VPR11-Revista (noiembrie)_noiembrie

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

Vremeaștiucilor târzii

34

ANUL MMXV • NR. 35

NOIEMBRIE

Comportamentuliepurelui de vizuină

6

Bibani…binecuvântați

32

Respectareademnității umane

3

www.agvps.ro

REDACȚIAPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 35 /NOIEMBRIE 2015ANUL MMXV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 36

14 39

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALRespectarea demnității umane5 PE }EAVA PU{TIICum se autosabotează braconierii de cerbi carpatini6 ETOLOGIEComportamentul iepurelui de vizuină8 DE SEZONIepuri la timpul lui Brumar10 CRONICA NEAGR~Accidente de vânătoare (II)12 ATITUDINEUnul o face, și altul o trage (I)14 DIN TERENStabilizarea mistrețilorîn terenurile de vânătoare15 LA ZINoua conducere a F.A.C.E15 LA ZIRăspunderi și sancțiuni prevăzuteîn Legea nr. 407/200616 MUNI}IEMuniție nouă de vânătoare apărutăîn anul 2015 (III)17 DE SEZON„Urechiații”18 COMPETI}IITalere… talere… talere…20 DIN TERENToamna se numără și iepurii

21 AMINTIRITata22 ADVERTORIALGECO24 CHINOLOGIECâinele de vânătoare la vreme de iarnă25 PLANTE T~M~DUITOAREVâscul26 DIN TERENActivități godpodărești

PESCUIT

28 REPORTAJReporter de …milă30 SPINNINGFire invizibile din… fire (IV)32 PESCUIT LA R~PITORBibani… binecuvântați34 DE SEZONVremea știucilor târzii36 FLY-FISHINGCu streamer la bibani38 MUSC~RITPescar prin Marmația39 MUSC~RITTestând o vargă Snowbee39 MUSC~RITMuscărind o zi pe Repedea41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

Î nvățătorii, preoții și doctorii sta-biliți la țară, considerați „luminasatelor”, se bucurau, ca și boierii

de altă dată și țăranii mai înstăriți, deprețuirea pălmașilor, respectați, larândul lor, de către cei dintâi, dacă nusufereau de păcatele minciunii, hoției,trândăviei, beției, lăudăroșeniei sauprostiei. La orașe, funcția, învățătura,meseria, banii cinstiți și „haina” îl si-tuau pe om, cunoscut sau mai puțincunoscut, pe o anumită treaptă, binestabilită, a respectului celorlalți.

A urmat „întovărășirea”, apoi co-lectivizarea și trecerea forțată de la osocietate capitalistă, cu tradiții feu-dale conservate destul de bine în me-diul rural, la o societate socialistă,care a condus la o regretabilă bulver-sare a spiritualității poporului nostruși la o regretabilă decădere a respec-tului omului față de om. O decăderegenerată de politica revanșardă a„proletarilor”, ajunși să dicteze, încondițiile susținerii ipocrite a egalită-ții tuturor ființelor umane de la naș-tere până la moarte. Despre ce fel deegalitate putea fi vorba atunci cândspuma societății era batjocorită, pri-vată de libertate și, în cazuri extreme,chiar suprimată fizic, doar din consi-derente și pe criterii politice pe carenu le aducem acum în discuție, nueste foarte greu de înțeles. Nu adu-cem în discuție, pentru a nu complicași mai mult ceea ce dorim să reliefăm,nici atrocitățile comise, de puterea deatunci, în numele prostimii, față deconcetățenii demni, rămași loiali so-cietății „depășite”.

Totuși, în acele condiții, societateanouă a renăscut „din cenușă”, ca șireinstaurarea respectului omului fațăde om, după nici două decenii de re-gretabile dispute politice. Revirimen-tul a fost posibil datorită găsirii unuidrum corect, cu perspective clare, de

NOIEMBRIE 2015 | 3

EDITORIAL

N-aș fi crezut, până de curând, că o să ajungem săregretăm respectul arătat, în trecut, fiecărui concetățean.Un respect liber consimțit, bazat pe merite și cutumesănătoase.

VÅN~TOAREEditorial 3

Iepurele de vizuină 6Iepuri la timpul lui Brumar 8Unul o face, și altul o trage 12Noua conducere a F.A.C.E. 15

„Urechiații” 17

noiembrie

Respectareademnității umaneText și fotografie NECULAI ȘELARU

evoluție. Un drum și perspective carene-au fost impuse, fără voia noastră,mai mult de un deceniu, ca premizeale dezvoltării unei societăți noi, cu onouă ordine socială. Accentul sepunea atunci pe muncă, școală și să-nătate. Aș îndrăzni chiar să schimb unpic ordinea și să trec școala/învăță-tura/instruirea pe primul loc. Sloga-nul lui Lenin, „Învățați, învățați,învățați!”, nu a fost deloc o vorbă învânt. Altfel copiii de la țară n-ar fiavut șansa să demonstreze că pot săfie cel puțin la fel de buni, la învăță-tură și în muncă, precum colegii lororășeni.

În mod firesc, într-o astfel de so-cietate în care hoții, mincinoșii, lene-șii, bețivi și flecarii erau exemplar șiimediat sancționați, respectul omuluifață de cinste, de muncă și față de se-menii lor nu putea să nu se reinstau-reze. Dar s-a reinstaurat pe un altcriteriu, de necontestat, bazat pe po-ziția ocupată în ierarhia activităților șistructurilor sociale. Aceasta fiindcă,ajungerea pe astfel de poziții necesitaștiință, corectitudine și loialitate fațăde intereselor celor reprezentați. „Fur-cile caudine”, prin care treceau viitoriiconducători, de la orice nivel, nu eraudeloc rare, favorizând selecția puțini-lor aleși „cu mapa”. De fapt selecția,extrem de dură atunci, începea princoncurența acerbă pe puținele locuriacordate, numai atâtea câte erau ne-cesare, în licee și facultăți, continuândtoată viața, pe baza rezultatelor con-crete ale muncii fiecăruia. Se luau înconsiderare, de asemenea, dorința deperfecționare a pregătirii, puterea demuncă, capacitatea organizatorică,cinstea și loialitatea față de societate.Iar fiecare poziție socială era câștigatăîn urma unui examen riguros și cin-stit, nicidecum în baza vreunei făcă-turi aranjate, de dragul promovăriiprotejaților, precum în prezent.

Pentru toate acestea, omul era res-pectat de camarazi și concetățeni, cuatât mai mult cu cât reușea să seafirme mai sus pe scara socială.

Fără a exagera, prin susținerea căn-ar fi existat și atunci suficient demulte excepții de la normalitatea pre-zentată, ajungem în zilele noastre șiconstatăm o nouă bulversare a valori-lor spirituale și o nouă decădere, cumult mai accentuată, a respectuluiomului față de omul „cinstit, titrat,dar mai sărac”.

În mare parte, această situație se

datorează prăbușirii școlii românești,prin renunțarea la învățământul pro-fesional, schimbarea neinspirată aprogramelor de învățământ general șiliceal, intrarea, practic nelimitată, adoritorilor în facultăți, lipsei de profe-sori competenți, acordării de diplomepeste diplome, nemeritate, de licențăși de doctorat etc. Urmare a acesteiaparente egalizări, între cei ce și-auobținut diplomele pe merit cuaproape analfabeții care le-au obținutprin cu totul alte modalități, precumși al promovării sociale pe criteriulapartenenței la o anumită „gașcă”, s-a ajuns la cu totul altă ierarhizare avalorilor. Acum nu mai primează in-struirea autentică, ci amatorismul,obediența față de protector și, maiales, averea dobândită oricum, fiindcăbanul permite parveniților și profito-rilor noii societăți să se împopoțonezecu funcții de conjunctură și cu multi-ple licențe, titluri de doctori, uniichiar de academicieni etc.

