APA CA SIMBOL AL DUHULUI

IN NOUL TESTAMENT

de Emanuel Con$ac

Introducere. Scopul studiului

Scopul acestui studiu este de a analiza conotatiile cuvantului u6d)p,

pentru a vedea daca exista o anumita simbolistica dincolo de acest cuvant,

care sa faca referire la Duhul Sfant. Vom analiza principalele pasaje din

NT, incercand in acelasi timp sa identificam influence veterotestamentare

care s-au manifestat asupra acestui sens nou-testamental.

Influen|e vechi-testamentale asupra conotajiei nou-

testamentale

Putem spune ca adesea in Vechiul Testament apa era privita ca un

agent cura|itor, caci viitorul de final al natfunii lui Israel era vazut de

profefi din perspectiva unei stropiri eshatologice, prin care Dumnezeu, cu

ajutorul apei cura^itoare, avea sa purifice atat tinutul, cat si pe oameni,

indepartand idolatria §i punand un Duh nou in inimile lor (Isa. 44:3; Ez.

36:27ff, Zah. 13: If.). Aici apa devine o imagine a Duhului care aduce

curatirea §i face o eradicare a rautajii §i a raului in sens larg.1 Aceasta

alaturare a apei §i a Duhului fntr-o speranfa eshatologica este adanc

inradacinata in constiin^a iudaica (Ez. 36:25-27) §i in alte scrieri iudaice

apocaliptice, dar mai ales la membrii sectei qumranice.2

' O. Bocher, "water", in The New International Dictionary of New Testament

Theology, Colin Brown-ed., vol. 3, Grand Rapids, Zondervan, 1980, p. 989.

2 George R. Beasley-Murray, Word Biblical Commentary, John, Volume 36, Waco,

Word Books, 1987, p. 49. Autorul arata c5 membrii sectei de la Qumran au

Tncercat sS uneascS actiunea de curSfire si speranja Duhului cu ac^iuni de imersare

_44 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Imaginea aceasta a apei ca agent curatitor sau ca simbol al Duhului

se p&streaza partial §i in Noul Testament. Ma ales Luca-Fapte este

caracterizata de un vocabular similar cu referire la Duhul Sfant, deoarece

aceasta carte II percepe ca pe un fluid (,,a turna", Fapte 2:17-18; 10:45;

,,umplut," Luca 1:15, 41, 67; Fapte 2:4; 4:8; Efes. 5:18).3

Trebuie sa finem const insa de faptul ca exista si multe exemple in

care apa si Duhul Sfant apar Tntr-un raport adversativ, in situa^ii in care este

accentuat fie botezul in apa, fie eel cu Duhul Sfant (Marcu 1:8 si pasajele

paralele), loan 1:26, 31, 33; Fapte 1:5; 11:16).4

Exista chiar anumite pasaje in care este prezenta o anumita

tensiune tntre botezul cu u8(op, pe de o parte, si daruriie spirituale pe de alta

(Fapte 8:36-39; 10:47); u8o)p ramane torusi un simbol al purificarii (Efes.

5:26; Evr. 10:22; cf. 9:19).5

Dupa cum sugereaza Fenenberg, aceste aparitii ale termenului (38a)p

se incadreaza intr-o anumita dimensiune rituala, ceea ce nu face obiectul

studiului nostru. De fapt, ponderea cea mai mare de aparitfi ale cuvantului

u8wp (70 de atestari pentru acest cuvant) o are literatura ioanina.6

Evanghelia lui loan confine eel mai complex simbolism al apei din intreg

Noul Testament7 si cele mai multe exemple, construite Tntr-o maniera care

face referire la Duh, si de aceea pe cele mai reprezentative vom incerca sa

le analizam pe larg.

si pocainja In cadrul unei comunitSfi care tncepea ,,sa vada" imparau'a lui

Dumnezeu.

3 Timothy P. Jenney, "water", in Dictionary of the Bible, David Noel Freedman-ed., Grand Rapids, Eerdmans, 2000, p. 1368.

