturi sau ale timidităţii, care determină să nu se dea curs unor relaţii abia înfiripate.

Şi atunci, desigur, se fac rugăciuni simple de cerere ca bunul Dumnezeu să lumineze mintea, să le deschidă sufletul, să le întărească voinţa, pentru a proceda la unirea celor două destine.

Uneori iubirea este foarte mare, dusă chiar la extremă şi atunci mintea nu descoperă defectele celuilalt decât după o vreme, iar atunci intervine ura.

Dacă însă după cununie vor continua să meargă la Biserică, Dumnezeu îi va feri pe cei doi de a-şi pleca urechea la răutăţile oamenilor sau la ispita insuflată de Diavol, care şopteşte înclinaţii erotice în afara cununiei.

Preotul trebuie înainte de cununie să-i consilieze pe cei doi, spovedindu-i şi împărtăşindu-i, le va explica: dacă cununia se face din iubire, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, nu are cum să se rupă în timp şi nu va degenera în partea trupească dacă niciunul nu se va lăsa dus de poftele demonice şi instinctul animalic îl va face să descopere aşa zisele plăceri în altă parte.

Dacă totuşi îşi iubeşte soţia sau soţul, însă uită de Dumnezeu, fărâma de conştiinţă care i-a rămas va determina pe unul dintre soţi să încerce să menţină căsnicia, care simte că se rupe prin privirile desfrâului îndreptate în altă parte.

427

Page 428: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Atunci partea sexuală este frustrată de un drept al ei, începe să scadă şi tânărul sau tânăra încearcă prin băutură să menţină relaţia sexuală cu partenera sau prin tot felul de perversităţi sexuale.

Ori Dumnezeu a făcut fiecare organ cu un scop bine determinat, iar orice utilizare în afara firii este un păcat şi atrage pedeapsa respectivă. Apoi preotul trebuie să explice că în momentul în care se epuizează aceste modalităţi afrodiziace, se va ajunge la un colaps trupesc şi oricum relaţia dintre cei doi se răceşte în aşa măsură, încât va încerca o ultimă şansă oferită căsniciei, schimbarea partene-rului, desigur, fără ştirea celeilalte persoane din cuplu. Desigur, şi acest mod matrimonial se epuizează în curând şi se va ajunge la acelaşi gol din care nu vor ieşi cei doi.

Dacă însă există iubire şi din cauza necazurilor, a greutăţilor vieţii, aceasta aparent scade, prin rugăciunea făcută de preot şi de cei doi, îşi va reveni şi va merge în continuare, deoarece relaţia intimă se bazează pe medicamentul spiritual al potenţei, care este iubirea. Toată relaţia sexuală porneşte de la cea spirituală, în care nu este nevoie de nici un fel de artificiu spre menţinerea ei, ci totul decurge de la sine. Şi atunci nu este nevoie de slujba Sfântului Vasile.

Tot ce este împotriva firii este păcat: masturbarea, lesbianismul, homosexualitatea, reviste sau filme incitante şi nu sunt necesare, ba din contră, dăunează la un om absolut normal.

Dacă educi tânărul cu porniri erotice să nu se autosatisfacă, acesta va vedea că prin rugăciune şi post poate să depăşească partea trupească.

428

Page 429: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Un om sănătos nu recurge la nici un fel de lucruri bolnăvicioase care duc la mortalitate. Sunt atâţia călugări şi călugăriţe, care fac abstinenţă totală, fără alte procedee neortodoxe şi totuşi nu ies în afara firii.

Prin multă rugăciune şi post, vor avea supremaţia sufletului asupra trupului, coordonându-l pe acesta în totalitate.

Omul cere preotului anumite slujbe, din ignoranţă religioasă, ca urmare a celor 40 de ani de ateism feroce, care a dus la o delăsare religioasă.

Doctorul sufletelor sigur trebuie să dea satisfacţie creştinului, problema însă este cum să faci ca boala respectivă, nevoinţa descoperită, să fie îndepărtată, găsind ca duhovnic, antidotul. Hieroteos Vlachos spune ”Biserica ortodoxă posedă adevărata metodologie terapeutică, de purificare a inimii, de iluminare a minţii şi îndumnezeirea omului, iar teologia nu este o filozofie, ci un sistem psihoterapeutic”.

A blestema, spune Victor Kernbach, însemnează ”act de energie lexicală prin care se invocă mânia sau urgia unei divinităţi asupra unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, adesea... dintr-un motiv justiţiar subiectiv”.

Blestemul, imprecaţia sau execraţia, arată aceeaşi oroare ce poate veni asupra cuiva care este duşmănit de acea persoană, folosindu-se de o supraputere, care prin efectul negativ, să dea satisfacţie.

Slujbele Sfântului Vasile de îndepărtare a diavolului se vor face în cazul în care cel posedat, blestemat sau vrăjit spre a muri, are stările respective.

429

Page 430: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Blestemele pot fi din familie sau pentru o anumită persoană, făcută de cei dinăuntru, sau de cei din exterior. Depind de puterea negativă din om, care o îndreaptă spre celălalt şi de ura cu ajutorul căreia fac o lovitură foarte grea peste cel pe care sunt făcute. Blestemele merg până la a şaptea generaţie. De ce îngăduie Dumnezeu a merge blestemul până la a şaptea generaţie? Pentru a se speria cel care-l săvârşeşte, având în vedere consecinţele asupra acelei persoane, dar care se întorc şi asupra celui care aruncă blestemele.

Prin blesteme se pot omorî oameni nevinovaţi şi din acest motiv, cel care le adresează, dacă nu se căieşte şi nu avertizează acea persoană, va fi condamnat la veşnicia iadului. Cei mai mulţi, de frică, renunţă la aceste blesteme, sau se pocăiesc.

În cele şapte generaţii peste care va plana blestemul, dacă sunt oameni cu credinţă, care se roagă, merg la Biserică şi vor merge să-şi facă exorcismele Sfântului Vasile, efectul razant al blestemelor va înceta la acea generaţie şi la următoarele. Dacă sunt pasivi faţă de Dumnezeu, acestea îşi vor urma calea devastatoare.

Vrăjile: sunt vrăjitori, oameni care şi-au vândut în totalitate sufletul diavolului şi fac vrăji fie prin autosugestie, cei mai puţin iniţiaţi, fie prin duhuri necurate. În magie se pot distinge două forme de manifestare, albă şi neagră.

• Magia albă lucrează cu uneltele muncii creştine de preamărire a lui Dumnezeu, dar într-un mod distructiv, un mod periculos şi pervers atrăgând prin cruce, Biblie, aşa zisa apă sfinţită, utilizându-le într-un sens demonic. Nu au o putere aşa mare în faptă, dar creează o confuzie spirituală în

430

Page 431: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

sufletele creştinilor care nu cunosc şi nici nu practică corect creştinismul şi frapează mai ales prin descoperirea viitorului.

Ghicitul este un punct sensibil şi alunecos spre panta vrăjilor. Sunt şi preoţi care din motive pecuniare săvârşesc aceste ilegalităţi. Singura dată, la Sfântul Maslu, este admis să se deschidă Evanghelia şi preotul poate să o interpreteze, avertizând familia în caz de deces, sau arătând motivul pentru care omul respectiv este bolnav.

Nu Evanghelia este rea, ci omul. Această categorie de vrăjitori nu săvârşesc crime ca cei ce folosesc magia neagră, dar sunt pe calea pierzaniei.

• Magia neagră. Aceşti vrăjitori lucrează direct cu duhurile satanice şi merg până la a omorî omul, la cererea cuiva, sau pentru nesupunere. Asupra celor credincioşi nu au putere, decât să-i ispitească, căci creştinii prin complexul de forme de manifestare ale duhului iubirii, înving întotdeauna. Vrăjitorii cu magia neagră lucrează cu cele mai josnice elemente: sânge rezultat din ciclul femeii, puroi, urină sau fecale, sângele animalelor omorâte.

Se apropie foarte mult de satanişti, dar nu au ritualul botezului de la aceştia, Biblia satanistă, uciderea unei fecioare o dată pe an, împărtăşirea cu sângele ei şi ungerea cu sânge a viitorului satanist.

Caracteristicile celui vrăjit:• Nu mai suportă Biserica• Are senzaţia că se sufocă• Are palpitaţii deasupra inimii şi în frica

respectivă crede că va face infarct. Diavolul vrea să deruteze.

431

Page 432: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

• Îi este rău la sfintele slujbe, mai ales la mirosul de tămâie sau la vederea Sfintei Cruci

• Începe să aibă stări nevrotice accentuate şi slăbeşte pe zi ce trece. Medical este perfect sănătos. În final, survine moartea dacă nu se fac exorcismele Sfântului Vasile.

Caracteristicile celui posedat:• Stări de supărare, înjură, nu suportă cele sfinte şi

zbiară la vederea acestora, are palpitaţii deasupra inimii

• Face lucruri pe care în mod normal nu le-ar face• Se manifestă şi sub formă de boli ca epilepsia,

nebunia, care sunt tot posesii demonice netratate• La slujbe tremură, răcneşte, loveşte şi e necesar

să fie ţinut• Leşină, scoate aer cadaveric din gură, are dureri

în anumite locuri sensibile în corp, care devin insuportabile

• Aruncă patrafirul şi doreşte încetarea slujbelorDacă nu este tratat la timp, poate ajunge la crimă, la

sinucidere sau la nebunie.Blestemele se vor observa prin necazuri fireşti, boli

apărute spontan fără o cauză anume, chiar morţi violente.Poate duce la stârpirea unei familii sau degenerarea

acesteia în timp.Toate acestea vin din ispita cea care vine sub formă

de cercetare, pătrundere, descoperire.

432

Page 433: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De asemenea, Sfântul Apostol Pavel îi avertizează pe primii creştini, spunându-le ”ispitiţi duhurile, să vedeţi care sunt de la Dumnezeu”.

Spre a nu cădea în ispită, omul trebuie să se descopere pe sine, după cum spune tot Sfântul Apostol Pavel ”să se ispitească omul pe sine”. Sensul de încercare sau încercuire arată complexitatea divină, după cum găsim în Sfânta Scriptură, unde se zice că Dumnezeu ”cearcă inimile şi rărunchii”, adică în afară de Dumnezeu, nimeni nu ştie ce este în totalitatea fiinţei umane, descoperită complet doar de Dumnezeu.

Cuvintele „cea neispitită de bărbat”, desigur, se referă la încercarea carnală prin care trecem fiecare dintre noi. Iisus şi Fecioara Maria n-au cunoscut aceste dorinţe carnale, sau dacă le-ar fi apărut, le-au estompat la vreme. În rugăciunea Tatăl Nostru, citim cu uimire ”Şi nu ne duce pe noi în ispită”, adică de a nu fi lăsaţi încercaţi. Sfinţii Părinţi spun în acest sens că ispita este necesară, zicând ”ridică ispitele şi nimeni nu se va mai mântui”. Trebuie mult post şi rugăciune, căci numai aşa biruieşti pe diavol. Atunci când ţin post, diavolul este slab, iar eu puternic, iar când mănânc spre a mă întări, eu sunt slab, iar diavolul este tare.

Am avut un caz în care o profesoară a mers de s-a botezat la satanişti. Când i-am făcut prima slujbă, a început să tremure extraordinar, să vorbească aiurea, apoi a căzut ca într-o sincopă. Am sfătuit-o să meargă săptămânal la 2-3 masluri, unde participând şi eu personal, de multe ori arunca patrafirul şi spunea ”nu mai pot părinte, te rog lasă-mă, mă chinui prea mult”, după care leşina. Timp de trei luni de zile a fost necesar să lupt cu diavolul din ea, până când acesta a

433

Page 434: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

părăsit-o. În ziua în care nu a mai reacţionat la slujbă, ci s-a simţit foarte bine, cu pace, primind o căldură arzătoare în ea, prin cap, atât eu, cât şi soţia mea, ne-am îmbolnăvit. O perioadă scurtă, până m-am însănătoşi, nu am mai îndrăznit să fac slujbele Sfântului Vasile. M-am rugat lui Dumnezeu, dacă este posibil să nu le mai citesc niciodată, dar în scurt timp Dumnezeu mi-a luminat mintea, mi-a deschis sufletul şi mi-a întărit voinţa, aducându-mi un caz foarte grav, într-o formă din care greu se mai poate ieşi.

Mergând pe stradă, am fost oprit de soţul unei femei care a vrut sa-şi strângă de gât copilul de câteva ori şi chiar a încercat să-şi ştranguleze soţul. Au fost nevoiţi să o interneze la spitalul de boli nervoase, unde era ţinută în cămaşa de forţă.