La această bulversare a valorilor însocietate și, implicit, la decăderea res-pectului omului față de om, a contri-buit din plin exemplul îmbogățiților,inclusiv a celor „de carton” ai societă-ții noastre, aflate în tranziție cronică,care, mai bine informați fiind sau ris-când mai mult, fiindcă nu aveau cepierde la început, au strâns bunuri ceneam de neamul lor n-au visat. Bu-nuri care le facilitează acum „spălareaimaginii”, compromiterea concurenți-

lor, pedepsirea adversarilor, manipu-larea presei și a opiniei publice, cum-părarea de mercenari care să le ducăla îndeplinire dorințele murdare etc.

„Bomboana pe colivă” au pus-oînsă aleșii noștri, odată cu adoptareaNoului Cod Penal, prin care au discri-minat, printre altele, denigrarea și ca-lomnia.

Că așa s-a dorit din interior ori ni s-a impus din afară, ori și una și alta, estemai greu de spus și mai puțin impor-tant de stabilit acum. Cert este că, prinactualele prevederi ale Noului CodPenal, s-a deschis calea unei atmosfereaproape imposibile în societate, domi-nată de mizerii publice, propovăduitefără teamă de anumiți ticăloși ai socie-tății actuale, direct sau prin intermediulmercenarilor acestora.

La cele de mai sus se adăugă teh-nica modernă de dezinformare, deni-grare, calomniere, amenințare șișantaj, puse în valoare, cu cea mai reaintenție, de „lotrii” și scursorile socie-tății noastre, care și-au făcut un modde viață, și uneori își asigură și veni-turile murdare, necesare unui traideloc modest, din folosirea acesteia,în scopul manipulării detestabile, darinteresate, a opiniei publice. Lângăacești ticăloși s-au alipit și alți tarațiai societății actuale, care se simt și eioameni cât de cât importanți, autobă-gându-se prostește în seamă și dialo-gând cu ei însuși ori cu prieteniasemenea lor pe facebook-uri „in-time” sau publicând inepții minci-noase și veninoase, sub protecțiaanonimatului, în alte spații publice.

Situația inadmisibilă în care negăsim, aparent fără ieșire în condițiileîn care legea nu se modifică și nusancționează, ci, indirect, încurajeazăastfel de fapte antisociale, poate să fieinfinit mai gravă, atunci când, printrecivilii cu astfel de preocupări, se ames-tecă funcționarii publici sau foștiifuncționari publici din structurile sta-tului, retribuite din banii societății înscopul apărării acesteia împotrivaunor astfel de preocupări destabiliza-toare.

În contextul evoluției prezentate,care constituie doar o părere perso-nală exprimată în virtutea dreptuluide liber cuvânt, nu ne rămâne decâtautoeducarea, pentru a nu mai lua înseamă, în nici un fel, mizeriile proli-ferate, în scris, în spațiul public.

În legătură cu reinstaurarea res-pectului omului față de om, pe criteriimorale sănătoase, mai avem încămult de așteptat. Deocamdată sun-tem, după cum poate oricine constata,„în cădere liberă”.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Respectareademnității umane

În mod firesc, într-oastfel de societate în

care hoții, mincinoșii,leneșii, bețivi și flecariierau exemplar și imediatsancționați, respectulomului față de cinste, demuncă și față de semeniilor nu putea să nu sereinstaureze. Dar s-areinstaurat pe un altcriteriu, de necontestat,bazat pe poziția ocupată înierarhia activităților șistructurilor sociale.

Aceasta fiindcă,ajungerea pe astfel depoziții necesita știință,corectitudine și loialitatefață de intereselor celorreprezentați. „Furcilecaudine”, prin care treceauviitorii conducători, de laorice nivel, nu erau delocrare, favorizând selecțiapuținilor aleși „cu mapa”.

NOIEMBRIE 2015 | 5

A vem, iată, printre noi, pretinșivânători, de fapt personal sil-vic în cazul concret la care ne

referim, care lasă urme de sânge peunde calcă, cu o gândire primitivă,marcată de o lamentabilă atitudine fațăde ceea ce înseamnă dimensiunea to-nică a codului vânătoresc. Doi bani nudau aceștia pe îndemnul acelora carespun că legea vânătorească trebuie res-pectată de toți. Sunt loviți grav de lă-comie, de necroza încăpățânăriimalefice, de instincte primare și defalse convingeri. Sunt o pacoste pentruvânătorii adevarați și asociațiile undesunt membri, dacă sunt membri, aso-ciații care apără, protejază și dezvoltăfondul cinegetic.

În manifestările lor sălbatice, pădu-rarii-braconierii care au omorât un cerbadult în raza Ocolului Silvic Oțelu Roșuau depășit nivelul iresponsabilitățiiumane, în numele unui beneficiu par-ticular, incalificabil în existența coti-diană. Oamenii ăștia s-au bucurat de ofaptă rea, comisă cu intenție, pe careau transformat-o într-o mare izbândă,apreciată doar de cei cu mintea rătă-cită. Au ales un cerb căruia i-au curmatviața într-un mod barbar, măcelărindu-lși târându-l după ei într-o stare comunăcu a călăului aflat la terminarea uneiexecuții prin pedeapsa capitală. Întâiasenzație la vizionarea filmului la jurna-lele TV, a fost aceea a trăirii unui mo-ment contradictoriu, unde doi oameniai legii, bine echipați, își permit, la rece,să se bucure de comiterea unui omor,„victima” fiind un animal protejat. Fărăsă știe că sunt filmați, braconierii afi-șează un calm aidoma alpinistului aflatpe potecile din Himalaya. Inșii își per-mit să facă popasuri liniștitoare, chiarsă cinstească reușita cu coarnele decerb alături. Își îngăduie să ne pri-vească de sus, din poziția de oamenidescurcăreți, care nu au pentru ce sădea socoteală, fapt pentru care, cred ei,instituțiile care aplică legea trebuie stea

la locul lor. Nicio urmă de teamă, ni-ciun gest de căință. Văzându-i cum secomportă, ai impresia că sunt niște bi-nefăcători! Că se întorc dintr-o expedi-ție științifică din munți, în timpul căreiaau găsit o pereche de coarne de cerbcarpatin cu atribute de trofeu scump.

Te întrebi, neapărat, unde se înca-drează fapta acestor oameni autodecla-rați păzitori ai pădurii și a fauneicinegetice, în realitate braconieri sadea

cu deprinderi inspirate din comuna pri-mitivă? I-aș putea compara cu o ma-șină de ucis animale protejate de lege,având ca motivație câștigul material,imediat obținut, cu prețul comiterii deinfracțiuni.

