Matei, 6, 33 BB UCURIEIvremuri apocaliptice ale lipsei de discernământ între Adevăratul Hristos...

REVISTĂ DE CREDINȚĂ, ATITUDINE, CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIA ORTODOXĂ Publicație a ASOCIAȚIEI PENTRU CIVILIZAȚIA ORTODOXĂ

L U M I N A L U I H R I S T O S L U M I N E A Z Ă T U T U R O R !

Sfaturi pentru mântuirePr. Icon. stav. Radu Botiș

Învierea lui Hristos șterge păcatul...Pr. Marian Sava

Picuri de înțelepciunepr. Ilie Bucur Sărmășanu

Paștile Domnului - Paștile lumii Ioan Nicolae Mușat

Civitatea pascalăpr. prof. dr. Aurelian Damian

Bucuriile Învieriipr. prof. dr. Mihail Milea

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui...”!Matei, 6, 33

ORIZONTURILE

BUCUR I E IBUCUR I E IBUCUR I E IBUCUR I E IBUCUR I E IBUCUR I E I

Parohia Ghencea II

Amplasată între blocuri pe un teren

generos, se configura Biserica ce punea

bazele unui întreg edificiu religios, spre

marea bucurie și mândrie a locuitorilor

zonei. Inițial s-a construit Biserica de lemn

cu hramul „Schimbarea la Față”, prin

strădania tânărului preot Constantin Țincu,

numit Paroh al Bisericii în mai 1996 de

A r h i e p i s c o p i a B u c u r e ș t i u l u i , c u

binecuvântarea Patriarhului Teoctist.

(pag.14)

Căr�ile întru Orizonturile Bucuriei

1

Orizonturile BUCURIEi

M A RT I E – A PR I L I E

24. Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredere(Tip glosă)

Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredereIar lumea se-ntoarnă din căderea din ere în ere, Când mama în fiică nu are bază în zile sau seri,Când tatăl şi fiul se-ntrec în reproşuri, dure păreri,Când dă fiecare destinul pe rea ciorba de linte,Când răul se-ntoarnă mai rău, copleşind fapte, cuvinte,Când totul se leagă pe dos în osândă şi lacrimă,Când totu-i pierdut şi lumea întreagă stă-n grea patimă,A venit, a venit, din cer, scăparea mult aşteptatăEra şi-a venit că era, înviind lumea-ngropată. Ca năvodul Scriptura trage toate-n Marea dragostePlanul vechi de scăpare a omenirii din pacoste,Omul în viață trăieşte vierea vorbei ScripturiiObştile pot să răzbată din legăturile urii,Întorsura lumii scăpat-a de-a lumii prevedere,Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredere.

Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredereScapă oameni, popoare din moarte, jaf şi derâdere,Căile lumii demască, hoţia din viclenie,Scoate oameni, popoare, de sub neagr-a lumii domnie,Abia când totu-i pierdut, răsare în Domnul nădejdeaLucrând în obşte lumina sare-n încredere obştea,Şi-aşa, din om în popor, încrederea-şi face cărareŞi omul se-ndreaptă de zor, viul îşi cere scăpare,Şi omu-ndreptându-se dar şi obştea-n urmă se-ndreaptă,Iar popoarele sar, aşteptând ziua care le-aşteaptă…Părinţi se-ntorc la copii, fata-şi vede soacră şi mamă,Taţii-i sărută pe fii, gineri-şi iau socrii în seamă,Din inimi, încrederea coboară şi-n mâini şi-n picioare,Din inimi încrederea lucrează-n familii, popoare,Încrederea-n Domnul preschimbă a lumii purcederePaştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredere.

Iar lumea se-ntoarnă din căderea din ere în ere, Cu greu şi cu sfadă se preschimbă a lumii vedere,Căci mai mult s-a crezut în tradiţii decât în Scriptură,Ba Cuvântul din Domnul-a trezit şi ambiţii şi urăŞi unire-a trezit în potrivnici o contra-lucrare,Peste lume căderea din veac să se-adune mai mare.Aşa, căderi de milenii cu secoli negri-mpletite,Au tras omenirea-n aceste văgăuni îndrăcite,Rupând omul, familia, obştea, poporu-n păcate,Ducând vieţuirea-n dureri şi abuz cum nu se poate,Rătăcind oameni şi glii şi obşti şi cetăţi şi popoare,Din veac Gheenă săpând peste munţi, câmpii şi izvoare,Viul tot putrezind în inimi, arde orice lucrare,Răul din inimi rodind viul rămâne-n claustrare,Că secole, ere, s-a tot mers dup-a lumii himere…Iar lumea se-ntoarnă din căderea din ere în ere… Când mama în fiică nu are bază în zile sau seri,Când totu-i pierdut şi provoacă în toate numai dureri,Părinţi rătăciţi rătăcind pe copii, lumea-i confuză,De avorturi în trup şi în duh omenirea-i lăuză…De la sân rău ruptele fiice-alăptează confuziaÎntărind eră de eră, pretutindeni iluzia,Rătăcind părinţi de copii, copii de orice părinte,Planeta fiartă de rău, rău freamătă cerul fierbinte,Rătăcind omul de toate n-află de fel mântuire,Dar tot se răzbună-n deşert trăgându-se-n

Paștile Domnului, Paștile lumii, Paștile! „Hristos a înviat!”- ce bucurie fără de margini, ce recunoaștere minunată, ce salut plin de dragoste și de nădejde, ce stare, ce trăire dumnezeiasă a tot sufletul și a tot trupul, a lumii, a Cosmosului! Dar, înțelegem și trăim noi oare cu adevărat ceea ce spunem, ceea ce strigăm cu bucurie? Cred că nu există minciună mai mare decât a te crede creștin și a nu fi cu adevărat, a striga preotului, familiei, neamurilor, prietenilor, tuturor: „Hristos a înviat!” fără să știi ce spui, fără să trăiești realitatea, responsabilitatea și măreția cuvântului spus! Da, din păcate mulți, foarte mulți se numesc a fi creștini și nu sunt, foarte mulți se numesc a fi preoți și nu sunt, arhierei ai Domnului și nu sunt... Cine și cum să facă discernământul, un mirean, un învățat, un preot, un arhiereu? Nu, ci sungură Biserica lui Dumnezeu trebuie să facă discernământul acesta curățindu-se de tot ce nu este al ei, adică, nu este al lui Dumnezeu, întrucât stă scris: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui...” Matei 6,33 și „Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna...”Apocalipsa 21,27. „Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.”Matei 24,5. Că trăim într-o lume a „hristoşilor” și „salvatorilor” de tot felul, asta o vedem din numărul așa mare de așa zise „biserici” și „adunări creștine”, iar Sfânta Evanghelie, întreaga Sfântă Scriptură (de la Facerea până la Apocalipsa lui Ioan) a Sfintei Evanghelii, duhul scrierilor și vieților Sfinților Părinți ne arată că trăim acele vremuri apocaliptice ale lipsei de discernământ între Adevăratul Hristos Domnul și „copiilor” de tot felul care L-au înlocuit pe Acesta în gândirea, credința, dragostea și trăirea oamenilor și popoarelor. Or, înlocuindu-l pe Hristos cu aceste „copii” închipuite de oameni, au înlocuit și Mântuirea adusă de Domnul cu mântuiri închipuite, Calea adusă de Domnul cu căi închipuite, Paștile, Lumina adusă de Domnul cu sărbători pascale închipuite, cu „iluminări” (înșelătorii) ale oamenilor. Adevărata salvare a noastră ca oameni, familii, adunări, neamuri, popoare nu constă în a minimaliza şi desconsidera diferenţele dintre Adevăr şi zecile de mii de minciuni după cum vor zecile de mii de reprezentanți ai acestor minciuni, ci adevărata noastră salvare constă în descoperirea efectelor benefice pe care le are Ortodoxia asupra lumii dacă este trăită corect personal și social și a efectelor malefice neînchipuit de mari pe care le-ar avea supra oamenilor și lumii globalizarea oricăreia dintre minciuni sau a amestecului dintre ele (în zecile de mii de forme posibile) numit de aproape toți, din necunoaștere sau răutate „ecumenism”. Inițial, „ecumenism” însemna „a toată lumea” și se referea strict la Biserica Adevărată ce era „a toată lumea” (Universală) și ortodoxă pentru că era „creștină” și creștină pentru că era „ortodoxă”, întrucât erau numiți „creștini” încă din Faptele Apostolilor, cei care erau cu Apostolii, deci, în Dreaptă Credință, „ortodocşi”. Astfel, prin Marea Schismă, cei care au plecat din ortodoxie s-au numit tot creștini ca să se facă o confuzie crucială între creștinii care erau și ortodocși și creștinii care, iată absurdul, erau creștini, adică după numire, erau „cu Apostolii” dar nu mai erau ortodocși, ca și cum se poate să fii „cu

Editorial

2 M A RT I E – A PR I L I E

Orizonturile BUCURIEi Editorial rătăcire…Şi lanţul se tot întăreşte şi nu-i chip de scăpare,Lumea sporind nebunia ce-i stă în toate-nchisoare,Aşa nu-i bază pe fiică, pe casă, cetate sau ţară,Iar neputinţa scăpării din prunc în moş, înfioară,Disperate-n lume se-agită de-a valma presupuneri…Când mama în fiică nu are bază în zile sau seri.

Când tatăl şi fiul se-ntrec în reproşuri, dure păreri,Iar nemulţumirea sapă în suflet caverne-n tăceri,Osândind fiecare de din moşi la ziua de faţă,Pentru toată neputinţa şi nedreptatea din viaţă,Osândind părinţi şi familii, neamuri dar şi popoare,Cum fiecare clipă a lumii-i stupoare-n stupoare,Văzând că orice lucrare duce din rău în dezastru,Ridicând oameni, ginte, cetăţi al durerii cadastru,Răzbunări din tată în fiu, chiar şi din mamă în fiică,Mileniile sar în pustiu, secole furii le strică…Încrâncenări de moment dau încrâncenări seculare,Frustrările cheamă frustrări şi nedreptatea e-n floare.Ba nu e al lumii să spună şi să facă luminăAl ei e să le ducă pe toate-n otrava ruinăŞi nu e odihnă-n popoare, familii, pe nicăieri…Când tatăl şi fiul se-ntrec în reproşuri, dure păreri,

Când dă fiecare destinul pe rea ciorba de linte,Peste veacuri cetăţi şi popoare umblând fără minte,Pofta pe toate le duce, e peste tot la timonă,Nesaţul taie în cruce planeta prinsă-n Mamonă,Şi toate sunt prinse-n vârtejul burţilor planetare…De la familii la sate, de la cetăţi la popoare.Strâns împletite sunt poftele burţii cu ale minţiiŞi-n goană pofta răstoarnă câmpii şi ape şi munţii…Sub jugul poftelor lumii prins e pământul şi cerul,Sub cerul fals, pe pământul cel ars, e omul, stingherulTârându-şi traiul durut prin obşti, cetăţi şi familie,După cum poftele lumii-l ţin în scârba cochilie…Astfel, pe frica grozavă de trai, toţi lumii se-njugăDe frica slujbei schimbând trai ceresc pe-acela de slugăŞi-n traista Mamonei stăm prinşi, în iadul burţii fierbinte,Când dă fiecare destinul pe rea ciorba de linte…

Când răul se-ntoarnă mai rău, copleşind fapte, cuvinte,Când nu e scăpare din hău şi nu e pacea cuminte,Chiar fapta cea bună se-ntoarce explodând nebuneşte,Iar inima multora-n vacarmul creat, se răceşte.Nesiguranţa răvăşeşte în tot, oameni, popoare,Cuvintele-aprind în subtil, faptele ard cu dogoare,Necaz-explodează în lanţ, peste tot răul musteşte.Bun e răul de-a fost faţă de-acesta ce prăpădeşte…Ceva mâni de familii, caste, joacă-n focuri planeta,Iar oameni, familii, obşti, popoare, suportă ruleta.Unii-n jocuri infame la mese drăceşti tevatura,Oameni, familii, popoare achită-n viaţă factura…Câţiva aruncă planeta în groaznic şi crudul taifun,Oameni, familii, popoare, sunt carne de joc şi de tun…Şi nu e scăpare pe cale nici napoi nici nainteCând răul se-ntoarnă mai rău, copleşind fapte, cuvinte,

Când totul se leagă pe dos în osândă şi lacrimăTensiunea-n cuvânt şi în faptă ia forma maximă,Halucinant cele pentru, se trag din cele contrarii,

Apostolii” dar să nu fii în Dreaptă Credință.... și culmea, tocmai acești ne-Ortodocși s-au numit „universali”, adică „catolici”, adică „a toată lumea”...

Or, tocmai această „divizare prin confuzie” asupra întregului Biseri-cii a dus și la confuzia teribilă asupra înțelegerii și trăirii Sfintelor Paști de către oameni, familii, adunări și popoa-re, căci s-a limitat Marea Trecere de la moarte la Viața Veșnică asupra „indivi-dului” amputându-se latura socială, la-tura crucială, cardinală, fundamentală, STRUCTURALĂ a Marii Treceri, am-putându-se omului Trecerea de la indi-vid la persoană, amputându-se omului legătura ființială, existențială cu, în, prin Celălalt, Marele Celălat prin care își agonisește mântuirea. De aceea s-au păstrat canonic atât în „ortodoxia noas-

tră” cât și în zecile de mii de grupări para-ortodoxe numite heterodoxe cele zece porunci ale lui Moise și, ca a unsprezecea, Legea lui Hris-tos Domnul, ca și când, Legea Dragostei a lui Hristos Domnul nu ar fi suficientă creștinismului, creștinătății, salvării și mântuirii, ci era nevoie și ceva din cele date lui Mose pentru a se sprijini Paștile Dom-nului, Paștile lumii, Paștile. Ca și când nu ar fi dat Hristos Poruncă, Lege Pascală Nouă: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. 34 Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”35 din Ioan13. Dar iată că oamenii și familiile, adunările, ținuturile, neamurile și popoarele nu au vrut Porunca Pascală, Porun-ca Dragostei, căci este mult prea grea, este un jug prea greu de purtat, de aceea, canonic au adus și ceva din cele date lui Moise și Trecerii pre-gătite Vechiului Testament, pentru ca oamenii, ținând cele zece porun-ci cum vrea și înțelege fiecare, să creadă că au ținut și Legea Dragostei lui Hristos Domnul, Legea Pascală a Dragostei. Culmea ironiei este că fără a ține în toate Legea Dragostei lui Hristos, Legea Duhului, nu poți să ții nici legea formală dată lui Mosise, cele zece porunci, de ace-ea și oamenii și familiile, adunările, ținuturile, neamurile și popoarele sunt în această stare apocaliptică de azi. Dacă ții o lege veșnică dată de Dumnezeu lui Moise, de ce nu le ții pe toate cele date lui Moise, adică și sacrificiul la templu, și vaca roșie, și țapul isășitor, și tăierea împre-jur, și cortul, și Chivotul Legii....? Iar dacă tu crezi că astea, date prin Moise, ajută Marii Treceri a oamenilor și popoarelor de la moarte la Viața Veșnică, de ce-l mai amesteci pe Hristos printre ele, căci acestea toate chiar Hristos Domnul i le-a dat lui Moise pentru a prefigura în carne cele ce aveau să se plinească Hristos în duh, și tăierea împrejur, și jertfa la templu, și țapul ispășitor, și vaca roșie, și cele zece porunci, și toate, într-o singură Lege, pe toate plinindu-le, prin Legea Dragos-tei. Oare nu-i plinită toată legea lui Moise, și cu mai mult decât atât, atunci când întoci obrazul dacă ești pălmuit pe nedrept și chiar te rogi pentru dușmanii tăi? În prima poruncă din legea lui Moise se spune: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” iar Hristos vine și arată Apostolilor dumnezeirea zicând: „7Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. 8


M A RT I E – A PR I L I E 3

Editorial Diurnele atacând fulminant strategice ariiNu-i chip de-nţeles cum se duc şi se-ntorc acţiunile,Comanda şi-o pierd, de la obşte la om, naţiunile…Ce legau naţiunea-s acum amintiri şi sloganuri,Colorate-n vorbire n-au loc în sintetice planuri.Agresiv haos din inima hâdă mintea frământăCu lasciva neputinţă din jur e tot într-o nuntă,Ambiţii, explozii de cuget, dumnezei din hârtie,Profituri, planuri de planuri în agitată prostie…Cercând a lega nelegatul peste ţări şi domenii,Nasc monştri de zvonuri, coaliţii, în fapt ciudăţeniiCe distrug noţiunea de om în forma sa intimăCând totul se leagă pe dos în osândă şi lacrimă.

Când totu-i pierdut şi lumea întreagă stă-n grea patimăOmu-i copleşit şi de toate-i răpus căzând victimă.Patima lui grozav explodată de patima juru-i,Amplifică patima-n jur din rău cu rău răspunzându-i.Piatra căzând nu pietre răstoarnă ci munţi şi oceane,Aşa planeta se arde-n proprii iluzii-capcane.Nu-i din lume ieşirea omenirii din agonie,Căci lumea din rău mai rău se distruge şi se pustie,Şi peste sfatul de obşti, magnaţi, generali şi popoare,Ce-n vălmăşeală se-ncurcă şi taie fără scăpare,Pronia sfântă dă omului, lumii, altă pornire,Aşezând om-omenire-n alt plan şi altă simţire,Când totu-i distrus şi nu-i chip de-a ieşi din distrugerePronia sfântă dă lumii curs şi vieţii nou curgere…Scoţând om-omenire din încrâncenarea ultimăCând totu-i pierdut şi lumea întreagă stă-n grea patimă.

A venit, a venit, din cer, scăparea mult aşteptată.O străfulgerare de dor străbate lumea pe dată,Adiere-n fior, parc-ar trezi de-adânc nostalgieSpre naştere nouă, spre înviere cine este de luptă să fie,Dramul de sens, de-a fulgerat în om sau obşte, rodeşteDe nu-ncurcându-se-n volbura lumii se prăpădeşte,Creştinele cete se-mpart ba despart laolaltăCând anticreştinul loveşte-n sud aripa cealaltă…Claritatea e rea căci toţi se cred în dreaptă credinţă,Piedici îşi pun, maximizând a celorlalţi neputinţă,Fiorul susură, da-i cale de la dor pâ-n la minte,Discernământul se-aşează cu greu în obştea fierbinte…Ţinuturi, oameni, familii, popoare mult o tragănă,Prea mult, între viaţă şi moarte planeta se leagănă,Salvarea este, dar nu-i temeinic, profund aşezată…A venit, a venit, din cer, scăparea mult aşteptată.

Era şi-a venit că era, înviid lumea-ngropatăPacea lumii din rodirea luminii cea ne-nserată,Dar nu cum vrea lumea lucrează , nu aşa străluceşte,Ci lumea să se nască din nou, pe-altă cale păşeşte,De la om la familii, de la obşti la zone şi patriiTotul se-aşează din nou chiar contrar lucrării contrarii…Schimbarea schimbării de-a fost e schimbarea încrederiiSocialul găsindu-şi rost prin rezidirea puterii,Căci a lăsat omul calea chiar din era adamică,Iar acum trage ponosul în moartea cataclismicăPunându-şi nădejdea în pofte, vise, închipuire,S-a trezit cu totul în moarte, haos fără ieşire,Cu societatea din ajutor schimbată-n piedică,Şi conducători ce-n loc de conducere fac predică…Aşa întorsura încrederii silit adoptatăEra şi-a venit că era, înviid lumea-ngropată.

Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns 9 Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?10 Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui 11. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea..” Ioan 14. Oare nu se vede clar cum Hristos, în mod efectiv, aevea, plinește prin Sfânta Evanghelie toate cele date de El Însuși atât lui Moise cât și celorlalți sfinți proroci ai Vechiului Testa-ment din Iudeea și din neamuri? Ce mai este „să nu ucizi”, sau „respectă pe tatăl tău şi pe mama ta” când Porunca Pascală este „să iubeşti pe vrăjmaşii tăi!”? Ce mai este „să nu râvneşti la bunul altuia” când Porunca Pascală este să nu-ți legi inima de cele ale lumii acesteia, chiar ale tale fiind? Dacă prin Moise porunca Trecerii era dată unui popor întreg, unei etnii întregi, prin Hristos Domnul n-a fost oare dată popoarelor, etniilor, ca structuri sociale integrate, care, prin Legea Dragostei mărturisite și trăite, se aseamănă cu mult mai mult decât se pot, sau s-ar putea deosebi etnic? Ce este: „19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”Matei 28, dacă nu Marea Trecere a adunărilor și etniilor, a neamurilor și popoarelor la Ortodoxie, la Legea Dragostei lui Hristos Domnul, Marea Trecere, Pascală a lumii? Care dintre aceste adunări, ce se numesc spre judecata lor: „religii”a dat și-ar fi putut să dea prin aceeași lege rost, viață pe pământ și în ceruri, oamenilor, indiferent de locul și timpul în care au trăit, rost, viață, sens familiilor și adunărilor, neamurilor și popoarelor, făcând efectiv, printr-o singură lege Marea Trecere de la moarte la înveșnicirea în bine? Care dintre acestea, ce se numesc spre judecata lor: „înţelepciuni”, a putut cuprinde toată trecerea oamenilor și popoarelor, din începuturi până-n sfârșituri, din văile morții, durerii, nedreptății și suferinței în munții și orizonturile Bucuriei depline, fără de margini și fără de sfârșit în Lumina Dragostei veșnice a lui Dumnezeu? Dați-vă seama de voi înșivă, de moșii și strămoșii voștri, de nepoții nepoților voștri întru primirea și plinirea Învierii ca oameni și obști, neamuri și popoare! Căci zadarnic mărturisești că primești Lumina Învierii dacă nu o dăruiești cu timp și fără timp, în toate canoanele ei, celor ce-au fost, celor ce sunt, celor ce vor veni ca oameni și popoare în Împărăția fără de sfârșit a Adevăratului Dumnezeu, în Adevărată Biserica Sa! Sunt „cadre sociale” de dezvoltare a omului: familia, PAROHIA, vecinătățile, școlile, anturajurile, preocupările, mas-media, obștile, viața socială în general și toate acestea îi dau permanent formă omului începând cu mult înaintea nașterii și terminând cu mult după trecerea sa la Domnul. Că aceste „forme” au o importanță crucială, cardinală, fundamentală, STRUCTURALĂ asupra omului nu mai trebuie demonstrat, că natura „formei” de conviețuire este recunoscută de Biserică în privința înduhovnicirii omului este demonstrat clar și de seminariile și facultățile de teologie cât și de existența încă din început a mănăstirilor. Dar Biserica este și „Instituție divino-umană”, ca formă de organizare în aceste stadii ale creștinismului, dar, Biserica (Luptătoare) este și Poporul lui Dumnezeu, adică totalitatea credincioșilor. Astfel, nu poți să te ocupi, ca Biserică (Instituție), numai de înduhovnicirea


M A RT I E – A PR I L I E4

„prin forme structurale” a acelor credincioși care deja au pornit pe calea înduhovnicirii (seminarii, facultăți, mănăstiri), ci, obligatoriu, și de înduhovnicirea celorlalți credincioși, prin înduhovnicirea tuturor celorlalte „cadre, forme sociale” în care trăiesc credincioșii, deci și de înduhovnicirea familiilor, PAROHIILOR, vecinătăților, școlilor, universităților, anturajelor, preocupărilor, mas-mediei, obștilor și a întregii vieți sociale în care trăiesc credioncioșii. Această trecere a vieții sociale de la forma aberantă, ucigașă, distructivă și profund anticreștină, în care se află azi, la forma duhovnicească, pentru popor și popoare, este Marea Trecere a lumii de la această cruntă moarte la Viața Veșnică, este, prin Paștile Domnului- Paștile lumii. Celula de bază pentru acest așa amplu și minunat proces social este PAROHIA, locul botezului omului, locul cununiei și înmormântării lui, locul unde primește toate tainele, este obligatoriu locul primirii Luminii, locul primirii Sfintelor Paști ca persoană fizică, individ, dar și ca persoană socială, cetățean al cerului pe pământ, primind și dând Lumina cerului pe pământ, duhovnicia. Legea lui Moise privea iudeul prin poporul său, fiind o lege socială ce includea legea pentru persoană: „Atunci Domnul a zis către Moise: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi aşa să vesteşti fiilor lui Israel:...” Ieșirea 20, 22 și a adăugat Domnul ca să se înțeleagă căror timpuri duhovnicești le-a fost dat Decalogul : 24 „Să-Mi faci jertfelnic de pământ şi să aduci pe el arderile de tot ale tale, jertfele de izbăvire, oile şi boii tăi. În tot locul unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca să te binecuvântez. 25Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l faci de piatră cioplită; că de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca Ieșirea 20. Dar se țin chipurile cele zece porunci pentru a ne se ține cele 333 de Canoane ale Legii Dragostei, Canonul Dragostei, Canonul Blândeții, Canonul Nădejdii, Canonul Crucii, Canonul Încredințării, Canonul Răbdării, Canonul Dreptății, Canonul Relativității în Domnul, Canonul Asemănării, Canonul Reactivității, Canonul Implicării, Canonul Ascultării, Canonul Smereniei, Canonul Personal, Canonul Obștei, Canonul Iertării, Canonul Lucrării, Canonul Neispitirii și toate celelalte... Legea Dragostei lui Dumnezeu privește și poporul și omenirea prin persoană, de aceea mai întâi este învierea prin Hristos Domnul a persoanei, (omul devenit persoană), apoi învierea obșei, a poporului, a lumii în Hristos Domnul dar prin persoanele înnoite, cetățeni ai cerului pe pământ în, prin, întru Una Biserica Domnului. Ca să putem primi Frumusețea cea de pe urmă care este cu mult mai mare decât ce dintâi, ca să putem primi Bucuria, Orizonturile Bucuriei, trebuie să învățăm să primim Învierea ca oameni, familii, adunări, ținuturi și obști, neamuri și popoare în Botezul lepădării de toate ale lumii acesteia a morții pentru a putea primi Viața Cerească încă de aici, după puteri. Aceasta este Mângâierea cu care vine Duhul lui Dumnezeu, Mângâietorul, cu Evanghelia Veșnică (Evanghelia în înțelegerea completă și ultimă, în trăirea veșnică personală și socială), mângâierea că chinurile, necazurile, nedreptățile și durerile acestor vremuri așa tulburi vor lua sfârșit în curând, mângâierea privind certitudinea Paștilor oamenilor și popoarelor, învierea de obște prin Paștile Tău, Doamne! Sfintele Paști cu mângâiere și bucurie duhovnicească tuturor!

Ioan Nicolae Mușat, Buzău (USEM)

Ca năvodul Scriptura toate trage în Marea dragoste,Iar încrederea-n noua pornire-i marele starosteCa stâlp, cingătoare-a credinţei, nădejdii şi dragosteiPe calea rezidirii prin om şi popor a planetei,Revărsând raiul din inimă-n obşte şi familieFăcând pentru toate din jertfa-i blajină janilie…AŞA-şi găseşte-n Scripturi şi om şi popor alinareaŞi cat-a intra în năvod lucrând să afle scăparea,AŞA-şi depăşeşte păcatul astă lume confuză,Păcatul de-a nu crede-n Domnul peste toate-o acuză…AŞA încrederea-n Domnul-i fundaţia noii zidiri…Iar Scriptura-i amvonul priceperii oricărei rostiri.De Tradiţia Sfântă-i urechea prin care se-audeCa Scriptura-întru toate de obşte să poată pătrunde.Popoarele-n dor lucrează plinirea cât va să coste,Ca năvodul Scriptura toate trage-n Marea dragoste

Planul vechi de scăpare a omenirii din pacosteÎmplinindu-se-n lume, oropsiţii spun bogdaproste,Era şi-a venit că era, n-avea lumea încredere,Crezând în Hristos ce-i chemaţi se lucrează-n purcedereLucrându-se-n lucrarea Duhului Sfânt pază pe caleAjutor obştei e omul, obştea, nevoilor sale,Dependenţa-i vădită, omului, obşei, popoarelor,Viaţa-i legată de toate-n lipsa alternativelor.Cărarea-i strimtă cerând lucru-n răbdare şi-ncredere,Ca ce se-mplântă pe cale să fie ce-i prevedere.Slujire-n răbdare şi a da, are prioritate,A primit este moft şi-i lăsat de jertfire, la spate.Planul cel vechi adună la lucru părinţii şi moşiiRuga din cer ajută la lucru pe toţi credincioşiiDurerile-n şir fac vieţii noi implacabilă oaste,Planul vechi de scăpare a omenirii din pacoste.

Omul în viță trăieşte vierea vorbei ScripturiiÎncrederea-l întăreşte să fie conform naturiiDivine, cu care e înzestrat încă din facereŞi-ncet îşi recapătă rostu-n rodită dezbatere,Cu pornire-n cuibul de haric izvor de familie,Proximele obşti sporindu-l clar pe harica linie,De-aceea-n om şi în obşti o singură lege ordonăDe-aceea prea multe găşti lovesc civilia cazonă…Bolnavi netrataţi ai libertăţilor democraticeRăbufnesc la Masa Luminii în scene sălbatice…Dar când omul şi obştile stau tari în dreaptă credinţăZidirea rămâne chiar bătută de-orice nevoinţă,Scriptura, în carnea de obşti, familii, e în rodirePas cu pas nou-socialul bate orice rătăcire,Unitatea luminii din ţări ţine piept imposturii,Omul în viață trăieşte vierea vorbei Scripturii.

Obştile pot să răzbată din legăturile urii,Încrederea-n calea înaltă dă valoarea măsuriiÎn simfoniile Legii Împărăţiei, cea una,Ce-n paza răbdării toate leagă-n dreptate întruna Încet cu încetul, pe veci, om, obşte schimbă rea haină,Puterea-n lucrul acesta rămâne lumii o tainăCa taina iertării, ce furiile mari le dezleagăŞi val de vise, iluzii străbate lumea întreagă…Ne-nţelegând jugul impus de-ale iertării canoane.De-aceea-n Masa Luminii fac provocări inumaneSilind Duhul vieţii afară să-i scoată ca oameni, obştiPoticnire, pildă rea să nu facă copiilor noşti.O lege şi-o judecată în obştea mare sau micăLa familie, popoare, aceleaşi săbii despică

Editorial


5M A RT I E – A PR I L I E

Binecuvântările duhovnicului

Bucuriile învierii! Esența ORTODOXIEI este BUCURIA ÎNVIERII. Acest adevăr dumnezeiesc ne bucură cel mai mult. Învierea dă sens și valoare vieții noastre pământești. Învierea ne face să avem nădejde vie și credință puternică. Bucuria este un mare dar pe care Dumnezeu ni-l dăruiește. Mântuitorul Hristos nu iubește tristețea și nici nu-i place frica. De la El învățăm să ne bucurăm chiar și când necazurile vin asupra noastră, deoarece ele au ca menire să ne întărească pe drumul desăvârșirii. Bucurați-vă că moartea nu mai are putere asupra oamenilor! Bucurați-vă că a biruit lumina și adevărul! Bucurați-vă că există cu adevărat viață veșnică! Evanghelia ne spune că inima omului este izvorul credinței și al mântuirii (Marcu 11,23). „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui“. „Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire“ (Romani 10, 9-10). Inima omului urcă spre cele cerești. „Agonisiţi-vă comoară în ceruri... Căci unde este comoara voastră

(nepieritoare), acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12, 33-34). Inima omului este ca un sanctuar, potir în care poate sălășlui Dumnezeu. Ca să intre Dumnezeu în inima omului are nevoie și de acceptul lui, de voința lui. Pentru Dumnezeu, libertatea este sacră, iar Mântuitorul Dumnezeu o respectă cu sfințenie tot timpul. Atunci când ne exprimăm în mod liber voința de a-L primi pe Dumnezeu și ne curățim inima prin spovedanie, căință

înlăcrimată și fapte bune, noi devenim deja un locaș unde poate locui, în toată plinătatea Sa, Mântuitorul Hristos.

Măreția lui Dumnezeu nu stă doar în plus infinit, ci și în minus infinit. Dumnezeu este atât de mare, încât Universul întreg nu-L poate cuprinde și, în același timp, El se poate micșora atât de mult, încât poate intra și în inima noastră. Totul este posibil la Dumnezeu. Esența lucrării Mântuitorului Hristos față de noi oamenii a fost fericirea noastră aici, pe pământ, dar mai ales în lumea de dincolo. Acesta a fost motivul pentru care Predica de pe munte, care este esența Evangheliei lui Iisus Hristos, începe cu cele nouă fericiri. A dobândi fericirea presupune o jertfă mare, o luptă cu multe încercări, cu multe greutăți, pe care omul, cu ajutorul Mântuitorului Hristos, poate să le depășască. Oricât de greu ar fi drumul către fericire, noi să apelăm prin rugăciune la Mântuitorul Hristos: „... îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Nefericirea noastră provine de la păcatele pe care noi le săvârșim. Ca să fim fericiți, trebuie imediat să părăsim orice fel de păcat care ne abate de la calea lui Dumnezeu. Cunoașterea și trăirea lui Dumnezeu în adâncul sufletului nostru reprezintă adevărata fericire, care este veșnică. În toate rugăciunile și cântările bisericești din ziua de duminică se amintește despre Învierea Fiului lui Dumnezeu. De asemenea, preotul încheie slujba religioasă, în fiecare duminică, cu această formulă liturgică: „Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfintei Fecioare Maria…“ De Paști, îi îndemnăm pe toți oamenii la bucurie, nădejde și bunătate; bucurie, pentru că Iisus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; nădejde, pentru că moartea nu mai are putere asupra morților noștri, că și ei vor învia prin puterea lui Iisus, care a înviat din morți; bunătate, pentru că nu poți fi un creștin adevărat fără a fi bun cu cei din jurul tău.