4 Fenenberg, "u8wp", Exegetical Dictionary of the New Testament, vol. Ill, HorstBalz si Gerhard Schneider-eds., Grand Rapids, Eerdmans, 1991, p. 381.

S p

6 Bocher, "water", in NIDNTT, vol. 3, p. 989., , p

7 Jenney, "water", op. cit., p. 1368. In afara de botezul lui Isus, exista saptepericope ale apei, care apar in exclusivitate la loan.

Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 45

loan 3:5 • ■ •

Printre textele din literatura ionaina care sugereaza ca apa §i darul

Duhului formeaza o unitate este §i loan 3:5.8 Cele doua elemente sunt

privite dintr-o perspective care le plaseaza intr-o asociere stransa. Acest

lucru nu este foarte evident fn versiunea Cornilescu, in care apare expresia

,,din apa §i din Duh". In original insa expresia este

e£ u8aTos Kai TTveujiaTos, care poate fi interpretata ca fiind o hendiada.

Anumifi critici radicali au susjinut insa ca textul original, scris de

apostol, ar fi fost: ,,daca nu se naste cineva din Duh nu poate intra in

Imparatia lui Dumnezeu.", §i ca ,,din apa si" este o adaugire de mai tarziu a

unui redactor care a vrut sa imprime textului o nuanta baptismala.9 Totusi,

chiar §i foarte recent, s-a incercat o revenire la ideea potrivit careia autorul

TnsusJ ar fi scris acest text in forma in care se pastreaza astazi.10

Revenind insa la interpretarea unitara, aceasta a existat tnca din

perioada parin^ilor apostolici. In mod traditional, au existat pareri, precum

cea a lui Origen, care au considerat ca de§i ,,apa" nu difera de ,,Duh" in

substan^a (uTroaTaats) ea difera totusi ca nofiune.11 Calvin a interpretat

cele doua elemente ca insemnand !n esen^S acelasi lucru, intr-o maniera

asemanatoare cu cea din expresia ,,-Duh §i foe" din propovaduirea lui loan

Botezatorul.12

8 Fenenberg, <lu8wp", in EDNT, vol. in, p. 381.9 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, Peabody, Hendrickson, 1991, p.85. Vezi, de asemenea, detalii despre controversa privind ad&ugirea din v. loan 3:5

Beasley-Murray, Word Biblical Commentary, John, Volume 36, Waco, Word

Books, 1987, p. 48.

10 Idem, Theology in the Fourth Gospel, p. 93. Potrivit lui Beasley-Murray,Bernard susjine ca mentionarea apei ii aparjine evanghelistului insusi, cS aceasta

idee a fost larg acceptata, dar ca nu a fost suficient argumentatS.

11 apud Beasley-Murray, WBC, John, Volume 36, Waco, Word Books, 1987, p. 48.

]2Ibid.t WflCp.48.

_46 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Interpretari care nu asociaza apa cu sfera Duhului

comentatori, precum Goppelt, v8d in acest text o referire

lipsita de ambiguitate la botez, dar spun ei, u8o)p este intotdeauna combinat

cu TTveOfia si de aici rezulta faptul ca el denota nu botezul pe ansamblu, si

nici apa ca element al lui, ci spalarea care are loc.13 Aceasta interpretare

este tmpinsa chiar mai departe de comentatori precum Lightfoot, care

sustfne ca na§terea din nou se produce prin apa §i Duh §i ca este tipic pentru

loan sa se refere in mod inconfundabil, dar indirect, la cele doua

sacramente ale botezului si euharistiei;14 Din acest punct de vedere, 3:5 ar

trebui considerat un rit de ini{iere in Biserica crestina, un rit care are ca

rezultat inzestrarea membrilor cu Duhul Sfant. Lightfoot nu reuse§te insa sa

explice de ce s-ar face referire la cele doua ,,sacramente" in mod indirect.