Evident, se amintește mereu căacest gen de falși vânători sunt puțini lanumăr. Că ei nu au nevoie de propa-gandă, fiindcă nu reprezintă pe nimeni,poate doar prostia. O spun cu exaspe-rare: braconierii de calibrul celor dinMunții Țarcu poartă cu ei virusul dera-pajului uman, răspândit în tot ce gân-desc și întreprind în calitate de vânătoricu permis de port armă. Practicile lorsunt molipsitoare, atâta timp cât actelede braconaj, unele dinte ele dea dreptulsălbatice, sunt împrumutate și extinseîn spațiul vânătoresc. Infracțiunile, co-mise în cascadă de aceste personaje,reprezintă un atac la civilizație, ordineși lege. Greutatea lor are efectul vitrio-lului asupra rațiunii curente.

Nu este rentabil să nu vorbești deacești smintiți, care sunt retribuiți săapere pădurea și fauna sălbatică, darcare sărăcesc fauna cinegetică prin ac-țiuni murdare, organizate la luminazilei. Ei nu sunt niște inși oarecare, cifuncționari silvici, purtătorii virusuluide făcători de rele, care se saboteazăsinguri. Nu doresc să fiu lipsit de res-pect, însă îmi permit să întreb cum sesimte o soție de pădurar-braconieratunci când pune în farfuria copiilorcarne de cerb împușcat ilegal, în felulmișeilor, valorificată prin comitereaunei infracțiuni pe care legea o sanc-ționează chiar cu închisoarea? Efectular trebui să fie destabilizator. În acestcaz, „totul este sub control”, cum secrede la nivelul autorității publicecare răspunde de silvicultură și cumse spune, la nevoie, cum că totul con-stituie o minciună. Este prea mareagresivitatea acestor călăi de animaleprotejate pentru a fi lăsați doar în voiaDomnului.

O vorbă spune să fim intransigenți și cu hoții de flori. Dar cu braconierii, care ucidcerbii carpatini deliberat pentru coarne și carne, cum trebuie să fim? Nu vreau să leatribui calitatea de oameni „duși cu pluta” acelor doi indivizi surprinși în Munții Țarcu,în timp ce coborau versantul cu ditamai coarnele de cerb pe umăr și cu rucsacul plin decarne atârnat la spate. Ar însemna să-i înalț în grad cu un apelativ blând, neadecvat înraport cu gravitatea faptei, și să ratez încadrarea acestor așa-ziși vânători în rândulindivizilor cu deficit de creier.

Cum se autosaboteazăbraconierii de cerbi carpatiniELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

O spun cu exasperare:braconierii de calibrul

celor din Munții Țarcupoartă cu ei virusulderapajului uman,răspândit în tot ce gândescși întreprind în calitate devânători cu permis de portarmă. Practicile lor suntmolipsitoare, atâta timpcât actele de braconaj,unele dinte ele dea dreptulsălbatice, suntîmprumutate și extinse înspațiul vânătoresc.

Imaginile surprinse de camereleinstalate în pădure de WWF

Foto

: cap

tură

You

Tube

P uțin mai aproape de zilelenoastre, în anul 50 î. Ch., roma-nul Valerius Catullus denumea

Peninsula Iberică, evident, tot datoritănumărului mare de iepuri (de vizuină)văzuți, „Terra cuniculosa”, ceea ce în-semna „un ținut plin de iepuri”. Prelun-gind puțin această foarte scurtăincursiune istorică, să-i amintim pe Te-rentius Varo (116 – 26 î. Ch.) și pe Ju-nius Moderatus Columella (sec. I d.Ch.), care descriau acele „leporaria”,locuri în care romanii creșteau, în spațiiîngrădite, iepurele de vizuină. Acesta afost începutul domesticirii speciei, stră-moșul „en titre” al celor cca. 60 de rasede iepuri domestici. Din Peninsula Ibe-rică, iepurele de vizuină a pornit laasaltul Europei, găsind, în scurt timp,condiții bune de trai pe întreg cuprinsulei. Istoricul Strabon menționează căexemplarele evadate din crescătorii înInsulele Baleare au devenit atât de nu-meroase, încât colonii s-au adresat îm-păratului Augustus, cerându-i sătrimită armata pentru a-i stârpi.

Apariția în România.Cu mai bine de un secol în urmă, au

fost aduse din Franța câteva exemplareîntr-un teren de lângă comuna Cristești(Iași), pentru ca, ulterior, începând cuanul 1793, au fost efectuate mai multeîncercări de populare (jud. Alba,Bacău, Brașov, Botoșani, Covasna, Dolj,Ilfov, Mureș, Maramureș, Prahova,Sibiu și Vâlcea. Un timp, populațiileformate acolo s-au menținut, dar, îngeneral, evoluția lor a fost mai degrabăo involuție, spre o dispariție cvasitotală.

Viață socială. Comportamentteritorial.

Trăiește în grupuri familiale, reu-nite în colonii. Când densitatea în tereneste redusă, conviețuirea se desfășoarăîn cuplu, iar când populația crește,modul de viață se modifică, devenindcolectiv, în grupuri. Un astfel de grup,de câteva zeci de indivizi, este alcătuit

din 1-6 masculi și 1-6 femele, împreunăcu puii lor.

Întotdeauna, grupul are un masculdominant și o femelă dominantă, cei-lalți membri ai grupului având pozițiade dominați, într-o ierarhizare care,odată stabilită, devine strictă și respec-tată, cel puțin un timp, până când seimpune reactualizarea ei. Aceasta sepetrece de obicei primăvara, și se rea-lizează printr-un comportament de in-timidare și, dacă nu este eficient, setrece la confruntări fizice directe.

Masculul dominant are prioritateabsolută la împerechere, iar femela do-minantă își adjudecă cea mai favorabilăpoziție a spațiului din vizuină, destinatfătării. În colonie, grupurile familialetrăiesc separat, fără a se înfrunta.

Mai mult, chiar, toți membrii gru-pului apără zona centrală a coloniei,ocupată de indivizii dominanți, împo-triva eventualilor intruși, iar indiviziidominați se situează într-o zonă perife-rică. Instinctul de teritorialism deter-mină adoptarea unui comportamentcorespunzător scopului. Astfel, masculiidelimitează un teritoriu – să-l numim

„vital” – care poate cuprinde până la 5-7 ha, pentru o colonie. Delimitarea seface perimetral, prin depunerea de cro-tine (lăsături) în grămăjoare, prin jeturide urină și prin alte semnale olfactiveproduse de glande submaxilare, cu se-creție externă. Femela dominantă mar-chează cu urină una din multele intrăriale sistemului de galerii ale coloniei,cea care duce la încăperea în care și-aales culcușul destinat odihnei și fătării.Deci, principala cale de exprimare a te-ritorialismului este cea olfactivă.

Comportament sexual, dereproducere. Creșterea puilor.

Maturitatea sexuală a iepurelui devizuină este marcată de precocitate, lafemele apare la vârsta de 3,5 luni și lamasculi la 4 luni. Practic, împerecherease poate desfășura în tot timpul anului,dar cu un debut de maximă intensitateprimăvara. Tot atunci se înregistreazăun maximum de manifestare al instinc-tului de teritorialism, materializat maiales prin exprimări olfactive. Stimulațide semnalele olfactive lansate de fe-melă, care se produc și datorită secre-

Comportamentuliepurelui de vizuinăDr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU


ETOLOGIE

„I – shapan – in!!!” Este probabil exclamația navigatorilor fenicieni care, cu cca. 3.500de ani în urmă, debarcați în Peninsula Iberică, au fost – tot probabil – uimiți demulțimea de iepuri de vizuină pe care i-au văzut. Și astfel, din această expresie cuînțelesul de „tărâmul iepurilor”, prin evoluție semantică, s-a ajuns la derivațiatoponimică „España” – Espagne – Spania, care definește țara de astăzi. Denumit șilapin, este „legitimat științific” cu denumirea Oryctolagus cuniculus, Linné, 1758.