Cu ani de zile în urmă, am avut un caz al unei persoane ţinută tot în cămaşa de forţă, la care am mers să fac slujbele Sfântului Vasile la sugestia doctorului Gâldău, un om deosebit, care şi-a dat seama că e ultima şansă a lui Traian. După aceste slujbe, am reuşit să îl aduc în satul de unde era, devenit inofensiv. La ora actuală are puţine ieşiri prin care să îţi dai seama că a fost bolnav. A ajuns la această nebunie în urma şocului provocat de soţia care l-a părăsit. Vreme de 12 ani a stat la spitalul de boli psihice.

Unui soţ îndurerat i-am spus să vină cu soţia la Biserică. Când a intrat ea în Biserică şi m-a văzut în reverendă şi cu patrafirul, s-a repezit la mine cu unghiile, ca o pisică sălbatică. Deşi mi s-a făcut o frică îngrozitoare, nu am schiţat nici un gest de apărare şi am ridicat crucea în faţa ei. S-a oprit dintr-o dată, fără să poată săvârşi ceea ce Diavolul îi insufla. La slujba Sfântului Vasile şi la Maslu,

434

Page 435: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dumnezeu m-a întărit, dar am simţit încă groaza, mai ales că a fost nevoie ca 5 bărbaţi solizi să o ţină. Cu toate acestea, a reuşit să scape câţiva pumni zdraveni acelor oameni. La sfârşitul slujbei s-au adunat afară mai mulţi oameni, care auzind acele urlete îngrozitoare în diverse forme, nu ştiau ce se întâmplă. La a şaptea Evanghelie, era aproape liniştită şi mi-a spus ”vreau să iasă diavolul din mine, dar nu pot, părinte”. Atunci i-am spus să strige cât poate de tare ”În numele Sfintei Treimi, ieşi diavole din mine”. De abia după aceasta femeia a acceptat să ia crucea în mână şi să nu o mai scuipe. După mai multe slujbe, a devenit o bună creştină.

Dumnezeu m-a întărit extraordinar şi mi-a dat puterea de a face în continuare slujbele Sfântului Vasile.

Mergând cu crucea la Iordan, am ajuns la o familie unde, întrebând de fiica L., mi s-a spus că este foarte grav bolnavă, că nu se mai poate ridica din pat şi doctorul i-a prezis o trecere rapidă în nefiinţă. Am mers la ea şi vreme de aproximativ 2 ore am încercat să o lămuresc că Dumnezeu poate orice. Am rugat-o să vină la Biserică duminica. Mi-a răspuns că este imposibil. Am insistat şi am asigurat-o că dacă doreşte să vină la Biserică, Dumnezeu o s-o întărească. Ea mi-a replicat că nu se poate ţine pe picioare, nici măcar să stea în şezut pe un scaun. I-am spus că Dumnezeu va rezolva şi această problemă dacă are încredere. Duminica următoare, cu multă greutate a fost adusă la Biserică. În acea săptămână i-am făcut un Maslu cu trei preoţi şi slujbele Sfântului Vasile. A început să prindă viaţă, ba mai mult, îmi spunea că energia pe care o are acum n-a avut-o niciodată. Fără să vorbească cu mine, după

435

Page 436: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

câteva luni când se părea că este sănătoasă şi personal cred că era pe drumul cel bun, la discreţia dumnezeirii care i-a oferit sănătate, a mers la un doctor care i-a refuzat orice tratament, motivând că este tardiv. Când doctorul a văzut-o în aşa putere, i-a spus că este o vindecare aparentă şi că ar fi cazul să facă chimioterapie. A venit la mine şi mi-a povestit de această iniţiativă nefericită a părinţilor ei, deşi mătuşa ei nu a fost de acord şi se ruga tot timpul cu ea. La insistenţa acesteia, au venit să îmi ceară părerea în legătură cu tratamentul. Le-am propus să ne rugăm Domnului şi Domnul ne va descoperi în vis ceea ce este de făcut. Noaptea am visat că dacă va urma această medicaţie, va muri. I-am spus, ea a fost de acord cu mine, dar Diavolul a împins-o să meargă la tratament, ceea ce a avut urmări fatale după câteva luni de zile.

În parohie am avut o femeie tânără, care din cauza tensiunii a făcut un accident vascular. Când am fost chemat la spital să-i fac slujbe, doctorul mi-a spus că în mod firesc nu ar mai avea nici o şansă, dar dacă Dumnezeu vrea, poate să o readucă la viaţă. I-am făcut slujba, însă noaptea am visat că peste trei zile va muri. Mi-a venit foarte greu să pregătesc familia cu care eram prieten şi din nefericire, nu am făcut-o. Am spus doar câtorva rude ale lor şi unor apropiaţi.

Doi soţi din parohie au plecat la o nuntă şi pe drum au avut un accident. El nu a suferit nici măcar o zgârietură, în schimb ea a avut un accident vascular şi nu i s-au mai dat nici un fel de şanse. Fiica ei Lavinia, primul drum l-a făcut la Biserică şi m-a rugat să fac slujbe pentru mama ei ca să scape. Era absolut convinsă că aceste slujbe „o vor reînvia”.

436

Page 437: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Şi într-adevăr, mama ei actualmente frecventează Biserica foarte des, fără a avea vreo problemă de la acel accident.

Suntem încercaţi, suntem avertizaţi, dar nimeni şi nimic nu ne poate birui dacă zicem în toată vremea ”Domnul este ajutorul meu şi tăria mea, de cine mă voi înfricoşa, că Tu Doamne, eşti cu mine în veac?”

Pentru a putea trece peste toate ispitirile să ţinem post şi să ne rugăm, să nu cădem în greşeala unora care credeau că pentru a fi învingători este necesară o părăsire a cărnii, ci aşa cum zice Sfântul Apostol Pavel ”lupta cea bună m-am luptat”.

În primul rând, preotul trebuie să dobândească o smerenie şi o blândeţe deosebite ca urmare a blândului şi smeritului Păstor.

Nu este bine să aduci în faţa creştinului un aer de superioritate şi consider că un preot cult nici nu ar face-o, eventual unul care doreşte să-şi ascundă anumite complexe şi astfel să se impună, fără a fi un adevărat intelectual.

Omul mai slab pregătit doreşte să fie admirat şi respectat, dar acest lucru de cele mai multe ori lasă de dorit, negăsindu-se o motivaţie. Intelectualul de suprafaţă poate merge un timp limitat. Preotul duhovnic trebuie să penetreze sistemul spiritual prin toate mijloacele oferite de iubire. Să intre în informaţia internă pe care individul doreşte să o împărtăşească cuiva şi în special preotului, exprimând dezacordul pentru acei informatori, oameni aşazişi de bine, care de fapt sunt ”morminte frumos văruite pe dinafară”, dar de fapt doresc să necăjească pe preot, dovedind un fariseism demn de urmat de autenticii farisei, sau îmbrăcându-se în postura slugii, ba chiar lamentându-se

437

Page 438: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

de impresiile de călătorie prin birturi şi case, cu intenţii vădite de a discredita feţele bisericeşti.

Chiar dacă preotul este acuzat public de anumite lucruri, acesta poate face mărturisire în Biserică spunând ”Dumnezeu îmi este martor şi numai Lui Îi dau socoteală”.

Dacă va încerca într-un mod puţin artificial să se disculpe prin inculpare şi păcat potenţial, atunci îi va câştiga pe cei cu inima bună, pe cei hristofori, care nu vor pleca urechea la infirmităţile clevetirii de care suferă foarte mulţi, deveniţi astăzi bastarzi ai Bisericii.

Niciodată preotul să nu admită intimitatea lui totală decât lui Dumnezeu sau preotului duhovnic.

Răbdarea preotului trebuie să fie de fier, numai prin răbdare te cobori spre a te înălţa întru Hristos, căci „tot cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa şi tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri”.

Părintele Stăniloaie, vorbind despre blândeţe, îi dă o definiţie ca fiind ultima staţie dinainte de intrarea în raiul iubirii, spunând ”prin blândeţe ne apropiem de iubire care stă la capătul final a virtuţilor”. Dacă iubirea este opusul egoismului manifestat prin patimi, prin blândeţe am ajuns la pragul iubirii. Blândeţea dezgoleşte o înţelepciune plină care dirijează sufletul spre simplitatea care „este idealul fiinţei spirituale”.

Atitudinea aceasta nu este a unui om lipsit de minte, prea puţin puternic, care se lasă dirijat de firea impulsivă a altuia, ci mai degrabă este o înfrângere a acelora cu porniri satanice dominatoare, a unor idei ce se dovedesc nu de puţine ori adevăruri lipsite de verosimilitate.

438

Page 439: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Faptul că îngădui porniri ostile Bisericii şi intereselor ei pe moment, arată o netă superioritate şi o învingere a celui ce vrea să urgisească pe preot.

Tensiunea respectivei persoane ajunge la maxim şi nu găseşte satisfacţie, căci blândeţea îl apără pe alesul Domnului. Câinele muşcă uneori de frică, dar cel rău o face întotdeauna din instinct, deoarece el nu este esenţă şi energie ca omul, doar energie care la moarte se risipeşte.

Personal, când am ajuns în Parohie, am avut de a face cu tot felul de oameni veniţi din multe sate, fără existenţa unei coeziuni, ba mai mult, fiecare încerca să fie stăpân pe biserica nimănui, deoarece în momentul în care era nevoie de ajutor, ei erau absenţi. Cu timpul, doi, trei au început să vină la ajutor, urmând exemplul cultului catolic.

După boala care mi-a permis-o Dumnezeu spre îndreptare, am înţeles să merg mai departe decât ceea ce impune Legea Vechiului Testament şi să iubesc pe vrăjmaşii mei din toată inima şi cugetul meu, să iubesc şi să mă rog ca Dumnezeu să le dea înţelepciune pentru a face bine şi a nu fi în stare să-mi poată face vreun rău.

Foarte mulţi încercau să mă antreneze în a-i blestema pe aceşti preopinenţi, dar eu nu puteam să fiu de acord, deşi uneori la supărare îmi ziceam că n-ar strica să-i sperii.

Prin rugăciune mi-a fost dat să înţeleg că Dumnezeu este singurul Judecător şi doar El are dreptul să pedepsească pe fiecare după faptele lui.

Într-una din zile am fost chemat la un prieten să-i sfinţesc apartamentul. După câteva zile a plecat din oraş. Era perioada sărbătorilor de iarnă, copiii mergeau la colind şi la un moment dat, ajungând un grup în faţa uşii lui, a

439

Page 440: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

apăsat pe sonerie. Aceasta s-a blocat şi noaptea s-a prăpădit tot ce era în casă printr-un foc năprasnic. M-am întâlnit cu doctorul respectiv după câteva luni, care nu a înţeles că Dumnezeu, prin sfinţire, i-a trimis şi pe ei de acasă pentru a nu se face şi ei scrum. Faptul că a luat foc apartamentul după sfinţire a arătat clar că Diavolul s-a manifestat fie sub forma unor blesteme pe casă sau pe ei, sau pe ambii, fie prin vrăji din cauza invidiei, deoarece prosperitatea acestei familii era ieşită din comun.

Deşi l-am sfătuit pe doctor să facă slujbe de alungare a duhurilor rele de pe casă, acesta a considerat că slujba de sfinţire i-a distrus casa.

Un alt caz cu multă înţelepciune şi cu similitudine la aceste evenimente s-a întâmplat la altă familie: soţ, soţie, doi copii şi ginere, respectiv cumnată. Tatăl a părăsit familia pentru o relaţie extraconjugală cu o tânără. Gândurile de ură, sau anumite vrăji sau blesteme vor cădea în curând pe aceştia. El se va îmbolnăvi de o boală incurabilă pentru un necredincios şi ea de asemenea va face cancer la sân. Ea a renunţat imediat la această relaţie, când mi s-a confesat şi am cerut să o întrerupă imediat, spre a-i face Slujbele Sfântului Vasile. I-a trecut cancerul la sân, trăieşte şi astăzi, după atâţia ani. El era ateu convins, dar în ultimele zile ale vieţii a încercat să mă caute şi să mă roage să-l ajut. I-am spus că pot face acest lucru, să invoc Puterea Divină spre a-l salva dacă renunţă la Bachus. Din nefericire, în scurt timp a trecut la cele veşnice. După câteva luni, blestemul a ajuns din nou familia şi în momentul în care au simţit nevoia să sfinţim firma pe care o patronau, aceasta imediat după sfeştanie a luat foc şi a ars complet.

440

Page 441: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Ginerele Marinel care conducea această firmă, m-a sunat şi m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am dezvăluit existenţa unui blestem care plana asupra lor şi consecinţele nefaste, în cazul în care nu vom face slujbele Sfântului Vasile cu post şi rugăciune.