HRISTOS A ÎNVIAT!Pr. prof. dr. Mihail Milea, Buzău

Doar cu o lege purtată pe toată masa culturii,Obştile pot să răzbată din legăturile urii…

Întorsura lumii scăpat-a de-a lumii prevedere,Că-n ale sale lumea-şi avea deplină încredere…Şi-şi trăiesc popoarele planurile-arzând ca tăciunii…De granit le-au crezut dar văd rodirea deşertăciunii.Au crezut în ştiinţe, averi, bogăţii şi armateDar n-au văzut pe ce sunt acestea-n total aşezate…Şi-a tot aşezat omenirea castelele-n mlaştinăPe răutatea din început, căderea de baştină…Acum, când la Domnul se-ntorc familii, obşti şi popoareToţi ai lumii nu-şi mai pot reveni din mare mirare…Văzând cum se-ntorc la dreaptă credinţă crezuţii pierduţiCum chiar din ai lor cunoştinţa îşi schimbă mulţi neştiuţi,Surprinzător este Domnul, osebi în vremile-acesteCând multe din cele-ntâmplate dăinuie în poveste…Surprinzător, cu năvală mulţi şi-au altă purcedere…Întorsura lumii scăpat-a de-a lumii prevedere.

Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredere,Întorsura lumii scăpat-a de-a lumii prevedere,Obştile pot să răzbată din legăturile urii,Omul în viață trăieşte vierea vorbei Scripturii,Planul vechi de scăpare a omenirii din pacoste.Ca năvodul Scriptura toate trage-n Marea dragoste,Era şi-a venit că era, înviid lumea-ngropată,A venit, a venit, din cer, scăparea mult aşteptată,Când totu-i pierdut şi lumea întreagă stă-n grea patimă,Când totul se leagă pe dos în osândă şi lacrimă,Când răul se-ntoarnă mai rău copleşind fapte, cuvinte,Când dă fiecare destinul pe rea ciorba de linte,Când tatăl şi fiul se-ntrec în reproşuri, dure păreri,Când mama în fiică nu are bază în zile sau seri,Iar lumea se-ntoarnă din căderea din ere în ere… Paştile Tău, Doamne Hristoase,-i nespusă încredere.

Ioan Nicolae Mușat, Buzău (USEM)(Din volumul „Paștile Tău, Doamne!” Teocora, 2016)

Spovedanie II

Tu, iartă-mă, Părinte, că iară-ţi bat la poartă,Mânată şi trimisă de gânduri şi-ntrebări...Şi-e tâmpla înălbită de rătăciţi ca mine,Ce vor, să fie, astăzi, un pic mai buni ca ieri...Mă simt ca acul cela, cu umbră ne-nsemnată,Dar care face zarvă în carul cel cu fân...Îmi tremură genunchii, frustrările m-adapă,Îndură-te de mine şi gândul meu păgân...Părinte, nu m-aş plânge, decât, numai pe mine,De ce nu am putere, să fiu şi eu de piatră?Căci, inima, sărmana, pe toate le adunăDe mi-au săpat duşmanii din suferinţă... groapă...Că dacă am paharul cu apă şi am pâineCând pot, mă-mpart cu ele... aşa m-ai învăţat...De ce, când mă apropii de-un suflet şi-i fac bine,M-aleg cu bolovanii, ce-mi zboară... drept în cap?!De ce, când dau şi haina, şi vin cu mângâiere,De-atâtea ori, naivă, rămân şi dezbrăcată,De parcă bunătatea a devenit prostie,Şi-aruncă ei cu pietre, mai rău ca-n desfrânată...Eu nu zic că-s prea bună şi nici că merit lauri,De i-aş avea, i-aş pune în oala cea cu borş...Învaţă-mă, Părinte, sa trec cumva prin lume,Să nu mă-mpiedic zilnic de răi şi mincinoşi...



Şi nici nu vreau să judec, că nu am nicio treabăDecât cu mine însămi, când plâng în căpătâi...Dar poate ştii reţeta, să-mi fie lumea dragă,Şi să-mi iubesc duşmanii, pe ei, întâi şi-ntâi...Părinte, nu vreau răul la nimeni de pe lume!Răbdare şi blândeţe! aşa o să-mi răspunzi...Smerenia e leacul...aşa au spus profeţii...Să aplecăm obrazul la cei şi orbi şi surzi...Deja, nici nu mă supăr, pe cei, numiţi „prieteni”Doar ştiu, le pare bine, de plâng, sau dacă-s jos...Mai bine, mămaliga să mi-o împart cu-n câine-Acela nu trădează şi latră cu folos...Părinte, rog, de iartă, căci, iar cârtesc cu vorba...Cu voce liniştită, mă mustră şi-mi arată,Lumină-n întuneric, te rog, mă luminează,Să nu m-ajungă „MÂINE” cu inimă de piatră…

Diana Sava Daranuța, Chișinău

Să poţi, să ştii

Să poţi să fii din când-în-când cenuşă,Să poţi să arzi fără să vrei să arzi,Să fii umilul ciocănit în uşă;Din cât mai jos, mai jos să poţi să cazi.

Să poţi să fii şi gând, dar şi părere,Să poţi să fii un croncănit de corb,Să poţi să fii un leu fără putere,Pe toate să le ştii, dar să fii orb!

Tenace să o iei de la-nceput,Spre un sfârşit ce-i însuşi începutul!Să poţi visa ce nu ai cunoscut,Să fii, din toţi, cel mai sărac cu duhul.

Să poţi, când nu eşti, să mai fii,Şi mut, să dai îngheţului cuvânt.Să ştii să râzi, să ştii muri,Să poţi fi cer, dar şi pământ.Să poţi, să ştii, iubi...

Lucian Dumbravă, Deva

Teologie fundamentală

Civitatea pascală Noțiunea de „civitate ”, ca și cea de „civilitate”, ca și cea de „civilizaţie” sunt în legătură genitivă cu cea de „civitos” – așa cum arătam de data trecută – aceasta din urmă desemnând arealul uman foarte concret, tare, sesizabil și explorabil de către cunoașterea umană, fie și numai sub aspectul de ruine, relicve încă din cele mai vechi timpuri. Ce anume i-a făcut și-i face pe oameni să conviețuiască în formula cetății (antice), metropolei (moderne)? Necesitățile de hrană, de securitate etc. Dar și de spiritualitate, de cele spirituale! Mai ales acestea au fost și sunt o stringentă necesabilitate – afirmăm aceasta în pofida (la prima vedere) că n-ar fi așa pe motive că, vezi Doamne, ceea ce animă relaționarea umană azi este ceva complex: de natură comercial-economică, politică, militară, financiară, tehnică etc. Chiar și așa, sub o astfel de argumentare, tot de spirit este vorba, de o formă de spiritualitate care îi face pe oameni să fie împreună, crezând în asemenea „valori” și dându-și laolaltă mâna să și le agonisească (când nu-și pun bețe în roate unii altora!). Firește că, în acest caz, insistând să vorbim despre spirit și spiritualitate ca necesități ce caracterizează chiar și o lume ca aceea de astăzi, masiv și rafinat materialistă, ne referim la duhul ei, secularist, care tot spirit este și care (duh) (spirit) a creat și continuă să mărească această zestre, spiritualitatea secularistă, prezentă și ea, alături de adevărata spiritualitate, pretendentă și ea la a bifa în graficul axiologiei umane universale; ba, mai mult, având tendințe despotice și radicale, exclusiviste și de suprimare, voind a se înstăpâni pe tronul identității umane ca legitimă şi reprezentativă(...). Apropo: a mai făcut asta, acum vreo 2000 de ani, un prinț al lumii acesteia, Satan, în fața Mântuitorului Hristos, pe Care Tatăl și Duhul Sfânt tocmai îl prezentaseră lumii, la Botezul de la Iordan, ca fiind etalonul omului și al umanității. La Teofania de la Iordan, când Creatorul lumii L-a promulgat pe Fiul Său, devenit și Fiu al Omului, model și salvator al lumii, Satan, în Quarantania, ca într-o contra-demonstrație de forță, bazată pe minciună și pe iluzie, de obicei creată de ea, i-a zis Însuși Fiului Lui Dumnezeu: ”Iată, lumea: e a mea; închină-mi-Te şi Ți-o voi da!”. Mântuitorul l-a pus la punct, atunci, și i-a zis : „Înapoia Mea, Satano, scris este: Domnului Dumnezeu să I te închini şi numai Lui să-i slujeşti”(Matei III 15). Și lumea, cetatea umană „s-a schimbat la față” și a devenit creștină pe temeiul Morții și Învierii Lui HRISTOS, permanentizate și actualizate prin neîncetata Liturghie, forma supremă de întâlnire între Dumnezeu și om, în istorie, tainică întâlnire între Dumnezeu și fiecare om, între Dumnezeu și fiecare generație a omenirii, întru veșnică comuniune și petrecere. Crăciunul, Paștile și Cincizecimea au devenit „al doilea nou sub soare”, împlinirea ontică și etică a omului și a umanității, evenimentele care vor trebui cunoscute, asumate, trăite iară și iară, în cetatea umană, ca evenimentele ce o împlinesc (desăvârșesc) pe aceasta și pe subiectul ei, omul, devenită ea, cetatea umană („civitos humana”), o „ civitos Deus”, o „civitos-divino-humana ”, mai bine zis, biserica cu toate formele ei (de la parohie la patriarhie și la pleroma ei ecumenică), iar el, omul, mădularul bisericii, devenit „omul nou”, adică creștin, adică „omul îndumnezeit”.



Târguind vecie

Bătrâne timp, pe unde colinzi de unul singurLungindu-ţi veşnic umbra prin largul necuprins?Tot dându-mi ca pomană clipita-ţi să mă bucurŞi-apoi mi-o iei degrabă, să simt că m-ai învins?

Avarule, lungeşte nimicul ce mi-l dăruiCa-l tău e tot, ştiu bine, de-acum până-n vecie,Aşa că-n a mea rugă, de-acuma-ncolo stăruiSă-mi dai, că ai de unde, mai mare cea felie.

Mă ţine dară numai, cât muntele din zare,Un muşuroi s-o face pe-ntinsa cea câmpie,La tine vreme fi-va cât pleoapa-ntr-o bătaie,La mine, cel nimicul, mi s-o părea, vecie.

Tu n-ai să pierzi nimica, că vremea cea trecutăNici n-ai s-o simţi vreodată că-i lipsă undeva,E-un fir cât un grăunte din stânca cea tăcutăCe-i vârful unui munte semeţ, din calea ta.

Dar de gândesc mai bine, la ce să vreau veciaCă şi cât e mi-ajunge să am de pătimit?Destulă-i astă viaţă să ştiu ce-i măreţiaŞ(i)-amarul vieţii încă, să am de suferit.

De ce să văd născarea ieşită din genuneŞi fala şi puterea şi moartea în durereÎn lunga veşnicie? cu rele şi cu bune,Când toate-s într-o viaţă de muritor, ce piere.

Aşa că îmi ajunge cât datu-mi-a MăritulSă fiu un pas `nainte pe-a vieţii cărăruieŞi eu am fost odată ca alţii, începutulŞi-n urma mea un altul de mine-o să rămâie. *Ale noastre vieţi sunt clipe din lunga veşnicie,Sunt mici, neînsemnate, dar cap la cap legateFac, cât va ţine lumea, o urmă de vecieNăscută ca şi mine, datoare cu o moarte.

Prof. Mircea Dorin Istrate

Iubirea

Iubirea e haina noastrăCa oameni, cu suflet ceresc,Ne-mbracă frumos, maiestuoasă,Curat, colorat, firesc.

Pornind la drum, pe pământEste prima hrană, simţită,Şi norii alungă, într-un cuvânt:Iubirea - fericirea trăită.

Lecţiile trec, cu seninătatePrivite ca prin ochelari,Când toţi ne dorim sănătateIubirea ne face şcolari.

În viaţă, ca pelerini,

Teologie fundamentală Apogeul istoriei umane, ca locație, este Golgota și Eleonul, iar ca făptuire-eveniment, Răstignirea – Învierea – Înălţarea Fiului Omului, devenite, prin Cincizecimea ierusalimiteană, extensiune socială în toți fiii oamenilor atinși de vibrația Duhului care s-a abătut asupra tot trupul (Joil II,2), de acolo, de la Ierusalim până la marginile Pământului. Celelalte voci, care vorbesc despre evoluţie şi progres (la nivel politic, economic, social, cultural, tehnologic) nu sunt decât amăgiri, deoarece ceea ce ar trebui să ne intereseze este realizarea omului ca subiect în sine și ca subiect de comuniune, ambele optimizate! Unde le găsim pe acestea date (realizate)? În Hristos și în Biserica Sa. În afara lor nu este decât „deşertăciune şi vânare de vânt”, vorba Eclesiastului, sau vorba lui Petre Țuțea al nostru, „ne naștem, trăim, murim – ca și caprele! – numai că, mare lucru, există Socrate, Platon sau I. Kant”. Or, există Bill Gates, (adăugăm noi), pentru cei orbiți de „spendoarea” digitală care i-a întemnițat, deja, pe mulți, pe foarte mulți, în „cetatea virtuală” numită INTERNET, (surogatul modern al Bisericii, biserica fără de Hristos, fără de „mântuitor”) – de aceea surogat, cum ziceam. Dacă, până la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, omenirea n-a știut nici ce este, nici cine este Dumnezeu, dacă după Întrupare evreii și Roma, până la Sf. Constantin Cel Mare, n-au priceput că Dumnezeu S-a întrupat și S-a revelat în Persoana Lui Iisus din Nazaret, după încreștinarea masivă și extensivă (nu fără motivații și politice, și de altă natură...), lumea, devenită formal și oficial creştină, n-a prea înțeles nici Cine și ce este cu adevărat Hristos, și nici ce anume presupune prezența Lui în condiția umană, în cetatea umană, din partea celor în mijlocul cărora El venise, pentru care El venise. Mai precis spus, oamenii, deveniți creştini – de la un moment dat, mulți dintre ei, în chip fatalist deveniți creștini, cum ziceam – n-au priceput cam ce înseamnă aceasta. ”Cine” și „ce” este Hristos, cine și ce sunt creștinii – dincolo de percepția simplistă de „adepţi ai lui Hristos” – a fost dintru început o problemă, de fond am putea zice, din moment ce însuși Apostolul Pavel aprecia, în febra evanghelizării, că Hristos și Crucea Lui << este pentru iudei, sminteală, iar pentru elini, nebunie >> ( ) pentru romani monștri-criminali :ai câte un prunc, la cult (așa auziseră ei despre Liturghie), ai Cezarului, în raportarea lor socială, statală, căruia îi negau prerogativele sau originea „divine”, ceea ce i-a făcut vinovați de acea acuză gravă << crimen lessae majestatem>>. După ce lumea păgână s-a lămurit în privința măcar formal socială a ceea ce sunt creștinii și cine sunt ei ( ajungându-se chiar până la constatarea și admirația că „ sunt cei mai loiali cetăţeni ai imperiului !!” exceptând „ legimitatea divină” a cezarilor !), după ce creștinii dobândesc pacea din partea imperiului, după ce sunt acceptați, ba chiar privilegiați ( de la Constantin Cel Mare, începutul sec.IV și culminând cu Teodosie Cel Mare, sfârșitul sec.IV), asistăm la o înstrăinare a creștinilor înșiși de Hristos și asta, paradoxal, într-un context în care Biserica, Casa Lui, Familia Lui, Instituția Lui menită să le cuprindă, să le lumineze, să le valideze pe toate celelalte instituții sociale în perspective veșnică, se străduia (și reușea) prin Sinoadele ecumenice să păstreze adevărul despre Hristos, viu și nealterat, să adâncească cunoașterea acestui adevăr al „ Omului desăvârşit ”, extensibil la toți câți l-or urma, ne-utopic așadar, concretizat prin „Sfinţii Lui” („Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi”) care, cei mai mulți dintre ei umplând calendarul, aveau să fie de două categorii, definitorii pentru ceea ce înseamnă creştinism (Dumnezeu unit cu omul și omul oferindu-se total Lui Dumnezeu! – este vorba despre MARTIRI și CUVIOȘI; adică despre cei care și-au dat viața („sângele roșu”- martirii- și „sângele alb” – cuvioșii) Lui Hristos! Iar acest sacrificiu a fost făcut de cei în cauză nu doar în logica și impulsul venite din conștiința că și Hristos și-a dat viața pentru ei (pentru noi, oamenii toți), ci dintr-aceea că El, Hristosul, este Modelul, „ culmea devenirii umane, Sfântul, nu



Teologie fundamentală Cunoaştem grai feluritFraţi întru Hristos, creştiniIubirea-i cuvânt aurit.

Păstrând lumina aprinsă, În suflet, doar bucurieŞi moartea este învinsă!IUBIREA în veci vie!

HRISTOS A ÎNVIATProf. Ramona Luminița Ungureanu, Buzău

Te-aş trezi...

Te-aş trezi uneori, dar mi-e teamăO, iubire, că te-ai îngrozi.Şi, zvâcnind dureros, ca o rană,De tristeţe, de tot ai muri.

Te-aş trezi, te-aş trezi din sfârşitulPrea adânc, prea demult, prea fatal,Te-aş trezi, dar mă doare cuţitulCare poate străpunge mortal.

Te ascult respirând în străfunduri,Îngropată adânc, într-un vis,Pe sub ierburi uscate şi prunduriTu mă-ntrebi cu ce drept te-am ucis.

Pentru cine, sau ce, zaci uitatăÎntr-un somn otrăvit, pe nedrept,Te-aş trezi, dar n-aş vrea înc-odatăSă-ţi înfigă pumnalul în piept.

Te-aş trezi printre flori de iubire,Te-aş aşterne pe-al vieţii altar,Şi poeme ţi-aş scrie-n neştire,Dar ma tem că ar fi în zadar.

Te-aş trezi, căci mă doare durereaDe-a trăi fără tine, mereu,Te-aş trezi să-şi mai simt mângâierea,Dar mă tem să nu-ţi facă vreun rău.

Te-aş trezi, draga mea, dispărută,Te-aş trezi cu-un onor princiar,Dar zăpada prea alb, te sărutăŞi-i perfect somnul tău glaciar.

Anamaria Emilia,

geniul, nu savantul ” (P.Țuțea). Ce anume au înțeles cel mai bine, privitor la Hristos și Evanghelia Lui, la Biserica Lui, Împărăția Lui, martirii și cuvioșii, și n-au înțeles, sau, au uitat, încetul cu încetul, în pas cu veacul (secularizarea nesesizată îndelungă vreme precum fazele precedente ale unei boli până la simptomatologia ei evidentă), deci, ziceam, ce anume au înțeles esențial martirii și cuvioșii și n-au mai priceput, cu timpul, la acest nivel, ceilalți creștini, reduși la rit, sau la nici măcar atât? Vocaţia pascală a vieţii, a persoanei, a întregii creaţii. Adică, faptul că LUMEA este trecătoare („pesah”-ul ebraic, ori grecescul pasha ). Dar, trecătoare, cum? Nu în sensul cufundării în neant ( ca în hindusism, budism, ori, ca în existențialism „ Lein zum Tode”), ci, prin moartea violentă, dar asumată- mucenicii, sau, prin moartea de zi ci zi a eului pătimaș – cuvioșii – se accede la „ mai multă viață”, la adevărata viaţă, la descoperirea adevăratei sine, persoane unite, acum, pritr-un asemenea gest sau „mod de viaţă” cu Persoanele desăvârșite (Sf. Treime) într-un mediu ambiant, „ cosmos ”, „ cetate ”, numite „ Împărăţia Lui Dumnezeu” Prin urmare, sau, mai bine zis, în sfârșit, venind la titlul acestor rânduri, ce înseamnă „Civitate pascală”? Amintindu-ne că noțiunea de „ civitate ” este acea atitudine a oricărui membru al cetății de asumare și adaptare la regulile de viață socială și la valorile consacrate în respectiva cetate, comunitate umană, noi creștinii, în plus trebuie să ne amintim și să îndrăznim a cultiva, la nivelul cetății în care viețuim, valorile specifice creștine care sunt CRUCEA și ÎNVIEREA Mântuitorului nostru „ Oridecâteori vă veţi întâlni Crucea şi Învierea Domnului veţi mărturisi ” (I. Cor.XI). Când și ce anume înseamnă această întâlnire? Duminica și adunare la CINA DOMNULUI, la SFÂNTA LITURGHIE, devenită actul central al cultului divin public și sfârșitul (în sens de încununare, de împlinire) a oricărei săptămâni de lucru (weekend), care timp de lucru (săptămână, lună, an, cincinale, decenii, etc.) fără duminică ar rămâne o fatalitate sisifică. Prin „duminică”- „Paştile” adus la nivelul „săptămânii”, unitatea de timp cea mai potrivită în a „imita” el, omul, însăși lucrarea divină a CREAȚIEI LUMII – săptămâna şi istoria timpului uman se înscriu pe traiectoria pascală care duce Lumea, Cosmosul spre Împărăţia Lui Dumnezeu (așa cum, planeta Pământ, biotopul nostru actual, ne poartă și ne ține vii, rotindu-se zilnic axial și anual orbital în jurul soarelui). În universul spiritual-duhovnicesc SOARELE este HRISTOS și Învierea Lui, în jurul cărora se învârt toate faptele, lucrările zilelor noastre, nu întâmplător în limbile anglo-saxonice (germană și engleză) duminicii i se zice Sohntag respectiv Sunday, în care forme lingvistice întâlnim, în ambele cazuri, conotația FIU și SOARE, desemnându-L pe Mântuitorul și totodată, opera Sa, Învierea, semnificații ale căror reverberații le întâlnim în cântări liturgice ca acestea : „Hristos din morți a înviat!” sau „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm Paştile Domnului, Paştile ! Că din moarte la viață Și de pe pământ la cer Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi Cei care cântăm cântare de biruință”. (Canonul Paștelui Catavasia I ). Așadar, acestea știindu-le, cântându-le, trăindu-le, în ele încrezându-ne, de două mii de ani : „De ce ești trist, popor al Învierii ?!”* Cetate creștină, unde îți este „civitatea pascală” ?***Titlul unei cărți a Părintelui Prof.Dr. Constantin Necula**„atitudinea ...”

Pr. prof. dr. Aurelian Damian, Buzău



Rugăciune

Doamne, eu te-am răstignit, pălmuit,şi cu fiere Te-am hrănit,apă bună nu ţi-am dat şi-asta fac neîncetat.Iartă-mă, Doamne sfinte,că sunt rău şi fără minte.Oasele mi se sfărâmă,întinde-mi Te rog o mână,Doamne!Vino grabnic, mă ridică, mi-este rău şi îmi e frică.Sunt căzut şi lepădat,Vino, fă-mă iar curat, redă-mi frumuseţea dintâi, te rog, Doamne să rămâi,şterge-mi lacrima amară, rănile să nu mai doară,Doamne!Milostive bun si sfânt,ce-am eu oare pe pământ?Îndurare cui să cer? Doamne care eşti în cer,Doamne al puterilor,dătătorul darurilor şi-al dreptăţilor! Mereu m-ai tot iertat şi mereu m-ai ajutat. În nevrednicia mea,vie Împărăţia Ta,Doamne!Ca un tată grijuliu, în Lumină vrei să fiu.Ca o mamă iubitoare,mi-ai arătat dreapta Cale. Doamne, sunt copilul Tău,şi sunt un copil rău, dar ţi-e dor mereu de mine,şi mă ţii pe lângă Tine.Doamne, iarta-mă şi mă primeşte, sunt fiul ce se căieşte. Bat la uşa casei Tale, să-mi dai apă şi mâncare.Am venit flămând acasă, iar tu junica cea grasă, ai tăiat-o pentru mine, să rămân veşnic cu Tine,Doamne!

Cine oare, ori ce sunt, Fără Tine pe pământ?Nu lăsa poporul Tăupierzătorului cel rău.Nu lăsa pe fii Tăipradă diavolilor răi,Doamne!

Dorina Stoica, Bârlad (AB, AATC, USEM)

Implicarea mirenilor în societate

Implicarea mirenilor pentru îmbunătățirea vieții sociale!

Un mirean crede în Dumnezeu și toată viața se străduiește a respecta poruncile divine, porunci care îl îndeamnă la dumnezeire, prin perfecțiunea lor. Mireanul îl iubește

pe Dumnezeu pentru că El are o putere nemărginită cu care reușește să împlinească destinele tuturor ființele văzute și nevăzute, dar mai mult pentru că va face o dreptate la judecata Sa, altfel decât o fac pământenii. Mireanul este un om care mai mult suferă decât râde, poetul a remarcat asta, spunând că, dacă am aduna în pumni toate zgomotele lumii, am strânge doi pumni de pură durere (Sorescu). Și pentru că suferă și se simte neputincios, biserica îl încurajează să se mulțumească cu ce are, dar să învețe din greșeli, încât să poată alerga nu doar cu brațele deschise către Dumnezeu, care este salvarea (de altfel fiind Singurul spre care poți alerga), dar și cu

inima deschisă, inima care este pregătită să primească pedeapsa pentru neputințe, dar și mângâierea pentru ce Dumnezeu a fost mândru de câte ori ne-a văzut încercând să devenim asemenea Lui, ca atitudine, ca lacrimă, ca desăvârșire a spiritului. Nu fiindcă suntem creații și avem, așadar, un Stăpân, dar ființa umană, de-a lungul evoluției sale, a fost îngenunchiată de un puternic și salvată de un alt puternic. De atunci, când Cel bun are și putere, omul simplu îl tratează ca pe un stăpân. Astfel, stăpâni îi sunt preoții, doctorii – care sunt și singurii dumnezei ai pământului recunoscuți de om –, marii Învățători și conducătorii de zi cu zi, care au puterea să te salveze de la necaz. La liturghii mirenii se roagă pentru sănătatea acestora, dar rugăciunile lor continuă în pauzele de respirație ale preoților, ca Dumnezeu să dea gândul bun conducătorilor, pentru ca mai binele planetar să se întâmple, să le mai dea acestora și puterea să reziste ispitelor Diavolului. Viața mireanului se consumă între plâns, speranță și așteptare ca Dumnezeu să facă această lume aidoma raiului. A-i cere să schimbe el fața lumii și a aștepta ca acest lucru să devină vizibil de mâine, ar însemna ca omul de rând să devină, brusc, extrem de evoluat. Și nu spun că nu e, fiindcă atunci când dușmanul ne-a atacat, la un semnal, am fost pregatiți să ne apărăm, când a izbucnit un foc am sărit cu apă să–l stingem, când o familie pățește un mare necaz, o ajutăm cu ce putem. Dar, a deveni luptător înrolat pentru binele comun, este prea devreme, pentru că trebuie ca viața să fie bine organizată, încât să se poată duce și această povară, când cei mai mulți de-abia reușim să gestionăm propriile vieți.

A te implica individual în viața cetății este un strigăt revoluționar, atâta timp cât implicarea înseamnă să te iei de piept cu diavolul. Și diavolul devine cel puternic, care nu a reușit să refuze tentațiile! Mirenii au reușit schimbări radicale doar când s-au unit și au obligat Tartorii să fugă spre pustii. Deocamdată se reușesc victorii mici, ușoare, prin sacrificiu personal care nu sfidează direct puterea. Astfel, mireanul are grijă de cerșetori, când guvernul este obligat să o facă. Mireanul cotizează pentru funcționarea bisericilor, când guvernul s-a obligat să o facă atunci când le-a secularizat averile. Numai că o viață socială maxim îmbunătățită înseamnă funcționarea vieții după un model de necontestat. Biblia oferă unul, dar acesta este nepredicat la liturghii. Este vorba despre lumea pe care Dumnezeu o va oferi aleșilor Săi după apocalipsă, respectiv instaurarea unei altfel de relații între oameni, lume în care a lucra altui om este o anormalitate, acolo fiecare se bucură de rezultatul muncii mâinilor proprii. Să înceapă să se întâmple aceasta, ar trebui ca mirenii să înceapă să nu mai vrea foloase nemeritate și nu mai multe decât sunt necesare traiului, să vrea să muncească și fizic, nu doar arătând cu degetul ce să se facă, să-și iubească aproapele indiferent cum arată el sau cât de evoluat a devenit.

Nicolae Tudor, Buzău

Lucrare realizată de pictorulIurie Braşoveanu



Picuri de înțelepciune 1. „Mântuirea nu poate veni, fiind sănătos, dacă stai în fața televizorului urmărind Sfânta Liturghie. Este admis pentru cei bolnavi, fiindcă Domnul intră și prin ușile închise. Putem să scriem biblioteci întregi; dacă ele sunt fără de Dumnezeu, sunt simple cărți într-o bibliotecă universală sau, în cel mai rău caz, să distrugă prin conținutul lor. SĂ IUBIM CEEA CE IUBEȘTE DUMNEZEU, DAR SĂ URÂM CEEA CE URĂȘTE ȘI DUMNEZEU!”Prea Fericitul Teoctist Arăpașu (1915-2007),Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între 1986-2007*** 2. „Alexandru cel Mare, Cezar, Carol cel Mare și ei au întemeiat mari împărății. Dar pe ce am spijinit noi creațiunea spiritului nostru? Pe forță. Iisus singur a întemeiat imperiul său pe iubire. De aceea și azi milioane de oameni ar muri pentru El. Evanghelia este o însușire ascunsă, ceva care lucrează cu putere, o căldură care înrâurește asupra minții și pătrunde totodată în inimă. Evanghelia nu este o carte a cărților, ci o ființă vie cu activitate, cu o putere care învinge tot ce i se spune... Aici pe masă este această carte a cărților, nu voi obosi citind-o zilnic cu aceeași plăcere. Sufletul invadat de frumusețea evangheliilor nu-și mai aparține sieși. Dumnezeu se face stăpânul lui absolut. El îi dirijează gândurile și funcțiunile. El este al său. Ce dovadă mare de Dumnezeirea lui Hristos!”Napoleon Bonaparte (1769-1821), „Napoleon în exil”,A fost lider politic și militar al Franței, la începutul sec. XIX lea.*** 3. „Perioada Postului Mare este răstimpul cel mai potrivit pentru a ne cunoaște simțirile și a-L vedea pe Hristos Dumnezeu. De aceea creștinul se bucură, nu se întristează, atunci când vine postul. Se bucură că va putea face o jertfă curată, plăcută lui Dumnezeu, dar în același timp se și bucură că postul este mijloc de asceză, de mortificare a răului din noi”.Andrei Andreicuț (1949-), Episcop de Alba -Iulia (1990-2011), Mitropolit al Ardealului (2011-), criitor și cărturar creștin.

P.S. „Adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale, înainte să vină zilele de restriște și să se apropie anii despre care vei zice: N-am nici o plăcere de ei... înainte ca să se întunece soarele și lumina, și luna, și stelele, și ca norii să mai vină după ploaie;” Eclesiastul 12, 1-2.

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

Orizonturile BUCURIEi Înțelepciunea părințilorObiectul de sacrificiu

Caut răspunsul pentru cei ce m-au întrebatCum aş căuta în sfera de luminăStrigătul de încolonare al cuvintelorCe sparg prin rezonanţă Porţelanurile întâlnite în eterOglinzile încăpătoare ce ascund corpurileUrmărite de obsesia reflexieiÎntrebarea e rostul unui suflet care nu a trăit în zadarCi a frământat gândul i-a fost propoziţie principalăMulţi ar dori să privească lumeaPrecum maeştrii de înţelepciuneLecţia de privit nu sancţioneazăNu acuză lucrul pus în valoare Pe soclul raţiuniiÎnlăuntrul nostru Precum în geamantanul pregătitPentru a însoţi Stau rânduite răspunsurileÎntr-o râvnită simetrieSentimentul privilegiatFoloseşte şansa prieteniei şi-a iubiriiPentru a găsi tabloul cu rame auriiUnde răspunsul princiar şi-a aşezat chipulPrecum un zeu Ce îşi adoră Obiectul de sacrificiu

Ana Ardeleanu, Alba-Iulia, (USEM)

Coborârea în Lumină

Hristos îmi ia povara cea grea a roiului de păcateşi-mi şterge lacrimile ce-mi seacă obrazul...

amar e sufletu-mi curat cu tot pelinul strâns în mine mă mărturisesc cu lacrimi de foc,prin vântul care mă colindă în amurg,să dobândesc prin Sfântul Tău – Cuvânt...

mi-a înflorit sufletul în oceanul pieiriiun dor de Veşnicie în noi, cu slava o să-nvie... pe Cer licăresc sclipirile Îngerilor templele sfinţite se deschid în slavă...

Troparele-nvierii coboară în Lumină picură din Ceruri Iertarea pe jalnice destine... pur revăd reflexia închipuirii – clone îngheţate ale aceluiaşi abis ispititor...

Doamne, eu sunt cel mai păcătos fărădelegea noastră pe noi ne-a osândit izvor nesecat de milostivire şi de vindecare. mă pierd pe drumuri cu zeci de răspântii...

fecioarele înţelepte au candelele aprinse, cu untelemnul faptelor bunesunt pregătite pentru a doua venire a lui Hristos.

George Călin, Urziceni(Ambasador cultural al României)

Din volumul „întru Lumină și Cuvânt” - 2015

1.În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? 2.Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, 3.Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4.Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5.Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte. 6.Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. 7.Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Matei 18, 1-7



Declinul metaforei,Libertate sau expresivitate?