țiilor glandelor inghinale aflate în plinăactivitate, masculii, atrași de disponibi-litatea femelei, încep „curtarea” prindesfășurarea unor jocuri nupțiale.Acestea constau, la început, în simplaurmărire, așa… mai la distanță, a fe-melei, urmărire asezonată și cu secre-țiile de feromoni din glandele cusecreție externă. Dacă, eventual, fe-mela rămâne insensibilă la această ur-mărire pasivă, masculul, schimbândtactica, trece la faza următoare de cu-cerire, care constă în mișcări circulareîn jurul femelei, presărate cu micigiumbușlucuri. Iar dacă, tot din întâm-plare, femela rămâne indiferentă, mas-culul face apel la ultima recuzită care,de regulă, are un succes imediat: emiteun jet de urină, super încărcat de me-saje olfactive. În tot acest timp pot apă-rea și pretendenți la aceeași femelă,chiar din rândul puilor supraviețuitoridin ultima generație a anului prece-dent, prilej cu care înfruntările pot fiviolente și cu răniri grave.

Ovulația se produce în faza de oes-trus prin care trece femela, dar poateapare și faza de „oestrus post-partum”,adică femela poate reintra în călduri,imediat după fătare, chiar dacă pe-rioada normală între două cicluri oes-trale este de minimum 30 de zile.Fenomenul de superfetație, întâlnit laiepurele de câmp, este prezent și la ie-purele de vizuină, adică apar ovulațiidin două cicluri oestrale diferite. Esteuna din adaptările speciei, datorită că-reia este atât de prolifică.

După o gestație de cca. 28-30 zileapar puii, în număr de 6-9, care senasc goi, fără văz și auz timp de 10-12 zile. Ei sunt alăptați timp de 3-4săptămâni, prin cele 6 mamele, astfelcă cei care depășesc numărul de ma-mele sunt dezavantajați din start. Maiales că femela îi alăptează doar o sin-gură dată pe zi. În general, puii supra-viețuitori cresc repede, încât de lagreutatea de 35-45 g la naștere, ajungca la vârsta de cca. 3 luni, să atingăcam 80% din greutatea unui adult(adică din cea de 2,5 kg). Femela nuse prea ocupă de pui, în afara alăptă-rii, dar îi apără cu virulență împotrivaintrușilor. Cele mai multe fătări seproduc în intervalul februarie-august,iar sigura epocă de anoestrus (fărăovulație) este toamna. Cu cele 4-5 fă-tări/an, teoretic, o femelă poate danaștere la 25-30 pui, dar mortalitateaacestora este ridicată, atingând pro-porția de 75%. Supraviețuitorii devinindependenți la vârsta de 4 luni, cândsunt îndepărtați din grupul familial și,dacă nu își găsesc loc în colonie, o pe-rioadă de timp trăiesc solitari.

Bioritm circadian. Comportamentde hrănire. Dietă.

În decursul a 24 de ore, are douăreprize, net diferențiate. Cu o activitateexclusiv nocturnă, își petrece ziua laadăpostul vizuinii, care, în cadrul uneicolonii, se desfășoară într-o rețea degalerii ce deservesc încăperi pentruodihnă și cele destinate fătării și creș-terii puilor, tapetate cu vegetație us-cată. Rețeaua de galerii are mai multeintrări-ieșiri și, în condițiile unui solușor și nisipos, poate atinge adâncimeade 3 m. Obișnuit însă, este situată la 1-2 m, în locuri expuse soarelui, pe talu-zuri. Iese din vizuină la crepuscul, cumare prudență, adulmecând din aer oeventuală prezență a unui pericol și, obună parte din timp o desfășoară încăutarea hranei. În timpul sezonului devegetație, dieta sa este alcătuită dinspecii de graminee și leguminoase săl-batice ori cultivate, părți suculente aleplantelor, iar în timpul iernii, din vege-tație uscata și din lujeri și coajă de ar-buști. Regimul său strict erbivor, cu oevidentă preferință pentru furajele fi-broase, necesită o digestie îndelun-gată. Pentru a compensa procentulredus de elemente nutritive conținut deaceste furaje, este nevoit să ingereze ocantitate mai mare, ce poate atinge ogreutate de 500 g pe zi, după care seretrage în vizuină pentru odihnă și di-gestie. După o primă repriză, eliminăcrotine moi, pe care le ingerează dinnou pentru digestia finală, în urma că-reia obține un maxim de substanțe nu-tritive, iar crotinele rezultate de aceastădată, sunt uscate și le depune înafaravizuinii, în grămăjoare. Această adap-tare digestivă, denumită cecotrofie, seîntâlnește și la iepurele comun.

Simțuri. Comunicări intra-specifice.

Cercetările efectuate în Franța audus la concluzii foarte interesante pri-vitoare la simțurile iepurelui de vi-zuină. Astfel, simțul olfactiv esteapreciat ca fiind de 5-10 ori mai dez-voltat decât cel al omului. Puii se nasccu acest simț în funcțiune, astfel că,deși lipsiți de vedere un timp, recunoscși găsesc mamela prin feromonii speci-fici ai acesteia. De altfel, acest simțjoacă un rol extrem de important înviața sa, deoarece îl ajută la recunoaș-terea și regăsirea congenerilor, la iden-tificarea sexelor și la recunoaștereaierarhiei în cadrul grupului și coloniei.

Simțul văzului este, de asemenea,foarte dezvoltat, în sensul că întregulcâmp vizual poate acoperi 360°,printr-o ușoară mobilitate a gâtului.Fiecare ochi acoperă un câmp de cca.

190° și se poate mișca separat în or-bită, dar cele două imagini nu se su-prapun, deci prin poziția laterală aochilor nu are o vedere binoculară caomul sau ca pisica. Vederea sa binocu-lară nu acoperă decât un câmp de 24°în față și 30° în sus, deasupra capuluidar, în caz de alertă, își poate măriacest câmp în față până la 30°. Existăun unghi mort, până la distanța de 10cm de la vârful botului, în care nupoate distinge elementele din jur, darpercepția acestora este preluată de vi-brize. Celulele în formă de bastonașeale retinei permit distingerea obiecte-lor cu o cantitate mică de lumină, ast-fel că animalul poate vedea în condițiide obscuritate. Celulele retinei, careau formă conică, au în structură mo-lecule care conțin opsină, o substanțăcare dă posibilitatea unei absorbțiimaxime a spectrului luminii pentrubenzile de undă corespunzătoare cu-lorilor albastru și verde, pe care ani-malul le poate percepe, dar nupercepe culorile roșu și oranj. Simțultactil este bine dezvoltat și reprezentatde vibrizele lungi situate pe buza su-perioară și în zona orbiculară supe-rioară, cu care compensează unghiulmort de la 10 cm de la vârful botului,despre care am amintit. Prin simțulauzului, percepe zgomote ascuțite, si-tuate între benzile de 360 și 42.000herzi, comparativ cu omul, care per-cepe doar cele situate în benzile de 20-20.000 herzi, ca urmare nu percepesunetele joase, grave.