Soţia celui decedat, fata şi ginerele au ascultat sfatul fără a fi supăraţi că Divinitatea şi-ar fi întors faţa de la ei prin pierderile materiale şi şi-au dat seama că puteau să ardă şi ei împreună cu toţi angajaţii, dar Dumnezeu le-a oferit o şansă. Fratele ei însă nu a participat la aceste slujbe absolut necesare şi pentru el. Deşi foarte tânăr, moartea l-a vizitat în curând şi în câteva clipe l-a luat la ea.

Cu precădere la praznicele împărăteşti, diavolul îi trimitea în acea perioadă pe cei răi să mă supere. Veneau parcă mânaţi de puteri extraordinare negative şi începeau să urle la mine în Sfânta Biserică, fără a avea motive temeinice. Uneori invocau pur şi simplu originea mea bănăţeană, deşi aceştia erau ardeleni veniţi în Banat. Alteori erau supăraţi că m-am născut şi am trăit în oraş şi spuneau că îi sfidez. Un intelectual ce ar avea să caute printre ţărani?

La o sărbătoare de Sfintele Paşti, unul care a venit „pregătit de spectacol” şi când începându-şi pornirile demonice l-am sărutat, l-am luat în braţe şi i-am spus că îi ofer oricând posibilitatea de revenire printre cei normali prin slujbele de exorcizare, acesta s-a ruşinat şi a fugit, revenind ulterior cu o altă atitudine.

Prin blândeţe şi smerenie reuşeşti să-i aduci pe oameni pe calea lui Hristos, prin blândeţe, prin înţelegerea oricărei situaţie, adică aşa cum spune Pavel „pentru toţi m-am făcut de toate”. Am avut îngăduinţă întotdeauna pentru

441

Page 442: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

partea financiară, dar niciodată n-am permis debandada la slujbe sau vorbăria, aruncându-le câte o privire tăioasă, sau chiar apostrofându-i.

Să fim blânzi în a pedepsi pe cineva, dar nu delăsători; şi să avem o blândeţe pedagogică. În timp ce mândria şi asprimea ne îndepărtează de Dumnezeu şi de oameni, ne sfâşie şi ne creează o capacitate impenetrabilă, blândeţea şi smerenia ne luminează mintea şi sufletul pe care-l umple de virtuţi.

Smerenia este opusul egoismului şi egocentrismul dispare luând loc hristocentrismul. Deşi pare că smerenia te înjoseşte şi te face un nimic, din contră, ea te ridică şi te umple de har.

Părintele Stăniloaie ne spune că ”smerenia este abisul modestiei ce nu poate fi apucat de toţi... este conştiinţa şi trăirea supremă a infinităţii divine şi a unicităţii proprii” şi a fi într-o undă cât mai aproape de epicentrul zguduitor de inimi spre lava incandescentă a harului.

Ea topeşte şi acoperă toate ridicăturile colţuroase şi ne face un drum lin, durabil, spre veşnicie. Jannaras spune că ”această măsură a fidelităţii omului faşă de armonia casnică... o oferă Biserica”.

Smerenia este să dai iertare pentru că ierţi, nu de frica Domnului, ci din tine însuţi, renunţând la o bucăţică din mândrie. Nu o poţi cunoaşte dintr-o tablă mare care asudă de atâtea explicaţie şi se îngreunează până la fisurare, ci smerenia, ne spune Teofil Pârâianu ”este un har fără de nume pe care îl cunoaşte numai cel ce îl are”.

Smerenia este frăgezimea cărnii şi a duhului prin eliberarea de porniri demonice, o descărnare hidoasă, care

442

Page 443: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

spălată de har, să fie reaşezată în aceeaşi formă, cu un fond divin, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ”dăm trup pământesc să vieze duhovnicesc”.

Încă din acest periplu imanent, perisabilul începe să se congeleze înainte de a fi aruncat în Gheena, spre un dezgheţ spiritual prin Hristos.

Dacă vrem să descoperim tainele ei, să nu ne considerăm cu mai multe adevăruri decât biserica, ci să ne integrăm în mulţimea iubitoare de Hristos într-o „unitate organică”. Aceasta se realizează odată cu însuşirea cuvenită lumii ca binecuvântarea lui Dumnezeu şi odată cu aducerea de către om a lumii ca jertfă lui Dumnezeu, ca Euharistie.

În momentul în care ne descoperim ca stăpâni ai pământului şi suntem conştienţi de misiunea noastră, de buna rânduială din noi care să fie asemenea naturii primordiale ”bună foarte”, vom recunoaşte pe Stăpânul, infinitul stăpânitor a toate şi atunci răbdarea, după expirarea unei anumite perioade, ne va fi o armă utilă pentru a dărâma orice duşman.

Părintele Stăniloaie ne precizează că ”răbdarea este semn de putere şi de înţelepciune”.

Desigur că cel înţelept rabdă spre a fi răbdat de Dumnezeu, care a răbdat cu răbdarea crucii vieţii Sale până la sfârşit. Omul luminat de Dumnezeu nu va da frâu liber instinctelor de apărare sau de răzbunare, ci se va înălţa sus prin coborâre sub nivelul asemănării cu Dumnezeu, controlându-şi astfel gândul, vorba şi faptele.

Acest autocontrol îi va fi instrument de măsurat puterea de decizie şi de victorie în lupta cu patimile

443

Page 444: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ucigătoare de persoană, căci urmărim să fim persoana în asemănare cu Persoana.

Putem fi oameni, dar nu întotdeauna devenim persoane în relaţie cu Relaţia Supremă. Părintele Rafael Noica spunea despre cei puternici spiritual că ”viaţa acestora... este o gestaţie... pentru viaţa veşnică”.

Avem cu adevărat puterea şi tăria să auzim glasul Domnului şi să înţelegem mesajul revelator şi relevant când „Dumnezeu ne învaţă în viaţa aceasta să tăiem ombilicul dintre noi şi pântecele creaţiei acesteia”.

Prin răbdarea noastră putem să ne facem de lucru cu neghiobiile diavolului, adică să râdem de el şi să fim clăditori prin har de oameni întregi la trup şi suflet, energie şi esenţă dinamizată.

Această estompare a unor interiorităţi şi interiorizări sau exteriorizări prin inhibiţii psihice, dând glas de implozii cu efect întârziat spre exterior sau concomitent, duc la analize şi formulări de noţiuni care ne salvează, devenind răbdători şi buni.

Să revin la momentul în care am mers în Parohie şi nu prea aveam cu cine să cânt la sfintele slujbe, iar oamenii erau preocupaţi de nimic în acea perioadă de abrutizare spirituală revărsată din plin peste ei, vizibilă pe faţa lor. Atunci am încercat să intru în relaţie cât mai apropiată cu ei, deoarece Iisus mustră pe cei care se îndepărtează de cel care este vizibil între noi.

Iisus spune: ”Cum ai să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe care nu-L vezi, iar pe aproapele tău pe care îl vezi spui că-l urăşti?”

444

Page 445: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Am încercat să micşorez distanţa dintre mine şi ei, propunându-le să vină în Biserică măcar o dată sau de două ori, spre a asista şi cânta la sfintele slujbe. Desigur, au fost surprinşi de posibilitatea de a cânta oricine ar fi, când ştiau că doar preotul sau cantorul au obligaţia de a ţine piept Diavolului, prin exprimarea dogmaticii aflată în Liturghie în special, dar şi în toate celelalte slujbe.

Din altar cântam toată Sfânta Liturghie pentru a-i antrena, chiar şi atunci când trebuia să citesc acele rugăciuni destinate preotului, considerând că Dumnezeu va înţelege cât de important este să-mi formez creştinii spre trăirea în Biserică.

Să fie o muncă dreptmăritoare, nu o adormire sau o odihnă stând lejer pe scaun sau în picioare.

Văzând că eu fac acest efort de a cânta şi cele atribuite preotului, cât şi ceea ce ei împreună cu cantorul trebuiau să cânte, au început timid să mormăie şi ei.

În faza incipientă, a fost o dezordine indescriptibilă în vocile lor. Cu trecerea timpului, venind mai multă lume la Biserică, anumite femei voiau să-şi etaleze măiestria interpretării cu vocile la o tonalitate ridicată, răcneau, deşi nu era în conformitate cu învăţătura noastră, care spune că la Sfânta Liturghie „să nu înclini capul spre răcnire”.

După Sfânta Liturghie, de fiecare dată le mulţumeam de coparticipare, de modul de Preamărire al lui Dumnezeu, corectând, fără a aduce supărare vreunuia dintre ei. Le-am explicat că nu trebuie să deranjăm pe aproapele şi să nu ne certăm cu Dumnezeu. Deşi am încercat cât mai mult să mă folosesc de o exprimare subtilă privind ceea ce era deranjant, unii s-au supărat şi nu am mai venit o vreme la

445

Page 446: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Biserică. Atunci am căutat prilej să-i întâlnesc şi să le laud vocea de tenor sau de bas, să le conştientizez necesitatea venirii lor la Biserică, deoarece fără ei apare un adevărat gol.

În duminica următoare erau prezenţi şi coborau sonorul la un nivel la care să nu fie ispită pentru ceilalţi.

Venind tot mai mulţi, scaunele de pe margine s-au umplut, iar unii au început să cârtească că este prea lungă slujba şi că nu vor mai veni în Sfânta Biserică să stea atâta timp în picioare. Le-am explicat că este o dovadă clară de credinţă transparentă, fragilă, dar dacă acesta este un motiv serios, eu îl voi elimina. Şi într-adevăr, le-am satisfăcut aceste cereri.

Cu timpul, când s-au înmulţit în credinţă şi au umplut spaţiile libere ale Bisericii, am plantat dintre cei mai buni în Biserică în diferite puncte pentru a-i conduce pe ceilalţi şi a se ajunge la o omogenizare fonică atunci când vreo persoană nouă dorea să epateze. Privirile celorlalţi îi făceau să meargă pe drumul ales de comunitate.

Desigur, cantorii oficiali pe care personal i-am învăţat şi erau la strană, la început nu erau încântaţi, au avut impresia unei inutilităţi şi chiar dezmembrarea din trupul Bisericii, dar le-am dat şi lor posibilitatea la celelalte slujbe în afara Liturghiei, să-şi demonstreze perspicacitatea şi talentul lor bisericesc, mai ales că nu-i afecta financiar cântarea în comun.

De asemenea, orice inovaţie pe care o încercau unii în Biserică, a durat cel mult o dată sau de două ori, ulterior explicându-le că este o greşeală, ba mai mult, o derută şi o ispită pentru ceilalţi. Şi astfel, astăzi cântă toată Biserica.

446

Page 447: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Aveau un obicei foarte prost de a se uita la uşă în momentul în care aceasta se auzea deschizându-se. Le-am explicat că momentul respectiv de alteritate le întrerupe legătura cu Divinitatea pentru o clipă şi altitudinea împăcării cu Dumnezeu care l-a instaurat pe om, poate uneori să se fărâmiţeze.

Este fantastic să vezi cum o Parohie se înalţă sub ochii tăi. Uneori, din mândrie, te substitui Creatorului, te pui înaintea acestuia şi vrei ca progeniturile tale născute să fie de-a dreptul perfecte şi cât mai repede posibil un rezultat al modelingului spiritual.

Sculptezi în granit nu de puţine ori sau în lut ars, care e greu să-l remodelezi, cum poate nici nu încerci tu ca preot, ci Dumnezeu prin tine, ca apoi să realizezi miza foarte ridicată în pariul învingătorului sau al învinsului.

Preotul Noica ne spune ”criteriul adevărului se dezvăluie inimii printr-un cuvânt unic adresat inimii, Dumnezeu are o conversaţie intimă personală cu fiecare inimă”.

Nu este om care să nu fi simţit măcar odată pulsaţia căldurii Divine, mergând de la primirea greoaie până la fierbinţeala arzătoare.

Cu focul iubirii priveşti şi modelezi sufletele sfâşiate de sărăcia spirituală şi materială care a degenerat în ură şi ambiţie personală. Săraci şi goi, munciţi şi subjugaţi, având doar atât cât să nu moară de foame, istoviţi şi fără de speranţă, maşini oricând înlocuite cu altele noi, trezind patimi pătimaşe la cei tineri pentru cei pe care anii i-au împovărat muncind pentru un câştig pauper.

447

Page 448: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Situaţii precare la limita dintre existenţă şi inexistenţă. Aceşti oameni ai muntelui erau izolaţi, complicându-se în trăire netrăită. Au venit în ţara făgăduinţei, au găsit bogăţii imense pentru sărăcia lor şi au început goana de acaparare, de înavuţire.

Omul urcat pe dealul aurifer al câmpiei bănăţene, săpând zi şi noapte spre a găsi filonul delirului, inexorabili în avântul lor spre epoci de aur, de la începutul secolului.

Bogăţia crescândă a celorlalţi i-a făcut pe unii să se transforme în prădători gata oricând de harţă fără motiv.