Reactualizez ideea ,,declinul metaforei,” lansată de mine în urmă cu mai mulți ani din convingerea că ea închide intuiția devenirii poeziei românești actuale. Declinul metaforei își păstrează însemnele elevat pamfletare în lirica de astăzi, înțeleasă tot mai mult ca un spațiu al tuturor ,,posibilităților”. Riscurile cele mai mari în procesul de revitalizare a poeziei se află în cultivarea podoabelor, a ornamentelor exterioare. Având iluzia revitalizării, poemul trăiește de fapt un moment de criză. Nu privește întru nimic coerența metaforică a universului poetic, ci exclusiv metafora ca element al stilului. Delimitarea e clară, între tonul metaforic și metafora ca ,,dominantă stilistică,” teoreticianul optează pentru primul element, singurul care poate realiza coerența necesară între datele realului intrate în ,,realitatea suprapusă”, care este poemul. Poezia este o imagine unică, la care elementele stilistice pot participa doar subordonându-i-se. Niciunul n-are drepturi autarhice, deoarece i-ar altera autonomia. Poezia este o întemeiere existențială a limbajului surprins în starea lui de libertate absolută; este, în ultimă analiză, o esențializare a realului. De la Colerdge la Heidegger, toate consecințele poeticelor moderne sunt încorporate într-o sinteză sigură și elevată. Ne interesează însă momentul de dezechilibru al autonomiei poemului, când metafora este dominantă, devenind exclusiv un element stilistic. Depășind stricta sa funcționalitate, ieșind adică din ,,tonul metaforic” al poemului, ea duce la o exacerbare a detaliului, ceea ce înseamnă ornament steril ori ,,abilitate spirituală”.

Istoric, poate fi depistată o ondulație constantă; epocile de mare inventivitate cunosc un declin al metaforei, pe când cele crepusculare, de rafinament, un apogeu al ei. Celălalt mobil al polemicii stă în respingerea categorică a experimentului. Prin extensie, în respingerea literalității, a autonomiei limbajului, așa cum aceasta a fost înțeleasă de Hugo Friedrich, pentru care metafora reprezintă statutul fundamental al liricii moderne. Metafora devine cel mai fecund mijloc stilistic al fanteziei nelimitate a poeziei moderne. Ea a servit dintotdeauna la transformarea poetică a lumii. Metafora modernă nu se naște din necesitatea de a reduce necunoscutul la cunoscut. Ea realizează marele salt de la eterogenia părților ei la o unitate care însă nu e posibilă decât în experimentul lingvistic ; iar, procedând astfel, tinde spre o eterogenie cât mai extremă, de care e conștientă și pe care, în același timp, o anulează la modul poetic. Am subliniat două elemente; metafora ca mijloc și necesitatea experimentului lingvistic. Uneori, acceptăm metafora ca intermediu al raporturilor poetice, dar refuzăm a crede în necesitatea saltului în experiment. Îi acordăm, deseori, cel mult o funcție ritmică; cred că, în structura versurilor, metafora își va rezerva o altă funcție, disimulându-și fizionomia specifică în fluxul limbajului pe un temei contrapunctic și devenind un element al ritmului interior, în sensul de organizare a mutațiilor în lanț pe care le presupune creația. Declinul metaforei pledează împotriva formalismelor și a literalității. Între mimesis și literalitate, el optează pentru expresivitate și pentru sensul existențial al poeziei. De aceea vedem o funcție polemică extrem de actuală. Coordonatele vitale ale liricii noastre democratice sunt expresivitatea și existențialul.

Aventura literalității nu poate fi organică într-o literatură care trebuie să-și îndeplinească destinul dincolo de joc și de artificiul luxuriant. Poezia română își caută acele forme care să-l angajeze pe cititor înainte de a-l provoca și de a-l sfida. Mai mult, încearcă să se apropie de el prin formule aproape ,,populare” sau, în orice caz, directe. Evident, nu e vorba de a trivializa poezia, ci a-i găsi niște soluții ,,colocviale”. La noi, experimentele urmează o cale inversă decât în alte țări. Poezia noastră are o mișcare diferită în raport cu cea din alte țări, astfel că ambiguitățile sintaxei devin în poemul românesc semne ale manierismului. Ele nu se integrează evoluției organice a lirismului, nu fundamentează un statut existențial. Nu suntem oare într-un moment când trebuie să ne gândim la DECLINUL METAFOREI? Credem în necesitatea reactualizării modului exemplar în care această problemă devine o substanță consumabilă.

Trandafir Simpetru, Buzău, SCRIERI DE LA ŢĂRMUL MĂRII

Orizonturile BUCURIEiPagina de literaturăAvem atîtea de făcut...

Avem atâtea nevisate viseŞi-atâtea poezii nescriseŞi-atâtea vorbe care morfără o cruce la căpătâiul lorŞi noi umblăm pe străzi hai-huicu gând să ne vedem statuiori alergând cu capu-n noriprin lume veşnic călători.

Girel Barbu, Buzău (USEM)

Zadarnic?

Simt tot mai desCum creşte tristeţea in mineO pierdere tot mai greaDe suflet.Împresurat şi zdrobitNeiertătoarea cădere a stelelorDin ochii cerului tăupustiit de iubire.Trăiesc în neştireTot mai rău alunecÎn Valea plângerii…Zadarnic.Încerc să prind bucăţile de trupSatelizând în jurul grăunţeiCe-am mai rămasÎncercând încolţirea.Zadarnic.Trezeşte-mă, Doamne, în zoriArată-mi încă o dată câmpiaBărăganul meu drag,Poezia.Voi fi tânăr din nouVoi alerga către tineVa creşte puterea în mineCel mai proaspăt ecou.14.06.2007

Aurel Anghel, Buzău (USR)

Rugă

La tine vin, Măicuţa mea,Ţie îţi aduc inimaCa un crin preafrumosDin sufletul luminos.

La tine cad în genunchi,Ruga ca să mi-o asculţi,Şi s-o duci la Fiul tău,Să mă ferească de rău.

Că Măicuţa mea tu eşti,Mijlocitoare de vieţi,Şi astfel ne închinăm,Şi la tine ne rugăm.Părintele Anonim

Primăvară

Rătăciri din umbra nopţiiSorb din roua de argint



Mamaia

- Haideți, trezirea! Astăzi vom face ceva bun la bucătărie. O prăjitură!Îi văd cum se trezesc și își ridică capul de pe pernă. Le place să m-ajute.

Suflețel scâncește. Pe ea nu am vrut să o deranjez. Mai mult încurcă. Apoi, spălat, schimbat, micul dejun. Chiar fac mofturi, nu vor orice. Eu știu ce le place lor. Nu produse cumpărate de oriunde și orice fel.

Mi-aduc aminte, când mama pleca la câmp, la C.A.P., mâncarea ne-o lăsa într-un ceaun. Colărezi cu lapte. Iar uneori orez cu lapte sau fidea. Uneori. Mai ieftină era făina. Fiindcă era din grâul pe care îl primeau drept plată, ca țărani. Cât mai trudeau pentru acest grâu! Iar banii erau infimi. Mă mir cum m-au ținut la școală, la liceu. Departe, în alt oraș, unde plăteau chirie, mâncare... și toate cele.

Acum nepoții mei fac mofturi. Parcă mai mult decât copiii mei. Mamele lor mă ceartă și spun să nu-i răsfăț. Căci vor întoarce foaia acasă când se întorc. Dar eu le cumpăr cașcaval tare, de firmă, mușchiuleț și alte bunătăți. Deși, în sinea mea, eu cred că laptele cu colărezi era mai bun. Mai sănătos. Era bio. Și bio mai era și untura de pe pâine... Mâncăm, cu chiu cu vai, ne pregătim apoi să facem prăjitura. Aduc pe masă un lighean cu făină. Ouă, zahăr, tot ce-mi trebuie. Eu îmi scot mixerul. Le dau un castronel și-un ou la fiecare. Începem să batem. Eu cu viteză. Ei mai încet.

- Maie, ne dai și nouă zahăr vanilat? Le pun câte puțin. Ei vor să-l lingă. Ce mult le place, se-ntrec care s-apuce.- Maie, ne mai dai ?- Gata, nu este bun prea mult. Îl punem la prăjitură. Încerc să fiu atentă. Dacă

am să uit ceva?! Cu atâtea mâini pe masă... poate nu văd un rând de pe rețetă. Îmi cer și ei făină. Îi las să-și pună singuri. Asta-i plăcerea lor. Se joacă cu făina cum mă jucam pe vremuri eu în praf. Făceam, din praf și apă, pâine. Cum mă mai murdăream! Pe mâini. Pe haine. Pe tot corpul. Iar seara mama mă spăla și mă freca pe picioare cu peria de paie. Doar o auzeam că spune: „Hai la spălat, am încălzit apa”, și mă apuca plânsul, fugeam... Țin minte că o dată am fugit și m-am ascuns pe câmp. Treceam șoseaua direct în tarlaua de tutun. Am stat pitită ore în șir. Se întețise gluma. Mama speriată, mă striga. Eu însă tăceam. Nu mai ziceam nimic. De-acum mi-era frică, bătaia se dubla. Tutunul era mare, nu mă vedeam de frunze, iar inima bătea în pieptu-mi. Puteam să mor... Întunericul m-a speriat. Am ieșit de-acolo plângând și cu tremur în glas. Printre sughițuri i-am zis mamei că nu mai fac. M-a luat ușor de mână, am pornit spre casă. Nu m-a certat. Cred că și ea a fost speriată. În acea seară, pentru prima oară, m-a spălat pe picioare numai cu apă. Apă și săpun de casă. Fără să mai apeleze la peria de paie... Off! Iar mă pierd în gânduri! Acum mă uit la ei. Au pus făină pe cap, iar fața este albă toată. Avem de lucru după... direct în cadă. Cu șamponelul de copii. Eu nu am perie de paie. Îmm. Ce frumos miroase! E prăjitură cu bezea. Le place, mai ales bezeaua. O ling până rămâne pandișpanul.

- Ce faceți, îi întreb când văd că le încep pe toate.- Maie, doar gustăm. Vedem dacă sunt bune. Îi las, ce să mai zic. Voi termina eu restul de... prăjitură. Apoi mă plimb din

nou în gânduri. Mă văd copil... Mă duc în vizită la mămăița mea. Tot în același sat. De obicei îmi iau câte-o prietenă. Cum ne vede că intrăm pe poartă, ne spune bun venit... Dispare dintr-odată. Noi ne jucăm puțin prin curte și, după un timp, pe prispă ne poftește. O farfurie plină cu gogoși ne-așteaptă. Sunt bune. Mai bune decât le face mama mea.

- Sunt bune? ne întreabă cu glasul blând. - Sunt foarte bune, mamaie! Sunt foarte bune! Cum le-ai făcut? Nici nu ne interesează cum le-a făcut. Sunt bune. Și ne este foame. Mamaia

ne privește fericită. Nu-i este foame. Se preface că mănâncă. Se gândește, dacă nu

Tremurând, se scurg petaleCăutând în zbor, alintPăsări ciripind, se-mbatăCu miresme-mbietoareIar din nalt, o pace crudăScânteie, nepieritoareDin zăpezi, doar vise stinseSe mai gudură prin munţi,Îmbiind al vieţii umbletLa un milion de nunţiAmintind de zile aspreVântu-n văi se bucurăÎmblânzind al morţii scâncetViaţă-n gânduri picurăCurg a razelor ninsoareÎngropând a nopţii stareDoar pe ochi, mai simt, anemicFulgi din vechea întristareBucuria se revarsăPeste toţi şi peste toateBulgări din lumină purăFac în jurul lumii, roateÎnflorate, trec surâsuriPeste ape curgătoarePrintre mii şi mii de viseVin iubiri să se strecoareEu ascult al vieţii cugetPrins de vrajă şi-armonieCâte primăveri m-or prinde Cine poate ca să ştie ?...

Sandu Cătinean din Bonţida„Cel care vine din brazi”

Tonuri de lumină

limbi de culoare împodobesc orizontulsoarele cu razele-i crudeînvăluie cu iz primăvăraticse caţără pe braţele goalearmonii infinite conturează obrazul blând al zilei ce vinerăsăritul miroase a clipe cuminţicerul râde cu bucăţi fulgerătoare peste privirea rămasă în neclintiretemerile din sufletul meu se preschimbă în izvor de linişte şi speranţăîn zbor plin de divin

misterul spintecă gândul în douăpare o pasare cu aripile încărcate de viseîntr-un zbor spre altă viaţăcu altă formă plasticăîn culori ce cheamă primenireasă spele tristeţea din amintiri

strigă zorii îmblânziţi ai primăveriiceasurile nu mai sunt solitare în tonuri de luminăsmulg timpul din umbrele tăcerii.

Calinescu Maria, Galaţi (USEM)

Pagina de literatură



ne vom sătura?! Dar iute, noi gătăm. Gogoși mai sunt destule. Acum că i-au rămas, se duce la tataia. El o refuză.

- Mănâncă, Leană, tu întâi. Și, ca o mironosiță mănâncă din gogoașă. Apoi îi zice:

- Gata, m-am săturat. Servește-te și tu.Mă uit la ei cum se iubesc. Deși sunt mică, eu tot pricep. Mi-e dor să

le aud glasul. Mi-e dor să-i văd prin curte. Cum el îi taie lemne, iar ea adună vreascuri...

Astăzi prin curte eu nu mai văd nimic. E-atâta buruiană... și prispa dărâmată. Casa de-abia se ține să nu cadă. În față, ușa o închizi cu cheia. În spate, un perete dă să cadă. Îmi plimb privirea încet în gânduri și caut masa. Nu contează ce mănânc. Mi-e dor de masa lor rotundă. Mi-e dor de mămăița mea. Mă rog la Dumnezeu în fiecare seară, să aibă grijă și de ea.

Paula Georgescu, Buzău (USEM)

Ce este oare iubirea de celălalt, așa cum este el?

Ce este oare iubirea de celălalt, așa cum este el? De ce ne spune Dumnezeu să-l iubim ca pe noi înșine? Pentru că noi, iubindu-ne așa cum suntem, vom putea iubi și pe celălalt așa cum este. Dar dacă noi nu ne iubim pe noi înșine, nici pe celălalt nu-l vom putea iubi, ci mereu vom găsi slă-biciunile sale, căutând ca greșelile sale să le scoatem în eviden- ță, îndreptățindu-ne pe noi... că din cauza aceluia pătimim, că acela nu e potrivit, că acela a greșit.

Ce este iubirea de celălalt, așa cum este el? Dacă l-am simți pe acela ca mădular al aceluiași trup, am suferi împreună: cu el, pentru el. Dar dacă nu-l simțim mădular al aceluiași trup, firește că nu ne pasă că îl facem să sufere sau altcineva rană aduce acelui suflet.

Ce este iubirea celuilalt, așa cum este el? Dacă l-am iubi, l-am ierta și îngădui, precum și Dumnezeu ne iartă, ne îngăduie, ne așteaptă să ne întoarcem iară și iară. Dar nu, nouă ne e mai ușor să facem pomelnicul de când mama l-a făcut, să luam o greșeală sau o slăbiciune a aceluia și să o exacerbăm, anulând tot binele făcut de el.

Și atunci... cum mai putem pretinde că am iubit sau că iubim, de vreme ce faptele noastre arată neiubirea? Nu știu... Orice om are și defecte, nu doar calități. Dacă ne îndepărtăm de el atunci când dăm de neputințele lui, greșelile lui, fără a gândi că poate noi înșine am contribuit la scoaterea lor în evidență, atunci înseamnă că nu iubim. Oricât am spune că îl iubim, de fapt NU facem asta.

Iubirea nu este să duci doar ce îți place, ce e ușor... cât mai ales să duci ceea ce nu-ți place, ce este greu. La bine, frumos, toată lumea stă aproape, dar când ies la iveală slăbiciunile tale sau când nu mai ești întru strălucire... nu mai stau decât puțini... E mai ușoară eschivarea, nepăsarea, neasumarea, acolo unde nu este iubire. În fond, de ce ar conta pentru cei adânciți în sine, care nu-și văd greșelile, nu înțeleg că au și ei parte de vină, că nu-l iubesc pe celălalt, așa cum este el?

Livia Norina Zezeanu, Brăila

Lacrima tăcerii

Lacrima tăcerii a zidit altareSfinţii rugători mai ard pentru noiPeste munţi de gheaţă, poduri de iertareMergi spre bucurie, nu da înapoi!

Când tarziul lasă umeri dezgoliţiŞi rana-i expusă parcă în vitrineToarnă mir din slovă Sfinţilor Părinţi,

Harul şi iubirea se întorc la tine.Fruntea obosită pune-o la icoană,Îngerii din ceruri şi-o vor mângâiaCând pe drumul tău este numai sare,

Cu toiagul rugii ai să treci prin ea.Ramul dezgolit tace şi îndurăDar în primăvară are muguri noiJertfa de iubire a zidit altareSfinţii rugători mai ard pentru noi.

Camelia Cristea, București (USEM)

Balada măicuţei

Iarba… Creşte peste totŞi pe deal, şi pe colină,Creşte Să ne pierdem paşiiPe sub pomii din grădinăCând Picioarele desculţeÎn perechiÎi calcă valul,Fruntea ei de rouă plină,Ca a Mamei, toată-n brazde,De nopţi albe nedormitePe genunchii ascuţiţiÎi plâng Mâinile trudite,Dumnezeu îi ştie soarta.Când se-ntoarce de la coasăNici ţipenie pe stradă,Cu o mână-mpinge poartaCa să intre în ogradă.Trupul ei…Miroase-a iarbă,Trupul ei…Miroase-a crud,Trupul ei de-odinioară,Din cap Până-n talpă ud,Trupul eiMiroase-a varăŞi a tril de ciocârlie,Trupul ei miroase-a toamnă,Trupul ei miroase-a glieTrupul eiMiroase-a plug.A ţărâna care plângeDus de coarne,Îi ia gustul şi mirosul,Intră-n sângeVicCo

Conf. Univ. Dr. Victor Cobzac, (Ungheni, Rep. Moldova)

Lucrarea dragostei


M A RT I E – A PR I L I E14

Lucrarea dragostei

Sfânta sărbătoare a Paştelui

Într-o lume agitată, plină de probleme, mâhnire, dezbinare și ură, uităm adesea ceea ce Iisus ne învață de atâtea veacuri, și anume iubirea. Din iubire pentru oameni, Tatăl Ceresc Și-a trimis fiul pe pământ, unde a luat chip uman și s-a născut pe 25 decembrie, moment în care toată suflarea creștină serbează Nașterea Domnului. Mai târziu, prin predicile Sale, Iisus ne îndeamnă să iubim, căci din iubire și inimă curată izvorăsc smerenia, pietatea, faptele bune. Dovada supremă de iubire pe care Iisus Hristos a arătat-o întregii lumi a fost jertfa Sa pe cruce, luând astfel asupra Sa toate păcatele omenești și oferindu-ne mântuirea. An de an, sfânta sărbătoare a Învierii Domnului ar trebui să amintească fiecăruia dintre noi sacrificiul suprem care a fost făcut pentru a ne fi iertate păcatele, iubirea absolută pe care Dumnezeu ne-o poartă și faptul că noi L-am uitat adesea, că laicizăm tot ce este sfânt, chiar și atunci când sacrul trebuie să rămână sacru, fără a-l tăvăli prin noroiul cotidianului. Sărbătoarea Învierii trebuie trăită de fiecare în adâncul sufletului îndelung purificat, într-o atmosferă solemnă, încărcată de emoție, și nu în miros de grătare încinse. Învierea Domnului înseamnă a trăi sufletește, an de an, durerea răstignirii, bucuria Învierii și speranța vieții veșnice în Împărăția Sa.

Alexandra Țicleanu, Buzău

Renaștem prin credință

Moto: „Biserica este instituţia divino-umană care împlineşte lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu în istorie, indiferent de dificultăţile fiecărei epoci…” – Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul B.O.R.

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca unuia Născut din Tatăl, plin de bine şi de adevăr.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, 1/3)

În apropierea marii sărbători a Sfintelor Paști m-am gândit să prezint edificarea bisericii noastre. Biserica ortodoxă din Țările Române deține un rol însemnat în viața țării, ea îndrumând viața spirituală, culturală și de asistență socială.

Biserica reprezintă un loc de reculegere, mângâiere și întărire sufletească pentru toți credincioșii creștini. Poporul român s-a născut creștin ortodox și, în momentele sale de mare cumpănă, dar și de sărbătoare, și-a găsit refugiul, dar și bucuria, în Biserică. La Nașterea Domnului Iisus Hristos, dar și la Învierea Sa îngerii au vestit: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni şi bunăvoire!”.

Este o bucurie sfântă pe care o trăim când participăm la Sfânta Liturghie, unde coboară Sfântul Duh; este o bucurie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu; este o bucurie că trăim într-o țară denumită „Grădina Maicii Domnului”, „țară de Rai”. Mărturisind dreapta credință creștină ca lumină a vieții, izvor de mântuire, iubire și viață veșnică.

De-a lungul veacurilor, B.O.R a susținut, a luminat și bine-cuvântat poporul român, întărind unitatea de Neam și Țară. Pentru meritele sale, B.O.R. a obținut în anul 1885 recunoașterea Autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. În 1925, după Marea Unire, s-a înscăunat primul patriarh în România, vrednicul de pomenire Miron Cristea. Om de aleasă cultură, a fost întâiul cleric român care a susținut doctoratul în opera lui Eminescu.

La mijlocul secolului XX, după decenii de marginalizare și umilire a Bisericii Ortodoxe și a clerului de către autoritățile vremii, în noul context istoric s-a produs un reviriment spiritual, de descătușare a dreptei credințe străbune. El s-a manifestat

Tu nu ştii zborul

Tu nu ştii zborulPăduri de jad, piscuri răzleţe,Ameţitoare-n ochi de cer,Ca un condor zburând mai sus,Topindu-se într-un apus,O, suflete străin, stingher!Tu nu ştii zborul, doar viseziCă bolţile poţi să le cerniCu aripi slobode în vis,Dar aninate spre abis,De „marea trecere” te temi.

Cristina Crețu, București

La poarta sufletului

Te aşteaptă iubirea la poarta sufletului, să-ţi toarcă fericirea din fuiorul timpului. Pe tâmplele argintii să-ţi înflorească dorul. Tot ca-n trecut să mai vii, din ochi să-mi sorbi amorul. Haina sufletului meu să o-mbraci pentru o zi. Să-ţi învălui chipul tău, cu povara de-a iubi. Cu izvor de sub pleoape de-mi stingi dorul din suflet, sărut ţi-aș pune-n șoapte Şi-n ochi ţi-aş lăsa zâmbet. Aş îmbrăca-o-n seară, cu suflet împrospătat. Să văd de-i mai uşoară, iubirea ta, de bărbat. Am să îţi las haina mea, cu iubirea de fată. Să îi simţi povară grea, într-o noapte purtată. Cu dor să-ţi inund gene, când vei îmbrăca haina, scutur Cerul de stele în ochi, din privirea mea.



Lucrarea dragosteiprin construirea de noi lăcașuri de cult, introducerea religiei în școli, revenirea conștientă a populației la dreapta credință, oficial, fără temeri, pentru că fără credință oamenii pierd sensul adevărat al vieții.

Virtuțile și valorile moral-creștine cultivate de Biserică sunt necesare sănătății spirituale din familie și societate. De-a lungul vremii, B.O.R. a reprezentat un focar de cultură și unitate națională, menținând trează conștiința identității naționale a românilor.

Primul dintre noile locașuri de cult ortodox a fost construit în Drumul Taberei, după evenimentele din 1989, realizându-se din inițiativa și purtarea de grijă tânărului (pe atunci) preot Constantin Țincu, ce visa încă din studenție la edificarea unei biserici creștin-ortodoxe. Astfel, a luat naștere Parohia Ghencea II din str. Tg. Neamț nr. 12, sector 6, București. Această biserică s-a zidit din inițiativa preotului paroh împreună cu fratele său și cu sprijinul a numeroși credincioși.

Amplasată între blocuri pe un teren generos, se configura Biserica ce punea bazele unui întreg edificiu religios, spre marea bucurie și mândrie a locuitorilor zonei. Inițial s-a construit Biserica de lemn cu hramul „Schimbarea la Față”, prin strădania tânărului preot Constantin Țincu, numit Paroh al Bisericii în mai 1996 de Arhiepiscopia Bucureștiului, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist.

Începutul a fost anevoios, dar tinerețea, perseverența și credința în Dumnezeu au învins, așa cum ne mărturisea părintele paroh: „Locul acesta era aproape sălbatic în ceea ce privește credința în Dumnezeu; am venit aici cu mâinile goale...”, dar sufletul plin de speranță, adăugăm noi, și nădejdea în Dumnezeu au biruit.

Zidirea Bisericii de lemn s-a desfășurat într-un timp record – 3 luni. Lucrările au început pe 18 septembrie 1996 și s-au finalizat pe 18 decembrie același an, atât de mare era râvna duhovnicească a ctitorilor. La 16 septembrie 1996 s-a pus temelia bisericii de lemn, executată cu sprijinul d-lui Mihai Nibeleanu și al echipei sale. Prima slujbă s-a săvârșit pe 6 august 1996, de sărbătoarea „Schimbarea la Față”, într-un cort, de preoții Constantin și Emilian Țincu și preotul Silviu Șerbănescu, care a adus și clopotul de la Biserica Ghencea.

Biserica a fost construită în stil ardelenesc, inspirat de arhitectura bisericească din zona Bilborț – Borsec (jud. Harghita). Lucrările au fost executate de o echipă de meșteri veniți din Harghita, din bârne de lemn pe fundație de beton.

Biserica de dimensiuni reduse este construită în plan treflat. Turnul clopotniței, înalt de 12 metri, este situat în plan pătrat, iar crucile de inox au fost executate la Uzinele Republica. În septembrie 1996 s-a sfințit temelia Bisericii de către Patriarhul Teoctist, însoțit de un sobor de preoți și diaconi. La eveniment au participat numeroși credincioși ai parohiei, dornici a fi părtași la zidirea primei Biserici din această zonă a Bucureștiului. Acum a primit și Hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

În perioada ianuarie – martie 1997 s-au executat acoperișul, ferestrele, ușile și tencuiala parțială a interiorului bisericii, ce a fost împodobit cu icoane dăruite de credincioși. În primăvara anului 1997 au fost tencuiți pereții interiori și bolta. În anii 1998 – 1999 Biserica a fost pictată în frescă, pe tencuială umedă, de pictorul Mircea Petrișor, „zugrav de subțire”, respectându-se iconografia creștin-ortodoxă, cuprinsă în erminii. Pentru acoperiș s-a folosit tabla de zinc procurată de preoții Parohiei și credincioși.

În paralel s-a executat, de sculptorul Mocanu Alexandru, catapeteasma și stranele, iar pictura iconostasului a realizat-o pictorul Vintilă Mihăiescu, anii 1998 - 1999.

La 20 aprilie 1997, de Marea Sărbătoare a Floriilor, Biserica s-a sfințit cu agheasmă de Episcopul Teodosie Snagoveanu, delegatul Patriarhiei, iar în 1998 Biserica de lemn a fost târnosită de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist.

În priviri de smaralde am să-ţi scald năvalnic dor, când sufletul îţi arde, însetat de-al meu amor. De-ai să-mi alungi tristeţe din calea amintirii, voi înălţa pe creste, tributul regăsirii. Un strop de fericire să-mi laşi în sărutare. Şi ţi-or cânta iubire versuri nepieritoare. La poarta sufletului te aştept cu iubirea, lăcaş să-i fac dorului. Să-mi cânte amintirea.

Maria Filipoiu, Buzău, (USEM) (CONFLUENȚE LITERARE, Ediţia nr. 1536

din 16 martie 2015)

Un cer

Un cer în mintea mea răsuflăCu îndurare şi uitare.Lumina-ţi aparţine, Doamne,Tu eşti iubire şi-nălţare.

Un înger păzitor doboarăBlestemele din negrii nori,Şi stele la hotarul vieţiiMi-aprind în gând de multe ori.

Un cer în mintea mea răsuflăCu îndurare şi uitare.Preasfinte şi măreţe Doamne,Lumină eşti şi înălţare!

Iurie Brașoveanu, Italia (USEM)

să fie, să fie Lumină...

Lumină, Lumină, să fie Lumină! strig în toiul nopţii cu miros de smirnă;sunt învins de fluturii - cap de mort,rătăciţi în spinii vieţii ca-ntr-un fort...

mă plouă vremea, iernile mă ning,de trupul Morţii nu mă mai ating;las stele sterpe să se-adune-n stoluri,să-mi cânte înserări trecute prin goluri,să-mi picure roua fierbinte a dimineţilor,peste aburul rece al amintirii şi viselor...

16



Policandrele bisericii au fost dăruite de credincioșii parohiei Cornelia și Aurel. Efortul financiar în edificarea bisericii de lemn a fost susținut de preoții noștri și unii enoriași ai parohiei.

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, precum și celelalte Sfinte Taine au fost săvârșite în Biserica de Lemn construită. La această înălțătoare săr-bătoare duhovnicească a participat un înalt sobor de preoți: Acad. Pr. Prof.

Dumitru Popescu, Protoiereu Iordache Dumitru, Preot con-silier Ștefan Stanciu, preot Silviu Șerbănescu, preot Mihai Paraschiv, preot paroh Constantin Țincu, preot Emilian Țincu, împreună cu Consiliul Parohial, Epitrop Păcuraru Dinu Florin, dl. Corneliu Paraschivescu, dl. Gheorghe Tomoială, arhitect Pompiliu Ionescu și numeroși credincioși din întreg cartie-rul Drumul Taberei.

Dacă primele slujbe s-au ținut sub cerul liber, ascultându-se Cuvântul lui Dumnezeu și invocându-se

grația divină, după construirea Bisericii de lemn slujbele și toate ceremoniile religioase s-au desfășurat în acest locaș sacru.

Afluența mare de credincioși atrași de solemnitatea actului divin, de smerenia și vocația preoților parohi au făcut neîncăpătoare această biserică de lemn. Animați de aceeași credință a slăvirii Cuvântului lui Dumnezeu, preotul paroh Constantin Țincu a năzuit spre o construcție impunătoare, ce a fost amplasată în partea de sud a incintei.

Preoți cu vocație de ctitori, părintele paroh Constantin Țincu împreună cu fratele său, preot Emilian Țincu, susținuți de Consiliul Parohial și cu sprijinul credincioșilor din parohie au hotărât construirea unei biserici de zid, mai spațioase, aflate sub ocrotirea Maicii Domnului. Având aprobarea Patriarhiei Române, susținerea materială a unor creștini credincioși și protecția divină, s-a purces la construirea noului edificiu religios.

Pe 8 septembrie 1997 s-a sfințit temelia viitoarei biserici, o adevărată Catedrală, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, care a sugerat și hramul „Nașterea Maicii Domnului”, primind ulterior încă două hramuri: „Sfinții Împărați Constantin și Elena”; ”Sfântul Mucenic Emilian de Durostorum”.

Proiectul Bisericii catedrală, cu dimensiuni impunătoare și o capacitate de 350 de suflete, a fost conceput de arhitectul Florea Voicu de la Patriarhia Română, împreună cu inginerul Constantin Rușcă (pentru structura de rezistență). Construcția bisericii s-a derulat între anii 1997 – 2008. În decembrie 2007, pentru Sfântul Crăciun, biserica a fost sfințită cu agheasmă de episcopul Varsanufie Prahoveanul, delegat al Preafericitului Părinte Daniel.

Edificiul elegant al clădirii, concepută în plan triconic, sclipind de lumină, situat pe axa est-vest, cuprinde pronaos, naos cu două abside semicirculare, și Sfântul Altar. O turlă înaltă, din metal, încununează naosul și două turnuri situate pe fațada de vest cu încăperile laterale pronaosului. Silueta elegantă a clădirii este accentuată prin prelungirea în exterior a unui pridvor deschis. Accesul în biserică se face pe latura de vest, printr-un portic cu cinci arcade susținute pe șase coloane drepte, având baza și capitelurile decorate în

Lucrarea dragostei

Lumină, Lumină, să fie Lumină! strigă umbra mea, a trupului vecinăînfometată de întuneric, căzută în rugă...

umbra hâdă, gârbovită, îmbrăcată, în fugă, cu dantela norilor grei ce trec spre Apus,cu păsări ce-au venit, cu păsări ce s-au dusînflorindu-mi braţele cu flori de primăvară,îmbătrânind visând a timpului povară;căzute straniu dintr-o aripă de gând,necunoscută muritorilor de rând...

Lumină, Lumină, să fie Lumină! şopteşte înrobita mea umbră-n surdină,leagănându-şi somnul pe coada stelelor sterpe,prinsă în ruginite lanţuri ce mintea le percepe;ferecate cu lacăte uriaşe de abanos şi aur,scluptate sub clar de lună nouă – tezaur,de meşterii unor civilizaţii străvechi, apuse,îndrăgostiţi de copacii Veşniciei duse...

Lumină, Lumină, să fie Lumină în Viaţă! strig străin în trupu-mi umbrit de gheaţă,cu teamă de-ntuneric şi necunoscut cu frică – nu iubesc, nu lupt, nu cânt; pierd Timpul, pe malul Vieţii drept canon,pe mal îngenuncheat în aşteptarea lui Caron...

numai astăzi bărcile sunt închiriate cu oracăci aşteptarea mea e aşteptarea tuturora;apuc să pipăi cu ochii trupul semeţ al Luminii,pierzându-mă tainic în străfulgerarea firii...