Comunicarea între congeneri serealizează olfactiv și auditiv. În cazulintuirii unui pericol iminent, care îlsperie, prima reacție a animalului esteemiterea unui strigăt scurt și ascuțit,cu care își alertează congenerii. Darmai are un mijloc caracteristic de co-municare sonoră despre intuirea unuipericol, bătând repetat în sol cu tarsulși metatarsul membrelor posterioare,ceea ce produce un sunet sec, pe carecongenerii îl percep de la distanță șireacționează imediat, refugiindu-se îngalerii. Ca un semnal suplimentar dealertă, își ridică în sus codița.

În situația unei confruntări întrecongeneri, combatanții încearcă inti-midarea reciprocă într-o atitudine deparcă s-ar izbi cu boturile, după carepoate urma ridicarea pe membrele di-napoi și izbirea cu membrele ante-rioare.

Deși în legislația noastră figureazăprintre speciile la care vânătoarea estepermisă, având un sezon cuprins între1.11 – 31.01, deocamdată nu se vâ-nează, datorită efectivelor extrem de-reduse.

NOIEMBRIE 2015 | 7

D acă ploile au stat departe deterenul de vânătoare în pe-rioada premergătoare deschi-

derii, șansele unei partide reușite laiepuri, la câmp, sunt de partea vână-torilor. Terenul este mai ușor, iar ară-tura, chiar dacă este relativ proaspătă,nu va ridica probleme deplasării go-nacilor și, cu atât mai puțin, iepurilorce vor sări în bătaie…

Liniștea din terenÎn ultimii trei ani, cel puțin, s-a ob-

servat evident, cel puțin după spuselevânătorilor, o scădere sensibilă a nu-mărului de iepuri în marea majoritatea fondurilor de vânătoare. Cauzele,nu puține la număr, au inclus, întrealtele, în special vremea ploioasă dinperioada primei generații de pui, mo-noculturile extinse și eliminarea zone-

lor de refacere și adăpost pentruvânat în zona de câmpie, folosirea,uneori fără autorizare, a produselorpentru chimizarea câmpului, prezențacâinilor hoinari și a celor pripășiți pela stânele temporare, tot mai multe înultimul timp în terenurile de vână-toare. Prezența răpitorilor tot mai nu-meroși – șacalul, în mod special, aînregistrat o creștere semnificativă anumărului de exemplare și o extin-dere surprinzăroare a arealului – acâinilor ciobănești mult prea des ră-mași fără jujeu și, nu în ultimul rând,braconajul scăpat de sub control, aucondus la deranjarea permanentă avânatului din terenurile de vânătoare.Au fost însă și exemple, precum jude-țul Arad, unde iepurii au continuat să-și păstreze efectivele normale, iar aici,liniștea din fondurile de vânătoarepare că a fost una din cheile reușiteimenținerii efectivelor la nivelul nor-mal.

Dar să revenim la prima zi de vâ-nătoare la iepuri…

Așezarea în standuriEste o decizie cu care avem de-a

face chiar de la începerea partidei devânătoare. În ultimul timp este tot maigreu să găsim bătăiași prin satele dim-


DE SEZON Deschiderea la iepuri

Iepuri la timpul lui BrumarText și fotografie MAC

Începutul lui noiembrie a adus și anul acesta vremedestul de blândă, cu temperaturi sensibil mai ridicatedecât normalul acestei perioade. Deschiderea la iepurieste poate una dintre cele mai așteptate zile alesezonului de vânătoare.

NOIEMBRIE 2015 | 9

Cantități necesare: patru pulpe deiepure, 150 grame de slănină, 2 paharede vin alb.

Ingrediente pentru sos: 4 linguri deulei, o ceapă, o lingură de faină, 3-4linguri de bulion de roșii, 3 pahare devin alb, 4-5 căței de usturoi, foi dedafin, sare, piper.

Pregătirea cărnii: se dezosează, securăță bine pulpele de pielițe și se țin învin cel puțin 12 ore. Se scot, se împă-nează cu slănină și se așează într-o tavă.

Prepararea sosului: ceapa se toacămărunt și se amestecă cu făina. Ames-tecul se rumenește și se adaugă bulio-nul, vinul și foile de dafin. Se piseazăcățeii de usturoi, se amestecă cu pipe-rul măcinat și se adaugă în sos. Sepune sare după gust. Sosul se toarnăpeste carnea din tavă și se dă la cuptor.Se lasă până ce se rumenește bine car-nea, se scoate și se stropește cu vin alb.

Servire: Se servește cald, cu mămă-liguță fierbinte și, eventual, cu garni-tură de morcovi natur și măsline.

Un pahar de vin roșu, sec/demisec,Shiraz sau Pinot noir, după preferință,va adăuga un plus de savoare buca-telor. Poftă bună!

IEPURE LA CUPTOR CU SOSDE VIN ȘI MĂMĂLIGUȚĂNANA NINA

prejur, oameni care să ia în piept o ziîntreagă arătura sau glodul înțelenitdoar pentru câțiva bănuți. Uneori seoferă voluntari dintre vânători, alteoriorganizatorul are delicata misiune dea-i numi, prin rotație. Alteori, goanădupă goană, fără a se considera ghi-nioniști, sunt vânători care aleg sămeargă numai alături de gonași. Șiștiu bine de ce. De cele mai multe ori,ei sunt aceia care împușcă cel maimare număr de piese, considerabilmai multe față de cei care au dorit ne-apărat să stea în standuri. Explicațiaeste cât se poate de simplă. Când nu-mărul gonașilor este prea mic față desuprafața care trebuie acoperită, secreează spații largi între gonași, spațiice rămân fără acoperire. Sunt exact lo-curile pe unde iepurii ridicați dintrebrazde și alugați de primele focuridinspre linia vânătorilor, vor încercasă scape, întorcându-se înapoi, directprin linia gonacilor. pentru că… deacolo nu se trage ca la Verdun…!

Tentația flancurilor…Flancurile au constituit dintot-

deauna o atracție pentru vânători,mai ales pentru cei ce cunosc foartebine configurația terenului. Atrași deliniștea aparentă a flancurilor, partedintre iepurii ridicați de goană încercă

să iasă pe laterale. În aceaste condiții,echipamentul camuflaj și răbdareaîntr-o așteptare complet nemișcatăvor face diferența și pot înclina sensi-bil sorții reușitei în favoarea vânători-lor. Asta ca să nu mai vorbim despreprecizia tirului. De regulă, iepurii ac-celerează la maxim, grăbiți să scapede terenul prins în goană, iar corec-țiile tirului trebuie să fie proproțio-nale. În plus, trebuie atenție maximăla executarea tirului la unghi, spre

linia vânătorilor sau a bătăiașilor, pre-cum și la trecerea armei – întot-deauna cu țevile îndreptate în sus, înpartea opusă goanei.

Fără îndoială, așezarea pe flan-curi pare într-adevăr mai atrăgătoare,dar implică un plus de responsabili-tate, îndemânare și, mai ales, atenție.Toate acestea pentru a ne putea bu-cura din plin de ziua de vânătoare șide reușita deschiderii sezonului la ie-puri, la început de Brumar…!