Veneau lupeşte şi vulpeşte, contorsionaţi spiritual şi se descărcau în Biserică, antrenând sentimentul de sălbăticie al celor care au dat frâu liber instinctului retezat de atâtea suflete nobile venite nu pentru îmbogăţire, ci pentru existenţa de zi cu zi.

La început, cei răi se distrau văzând preotul încolţit, chiar fără un motiv plauzibil. Nu puteau motiva acele izbucniri când îndrăzneau să lovească în preotul calm şi le vorbea frumos, nu le era frică, nu se intimidau în faţa preotului, ignorându-L pe Iisus în felul acesta.

Ori Sfânta Scriptură ne arată că „pe cel sfânt să nu-l judeci” Preotul este sfinţit prin taina Preoţiei şi toţi cel ce-l judecă pe preot şi-au primit cătuşele nebuniei. Cu timpul însă, cercul celor nobili, celor creştini cu adevărat, a făcut opoziţie. La început, opozanţii, prin tăcere şi plecarea din Biserică şi-au exprimat nemulţumirea şi supărarea pe cei certaţi cu legea iubirii şi trimişi de diavol să întoarcă bunul mers al acestui imn al dragostei. După ani de zile, chiar au luat atitudine şi astfel, aceste elemente reacţionare, nocive sufletelor bune, au fost eliminate.

448

Page 449: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Preotul le-a explicat de fiecare dată că orice se poate discuta, cu condiţia de a nu se transforma în altercaţii care se pot numi sacrilegii. Râsul fin şi blând al preotului cu toţi ceilalţi care-L iubeau pe Dumnezeu a alungat icebergul afecţiunii mintale cu repercusiunile cardiace ale îmbolnăvi-ţilor.

Părintele Simeon spune ”una din consecinţele căderii în păcat a fost o anumită dezintegrare a omului... după păcat, mintea s-a separat de inimă şi s-a confundat cu facultăţile interioare ale fiinţei umane”.

Când am crezut că sunt pregătiţi cei rămaşi fideli, am început educarea lor pentru sfintele slujbe. Deşi am încercat de la început, a rămas fără răsunet. În primul rând le-am explicat că a cleveti în Biserică este foarte mare păcat. Gândeşti rău de o persoană terţă, dar nu eşti îndreptăţit să o judeci, nu şti dacă este ceva real şi apoi deranjezi pe cealaltă persoană, iar în sufletul tău creezi dezordine. Nu poţi să te rogi şi nu poţi să te împărtăşeşti la Sfânta Euharistie cu sufletul impregnat de nămol, deoarece sângele şi trupul lui Hristos nu se vor asimila în tine. Nu ai cum să aduci doxologie lui Dumnezeu scrijelind copacul Hristos prin ruperea mădularelor Lui de la bunul mers şi a încetini seva divină să întărească moliciunea şi asprimea acestei vieţi.

Îi eşti sminteală aproapelui tău, cum a fost Petru pentru Iisus care l-a ocărât şi i-a spus ”mergi înapoia mea, Satano”.

Am învăţat pe cei de bună credinţă să dojenească fără nici un fel de jenă pe cei rătăciţi, deoarece prin câştigarea oii pierdute li se iartă micile păcate şi primesc un surplus sau „supraabundenţă harică”.

449

Page 450: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Trebuie să fi cu ochii minţii la Dumnezeu, altfel este mare păcat, darămite să troieneşti sufletele dezgheţate odată de harul divin.

Monahul Daniil Tudor spunea: ”Ce-mi foloseşte că Domnul s-a născut din Fecioară cândva în Iudeea, dacă nu se naşte în sufletul meu?”

Într-adevăr, nici rugăciunea preotului nu este de folos dacă omul nu crede şi nu trage şi el la rindea spre a aţâţa focul divin. Este inegalabilă şi irepetabilă dezbrăcarea lui Iisus de dumnezeire, deşertarea Lui în potenţă şi venirea în trup fără consecinţă asupra celor înţepeniţi în necredinţă, ba mai mult, atragerea în atitudinea lor şi a celor rămaşi în aşteptarea lui Hristos.

Este o împovărare, creându-ţi premizele unei agresiuni demonice, bătătorind calea prin gândurile pizmaşe care-ţi stârnesc sufletul şi trupul.

Gândurile rele vizând îmbrăcămintea cu tot cu aspectul exterior şi întinderea la dimensiuni astronomice, este arma letală a adevărului.

A vorbi în Biserică înseamnă o depreciere a monedei de schimb pentru mântuire, care este credinţa, şi o dezafectare a focosului demonic nuclear care odată activat, va lăsa doar chipuri imprimate pe pereţi.

Limbuţia este aspru criticată de sfinţii părinţi, de aceea Pavel se adresează în primul rând femeilor, spunând ”femeia să tacă în Biserică”. Această neînfrânare a limbii denotă o ignorare a Divinităţii şi a semenului, îmbibată cu o proastă creştere şi chiar catalogată ca o nesimţire. Nebăgând în seamă strădania lui Dumnezeu de a ne umple de har şi a

450

Page 451: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

semenului de a primi această mărire, atragem mânia Divină şi chiar o anatemă cu consecinţele respective.

Chiar în timpul Liturghiei, când atitudinea unora era supărătoare şi deranjau slujba, îi avertizam prin crâsnic, uneori întorcându-mă către ei când Domnul îmi deschidea auzul spre a-i auzi, ba chiar luând o mică pauză între ceea ce aveam de cântat. Admonestarea acestora a dus la o îndreptare şi astfel se împlineşte ceea ce a spus un sfânt părinte, că ”trupul omenesc a putut deveni Hristos, catapeteasmă spre Sfânta Sfintelor unde este Dumnezeu”.

Desigur, s-a pus şi problema răbdării oamenilor din Biserică, celor mai puţin obişnuiţi cu multă rugăciune şi a venirii de la început şi a sta până la sfârşit, de a nu deranja sau zădărnici lucrarea lui Dumnezeu. Sunt foarte multe biserici unde este o vânzoleală de zici că eşti la talcioc. Un du-te-vino continuu, încât este ca un spin în sufletele celor care se concentrează la sensul şi esenţa meditaţiei, nemaivorbind de puţinul folos al asistării acestora la Sfânta Liturghie.

Creştinii educaţi se vor aşeza în linişte pe scaune sau în picioare, ştiind exact momentele în care este o impietate a sta pe scaun şi când este necesar să ne plecăm genunchii pentru a oferi o imagine bună şi frumoasă a unei alinieri, de o parte bărbaţii şi de cealaltă parte femeile.

Omul modern „alergând pe autostrăzile informaţiei” căzut uneori în cedoxie, foarte grăbit, vrea să înşele timpul care parcă aleargă într-o competiţie şi nu îngăduie să-ţi extinzi aria de acoperire în spaţiu limitat şi atunci o cununie, o înmormântare, un botez oficiat după regula Bisericii par prea lungi, cu prea mult timp afectat acestora. Dar preotul

451

Page 452: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

care săvârşeşte Sfintele Taine cu dragoste, cu dăruire, cu predici inspirate de harul de sus, prin muncă, citind, se impune, descoperindu-le adevărata trăire şi implicare în miezul dulce al purcederii de sus. La sfârşit este stupefiat de această lumină eclatantă care apare în suflet, de această împreunare la care participă, dar mai apoi grijile vieţii îl vor propulsa într-o menghină a atrocităţilor vitezelor în epoca vitezei.

O creştină mi-a spus într-o zi: „Prin predicile pe care le faceţi, primim răspunsuri la multe întrebări”. Predica trebuie să sădească lumina lui Hristos.

Insistenţa preotului, fără a fi deziluzionat de compor-tamentul celui depăşit de virtuţi, va da în final roade. Părintele Noica spunea că Dumnezeu îl va ajuta pe preot prin buna Lui rânduială, zicând ”El ştie cum să potrivească mădularele acestui trup care este omenirea, atât timp cât suntem omenire - în istorie - că până la urmă devenim om, nu mai suntem omenire, devenim un singur om, precum şi Dumnezeu întreit în persoană este un Dumnezeu”.

Indiferent de vremea care aparent este pierdută pentru cei rătăciţi, indiferent de efortul care aparent este insignifiant în cadrul Bisericii, „plata va fi mai mare în ceruri”.

Preotul în timpul Liturghiei nu are dreptul să-şi caute câte ceva de lucru „în Altar” şi să uite să îngenuncheze când spune Liturghierul. Am auzit de multe ori: ”Dacă preotul poate să facă cutare lucru nepermis şi care este sfânt lui Dumnezeu, atunci noi de ce n-am putea face şi mai tare, că oricum suntem păcătoşi?”

452

Page 453: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Într-un fel au dreptate, în alt sens uită că fiecare vom da socoteală de faptele noastre, cu atât mai mult reprezentantul Domnului, care trebuie să fie modelul lui Hristos, care trebuie prin faptele lui să dovedească această sfinţenie, căci Iisus le-a spus: ”după aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ai Mei, după faptele voastre”.

Dacă preotul afişează o grabă şi se uită la ceas în permanenţă, atunci desigur că şi creştinul nu va mai avea răbdare până se termină slujba. Preotul, doar în cazuri extreme, când este foarte bolnav, poate în anumite momente să stea pe scaun. În rest, orice slujbă pe care o face, chiar şi de sănătate, este bine să stea în picioare, să fie în verticalitate cu privirea şi gândul aţintit la Dumnezeu, aşa cum l-a făcut Dumnezeu şi să ridice mâinile spre ceruri atunci când e necesar.

Un cantor a rugat un preot grăbit să scurteze mai mult slujba şi atunci preotul l-a ascultat; a dat binecuvântarea, cantorul a răspuns cu Amin, iar preotul a început să cânte ”Fie numele Domnului Binecuvântat”, făcând opustul şi închizând uşile.

La prima vedere este hilar, dar în fond este dureros. Obstinaţia preotului este revoltătoare şi acel preot care batjocoreşte slujba trebuie pus la zidul infamiei chiar de către Dumnezeu.

Pentru preotul care nu are nimic în comun cu preoţia, care a făcut facultatea doar pentru a avea o facultate, pentru a avea o meserie, pentru care preoţia nu este o chemare adevărată, trăieşte un adevărat calvar şi atunci a şedea pe scaun este un motiv să mai aţipească şi să se gândească în linişte la ale lui. Desigur, creştinul care observă acest lucru,

453

Page 454: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

nu se va ridica de pe scaun. Ori noi ştim că scaunele sunt puse pentru cei bolnavi, pentru copii, sau în momentul predicilor sau al pomenirilor.

Iisus va arăta atunci când fariseii Îl vor ispiti şi-L vor întreba de ce Moise a dat carte de despărţire bărbatului, motivând dispensa în felul următor: ”pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat Moise carte de despărţire, dar la început Dumnezeu a făcut bărbat şi femeie”.

De aceea sunt puse scaunele în Biserică, pentru credinţa perimată a unora.

Domnul nostru Iisus Hristos a spus ”milă voiesc, iar nu jertfă”. Sunt mulţi creştini în zilele noastre care îşi exprimă părerea de rău, uneori sinceră, uneori mai puţin sinceră, că nu au trăit acele momente când îşi puteau aduce jertfă lui Dumnezeu trupurile lor. Uită că Iisus a vorbit despre milă, în primul rând, învăţându-ne că jertfă însemnează chiar şi mila, renunţând la un bun al tău, uneori chiar o bucată de pâine a o da unui om mai slab decât tine.

Jertfa în zilele noastre cuprinde orice acţiune pe care o faci în numele Domnului, prin deposedarea ta spirituală sau materială, printr-un bun psihosomatic pe care-l dăruieşti aproapelui sau lui Dumnezeu.

E o jertfă şi statul în picioare, deoarece omul munceşte vreme de o săptămână şi duminica ar dori să doarmă mai mult şi să lenevească în pat. Venind însă la Biserică, Harul lui Dumnezeu îţi oferă mai multă energie decât orice energizante folosite, sau orice somn sau mâncare ai afunda în tine.

Liturghia stoarce de fiecare dată seva de viaţă dătătoare de la Domnul Hristos şi o toarnă în sufletul şi

454

Page 455: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

trupul celui care se roagă, iar în felul acesta platitudinea vieţii dispare, oferind sobornicitatea şi universalitatea, descoperind în Liturghie „viaţa misterioasă a Spiritului”, cum afirma marele Berdeaev.

Să-L cântăm pe Dumnezeu şi cântându-L ne vom descoperi pe noi înşine. Ambientul vine din Perfecţiune, iar sobornicitatea Bisericii să o vedem ca o reflectare benefică prin libertatea în conştiinţa individului şi nu o punere în chingile unei credinţe inabordabile şi insuportabile.