Lumină, Lumină, Lumină! să fie, să fie Lumină!pentru voi ai mei fraţi – măreţ Cuvânt,să fie, să fie Lumină, pentru întregul pământ...George Călin, Urziceni(Ambasador cultural al României)Din volumul „întru Lumină şi Cuvânt” - 2015

George Călin, Urziceni(Ambasador cultural al României)

Din volumul „întru Lumină și Cuvânt” - 2015

17



tip compozit, cu motive vegetale și florale specifice epocii brâncovenești. Sfântul Altar are anexate Proscomidiarul și Veșmântarul. Absida Sfântului Altar este semicirculară, iar pictura murală a fost executată de Sorin Nicolae și Botea Adrian și a fost susținută financiar de preotul Constantin Țincu, împreună cu soția Maria Cristina și preotul Emilian Țincu, alături de soția sa, Georgeta. Pictura în frescă a Sfântului Altar înfățișează pe Maica Domnului pe tron. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea 30 m, înălțimea 33 m, absidele 21 m. Pardoseala bisericii din marmură de Rușchița a fost donată de dl. Gh. Becali, iar marmura încăperilor laterale și cafas (balcon) donată de credincioși.

Temelia Catedralei s-a turnat în perioada 1997-1998, iar zidirea acesteia s-a început în vara anului 1998. Cele trei turle au fost executate din metal care, potrivit specialiștilor, au o rezistență mai mare la cutremur. Materialele necesare construcției au fost cumpărate de credincioșii Parohiei, iar zidirea acestora a fost efectuată de dl. Mihai Nibeleanu și echipa sa. Arhitectura zveltă a bisericii, de tip eclectic, înfățișează privirii o armonie a volumelor puse în valoare de albul strălucitor al tencuielilor exterioare.

Clădirea bisericii este înaltă de 33 m, la care se adaugă crucea de 3,5 m, cu un total de 36,5 m. Cele trei turle ale bisericii au fost realizate cu sprijinul d-lui Marius Teodorescu și echipa sa. Crucile de inox ce împodobesc biserica au fost comandate la firma Mapason din Brașov. La procurarea materialelor de construcție o contribuție deosebită a avut-o d-na Elvira Antonescu. Trebuie apreciat efortul deosebit al acestor credincioși în edificarea impunătoarei construcții. Cu sprijinul lor, timp de 10 ani, a staționat macaraua în curtea bisericii, necesară construcției, amplasării schelelor, montării turlelor etc. La finisajele interioare și exterioare ale construcției și la Lumânărar un ajutor important a oferit dl. Paraschivescu Cornel. Tabla de cupru folosită la acoperiș s-a procurat prin contribuția colectivă a credincioșilor parohiei, a d-lor Cornel Paraschivescu, Mihai Nibeleanu, Ciucu Alexandru și a preoților noștri.

Între anii 2001 – 2004 au fost finalizate lucrările din interior și exterior și s-a putut trece la pictură în tehnica fresco. În anul 2006 s-a început pictura Bisericii de către pictorii Sorin Nicolae și Botea Adrian, „zugravi de subțire”, cu ucenicii lor. Lucrările au fost finalizate în anul 2008. Pictura naosului și pronaosului a fost susținută financiar de dl. Ilie Potecaru, soția sa, Camelia, și familia.

Conform pisaniei, biserica și picturile au fost concepute în stil brâncovenesc. Interiorul Bisericii, pictat în frescă, este dispus în trei registre, respectându-se canoanele impuse de erminii. În atmosfera religioasă, pe registrul din mijloc se află o galerie de portrete ale sfinților români între care remarcăm pe Sfântul Sava de la Buzău, Sfântul Ioan Valahul, Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Cernica, Sfântul Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamț, Cuvioasa Teodora de la Mănăstirea Sihla, Cuviosul Paisie de la Mănăstirea Neamț, Mucenița Filofteia. Pe peretele din dreapta pronaosului sunt zugrăvite portretele sfinților martiri Brâncoveni: Domnitorul Țării Românești Constantin Brâncoveanu (1688-1714), cu cei patru fii (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și sfetnicul Ianache Văcărescu, decapitați la Constantinopol la 15 august 1714 (ziua când Domnitorul valah împlinea 60 ani). Cu sacrificiul vieții, ei au refuzat să abjure credința creștină și să treacă la mahomedanism. Alături sunt pictați Sfântul Cuvios Daniil Sihastru și Domnul Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt (1457-1504). Se continuă cu Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, Sfântul Mucenic Dimitrie de la Sirdium, Sfântul Ierarh Dosoftei al Moldovei, Sfântul Ierarh Petru Movilă, Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara, Sfântul Cuvios Visarion Serai, Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Basarab ș.a. Portretele sfinților îi înfățișează cu priviri agere și veșminte specifice epocii lor.

În stânga pronaosului se află, sculptat în lemn, un frumos baldachin, având

Lucrarea dragosteiCerul ochilor arzători

Eşti un vid abundând oricum în iubire.Tăcerea ta mă copleşeşte prin infinitul dăruit.M-ai adunat bucurie pentru a te şti aici şi acum.Eşti punctul meu de sprijin prin realitatea visului.Te revelezi prin forţa destinului meu împăcat.Îmi oferi pe tavă, fiecare lecţie învăţată cuminte.Lumina dorului meu pictează cerul ochilor tăi.Buciumul sună împlinit în fiece seară cu lună amară.Caustic, îneci o lume de versuri, de melodii şi lacrimi.Călătoriile tale şi-au reluat cursul mulţumind radiant.Sunt viaţa pustiită oricum în clipa lacătelor defecte.Mă împletesc din undele unde-eşti-ului Binecuvântător...2 aprilie 2016

Diana Ciugureanu-Zlatan, Chișinău, Președintă fondatoare USEM

Simulacru de vieţi

Ne-am închis în morminte deşi n-am murit şi-am ales să urâm fără să fi iubit ne mişcăm într-o lume IT, de roboţi generaţie tristă cu viii săi morţi marea criză a pus sufletul la gunoi conectaţi la facebook toţi părem mari eroi bate inima surd anexată la corp stă avidă la pândă privirea de corb avem capul plecat tastăm viaţă pe SIM downladăm vise noi şi pe desktop trăim vânzători ambulanţi specialişti în bullshit simulacru de vieţi detestabil sfârşit

Emilia Amariei, Târgu Mureș

18



Orientarea societățiicoloane sculptate în torsadă, ce adăpostește o raclă de argint cu moaște ale Sfântului Mucenic Emilian de Durostorum. Pe raclă sunt sculptate scene în relief privind martiriul Sfântului Emilian de Durostorum, pentru mărturisirea credinței creștine, iar o candelă permanent aprinsă veghează Sfintele Moaște. Pe racla de argint stă scris: „Această Sfântă Raclă s-a făcut cu osteneala preoților frați Constantin și Emilian Țincu, întru cinstirea Sfintelor Moaște ale Sfântului Mucenic Emilian de Durostorum, pentru întărirea credinței, pentru evlavia credincioșilor și mântuirea lor”, 2008. Scenele în basorelief prezintă pe Sfântul Emilian ce sfărâmă statuile idolilor, Sfântul își mărturisește credința, Sfântul Emilian este bătut cu vână de bou pentru credința sa.

Catapeteasma Bisericii, care permite intrarea în Sfântul Altar, prin patru uși, este sculptată în lemn de stejar și dăruită financiar de dl. Cornel Paraschivescu, soția Doina și familia. Icoanele Catapetesmei au fost susținute financiar de preoții noștri, ctitorii biserici și alți donatori. Catapeteasma cuprinde în registrul de jos opt icoane ferecate în argint conform canonului bisericesc. Pictura Sfântului Altar și a Catapetesmei au fost susținute financiar de preotul paroh Constantin Țincu, preotul Emilian Țincu și dl. Paraschivescu.

Impresionanta Catapeteasmă a bisericii, o adevărată broderie artistică, a fost sculptată în lemn de stejar de familia Cârcei Ion, tată și fiu, din comuna Grumăjești, jud. Neamț. Pictura icoanelor Tâmplei aparține pictorului Vintilă Mihăiescu.

Lăcașul de cult este luminat de 6 ferestre zvelte în naos și 3 ferestre în Sfântul Altar, dublate cu vitralii dăruite de preotul paroh Constantin Țincu și soția sa,

Maria Cristina. Atmosfera încărcată de sacralitate a bisericii este amplificată de splendide vitralii, decorate cu portrete biblice, ce irizează lumina și îndeamnă la

meditații spirituale și reculegere duhovnicească.

Pe fațada de vest a clădirii, pe frontispiciu, la intrare ne întâmpină magnifice mozaicuri bizantine, reprezentând scena cu Nașterea Maicii Domnului, flancată de portretele Sfinților Împărați Constantin și Elena și Sfântului Mucenic Emilian de Durostorum, oferite de dl. Ilie Potecaru și preoții noștri.

Pronaosul este precedat pe latura vestică de un spațios

pridvor decorat cu pictură murală de tip brâncovenesc. În interiorul bisericii, deasupra ușilor din lemn de stejar masiv, sculptate de meșteri cu tradiție de la Tg. Neamț, se află pisania, străjuită de portretele celor doi patriarhi români: Vrednicul de Pomenire Teoctist și Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul B.O.R.:

„Cu voia Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt s-a înălţat această Sfântă Biserică închinată „Naşterii Maicii Domnului”, Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena şi Sf. Mc. Emilian de Durostorum, între anii 1997-2008. S-a început zidirea locaşului în timpul Vrednicului de Pomenire Părinte Patriarh Teoctist, în anul 1997. Desăvârşindu-se în anul 2008, sub înalta arhipăstorire a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, înfăţişând stilul şi frumuseţile sfintelor locaşuri autentice brâncoveneşti, de sorginte românească, prin arhitectură, sculptură şi pictură, interioară şi exterioară. Sfânta Biserică a fost ridicată cu darul şi jertfa credincioşilor din parohie şi cu îndrumarea preotului paroh Constantin Țincu şi a fratelui său Emilian Țincu, împreună cu ctitorii, Consiliul şi Comitetul Parohial.

(va continua)

Prof. Maria Ionescu, București

Păstrați-vă credința ortodoxăCine sunt eu să vă dau sfaturi?

Iaca, un om obişnuit, aflat pe partea descendentă a vieţii, cu bune cu rele, un om încercat, obidit dar bucuros în acelaşi timp că am pastrat ce am mai sfânt: credinţa ortodoxă pe care am câştigat-o nu foarte devreme.Avem în jur de 30 de ani când lovitâ fiind în ce am mai scump (fiul meu suspectat de o boala incurabila) am bătut la uşa Domnului şi-am făcut un legământ:

Voi intra în casa Lui cel puţin o

dată pe săptămână să mă rog şi să-I aduc mulţumire.

Veţi zice: Ei... şi ce-i cu asta?Este, eu venind dintr-o familie

de atei tata fiind ofiţer “făcea ascultare” (nu la Dumnezeu evident) iar mama face ascultare la tata. Încetul cu-ncetul însă lucrurile au evoluat şi m-am apropiat tot mai mult de El, de biserică şi preoţi.

Am început a face paşi în credinţa ortodoxă chiar dacă am avut şi am prieteni şi de altă religie. Abecedarul credinţei

ortodoxe îl cunosc, precum cunosc şi puterea Domnului nostru Iisus Hristos.Am prieteni minunaţi unul dintre ei fiind motorul acestei reviste.

Trăim într-o ţară vlăguită econo-mic, cu o clasă politcă degenerată conge-nital din punct de vedere al ţesutului ro-mânesc dar privim la tinerii acestei naţii şi nu ne pierdem nădejdea şi credinţa.

Păstraţi-vă credinţa ortodoxă, voi cei ce v-aţi născut în ea şi să nu uităm: Sutem bogaţi şi privilegiaţi! Doamne ajută!

Valentina Cazan, ConstanțaConstanta 2017

19



Orientarea societății

Impactul sfintelor paşti asupra societăţii creştine

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis al acestei teme fac precizarea că, termenul de societate creștină nu reprezintă o forțare a extinderii limitelor Bisericii creștine la nivelul întregii societăți. Am optat pentru acest termen, întrucât Biserica creștină este obligată prin misiunea ei să exercite o influență notabilă asupra întregii societăți în care aceasta se manifestă. Acest lucru este cu atât mai evident, cu cât în țara noastră majoritatea populației se declară a fi creștină. Chiar și cei care se consideră atei sunt influențați mai mult sau mai puțin de puterea Sărbătorilor Pascale. Prezentul articol l-am structurat în mai multe părți, și anume: 1. Importanța Sfintelor Paști în formarea primelor comunități creștine; 2. Impactul Sfintelor Paști în conștiința poporului român organizat în comunități agrare; 3. Influența trăirii Învierii Domnului ca eveniment care solicită o purificare trupească și sufletească; 4. Învierea Domnului ca regenerare, înnoire și naștere din nou; 5. Învierea Domnului, eveniment ce precede și pregătește Marea Înviere de obște a întregii Biserici creștine. Sărbătorile Pascale au un caracter baptismal, așa cum și botezul are un caracter pascal. Strânsa legătură între taina botezului și Sărbătorile de Paște rezidă în aceea că botezul ca intrare a unui candidat în Biserica creștină presupune prin scufundarea de trei ori în apa botezului aceeași moarte și înviere pe care Iisus Hristos a urmat-o pentru ca noi oamenii să putem accede la o viață într-o dimensiune înnoită și autentic creștină. Nu e de mirare că la începuturile creștinismului candidatul la intrarea în creștinism, catehumenul trebuia să deprindă rigorile creștinismului prin participarea la catehezele baptismale pe care creștinii cu experiență și luminați de Duhul Sfânt le țineau acestora. Candidatul la botez era supus unui adevărat ritual de inițiere și purificare care preceda momentul propriu-zis al săvârșirii tainei botezului. Aceste cateheze nu erau menite să schimbe doar structura mentală psihică și sufletească a candidaților, ci și formarea unei comunități creștine, sănătoase moral și viguroase în credința creștină. Ulterior secolului IV, prin înmulțirea numărului de creștini, botezul s-a transformat dintr-un ritual catehetic într-o amprentă a familiei creștine.

Dat fiind aceasta, botezul copiilor a înlocuit catehizarea candidatului cu girarea spirituală a nașilor de botez, care mărturiseau credința creștină în numele pruncului nou-născut. Botezul săvârșit înainte de anul 313 când s-a dat Edictul de la Milan, care a instituit toleranța asupra cultului creștin, toleranță însoțită chiar de o anumită protecție imperială, chiar dacă Împăratul Constantin cel Mare nu apărea în mod oficial ca și un creștin, era un botez care presupunea riscuri majore din partea candidaților care puteau fi persecutați grav și-și puteau pierde viața oricând. Precum am subliniat mai sus, existau anumite perioade din an în care se țineau catehezele baptismale, botezul săvârșindu-se doar la terminarea acestor stagii de

pregătire, iar data botezului coincidea de obicei cu o mare sărbătoare creștină,

cum ar fi Învierea Domnului sau Pogorârea Sfântului Duh. Perioadele în care se săvârșeau botezuri erau acele perioade de sărbătoare care iluminează atât sufletul, cât și ținuta exterioară a creștinului. Astfel, neofitul, adică proaspătul botezat purta o haină albă ca simbol al purității și înnoirii spirituale. În concluzie, dintotdeauna Sfintele Paști au fost un prilej de bucurie și de imensă satisfacție sufletească și spirituală. Puritatea era o trăsătură de mare preț, mai ales în această perioadă, și întreaga societate trăia într-un timp aparte, un timp festiv, rupt de realitatea mundană dezamăgitoare. Bucuria trăirii Sfintelor Paști era imensă pentru catehumenul devenit neofit, pentru că perioada premergătoare Paștilor nu era ca și azi, adică cel mult o abținere de la anumite mâncări sau plăceri pământești, ci era o adevărată scăpare din ghearele morții, întrucât cei ce persecutau creștinii erau interesați să lovească tocmai în acești învățăcei, candidați la taina intrării în creștinism. Explicația constă în aceea că, puterea imperială considera că lovind în noi candidați descurajează extinderea numerică a creștinismului. Pe de altă parte, oprimarea creștinilor vechi care avea o anumită faimă și influență în societate putea cere grave tulburări sociale, tulburări pe care administrația imperială nu și le dorea. Cu alte cuvinte, îmbrăcarea în haine albe a neofitului după botez oferea pe lângă protecția Sfântului Duh și o protecție pământeană prin care cei deveniți creștini nu mai erau în centrul atenției persecutorilor în același grad ca și înainte. Prin botez neofitul simțea că-și salvează viața atât cea fizică, cât și cea spirituală. Persecuțiile asupra creștinilor au continuat și după Edictul de la Milan, mai ales în


20



Lucrarea dragosteiOrient unde responsabilitatea administrației cădea pe Împăratul Liciniu. În acest context se știe faptul că, la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, asupra participanților se puteau distinge semnele martirajului, adevărate stigmate ale credinței creștine. Martirajul candidaților la credința creștină făcea din demersul intrării în creștinism nu o pricină de laudă, ci o întreprindere periculoasă ce avea ca efect o selecție drastică și riguroasă a celor care își doreau să devină creștini doar din convingerea intimă și nestrămutată că sunt pe calea cea bună a mântuirii în Iisus Hristos. Acesta este rolul pe care l-au avut Sfintele Paști la începutul creștinismului asupra formării unei societăți creștine formată din membrii autentici ai unei Biserici creștine, drept măritoare în Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Învierea Domnului sau Sfintele Paști cum po-pular este numită, repre-zintă Sărbătoarea creștină centrală, esența creștinis-mului și stâlpul de susți-nere al acestui creștinism în mentalitatea culturală și populară a colectivităților creștine, care erau cuprin-se de o credință sinceră manifestată uneori cu frenezie și cu o transformare radicală a omului care trebuia să se nască din nou, să-și regenereze sufletul și astfel, să vibreze ca un adevărat Hristofor. Valorile creștine au fost cultivate cu râvnă mai ales în colectivitățile rurale, în care omul simplu tră-ia cu frica de Dumnezeu. În comunitățile agrare înno-irea sufletească adusă de Sfintele Paști era în deplină concordanță cu înnoirea naturii pe care primăvara ca și anotimp o aducea în natură, în sufletele oamenilor, dar și în muncile specifice de primăvară pe care toți le onorau ca niște gospodari harnici și corecți, conștienți fiind că din munca pământului prin sudoarea frunții lor își puteau asigura traiul de toate zilele lor și familiei acestora. Această înnoire de Sfintele Paști se vedea și în veșmintele populare purtate de către oamenii de la sate, veșminte care în multe cazuri se înnoiau tocmai cu ocazia înnoirii Sfintelor Paști. Familiile creștine au rămas până azi cu tradiția că de Sfintele Paști trebuie să-și reînnoiască vestimentația. De-a lungul istoriei poporul român a sărbătorit Paștile căutând ca locuințele lor să fie cât de bine îngrijite și curate. Simion Florea Marian, marele academician al obiceiurilor poporului român consemna în lucrarea Sărbătorile la români următoarele: „Fetele cele mari, precum și multe dintre nevestele cele mai tinere, încep acuma cu o săptămână sau, după împrejurări, chiar și cu două mai-nainte de Paști, a-și coase câte o cămeșă nouă cu pui și altițe, precum și alte haine atât pentru

dânsele cât și pentru părinți, frații și surorile lor, respectiv pentru bărbați și fiii lor; căci fiecare ține foarte mult la aceea ca să aibă pentru ziua de Paști, dacă nu se poate tocmai toate hainele, apoi măcar una, măcar o cămeșă nou-nouță.” Nici cei de parte bărbătească nu rămân indiferenți la Marea Sărbătoare a Învierii Domnului. Astfel, același mare etnolog și folclorist român preciza în aceeași lucrare remarcabilă următoarele: „Feciorii, băietanii și băieții, pe lângă aceia că stau necontenit întru ajutor părinților săi, alergând în dreapta și stânga după

cele trebuincioase, se mai prepară încă și pentru petrecerile ce se dau în decursul sărbătorilor Paștilor, facând unde este datină, scrânciobe și tocmind lăutari... De la casa celui mai cuprins și mai mare bogătan și până la bordeiul celui mai de pe urmă sărman, se cunoaște apropierea acestei mari sărbători, căci în ajunul ei sunt toate acuma curățite și îndreptate, toate sunt unse și văruite, hainele svântate și curate, bărbații bărbieriți și spălați, iar femeile lăute și chitite”.

Râvna sătenilor față de Învierea Domnului rezultă și din bucuria cu care aceștia veneau plini de bucurie la slujba de Înviere. Participarea la slujba de Înviere era o datorie sfântă a fiecărui om, astfel preotul academician Simion Florea Marian menționează volumul III din Sărbătorile la români, următoarele: „Sosind preotul și aflând Biserica deja plină de popor intră în altar, se îmbracă în ornatele cele mai scumpe și mai frumoase, scoate ușa împărătească sau ușa raiului din țâțâni și-o așază de-o parte lângă un părete și apoi ieșind în naus sau despărțitura bărbătească ia aerul de pe postamentul unde a stat până atuncea, îl scoate afară, înconjură cu dânsul Biserica și după încunjurare îl duce în altar și-l pune pe masa cea sfântă, unde rămâne până miercuri înainte de înălțarea Domnului la cer”. Învierea Domnului nu face parte din timpul obișnuit comun, ci este un eveniment de primă importanță care prefigurează învierea noastră de după judecata cea de obște. Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca și timp festiv rezultă și din credința că cine moare în săptămâna Paștilor numită Săptămâna Luminoasă ajunge direct în rai, căci prin sacrificiul răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos am fost răscumpărați, strobindu-se asfel ușile iadului. Paștele ca sărbătoare încheie deci perioada de pregătire spirituală și trupească pe care popular o denumim Postul Mare sau Postul Paresimilor. Pentru a marca această trecere de la timpul comun la timpul festiv, poporul român a adoptat în tradiția sa o practică nemaiîntâlnită în nicio țară ortodoxă din lume. Această datină nu este

21



Lucrarea dragosteiconsiderată ca aparținând ritului ortodox răsăritean, ci este o datină specială românească, specifică doar românilor ardeleni și munteni. Despre această datină scrie Simion Florea Marian, care îl citează pe un anume domn Elefterescu: „Când vorbim despre datina Paștilor în biserica românească, nu înțelegem sărbătoarea cea mare a Învierii Mântuitorului Iisus, ci înțelegem datina ca, în duminica Învierii Mântuitorului, fiecare creștin să primească mai întâi în biserică pâine și vin binecuvântat de preot, și numai după aceea să mănânce alte bucate”. Dacă această datină ar fi specifică doar în Ardeal atunci ne-am pune problema unei influențe calvine. Dar datorită faptului că, datina este prezentă și în Muntenia, iar Muntenia nu putea fi inflențată de Ardeal, întrucât Mitropolia Munteniei exercita și funcția de Exarh al Plaiurilor, cu alte cuvinte putea să se exercite doar o influență inversă. Explicația acestei datini speciale constă în pietatea cu care românii ortodocși au respectat Postul cel Mare. Datorită faptului că, fiecare credincios se spovedea și se împărtășea în timpul Postului Mare în

zile total diferite, acesta constata că și după împărtășanie postul continuă. Pentru a se delimita împărtășania ca și componentă a Euharistiei, de un ritual de trecere de la timpul comun al postului la iluminarea timpului festiv al Paștelui. Tocmai de aceea darea Paștelui constând în pâinea amestecată cu vin a fost numită în tradiție ca Paștele cel Mic, tocmai pentru a se trasa o delimitarea clară față de împărtășarea Euharistiei. După consumarea Paștelui dat de către preot în ziua Învierii se iasă oficial Postul cel Mare putându-se astfel consuma hrana de dulce și toate celelalte tradiții pascale cum ar fi: celelalte ouă vopsite, pasca, mielul etc. Prin acest ritual prefigurăm trecerea din această lume în Împărăția lui Dumnezeu, intrarea prin ușile raiului ceresc. Așa cum Iisus Hristos a Înviat tot așa fiecare dintre cei care cred în El vor învia,

având viață veșnică întru Împărăția lui Dumnezeu! Bucuria Paștelui să vă umple sufletele de lumina Învierii!

Doctorand în teologie ortodoxă, Feurdean Cristian Octavian, Cluj-Napoca

Sunt noră de preot

Îmi este drag să-mi amintesc de socrul meu, preotul Pompiliu Alexandrescu, paroh al Bisericii Sf. Nicolae din Fefelei, Mizil. A fost un om special, un om cu mare dragoste de semeni, de cei dragi, dar mai ales un nesecat izvor de iubire față de Dumnezeu.

Auzisem despre Biserica din Fefelei, despre preotul Pompilică, cum îl alinta lumea, lucruri frumoase, dar abia după ce am devenit nora preotului, am cunoscut mai bine cartierul, lumea din Fefelei și mai ales pe tata, socrul meu.

Avea o credință adâncă în Dumnezeu, în bine, în frumos, în oameni.

Pentru mine, ca noră a preotului, faptele domniei sale au fost trepte spre lumină, ce s-au așezat pe temelia credinței mele și care m-au purtat spre Domnul și mi-au arătat Lumina. În societatea aceea comunistă, ostilă credinței, tata-preotul a fost cel care a purtat în întreaga familie flacăra aprinsă a rugăciunii.

L-am perceput ca pe un om bun, milostiv, căruia nu-i plăcea gălceava, dispus să facă bine, dedicat principiilor creștine, lucruri care mi-au influențat viața mea, căsnicia și educația copiilor mei. Slujea cu credință și cu respect într-o biserică plină de fiecare dată, fie cu

enoriași obișnuiți, fie cu cei veniți din împrejurimi sau de foarte departe.

Am învățat de la domnia sa că binele se face oricând și oriunde, fără să aștepți răsplată. Îmi amintesc când, noapte fiind, a bătut cineva la poartă. Îl chema în crucea nopții un țigan s-o împărtășească pe mama sa, foarte bolnavă, și tata-preotul n-a pregetat să plece în cartier și să-și facă datoria față de un om aflat în nevoie, dar și față de el însuși.

Prin socrul meu, eu însămi am primit cele mai frumoase daruri – întărirea credinței în Dumnezeu, închinarea în simplitate, respectul față de muncă, de sine, de cei din jur.

Și azi când tata nu mai este, mai auzi câte un trecător zicând: ,,Aici a stat preotul Pompilică”... Dar cea mai mare dovadă că oamenii l-au iubit și nu l-au uitat este faptul că, la 30 de ani după moartea sa, numele preotului Pompiliu și al soției sale, Elvira, (preoteasa) apar în pomelnicele multor credincioși.

Prof. Sevastița Alexandrescu, Mizil


22



Orientarea societății

ÎnviereaHristos, hulit de unii, chiar și în zilele noastre,

iubit de puțini, mimat de mulți, trăit și înțeles de foarte puțini, din păcate. De ce? Probabil pentru că deranjează, inclusiv faptul că noi creștinii credem în Mântuitor și nu numai.

Ca să împăcăm și capra și varza, unii cred în înviere, iar alții nu, dar ce mai contează? Fiecare își vede de treaba lui, doar am fost învățați să ne iubim între noi. Într-o singură frază au fost cuprinse probabil multe cărți cu privire la însemnătatea acesteia. Înțeleasă de oamenii care nu caută să demonstreze lucrurile simple ce-și au rostul și demonstrația în veacurile ce au trecut, unde dacă a fost aplicată această simplă frază a mișcat munții din loc.

Învierea vine cu un nou „program”, care îl trece pe om într-o nouă fază, mult mai frumoasă, dar în același timp, mai complexă, aceea de a trăi întru Hristos și a persevera în aceasta. Până a fi martor la Înviere trebuie să treci anumiți pași, care, pentru un începător nu sunt simpli deloc, și anume: abținerea de la tot aproape cele rele, să îți „cumințești” mintea, dar, în același timp, să te concentrezi. Aceste procese ce duc la curățarea trupului și a sufletului sunt astăzi domenii din care se câștigă foarte mulți bani, pe când Mântuitorul le lasă moștenire omenirii prin însăși viața Lui trăită pe Pământ. Trebuie doar să-L „citim” și să-L trăim.

Toate aceste etape, până la momentul Învierii, sunt destul de anevoioase, unii se mai „pierd pe drum”, abandonând procesiunea cu ei înșiși, dar au şansa şi dacă „rezistă” măcar o zi. Hoțul de pe cruce s-a mântuit în ultima clipă, deci se poate. Exemple avem peste tot. Spre a înțelege sentimentul învierii trebuie să îndeplinești niște condiții simple, dar, în același timp, complicate: să îți accepți greșelile și să te ierți, pentru ca, mai apoi, să vină iertarea divină prin înviere. Efortul, fie că vrei ori ba, vine și din partea ta. Mântuitorul mai adaugă o lacrimă de fericire pentru că ai reușit să îți menții dorința de a fi cu El până la capătul răbdării tale.

Exemple ale Învierii întâlnim în fiecare zi (din viața fiecăruia dintre noi). Faptul că ne ducem seara la culcare și ne trezim dimineața, natura învie primăvara și „moare” toamna în același an. Putem aduce Învierii un sinonim ca Nașterea, iar pentru nivelul următor Renașterea sau trecerea în alt „plan”, pe care unii nu îl înțeleg dacă nu au urmat pașii ce

duc spre aceasta.Concertul de Înviere este din partea Bisericii

Ortodoxe unde pot participa toate popoarele lumii, având ca instrumentiști preoții, iar la cor toate glasurile ce caută mântuirea. În primul rând stă invitatul de seamă al tuturora, Mântuitorul Iisus Hristos. O descriere a unui proces ce pare a lua sfârșit cu Lumina de la Ierusalim, dar de fapt menține vie credința în Păstor.

Poate că nu toți sunt de acord cu punctul culminant al creștinismului, nu acceptă sau nu cred, procesul Învierii stă pe umerii noștri zi de zi. Te trezești dimineață, îți reiei programul din ziua respectivă, iar seara la culcare te gândești dacă te mai „trezești” a doua zi. Seara „murim”, spre a ne „naște” dimineața. Lucru pe care până și Soarele îl face de miliarde de ani, dacă ești „observator” pe Terra.

Fiecare slujbă a Învierii este aceeași în orice colț al lumii ortodoxe, unde toată lumea vine an de an, cu mic cu mare, să asiste, din obligație sau din dragoste pentru Iisus Hristos. Dar, România a cunoscut în istoria sa un alt tip de slujbă, și anume cea din închisorile comuniste, unde fiecare trezire reprezenta pentru ei Învierea, astfel încât prin aceasta primeau garanția că Dumnezeu este în continuare cu ei. Nu poți să reziști la tot felul de torturi emoționale sau fizice fără să crezi în Divinitate, până și ateu dacă erai cumva, deveneai credincios.

Ceea ce reprezintă pentru noi, astăzi, ruga de zi cu zi, postul (ținut benevol sau forțat), spovedania, mersul la biserică ceva ce intră în curiculă, pentru sfinții închisorilor reprezentau eliberarea de durerea fizică și psihică la propriu.

Există de asemenea, „forme” ale Învierii. Dacă întrebi pe fiecare ce reprezintă Învierea și faci o listă, constați că părerile sunt diferite. Altfel este înțeleasă de un fost deținut al închisorilor comuniste, de un călugar pustnic, preot, bancher, veteran de război, copil etc. La origine este la fel pentru toți, dar în esență este diferită. Ochiul minții gândește și vede altfel. Învierea este granița ce delimitează vechea ta persoană și garantează „trecerea” către noul TU, asta cu participarea și ajutorul lui Hristos.

Iartă-te, că de Dumnezeu ești iertat în avans!

Stud. Flavius Emilian Tuzu, București

23



Lucrarea dragostei

Mihai Eminescu şi credinţa,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici!”

(M. Eminescu)

Mănăstirea de călugărițe Agafton se află lângă pădurea Baisa, la 8 km de Botoșani, pe șoseaua ce duce spre Suceava. În această zonă se mai găsesc și astăzi păduri întinse, locuri propice pentru întemeierea unor mănăstiri și schituri, care au apărut pe aceste meleaguri încă din vremea lui Ștefan cel Mare. Monahi și monahii, stăruitori în lucrarea rugăciunii, au înălțat din timpuri străvechi modeste lăcașuri din lemn, unde s-au nevoit și s-au rugat în vremuri de restriște, ținând aprinsă candela creștinismului românesc.

La mănăstirea Agafton s-au rugat Domnului numeroase fiice și văduve de boieri, cum au fost: Pisoschi, Vârnav, Curt, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Aici, la Mănăstirea

Agafton, s-au călugărit și surorile Ralucăi Eminovici: Fevronia, Sofia și Olimpiada, precum și o nepoată, Xenia Velisari.

De la Ipotești, Mihai Eminescu va pleca singur sau cu fratele său, Ilie, spre Mănăstirea Agafton, luând-o pe sub poalele pădurii Baisa. Rămâneau la mănăstire chiar și zile întregi, la mătușa Fevronia, care-i iubea și se ocupa de educația lor. Ea dispunea de condiții bune de locuit, îi plăcea să le gătească și-i învăța pe copii carte. Aici, la mătușa Fevronia, vor sta și nepoatele sale, Aglaia și Harieta, și este, mai mult ca sigur, că primele buchii să fi fost învățate aici. De altfel, Harieta, care era oloagă, nu a făcut nicio

școală și cu toate acestea știa să citească și avea un scris caligrafic.

Mătușa Fevronia îl ajută pe Mihai la descifrarea

alfabetului chirilic, el având acces la cărțile și manuscrisele din mănăstire: ,,Apostol” tipărit în 1774; ,,Octoih” din 1774; ,,Didahiile lui Ilie Miniat” din 1837; ,,Psaltire” din 1794; ,,Rânduială la facerea rasoforului” din 1815; ,,Împărțire de grâu a Sf. Ioan Gură de Aur” din 1834 și multe altele. În vacanțele de vară Mihai stătea mai mult pe la Agafton și cerceta manuscrisele din biblioteca mănăstirii, peisajul și liniștea de aici atrăgându-l în mod deosebit.