O alta interpretare care separa ,,apa" de sfera Duhului, facand mai

degraba trimitere la botez, este cea a lui Merril Tenney. El sustfne ca ,,apa"

ii va fi amintit interlocutorului lui Isus de lucrarea lui loan Botezatorul, a

carui predicare a pocaintei §i a botezului era inca proaspata in mintea lui.

Pentru un iudeu, idea de botez ar fi fost foarte injositoare deoarece avea

conotatia ceremoniei prin care o anumita persoana necurata dintre neamuri

devenea membru al comunitatii iudaice.15 Astfel, acest pas ar fi presupus o

umilire pentru Nicodim, doarece ar fi fost o recunoa§tere practica a faptului

ca el, un fariseu, trebuia sa se pocaiasca asa cum trebuiau sa se pocaiasca

neamurile care erau in afara Legii. Evident, Tenney nu neaga faptul ca

aceasta activitate trebuie in fond sa se realizeze tot prin Duhul.16

13 Goppelt, "C8wp", in The Theological Dictionary of the New Testament, vol. VIII,Grand Rapids, Eerdmans, 1993, p. 330.

14 R. H. Lightfoot, S/ John's Gospel, A Commentary, Oxford, Oxford UniversityPress, 1966, p. 116.

15 Merill C. Tenney, John, The Gospel of Belief, Grand Rapids, Eerdmans, 1977, p.87.

[blbid.,p. 87.

Apa ca simbol al Duhului tn Noul Testament 47

O interpretare sacramentala o ofera si Alfred Loisy, care face

referire la apa primordiala din Gen. 1:2, si la Duhul Domnului care se

mi§ca pe deasupra apelor. Aceasta este cheia interpretative pe care

comentatorul o aplica elementelor ,,apa si Duh" din loan 3:5. Apa de care

vorbeste loan 3:5 este apa botezului, Tn viziunea lui Loisy.17

Exista apoi interpretari relativ populare care considera ca apa

reprezinta nasterea omeneasca, fie din samanfa barbatului sau din apele din

pantecele femeii, in contrast cu nasterea din Duhul.18 Dupa cum

comenteaza insa Beasley-Murray, aceastS interpretare trece cu vederea

faptul ca Tntrega expresie ,,apa §i Duh" defineste maniera in care cineva se

naste de sus.19

Beasley-Murray respinge cele mai multe din interpretarile de mai

sus §i arata ca ele nu s-au impus in gandirea academica. TotusJ, abordarea

lui Beasley-Murray ne da de in^eles ca el sustine ca discu^ia lui Isus cu

Nicodim trebuie mfeleasa prin prisma botezului,20 si ca acesta, la randul lui,

trebuie asociat strans cu lucrarea de regenerare a Duhului. Pozifia sa este

deci una echilibrata, care incearca sa arate ca de§i apa in sine nu este un

simbol al Duhului, ci este apa fiziqi a botezului, acest botez nu poate fi

facut in mod sacramental, ca o lucrare care realizeaza regenerearea prin

Duhul ex opere operato, ci dimpotriva, in stransa asociere cu lucrarea

Duhului de Tnnoire, prin credinta in Isus Hristos.

De altfel, Beasley-Murray atrage atentia ca in peripada respectiva

exista o anumita a§teptare in cercurile iudaice, o asteptare legata de

ac^iunea de cura{ire §i reinnoire realizata de Duhul2I Ceea ce vrea sa spuna

17 Alfred Loisy, Le quatrieme evangile, Paris, s.e., 1921, p. 158-163.18 O astfel de interpretare este amintita §i de Beasley-Murray in WBC, §i de LeonMorris, in studiul sSu intitulat Jesus is the Christ, Studies in the Theology ofJohn,

Grand Rapids, Eerdmans, 1989, p. 151.

19 Beasley-Murray, WBC, p. 48.

Idem, Theology in the Fourth Gospel, p. 92. Autorul considera c3 aceasta este

singura referinta clara la botez din loan.