Eliberarea vine de la Eliberator şi eliberează libertatea pierdută prin autopersiflare. Berdeaev spunea că „o lume fără Dumnezeu ar implica o contradicţie insurmontabilă între finit şi infinit; ea ar fi lipsită de sens şi ar reprezenta un accident”, accident cauzat de neatenţia noastră acordată Divinităţii, care fără recunoaştere şi undă verde, nu se implică în traficul fluctuant spre a preîntâmpina goana noastră estompată de păcat, fără abilitare spre veşnicie. Sfinţii Părinţi spun că ”Dumnezeu poate orice, în afară de a-l forţa pe om să-L iubească”.

Curăţenia preotului este un element de bază în această luptă cu întunericul, de aceea Iisus spune ”aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre să-L preamărească pe Tatăl Ceresc”.

Preotul să se scalde în acest izvor al luminii, devenind oglinda strălucirii slavei dumnezeieşti, pentru a nu ajunge biserica batjocură pentru cei necredincioşi. Noica spunea, în dorinţa sa de a vedea ortodoxia pe cel mai înalt nivel ”trebuie să facem totul spre a ridica ortodoxia la nivelul iubitei fără vreo meteahnă, pură”, căci aceasta are o putere extraordinară care acaparează fără posibilitatea de a

455

Page 456: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

ieşi din ea prin influenţa demonică, spunând despre ea că ”ortodoxia nu convinge, ci se duce... Şi trebuie să măturăm propria noastră casă. Dar cu dragoste”.

Pe lângă ţinuta spirituală, preotul trebuie să aibă şi un exterior în care să se reflecte frumuseţea divină, să fie mereu spălat, pieptănat, cu reverenda curată, care denotă o cinstire deosebită, barba îngrijită, oricât de lungă ar fi şi să nu-i fie ruşine de cele trei simboluri ale preoţiei: părul lung, barba şi reverenda, care toate trei împlinesc voia Trinităţii, simbol al biruinţei, simbol al creaţiei, pe care trebuie să-l avem în vedere. După ce l-a întrebat un călugăr de la Athos pe Daniel Tudor, care tânăr călugăr fiind, se bărbierea şi se tundea ”de ce lepezi chipul lui Hristos la gunoi?”, ruşinându-l în faţa întregii obşti, într-o duminică înainte de Sfânta Liturghie, acesta le-a lăsat în voie să crească, supărând guvernul comunist.

Barba şi părul lung, chiar dacă lipseşte reverenda, în condiţiile în care alergăm după un tramvai sau un tren, întăreşte şi avertizează de existenţa feţei sfinţite.

La începutul chemării preoţeşti, intrarea creştinilor în mica bisericuţă care era pe atunci, era un adevărat dezastru, dereglând sistemul olfactiv la orice om cu bun simţ. Se înghesuiau de fiecare dată la intrare şi la anaforă, venind murdari direct de la porci, mirosind, mâncând usturoi şi ceapă, încât orice om normal şi educat era supărător de deranjat.

În mai multe rânduri mi-am luat inima în dinţi şi i-am mustrat, făcând o paralelă între întâlnirea pe care au avut-o în tinereţe cu femeia iubită, când dădeau totul din interior spre exterior cu o pedanterie exagerată, mirosind proaspăt,

456

Page 457: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

cu haine curate şi călcate şi atitudinea lor prezentă, la venirea în Biserică pentru a se întâlni cu Hristos, iubirea cea mare.

Cu câtă nerăbdare au aşteptat acea întâlnire, cu câtă emoţie, care pe parcurs a degenerat, considerându-şi nu de puţine ori soţia ca ceva aparţinându-i de drept, sau un rău necesar, după cum spuneau unii.

După cum s-au gătit la prima întâlnire cu soţiile lor, aşa să se gătească mereu şi la întâlnirea cu Dumnezeu, cel puţin fizic, dacă spiritual avem mereu ceva de adăugat la supleţea noastră.

Ştim că Dumnezeu a făcut bărbat şi femeie concomitent şi un mare teolog spunea că de fapt coasta lui Adam să o asemănăm cu costa unei ape care este visul celuilalt.

Desigur, la început se simţeau sufocaţi, chiar sfidaţi de un tânăr orăşean care tropăia în sufletele lor. Cârtirea în taină, pe la colţuri, a prins viaţă şi desigur, nemulţumirea acestora. Considerau că trebuie să fiu mulţumit că-i văd acolo, indiferent de atitudinea şi ţinuta lor. E adevărat că atunci când Biserica este din ce în ce mai plină, şi sufletul preotului se înmulţeşte în bunătăţile satisfacţiei divine şi parcă este mai puternic animat în aceste momente epiclectice spre întâlnirea cu Dumnezeirea.

Nu au înţeles sensul cuvintelor „ce-mi foloseşte că Domnul s-a născut din Fecioară cândva în Iudeea, dacă nu se naşte în sufletul meu?”, cum spune Daniel Tudor, nu au înţeles că trebuie să îl faci pe om să înţeleagă că mirosurile sunt de la diavol, ca urmare a coborârii „în hainele de piele” a animalelor, ca o carte de vizită a păcatului ce te

457

Page 458: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

stăpâneşte… În Rai, la Adam nu erau decât miresme divine, miasmele fiind urmare a decăderii şi a căderii din lumina şi plenitudinea perfecţiunii.

Să spălăm aceste miasme prin post, rugăciune şi cu apa care este de altfel principiul vieţii. Nu mănânci nimic când vi să te închini Domnului înclinând spre asceză, darămite să consumi ceapă, usturoi, cârnat sau ţuică proastă. Nu numai că eşti ispită, dar pentru cei care nu le consumă, sunt greu de ingerat, de digerat, de suportat şi pot provoca stări de debordare, de a gândi rău când tu doreşti să te scalzi în Bine şi atunci desigur, este preferabil să renunţi la aceste plăceri fără prea mare importanţă decât pe moment.

Sfântul Ignatie Briancianinov, referindu-se la solitu-dinea de care trebuie să dăm dovadă, ne spune ”iubirea frăţească căzută aprinde sângele omului, îi pune în mişcare nervii, îi stârneşte închipuirea; iubirea sfântă răcoreşte sân-gele, odihneşte sufletul, atrage omul lăuntric la rugă tăcută, îl afundă în dulceaţa smereniei şi desfătării duhovniceşti”.

Dacă binecuvântarea este făcută în pripă sau cu lene, fără a împreuna degetele ca să fie vizibile cele trei cruci, atunci în ochii creştinului scade puterea şi efectul acesteia până la a fi un simplu gest fără prea mare eficacitate şi importanţă.

Închinăciunea uitată la intrarea în Biserică, la sfintele icoane de la tetrapod, din diverse motive, fără motivaţie serioasă şi absenţa închinării capului şi trupului, lipsa metaniei, denotă puţină cinstire şi respect faţa de ceea ce reprezintă icoana, sau de ceea ce rosteşte preotul din Sfântul Altar. În momentul în care rostim o ectenie şi se face o adresare Sfintei Treimi, pronunţând fiecare persoană divină

458

Page 459: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

în mod corect gramatical, în acea clipă să ajungem şi cu degetele mâinii drepte împreunate, trei şi două, în dreptul Tatălui la cap şi al Fiului la buric şi al Sfântului Duh în partea dreaptă la umăr, încheind cu Amin în partea stângă la umăr.

Dacă atâta timp cât cântă strana, preotul nu cântă sau nu se roagă, atunci devi motiv de neorânduială. Ori slujitorul Sfântului Altar trebuie să se impună, după cum zice Iisus ”voi sunteţi lumina lumii”.

Nu este permis ca preotul să se tutuiască cu creştinii, după cum nici ei nu trebuie să folosească acest mod de adresare, sau să participe la chefurile acestora decât în limita decenţei şi a obligaţiei morale, la botezuri, nunţi şi diverse manifestări culturale.

Omul, de cele mai multe ori îl invită pe preot la masă sau la tot felul de festinuri pentru a intra în intimităţile acestuia, să poată râde de slăbiciunile şi neputinţele de ridicare la înălţimea treptei preoţeşti.

Mi-amintesc că într-o zi am avut un parastas la un restaurant care era închiriat doar pe jumătate pentru desfăşurarea acestei manifestări de comemorare şi deodată am auzit vocea unui om îmbibată de alcool, zicându-mi: ”Bă’ Radu, vino încoace!” Deşi în primul moment am vrut să-i răspund din instinct, mi-am dat seama că nu trebuie să fac acest lucru, pentru a înţelege că nu suntem prieteni sau colegi de pahar. A repetat de 3-4 ori ridicând glasul. Atunci i-am răspuns ”Cu ce vă pot fi de folos domnule, bănuiesc că vă adresaţi mie?”

Modul de a răspunde printr-o întrebare politicoasă, folosind formula de politeţe, l-a frapat în aşa măsură, încât a

459

Page 460: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

înlemnit. Apoi mi-a zis ”Domnule părinte, şi eu pot scrie ca dumneavoastră”. I-am răspuns pe acelaşi ton împăciuitor, „Desigur, sunt convins de capacităţile dumneavoastră, totul este să le puneţi în valoare”.

Acelaşi lucru mi s-a întâmplat cu un individ care mi-a spus că şi el ar putea preda la facultate. Bineînţeles că nu avea rost să îl contrazic. Prostia nu se poate spăla, omului limitat nu-i dezvolţi musculatura mintală. Dacă eşti hotărât, poţi învinge de fiecare dată, după cum remarca şi marele Briancianinov care ne îndrumă ”oare nu cugetul nostru îndoit îi întăreşte pe vrăjmaşii noştri în lupta cu noi?”

Să eliminăm viciile noastre cât de mult este omeneşte posibil, pentru a ne dovedi superioritatea şi a fi cinstiţi ca atare, cinstindu-L pe Cel pe care-L reprezentăm, adică pe Hristos.

Rugăciunea şi spovedania îşi au rostul în a învăţa cum să te perfecţionezi prin eliminarea racilelor care te îndoaie şi te înmoaie în credinţă. Desigur, n-ar avea sens spovedania dacă tu consideri că o poţi lua de la capăt cu aceleaşi păcate, sau altele chiar mai mari, deoarece te-ai curăţit şi au unde să se acumuleze.

Sfântul Tihon din Zadorsk spune ”acest lucru îl doreşte şi Hristos, ca sfântul Său chip să se întipărească şi să se zugrăvească în sufletele noastre”, făcându-se vizibilă pecetea divină în noi, primită la Sfântul Botez şi devenind „casnici ai lui Dumnezeu”.

Un alt aspect al derutei şi al proastei înţelegeri am putea exemplifica la slujba de înmormântare, care pare doar o formă de a nu pleca din casă spre Veşnicie ca un animal, şi nicidecum o Sfântă mare taină cu implicaţii personale,

460

Page 461: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

privind pe cel adormit, cât şi persoana ta. Înmormântările ajung un motiv de râs de multe ori, de persiflare a unor vicii avute de răposaţi sau de cei ai familiei, condamnând pe de o parte atât plânsul acestora, cât şi, pe de altă parte, tăcerea altora, cum ar fi în mod normal să-l conduci pe ultimul drum pe cel apropiat.

Toate cântările de la această slujbă ne amintesc noţiunile dogmatice privind plinătatea, atributele divine, legătura cu Biserica triumfătoare care ajută biserica luptătoare, adică pe noi. După acea slujbă în casă care se numeşte „de ieşire a sufletului”, deşi pare impropriu, se va ieşi în curte, unde se săvârşeşte slujba de înmormântare propriu-zisă.

Toate trebuiesc binecuvântate prin recunoaşterea izvorului binecuvântării, cel binecuvântat în veci. Fără binecuvântarea de sus avem neşansa de a ne afla într-o lume plină de aşa zisele ghinioane, care de fapt sunt doar încercuiri diavoleşti intrând cu forţa în căsuţa sufletului depărtat şi despărţit de Dumnezeu.

În cântarea ”Bine eşti cuvântat Doamne”, facem o invocare a izvorului Binecuvântării, pentru a ne deschide mintea şi a învăţa „Îndreptările Tale”, după cum se face trimitere la „ceata sfinţilor” care au descoperit viaţa după cum zice Iisus, pentru că ”şi Eu sunt viu şi voi veţi fi vii”.

Dar calea care duce la această ceată biruitoare, călcă-toare de păcat, este tăvălugită de pocăinţă, îndreptându-ne spre matca mântuitoare.

Olivier Clement spune ”în vieţile noastre există neîntreruptă această articulaţie pascală între nelinişte şi

461

Page 462: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

încredere, neliniştea reprezentând într-un fel spaţiul încrederii, iar disperarea, spaţiul speranţei”.