Viața de mănăstire, participarea la slujbele religioase îl sensibilizează pe Mihai de la o vârstă fragedă, ceea ce a făcut ca, mai târziu, să scrie o serie de poezii de inspirație religioasă, ca: Învierea; Rugăciune; O, chilia mea sărmana; Preot și Filozof; Colinde, colinde, Răsai asupra mea, Legenda lui Iisus, Melancolie, Mortua est, Cu mine zilele-ți adaogi etc.

„Privire adorată Asupră-ne coboarăO, maică prea curatăȘi pururea fecioară,Marie!”La Mănăstirea Agafton Eminescu va reveni

de mai multe ori să-și viziteze mătușile sale, pe care le prețuia atât de mult. În 1875, afirmă fratele său, Matei, Mihai se duce la Agafton să-și viziteze mătușile. Maica Fevronia organizează o șezătoare de tors lână, unde au participat mai multe călugărițe. Pentru acest eveniment, Fevronia servește musafirii cu stafide, cafea, cofeturi, icre negre, carne și pește, deci o adevărată masă boierească.

Printre călugărițe se afla și Zenaida Pisoschi, care spune povestea lui Călin (file din poveste), pe care Eminescu o va versifica:

„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”.La Biblioteca Academiei Române se află un

pateric miscelaneu, cota 1064, scris la mănăstirea Neamț în 1742, ajuns în posesia preotului Vasile din Botoșani, în anul 1844, iar mai târziu, în posesia maicilor Fevronia, Safta și Olimpiada Iurașcu, la Agafton, unde Eminescu a avut posibilitatea cel puțin să-l răsfoiască. Pe fila 92, în partea de jos, se află o însemnare autografă a poetului Mihai Eminescu (Catalogul vol. IV Manuscrise românești, B.A.R. p. 20).

Aici, la Mănăstirea Agafton, a existat și există și astăzi un bogat tezaur de carte veche bisericească, manuscrise din anii 1730-1800, cărți ce au fost cercetate și citite de Mihai Eminescu în timpul vacanțelor sale, când petrecea multe zile în liniștea mănăstirii și departe

Mihai Eminescu şi soborul Mănăstirii Agafton

Maica stareţă Olimpiada Iuraşcu



Istoria adevăruluide ochiul vigilent al lui Gh. Eminovici.

Printre cărțile aflate la Mănăstirea Agafton se găsea și ,,Mărgăritele” lui Vasile Iurașcu, carte de rugăciuni unde acesta își notase toate datele importante din viața familiei sale. Această carte a fost citită, cu siguranță, și de Mihai Eminescu, în perioada când venea la Mănăstirea Agafton și a văzut, cu siguranță, și însemnările făcute de bunicul său.

Eminescu a devenit un copil credincios, cu respect pentru obiceiurile creștinești ale poporului român, lucru ce se observă din plin în poeziile sale și în scrierile de la ziarul ,,Timpul”.

(va continua)Nicolae Iosub – Botoşani

Descoperire arheologică importantă la Alba Iulia-

-prima biserică creștină de pe teritoriul Transilvaniei

În contextul amenajărilor recente a Cetății Alba Iulia, s-au investigat arii întregi de teren din jurul construcțiilor existente, printre care și zona din fața catedralei Romano-catolice ,,Sf.Mihail”, construită în secolul al XIII-lea.Anumite izvoare istorice relatau încă din vremuri străvechi despre o

biserică bizantină, dar existând acum oportunitatea resurselor financiare s-au efectuat cercetări sistematice și, surpriză! S-au scos la lumină zidurile primei Episcopii Bizantine din această parte de

lume, unde se rugau românii, încă din secolul al X-lea. Este dovada că românii existau pe acest pământ, în Transilvania și că aveau o organizare administrativă bine închegată și cu o viață spirituală creștin-ortodoxă bine organizată, fapt care atestă continuitatea existenței românilor și după retragerea romană din secolul al III-lea e.n.

Materialele arheologice acumulate așteaptă incă definitivarea investigațiilor de specialitate pentru a așeza definitiv în istoria poporului român și acest segment de istorie și care leagă între ele toate capitolele continuității existenței românilor pe aceste meleaguri. Zona săpăturilor a intrat în conservare, fiind acoperită înapoi cu pământ, așteptând momentul prielnic pentru punerea în valoare și redarea în circuitul turistic al orașului Alba Iulia. Lucrările au fost coordonate de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, care împreună cu soțul său Anghel, au pus bazele Asociației Culturale „Hieronymus” în anul 2002, la Brașov.Arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate a cunoscut bine zona cercetată, întrucât în

Hristos a înviat!

Veniţi, creştini, cu toţii,La Domnul vă-nchinaţi,Călcând pe racla morţiiLumină să luaţi!

Cu moarte şi iubirePe moarte a călcatSpre-a noastră mântuireHristos a înviat!

Lumină din LuminăVeniţi toţi să luaţi,Din biblia creştină Cuvântul să-l aflaţi

Iisus spre nemurirePrin moarte s-a-nălţat,Întru dumnezeireHristos a înviat!

Cu lumânări în mănăŞi cugetul curatMărturisesc creştinii:Hristos a înviat!

În haina Sa divinăPrin post ne primenimLumină din LuminăÎn suflet să primim

Răsună osanaleÎn raiul descuiatŞi strigăte-n rafale:Hristos a înviat!

Mesiei mă închinAzi în IerusalimCu slavă a intratCălare pe-un asinIisus ca împărat

Creştinii se-nchinăFiului Cel divinCu ramuri în mânăDe finic şi măslin“Osana!’’, răsună-Mesia trăiască,Cu binecuvântareSă ne mântuiască!

Cu Tatăl făclieDin cer s-a pogorâtPrin moarte să-nvieAl Său popor iubit.

Aşternându-I ramuri De finic şi măslinŞi cununi de lauriMesiei mă închin!Mirela Minuța Alexa, Arad,



Istoria adevăruluiÎnţelepciune

Fiică de experienţă-i înţelepciuneaFântână este, în veci nesecată,Ea este puterea şi este minuneaSpre care-nsetat, tot omul se-ndreaptă.Înţelept să ajungi, dacă asta-ţi doreşti, Fapta o pildă aleasă să-ţi fie, Puţin, calm, dar şi cu rost, cu miez să vorbeşti,Din viaţă să faci o sfântă-armonie.Înţeleptului, adevărul i-e lege,Apoi frumosul, curatul, lumina,Cu toate vin taine adânci să dezlege,Departe de om să ţină furtuna.În cele din urmă-nţeleptul alegeDacă rai facem din viaţă întruna.

Dumitru Dănăilă, Buzău

Fericirea, un păcat?

Sunt foarte fericită, O! Doamne, e păcat Să simt aşa plăcere? Cumva m-am întinat? De unde vine dară, această fericire? Nu de la tine, Doamne? cel ce dai mângâiere.

Frumosul d’unde vine? nu de la cel frumos?! Cum să alung din suflet tot ce e luminos?Îmi zic adesea, unii, să plâng, să nu mai râd,Că sufletu’n păcate se zbate tremurând.

Eu nu spun că sunt dreaptă, dar nici nu pot să plâng Când Tu mi-ai dat poruncă să fiu în veci om blând. Să nu mă-mpărtăşesc vreodată cu sufletu-ntristat, Şi mai întâi de toate, să fiu un om... curat.

Ştiu că sunt păcătoasă, în rugăciuni îmi plângAceastă neputinţă, nu mă lăsa zăcând,

Îţi cer iertare, Doamne, îţi mulţumesc, dar când….Privesc în ochi un frate şi îl găsesc plângând,În el te văd pe Tine şi îţi zâmbesc, sperând

Că nimeni, niciodată, nu va putea să-mi ia, Această fericire, De-a fi eu... fiica Ta!

Elena Vișan, Buzău

Tatuajul

Punctez cu-n acÎn tatuaj numele tăuCa prima – unica iubireSă aibă-n amintire locul său.Ascuns e tainicul secretÎn schiţa liniilor coapte Desenul pare-a fi etern, Până la moarte.Şi cad amurguri rând,Pe rând blândeţea lor e alinare,Dar n-are sens să crezi cu zelÎn arătare…

Tatiana Dabija, Chișinău (USEM)

anii anteriori a condus de asemenea, lucrările de săpături și cercetări arheologice din zona Catedralei Romano-Catolice din cetate.Constatările au fost prezentate în importanta lucrare „Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail” și Palatul Episcopal din Alba Iulia – cercetări arheologice (2000-2002)”, volum realizat și răspândit în limba maghiară cu sprijinul Fundației „Teleki Laszlo” de la Budapesta. În limba română, lucrarea s-a realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba.Înainte de încheierea lucrărilor de cercetare arheologică din fața Catedralei Romano-Catolice, la data de 13 aprilie 2011, arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, în cadrul unei conferințe de presă a anunțat ,,Descoperirea întâmplătoare a primei BISERICI CREȘTINE RĂSĂRITENE DIN TRANSILVANIA LA ALBA IULIA”. În sfârșit harul divin s-a aplecat și asupra românilor din Transilvania, prin excepționala descoperire de pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, privind edificarea primei biserici episcopale din arealul Transilvaniei a episcopului Ierotei din secolul al X-lea. Se consideră că această descoperire de la Alba Iulia, pe lângă altele, reprezintă o mărturie elocventă și sigură a existenței creștinismului organizat și într-un stadiu avansat pe meleagurile județului Alba. Această descoperire înlătură toate interpretările greșite care au ajuns prin pagini de istorie până astăzi la noi, pe această temă, dându-ne posibilitatea să demonstrăm lumii întregi, faptul că noi românii încă de la început am fost un popor creștin cu calitățile respective, alăturându-ne marilor idealuri ale umanității. În mod sigur această descoperire, după peste 1000 de ani, este de o importanță crucială pentru Istoria României, iar pentru noi românii din Transilvania și mai ales pentru cei de pe meleagurile Albei, această descoperire „visată” confirmă cu certitudine existența și continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri, precum și existența creștinismului răsăritean organizat prin Episcopia de Alba Iulia a Sfântului Ierotei, de la sfârșitul mileniului I.

În ceea ce privesc confuziile existente în diferite lucrări (voite și nevoite) referitor la numele (denumirea) și etnia unor personalități precum și despre locul de reședință a episcopului Ierotei și rolul său în consolidarea și răspândirea creștinismului în această zonă este ușor de stabilit în continuare.O serie de specialiști români – istorici și arheologi – au intuit, iar alții au fost convinși de existența la Alba Iulia a unei biserici episcopale, care sperau să fie descoperită într-un viitor cât mai apropiat. În acest sens se poate da un singur exemplu convingător: în

lucrarea „Istoria României – Transilvania” – vol. I a Societății Cultural-Științifice „George Barițiu” Cluj-Napoca, 197, prof. univ. dr. Mircea Rusu și coordonatorul prof. univ. dr. Anton Drăgoescu, la pagina 302 menționează:„această biserică modestă (se referea la Rotonda Baptisteriu , care a fost lăcașul de cult creștin folosit până la construirea bisericii episcopale a lui Ierotei) nu putea fi biserica episcopală a lui Hierotheus. De aceea până la descoperirea ei pe cale arheologică...” Această „rotondă baptisteriu” (biserică rotundă) a fost formată dintr-un templu roman, la care s-a adăugat o absidă, fiind folosită din cele mai vechi timpuri ca lăcaș de cult la Alba Iulia.Importanța acestei Rotonde baptisteriu rezultă și din preocupările

30



Istoria adevăruluiistoricilor și a arheologilor în decursul timpului. Arheologul Radu Haitel, a efectuat cele mai importante lucrări de săpături și cercetări în incinta Catedralei Romano-Catolice „Sf. Mihail” descoperind existența urmelor acestei rotonde, atât de importante, pentru istoria creștinismului pe aceste meleaguri. Astfel de rotonde în perioada respectivă au fost răspândite pe Valea Mureșului, fiind descoperite și de Radu Haitel la: Orăștie , Geoagiu, la Vinești lângă Săvârșin și chiar la Kis Zambor pe teritoriul actual al Ungariei.Existența unui centru creștin puternic la Alba Iulia , la mijlocul secolului al X-lea era binecunoscut în această parte a Europei, fapt ce l-a determinat pe împăratul Bizanțului Constantin Porfirogenetul (care a fost un bun creștin și istoric) să-l invite la Constantinopol pe Iuliu cel Bătrân împreună cu călugărul Ierotei. Delegația de la Alba Iulia a fost primită cu mult fast la Constantinopol, cu regulile protocolare ale timpului, privind primirea înaltelor personalități. Împăratul Constantin Porfirogenetul i-a acordat titlul de onoare de „Patricius” lui Iuliu Întemeietorul, iar călugărul Ierotei a fost hirotonit ca primul episcop al acestor meleaguri românești.Pentru a înțelege mai bine importața descoperirilor arheologice de la Alba Iulia este necesară o incursiune prin câteva file de istorie, cu mărturii concrete care descriu acea epocă a secolului al X-lea. În unele cărți vechi de istorie a religiei din țara noastră, acest moment istoric a fost prezentat astfel: „În veacul al X-lea era aici ( la Alba Iulia ) Biserica Răsăriteană organizată, căci altfel n-ar fi fost de lipsă ca principele Iuliu să-l ducă pe monahul Ierotei spre a fi hirotonit întru episcop al acestor părți de însuși Patriarhul Constantinopolului – Theophilact.” În lucrarea „Românii și maghiarii în grădina Maicii Domnului”, istoricul Mircea Dogaru, printre

Redă-mă

Redă-mă-n liniştea de searăÎn cântece de ciocârlie,Arome dulci de primăvarăParfumul meu aş vrea să fie.Pictează-mă în iarba verdeŞi simte-mă în stropi de rouă,Să ştii, nicicând nu mă vei pierdeDe mă păstrezi în lună nouă.Tu soarbe-mă din apa receŞi cristalină de izvor,Căci simt cum tinereţea-mi treceEu însă nu-mi doresc să mor...Voi fi pecetea ta în palmă,În ochii tăi prea obosiţi,Tu agitat, pe când eu calmăŞi infinit de fericiţi.Iar de-oi pleca, să plec mă lasăSă nu laşi lacrima să doară,Căci tot atâta de frumoasăMă reîntorc la primăvară.

Dorina Codreanu, Chişinău, (USEM)

Natura vesteşte învierea

Se mări ziua, Se micşora noaptea,Iar curajoşii ghioceiÎşi leapădă acum moartea.

Şi-n pădure, după ei,Toporaşi şi clopoţei,Trezesc toate florileŞi privighetorile.

Natura-ntreagă se dezgheaţă.Totul în juru-i prinde viaţă,Pădurea se dezmorţeşteSpunându-ne s-avem nădejde.

Să vedem învierea eiCe ne e un bun temeiDe-a crede în Înviere,Că cel ce crede, în veci nu piere!

Natura doarme câte-o iarnă,Da’n somnul ei o să aştearnăO nouă înviere, ce-n fiecare o vesteşte,Că bobul, chiar de putrezeşte,

În ţărână, moartea biruieşte,Mai darnic şi fălos va creşte.An de an întinereşteLumea-ntreagă o hrăneşte.

Zambilele şi narciseleÎţi aruncă viseleŞi de cum le părăsiÎngheţul, ce nu le nimici.

Remediu fără strategieAuzi rugăminţile sufletului meu, prieten necunoscut?Cunoaştem cum vampirismul bântuie pe aici...Zâmbetul liniştii ar face minuni, la scăderea gradelor din pahar, Cu un pic de aplecare în postul de renunţare la deşertăciune...De ce să ne furăm prezentul, orbecăind prin păcate străine, Care nu au cum să ne dizolve lumina, prin miliardele nenorocirii lor.Te rog, prieten necunoscut, ascultă-ţi strigătul de creştin, Spre a extinde numărul poruncilor până a nu ucide nici visele...Edificăm oceanica libertate din noi, iubitorii de neam.Renaştem din scrumul ingineriei genetice spre îngenunchere.Sa nu evadăm în a pierde rostul întâlnirii divine,Şfichiuiţi de spinii sovieticului cadru 25 pe subconştient...

Diana Ciugureanu-Zlatan, Chișinău, Președinta fondatoare USEM, 1 aprilie 2017

continuare în pag. 31 »»

31



Istoria adevăruluialte date importante și mai puțin cunoscute referitor la această temă menționează: „Iuliu - Geula - a fost întemeietorul primei țări românești de sine-stătătoare - VALACHIA TRAN-SIUANA între Carpații Orientali și Tisa, care și-a stabilit capitala la Alba , iar în mod firesc, orașul i-a preluat numele, devenind ALBA lui IULIU - ALBA IULIA”.În „Chronicon Rithmicum Henrici de Mugeln” Iuliu apare ca REX (rege) în trei din capitolele sale 14, 19 și 25. Important este faptul că la Alba , Geula - Iuliu a întreprins o operă constructivă, transformând așezarea în sediu episcopal răsăritean la mijlocul sec. Al X-lea, mărturie stând după Radu Heitel, rotonda baptisteriu pe care odată intrată în familia arpadiano-română a lui Geysa (tatăl lui Voicu) Șarlota o va copia în Catedrala de la Vesprem și la Alba Regală , rivala ungară a Albei Transilvane”. Importanța recunoscută și în exterior a orașului, din punct de vedere istoric, economic și strategic a contribuit ca Episcopia de Alba Iulia a lui Ierotei să aparțină direct de patriarhia Bizanțului. Confuzia numelui de Gylas în decursul istoriei a fost determinată de faptul că denumirea de gylas reprezenta în epoca respectivă o demnitate, care putea fi revendicată și purtată de mai multe căpetenii, din regiuni diferite, termen, care în timp a devenit nume propriu. În Transilvania și pe meleagurile Albei a existat creștinism în forme mai puțin organizate până la momentul Ierotei, fapt constatat de specialiști arheologi și istorici și prezentat în lucrările respective.Exemplele reproduse în continuare sunt edificatoare în acest sens.„Momentul Ierotei” a fost și în atenția arheologului din Alba Iulia Mihai

Blăjan, care s-a preocupat îndeaproape de perioada respectivă, cercetând împreună cu Elvira Rațiu cimitirul medieval timpuriu (secolele al-X-lea și al XI-lea) de la Alba Iulia - „Izvorul ÎmpăratuluI”. Acest cimitir medieval timpuriu se află pe drumul antic roman Sarmisegetusa – Apulum – Brucla (Aiud)

Potaisa, unde s-a păstrat tradiția romană privind amplasarea cimitirelor la intrarea în localități. În urma săpăturilor și a cercetărilor efectuate s-au constatat o varietate de piese de inventar, de factură locală și bizantină, care asigură încadrarea cronologică a mormintelor, în secolul al X-lea. Cu această ocazie s-a descoperit și un mormânt mai deosebit. În antebrațul stâng al scheletului s-a aflat crucea episcopală bizantină, relicvă specifică secolului al X-lea, care ar fi putut fi a episcopului Ierotei. (va urma)A consemnat din file de istorie a poporului român,

Date biografice culese de, Col(r)dr.ing. AVĂDANEI CONSTANTIN

Preşedintele Cercului ,,Astra” din CugirVicepreşedinte al Filialei ,,Gemina” Alba, a ANCMRR

Al.I.Cuza” Vicepreşedinte al Filialei Alba a ANCE ,,Regina Maria”

Alba Iulia, martie 2017

Se iau la întrecereCa pentr-o petrecereSă nflorească primele,Să anunţe sărbătorile

Care se apropie.Ele treaba şi-au făcutS-au gătit cum au pututŞi îţi păstrează cu putere,

Parfumul pentru înviere,A Domnului Iisus HristosCe o simte întregul Univers.Şi lumii întregi, sfios vesteşte,

Că omul, chiar de putrezeşte,Prin Domnul Iisus moartea biruieşte.Sufletul se primeneşteIar veşnicia îl primeşte.

Floarea Dimian, Buzău (USEM)(Din volumul „Recunoştinţă

Domnului Iisus Hristos”)

Drumuri

Sunt drumuri de zi, drumuri de seară, drumuri ce urcă, altele coboară, drumuri înguste, rătăcitoare, sunt drumuri ce duc spre nicăieri. Mai ştiu alte drumuri, dar nu sunt din lume, ele poartă numele Căi, acestea din urmă sunt drumuri grele,pe ele se merge doar către Sus. Sunt Căi de zi, dar şi Căi de noapte e bine să ai Îngeri tovarăşi de drum. Să nu spui vreodată „Calea e lungă, vreau înapoi să mă întorc.” Se lasă-nserarea peste lume

ceaţa e deasă, nu văd prin ea. „Hai, vino cu mine, va fi iar Lumină şi stelele toate vor străluci.” Aştept, Doamne Sfinte, să treacă noaptea, s-ajung la capătul Căii de Sus. Urc iarăşi Golgota, spinii mă-nţeapă, merg înainte, scrâşnesc din dinţi. La capăt de drum, ostenită, cad ca şi Tine, sub Crucea grea. Aştept cu răbdare, să mă faci viu, Doamne, şi iarăşi să-Învie vie Împărăţia Sfântă a Ta.

Dorina Stoica, Bârlad (AB, AATC, USEM)(Poeziile sunt din volumele

Când nu Te iubeam” și „Ochiul curat”)

32



IN MEMORIAM,,Cine știe ce înghite pământul?!”

Erau ultimele versuri scrise de poeta Nicoleta Arturo Simpetru pe Platforma de artă, literatură, poezie Grai românesc, joi, 9 februarie, în poemul cu titlul ,,În vise”.

Moartea prematură a scriitoarei, survenită în urma unui grav accident de circulație petrecut în cursul dimineții de sâmbătă 11 februarie a.c., în orașul portughez Amarante, a zguduit lumea literară internațională.

Distinsă cu numeroase premii internaționale și autoare a opt volume de versuri, Nicoleta Arturo Simpetru a fost catalogată de-a lungul anilor „poeta sufletului destrămat”. O voce poetică rezonantă, o romantică incurabilă, cu un talent izbitor, aștepta nerăbdătoare plecarea iernii, sufletul ei fiind pregătit pentru un nou început ce avea să vină cu miresme care de care mai alese, mai fine, mai sofisticate. Avea vise, întrezărea deja câmpul verde al primăverii, venind cu tot alaiul ei, cu poteca argintie, simbolizând puterea și autoritatea, puritatea și noile începuturi. Superstițiile despre argint sunt legate îndeosebi de noroc și protecție. Pesemne, acesta era norocul ei, fără să știe: Dumnezeu hotărâse că are grabnică nevoie de ea! În sufletul ei de zeiță se perinda glasul iubitului ca un clopot nou, anunțând începutul unui alt anotimp: primăvara! De unde să știe că acel clopot va avea alt glas, de această dată vestind plecarea ei către o altă lume, Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum venirea lui mărțișor?! Așa cum afirmam anterior, Nicoleta, o romantică incurabilă, ne îndemna pe toți la iubire, în special pentru alesul inimii (plecat și el prea devreme în lumea „de dincolo”), de parcă ar fi avut totuși o premoniție că drumul ei, al nostru, al iubirii, se poate opri oricând, versul fiind ca un strigăt al unei păsări întoarse din țările calde, aflate la o răspântie. Până și titlul poemului subliniază acest aspect, poeta dorindu-și aceste lucruri în vise, fără să se mai gândească că le-ar putea avea în realitate. Se lasă în voia sorții, iar pe cititor, pentru că viața este imprevizibilă, îl pregătește temeinic pentru ceasul care va veni.

Și cum pământul înghite tot ce întâlnește în cale (lacrimi, zăpezi, vise, frunze, oameni), iar poeții sunt clarvăzători, îndemnul ei la iubire este ca un ecou care străbate păduri și ape, cer și pământ, miază-noapte și miază-zi,

visători ori suflete destrămate… ,,Trăiește, iubire! Cine știe ce înghite pământul ?!”

A consemnat Liliana Liciu, Bucureşti

Se poate!

În viaţa mea-i doar pace şi lumină.Nu pot urî, lovi sau dărâma.Pot însă şterge umbre ce se-aninăde raza verticală din privirea mea.Nu îmi doresc ce nu mi se cuvine.Nu pot invidia pe cei mai buni.Caut în toţi valoarea lor de sine.Mă situez mereu pe vectorii comuni.Cu neputinţa oarbă mă lupt din răsputeri.Îmi fac bilanţ atent în fiecare ziŞi când constat că pot mai mult ca ieri,sărbătoresc lumina din DREPTUL DE A FI!

Maria Rugină, Piatra-Neamţ

Umbră de lume

Hai să găsim antonim încleştării, Cărărilor toamnei scriitură de soi,Goi să ne poarte în smintire toţi sorii,În umbră de lume, să trăim fără ploi.Ţi-au pus pe tapet averea copacii,Iar au dureri ucigaşe de cap,Cine oare o să-i culeagă, săracii,Dacă noi nu vom fi… ca un leac?Pace să facem între pietre şi sate,Frigul din toţi să-l lăsăm fără grai,Zvonacii să vândă ştiri expirate Nopţilor sub cearceafuri de putregai.

Liliana Liciu, București(publicată pe ecreator.ro)

Îndemn

O rugăciune mă ruga-ntr-o searăsă o rostesc ca nu cumva să moarăŢi-am amânat crezând în mintea meacă rugăciunea are veşnicia-n ea

O, să nu credeţi asta niciodată, oameni bunică într-o zi vom fi morminte pentru rugăciuni!

Girel Barbu, Buzău (USEM)

33



Învierea și Mântuirea

Învierea lui Hristosșterge păcatul strămoșesc și urmările lui

Motto: „Iisus Hristos… a înviat din morţi pentru ca lumea să nu se devoreze pe sine…”(Daniel Turcea, Epifania, Doxologia, Iaşi, 2011, p. 111, poezia Învierea)

Dumnezeu l-a creat pe om „bun foarte” (Fac. 1, 31), pentru ca omul să fie în comuniune de iubire cu Izvorul comuniunii și al iubirii supreme (Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1,

E.I.B.M.B.O.R., București 1996, p. 280) 1.1. Căderea lui Adam și a Evei în păcat (care a constat în neascultarea față de Dumnezeu) a însemnat astfel îndepărtarea omului de Dumnezeu și diminuarea acestei comuniuni din partea omului. Deși omul a resimțit consecințele negative ale actului său, căci: „s-au văzut goi și s-au ascuns printre pomii raiului” (Fac. 3, 7-8), totuși nu el a avut inițiativa întoarcerii la Dumnezeu, ci Dumnezeu a fost protagonistul căutării omului căzut. Întrebarea „Adame, unde ești?” (Fac. 3, 9) nu se referă la o îndepărtare fizică sau geografică, ci la una spirituală, pe care o dă starea de păcat (Cf. Viu este Dumnezeu, Ed. Harisma, București, 1992, p. 33). Adam a căzut din starea spirituală inițială în care îl așezase Dumnezeu.

1.2. Din această stare omul nu se putea ridica de unul singur. Avea nevoie de ajutor; iar izbăvirea din starea grea în care se afla a venit prin Jertfa, Moartea și Învierea lui Iisus – Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Învierea lui Hristos a schimbat condițiile existențiale ale firii umane (Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, notițe de curs 1988-1990) și a îndreptat tot ceea ce a stricat păcatul lui Adam: „unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul lui Dumnezeu” (Rom. 5, 20). De aceea Învierea a fost numită a doua creație a lumii (Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu,

Alo, urgenţe din intergalactic

Sunaţi, vă rog, spitalul de urgenţă,Nu mă mai pot opri din tremurat -Şi lacrimile curg cu insistenţă -Eu cred că sufletul mi-e fracturat.

Chemaţi urgenţele interstelareCu îngerii la borduri pregătiţi,Şi medicii cu trusele solarePentru suduri pe suflet instruiţi.

Şi scuturaţi cordonul de luminăSă ştie Cel ce ne-a legat prin El Că e cod roşu pe o stea străinăDin care sună stins un clopoţel...

Trimiteţi nave dintre constelaţiiCăci pe pământ nu este niciun leacMi-e sufletul împrăştiat prin spaţiiŞi în particule eu mă desfac.

Nu ştiu de vor putea să mai aduneBucăţile din sufletu-mi rănit,Îi inima de-or mai putea-o puneDin nou la locul ei cel hărăzit.

Alo, urgenţe din intergalactic?Îmi sângerează sufletul, mă sting!Se pare că fac şoc anafilacticLa orişice mizerie disting!Sfârşitul conversaţieiScrie un mesaj...

Emilia Amariei, Brâncovenești, Mureș

Revăd Bisoca

după 40 de ani(Părintelui de suflet, M.Milea)Ce timp, o Doamne, ce Soroc!Nici o schimbare, munţii stau pe loc….Vezi Campusul Credinţei de departeDe el doar două plaiuri ne desparteOpreşte călătorule, eşti ostenitVei da de-un arbore roditDe bunul Dumnezeu sădit.Aici Credinţa peste plaiuri se întinde.Atâtea inimi tinere cuprinde.Apare El, trimis de DumnezeuSe roagă şi pentru păcatul meu.Şi-al vostru, dragii mei copii,Cuprinşi de vraja Sfintei Liturghii.Cu glasul potolit rosteşteRuga de seară, părinteşteUn grup de îngeri îl urmeazăCredinţa tot mai mult înaintează.Dă Doamne, linişte în fapt de searăPeste aceşti copii şi peste ţară!Credinţa sfântă să rodeascăCuvântul cel dintâi să se-nmulţească.

Aurel Anghel, Buzău (USR)

34



Învierea și MântuireaMântuirea – a doua creație a lumii). Prin Întrupare s-a realizat nu doar apropierea omului de Dumnezeu, ci unirea firii dumnezeiești cu cea umană, în persoana veșnică a Fiului lui Dumnezeu, refăcându-se comuniunea dintre Dumnezeu și om și, realizându-se astfel o unire a lui Dumnezeu cu omul (unirea ipostatică) (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran și Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, București, E.I.B.M.B.O.R., 1991, p. 222). 2.1. Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul Său” (Fac. 1, 27) pentru ca omul să devină „asemenea lui Dumnezeu” (Fac. 1, 26). Asemănarea omului cu Dumnezeu constituia scopul creației, respectiv dorința Creatorului pentru devenirea omului în dobândirea menirii lui, adică starea finală de îndumnezeire, dar și întregul drum de dezvoltare a chipului spre asemănare (Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 272). Prin neascultarea lui Adam, acesta a pierdut posibilitatea dezvoltării chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu din om a slăbit, dar nu s-a pierdut (Ibidem, p. 273).

„Chipul lui Dumnezeu în om” nu se referă la trup, pentru că Dumnezeu este Duh și nu are trup; totuși, „chipul” nu-i cu totul străin de trup, întrucât trupul participă la puterea sufletului prin formă, poziție și posibilitate de exprimare a stărilor sufletești (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran și Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, op. cit., p. 179). Prin „chipul lui Dumnezeu în om” se înțelege natura spirituală a omului: rațiune, voință, sentiment (ibidem Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran și Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, op. cit., p. 179).

Slăbirea chipului lui Dumnezeu în om înseamnă șubrezirea firii umane: rațiunea s-a întunecat și nu mai putea cugeta la Dumnezeu, așa cum se întâmpla înainte de cădere; voința a slăbit și s-a înclinat mai mult spre rău decât spre bine: „nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc” (Rom. 7, 19); sentimentul a fost întinat și pervertit (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran și Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, op. cit., p. 139). A rămas în om aspirația și dorul către Dumnezeu (Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Popescu, Teologie și Cultură, București, E.I.B.M.B.O.R., 1993, p. 142). 2.2. Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost refăcut chipul lui Dumnezeu în om, pentru că Fiul este chipul Tatălui. Rațiunea umană a fost luminată, pentru a putea cugeta la cele dumnezeiești și pentru a putea primi și înțelege revelația, adevărurile divine. Voința slăbită a omului a fost întărită, pentru ca el să poată tinde către Dumnezeu, iar sentimentul întinat al omului a fost curățat. De asemenea, omul a dobândit posibilitatea de a tinde către dumnezeire (asemănarea cu Dumnezeu). Sfinții sunt cei care au dobândit îndumnezeirea prin răspunsul lor la chemarea lui Dumnezeu, dublată de harul Său. Această chemare este adresată tuturor oamenilor: „Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Mt. 5, 48). Depinde de fiecare om dacă răspunde sau nu acestei chemări. (Va continua)

Preot Marian SAVA,Biserica Adormirea Maicii Domnului,

Spitalul Universitar București

ÎNTRE EU ŞI DUMNEZEUBat clopote de chemare, se loveşte toaca-n gol,până sufletul tresare, amintindu-ţi de obol.Nicio formă, înzestrată cu un dram de conştiinţă,nu-i străină de-ntrebarea cum a devenit fiinţă.şi, căzând pe un răspuns, după cota din genom,se simte îndatorată, pentru cinstea de-a fi Om!Chemând sufletul să intre în sfântul acord sonor,se revarsă, ca zidire, în elan de Creator...Între big-bang şi „Big Bang” e deplină armonie -VIAŢA „DATĂ” TE OBLIGĂ, ADAPTAREA TE DESCRIE !