GASTRONOMIE VÂNĂTOREASCĂ

A stfel de accidente, grave șifoarte grave, au fost produseși în timpul desfășurării altor

acțiuni, nu numai a vânătorilor colec-tive, în care cauza întâmplării nefastea fost nesăbuința de a trage în grabă,uitând de prezența cuiva în apropiere.

(jud. Constanța). Un vânător italian în vârstă de 37

de ani, aflându-se la o vânătoare deprepelițe împreună cu socrul său, învârstă de 67 de ani, a fost împușcat înspate de către acesta. Este de imagi-nat că snopul de alice de 2 mm (peste700 buc. într-un cartuș de cal. 12) fo-losite la o astfel de vânătoare, proba-bil că a fost slobozit de la o distanțămică, acționând grupat, aproape caun proiectil breneke, a traversat omo-platul și a ciuruit un plămân, încâtvictima nu a putut fi salvată la spital.

(jud.Botoșani). Un in-giner silvic a fost împușcat în cap decătre un coleg de la Ocolul Silvic Dă-răbani, în timpul unei acțiuni de com-batere a câinilor hoinari, înainte de oposibilă vânătoare organizată la mis-treți, așa cum se presupune. Autorula vrut să împuște un câine și, exact înacea secundă fatală, victima a ieșit dinmașină și a apărut pe traiectoria unuisnop de alice. Dublă imprudență, atâtautor, cât și victimă.

Dar pot apare accidente grave și înalte circumstanțe decât cele mențio-nate până acum.

Directorul AVPSTr. Măgurele a fost împușcat mortal decătre un polițist, după o vânătoare or-ganizată la fazani. Cauza, descărcareaarmei datorită a trei cauze, potențialdeclanșatoare de accident: purtată în-cărcată, fără activarea siguranței și ți-nută într-o poziție necorespunzătoare întimpul mersului. Victima avea 33 deani.

Numeroase au fost și accidentărileîn timpul desfășurării unor acțiuni debraconaj.

(jud. Arad, Neudorf).Un cetățean german, stabilit în locali-tatea Zăbrani, a fost împușcat mortalla o partidă de braconaj, în noapteade 5 spre 06.04.2005, lângă localita-tea Neudorf, de către însoțitorul său,un localnic, cu o carabină cal. 30-06,care nu avea permis de port armă.Cauza… aceeași, confuzia și graba dea trage.

(jud. Olt, Sprânce-nata). Fratele unui vânător cu acte înregulă, a luat de la acesta, nu știmcum, două arme (una cu alice și unade tir cal. 5,6 mm.) și au plecat la bra-conaj. După împușcarea unui mistreț,

invitatul celui care a procurat armelea declarat că „s-a trântit la pământpentru a nu fi atacat de alți mistrețicare se puseseră în mișcare, și astfel,arma de tir care se afla la el s-a declan-șat, lovindu-l mortal pe prietenul său”.Nu este în intenția noastră stabilireavinovăției, am reamintit doar o cir-cumstanță cel puțin bizară, în care s-apetrecut un accident mortal.

(jud. Cluj). Pazniculunui fond de vânătoare din vecinăta-tea comunei Unguraș, împreună cuun prieten, pompier, în vîrstă de 29de ani, au ieșit în teren „să identificeurme de vânat, în perspectiva uneiviitoare vânători organizate”. Însăacțiunea lor s-a transformat într-unade braconaj, dovedită prin anchetă,iar pompierul, vânător cu acte în re-gulă, a preluat rolul unui gonaș, încer-când să stârnească ieșirea vânatuluiînspre paznicul de vânătoare, priete-nul său, instalat „în ștand”, care l-aconfundat cu oarece vânat și a tras,lovindu-l în cap, mai exact într-unochi, două alice traversând cerebelul.Pronostic me-dical rezervat.

(jud. Bihor, Husasăude Criș). Într-o acțiune de braconaj lamistreți, desfășurată noaptea, într-unlan de porumb, unul dintre participanțil-a împușcat mortal pe prietenul său,confundându-l cu vânatul în mișcare.Victima avea 37 de ani și a lăsat înurmă doi copii minori și soția însărci-nată în luna a opta. Autorul a fost găsitulterior împușcat și el și se presupunecă, de teama consecințelor, s-a sinucis.

Se pot evoca și alte accidentegrave petrecute în acțiuni de braco-naj, dar vom da și câteva exemple încare au fost implicate arme, fără a fivorba de acțiuni de vânătoare.

(jud. Olt, Tătulești).Un adolescent, în vârstă de 14 ani, aîmpușcat mortal un copil în vârstă de6 ani, cu pușca de vânătoare a tatăluisău, deținută legal și, conform anche-tei, păstrată demontată în trei părțicomponente (țeavă, pat și uluc, n.n.)și descărcată. Autorul știa unde se aflacheia, dar și cum se asamblează și seîncarcă o pușcă.

(Craiova). O fată, învârstă de 19 ani, venită în oraș pentru


Cronica neagrăOPINIE

Accidente de vânătoare (II)Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

Continuăm prezentarea articolului distinsului nostrucolaborator, cu alte aspecte legate de subiectul abordat,un subiect extrem de grav și, din păcate, foarte actual.

18.10.2009

05.07.2009

26.02.2009

23.07.2009

03.01.2009

12.09.2014

16.12.2009

05.04.2005

decembrie 2009

a susține bacalaureatul, a vizitat fiulunui agent de poliție din localitate. Afost împușcată mortal în cap de cătreacesta, în împrejurări descrise ca fiindaccidentale, în timpul mutării armeide tir cal. 5-6 mm într-o altă încăpere,fiind scăpată pe jos. Nu este treabanoastră să stabilim vinovăția, semna-lăm doar accesibilitatea la o armă de-ținute legal de tatăl autorului, caremai era și încărcată.

(jud. Giurgiu, Coli-bași). O fetiță, în vârstă de 9 ani, afost împușcată mortal în cap, de unbăiat în vârstă de 8 ani, cu arma devânătoare a bunicului acestuia, pecare a luat-o „pentru joacă”, probabilîncărcată și neasigurată.

Ne oprim aici și pentru acest fel deaccidente, în care accesul la o armăeste la îndemâna copiilor și adoles-cenților. Dar au fost înregistrate și alteaccidente grave – ca mai toate în careeste implicată o armă de vânătoare –de pildă prin manevrarea neatentă aunei arme încărcate, când aceasta arfi trebuit să fie descărcată.

(jud. Arad). Un vână-tor din localitatea Petriș, după ce atras într-un fazan, urmărindu-l, avăzut că era doar rănit și a încercat să-și ia arma din mașină pe fereastră,timp în care arma s-a descărcat, iarvânătorul a primit lovitura fatală dela doar câțiva centimetri.

(jud. Arad). Un polițistde frontieră, în vârstă de 33 de ani,tatăl unui copil în vârstă de 9 ani, par-ticipant la o vânătoare organizatălegal, s-a împușcat în picior, lovind șiartera femurală, fapt care a făcut ca,prin pierderea masivă de sânge, lovi-tura să fie letală. Cauza, manevrareaneatentă a unei arme încărcate.

ConcluziiStatistica neagră, înjghebată de

noi pe baza interpretării datelor pu-blicate în media, din care ne-am stră-duit să înlăturăm subiectivismul unorrelatări, reprezintă doar o interpre-tare tehnică a datelor – cauze și efecte– fără să constituie eventuale probejuridice, pentru care nu avem autori-zarea necesară să o facem. Însă, dinpunctul de vedere exprimat, putemsintetiza două concluzii.