Cel care nu-L doreşte şi care-L refuză cu vehemenţă, se va sălăşlui în nelinişti destrămătoare ale fiinţei umane şi aşa greu în devenire pnevmatoforă, căci spiritul este puţin deplasat, deoarece ar însemna „o dematerializare”, nu întâmplător Sfântul Apostol Pavel a folosit termenii de „soma pnevmatikon”. Progresând în regresie pnevmatică avută la botez, devii om trupesc, folosind din resursele spirituale atâta timp cât păcatul nu le sălăşluieşte totalmente.

În momentul în care puţul pnevmatic atinge stadiul de goliciune totală, omul începe să vadă eul din el şi nonsensul acestei existenţe. Noţiunea existenţialistă cuprinde doar folosul pământesc, fără a prinde rădăcini în epoca primordială şi ploaia harică nu va uda pământul despicat de seceta patimilor: a mâncării peste măsură, a desfrâului nesăţios în a pierde un suflet. Cel lipsit de har priveşte pustiul dominat de Azazel, cu care a pactizat din refuzul de a nu recunoaşte puterea demonică şi starea apatică îi dezlănţuie doriri şi dorinţe fără dorinţe, punând capăt acestei treceri trecătoare, ajungându-se la sinucidere. Îşi ia viaţa, care în mod normal mai putea să dureze; de aceea Biserica condamnă modalitatea acestei ieşiri din scena istoriei lumii şi chiar refuză oficierea prohodului, sau în cel mai fericit caz, de dragul familiei îndurerate, se va proceda la o asistenţă religioasă cu o predică învăţătorească.

Arogarea dreptului de autor, a venirii şi plecării din această lume, înseamnă o insensibilitate şi o abrutizare, o

462

Page 463: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

mândrie fără de margini şi semnarea unui act demonic care substituie mintea cea de la Dumnezeu.

Mergând pe firul acestei îmboldiri de curmare a cursului normal, ne vom pune întrebarea ”Ce sens ar avea rugăciunea pentru acel suflet, care, prin mândria dusă la demenţă, îl descătuşează de povara acestei vieţi, după cum are senzaţia şi îl întemniţează în chinul cel veşnic <gătiţi diavolului> şi acoliţilor lui?”

Desigur, de acest moment de deshidratare spirituală are parte de vină şi părintele spiritual, care dacă nu a făcut efort pentru a-l reeduca şi a-i explica sensul vieţii şi a trecerii pe acest pământ, este pasibil de pedeapsă.

Iisus spune ”de-ţi va greşi fratele tău, mergi de te împacă cu el, de nu se va întoarce, mai ia cu tine doi sau trei martori ca pe mărturia lor să fie cuvântul tău. De nu va asculta nici de aceştia, spune Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie păgân şi vameş”. Să faci totul pentru a-l salva de la chinurile veşnice.

Dacă însă cel înlănţuit de Belzebut în ultima clipă cere iertare, Dumnezeu îi va acorda clemenţă.

Suicidul a fost practicat din cele mai vechi timpuri, cu precădere la păgâni. Spre exemplu, la romani se vorbea de „deschiderea venelor”, cum ne spune un mare istoric.

O găselniţă de ultimă oră a medicinei moderne fără Dumnezeu, şi aici nu mă refer la acei vindecători credincioşi care o refuză, ar fi eutanasia, practicată la scară largă în anumite ţări, care deşi se numesc creştine, ignoră conducerea, guvernarea şi pronia divină şi omul îşi schimbă el calea deschisă de Divinitate spre mântuire, cu una care duce la pieire.

463

Page 464: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sunt oameni încercaţi de viaţă care nu au negat Dumnezeirea când le-a fost bine, strigând lozinci de preamărire, dar nu fraze făcute din suflet de preamărire a Creatorului.

Iisus ne spune ”tot cel ce face minuni în numele Meu, nu curând Mă va vorbi de rău”. Într-adevăr, cei care se rup de Hristos şi refuză ajutorul Lui în vindecare şi trecerea dincolo „în Împărăţia Mea”, nu au comun nimic cu Hristos, ba mai mult, laşitatea îi împinge să ceară altora ajutor, să-i facă copărtaşi la crimă, la administrarea unei injecţii letale.

Deşi Iisus le-a oferit o viaţă din ce în ce mai bună, la sfârşitul acestui mariaj cu lumea, le oferă chiar o punte spre mântuire, chinurile care acced spre bucurie. Omul preferă să meargă cât mai repede în viaţa cealaltă pentru a sfârşi cu chinurile din aceasta, rezumând oricum totul la pământeni. Dacă ar cunoaşte şi ar avea convingerea că viaţa nu se termină aici, atunci ar cere să li se ofere un chin cât mai mare. Cer o marjă de siguranţă pentru clipele fatale, dar cine le-o oferă?

Iisus, prin dragostea Lui deschide perspectiva unei vieţi fără durere... ”unde nu este nici întristare, nici suspin”.

Mulţi dintre aceşti sinucigaşi se laudă cu o viaţă creştinească, excelând prin virtuţi, prin aderenţa nestră-mutată la Dumnezeire, împărtăşindu-se regulat, dar se dovedeşte că au făcut-o de formă, pentru a ţine pasul cu comunitatea, însă „sufletul lui este departe de Mine”, după cum spune Iisus.

Vorbeşte de urmarea lui Hristos, dar la cel mai mic chin, invocă cu ură numele Divinităţii şi cere vindecare sau eliberare fără a avea nimic cu „răbdarea sfinţilor” care au

464

Page 465: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

încălecat suferinţa Suferindului, cum a îndurat Iov să vadă căzându-i bucăţi din carne, să caute pe jos o ureche sau un deget şi să grăiască în aplecarea care era o închinare la Creator ”Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat”.

Preotul are obligaţia cu păcat de moarte dacă nu-şi formează şi informează creştinii cu privire la sfârşitul acestei plimbări prin locuri străine de adevăratul creştin şi să-l facă să înţeleagă că indiferent când sau cum ne este admisă şederea pe pământ, să ne desprindem cu tărie, cu demnitate, cu bucurie şi dragoste.

Atunci când nu mai poţi, când ai impresia că nu mai există nici o şansă de salvare, El se pune în locul tău şi tu, anesteziat de locuirea Dumnezeirii în tine, simţi doar o fericire fără margini şi dorinţa de a trece prin cât mai mari chinuri spre a-L atinge pe Hristos.

Dacă sinuciderea voită sau prin mâna altora Biserica o interzice, există totuşi o eutanasiere spirituală admisă de Biserică, când cel în suferinţă cheamă preotul să se roage pentru el, să-i fie sprijin pentru a se vindeca ori a trece în lumea drepţilor.

Dacă omul este inconştient şi numai atunci, chemat de familie, preotul face o rugăciune (să-i zicem modern) de eutanasiere, prin invocarea lui Hristos... pentru a uşura şi elibera sufletul de păcatele care împiedică desprinderea sufletului de trup în pace, cum spune titlul rugăciunii: pentru cel ce se luptă greu cu moartea. Când acesta în mod natural nu poate să facă această trecere singur, atunci preotul invocă Puterea Divină spre ajutorul celui inconştient, zicând ”ai poruncit amestecului şi împreunării

465

Page 466: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

acesteia să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde fiinţa şi-a luat, până la învierea obştească, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit”.

Dumnezeu a împreunat trupul şi sufletul omului atunci când l-a făcut din lut şi l-a înzestrat după chipul şi asemănarea Lui cu suflet şi numai Dumnezeu poate face direct această eutanasiere spirituală, având căderea de a elibera la vremea potrivită pe cel în neputinţe.

Ne întrebăm de multe ori dacă în aceste ultime clipe de conştienţă sau în cele în care ea dispare este admisă sau nu împărtăşania. Sfânta Euharistie este nu numai admisă, dar este obligatorie pentru mântuire în mod normal. Nu mă refer la cazurile de excepţie când cel pe patul de moarte nu mai are posibilitatea să se mărturisească. El trebuia să fi grăbit întâlnirea din viaţă cu Hristos. Spune pilda că un muncitor care a lucrat 12 ceasuri a luat un talant, iar altul care a lucrat un ceas a luat şi el tot un talant. Oare este drept? Este drept, când se implică căinţa sinceră şi nu doar frica, sau motivând această modalitate ca un simbol al ieşirii din lume.

Căinţa are efect mântuitor, ca la acel tâlhar care a zis ”Miluieşte-mă Doamne” şi nu punem problema ca celălalt împricinat, care a dorit să ispitească şi să blameze persoana lui Iisus zicându-i: ”dacă eşti Fiul lui Dumnezeu coboară-te de pe cruce şi pe noi”.

Cuvântul arată clar neputinţa tâlharului de înţelegere a dumnezeirii, necredinţa, ba chiar răzbate o uşoară ironie acuzatoare. Am avut cazuri când ani de zile unii n-au putut

466

Page 467: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

să moară. Mi-amintesc o femeie care de opt ani era în stare vegetativă, iar după slujbă, Dumnezeu a miluit-o.

Slujbele se fac vreme de trei zile, dacă nu după prima slujbă omul este eliberat. Depinde de mulţimea păcatelor şi de greutatea acestora. Dar oricum, de la prima slujbă şi până la a treia vor trece doar trei zile până când omul va încheia contractul cu viaţa pământeană.

Practica preoţească dovedeşte eficienţa acestor slujbe în toate cazurile. Îmi vine în memorie un caz ieşit din comun. Eram în timpul unui examen la facultatea unde predau, când am fost sunat de o creştină, că tatăl ei se chinuieşte îngrozitor să părăsească această viaţă, dar nu reuşea. Fiind la sfârşitul examenului, i-am promis că în câteva minute o să merg la capela pe care o aveam acolo şi îi voi face slujba aceasta de dezlegare. Dânsa m-a rugat să o sun când termin şi să facem slujba prin telefon, deoarece chinurile tatălui sunt îngrozitoare şi ea nu mai suporta să le vadă. În câteva minute am părăsit sala de examen, am mers în capelă, mi-am pus patrafirul şi am început slujba de dezlegare. După scurtă vreme m-a resunat şi mi-a mulţumit că tatăl ei s-a liniştit şi a adormit în pace întru Domnul.

Şi atunci ce nevoie ar fi de eutanasia săvârşită de medic, care nu întotdeauna poate diagnostica corect?

Experienţa arată că anumite cazuri de boli incurabile, cu ajutorul sfintelor slujbe au dispărut şi bolnavul a trăit încă mulţi ani.

Este greşită ideea că numai cel plin de păcate suferă. Poate are puţine şi Dumnezeu vrea să-l ducă direct în Rai prin expierea acelora pe pământ.

467

Page 468: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

De asemenea, fixaţia unora că cei care adorm în săptămâna luminată ar fi absolviţi de orice păcate. Cum ar face Dumnezeu o astfel de nedreptate? Atunci să ne sinucidem în săptămâna luminată şi vom fi lipsiţi de păcate „moştenind împărăţia gătită vouă”?

Nu există zile de absolvire a păcatelor şi zile în care doar Iadul este deschis şi toţi merg în Iad atunci.

Toate sunt de la Domnul, inclusiv zilele şi este greu de înţeles mintea divină. Spune Iisus Sirah: ”cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerca nebuneşte”. Adică să nu descifrezi scrierea pe care abia o cunoşti, deoarece poţi denatura sensul frazei. Să priveşti cu credinţă toate, iar cât îţi este necesar, Dumnezeu îţi va descoperi.

Omul se leagă mai mult de formă. Spre exemplu, plimbatul mortului până la groapă pe căi cât mai ocolite.

Slujba în sine, de multe ori nici nu este băgată în seamă, oricât suflet ai pune la oficierea ei. Desigur, sunt mulţi care vin pentru rugăciune şi predică, dacă îi educi în aşa fel încât să pătrundă sensul cântărilor, a predicii. Pentru unii care sunt mereu absenţi de la întâlnirea duminicală, fariseismul este calea cea bună şi de urmat.

Astfel, plimbând mortul prin centru ca să-l vadă lumea, chiar dacă locuiesc în apropierea cimitirului, aduc o notă proastă în faţa acelor creştini cu adevărat şi nu de puţine ori cei care vor să aducă un ultim omagiu sau să participe la rugăciunea din curte, abandonează pe drum această privelişte funestă şi la cimitir va ajunge numai jumătate din efectiv.

468

Page 469: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Michel Henry spune ”de ce anume a pierdut omul noţiunea adevăratei sale esenţe?” Aceştia imită perfect fariseii care vedeau ţânţarul, dar nu vedeau cămila sau paiul şi ignorau prezenţa armăsarului, cum ne învaţă Iisus.