21 Idem, WBC p. 49.

48 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Isus in esenfa este deci ca si fariseii, reprezentaji aici de Nicodim, au nevoie

de lucrarea de regenerare a Duhului, care este iminenta, dupa cum iminenta

este imparatia insasj. Aceasta pozifie de echilibru face trecerea spre

urmatoarea abordare, de la care am pornit initial la analizarea textului din

loan 3:5, sj care vede in ,,apa" un simbol asociat Duhului.

Interpretari care asociaza apa cu sfera Duhului

O expunere detaliata si extrem de bine argumentata a acestei pozitfi

este facuta de John Charles Ryle in lucrarea sa Expository Thoughts on the

Gospels, St. John. Vol. I. Autorul porne§te de la prezentarea unor

interpretari similare celor prezentate in randurile de mai sus22 si apoi isi

argumenteaza propria lui pozitie, memMonand in prealabil ca §i inaintea lui

22 Exista de fapt doua interpretari pe care Ryle le considers nesatisfScatoare. In

primul rand, el trece in revistS interpretarea potrivit cSreia versetul 5 se refera

numai la botezul in ap5. El arata ca, potrivit acestei interpretari, nasterea din nou se

realizeaza automat In urma botezului. Este clar c8 o asemenea interpretare plaseaza

c5ru|a inaintea boilor, deoarece merge pe un anume determinism care face ca din

actul botezului sS decurga tn mod necesar, mecanic, na§terea din nou §i respectiv

intrarea in Imparatia lui Dumnezeu. Ryle precieaza totusi c3 aceasta pozitie a fost

sufinuta de mul^i paring bisericesti, de scriitorii romano-catolici, de comentatorii

luterani §i chiar de mulfi prelati englezi. A doua interpretare pe care o menjioneaza

se refera partial la botez §i partial la regenerearea reaia a inimii, pe care omul o

poate primi, ca §i talharul care s-a pocait, fSra sa fi fost botezat in prealabil.

Aceasta interpretare men^ine, dupa Ryle, primatul na§terii din nou, §i faptul ca a fi

botezat, sau ,,nascut din apa" este unul dintre modurile stabilite prin care

regenerarea are loc. Cei ce susfin aceasta interpretare considera totusi ca termenul

,,apa" are rolul de a face referire la botez §i la faptul ca Domnul voia sa apere atat

botezul lui loan cat §i pe al Sau, pentru a arata valoarea lor. Ryle arata ca aceasta

pozifie a fost susfinuta de catfva din cei mai buni scriitori romano-catolici §i de

aproape toti scriitorii englezi reformatori. Ryle crede ca aceasta ipoteza conduce la

niste consecinje stranii, de§i nu da detalii despre aceste posibile consecinje. Vezi

John Charles Ryle, Expository Thoughts on the Gospels, St. John. Vol.1, Londra,

James Clarke & Co, 1957, p. 132-33.

Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 49_

au existat teologi, desi putfni,23 care au considerat ca in acest pasaj Domnul

Isus nu se refera la botez.24

Exista sase argumente bine prezentate care ne indreptatesc sa

credem ca pozitia lui Ryle este intr-adevar plauzibila: 1) nu exista nimic in

text care sa insemne o referire la botez; 2) nu exista nici un singur text care

sa declare ca botezul este singurui mod prin care oamenii sunt nascuti din

nou. Dimpotriva, gasim texte in care regenerarea este atribuita Cuvantului

(1 Pet. 1:23; lac. 1:18); 3) daca ,,apa" inseamna botez, iar acesta este

imperios necesar, atunci toate persoanele care au murit nebotezate nu au

parte de mantuire, ceea ce are consecinte foarte grave pentru doctrina

botezului la varsta adulta; 4) daca ajungem sa credem ca harul regenerarii

se transmite prin botez, atunci ne situam pe o pozijie periculoasa, prin care

oamenii ajung sa disprefuiasca botezul, vazand ca el nu aduce de fapt

consecintele dorite, caci este doar un automatism; 5) daca rolul expresiei

,,nascut din apa si din Duh" era de a-1 Tnvata pe Nicodim ca botezul este

mijlocul prin care se transmite regenerarea, atunci este destul de greu de

Tnfeles de ce Domnul 1-a mustrat intrebandu-1: ,,Nu cunosti aceste lucruri?".