Prima concluzie, deja enunțată,este aceea că numărul accidentelor le-tale este mai mare decât al celor sol-date cu răniri. Motivația ar fi aceeacă, la o acțiune colectivă autorizată,

participă mai mulți vânători, fiecarecu instruiri foarte diferite în privințacunoașterii temeinice a cauzelor acci-dentelor și a urmărilor complexe aleacestora, cu stări de emotivitate stă-pânite în mod diferit. În această inter-pretare, pornim de la ideea că acesteacțiuni de vânătoare colectivă autori-zate sunt însoțite întotdeauna de uninstructaj prealabil obligatoriu, darcare nu întotdeauna este însușit șiaplicat în mod corect de către toți par-ticipanții.

A doua concluzie ar fi aceea cănumai întâmplarea a făcut ca cele44% din accidente să fie soldate

„doar”cu răniri și, foarte probabil, nua lipsit prea mult ca fiecare caz să de-vină unul letal. Din acest motiv, nutrebuie tolerate nici acele, aparent ne-însemnate, abateri de la regulile debază, iar rolul, extrem de important,revine organizatorului acțiunii de vâ-nătoare. Se pot formula numeroaseconcluzii pe această temă, dar ne vomlimita în a o prezenta, poate, pe ceamai importantă: accidentele de vâ-nătoare nu constituie o fatalitate.Ele pot fi eliminate total, cu tot corte-giul lor de consecințe fizice, morale,sociale etc., respectând cu strictețe ab-solută regulile de securitate.

NOIEMBRIE 2015 | 11

21.09.2009

14.06.2008

19.12.2009

Cele câteva exemple pre-zentate aici, în mod sigurmai puține la număr fațăde cele petrecute în reali-tate, vor servi pentru a ilustra unele dintre situațiile po-tențial producătoare de accidente, astfel că vom încercao sinteză a cauzelor care le-au produs.

Total accidente analizate = 100 cazuri (număr la care vor fi raportate toatecazurile din fiecare categorie de accidente)

Cu consecințe letale = 56 cazuri, deci 56% a. La vânători colective autorizate

= 29 cazuri, deci 29 %, prin neidentificarea țintei= 5 cazuri, deci 5%, prin părăsirea neautorizată a ștandului= 2 cazuri, deci 2%, prin manevrarea imprudentă a armei.

Total accidente la vânători colective autorizate = 36 cazuri, deci 36%.b. La vânători în grup autorizat = 3 cazuri, deci 3%, prin tir pripit;c. Purtarea armei încărcate în auto = 2 cazuri, deci 2%, armă descăr-

cată în timpul transportului prin manevrare neatentă;d. Purtarea armei încărcate în timpul deplasării în grup = 3 cazuri, deci

3%, prin manevrarea unei arme încărcate în timpul deplasării gru-pului în teren;

e. Prin folosirea armei de către copii și alte persoane neautorizate = 4 cazuri, deci 4%, prin folosirea „în glumă” a armelor;

f. Prin acțiuni de braconaj = 8 cazuri, deci 8%, prin acțiuni ilegale, ma-joritatea desfășurate în timpul nopții, legate de confundarea cu unanimal sălbatic și tir pripit;

Total alte situații decât vânătorile colective autorizate = 20 cazuri, deci20%.

Total cazuri letale = 56 cazuri, deci 56%, procent superior celui privindrănirile.

Cu consecințe de rănire în diferite grade de gravitate, inclusiv inva-liditate permanentă = 44 cazuri, deci 44 %, din care:

a. La vânători colective autorizate = 28 cazuri, deci 28% din care:18 cazuri, deci 18%, prin părăsirea ștandului și tirul pripit al vecinilorde ștand 10 cazuri, deci 10%, prin ricoșee datorate tirului în direcțiinepermise;

Total = 28 cazuri. b. La vânători autorizate în grup = 8 cazuri, deci 8%, tir imprudent; c. Autoaccidentare = 8 cazuri, deci 8%, neatenție în manevrarea armeiTotal = 16 cazuri, deci 16%;Total cazuri de rănire = 44 cazuri, deci 44%.

1

2

STATISTICA NEAGR~

E i, vânătorii, astfel periodic șieficient culpabilizați, din startși la general, pentru efectele

unei politici dezastruoase, duse însă dereprezentanții statului în domeniul ci-negetic, uneori cu bună știință, iar al-teori din prostie profesională sau dinobediență interesată față de profitoriiputerii. Ei (vânătorii) mai sunt însă cul-pabilizați și pentru abaterile de la legeși de la un comportament vânătoresccivilizat al unor „rătăciți” ai breslei lor,altă dată onorabilă.

În apărarea imaginii vânătorilor co-recți și responsabili din țara noastră,membri ai unor asociații afiliate laA.G.V.P.S. din România, ne încumetămsă deschidem o dezbatere, directă și ar-gumentată, referitoare la unele dintrerelele din vânătoare, petrecute și popu-larizate din 1990 încoace, precum și lapartea de vină a fiecărui actor implicatactiv în administrarea și gestionareafaunei cinegetice, în această perioadă.Ne propunem să o facem cât se poatede concis și inteligibil, pentru ca ceilalți

utilizatori ai mediului și publicul largsă poată înțelege, cât mai repede și maibine, rolul benefic al vânătorilor corecțiși responsabili în protecția și conserva-rea faunei sălbatice, precum și în men-ținerea, cu arma de vânătoare, a unuiechilibru sănătos între diversele speciicinegetice și între acestea și mediul lorsălbatic de viață. Un rol pe care aceștivânători, corecți și responsabili, și l-auasumat deliberat și pe care-l „joacă” cuștiință și pasiune, pe cheltuiala proprie,în interesul întregii societății. Societatecare, în lipsa lor (a vânătorilor), ar tre-bui să angajeze profesioniști pentru aface același lucru, pe cheltuiala publică,dar mai puțin eficient, fiindcă ar face-odin pură obligație profesională.

Dacă acest lucru simplu se înțelege,se poate înțelege și de ce interesele sta-tului și, implicit, ale administratoruluiacestuia în domeniul cinegetic, ar tre-bui să coincidă în totalitate cu intere-sele vânătorilor corecți și responsabilidin țara noastră. Subliniem mereu ca-tegoria vânătorilor „corecți și responsa-bili”, adică a majorității vânătorilor dinRomânia, pentru a evita culpabilizarealor pentru excesele făptuite de „rătăci-ții” printre ei, de braconieri și de vână-torii independenți de tot ceea ceînseamnă asociație vânătorească, legeși regulă de comportament vânătorescacceptabil.

Revenim și subliniem, din nou, in-teresul administratorului statului în do-meniul cinegetic, care ar trebui săcoincidă cu interesul general al socie-tății românești și, repetăm, cu interesulvânătorilor corecți și responsabili dințara noastră, al asociațiilor acestora șial forului lor de reprezentare, de utili-tate publică, care a fost și rămâneA.G.V.P.S. din România.

De peste 25 de ani, și problema ci-negeticii din România ar trebui căutatăîn prezent, tocmai în neînțelegereaacestui interes al statului și societățiiromânești. Fiindcă „stăpânul”, a se citiadministratorul fondului cinegetice na-țional, „învață sluga”, a se citi gestio-narul fondurilor cinegetice, să fie„hoață”.