Intrarea în Biserică cu mortul sau aceste ultime peregrinări îşi au originea în mândrie. Apoi, a-l duce pe mort în Biserică, când el toată viaţa n-a păşit în ea, e o aberaţie, un nonsens. Alt aspect al acestei manifestări neconcludente, care nu elucidează taina răscumpărării, este intrarea în putrefacţie a celui decedat cu trei zile în urmă, în special vara şi nu de puţine ori se va scurge din acesta amestecul îmbinării dintre lichide, fizic, şi parcă partea spirituală a răului, infestarea cu maladia păcatului, amintindu-ne că suntem simpli trecători; ori a păta Biserica şi covoarele din ea, unde este cazul, necesită o dezinfecţie, desigur şi spirituală, adică este necesară sfinţirea acesteia, chemând episcopul să o săvârşească. Ori nu mi se pare normal acest lucru. În plus, „Sanepidul” a interzis această practică, deşi Biserica nu va deveni niciodată focar de infecţie, deoarece o sfinţeşte Iisus, dar pentru omul necredincios apare ca o urâciune.

Rolul preotului se vădeşte în a învăţa şi se va sfinţi în toate momentele de venire, plecare, de împlinire ale enoriaşului. Un străbunic preot, dimineaţa şi seara ieşea în drumul oamenilor care mergeau la câmp, la fel şi la terminarea lucrului, binecuvântându-i. Efectul a fost incredibil.

La cununie, preotul poate explica clar şi fără nici o jenă ce înseamnă iubirea în doi sau patru. Dacă vor proceda în mod firesc, toată viaţa vor rămâne împreună şi fără

469

Page 470: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

putinţa unei intervenţii sexuale din exterior. Singurul temei să fie iubirea spirituală, deoarece partea sexuală se împlineşte prin aceasta.

Toată împreunarea să pornească nu din „pofta bărbă-tească sau pofta femeiască”, ci din apropierea sufletească.

Relaţia psihosexuală se realizează perfect când iubirea este modalitatea de intrare în viaţa maturităţii.

Este cât se poate de periculos pentru doi tineri să cadă în plictis. Acest lucru se întâmplă fie din exces, când nu ţin cont de posturi, fie din atracţii sexuale îndreptate spre o persoană terţă. Şi atunci relaţia soţilor este privată de libertatea oferită de iubire.

Apare o inhibiţie la nivel instinctual, automat relaţia sexuală pierde perfecţiunea şi atunci se încearcă perversiuni sexuale, de la sexul oral ajungându-se la cel anal. Dumnezeu n-a făcut ochiul pentru mâncare sau gura pentru văzut, mâna pentru satisfacerea unor pofte sexuale care în final şi la scurt timp vor duce la un adevărat dezastru, o intoxicaţie cu viciile dezlănţuite în trupul plin de alteritate şi astfel apare un sentiment de respingere, iar în final se ajunge la despărţirea celor doi.

Dumnezeu a lăsat această împreunare care să fie absolut normală din toate punctele de vedere şi nu îmboldiri demonice, animalice, care pătează şi creează dezabilităţi mortale, desfăcând perfecţiunile comuniunii. Prin iubire se va menţine cununia pe viaţă.

Părintele Galeriu scrie în acest sens următoarele: ”în patimi au loc exact aceste fenomene: identificarea spiritului cu trupul, cu trecătorul, cu muritorul, ceea ce descoperă în fapt semnificaţia morţii ca înstrăinare de Dumnezeu”. Şi

470

Page 471: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

astfel putem ajunge la o supremaţie fără minte în care „trupul e o buna slugă, dar un rău stăpân”.

Tânărul nu trebuie mustrat cu asprime, mai ales când se cunună, dar nici prea indulgent cu privire la viaţa dinaintea vieţii familiale, ci îndrumat şi supravegheat pentru a nu derapa din nou pe terenul lăcomiilor sexuale.

Să-şi dea seama că a cunoscut viaţa sexuală care nu a fost decât o pornire trupească, o doleanţă fără sorţi de izbândă de a descoperi noi şi noi trupuri care să-i creeze satisfacţie şi mulţumire. Să-l faci să recunoască singur şi să îşi dea seama că după atâtea cunoştinţe indecente va ajunge la acelaşi punct de plecare.

Prin pocăinţa sinceră şi hotărârea fermă de a nu se mai lăsa sedus de priviri demonice, îl poţi aduce pe calea Adevărului.

Mai grav, sau cât se poate de periculos pentru viitoarea familie, este când cei doi, sau cel puţin unul se folosesc de minciună şi cred că pot beneficia de aşa zisa libertate la care sunt îndreptăţiţi şi care menţine în formă familia. Preotul trebuie în cazul acesta să procedeze în aşa fel încât, dacă unul este pătat şi i se dă un canon, să-l încarce şi pe celălalt, pentru a nu apărea suspiciuni, sau în cel mai bun caz, să-l săvârşească în secret.

Ideal ar fi ca preotul să lămurească pe cei doi să fie sinceri unul faţă de celălalt, să ierte şi să înceapă o nouă viaţă, mai ales că viaţa imorală a unuia poate atrage la un moment dat şantajul din partea unor persoane rău intenţionate, sau care ar avea posibilitatea să profite financiar.

471

Page 472: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Dacă ambii se cunosc în toate cele sau în mare, în intimitatea intimităţii ajunge doar preotul duhovnic, care poate oferi celor doi sfaturi utile pentru buna rânduială a vieţii creştine. Motivaţia apariţiei ruşinii la cei doi şi cu atât mai mult în faţa preotului nu are un suport creştinesc.

Să-ţi fie ruşine de ceea ce ai făcut dacă nu este în concordanţă cu legea creştină, dar să nu ai jenă a spune preotului ce ai făcut.

Părintele Sofronie spunea ”cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos şi simplu varsă-ţi inima ta în faţa Lui”.

În caz contrar, când te fereşti, poţi ajunge la necazuri din care nu vei mai găsi posibilitatea de ieşire.

Părintele Galeriu spune ”ştim că e riscant, dar ni se cere să fim bătăioşi, cu condiţia să fim fermi şi curaţi”. Desigur, acest lucru îl vizează şi pe preot. Dacă preotul este subjugat de păcate, desigur, îi este inoportună intervenţia privind păcatul, dar aceasta la prima vedere.

E bine ca preotul să fie curat, dar şi dacă nu este, după toată rânduiala, el trebuie să îndrume. Desigur, exemplul este edificator, dar păcatele preotului vor fi plătite de acesta şi nu au drept cei doi tineri sau alte persoane să-l judece, deoarece preotul este judecat corect de Dreptul Judecător şi plăteşte cu o monedă în valută forte faptele sale notificate ca abominabile.

Fără nici un fel de reţinere, trebuie să discute cu cei doi care sunt în faţa unui eveniment unic în viaţă, consumat de unii la beţie sau la zvăpăială şi emoţiile lor ar putea să-i deruteze şi chiar să eşueze această pornire binecuvântată. Cei doi aleg să trăiască în concubinaj pentru a verifica compatibilitatea lor în intimitate.

472

Page 473: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Aşa pare la prima vedere. Nu este serioasă motivaţia cunoaşterii trupeşti înainte de cununie spre a verifica potrivirea sexuală a acestora.

Când cununia se oficiază având ca suport dragostea, Dumnezeu care cunoaşte toate, ştie şi alege, spre a se uni totalmente în perfecţiune toată viaţa.

Emoţia dintru început nu va diminua penetrarea psiho-sexuală şi cuplul care se fereşte de ispită merge pe calea cea strâmtă care va duce la mântuire.

Mai există o condiţie, o permanentă legătură cu preotul, spovedania neîntreruptă, convorbiri zilnice cu Dumnezeu, abţineri de la plăcerile trupeşti.

Dacă într-unul dintre tineri va da iama păcatul şi va uita de cele duhovniceşti, va deveni insolvabil şi răul insidios îl va cuceri. Va pierde totul şi nu de puţine ori sprijinul îl va găsi în alcool, droguri sau suicid.

Intervenţia preotului intempestivă nu va avea decât un caracter pur oficial.

Este un veac dificil al amestecului nefericit şi nereuşit de bine aparent şi rău înfloritor, când „în acest veac al angoasei”, al afecţiunilor psihice şi nervoase, depresia sau deprimarea se arată în mod precumpănitor... ca o boală infecţioasă”, ne spune Arhimandritul Sofronie Logothetis.

În viaţa laică întâlnim tot mai mult termenul de consiliere, de planing familiar şi mai puţin de spovedanie la preotul în majoritatea cazurilor preocupat de orice, numai de Biserică nu.

De ce să lăsăm a se laiciza trezirea din somnul primăvăratic bucolic, la un normativ sec, când putem să ungem cu miere dulceaţa iubirii?

473

Page 474: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Sunt multe cazuri, care de fapt se reduc la unul singur în care preotul este pus în situaţia dificilă, uneori penibilă, de a nu şti cum să se comporte sau ce hotărâre să ia în cazul în care tinerii doresc binecuvântarea mesei şi deci îl invită pe preot cu soţia, sau fără aceasta. Dacă preotul merge la nuntă şi binecuvântează masa, considerăm că nu are nici un fel de obligaţii băneşti, eventual o mică atenţie constând din obiecte bisericeşti: o Biblie, o cruce, un acatistier, o candelă, deoarece poate să aibă foarte multe nunţi, iar posibilităţile lui financiare nu vor acoperi niciodată nici măcar o parte din banii pe care ar trebui să-i dea la partea laică a cununiei, adică, la veselia ce se face după oficierea tainei Cununiei în Biserică.

Pretenţia unor creştini de a primi bani la fel ca de la ceilalţi nuntaşi este absurdă şi cel care poartă ranchiună preotului pentru aceasta, pe sine se urgiseşte.

În momentul în care inviţi preotul la cununie, trebuie să fi conştient de această participare onorifică din partea preotului. Desigur, nici preotul nu trebuie să facă greşeala celor cu care este în relaţii mai apropiate, să le ofere acestora contribuţia bănească, în timp ce altora doar un cadou.

În mod firesc, dacă doreşti să inviţi preotul la nuntă, poţi să o faci, dar sunt cazuri când, gândind la cele materiale şi ştiind că acesta nu ţi le va satisface, să-l inviţi singur spre a binecuvânta bucatele. Clarificând această situaţie, nu se va mai ajunge la stări confuze, conflictuale.

Cuvântul preotului adresat creştinului să fie întotdeauna cu multă înţelepciune, elevat în măsura

474

Page 475: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

auditoriului, fără nici un pic de trivialitate. Vorba dulce poate îndrepta orice pornire mărăcinoasă.

La un moment dat, Iisus a spus ”am văzut pe Satan căzând din cer... iată, vă dau putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii...”, arătând prin aceasta că va veni vremea când cel rău va fi eliberat şi i se va da o putere deplină, mai mică însă decât cea dată bunului creştin.

Satana va umbla de izbelişte şi va transforma sufletul omului în capişte păgână, dacă nu va fi tare în credinţă. Dacă însă credinţa lui este pietrificată precum a lui Petru, barosul demonic se va frânge în momentul în care va încerca să sfărâme această putere a credinciosului. Iisus spune ” tot cel ce va cădea pe piatra aceasta va fi sfărâmat, iar peste cel ce va cădea, va fi zdrobit”.

Laicizarea Bisericilor tot mai mult în zilele noastre, explozia demografică, a adus şi un limbaj neadecvat, uneori incompatibil cu haina şi ţinuta preotului şi nu e de mirare semnul revoltei umane care a atins uneori această castă.

Secularizarea Bisericilor oare este spre dărâmare sufle-telor creştine? De multe ori, preotul, în loc să binecuvânteze, să se prevaleze de împuternicirea de Sus, va folosi terenul în sens de batjocură şi fără o semnificaţie reală.

În ateism, când cineva era supărat, spunea ”pleacă, să nu te blagoslovesc”, cu ură, în sensul de înjurătură, cu negativism în tot ceea ce e bun cu flagel benefic.

Omul, din cele mai vechi timpuri ridică privea la cer, aşteptând un semn de la Creatorul cel nevăzut acum, când mintea i s-a întunecat, iar privirea adamică nu mai este

475

Page 476: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

adaptată nici măcar la astrul numit Soare; darămite să se uite la Dumnezeu cu care înainte stătea la taifas?

De aceea, Dumnezeu, când Adam a păcătuit, a strigat ”Unde eşti, Adame?”, iar acesta a răspuns.”M-am ascuns, Doamne, căci sunt gol şi mi-e ruşine”.

Întunecimea cerebrală a adus omului ideea sinistră de a lupta cu Divinitatea, de a afişa o autocefalee totală, de a privi la Eva, de a-i arăta pumnul şi de a înjura când aceasta nu-i dă satisfacţie. În felul acesta, omul s-a spurcat de tot.

A vrut să fie deasupra lui Dumnezeu, să nu-şi fie decât el singur stăpân. Dumnezeu a rânduit prin prooroci căi mântuitoare, prin care se întrezărea lumina Raiului şi cei care aveau amintiri în care credeau privind mărirea dinaintea prăbuşirii, orice ambuteiaje puse la cale de cel rău, se dizolvau şi şoseaua nemuririi îşi deschidea bariera de intrare liberă pentru aceştia.