Nicodim nu avea cum sa stie aceste lucruri; 6) daca a fi ,,nascut din apa"

inseamna botez, iar botezul este mijlocul obisnuit de transmitere a harului

regenerator, este ciudat ca apar prea putine lucruri despre acest act In

epistolele Noului Testament.

23 Ryle, op. cit., p. 133. Printre cei mentionafi de Ryle sunt Calvin, Zwingli,Bullinger, Gualter, Arhiepiscopul Whitgift, Episcopul Prideaux, Whitaker, Fulke,

Poole, Hutcheson, Charnock, Gill, Cartwright, Grotius, Cocceius, Gomarus,

Piscator, Rivetus, Chamier, Witsius, Mastricht, Turretin, Lampe, Burkitt, A.

Clarke, WyclifFe, Daille §i Paraeus.

24 Contra Loisy. Argumenta{ia pe care o face Loisy in studiul sSu Le quatriemeevangile este intr-adev5r in spiritul textului din Gen. 1:2, dupa cum avertizeaza §i

Ryle. Loisy, ca exponent al interpretarii sacramentale, susp'ne ca din punctul de

vedere al cres.tinismului real, primim Duhul prin intermediul botezului, in asa fel

meat apa baptismala poate fi considerate vehicul al Duhului sau un instrument al

ac{iunii Sale regeneratoare §i sfinfitoare.

50 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

O alta pledoarie pentru o interpretare care asociaza apa cu sfera

Duhului, sj care considers ca cele doua elemente sunt strans legate este cea

a lui Leon Morris,25 desi el pleaca de la premisa ca se vorbes.te in felul

urmator: ,,daca cineva nu se na§te din samanta naturala §i din Duhul...".

Morris face o sinteza de sens §i ajunge la concluzia ca pe ansamblu este

vorba de ,,samanta spirituals", adica de ceea ce inseamna sa fii nascut din

Duhul (loan 3:8).26

In spiritul interpreterilor men^ionate mai sus, in special a lui Ryle §i

a lui Morris, putem spune ca in acest pasaj apa este intr-adevar strans legata

de Duhul Sfant §i ca ,,apa §i Duh" se refera la lucrarea de regenerare a

Duhului, care realizeaza na§terea de sus, sau din nou, printr-o acfiune de

curajire de tipul celei eshatologice anuntate prin profetii vechi-testamentali.

loan 4:10-15

Un alt text care confine posibile referiri la Duhul Sfant este eel care

prezinta discu^ia lui Isus cu femeia samariteanca, caci asociaza termenul

iJSojp de 8 ori cu adevarata viata.27 Pentru a vedea tnsa care sunt concluziile

unei astfel de analize, trebuie sa vedem cum se impart interpretarile celor

care comenteaza acest text.

Interpretiiri care nu asociaza apa cu sfera Duhului

Una dintre teoriile interpretative despre apa vie din acest captiol

sustine ca ea face referire la botez. Ryle menjioneaza ca printre ace§tia se

numara scriitori precum Ambrosius, Ciprian §i Rupertus.28

25 Vezi Morris, op. cit., p. 150-51.

26 Ibid., p. 151.27 Fenenberg, "u8wp", EDNT, vol. Ill, p. 381.28 Ryle, op. cit., p. 214. Ryle nu este de-acord cu aceasta interpretare, pe care o

considers ,,prea monstruoasS pentru a mai cere argumente care sa o contrazica".

Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 51

O alta teorie pe care Ryle o identifica la unii autori este sustinuta de

Calvoius si Chemnitius, care par sa creada ca acest termen desemneaza

doctrina lui Dumnezeu despre mila, iertare, curatire si justificare.29

Exista autori care se multumesc sa precizeze sumar ca Isus avea in

vedere o apa spirituals, fara a mai face alte consideratii pe marginea

semnificatiei acestei ape.30

Ryle respinge toate interpretari de mai sus, ca si pe cele care

considera ca apa este Duhul Sfant, si injelege acest text dintr-un punct de

vedere mai complex, sustinand ca apa vie reprezinta tot ceea ce slujba lui

Hristos revarsa asupra sufletului omenesc: iertare, pace, mila, har,

justificare §i sfintire.31

Pe o linie oarecum apropiata, Beasley-Murray sugereaza ca apa vie

are o varietate de nuante care trebuie luate in considerare; in special, ea

pare sa denote viata mediata de Duhul trimis de Rascumparatorul.32 In

mod similar, Goppelt considera ca darul pe care ll da Isus are mai multe

valem;e, caci este: Cuvantul Sau (loan 8:37; 15:7), Duhul Sau (7:39, 14:17)

si El insusi (6:56; 14:20; I5:4f), toate intr-un singur dar.33

Interpretari care asociaza apa cu sfera Duhului

Unii comentatori considera ca Hristos este eel care revarsa apa,

adica Duhul Sfant, in pasaje precum loan 4:10-15 si 7:37.34 Astfel, in loan

4, Isus doreste sa-i dea femeii apa vie. Caracterul acestei ape face ca ea sa

realizeze o innoire totala din interior.35

29

30Tenney, op. cit., p. 94.31 Ryle, op. cit., p. 213.32 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, p. 69.33 Goppelt, "u8wp", TDNT, vol. VIII,34 Bocher, "water", NIDNTT, vol. 3, p. 990.35 Goppelt, "i-8wp", TDNT, vol. VIII, p. 326.

52 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

in lucrarea sa, Ryle arata ca printre autorii care aleg acest tip de

abordare, pe linie pneumatologica, se numara loan Hristostom, Augustin,

Chiril, Teofllact, Calvin, Beza, Gualter, Musculus si Feus, care cred ca apa

se refera la Duhul Sfant; acesta este eel care aduce reinnoire si sfintire.36

Un alt reprezentant al acestei pozi$ii este Loisy. Potrivit

interpretarii sale, Isus dore§te sa-i dea femeii apa vie, adica apa nemuririi,

Duhul Sfant, insuflefitor, care este dat la botez.37 De aceeasi parte se

situeaza si Leon Morris, care considera ca in acest pasaj este vorba de

acelasi lucru pe care Isus il va men{iona in capitolul 7, cu deosebirea ca aici

gandul acesta nu este dezvoltat suficient, de§i trebuie de fapt sa-1 citim

tinand cont de tot ceea ce ne spune loan pe parcursul evangheliei.38

loan 7:38-39

Un alt text major care este adesea privit prin prisma contotatiilor

pneumatologice declansate de prezenta simbolului ,,apa" este eel din

preajma Sarbatorii Corturilor. Desi comentariile asupra acestui pasaj sunt in

general in spiritul interpretarii pe care o face loan insusi, exista exegeti care

spun ca nu se poate afirma ca acest pasaj este in tntregime direct si clar, dar

ca este limpede ca intr-un anumit mod, ,,apa vie" §i Duhul sunt in

legatura.39

Unii exege^i fac o legatura intre textul din loan 4 si eel din loan 7 si

in general Ieaga interpretarile acestor doua pericope una de cealalta.

De pilda, pentru cei mai mul^i, referirea din loan 4:10 este intarita

de ceea ce spune Isus in loan 7:38, cand arata ca ,,apa vie", Duhul, va curge

36 Ryle, op. dr., p. 213.

37 Loisy, op. cit., p. 180-81. In maniera sa tipic sacramentaia, Loisy nu se poateretine sa nu plaseze totusj aceasta primire a apei vii - Duhul Sfant - la momentul

botezului in apa.