Maria Rugină, Piatra Neamţ

Este har:

– să iubeşti fără să fii iubit;– să slujeşti fără să fii preţuit;– să dăruieşti fără să ţi se mulţumească;– să te jertfeşti fără să ţi se recunoască;– să ierţi fără să fii iertat;– să-l susţii pe cel care te-a lepădat;– să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit;– să crezi, deşi nu vezi faţă în faţă;– să crezi, deşi nu eşti deplin lămurit;– să investeşti clădind fără speranţe;– să taci pentru a nu face rău aproapelui;– să vorbeşti de dragul adevărului;– să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti;– totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti…Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Arhimandrit Justin Pârvu (de la Livia Norina Zezeanu, Brăila)

Nedefinitul dor

Dă dorul năvală spre mine, De unde stârnit nici nu ştiu,Nimic nu îl poate reţineSă vină spre suflet pustiu.Nu ştiu de mi-e rău sau mi-e bine,Când poarta deschide fugar Spre clipe albastre, senine,Desprinse din timpul hoinar. Mă văd pici frumos şi cuminte,Cum mama-n alint îmi spunea,Cu ochi pe măseaua de minte,De ce nu rămas-am aşa?Să nu ştiu, când inima frige,Cum e în iubire să-not,Să nu ştiu cum e să se ţipeCând moartea hidoasă ia tot,Să nu ştiu cum trec peste clipe,Când, umbră străină, mă port.Să nu ştiu râsul, plâns să nu ştiu Să nu ştiu de ziua de mâine,Să nu ştiu măcar de sunt viu,De banii de ceai sau de pâine. Să nu ştiu nimic ce frământă

35



Învierea și Mântuirea

Sfaturi pentru mântuire(Urmare din Nr. 2, Ianuarie –Februarie 2017)

Fii cu băgare de seamă 1. Nu trebuie să crezi orice vorbă, nici nu trebuie să te supui oricărei porniri lăuntrice în viața aceasta, ci trebuie să potrivești toate lucrurile tale după voia lui Dumnezeu, cu înțelepciune și cu multă băgare de seamă. Cât de ușor noi credem și spunem despre alții mai repede răul decât binele; atât de slabi suntem și atât de departe de săvârșirea binelui.

2. Este o mare înțelepciune să nu faci nimic în grabă, urmând cu încăpățânare propriile tale simțăminte, ci cântărind cumpătat. Oricând primește cu bucurie sfatul omului cu adevărat înțelept și cu mintea întreagă. O viață curată îl face pe om înțelept, așa cum este voia Domnului, care Îl încearcă de multe ori și în multe feluri, întru desăvârșire. Cu cât vei fi mai smerit și mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atât vei avea mai multă înțelepciune și mai multă pace în lucrurile tale.

Cum citești Sfânta Scriptură? 1. În permanență, în Sfânta Scriptură trebuie să căutăm adevărul, iar nu meșteșugul vorbirii. Trebuie să o citim cu același duh cu care a fost scrisă, să cercetăm în ea lucrurile de mult folos mai mult decât frumusețea limbii. Nu te gândi la cel care a scris, ci, fără să te îngrijești dacă este om mai mult sau mai puțin învățat, numai și numai dragostea de adevăr să te facă să citești.Gândește-te la ceea ce este scris, iar nu la cel care a scris.

2. Lumea trece, dar adevărul Domnului rămâne în veac. Dumnezeu ne-a vorbit în felurite chipuri, prin fel de fel de oameni. În citirea Sfintei Scripturi, adeseori curiozitatea noastră ne vatămă, voind să cerceteze și să înțeleagă ceea ce trebuie trecut cu vederea.

Dacă voiești să câștigi vreun folos, citește cu smerenie, cu inima curată și cu credință; nu te mândri cu destoinicia ta. Întreabă acolo unde nu te pricepi, ascultă liniștit sfaturile sfinților și nu uita niciodată hotărârile bătrânilor, căci ei nu au vorbit în zadar.

Pofte deșarte 1. Atâta timp cât omul poftește după lucruri deșarte, neliniștea va cuprinde inima lui. Cel ce este mândru și cel zgârcit niciodată nu vor putea fi liniștiți, pe când cel smerit și cel sărac cu duhul își vor duce viața în tihnă.

Omul care nu a omorât cu desăvârșire patimile dinlăuntrul său, acela va cădea rob și celor mai mici încercări care vor veni asupra lui. Cel slab la suflet, cel îngreuiat cu lucrurile trupești și pornit către desfrânări, cu mare greutate se poate dezlipi de poftele lumești. Iată de ce, când încearcă să se debaraseze de ele, se întristează, iar dacă cineva ar încerca să-l oprească, mai tare se mânie.

2. Iar dacă a dobândit îndată ceea ce își dorea, numaidecât mustrarea cugetului apasă asupra inimii lui pentru că s-a lăsat în voia poruncilor pătimașe, care nu-i dau liniștea pe care ar dori-o sufletul său.

Un biet trăitor spre apus,S-aştept doar lumina cea sfântăUşor strecurată de sus.Să nu sper nimic de la tine,Dor nestrunit şi hai-hui,Când, furiş, tupilat pe ruine,Cărarea spre mine o sui. Lasă-mă să fiu suferinţă,Asta-ţi pot spune-n sfârşit,Să fiu, după cum am ştiinţă, Ca tine, un nedefinit. Nu-mi bate, în noapte, cărarea, Nu m-amăgi cu alintul,Nu îndulci, de jale, cântarea,Ce iar înnegură gândul.Ştiu că oftezi când mie mi-e greu, Şi nu spun, să crezi, vorbă-n vânt,Dar lasă-mă să mă alin eu,Necazul să-l lovesc de pământ, Zâmbind victorios, să ştieCă am de spus şi eu cuvânt,Că nu e pe a lui moşieŞi pot să îl înving oricând.

Fulger blajin

Cuvine-se femeii pe frunte cunună.Dar ţie? Tu nu eşti doar o fire comună,Eşti lumină revărsată spre mine subit,Când, de bună voie-n pustiu, pe veci surghiunit,Atârnam nătâng, spăşit şi cu inimă greaÎntre a fi, a fi nimic ori a existaNumai pe jumătate, într-un singur picior,Orbecăind, sfâşiat în neştire de dor.Nu ştiam care îmi e pe lume menirea,Nu mai aveam trăirea sublimă, iubirea,Mă vedeam mai departe urgisit şi stingher,Suspendat de tristeţe între iarbă şi cer.Deodată, aşa cum doar în basme-ntâlneşti,Şi rar, în ziua de azi, în moderne poveşti,Din ochi calzi, blajini, cu dulce scăpărare,Minune-a fost, precis, nu doar o întâmplare,S-a izvodit lumină, un parfumat semnalCă pot să înot, în loc să mă înec la mal,Că pot să mai prind, de viaţă, măcar un crâmpeiŞi, nesperat, din pustiu s-ajung pe un stei,De sus, la lume cu drag, fermecat să privesc,Să fie iar lumea a mea şi iar s-o-ndrăgesc,Să mă-nfior iar când soarele îmi aprinde faţa,Să văd stropi de cleştar inundând dimineaţa,După ani mulţi, de chin şi de grea suferinţă,Când, nefiind nimic, eram totuşi fiinţă.Învierea mea, doamnă, te face divină,Te-nalţă sfântă din efemeră regină.Pentru fereştile ce graţios ai deschisSpre viaţă, spre farmec, spre vis,Pentru întoarcerea mea din noapte-n lumină,Cu o fulgerare de privire blajină,Cuvios mă închin ţie, cu plecăciune,Sfântă, aleasă, fermecătoare minune!

Dumitru Dănăilă, Buzău (USR)

36



Învierea și MântuireaNumai înfruntând poftele lumești, iar nu

devenind robul lor, vei afla pacea inimii tale. Niciodată nu va fi liniște în sufletul celor ce umblă în desfrânări, nici în al celui ce se lasă ademenit de îndemnurile trupului; liniștea este răsplata celui care râvnește să-și îmbogățească sufletul său.

Fugi de mândrie 1. Cel care își pune nădejdea în oameni ori în alte făpturi pământești este un mare nesocotit! Nu trebuie să-ți fie rușine a sluji altora, trecând ca un sărac al lumii acesteia, pentru dragostea pe care o ai față de Iisus Hristos. Nu te încrede prea mult în tine, ci te lasă numai în seama lui Dumnezeu. Fă tot binele cât îți stă în putință, iar Domnul va sprijini bunăvoința ta. Nu te încrede nici în știința și nici în înțelepciunea oamenilor, ci deschide-ți inima pentru a putea primi harul Domnului, care ajută pe cei smeriți și coboară pe cei mândri.

2. Dacă ești bogat, nu te făli cu bogățiile tale cele multe, nici cu prietenii tăi cei puternici; lauda ta să fie numai întru numele Domnului, care ne dă de toate, și care, mai presus de orice, dorește să se dea chiar pe Sine pentru noi.

Niciodată să nu te mândrești cu puterea ori cu frumusețea trupului, deoarece o suferință ce poate veni îl strică și îl veștejește. Nu te minuna de priceperea și de multă știință pe care o ai, ca nu cumva să mâhnești pe Dumnezeu, Cel care ți-a hărăzit toate bunătățile firii. 3. Nu te crede că ești mai bun decât alții, ca nu cumva să fii rău privit de ochiul lui Dumnezeu care vede tot ce este înlăuntrul tău. Nu te lăuda că ai făcut fapte bune, pentru că judecățile Domnului nu sunt ca ale oamenilor; de multe ori cel ce place oamenilor nu place lui Dumnezeu. Dacă ai făcut vreo faptă bună, gândește-te că alții au altele cu mult mai bune; așa să faci, pentru a-ți putea păstra smerenia.

Nimic nu vei pierde dacă te vei socoti mai prejos decât alții; mai mult rău îți vei pricinui dacă vei crede despre tine că ești mai bun decât oricare dintre semeni. Omul care este smerit se bucură de mai multă pace lăuntrică. Mânia și pizma tulbură inima celui mândru.

Nu fi prea prietenos 1. Este mai înțelept să nu-ți spui tainele inimii tale la toată lumea, ci numai omului înțelept și temător de Dumnezeu. Nu alerga la cei tineri și ușuratici la

minte. Nu mări pe cel bogat și nu te duce prea des la oamenii cu vază mare. Mai degrabă îndreaptă-te către cei de jos și neștiutori de știință lumească dar evlavioși, precum și cu obiceiuri frumoase, iară vorbirea, și aici, să fie doar despre lucrurile care ajută la desăvârșirea sufletului tău. Mereu să mulțumești lui Dumnezeu pentru cele pline de credință și de fapte bune. Să dorești lucrul acesta: să fii prieten lui Dumnezeu și îngerilor Lui, și să te ferești cât îți este cu putință de ochii lumii. 2. Să ai față de toată lumea milă, dar la prietenie să fii zgârcit. Omul necunoscut are de multe ori nume

bun, dar când ajungi să îl cunoști mai îndeaproape vezi că te-ai înșelat.

Supunere și ascultare 1. Cu mult este mai bine să trăiești sub scutul altuia, să fii supus și să nu mergi înainte de capul tău. Ești cu mult mai sigur când te supui, decât când poruncești. Mulți se supun,

însă mai mult de nevoie decât din iubire; dar aceștia întotdeauna sunt amărâți și cu murmurul pe buze. Totdeauna, sufletele lor sunt apăsate ca de o piatră mare, cu atât mai mult cu cât inimile lor rămân mai învârtoșate la numele lui Dumnezeu.

Oriunde vei merge nu vei găsi odihnă pentru sufletul tău decât ascultând cu omenie sfaturile celui mai mare! Mulți au crezut că vor fi cu mult mai buni dacă vor dobândi ranguri lumești; dar amarnic s-au amăgit cu acest gând.

2. Fiecăruia îi place să meargă într-acolo unde îl duc gândurile sale și să asculte doar de cei care gândesc la fel ca ei. În momentul în care Dumnezeu devine stăpânul sufletelor noastre vom lăsa la o parte patimile pentru a putea dobândi bunurile păcii. Există oare pe acest pământ omul acela atât de învățat încât să le știe pe toate? Nu te încrede prea mult în propria ta părere, ci pleacă-ți mai bine urechea la sfaturile cele de mult folos.

3. De multe ori am auzit vorbindu-se că este mai bine să primești sfaturi decât să dai. Se poate întâmpla ca părerea fiecăruia să fie bună; dar dacă nu vrei să asculți de sfaturile altora, nici măcar atunci când prilejul și mintea limpede ce aceasta, ai un suflet îngâmfat și îndărătnic. (Va urma)

Fragment din cartea: Sfaturi pentru mântuire

Pr. Ic. Stav. Radu Botiș, Ulmeni, Maramureș (USR)

37



Dumnezeu, omul și biserica

De vorbă cu Bunul Dumnezeu

Stăpâne, În pridvorul Treimii celei Sfinte, zidit în orice suflet de creștin, de vorbă stau ca fiu cu-al său Părinte, despre triumfătorul Nou Ierusalim. Cât despre mine ce să-ți

spun anume, când toate însuți, de-amănunt le știi?! Îmi port blazonul carpatin în lume, în straiele de verb străbun, cu-ntâiul fundamnet de la Zalmoxe și nimbul mântuirii de creștin. Pe malurile Nistrului și Tisei, mi-ai dat pământ, pe Terra, pentru casă și cerul dintru mine, să mă-chin. Și-am adunat în suflet de la Tine, lumina lină, pe lacrimă și chin. Și-au tropotit spre-aicea migratorii, de la Urali ajunși la Balaton, unde-și fondară țara mântuirii și se-nchinară Sfântului Anton. Și spre

sfârșitul de mileniu doi, în forță reveniră, ca imperiali, uitând, sărmanii, de-un proverb român, că cine sapă groapa, cade el în groapă și localnicii rămân! Și Rusia șuvoaiele de pradă, în lume le sloboade pân’la Nistru, de români Transnistria să radă și-n loc de Dumnezeu, se face ea stăpână! Și-apoi va trece Nistrul, în noapte fără lună și sângeră Golgota și se zbate, în Chișinău-Cetatea Albă-Cernăuți-Tighina și Hotin! Crucifică, din tată-n fiu zidirea și pruncii-abia născuți, cu răni și cu venin. Și Moscova prosperă cu sclavi din România, din țărmul Mării Negre în codrii lui Cosmin, în trenuri pentru vite, închiși pentru Siberii și cazaciocul joacă rușii la Kremlin! Așa cum hoții-mpart o pradă, ofera Rusia, Ucrainei, Cernăuții, Cetatea Albă, Ismail. În portul sufletelor noastre, Tu, Doame, rănile să ni le vindeci. Tu, Doamne, știi și ne convingi, că din imperiile toate, au mai rămas pe lume doar stihii. Și ne ajută Doamne să vină Nistru-acasă și ne ajută Doamne, să iertăm! Vin regii daci, voivozii, toți martirii, cu grâul de sub brazde și pletele în vânt, se simte-n suflet Reîntregirea Țării, o nație română, pe-ntregul ei pământ! Am stat cu Tine, Doamne, în pridvor, în casa sufletului românesc și-am scris aceste rânduri de scrisoare spre toți Românii care Te iubesc. Prof. Redactor Gheorghe Gavrilă Copil,

București

Biserica - Dinspre interpretare și contestare spre proiectul

dizolvării creștinismului - Manipulare și dizolvare spirituală

(Continuare din Nr.2 Ianuarie/Februarie 2917)

Cereri de „transformare”Nimeni nu are dreptul efectiv să ceară Bisericii

o schimbare în funcție de cerințe care nu au nici o logică în raport cu vocația Bisericii. Nu este de datoria bisericii să se transforme în antreprenor social, mergând până la a-și reprofila vocația în cea de constructor de spitale. Organismele statului, abilitate în acest sens, au această datorie. Profilul originar al Bisericii este acela de a acorda asistență vieții spirituale. A face identificări care nu au obiect, în sensul unor suprapuneri de vocație, este din start o falsă problemă. Biserica nu se substituie

domeniilor diverse ale realității sociale și nu se va instala într-un partener managerial al medicinei. Că se vor mai construi sau nu biserici, oamenii vor continua să cunoască boala și vor muri, vor trăi în suferință și vor căuta pe toate căile remedii la formele de suferință instalate în spațiul ființei lor.

Indiferent de modul în care va evolua societatea și de polemicile sterile care o vor acompania vocația seculară a societății va fi mereu aceea de a construi programe relevând de cunoaștere și de a găsi resurse materiale pentru a îmbunătăți calitatea efectivă a membrilor ei. Că o va putea face până la prelungirea

38



Dumnezeu, omul și bisericavieții către o vârstă matusalemică este de văzut, chiar dacă, principial, nu ține de resorturile ei. Însă, indiferent de intervențiile sale, va face numai atât cât va fi capabilă, mereu în raport cu limitele pe care i le impun exigențele cunoașterii înseși. Oricât de mult va reuși să avanseze această cunoaștere, boala nu va fi nici mai puțină și nici mai puțin intensă ca până acum, iar moartea nu va înceta să secere vieți, indiferent de dinamica prezentă în străfulgerările de inteligență care le va fi locuit! Dinspre această logică, condiția Bisericii este alta: aceea de a asigura binele spiritual al celor care-o caută, a celor care se simt în relație cu Dumnezeu.

Teme falseIndiferent de numărul de Biserici care vor fi

vreodată construite, ele nu vor impieta niciodată bunul mers al unei societăți. Construcția de biserici vine dinspre o cerere efectivă. Dacă cererea nu există, bisericile nu se vor construi. Cei care manageriază aceste construcții sunt preoții înșiși, în relație profundă cu comunitatea pe care o slujesc, așa cum pot și cu mijloacele pe care ei înșiși le crează, printr-un efort cunoscut doar de ei. Aceeași logică ar trebuie să funcționeze și în cazul spitalelor. Este necesar să fie cineva determinat să facă demersurile necesare, după cum preoți determinați fac demersurile necesare pentru zidirea bisericilor pe care oamenii le așteaptă. Dacă nu există voință din partea statului ca aceste spitale să fie construite, nu este vina preoților, care continuă să construiască bisericile pe care comunitatea le așteaptă. Nu este de datoria unui preot să construiască un spital sau o școală, așa cum nu este de datoria statului să construiască o biserică. Fiecare domeniu este separat, iar a le amesteca ține de o incorectă viziune asupra problemei însăși.

În realitate, nici nu știu cât de concret afectați sunt mulți dintre cei care strigă în legătură cu construirea unei biserici. Am sentimentul că Biserica este doar un pretext generat de manipulare, proiectul evident fiind acela de a intra în viața spirituală a ortodoxiei dinspre ideea de justiție, egalitate socială și drepturile omului pentru a dizolva, în manieră sistematică, orice urmă de spiritualitate.

Trebuie văzută, însă, partea tragică a situației. O țară fără biserici și plină ochi cu spitale este o uzină care funcționează pe regimul naștere-viață-moarte. Cei care cer să nu se mai construiască biserici, ci spitale, au o mare problemă de înțelegere a naturii vieții și a mecanismului social care o acompaniază. Dacă pentru ei esențial este ca viața să-și urmeze cursul ei biologic, departe de orice referință spirituală, aceasta este o problemă sufletească discutabilă. A trăi, însă, în rupere totală este ca și cum ai uita că viața ta nu este doar hrană și somn. Ea este și altceva! Este viață sufletească și căutare spirituală.

De ea se ocupă cea care este chemată să o facă, adică Biserica. Pentru că nu există doar cunoaștere științifică, ci și cunoaștere de ordin spiritual. Nu există doar viață biologică, ci și viață spirituală. Suntem ființe complexe, cu nevoi complexe. A cere doar spitale, înseamnă a instala doar materialitate și a diminua spațiul spiritual. Pentru că refuzând Biserica și oferta ei spirituală, refuzăm criteriul care ne ajută să supraviețuim și altfel decât biologia noastră bazică aproape ne-o impune. Și Biserica, și Spitalul sunt domenii separate, chiar dacă într-o anume măsură complementare dinspre vocația lor de a interveni terapeutic asupra suferinței. Însă Biserica va considera întotdeauna boala fizică drept consecință a unui dezechilibru spiritual profund. Pentru ea, omul este bolnav în exterior pentru că viața lui interioară este în plină degringoladă.

Repere și contrarepereDirect spus, Biserica este deținătoarea

adevărului necorupt de demonul interpretării. Aceasta-i conferă autoritatea de a vorbi despre modalitatea prin care poate fi salvată ființa umană de sine, de societate, de confuzie, de normele pe care le inventează pentru a trăi, apoi, autocratic în ele. Faptul că Biserica este expresia unei sume de valori clare, precise, fără loc de interpretare, generează o agresivitate venită dinspre intuiția interioară a criticului, imposibil de dizolvat, că orice argument este, în ultimă instanță, neputincios pentru a o pune radical în umbră. Se atacă Biserica sub formă de ziduri (construirea Catedralei) pentru a fi provocate fisuri la temelia ei, însă se uită – și este logic să se întâmple așa ,pentru că toți criticii trăiesc în paralel cu imaginea a ceea ce presupune Biserica în sine – că temelia Bisericii-ziduri o constituie Hristos. Poate fi inventată o multitudine de argumente pentru a genera un proiect problematic capabil să dărâme sau să reconvertească în instituție socială Biserica-ziduri. Însă care sunt argumentele care-L pot scoate radical pe Hristos din conștiința profundă a umanității ? Cât timp El va fi prezent acolo până la sfârșitul timpului istoric, Biserica va subzista prin El. Orice manipulare, oricât de perverse i-ar fi resorturile, nu va reuși să ducă la îndeplinire ceea ce istoria atee recentă a încercat printr-un program pe care umanitatea încă nu l-a cunoscut.

Creștinismul se centrează pe respectul moralei pentru că acordă o atenție absolută cursului interior al vieții umane. Și nu o face dinspre atât de deficitar interpretata „frică de Dumnezeu”, ci dinspre raportul pe care îl întreține constant cu Viața. La o privire critică atentă, nu se poate să nu vezi că reprimarea creștinismului este generată de critica venită dinspre cei care ori nu cunosc nimic despre creștinism, ori au tendința subliminală de a dizolva într-un discurs voit

39



Dumnezeu, omul și bisericaambiguu – născând el însuși ambiguitate – orice opțiune de ordin religios. Acordând o atenție lipsită de spirit critic părților – derapajelor unor membri ai Bisericii – , această critică ajunge acolo unde este interesată să ajungă, la distrugerea întregului. Recepționate cu ochii subiectivismului, observațiile acestei critici se implantează în conștiințe efectiv neantrenate în exercițiul reflexiv, pentru a produce valuri de revoltă lipsite de precizie. Mesajul generat va fi acela că nu mai interesează pe nimeni creștinismul, însă criteriile care generează conținutul acestui mesaj nu le poate defini niciunul din rostitorii lui.

Să spunem, în egală măsură, că faptul de a construi o biserică nu este un act de orgoliu, ci de orientare spirituală, de dăinuire, de copleșire a timpului istoric printr-un gest material mediat de spiritualitate. Pentru România, Catedrala este o necesitate de ordin spiritual, pe care critica materialist economică nu o poate dizolva, oricât de multă energie combativă ar consuma. Argumentele criticii se concentrează într-o zonă care ocolește cu disperare esențialul. Nu doar că aceste argumente sunt lipsite de criterii solide, ci strălucesc printr-o agresivitate care spune enorm despre originea criticii. Critica față de acest efort material continuu, impulsionat de o dorință de ordin spiritual, este monstruoasă în sine pentru că refuză să înțeleagă care este esența unui atare demers uman. Singurul argument în jurului căruia se centrează întreaga critică este partea materială a construcției, însă Catedrala este un simbol pe care umanitatea, total ruptă de relația ei cu fundamentele creștine, nu-l mai poate înțelege. Este dincolo de înțelegerea ei, care rămâne simetric limitată numai la aspectele materiale ale vieții. Însă pentru că nici o critică nu este lipsită de consecință, ea îi poate întări pe cei care cred în acest proiect spiritual, alăturându-i și mai mult Bisericii în misiunea ei de protectoare a valorilor umane absolute, sau pierde pe cei care se înverșunează în a crede că demersul lor este autentic.

Când politicul banalizează răul, Biserica trebuie să intervinăDezinformarea concertată împotriva Bisericii,

fie politică, fie organizată de diverse organisme private este, în principiu, o acțiune propagată de cel care

cunoaște superficial sau deloc doctrina Bisericii. Teama lor cea mai intensă este ca autoritatea ei morală să nu intervină în favoarea unor planuri care țin, înainte de toate, de întărirea propriei lor puteri. Or, puterea lor este proiectul lor. Pentru obținerea acestei puteri, ei vor face tot ceea ce le dictează voința de putere. Prezența acesteia din urmă, ca unică perspectivă care conduce discursul și organizarea lor, ar trebuie să fie deja o atenționare suficientă pentru cei care îi audiază sau au de-a face întâmplător cu mesajul lor. De cele mai multe ori, acest discurs, rostit dinspre tendințe manipulatoare cărora nu li se intuiește aproape niciodată ambiguitatea întemeierii în ceva căruia îi lipsește sensul, este indus

în conștiințele actorilor sociali prin intermediul media, care lucrează cu timp și fără timp la intoxicarea ideologică.

În chip evident, Biserica nu poate interveni în jocurile politicii, însă nici nu poate rămâne indiferentă la banalizarea răului căruia politicul îi face jocul printr-un soi de concesie, despre care are mai mult sau mai puțin conștiință. Masa politică este constituită din membrii societății diverse, din oameni care trăiesc în fidelitate sau îndepărtare de regulile morale pe care le învață Biserica. Nu de puține ori, politicieni mediocri iau decizii cu valoare legislativă, plecând dinspre buna părere pe care o au despre sine și, pe cale de consecință,

despre convingerile lor. Fără să întrebe pe nimeni, fără să facă jocul transparent al actului democratic, acela de a reprezenta realele interese ale celor care i-au ales! Aceasta este o evidență pe care nu o poate nega nimeni. Vorbim în acest caz despre persoane care, de cele mai multe ori, nu au nimic în comun cu etica însăși și care, prin intermediul unei inteligențe de la care se arogă, justifică orice hotărâre, făcând-o printr-o atitudine discreționară. În mod evident, a generaliza, uitând că există politicieni a căror rectitudine nu poate fi pusă la îndoială, ar fi o eroare gravă, însă politica, așa cum există ea în societatea actuală, și morala de natură evanghelică trăiesc în lumi paralele. Și în acest caz, pentru că politica este cea care decide pentru „binele societății” și pentru că societatea este constituită din membrii Bisericii, este natural ca Biserica, reprezentată de cei care știu să vorbească în numele principiilor care-i constituie bimilenar fundamentele, să aibă un cuvânt de spus în legătură cu decizii de natură politică ce afectează rectitudinea morală a societății. Dacă o decizie politică vine în contrasens cu regulile societale

40



pe care le indică Biserica, atunci aceasta din urmă trebuie să-și facă auzit glasul, indiferent de consecințe, indiferent de criticile care i se pot aduce, pentru că o decizie politică care configurează ansamblul social în paralel cu ceea ce este etic, nu face decât să cangreneze din ce în ce mai mult coerența structurilor societății.

Imaginarul superficialInstituția Bisericii constituie o problemă – în

realitate – pentru toți cei care au, în principiu, o relație nulă cu Biserica. Cu cât ființa umană participă la simfonia cotidiană a Bisericii, cu atât mai mult îi înțelege funcționarea și o cuprinde ca un ansamblu profund și armonios. Participantul la viața activă a Bisericii vede, spre deosebire de cel care privește totul din afară, că oamenii nu sunt neglijați în suferință, că proverbiala „rigiditate” este doar o imagine lipită în chip artificial pe chipul Bisericii, că fără să fi pus în evidență o politică socială, Biserica se implică de manieră naturală în viața personală a omului, a fiecăruia dintre cei care au nevoie de susținere. Credința, fără suportul pe care-l oferă Biserica-instituție, rămâne doar un vag concept. De ce? Pentru că înăuntrul Bisericii sfințenia este parametrul care constituie criteriul care o validează. Toți sfinții, știuți și neștiuți ai Bisericii, nu au devenit ființe excepționale în afara ei, ci înăuntrul ei. Pentru că au cunoscut-o dinăuntru, au reușit să aplice ceea ce ea învață de la începuturi: calea vieții prin sfințenie. Deci, cel care invocă o relație „problematică” cu Biserica, dinspre imaginea pe care și-o face el, din exterior, despre ea, nu are, în realitate, nici o relație cu Biserica. Știe atât de mult despre ea, cât știe despre vecinul lângă care locuiește și căruia îi dă, întâmplător, când se întâlnesc pe stradă, „Bună ziua”.

Biserica zid și comunitateLovirea Bisericii prin cuvinte este gestul josnic

al celui incapabil de altceva decât de agresivitate. În principiu, agresivitatea este arma celui care nu are puterea de a construi prin cuvinte. Cel care o face nu realizează că Biserica există pentru că oamenii o vor și au nevoie imperioasă ca ea să existe. Pentru ei, ea reprezintă un spațiu de orientare absolut într-un mediu profan și alterat de atmosfera desacralizată a cotidianului social. Într-o epocă, nu demult revolută, toate posibilitățile oficiale erau reunite pentru ca Biserica să nu mai existe. În ciuda unui sistem pervers, dirijat și antrenat, Biserica a continuat să existe. Critica actuală, venită dinspre mulți cei care au o relație nulă cu Biserica, nu a înțeles acum, așa cum nu a înțeles-o nici pe vremea revolută, că Biserica are o configurație care nu dispare. Ea este ziduri, însă este și o forță tainică ce respiră în comunitatea celor care-o formează. Deci,

Biserica există ca zid pentru că, în profunzimile ființei, ea este prezentă comunional în relația tuturor celor botezați în Hristos. Și, ca o confirmare naturală, dacă ea există în chip nevăzut în această uniune de forță interioară între cei botezați, ea se face vizibilă în exterior dinspre cei care-și manifestă convingerea trăirii acestui mister interior. În plus, ca o culme pe care criticii nu o bagă în seamă, cei care cred că această comunitate interioară reprezintă o uniune fără breșe, sunt convinși de un adevăr și mai mare: Hristos este Capul acestei comunități comunionale. Ori de câte ori expresia acestei comuniuni este evidentă într-o biserică-zid, cei care au participat, cu timp și fără timp, la înălțarea ei știu că Nevăzutul Cap Hristos este prezent cu ei, în ei, clipă de clipă, în pașii pe care-i fac în această lume a încercărilor. Pentru că ceea ce criticii nu știu, este faptul că acești membri fideli sunt convinși – din nou dinspre această convingere interioară – că Biserica trebuie să fie cernută pentru a-și afirma identitatea dincolo de lume. Fiecare Biserică-zid este un punct de referință în această lume, o confirmare a unei identități dincolo de lume. În lumea ca materie, Biserica-zid este confirmarea că lumea poate fi transfigurată. Nu ține de vocația Bisericii să fie în contract cu omul, pentru că omul este relațional prin natura sa. Biserica este purtătoarea unui mesaj venit dinspre eternitatea lui Dumnezeu, motiv pentru care vocația ei este de a face vizibilă într-o lume materială lumea lui Dumnezeu. Oricine privește o biserică-zid, va sfârși, în cele din urmă, să vadă dincolo de ziduri o lume a transcendenței, a puterii lui Dumnezeu.

Biserica opusă neantului, acompaniator spre veșnicieBiserica este reperul moral prin excelență, unicul,

de altfel, într-o existență bulversată de instabilitate, de negare și, de ce să nu o spunem, de teroarea neantului. Într-un spațiu al unei materialități care se sufocă pe sine până la saturare, persoana își concentrează viața înăuntrul acestei materialități care o golește interior. Biserica, prin oferta ei de Absolut, este refugiul celui care a înțeles că această materialitate vidă, generând o insațiabilitate imposibil de saturat, este, în ultimă instanță, infinit insuficientă. Pentru această persoană care a intuit interior că nu există alternative la neantul materialității, prezența lui Dumnezeu este o realitate vie.

Calitatea ei de organism viu, adică de Realitate care mediază sacramental o Viață care este Dumnezeu însuși, nu poate fi cuprinsă de către cei care cer Bisericii o atitudine care nu corespunde vocației ei radicale, și anume aceea de a se ocupa de supraviețuirea în veșnicie a sufletului uman. Prezența societală a Bisericii nu se poate face decât dinspre integralitatea ei spirituală. Or,


41



nu poate decide cum trebuie să se manifeste această prezență, cel care nu a înțeles că prezența ei este, înainte de toate, conștiință a bucuriei de a trăi comunional, adică de a înainta împreună pe Calea care duce la Viață. Orice act concret al Bisericii (social, caritativ, festiv, dialogal, relațional cu cel străin de fundamentele sale doctrinare etc.) nu poate fi valorizat decât din această perspectivă. De aceea, Biserica cheamă orice conștiință să se trezească spre acest aspect. Fecunditatea acestei prezențe în viața lor este dependentă de această trezire de conștiință, iar acesta este motivul pentru care Biserica nu are vocația de a se ocupa de psihologia oamenilor, ci de a le spune în chip radical că sunt muritori și că nu posedă criteriile corectei cunoașteri de sine. Și că vocația ei este de a-i acompania dinspre bucuria temporală și temporară a vieții, așa cum o

cunoaștem cu resursele noastre raționale limitate, către Veșnicia la care fiecare individualitate născută este chemată. Punct. Întregul ei program social trebuie să gireze în jurul acestei unice și absolute perspective. Altfel, Biserica se va transforma într-un organism social care se adaugă organismelor societății tradiționale.http://revistaconsti inta.ro/credinta-si-st i inta/

biserica-dinspre-interpretare-i-contestare-spre-proiectul-dizolvarii-cre-tinismului/

Prof. Univ. Dr. Nicușor Nacu, Lausanne - Elveția

Călugărul Evlampie din București(continuare din Nr.2 Ianuarie /Februarie 2017)

Aerul este greu de respirat întrucât tavanul este jos și nu există, cum spuneam, un geam care să poată fi închis sau deschis.