Continuând să rămână pe poziţie de război cu Dumnezeu, omul vede la un moment dat sfârşindu-se totul.

Uneori chiar e prea târziu, iar ca buni creştini trebuie să ridicăm privirea la Dumnezeu pentru a-L invoca şi să-L rugăm spre „a pune Doamne pază gurii mele”, ca atunci când Diavolul vrea să o deschidă prin punerea cleştelui în ea, noi să fim mai puternici şi să o ţinem închisă la voia blasfemiei.

Dacă invocăm diavolul, acesta răspunde invitaţiei noastre cu plăcere şi cu o insistenţă inimaginabilă.

Totul începe de la acea revoltă pe Creator, pe aproapele nostru şi gândurile noastre trimise în afară, împrăştiate, vizitând negativ pe cei care ne stârnesc patimile.

476

Page 477: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Gândind mereu negativ, ne vom picta sufletul cu materia fecalină a invidiei şi vom ajunge ca prin negaţia a tot ceea ce e frumos şi bun, să devenim nişte oameni ai răului, invidioşi pentru ceea ce are aproapele şi noi nu avem, supăraţi că Dumnezeu nu ne aduce câştig material, cu cereri de materializare a răului la aceia, după cum credem că mereu ni s-a dat şi nouă răul şi astfel vom gravita într-o concu-piscenţă demonică, alcoolizaţi de succesul răutăţilor noastre.

Ne îmbătăm cu relele care ies din noi şi se întorc mai rele asupra noastră.

Răul nostru, cu răul ce dospeşte la cel trimis şi reîntors acasă, adică la noi, va fi o întinăciune totală. Iisus Hristos ne spune că „din inimă ies gândurile rele, furtişagurile, desfrâurile, privirea cea rea şi zavistică”, a cărui acţiune trebuie frânată înainte de materializare, când nu prezintă o greutate prea mare şi nu a avut timp să acţioneze prin zidire în locul trimis de noi şi să-şi încarce bateriile pestilenţiale.

Oportunistul nu are şanse de avansare spirituală niciodată, negativismul fiindu-i caracteristica principală.

Sfânta Scriptură ne spune că „limba este un organ mic, cu ea binecuvântăm şi cu ea blasfemiem pe Dumnezeu”. Ori ştiut este că Dumnezeu şi diavolul nu au cum să se oprească concomitent în noi şi să ne zugrăvească jumătate - jumătate; sau să facă un amestec neîmpărţit şi nedescoperit, că puterea Divină emană din Hristos, unde în aceeaşi fiinţă întâlnim Om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

477

Page 478: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Fiecare din puteri va lupta pentru acea persoană şi va învinge cea căruia omul îi acordă o şansă de care se alipeşte şi cu care se simte aparent, sau cu adevărat fericit.

Gândind mereu pozitiv, prin eliminarea totalmente a părţii negative, să dezbrăcăm din orice fiinţă sau lucru haina împovărată de păcat, de răutate şi să considerăm că doar idealul are câştig de cauză, când Procurorul nu va avea motiv sa ne acuze prin „omul care găseşte puterea cuvântului tocmai în rugăciune, împărtăşindu-se de gândurile lui Dumnezeu”.

Nu este vorba de fanatism sau de naivitate, ci de încărcătura cu reacţie pozitivă care să se permanentizeze în noi şi să ne creeze un etern imbatabil în faţa răului, care nu are sorţi de izbândă pe muntele creat de credinţă şi dumnezeire din aluatul cel bun prin cuvântul mereu bun, „cuvântul care este energie, care sfinţeşte şi odihneşte”.

Să privim pozitiv, chiar când privim în sufletele noastre şi să vedem păcatele interioare, având încrederea că „ceea ce la om este cu neputinţă, este cu putinţă la Dumnezeu”, care ne va ajuta la eradicarea unor negaţii rătăcite în sufletul nostru şi ne va da un plus de tărie întăritoare spre finalitatea victorioasă.

Părintele Sofronie ne întăreşte zicând ”trăirea în Duh este conştiinţa pe care o au toţi sfinţii” şi nu am dreptul să judec pe aproapele meu, deoarece starea mea păcătoasă e suficientă pentru marea luptă cu Înfumuratul, fiind o adevărată degringoladă dacă mă încarc şi cu negaţiile de la o altă persoană sau obiect, cu atât mai mult în relaţiile interpreoţeşti.

478

Page 479: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Domnul nostru Iisus Hristos a zis ”Acolo unde sunt doi sau trei în numele Meu voi fi şi Eu”. Asta nu însemnează că la o persoană singură, oricât s-ar ruga, nu coboară Duhul Domnului, iar Iisus nu îl bagă în seamă şi rugăciunea îi este în deşert.

Dacă Hristos înfruntă Gheena şi pentru un singur păcătos, atunci cu atât mai mult îi oferă şansa unuia de pe pământ care Îi strigă numele şi desigur, îl miluieşte, îl ocroteşte şi nu-i refuză invitaţia de a fi oaspete a sufletului lui, în cămara liniştirii prin Liniştea ce se aşterne, libertatea liniştită a fericirii. Cu atât mai mult, când se unesc doi sau trei şi Îi cheamă Numele, El va răspunde solicitărilor acestor împovăraţi, care adunându-şi energia, o direcţionează mai uşor spre ceruri, spre a aţâţa Energia dătătoare de viaţă, care coboară în mare grabă spre a fi folositoare.

Şi atunci, desigur, în Biserică este locul special al umplerii de Hristos. Bucuria hristică prin această împreunare din Sfântul Lăcaş, din cămara Miresei lui Hristos, va stârni valuri mişcătoare de har, de munţi, care dărâmă orice zid demonic şi alungă legiunea de demoni în porci.

Iisus Hristos a spus ”cel ce şade la masă lângă mire, este prietenul mirelui” şi desigur acesta se împărtăşeşte din bucuria celui mai bucuros om prin cununie.

Din nefericire, sunt astăzi atâtea situaţii, când aparent se infirmă testul unirii a doi sau trei în cazul în care aceştia au sentimente unde lipseşte iubirea şi-şi doresc răul, sau apare invidia, cu precădere la cei aleşi spre slujire la Altar, unde Diavolul luptă din răsputeri pentru a fi despărţitor de fraţi întru Domnul, mai ales în cinul preoţesc.

479

Page 480: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Astfel, s-a ajuns la zicala din popor „unde sunt doi preoţi, unul este prea mult”. În realitate, acest lucru se întâmplă doar în locul în care preoţii se învârt într-un cerc vicios de unde nu vor sau nu pot să iasă.

Ei, care ar trebui să aibă mai multă dragoste decât o parohie întreagă, au un vid de putere, de iubire.

Preoţii din zilele noastre sunt cu mare deschidere spre preoţie şi spre lume; şi slujirea în doi sau în trei e o adevărată bucurie, infirmându-se astfel proverbul care odată a fost la ordinea zilei şi care ne aminteşte de vechea generaţie. Preoţi crescuţi în ateism, frustraţi de regimul comunist, care odată ajunşi mai bine, îmbunătăţindu-se viaţa şi oferindu-se o oarecare libertate, doreau să-i vadă şi pe alţii mai tineri trecând prin suferinţa lor.

Un călugăr de la Muntele Athos spune foarte frumos ”căci în ei, gena demnităţii umane fusese total dezactivată... li s-a inhibat prin mijloace oculte, magice şi parapsihologice, gena gândirii, acţiunile... scăzând spre limita reflexelor condiţionate”.

Desigur, invidia a fost foarte mare şi slaba lor pregătire îi determina să nu admită o împreună slujire la anumite slujbe unde erau invitaţi, starea lor emotivă fiind o linie continuă.

Astăzi, mai mult ca oricând, se pune problema emotivităţii la Sfânta Liturghie şi la predici. Tânăr fiind, este necesar să îţi scrii predicile şi în parte să îţi faci o schemă după care să te desfăşori. Practica arată că nu de puţine ori pierzi această înşiruire şi te trezeşti fie vorbind altceva, fie continuând cu altă idee neplanificată.

480

Page 481: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cu trecerea timpului, combinând rugăciunea cu munca de om care citeşte tot timpul şi acumulând cantităţi intelectuale industriale, nu este nevoie să-ţi scrii predicile, ci să faci o mică rugăciune înainte de orice ieşire din sferele umane şi să te dăruieşti lui Dumnezeu totalmente, spunând cuvântul tău inspirat de Divinitate. Niciodată nu vei ajunge să te repeţi în toţi anii de preoţie şi mereu vei aduce ceva nou, aşa cum spune un teolog protestant ”rugăciunea ta în fiecare zi să fie ceva nou”. Nu este exagerat să ai emoţii la fiecare slujbă, deoarece îţi pui sufletul tău pentru ea. Şi atunci, când lucrezi cu sufletul, acesta se manifestă în toată splendoarea sa. Orice emoţie dispare în momentul în care firul divin revarsă în tine ploi aurii presărate cu cele mai teribile nestemate ale iubirii.

Să nu găsim motiv în timpul care va fi suficient într-o bună zi, la anii senectuţii, deoarece putem fi privaţi de această şansă. Dacă aşa punem problema, Dumnezeu nu ia în calcul sârgul nostru ultim.

De asemenea, ne înşelăm crezând că este timp mai mult decât destul spre a face pocăinţă la un moment dat.

Sfânta Scriptură ne spune ”şi a fost ziua şi a fost seara”, o singură zi, poate scurtă, poate lungă, probabil ca cea din zilele noastre, dar prea scurtă ca cei doi să se mântuiască în momentul păcătuirii. Dacă nu cădeau din Lumină, ziua le oferea totul, iar noaptea era plină de bucuria unui somn în pace.

Timpul nu apare odată cu Dumnezeu şi pe El nu are cum să-l afecteze, doar pe noi. Timpul la Dumnezeu „este un prezent continu”. Şi „când voia sa a voit, şi-a actualizat planurile din veşnicie”.

481

Page 482: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Ziua aceea i-a oferit posibilitatea de a face totul fără grabă, cu înţelepciune, spre deosebire de azi, când Dumnezeu parcă a condensat timpul spre a trece mai repede, aceeaşi delimitare de dinainte, pentru a scăpa cât mai mult spre Rai.

Fiecare însă avem şi o zi lungă a mântuirii. Iisus spune despre acest timp de acum ”dacă Dumnezeu nu va scurta acele zile, nimeni nu se va mântui”.

Faptul că simţim o scurtime de timp şi nu avem cum să le facem pe toate, faptul că diavolul ne aduce în faţă atâta treabă fără treabă de multe ori, o neorânduială în toate, un haos internaţional şi astfel cei mai mulţi nu găsim timp de rugăciune din cauza prea multor preocupări, toate acestea sunt amprenta clară a diavolului care dă omului de lucru spre a-l abate de la mântuire. Depărtând răul din sufletele noastre, aducând binele în viaţa semenilor, depunându-ne pe altarele străbune binele în epistemologie, viem spre nemurire.

Hristos împlineşte pe tot cel care este chemat la preoţie, la măsura cea plină oferită de Biserică. Şi rugând pe bunul Dumnezeu să aducă armonia între fraţi, între coslujitorii altarelor, să zicem ”Harul Domnului Nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu noi toţi. Amin”.

482

Page 483: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

P.S.

Uneori eram foarte înciudat pe mine că-i iubeam pe vrăjmaşii mei şi-i iertam imediat, fără a le putea gândi rău, după cum mi-aş fi dorit în acele momente de ispită. După scurt timp când mă supărau, adică câteva minute, îi simţeam tot fraţi într-u Domnul.

La începutul preoţiei mele poate le gândeam rău, fiind urgisit pe nedrept după cum socoteam eu, după care mă rugam să nu păţească nimic rău pentru răul făcut şi să-i întoarcă Domnul de la răutăţile lor...

Unor oameni li se pare absurd să creadă că dacă doctorii pe care-i vezi şi le dai mulţi bani, nu te pot vindeca, cum să îţi aducă tămăduire Dumnezeu pe care nu ai cum să-L vezi şi posibilitatea de revanşă apare nulă.

483

Page 484: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

Cuprins:

Vise – Vedenii - Exorcisme ........................................... 5

Suicidul .......................................................................... 73

Templierii ....................................................................... 110

Lupta cu diavolul ............................................................ 122

Viaţă din viaţă ................................................................ 214

Voalul miresei ................................................................ 296

Micul aghiasmatar .......................................................... 325

Iubirea dăruirii ................................................................ 343

Principii de teologie pastorală ........................................ 398

484

Page 485: Vremi Apocaliptice

VREMI APOCALIPTICE Radu Reja

P.S. ................................................................................. 509

485