38 Morris, op. cit., p. 26.i9 Ibid., p. 206.

Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament 53

din inima credinciosului.40 Goppelt comenteaza ca in acest sens, oferirea

apei vii (7:37ff) este corect interpretata de evanghelist in 7:39: ,,cel ce crede

in mine (va experimenta) ceea ce spune Scriptura: «Rauri de apa vie vor

curge din el.»"41 A§adar, in loan 7:39, se face referire la apa pentru a

desemna de fapt actiunea Duhului care se va manifesta in viata

credinciosului Tn chip de u8(op C<3v.42

Acest discurs nu trebuie asadar separat de interpretarea lui, de

parca evanghelistul ar fi putut deturna sensul primar al cuvintelor lui Isus.43

Dimpotriva, explicatia ar trebui sa fie comparata cu vorbele lui Isus catre

Nicodim (3:5-7) §i catre femeia de la fantana (4:10-15, 23), caci in ambele

situa^ii, §i mai ales in cea de-a doua, este declarata prezenfa spontana a

Duhului care are directiva vietfi sprituale §i inchinarii omenes.ti.44

Daca in cele doua texte mentionate anterior exista s.anse mici ca

ascultatorii lui Isus sa inteleaga faptul ca el se refera la Duhul Sfant, in

acest text din cap. 7 exista indicii ca, in lumina interpreted lor rabinice,

scoaterea apei la ceremonia prilejuita de Sarbatoarea Corturilor era vazuta

in maniera simbolica drept referire la Duhul Sfant.45 Lightfoot comenteaza

ca loan face o referire explicita la Duhul Sfant pentru ca, potrivit unui pasaj

din Talmud, iudeii in§i§i priveau turnarea apei de la Sarbatoarea Corturilor

drept simbol al viitoarei revarsari a Duhului lui Dumnezeu, in conexiune cu

era mesianica (Cf. Ioel 2:28).46

40 Fennenberg, "u8op", EDNT, vol. Ill, p. 381.41 Goppelt, "u8op", TDNT, vol. VIII, p. 326.42 Fennenberg, "u8op", EDNT, vol. Ill, p. 381.43 Loisy, op. cit., p. 272. Autorul preciezeazS ca acesta era anuntul despre DuhulSfant care trebuia sa fie dat celor credinciosj, membrilor comunitatii cre§tine, dupa

Tnvierea glorioasS a lui Isus; nu se putea ca Isus sa dea El insu§i aceasta explicatie

iudeilor, spunandu-le ca nu mai aveau Duhul.

44 Tenney, op. cit., p. 135.45 Beasley-Murray, Theology in the Fourth Gospel, p. 68. Autorul face referire lascrierea Sukka 5:55a unde este scris: ,,De ce numesc ei (curtea femeilor) locul de

scoatere a apei? Deoarece de acolo scoteau Duhul Sfant potrivit cuvantului ,,cu

bucurie veti scoate apa din izvoarele mantuirii."

46 Lightfoot, op. cit., p. 184.

54 Apa ca simbol al Duhului in Noul Testament

Concluzii

In urma analizei acestor texte, putem spune loan folose§te u8a)p in

mod aproape exclusiv pentru a-§i exprima teologia sa despre Duhul,

teologie strans legata de activitatea Duhului. Chiar daca multf interpret au

incercat sa in^eleaga din diferite texte anumite perspective sacramentale,

principala cheie de interpretare a acestui principiu sta intr-o abordare

corecta a textului din loan 7:38-39.

Pe ansamblu, trebuie sa recunoas.tem ca cei mai multf comentatori

au incercat sa atribuie o semnificatie baptismala numeroaselor aparijii ale

termenului apa, in contextul ioanin, dar aceste interpretari Tncep sa fie

supusa unor examinari atente, din alte unghiuri de abordare, ceea ce arata

ca in definitiv perspectiva sacramentala nu este una definitive §i

irevocabila. Acest studiu se inscrie, potrivit concluziilor, in categoria celor

care arata ca loan este foarte preocupat de pneumatologie, §i, prin urmare,

integreaza anumite percep{ii iudaice tradi^ionale in noua sa abordare,

realizand, mai ales in pasajele supuse aten^iei, o impletire subtila intre

imaginea apei fizice s.i sfera imateriala a Duhului.