Atâta vitalitate, și atâta determinare, și atâta pasiune în fiecare Cuvânt pe care îl rostește, nu am văzut în viața mea la un om de 98 de ani. Am mai văzut cu ochii mei o femeie de peste 100 de ani, tot în București, undeva prin Ferentari, pe niște străduțe, dar ea stătea numai în pat, se numea Maica Paisia și spunea că ei îi vorbește chiar Dumnezeu în persoană, în fiecare clipă Dumnezeu este cu ea, mie și persoanei cu care am vizitat-o ne-a spus niște lucruri personale Uluitoare. În semn de respect, de atunci o trec la fiecare Paraclis de fiecare dată când merg la biserică.

Și îmi zice Călugărul Evlampie – uite tată, să le spui tuturor: la fiecare oră a zilei fiecare om din România, trebuie să facă 10 Metanii mari, uite așa, și după ce se închină se lasă ușor în genunchi, atinge cu fruntea pământul și se ridică fără sprijin sau clătinare, foarte natural, din nou în picioare.

Nu puteți crede decât dacă vedeți cu ochii voștri această realitate.

Câte metanii faci, Tată, pe seara? ACUM AM MAI ÎMBĂTRÂNIT UN PIC, DAR FAC 300 PE SEARĂ... O să te întrebi, frate, la ce sunt bune atâtea Metanii de acestea Mari, sau de ce să fac 10 Metanii pe oră? Este singura Cale de a GONI pe diavol și să nu vă lipsească din casă tămâie, agheazmă, mir, acestea sunt armele, și mai este una, CANDELA, CANDELA CU ULEI, știi ce face ea? CANDELA CU ULEI ARDE PĂCATELE ÎN FIECARE ZI. Poți crede ce vrei, dar mie îmi vorbește Măicuța Sfântă, Sfinții din Icoane, și îmi spun tot timpul: „Spune-le oamenilor să se pregătească,

că va veni mare prigoană peste creștini, vor muri mulți mucenici”.

Lumea poate să facă orice dorește ea, dar EVANGHELIA VA FI PE TOT PĂMÂNTUL. Avem mulți Aleși, s-a ajuns la 100.000 de mii, EI TREBUIE SĂ SE ÎNTĂREASCĂ ÎN CREDINȚĂ, SĂ FIE ÎN STARE SĂ AJUTE PE CEI NEPREGĂTIȚI, PE CEI ÎN DEZNĂDEJDE, PE CEI DISPERAȚI, PE CEI CARE SE CONSIDERĂ PIERDUȚI ȘI VOR SĂ SE OMOARE SAU SĂ OMOARE PE ALȚII.

În mod CLAR, ROMÂNII VOR FI UN POPOR DE APOSTOLI. Nu este nici o rușine în asta sau nici o laudă, întrucât trebuia să fie în această lume un POPOR DE APOSTOLI, CARE SĂ RĂSPÂNDEASCĂ EVANGHELIA DOMNULUI IISUS PE TOT


42



Ştiința în slujba viețiiPĂMÂNTUL. DOMNUL AȘA A DORIT, CA SĂ FIM NOI, ROMÂNII, NU TREBUIE SĂ RESPINGEM ACESTE LUCRURI, CĂ TOT AȘA SE VA ÎNTÂMPLA, CĂ VREM SAU NU VREM NOI, ESTE HOTĂRÂREA DIVINITĂȚII PESTE ACEASTĂ LUME. Noi avem numai norocul să ne fi născut aici și să prindem aceste vremuri.

Tată, eu de abia aștept să mor pentru IISUS, nu este niciun lucru mai minunat pe Pământ decât acesta, este DESĂVÂRȘIREA UNEI FIINȚE UMANE! Tată, să le spui oamenilor să meargă în zilele de sărbătoare ale Sfinților la bisericile care au acel Hram, întrucât acolo Putere Mare se revarsă de la Dumnezeu, peste toți cei de acolo.

Mi-a spus un lucru uluitor: „Într-o zi l-am întrebat pe Domnul Iisus: Doamne, dar cum o să curăți tu Biserica de toți acești slujitori ai tăi care sunt așa cum știi că sunt? și Domnul mi-a răspuns zâmbind: Copilul meu, voi face asta foarte simplu, știi Lumina Sfântă care se coboară din Puterea Mea la Sfânta zi de Înviere, voi coborî aceeași Lumină Sfântă, o picătură din ea, întrucât acolo se află O Putere Cerească Uluitoare, ea va fi așa ca o lacrimă, care va rămâne suspendată în aer la înălțimea mijlocului trupului, și acel preot care o va putea ține în mână, acela va fi Preotul Lui Iisus, acela va fi Alesul Dumnezeirii. Toți preoții vor fi obligați să facă această încercare. Dar ceilalți, Doamne, ce va fi de ei? Ceilalți vor merge acolo unde le este locul, după

faptele și modul în care au știut să Pască Turma Mea”.Îl priveam și nu mă mai săturam de ceea ce

vedeam în fața ochilor, un om – nu îi pot spune bătrân –, care are o privire sclipitoare, blândă, care ascultă ceea ce îi spui, nu s-a plâns de nimic, în continuare el vrea să strige și să Îl propăvăduiască pe Dumnezeu.

În acele momente mi-am dat seama că Nimic înconjurător Nu contează, contează numai JERTFA pentru români, JERTFA pentru poporul tău, Lacrima pentru toți și pentru toate; am primit o Lecție de duhovnicie Adevărată în mijlocul unui oraș care fuge nebun după pierzanie. Multe lucruri viitoare am aflat de la acest Minunat rugător în Iisus.

Eu cred, cu toată convingerea mea, că astăzi, de ziua Sfântă a Eroilor, de Sfânta Înălțare a Domnului am avut cinstea și onoarea să vorbesc cu un EROU al neamului românesc. Erou al Dumnezeirii, care, prin rugăciunile sale, ȚINE acest oraș păcătos ca el să nu se prăbușească.

Mă gândesc, Doamne, câți ALEȘI ai tăi nu vor mai fi, peste tot pe lângă noi, neștiuți, trăind în sărăcie cruntă, dar vărsând lacrima sufletului pentru români, fără plată sau pretenții.

Mulțumesc Dumnezeirii că mi-a îngăduit să cunosc pe Călugărul Evlampie din București!

Dan Zamisnicu, București De ziua Înălţării Domnului, 13 Iunie 2013, Bucureşti.

Uscarea şi conservarea plantelor medicinalePentru a putea fi conservate, plantele recoltate

trebuie supuse uscării, imediat sau la un interval de timp cât mai scurt posibil. Acest lucru este necesar deoarece:

• Plantele recoltate continuă să mai trăiască o perioadă și, așezate în grămezi insuficient aerisite, crează condiţiile necesare dezvoltării microorganismelor.

• Procesele ulterioare recoltării, de creșterea temperaturii și umidității datorită respirației și transpirației plantei, conduc la alterarea produsului.

Prin uscare, plantele medicinale suferă transformări sub acțiunea luminii, căldurii și umidității. Prin eliminarea apei în cadrul uscării, volumul şi greutatea produselor vegetale scad, iar forma lor iniţială se schimbă, astfel că frunzele mai subțiri se încrețesc, scoarțele iau formă de jgheaburi, iar suprafața rădăcinilor devine striată.

Uscarea plantelor se poate face pe cale naturală sau artificială.

A. Uscarea naturalăUscarea naturală se realizează în aer liber, la

soare sau la umbră.a) Uscarea la soare Uscarea la soare este cea mai simplă și mai

economică metodă, putând fi utilizată numai pentru rădăcini, rizomi, coji, muguri, fructe, seminţe al căror conținut este stabil, astfel încât razele solare nu pot deprecia calitățile terapeutice ale produsului. Direct în brazdă, se pot usca și herba sau chiar frunzele unor specii (ciumăfaie – Datura stramonium), dar acest proces se poate realiza numai în zonele calde, lipsite de

43



Ştiința în slujba viețiiprecipitații și rouă. Uscarea pe câmp, în brazdă, este însă însoţită, adesea, de pierderi irecurabile de substanţă utilă. De aceea, se practică uscarea pe platforme special amenajate cu rame suprapuse. Pentru evitarea pierderilor, atât ramele cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. Locurile de uscare sunt protejate de curenții de aer. În timpul uscării, produsele sunt permanent supravegheate și întoarse pentru grăbirea și uniformizarea deshidratării.

Prin uscarea la soare, foarte multe părţi ale plantei se decolorează, deoarece razele solare distrug clorofila şi pigmenţii galbeni din flori.

b) Uscarea la umbrăMetodă este mai răspândită în zone cu condiţii

climatice instabile, mai ales în regiunile de deal și munte.Pentru acest tip de uscare, se vor folosi spaţii

goale, dezinfectate în prealabil şi văruite. Acestea trebuie să asigure o aerisire continuă.

Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs vegetal, pentru a se evita împrumutarea de miros de la un alt produs vegetal.

Timpul afectat uscării este influențat de felul materiei prime și de perioada în care se efectuează lucrarea.

Pentru creșterea suprafeței de uscare, produsele vor fi așezate pe rame de diferite dimensiuni, care vor fi suprapuse, lăsându-se între ele un spațiu de 5-10 cm pentru circulația aerului.

Prin uscarea la umbră se pot obţine produse de calitate, fără consum de energie şi la un preţ de producţie foarte redus.

B. Uscarea artificialăAceastă metodă s-a impus ca urmare a extinderii

şi concentrării culturilor de plante medicinale, a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a creşterii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate.

Avantajele uscării artificiale constau în faptul că:• plantele se usucă într-un timp mai scurt (2-6

ore); • productivitatea este ridicată, obținându-se

3500-5000 kg produse uscate în 24 de ore;• temperatura de uscare poate fi reglată

după natura compușilor chimici ai plantei, astfel încât se pot obține produse vegetale cu o compoziţie chimică nemodificată şi cu un aspect exterior corespunzător. La uscarea artificială a produselor, la început, se folosește o temperatură de 40-50ºC, apoi o temperatură de 60-70ºC. Excepție fac produsele vegetale cu uleiuri volatile, la care temperatura nu trebuie să depășească, niciodată, 35ºC.

Uscarea artificială se poate realiza cu uscătoare cu aer rece, cu aer cald sau în vid.

Uscătorul cu aer rece constă dintr-un ventilator puternic, care suflă aerul din mediul înconjurător pe conducte montate în pardoseala încăperii de uscare. Uscarea cu aer neîncălzit se recomandă numai pentru speciile ierboase, care pot fi așezate afânat deasupra conductelor și care au un conţinut redus de apă. Această metodă poate fi folosită și la plantele aromatice, recoltate sub formă de herba.

Uscătorul cu aer încălzit presupune că aerul se

încălzește într-o încăpere specială și apoi, cu ajutorul unor ventilatoare este împins în camera de uscare. În aceste uscătoare se poate deshidrata orice parte din plantă, care constituie materia primă a unor produse terapeutice.

Uscătoarele cu aer cald sunt de mai multe tipuri: uscătoare tunel, uscătoare pe bandă, uscătoare rotative.

Uscarea în vid conduce la rezultatele cele mai bune, produsul păstrându-şi aproape neschimbate toate proprietăţile pe care le avea în stare proaspătă. Procedeul este economic, deoarece consumul de energie este minim.

Această uscare este indicată pentru plantele care trebuie uscate repede şi la o temperatură cât mai joasă (temperaturile prea ridicate conduc la volatilizarea esențelor). Uscarea în vid este recomandată, de obicei, la tropice, pentru scorțișoară, ceai, semințe de cacao și alte produse aromatice.

Uscarea se realizează în etuve de fontă, cu pereții prevăzuți cu pompe de vid. Frunzele și florile se consideră uscate atunci când, zdrobite între degete, produc un zgomot caracteristic.

După uscare, produsele nu pot fi împachetate imediat deoarece se fărămiţează uşor. De aceea, ele trebuie aduse la umiditatea comercială, ceea ce presupune menţinerea produselor timp de 2-3 zile la umiditatea atmosferică. „Umiditate comercială” reprezintă umiditatea pe care o prezintă produsul vegetal, în momentul comercializării și care, conform Farmacopeei române, se situează între limitele de 8-15%.

După uscare, produsele vegetale sunt supuse unei sortări pentru aducerea lor la gradul de puritate cerut de Farmacopee. Condiționarea presupune mai multe operațiuni:

•Îndepărtarea corpurilor străine, a părților alterate, mucegăite, atacate de dăunători sau degradate de o uscare incorect realizată.

Condiţionarea se realizează, de obicei, manual și uneori mecanizat. În majoritatea cazurilor, condiționarea herbei, florilor, frunzelor se face manual, ea constând în sortarea produselor până la puritatea dorită.

• În cazul rădăcinilor, fructelor, mugurilor, semințelor și a unor flori există posibilitatea mecanizării cu ajutorul vânturătoarelor, selectoarelor,

44



Cercetarea lucrării sfințilorsitelor mecanice, care permit îndepărtarea corpurilor străine și a impurităților (praf, pământ). Selectoarele sunt mașini care utilizează curenții de aer ascendenți sau absorbanți, cu diferite intensități, și un sistem de site cu ochiuri diferențiate, dispuse în plan înclinat una față de cealaltă.

• Aducerea produsului vegetal la gradul de fărâmițare dorit. În acest scop sunt folosite mașini pentru tăierea rădăcinilor și a părților aeriene înflorite.

• Pentru pulverizare sunt folosite diferite tipuri de mori.

• Dacă produsele sunt industrializate, ele se livrează în loturi mari de ordinul tonelor, obținute prin omogenizarea loturilor cantitativ determinate în prealabil.

• Omogenizarea se realizează cu ajutorul unor aparate prevăzute cu palete.

• Ambalarea produselor vegetale. Ambalajul trebuie să fie uniform. Fiecare produs se ambalează conform prevederilor în vigoare, folosindu-se lăzi, saci de hârtie, saci de pânză sau baloturi presate. Florile se ambalează, în general, în saci de hârtie sau în lăzi căptușite cu hârtie. Frunzele și părțile aeriene se ambalează în saci de pânză. Rădăcinile se ambalează în

saci de pânză, fără însă a fi presate.• Marcarea constă în ștampilarea și etichetarea

produsului vegetal, pe ambalajul interior și exterior. Pe etichetă se menționează denumirea plantei (atât denumirea populară, cât și cea științifică); părțile de plantă care sunt ambalate (rădăcini, herba, frunze, flori); greutatea brută și netă și unitatea care expediază produsele vegetale.

Prof. Dr. Biolog Livia-Irina Olaru, București

Martiriul sfântului mare mucenic Sava gotul (de la Muscel)

Monumentala carte „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, subintitulată „Schițe de teologie politică”, editura Alpha MDN, Buzău, (2015), semnată de reputatul istoric, filosof, teolog, inginerul automatist

buzoian Ioan Nicolae MUȘAT, are câteva capitole consistente care se întind pe mai bine de 160 de pagini

(de la p. 260 până la p. 324), în care prezintă și analizează, pe bază de documente, martirajul Sfântului Mare Mucenic Sava. Studiind-o, am apreciat finețea, rigoarea și seriozitatea demersului științific, bazat pe toate documentele care prezintă toate momentele martiriului, dar am constatat că există o lacună în aceste documente, și anume locul de origine al acestui Mare Mucenic. Fiind născut și crescut în acea zonă, cunoscând în detaliu toponimia, și având la bază profesia de filolog, am considerat că este de cuviință să încerc să fac o mică lumină în această problemă. Toate documentele vremii, după cât se va vedea, au ca punct de plecare o scrisoare în limba greacă a unui preot dac, care însoțea moaștele Sf. Sava către Episcopul Tesalonicului, apoi către Sfântul Vasile cel Mare, care confirmă prin două scrisori primirea moaștelor și a scrisorii, conferindu-i un caracter universal, fiind trimisă tuturor bisericilor sub numele de „Scrisoare a Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia, către comunitatea de pretutindeni ale Bisericii universale.” Cel mai vechi și mai cunoscut sfânt mucenic, cunoscut și martirizat pe pământul țării noastre în secolul al IV-lea d. Hr., este Sfântul Mare Mucenic Sava, numit uneori „Gotul” (geto-dacul), iar alteori „Romanul.” Actul său martiric spune că „era got de neam și trăia în Goția” și că s-a născut aproximativ în anul 334, într-un sat de pe valea râului Mousaios (Buzău), din părinți creștini. În acea perioadă, o mare parte din teritoriul de azi al țării noastre (Transilvania și estul Munteniei) era stăpânită de un popor migrator de neam germanic, numit goți, mulți dintre ei creștinați, iar documentele vremii numesc zona

45



Cercetarea lucrării sfințilordacică ocupată, Goția. Sava a fost crescut de mic în dragoste de Dumnezeu, în post, rugăciune și fericire, ajungând în tinerețe cântăreț la biserica unde slujea preotul Sansalas, părintele său sufletesc. Tânărul Sava și preotul Sansalas s-au integrat în comunitatea din zona Vestigiilor Rupestre de azi, întemeiată de călugări veniți din Capadocia, inițial în Episcopia Tomisului, dar ajunși ulterior aici din pricina prigonirilor barbarilor năvălitori în Sciția Minor. Între anii 370-372, regele goților, Athanaric, stabilit în Dacia nord-dunăreană, a pornit război împotriva împăratului romano-bizantin Valens, dar și o persecuție împotriva creștinilor, cerându-le să se închine la idoli. Cei care refuzau erau bătuți, înecați ori arși de vii. Actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava mai spune că în anul 372, a treia zi de Paște, noaptea, ostașii lui Athanaric, sub conducerea lui Atharid, i-au prins pe preotul Sansalas și pe cântărețul de strană, Sava, în vârstă de 38 de ani, i-au legat și i-au bătut, obligându-i să se închine la idoli. „Martiriul Sfântului Mare Mucenic Sava” prezintă în amănunțime și împrejurările în care s-au petrecut evenimentele. Tânărul cântăreț de strană, Sava, știind că Sansalas era plecat din sat, s-a hotărât să meargă în parohia unde slujea Gutticas pentru a prăznui Învierea acolo. Pe când mergea, i s-a arătat un bărbat mare și luminos, care i-a spus să se întoarcă la preotul revenit în sat. Nevrând să se supună, din senin, s-a iscat un nor mare de zăpadă care l-a determinat să se întoarcă. Tocmai în acea noapte au năvălit oștenii conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, luându-l chiar din pat, dezbrăcat, pe Sava, dar și pe Sansalas, purtându-i prin văi împădurite, arse de curând, și biciuindu-i. La ziuă, prigonitorii au văzut cu uimire că pe trupul lui Sava nu se află niciun semn de vătămare, așa că, înfuriați, l-au răstignit de două osii, să se chinuiască toată noaptea. Spre dimineață, o femeie a trecut pe acolo și l-a dezlegat, dar el a rămas tot acolo, în loc să fugă. Oștenii l-au legat cu mâinile de o grindă și l-au obligat să mănânce mâncăruri spurcate, dar el a refuzat, mărturisindu-l pe Hristos ca singurul Stăpân și Domn. Atunci, unul dintre slujitori a aruncat un drug de fier ascuțit în pieptul său, dar el a rămas nevătămat. Uimiți, ostașii, înfricoșați de minunile văzute, vor să-l elibereze, dar el le-a răspuns: „Împliniți porunca ce vi s-a dat! Eu văd dincolo de rău ce voi nu puteți vedea. Văd pe cei care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în locașul slavei lui Dumnezeu.” Atunci, Atharid a poruncit ca preotul Sansalas să rămână legat, iar Sava să fie aruncat în râul Mousaios, legându-i-se de gât un lemn gros. Ulterior, i-au scos trupul din apă și au plecat. Așadar, moartea lui Sava s-a produs prin lemn și apă. Trupul a fost găsit nevătămat de frații creștini și de preotul Sansalas și l-au îngropat cu cinstea cuvenită într-un loc tainic. De teama goților, l-au trecut în Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia. Prin anii 373-374, Sfântul Vasile cel Mare cere lui Iulius Soranus să-i trimită moaștele sfântului și confirmă primirea acestui dar neprețuit. Așa au juns moaștele Sfântului Mare Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, însoțite de lunga scrisoare în limba greacă, întocmită de un preot învățat din Dacia, scrisoare căreia i s-a dat un caracter ecumenic universal, făcând cunoscut tuturor că în Dacia Carpatică curge sânge de martir întru Hristos. Marele ierarh al Capadociei îi adresează episcopului Tesalonicului, drept răspuns, două scrisori de mulțumire (epistolele 164 și 165) prin care-l numește pe Sfântul Mare Mucenic Sava „Atlet al lui Hristos” și „Un martir al adevărului care a luat cununa dreptății.” Această prezentare clarifică parțial locul, momentul, motivul și împrejurările săvârșirii martirajului, adică s-a petrecut în zona Munților Buzăului, mai precis în Carpații de Curbură, în apropierea actualeleor Vestigii Rupestre, populate atunci cu misionari călugări veniți mai întâi în Sciția Minor (Dobrogea de azi), apoi, prigoniți, au urcat în aceste locuri, unde existau deja condiții precreștine, dacice, pentru stabilirea lor aici.

În niciun document cercetat nu s-a făcut nicio referire la numele satului din care provenea martirul, dar dovada toponimică există. Cea mai concludentă o constituie numele unui vârf de munte, situat în estul satului Muscelu-Cărămănești, care astăzi se numește Vârful Ceciliei, de fapt, prin metateză (schimbarea ordinii unor sunete în cuvânt), Vârful Ciliciei, (nume dat sau legat de misionarii sosiți din acea provincie creștinată, muntele semănând izbitor cu cei din Cilicia) unde pe vremuri a existat un schit. Nu

Transfrigurare

Nimic nu mai este adevăratîn lumea astadoar poetul şi cuvintelesunt singurele realităţipalpabilepe care le recunoaşteoficialşi cerul şi pământulel, poetul, o entitatecăruia în loc de ochicineva i-a montat douăpăduricare-ţi mănâncă luminauna alteiaiar în loc de mâini îi atârnădin umeridouă dealuri cu sute de potecicuvintele sunt hainepe care le îmbracă tăcerilecînd se lasă gerulîn flacăra timpului...

Girel Barbu, Buzău, (USEM)

O lume cu de toate

O frunză hoinărită din margini de pădurePurtată-n legănare pe-o aripă de vânt,A vrut veciei încă o clipă să îi furePlutind într-o visare, ‘nălţându-se-n avânt.

Pe lacul plin de nuferi, din zbor de-odat se frângeŞi faţa ei atinge al apei unduit,Înfiorând o clipă un val care se strângeŞi-apoi, în largi cercuri se-ntinde–nvălurit.

La mal se sparge valul uşor, c-un plescăitŞi-un picur se ridică spre lucitorul soare,El, săgetat de-o rază, îmi cade fericitC-a vrut pentr-o clipită să-ncerce să îmi zboare.

Apoi, în crucea zilei, când soarele topeşteÎnădituri de timpuri venite rând la rând,O dulce moleşeală pe toţi îi toropeşteÎn rugă doritoare de-un firicel de vânt.

Doar frunza mai pluteşte pe ape răcoroaseÎn dezmierdări, săruturi de valuri unduită,Lăsându-se purtată în mreje mincinoaseSpre florile de nufăr, cu frunza înverzită.

Nici nu visa vreodată, când i-o veni sfârşitulSă moară lâng-o floare de nufăr adormit,Ea, nebăgată-n seamă, în toate mai nimiculSă fie-n raiul cela, cu nuferi înflorit. *Nimicul şi măreţul de-apururi îmbucate-sSă facă lumea astă să-mi fie de trăit,În toate rău cu bune mereu amestecate-sSă fie cu de toate, divin şi chinuit. Mircea Dorin Istrate, Târgu-Mureș (LSR)

46



există nicio justificare ca acest munte să poarte numele feminin, neologic și catolic pentru români, Cecilia. Tot legat de așezarea misionarilor originari din Samaria pare să fie și numele unei păduri, Pădurea Samarului, situată în nord-vestul satului, între Vârful Goților și Vârful Vătraiului, care să amintească de cei veniți, poate chiar mai devreme, din Samaria, provincie romană creștinată printre primele. Numele ei poate să fi venit și de la adjectivul calificativ, frecvent între misionari, „samariteanul.” În lingvistică, procedeul se numește antonomază, adică formarea unui nume propriu de la unul comun sau invers. Mai mult chiar, în nordul Pădurii Samarului se găsește un platou, situat la înălțime, aflat între Vestigiile Rupestre de la Nucu și Vestigiile Rupestre de la Aluniș, care se numește Martire, care în grecește înseamnă „martor al lui Dumnezeu”, dar poate să trimită și la martirajul petrecut în zonă, desigur vor mai fi fost batjocoriți și schingiuiți și alți mulți creștini. În nord-estul satului se află cel mai semeț vârf, Vârful Goților, căruia localnicii îi spun Vârful Hoților, prin substituire de consoane inițiale, (adică o relație semantică numită paronimie), neavând nicio legătură, nici măcar legendă potrivit căreia să fi existat hoți ori haiduci, mai ales că satele din jur erau toate moșnenești. În vestul satului se situează un alt vârf, căruia localnicii îi spun Vârful Vătraiului (vatră de sihăstrie), toponim ce nu are nimic comun cu instrumentul de scormonit în foc, ci, mai degrabă, provine de la schiturile ce au existat (de schitul lui Cristian sătenii își amintesc, azi se mai găsește doar un mic platou în locul respectiv) și atestate documentar, la baza de sus a lui, unde, pe vremea lui Matei Basarab exista o biserică, pe locul căreia s-a clădit alta, și tot așa până la falnica biserică a satului din zilele noastre, ridicată pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, cum scrie pisania. Continuînd traseul din jurul satului Muscel, în sud-est se găsește un vârf pe care localnicii îl numesc Vârful Goșii, iar în estul acestuia și în sudul satului se găsește faimosul platou al Goșii, cu lacurile sale denumite tot Lacul Goșii și cu pintenul împădurit, Malu-Goșii. Nu este o coincidență faptul că toți munții care înconjoară ca un brâu satul Muscel poartă în numele lor rădăcine GOT, ori au legătură cu primii misionari creștini, deci și cu Sava Gotul, care, cu certitudine, a locuit în acest perimetru. Să recapitulăm, închizând cercul de munți din jurul satului: Vârful Ciliciei, Vârful Goților, Pădurea Samarului, Vârful Vătraiului, Vârful Goșii, Podul Goșii, Lacul Goșii, Malu-Goșii. Nu întâmplător locuitorii acelor vremuri le-au dat nume având rădăcina GOT, cu certitudine ei fiind martori la cutremurătoarele schingiuiri suferite de creștinii acelor locuri. Așadar, Sava era de-al lor și în felul acesta i-au păstrat amintirea până astăzi.

Din punct de vedere geografic, nici relieful de azi din zonă nu mai seamănă deloc cu cel de acum două mii de ani și mai bine, după cum vom vedea. Pentru

cine privește peisajul de pe buza Podului Samarului, de unde coboară în trepte satul Muscel, și-și aruncă privirile tocmai spre Podul Goșii, are în perspectivă un uriaș platou de pe timpuri, care, desigur, era intens populat, întrucât oferea condiții pentru existență statornică. Există și astăzi zone care se numesc La Arie (locuri special amenajate pentru vânturarea meiului ori a grâului de primăvară care se cultiva acolo). Numai că apele au săpat cu hărnicie, topind pe dedesubt platoul de sare pe care este situată zona, formând văi și adunând izvoarele, astfel că azi locul de întâlnire al lor se numește În Trei Izvoare, formând un pârâu, care, mai jos, se va uni cu altul, astfel că împreună se vor vărsa în râul Buzău, la nord de Pătârlagele, pe firul cărora s-au deplasat, la locul numit Valea Lupului, unde se crede că a fost martirizat Sava Gotul. Din acest imens platou

au mai rămas azi doar niște impunători pinteni rotunzi de nisip pe care sătenii îi numesc Muchea Înaltă și Capul Piscului, iar dincolo de pârâu, Malu-Goșii, acum împădurit.

Din perspectivă isto-rică, sunt identificate câteva repere cărora memoria colecti-vă le-a rămas fidelă. Este vor-ba despre toponimul Muscel, sat al cărui nume vine de la tribul pelasgic al Moscilor (Mosinoecilor). Al doilea nume, Cărămănesc, i-a fost adăugat în Evul Mediu, pentru amintirea unui staroste al locu-lui, Caraman, care a sprijinit cu

vrednicie domnia lui Matei Basarab. Alt sat din același perimetru poartă numele de Mățara, care, potrivit tot lui Nicolae Densușianu, vine de la tribul pelasgic Meterea turba. Despre celălalt sat de pe această vale, Camboru, nu sunt atestări, putând doar să facem presupuneri. Am întâlnit foarte des antroponimul Camburu la aromânii stabiliți în zona Afumați de lângă București. Ori unul dintre aromâni s-a stabilit cioban în zonă, ceea ce-i puțin probabil, căci memoria colectivă ar fi fost la fel de vie, ori satul păstrează numele din româna primară veche care se vorbea atât la nordul, cât și la Sudul Dunării. Înclin spre a doua ipoteză, întrucât mai există o reminiscență „aromână” în zona vecină Colți-Aluniș, unde locuitorii chemați de departe răspund cu „Aua!”, la fel ca în di-alectul aromân, ei având și un timbru aparte al limbii, diferit de musceleni. Revenind, dacă trecem pasul de la Vârful Ciliciei spre est, se găsește, sub Vârful Goților, un sat, Budui, al cărui nume provine de la o zeitate malefică pelasgică, Butha, iar sub dealul Tocitorilor, în prelungi-rea Vârfului Goților, tot spre est, se găsește satul Scăieni, al cărui nume vine tocmai de la un alt trib al pelasgilor, cel al scailor (Iosif Constantin Drăgan).

Documentele Evului Mediu arată că locuitorii acestor sate așezate sub culmile acestor dealuri, la înălțime, toate cu fața spre răsărit, au fost dintotdeauna munteni liberi, adică moșneni, și au dat sprijin domnitorului Mircea cel Bătrân în lupta de la Rovine, după cum atestă sursele documentare.

Așadar, o zonă încărcată de istorie, cu sate având o continuitate neîntreruptă de mai bine de 2500 de ani,

Cercetarea lucrării sfinților

47



Postul și posturao zonă creștină de la începuturi, iar satul Muscelu-Cărămănesc a dat țării și lumii pe primul martir creștin, Sfântul Mare Mucenic Sava Gotul (de la MUSCEL), devenit patronul spiritual al Buzăului și comemorat pe 12 aprilie. Anul aceste se împlinesc 1645 de ani de la martiriul său.

Se cuvine ca biserica din Muscelu-Cărămănești, com Colți, să poarte și hramul „Sfântul Mare Mucenic Sava Gotul”, iar noi să ne adunăm voințele și forțele

materiale să ridicăm un monument pe vârful cel mai înalt și mai vizibil, Vârful Ciliciei, în memoria acestui prim martir al creștinătății din această parte de Românie, de la Curbura Carpaților, greu încercată, dar încărcată de istorie.HARTA MUSCEL

Prof. Titi DAMIAN, Urziceni (USR)

Câteva gânduri despre postÎntr-una din minunatele sale predici, Părintele

Calistrat Chifan spune despre post că „este o alegere”. Fiecare e liber să aleagă dacă postește sau nu căci, Dumnezeu nu ne obligă la nimic. În plus Domnul nostru Iisus Hristos a spus fariseilor: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9, 13). Acum hai să ne gândim; de ce postim? Nu mă refer la cum postim, asta e o altă discuție. Nu vreau să încep o argumentație teologică, nici nu am căderea să o fac ci, mai degrabă să încerc să vă pun puțin pe gânduri.

Când vorbesc despre post nu mă gândesc la „o alimentație sănătoasă”, „o cură de slăbire” sau „o detoxifiere” termeni care sunt mai pe placul lumii în care trăim. De fapt, duhul lumii acesteia e împotriva lui Hristos, și mai precis împotriva nevoințelor asumate prin trăirea în Hristos. Să vorbești despre postire și nevoință e, în mintea lumii noastre post-moderne, ceva ce ține de habotnicie, de călugări, de înapoiați și rămași în gândirea Evului mediu. Trebuie să ne rupem de duhul lumii ăsteia. Nu putem trăi și cu Dumnezeu și cu mamona; însuși Domnul ne-a spus că nu putem sluji la doi stăpâni. Trebuie să alegem. Și dacă am ales „Calea, Adevărul și Viața” atunci am ales Crucea și „calea cea strâmtă și cu chinuri”. Domnul ne îndeamnă la această alegere: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Pe om însă, îl sperie această alegere și pentru că nu crede, respinge cuvintele lui Hristos. Ce nu crede? „Căci jugul Meu e bun și povara Mea e ușoară” (Matei 11, 30). Asta nu crede.

Când vorbesc despre post mă gândesc și la postul alimentar dar nu numai. Postul implică multe aspecte și cine se rezumă la postul alimentar e în suferință. E poate la început sau, așa cum spunea Părintele Andrei Răzvan Ionescu (Parohia „Sfintele Patimi” a Bisericii Ortodoxe Române din Paris), „n-a început să trăiască creștinismul”. Postul despre care vorbesc și la care mă gândesc eu este o trăire, un doliu în suflet, o aplecare spre interior, o depărtare de lucrurile care ne depărtează de Dumnezeu, o adâncire în rugăciune. Cine, nefiind nebun, căci spune Sfântul Prooroc David: „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu!»” (Psalmi 13, 1), deci cine știind că Domnul nostru Iisus Hristos merge spre patimi și ce patimi îngrozitoare, și pentru mine pătimește, nu pentru El, ci pentru a mă curăți pe mine și a mă duce în Împărăția Lui, El pătimește

pentru mine și eu, să mă desfătez în dulcegării, în deșertăciunile acestei lumi? Pot? Dacă pot e pentru că nu mă gândesc la El. Poate că o spun, așa cum auzim de multe ori „Eu am credința mea”, dar cine stând lângă Crucea pe care-i răstignit Domnul se poate gândi la mâncare, băutură, orice ce nu-i duhovnicesc? „Nimeni” ne vine să spunem, și totuși dacă citim în Evanghelii pasajul răstignirii îi găsim și pe cei ce nu simt durerea Domnului, cei pe care nu-i interesează pătimirea Lui, nebuni fiind căci și pentru ei se răstignește Domnul. Ei se identifică cu cei ce nu postesc. Cei ce nu postesc nu o fac nu pentru că nu pot ci pentru că nu vor. Cine știe mai bine neputințele mele decât Domnul? Crezi tu cu adevărat atunci când spui că ești bolnav și nu poți posti că știe medicul mai bine decât Dumnezeu neputința ta? Omul poate să postească și mâncând un ou și bând o cană cu lapte, Dumnezeu știe mai bine decât noi ce putem și ce nu putem. Problema noastră e că de la un pogorământ al Sfintei Biserici pentru cei bolnavi și pentru copii, noi vrem ca preotul să ne mângâie pe cap în timp ce noi ne facem de cap. Nimic n-a certat Mântuitorul ca nesinceritatea. Sunt eu sincer cu mine și cu Domnul? Chiar nu pot sau mi-e mai comod să spun că nu pot. Am încercat și nu pot? I-am spus Domnului în rugăciune că nu pot? L-am rugat cu adevărat să mă ajute? Părintele Arsenie Boca ne învață să avem milă față de neputințele omului. Trebuie să ne doară sufletul pentru cei ce nu pot și în aceeași măsură să ne doară sufletul și pentru cei ce nu vor. Cei ce vor dar nu pot îi mângâie Domnul în rugăciune. Le dă lacrimi, zdrobirea inimii și pace. Cei ce pot și nu vor... sunt schilodiți sufletește, sunt în iad, sunt în întuneric și nu-și dau seama de asta. Pentru aceștia ar trebui să ne rugăm mai mult și să plângem. Domnul nu-i lasă nici pe ei, că-i iubește așa cum nimeni nu-i poate iubi și în marea Lui milă îngăduie o boală sau o altă neputință și ajungând la medic îi va pune acesta la regim și vor posti de silă. Să ne-amintim fiecare am avut o mamă, un tată sau pe altcineva drag nouă pus la pat de boală, Cât a postit acesta fără voie? Să mulțumim Domnului că boala i-a fost spre mântuirea sufletului, că Dumnezeu nu e răzbunător, El nu ne pedepsește ci, încearcă în fel și chip să ne scape de iad.

Cosmin Potocen, București

48



Civilizația ortodoxă

Picuri de înțelepciune Dumnezeu, Biserica și... fetița!

1. „DUMNEZEU” S-a făcut om, ca de la om să înveți cum se face omul dumnezeu” Clement Alexandrinul, (150-215)- teolog creștin. Acesta este omul cel nou, omul născut de sus, în chip simplu, din toată fiinţa sa. Fiindcă Iisus Hristos este Omul Cerului şi S-a ţesut pe Sine în firea cea omenească, de aceea se impune El tuturor oamenilor şi tuturor veacurilor, cu atât mai mult cu cât ar vrea unii să scape de El.

Arsenie Boca (1910-1989),preot monah, duhonic renumit, vizionar,

scriitor bisericesc, numit „Sfântul Ardealului”.

***2. Biserica este întemeiată de Dumnezeu și întărită

pe sângele mucenicilor. Şi, totuşi, mulţi luptă împotriva ei şi o bârfesc, fără să înveţe din istorie că cei care s-au ridicat împotriva ei au pierit, iar Ea s-a înălţat până la ceruri. Căci Biserica, atunci când este războită, biruiește; când este calomniată strălucește și mai tare. Este adesea atacată, dar niciodată biruită; este învăluită de furtună, fără însă să se afunde, suferă multe rele, dar naufragiu niciodată. Este războită, fără să fie biruită însă vreodată.

Ea, Biserica, fără arme materiale, a biruit idolatria. Câți împărați ca Nero sau Dioclețian s-au repezit zadarnic asupra ei? Toți aceștia s-au zdrobit, pe când Biserica a rămas, a înflorit, a crescut.

Teodoret al Cirului (393-457),scriitor, istoric, teolog creştin, episcop de Cir, Sfânt ortodox

*** 3. Despre frica de Dumnezeu avem o pildă grăitoare:

Un creştin odată s-a dus la furat de clăi de grâu, fiind pe vremea secerişului. Şi-a luat cu el căruţa cu cai şi fetiţa lui. Când a ajuns la terenul cu grâu s-a uitat în stânga, în dreapta, în faţă, în spate... Fetiţa a observat ce făcea tatăl său şi i-a spus: „Tată, am văzut că te-ai uitat în toate părțile, dar în sus de ce nu te-ai uitat? De acolo te-a văzut Dumnezeu.” Tatăl, ruşinat, a lăsat snopii cu grâu acolo, a plecat acasă şi s-a spovedit preotului de păcatul lui, mulţumit că fata lui i-a dat o lecţie adevărată de ce înseamnă frica de Dumnezeu.

Ilie Cleopa (1912-1998),preot arhimandrit, stareţ la Mănăstirea Sihăstria

autodidact,

P.S. „Cel care se răzbună, de la Domnul va primi pedeapsă și păcatele lui le va ține minte. Iartă nedreptatea aproapelui tău și, atunci când te vei ruga tu, ți se vor ierta păcatele. Omul care ține minte asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare?” (Înţelepciunea lui Isus Sirah 28, 1-3).

„1001 CUGETĂRI” Vol. XII,Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmăşanul

Civilizaţia Ortodoxă, Civilizaţia Creştină!

La mulți ani, și bine v-am regăsit oameni frumoși!

Mi-a fost dor să vă reîntâlnesc, mi-e drag să fiu cu voi, să vorbim... Da... eu chiar vorbesc cu voi prin intermediul penelului, și in imaginația mea vă aud comentariile. Credeți ca este important dacă sunt comentarii pro sau contra?

Cel mai important este ca sufletele noastre să vibreze la cuvântul dătător de viață, prin urmare să vorbească aceiași limbă. Un citat al Părintelui Sofronie Saharov o să facă introducerea în subiectul propus: ,,A trăi creştineşte este cu neputinţă, creştineşte este cu putinţă numai a muri” Prin urmare, trebuie să omorâm puțin câte puțin fiecare patimă, pentru ca, curățiți fiind, să ne naștem în veșnicie.

Iisus a prezentat creștinismul ca o religie a păcii și a iubirii. Atât de mult a iubit Dumnezeu pe om încât, chiar și după căderea acestuia în păcat, chiar după refuzul omului de a colabora cu Creatorul său,

i-a făgăduit un Mântuitor și a trimis în lume pe însuși Fiul Său, pentru ca omul să fie din nou intr-o legătură strânsă cu Creatorul și să ia parte la desăvârșirea creație. Întruparea Mântuitorului echivalează astfel cu o a doua creație a lumii: cerul se coboară pe pământ pentru a ridica pământul până la cer. Biserica are rolul de a ține vie flacăra iubirii. Aici omul se întâlnește cu Dumnezeu, si intr-o comuniune perfectă, gustă din bucuria de a-i fi oaspete și a cina împreună cu El. Biserica este Trupul, iar noi mădulare vii.

Noi oamenii suntem predispuși greșelii. Am venit in lume purtând cu noi un păcat, păcatul lepădării, păcatul strămoșesc, dar am primit și izbăvirea de păcat prin Botezul mântuitor. Firea omului a devenit curată, fără păcat, însă cu timpul s-a deteriorat prin îndepărtarea de Dumnezeu, așa că ne-a lăsat o altă curățire, aceia prin sfânta Spovedanie, putând astfel, curați fiind cu sufletul, să ne putem împărtăși cu scumpul Trup si Sânge al Mântuitorului.

49

Orizonturile BUCURIEiInterviuri substanțiale


Noi suntem intr-o continuă luptă intre bine si rău. Spunem despre om că este rău. De fapt ce este răul? Lipsa binelui.

Așadar nu există oameni răi, ci oameni care nu vor sau nu pot să vadă binele și frumosul ce-i înconjoară. De aceia vedem oameni veșnic nemulțumiți, încruntați...

Cum trebuie să ne comportăm cu aceștia?Din experiența mea am învățat că nu trebuie

să-i vorbești foarte mult despre Dumnezeu unui astfel de om pentru că mai mult l-ai irita, ci să-i vorbești Lui Dumnezeu despre el. Faptele noastre, trăirea noastră, să-l facă să vadă frumosul din fiecare și de oriunde.

Să-i iubim. Fără prea multe cuvinte să le oferim un zâmbet. Atitudinea noastră schimbă firea oamenilor. Să avem grijă la noi, la cuvintele noastre. Cuvintele pot răni grav. Putem să dăm sfaturi, dar sfaturile noastre să nu fie potrivite pentru celălalt. De aceia cred că tăcerea este cea mai potrivită, lăsând să vorbească faptele. Dacă cineva m-ar întreba ce înseamnă pentru mine creștinismul, aș răspunde fără dubii, IUBIRE. A-L vedea pe Dumnezeu in omul de lângă mine și a-L iubi, înseamnă totul. Iubind, nu ai cum să greșești, sau cum frumos spune Fericitul Augustin: ,,Iubește și fă ce vrei”

Să fiți bine! Bucurie Sfântă!

Elena Vişan, Buzău

Un ateu se converteşte la apariţia Sfintei LuminiÎn anul 1997, noaptea de vineri spre sâmbăta Mare

a Paştelui am petrecut-o în Biserica Învierii din Ierusalim pentru a prinde un loc în apropierea Sfântului Mormânt, să particip la slujba venirii Sfintei Lumini. Acolo m-am întâlnit cu o măicuţă româncă pe nume Ecaterina de la Mănăstirea Înălţării care era însotita de fratele ei, Ion care era pensionar şi discutând cu el, am aflat că nu crede în existenţa lui Dumnezeu deoarece nu a văzut nici o minune până acum în viaţa lui. Atunci i-am spus:

- Mâine veţi vedea minunea Sfintei Lumini care vine în fiecare an aici, la Sfântul Mormânt…

- Ce Sfântă Lumină?! Astea sunt poveşti…Vă păcălesc cu laser sau o substanţă chimică şi voi credeţi că e minune.

- Sfânta Lumină nu vine de zece sau douăzeci de ani ci de sute de ani şi există mărturii scrise despre aceasta, i-am explicat.

- Poti să-mi spui orice că eu nu cred până nu văd cu ochii mei, mi-a răspuns nea Ion.

În acest moment mi-am amintit că ceva asemănător a zis şi Sfântul Apostol Toma iar o putere necunoscută am simţit crescând în mine făcându-mă să rostesc pe un ton apăsat:

- Nea Ioane, află că şi Sfântul Apostol Toma a zis la fel ca matale şi Hristos I s-a arătat iar Toma a crezut. Ori, noi suntem toţi egali înaintea lui Dumnezeu. De aceea cred ca mâine şi dumneata ai să vezi cu ochii minunea Sfintei Lumini. Şi stii de ce? Ca să nu ai nici un cuvânt de răspuns la Judecata înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, să-I reproşezi că nu ţi-a dat să vezi nicio minune ca să crezi. Dar ai grijă că dacă nici aşa nu o să crezi, e de rău.

Nu ştiu nici azi de unde mi-a venit să spun aceste cuvinte. Nedorind să mă mai contrazic cu nea Ion şi să mă tulbur, am găsit o scuză şi am plecat. Dimineaţa poliţia evreiască ne-a împins din faţa Sfântului Mormânt spre ieşire pentru a pune nişte garduri metalice, formând un culoar pe care au intrat Patriarhul cu preoţii lui. Am ajuns aşa, dezamăgit până la ,,Piatra Ungerii’’ unde am rămas cam o oră, când au trecut pe lângă mine nea Ion şi Maica Ecaterina care mi-a spus să merg la Golgota că şi acolo vine Sfânta Lumină. Am urcat împreună scările iar ei s-au aşezat chiar în faţa micului

altar de la locul Crucii. Încă nu era aglomerat şi am putut vedea momentul venirii tinerilor creştini arabi din Betlehem fără de care, se spune din tradiţie, nu vine Sfânta Lumină.La ora 13 si 40 mă aflam înghesuit în aglomeraţie, la vreo 4 metri de altarul Golgotei când, după ce s-au stins toate luminile, am văzut o lumină care a aprins câteva candele de deasupra altarului şi trei mănuchiuri de lumânări ale celor care stăteau în faţa între care şi lumânarea lui nea Ion dar el n-o vedea căci o ţinea ca noi, toţi deasupra capului la care am strigat:

- Nea Ioane, a venit Sfânta Lumină!- Unde e, unde e, întreabă el?- Păi, nu vezi că ţi s-a aprins lumânarea în mână? Atunci

el priveşte în sus şi-şi vede lumânarea aprinsă şi îmi răspunde iritat:

- Ce ai făcut bă, ai pus pe cineva să mi-o aprindă cu bricheta? Surprins de întrebare nu am ştiut ce să spun câteva secunde. În faţa necredinţei omului, am făcut o ultimă încercare:

- Dar candelele de deasupra cine le-a aprins că erau stinse?

Nu am mai primit răspunsul căci lumea s-a îmbulzit să-şi aprindă lumânările de la aceşti trei oameni, lucru pe care şi eu l-am făcut. Flacăra de la mănuchiul de 33 de lumânări era albă şi mare şi mi-a venit în minte să pun braţul stâng deasupra ei. Am simţit o căldură minunată care mă şi încălzea dar mă şi răcorea în acelaşi timp. O căldură răcoroasă. Apoi flăcările lumânărilor au început să scoată fum şi am pornit spre ieşire. A doua zi când am intrat în curtea bisericii române de pe strada Shivtei, nea Ion povestea unui grup de vreo 7 persoane despre cum i s-a aprins lumânarea şi el nu credea că e o minune. Aşa am aflat că el a fost secretar de partid pe vremea lui Ceauşescu şi a dat afară oameni din service pentru că mergeau la biserică şi mănăstiri. Maica Ecaterina era mai într-o parte ştergându-şi de zor lacrimile de bucurie. Câte sute de metanii şi câte rugăciuni o fi făcut în noaptea aceea de neuitat?

prof. Ionel Răileanu, Buzău

50



Cuvânt despre o pledoarie pentru încreştinarea ortodoxă a lumii

(continuare din nr.2 ian.-febr. 2016)Recenzie la cartea „Catedra sf. Mare Mucenic Sava” – Ioan Nicolae Mușat

Rezolvarea este dificilă, căci credința a cunoscut în timp ruperi și fragmentări, datorită unor poziții subiective și deseori a orgoliului unor conducători, creându-se diferite orientări fundamentaliste. La fel de vinovate ca „fundamentalismul teocratic semit”, apreciază autorul, sunt și „Fundamentalismul teocratic rasial mahomedan”, „Fundamentalismul teocratic papal”, „Fundamentalismul teocratic Mason”, „Fundamentalismul ideologic mamonic” și celelalte fundamentalisme ideologice. Un scurt excurs asupra acestei divizări duce la concluzia unei evoluții negative: „Marea schismă făcută de catolicii papali în 1054, tâlhărirea de către catolicii papali a Constantinopolului, lăsarea Constantinopolului și a părții de Europă sub copitele cămilelor mahomedane, căderea masonică și căderile protestante de toate felurile de la Luther și Calvin încoace, căderea grozavă personală și socială de la Revoluția Franceză, cele două conflagrații mondiale și folosirea bombei atomice, alimentarea fundamentalismelor ideologice de dreapta sau de stânga, toate acestea nu sunt semne ale modernității, ci ale căderii grozave în care a căzut omenirea, crescând ura și răutatea…”

Apreciind, apoi, că nu numai anticreștinii nu vor reîntoarcerea la credință, ci nu vor aceasta chiar popoarele creștin-ortodoxe, foarte mulți dintre mireni, monahi, preoți, arhierei vor folosi, pentru a-și motiva refuzul, fel de fel de demonstrații chiar de tip„teologice”.

Se poate constata că Biserica lui Dumnezeu, Poporul lui Dumnezeu, ca un om este apăsat cu „lemnul civilizației” de cei din interior și exterior care nu vor sub nicio formă Civilizație Creștină, Legea Dragostei lui Dumnezeu…, nici în Europa și nici aiurea.

Autorul observă cu regret că un număr mare de români spun că au „dumnezeul lor” și că nu au încredere în „popi” și-n „biserica lor”. „Iar aceasta nu se întâmplă în altă țară, ci chiar aici, în „România Domnului”, nu în orice popor, ci chiar în poporul „Latinității Hyperboreice”, moștenitor pe drept al „Ortodoxiei zalmoxiene” iar, mai nou, moştenitor pe drept al „Ortodoxiei lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat”. Vinovați nu sunt numai poporenii, ci și slujitorii bisericii, căci unii dintre ei și-au trădat jurământul făcut prin păcatele lumești săvârșite, dar chiar și arhiereii (vezi „acțiunea” de la Mănăstirea Curtea de Argeș) din înalta conducere administrativă.

Pe de altă parte, Biserica ortodoxă a fost învinuită

că nu merge în pas cu modernitatea, cu creșterea gradului de cultură și civilizație, cu creșterea gradului științific și tehnologic. „Sunt oare homosexualitatea și alungarea Religiei Una, Ortodoxă, din viața publică, din școli și instituții de cultură, se întreabă retoric autorul, incluzând evident răspunsul negativ, semne ale modernismului lumii mileniului trei?”

Trebuie să observăm că, în discutarea generală a problemelor, Ioan Nicolae Mușat dezvăluie mereu un gând bun pentru țară și popor, conturându-se clar o coordonată patriotică.

Pe baza unor multiple argumente, autorul atribuie Bisericii Ortodoxe Române un rol esențial, salvator în

schimbarea situației: „Biserica Ortodoxă a României, stând la poalele „Crucii răstignirii”, trebuie să preia Apostolatul Ioanic, adică „SĂ PREIA DESCOPERIREA IOANICĂ”, adică „Să lucreze Grădina Maicii Domnului pentru oameni şi popoare”. De aceea a permis Domnul autocefalia Bisericilor naţionale, pentru ca Biserica Ortodoxă a României să poată prelua lucrarea Grădinii Maicii Domnului şi Cetatea,

Oraşul Bucuriei, Oraşul Trandafirării, NOUL IERUSALIM!” Soluția se află, așadar, la noi. România, Ţara

făgăduinței, Ținutul Hyperboreea, are obligația să contribuie specific la Catedra Neamurilor. Pentru aceasta e nevoie să se îndeplinească mai multe deziderate: prima condiție este „Apostolatul Tare” iar cea de-a doua este „Întoarcerea puternică a arhiereilor, preoților și monahilor la adevărata și integrala credință ortodoxă.” Profesionalizarea, din perspectiva științei actuale, este alta.

Dacă Decalogul a fost AXA întregii legi a Vechiului Testament, Legea Dragostei este AXA Noului Testament în care suntem. Faza a treia este a așezării Noilor Evrei (!?) în „Tărâmul Făgăduinței” care, pentru noii evrei creștini, nu este altul decât Societatea, Civilizația Creștină, civilizația MAXIMA, adică, în toate adunările traiului, lucrarea Domnului cu oamenii și a oamenilor cu Domnul lor, astfel încât cetățenia creștină să se extindă asupra cetăților și ținuturilor și neamurilor, încât IISus, ca Domn ce ESTE, să domnească în mod real și vizibil asupra popoarelor ce-L doresc. De aceea, Apostolilor li s-a zis: ,,Botezați toate neamurile!”

Prof. Gheorghe Bucur, Tulcea

Civilizația ortodoxă

51



Nota redacției

SPONSORIZĂRI,DONAȚII:

Nicolae Ioanițescu,Cătălin Cîmpeanu,Ing. George Tuzu,Cornel StanciuCol. Dr. Ing. Constantin Avădanei,Pr. Prof. Dr. Mihail Milea,Pr. Prof. Dr. Aurelian Damian,Aura Nicolae,Paula Georgescu,Bălan Georgeta,Valentina Cazan,Elena Vișan,Psih. Livia Zezeanu,Ing. Camelia Radu,Girel Barbu,Prof. George Șerbănescu,Mioara Ardieleanu,Prof. Maria Filipoiu,Cristian Șomoiag,Constanța Mușat,Carmen Manea,Cornel Cristian, Mihai Rotaru,Stud. Cătălina Petre,Marius Vlăsceanu,Ionuț Filimon,Marius Tomoșoiu,

Cătălin Avramescu,Constantin Cristescu,Ing. Cristian Moșneanu,Ing. Cornel Bîrsan,Ionel ȘtefanProf. Gheorghe Negoiță,Ec. Georgeta GrigorașIng. Ec. Aurel StânculeaProf. Sevastița AlexandrescuArh. Adrian PavelEc. Maria Zamfir,Ing. Liliana MușatRodica Mihalcea,Sevastița Gheorghe,Prof. Rădulescu ElenaVasile BălănescuEc. Maria DobreBogdan ChitacuCercetător Gabriel GheorgheDr. Costel Eugen PopescuCol (r) Chirvase IordanGigi BurciuMarin IleanaHîrțescu SofiaManilici Ecaterina

COLABORATORI:Pr. Prof. Dr. Mihail Milea,Pr. Prof. Dr. Aurelian Damian,Pr. Mihai Andrei Aldea,Pr. Sorin Croitoru, Pr. Dr. Ing. Costel Vânătoru,

Prof. Mircea Dorin Istrate, Prof. Univ. Dr. G.D. Iscru, Lector Univ. Dr. Tatiana Dabija, Prof. Diana Zlatan Ciugureanu, Ing. Nicolae Iosub,

CUPRINSPaştile Domnului, Paştile... Ioan Nicolae Muşat 124. Paştile Tău, Doamne... Ioan Nicolae Muşat 1Bucuriile învierii Pr. prof. dr. Mihail Milea 5Spovedanie II Diana Sava Doromuţa 5Civitatea pascală Pr. prof. dr. Aurelian Damian 6Să poţi, să ştii Lucian Dumbravă 6Târguind vecie Prof. Mircea Dorin Istrate 7Iubirea Prof. Ramona-Luminiţa Ungureanu 7Te-aş trezi Emilia Amariei 8Implicarea mirenilor... Nicolae Tudor 9Rugăciune Dorina Stoica 9Picuri de înţelepciune Pr. Ilie Bucur Sălmăşanu 10Obiectul de sacrificiu Ana Ardeleanu 10Coborârea în lumină Poet George Călin 10Declinul metaforei Scriitor Trandafir Simpetru 11Avem atâtea de făcut Poet Girel Barbu 11Zadarnic Scriitor Aurel Anghel 11Rugă Părintele Anonim 11Primăvară Sandu Cătineanu 11Mamaia Paula Georgescu 12Tonuri de lumină Călinescu Maria 12Ce este iubirea de celălalt Psih. Livia Norina Zezeanu 13Lacrima tăcerii Camelia Cristea 13Balada măicuţei Conf. Univ. dr. Victor Cobzac 13Sânta sărbătoare a Paştelui Alexandra Ţicleanu 14Renaştem prin credinţă Prof. Maria Ionescu 14Tu nu ştii zborul Cristina Creţu 14La poarta sufletului Maria Filipoiu 14Un cer Iurie Braşoveanu 15să fie, să fie lumină Poet George Călin 15Cerul ochilor arzători Jurnalist Diana Ciugureanu-Zlatan 17Simulacru de vieţi Emilia Amariei 17Păstraţi-vă credinţa ortodoxă Valentina Cazan 18Impactul Sf. Paşti asupra societăţii... Dd. Feurdean Cristian Octavian 19Sunt noră de Preot Prof. Sevastiţa Alexandrescu 21Învierea Stud. Flavius Emilian Tuzu 22Mihai Eminescu şi credinţa... Ing Nicolae Iosub 23Descoperire la Alba-Iulia Col. (r) Dr. Ing. Avădanei Constantin 24Medalion Pictor iconar Mihaela Bibi 25Medalion Pictor iconar Mihaela Bibi 26Medalion Pictor Nasten Marcel 27Medalion Pictor Iurie Braşoveanu 28Înţelepciune Scriitor Dumitru Dănăilă 29Fericirea, un păcat? Elena Vişan 29Tatuajul Tatiana Dabija 29Redă-mă Dorina Codreanu 30Natura vesteşte Învierea Floarea Dimian 30Drumuri Dorina Stoica 31Cine ştie ce înghite pământul Consemnează Liliana Liciu 32Se poate Maria Rugină 32Umbră de lume Liliana Liciu 32Îndemn Poet Girel Barbu 32Învierea lui Hristos şterge păcatul... Pr. Marian Sava 33Alo, urgenţe din intergalactic Emilia Amariei 33Revăd Bisoca Scriitor Aurel Anghel 33Între Eu şi Dumnezeu Maria Rugină 34Este har Consemnează Prih. Livia-Norina Zezeanu 34Nedefinitul dor Scriitor Dumitru Dănăilă 34Fulger blajun Scriitor Dumitru Dănăilă 35Sfaturi pentru mântuire Pr. Icon. Stav. Radu Botiş 35De vorbă cu Dumnezeu Red. Gheorghe-Gavrilă Copil 37Călugărul Evlampie din Bucureşti Dan Zamisnicu 41Uscarea şi conservarea plantelor... Prof. dr. Biolog Livia-Irina Olaru 42Martiriul Sf. M. Mc. Sava de la Muscel Scriitor Titi Damian 44

Transfigurare Scriitor Girel barbu 45O lume cu de toate Prof. Mircea Dorin Istrate 45Câteva gânduri despre post Cosmin Potoceanu 47Dumnezeu, Biserica şi... fetiţa Pr. Ilie Bucur Sălmăşanu 48Civilizaţia Ortodoxă, civilizaţia... Elena Vişan 48Un ateu se converteşte.... Prof. Ionel Răileanu 49Cuvânt despre o pledoarie pentru încreştinarea... Prof. Gheorghe Bucur 50Adunarea de Constituire ASCIOR Ioan Nicolae Muşat 52ASCIOR la Marşul pentru Viaţă 2017 Ioan Nicolae Muşat 52

Nota redacției1. Vă aşteptăm cu noi materiale pe adresa [email protected], sau tel. 0721.632.893 / 0749.202.413/ 0774.456.8002. Aşteptăm donații în conturile: Muşat Nicolae RO34BRDE100SV14301541000 la BRD 1560624100028 sau la BTransilvania, Buzău RO27BTRLRONCRT0371052301 sau pe adresa:Muşat Nicolae, str. Pietroasele, bl. B11, sc. A, ap. 3, cart. Micro III, C.P. 120049, Buzău, jud. Buzău

52

Orizonturile BUCURIEi Interviuri substanțiale


Întru lauda Domnului şi plinirea poruncilor Sale duminică 26 martie 2017, la Ceainăria Fundaţiei „Sf. Mucenic Sava” a avut loc Adunarea Generală de Constituire a Asociației pentru Civilizația Orodoxă – ASCIOR, asociaţie a societăţii civile care-şi propune promovarea în spaţiul public a minunatelor valori şi porunci ale Ortodoxiei, care-şi propune, după cum îi este şi numele, promovarea Civilizaţiei Ortodoxe ca trăire personală şi socială a Cuvântului lui Dumnezeu. Am avut bucuria să constat că sunt peste 35 de membri fondatori din Chişinău, Bucureşti, Cugir, Brăila şi Buzău care au îmbrăţişat acest dor al meu, această Poruncă a Bunului Dumnezeu de formare a Civilizaţiei Ortodoxe. Toţi cei care-au acceptat şi îmbrăţişat această sarcină de pionierat la nivel mondial, deosebit de dificilă, periculoasă şi grea de practicare socială integrată a poruncii „Liturghie după Liturghie” m-au onorat mergând alături de mine pe această cale aşa minunată dar aşa plină de piedici şi ispite. Sunt alături de noi în această minunată jertfă: Pr. Prof. Dr. Aurelian Damian, jurnalist Diana Ciugureanu Zlatan (Rep. Moldova), Prof. dr. Constantin-Mihail Popescu, Prof. Ştefan Tănasă, Dr. Ec. Angelica Sănciuloiu, scriitorul Dumitru Dănăilă, scriitor-editor Trandafir Sîmpetru, Ing. Editor Cornel Stanciu, editor Davidescu Ştefan, Prof. Ionel Răileanu, Dr. Sabin Bâldea, designer Tiberiu Cîmpan, Gheorghe Chiru, Ing. Nicolae Dublidis, Ec. Paulina Georgescu, Prof. Gheorghe Negoiţă, col. (r) dr. ing. Constantin Avădanei, Georgeta Bălan, poet Ştefan Dima-Zărneşti, poet Liliana Liciu, Ec. Marius Vlăsceanu, psih. Livia Norina Zezeanu, Ing. Liliana Muşat, Cdor Aurel Niţă, Elena Vişan şi mulţi alţii cărora, numai din lipsă de spaţiu, nu le putem da numele acum. Bunul Dumnezeu să ne ţină sănătoşi în Dreapta Credinţă ca să putem contribui prin truda noastră la apropierea spaţiului civil de Biserica Ortodoxă, la cât mai marea apropiere a laicilor (care sunt depărtaţi acum de Domnul şi de Biserica Sa) de starea de mireni ai Sfintelor Parohii. Domnul fie lăudat ! Doamne ajută!

Sâmbătă 25 martie 2017, membri fondatori ASCIOR au participat la Marşul pentru viaţă 2017 – „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine”, organizat (cu binecuvântarea B.O.R.) de societarea civilă şi în mun. Buzău. Organizatori au fost: Asociaţia Studenţi pentru Viaţă, Fundaţia pentru Copii Sfântul Sava de la Buzău, Asociaţia Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor din Focşani, Unity in Values Association, Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR) – filialele Buzău, Vrancea, Nehoiu şi Râmnicu Sărat, având sprijinul şi binecuvântarea Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei. „Prin acest marş pentru viaţă, organizat în mai multe oraşe din ţară, care a fost apreciat şi binecuvântat de ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, în frunte cu Părintele Patriarh Daniel, s-a dorit să se tragă un semnal de alarmă, în legătură cu milioanele de prunci nenăscuţi, deci omorâţi. Astfel de semnale s-au tras, de multe ori, chiar după 1990, la început mai palid, dar apoi din ce în ce mai insistent şi cu posibilitatea de a se auzi la scară naţională. Sfântul Sinod a şi dat hotărâri în sensul respectării dreptului la viaţă şi mai ales al apărării familiei“, a precizat Înaltpreasfinţia Sa Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

Dorina Stoica, Prof. Aurel Anghel,Mihaela Roxana Boboc, Col. (r) Dr. Ing. Constantin Avădanei, Prof. Gheorghe Bucur, Paula Georgescu, Prof. Maria Rugină, Prof. Mariana Bendou,Sandu Cătineanu, Liliana Liciu, Girel Barbu, Mirela Alexa, Teo Cabel, Prof. Gheorghe Petcu, Cdor. av. (r) Aurel Niță, Dumitru K. Negoiță, Floarea Dimian, David Țuț, Drd. Cristian Octavian Feurdean, Gina Zaharia, Liviu Gogu, Prof. Univ. George Șerbănescu,Carmen Babia, Col (r) Vasile Prăjescu, Prof. Alexandra Țicleanu, Prof. Ramona Luminița Ungureanu, Psih. Livia Norina Zezeanu, Ardieleanu Mioara, Sorin Izvoraș Scurtu, Nicolae Tudor, Ing. Cristian Moșneanu, Stud. Flavius Emilian Tuzu, Prof. Ionel Răileanu, Maria Filipoiu, Ana Haz, Elena Vișan, Prof. Gheorghe Negoiță,Ing. Florin Zirbo, Ing. George Tuzu,Emilia Amariei, Vasile Rușeți, Vasile Luca, Ana ArdeleanCălinescu MariaProf. Constantin Malancă VeronicaDan ZamisnicuDorina CodreanuExcelența sa George CălinPictor Iurie BrașoveanuPictor Mihaela BibiPictor Naste MarcelMariana Cristina PopanPr. Icon. Stav. Radu BotișProf. Dr, Livia Irina OlaruProf. Univ. Dr. Nicușor Nacu

Adunarea de Constituire ASCIOR

ASCIOR la Marșul pentru Viață

Anul I ♦ Seria 1 ♦ Nr. 3 ♦ Mar.-Apr. 2017ISSN 2537–5105 ♦ ISSN-L 2537–5105

Momente din adunarea de constituire ASCIOR

Participarea la Marșul pentru Viață - Buzău

SC ROLL SERV SRLstr. Principală nr. 2A,Com. Vadu Paşii, Buzău;Tel: 0238-710848; Fax: 0238-717462;E-mail: [email protected] www.rollserv.ro ... legat de maşini

Movila Banului BuzăuSediul social comuna Movila Banului, jud. Buzău.

ÔArendează și cumpără terenuri agricole în comunele limitrofe orașului BuzăuÔPrestări servicii în agricultură.Cultura cerealelor și plantelor oleaginoase.ÔComerț cu cereale.

e-mail: [email protected], Tel.: 0730.970.151

• ISSN 2537 - 5105 | ISSN-L 2537 - 5105 •

Matei, 6, 33 BB UCURIEIvremuri apocaliptice ale lipsei de discernământ între Adevăratul Hristos...

Documents

Transcript of Matei, 6, 33 BB UCURIEIvremuri apocaliptice ale lipsei de discernământ între Adevăratul Hristos...