Aceasta în condițiile în care admi-nistratorul fondului cinegetic național,prin reprezentanții săi contestabili înprofil, dictează totul în vânătoare. Elstabilește efective optime aiuristic demari, cote de recoltă ridicol de mici,metode de vânare limitate neprofesio-nal și condiții de vânare neconvingă-tor de restrictive, inclusiv pentruspeciile care afectează producțiile fer-mierilor (mistreți, urși, lupi, gâște săl-batice etc.), acreditând ideea căgestionarul, „legat astfel de mâini

Trebuie să realizăm că, în ultima perioadă, telejurnaleleși presa au fost pline de știri îngrijorătoare desprevânătoare și vânători. Anatema – pentru pagubelecauzate de mistreți, lupi, șacali, gâște sălbatice și altespecii de faună cinegetică, pentru înmulțirea urșilor șiapropierea sau chiar intrarea lor în localități, pentrubraconajele și accidentele de vânătoare care au devenitfapte cotidiene, pentru împușcarea abuzivă a unor câiniciobănești la stâni și a câinilor comunitari prin localități,pentru protecția irațională a ciorilor de semănătură caremurdăresc parcurile din marile orașe și pentru multe alteși alte fapte care oripilează populația – este pe nedreptaruncată „în curtea” tuturor vânătorilor.


ATITUDINE

Unul o face, și altul o trageÎn apărarea imaginii și intereselor vânătorilor corecți din România (I)N. ȘELARU

I ată că, atunci când credeam căștim aproape totul despre speciilecinegetice din țara noastră, aflăm

câteva lucruri necunoscute din viațaacestora, unele în contradicție față decunoștințele anterioare, de necontra-zis până acum, ale altor autori de li-teratură cinegetică valoroasă.

Fiind preluate din surse bibliogra-fice externe, ca rezultat al unor cerce-tări științifice întreprinse depersonalități recunoscute în cinege-tica europeană, nu avem motive săne îndoim de foarte multe dintre con-cluziile și afirmațiile cuprinse în lu-crare.

Totuși, aceasta conține și câtevainformații susceptibile de a fi eronate,precum cele ce urmează:

• taurii de cerb rezistă peste iarnă„pentru că trăiesc la foc mic, economi-sind energie în pseudo-hibernare, în-sușire specifică ambelor sexe”;

• „în lunile de primăvară, iezii deun an (de căprior) sub influența hor-monală își curăță coarnele”;

• „în decursul mai multor genera-ții”, structura genetică a populației decăprior din câmpul agricol „s-a modi-ficat în sensul creșterii masivității cor-porale, fără să existe o corelațiepozitivă între greutatea corporală și

valoarea medaliabilă a trofeelor”;• pentru mistreți nu ar exista, nici

la noi și nici în alte țări europene, anirăi din punct de vedere al posibilită-ților de agonisire a hranei;

• masculii de mistreț s-ar separade cârd doar după vârsta de 3 ani;

• „viitorul iepurelui de câmp poatefi privit cu optimism”;

• vulpea „are obiceiul bun de a nufura mai mult decât mănâncă, ne-având obiceiul de a depozita hrana sausă ucidă mai mult decât are nevoie dea se hrăni”;

• „fazanul este greșit consideratspecie de proveniență străină”;

• fazanii ar agresa pontele de po-târniche.

Din motivele arătate, lucrarea d-lui dr. Ștefan Polverejan incită lastudiul și la aprofundarea multoradintre aspectele ei discutabile, pre-cum cele succint prezentate. Oricumam aprecia-o, lucrarea înmagazi-nează un cumul de cunoștințe noi,dintre care unele de noutate și certăvaloare, iar altele puțin forțate, inte-resante însă, pentru orice persoană cupreocupări în domeniul cercetării șiștiinței cinegetice.

De aceea, felicităm autorul și îidorim, la cei 87 de ani deja împliniți,realizarea altor lucrări asemenea, caun corolar al nenumăratelor articolepublicate, de-a lungul vremii, în re-vistele noastre de specialitate.

NOIEMBRIE 2015 | 13

Cartea „Vânătoare tradițională”, publicată sub semnăturad-lui dr. Ștefan Polverejan, ne surprinde cu câtevainformații de noutate, demne de toată încrederea, înmaterie de eco-etologia unor specii cinegetice de mareinteres în România.

PUNCTE DE VEDEREN. ȘELARU

și de picioare” de el, trebuie să plă-tească toate urmările politicii lui,printre care și prejudiciile produse defauna cinegetică. Cu alte cuvinte, ad-ministratorul ia orice decizii la noi înțară, inclusiv abuzive, neinspirate șipăgubitoare, pe răspunderea, inclusivpecuniară, a gestionarului. Așadar, lanoi, „unul o face și altul o trage”.

Iar dacă ar fi numai atât, parcă nuar fi încă foarte rău. La noi, adminis-tratorul, prin funcționarii săi transgu-vernamentali în profil, s-a făcutvinovat și de atribuirea abuzivă a ges -tiunii multor fonduri cinegetice, în de-favoarea ges tionarilor consacrați, și seface vinovat, după cum foarte bine seștie, și de neaplicarea și nerespectareaîn totalitate și întocmai a legii, deamestecul nepermis în problemeleONG-urilor vânătorești, mai ales prinpromovările de vânători insuficient debine pregătiți, și prin inegalitatea detratament în relațiile cu diversele ca-tegorii de gestionari, de șicanarea su-

biectivă, mai ales economică, a mul-tora dintre asociațiile tradiționale, deconsilierea sfidătoare a reprezentan-ților abuzivi ai unor asociații vânăto-rești de conjunctură ș.a.m.d.

Iată de ce interesele administrato-rului, mai mult sau mai puțin transpa-rente, nu converg, deocamdată, cucele ale gestionarilor corecți și respon-sabili ai fondurilor cinegetice, care ur-măresc și garantează o gospodăriredurabilă a faunei cinegetice, în inte-resul membrilor vânători, actuali și deviitor, și ai societății românești.

Până când administratorul statu-lui în domeniul cinegetic, prin func-ționarii publici în profil angajați aiacestuia, nu se va decide să acționezecu responsabilitate și imparțialitate,în același sens cu cei care fac totușiceva concret, de necontestat, în inte-resul faunei cinegetice și echilibruluiîn natură, lucrurile nu vor mergecum trebuie în cinegetica din țaranoastră.

Păcat că, din vina exclusivă a ad-ministratorului statului în domeniulcinegetic și al conjuncturii prezentate,au de suferit, ca imagine și prestigiu,vânătorii corecți și responsabili, sin-gurii care, repetăm, au făcut și facceva concret și de necontestat, pecheltuială proprie și privată, pentruprotecția și conservarea faunei cine-getice, pentru îmbunătățirea condiții-lor de habitat ale acesteia și pentruasigurarea unui echilibru sănătosîntre aceste componente ale ecosiste-melor din natură.

S tabilizarea mistreților în terense poate însă realiza prin asigu-rarea vetrelor de furajare cu sor-

timente de hrană ieftină în cantitățicorespunzătoare efectivului.

Unul din furaje, ieftin de procuratși de depozitat, îl constituie castanele,un sortiment de hrană nesolicitat desectorul zootehnic și ușor de obținut.

Castanele, pentru a fi păstrate șiconsumate timp îndelungat, necesită afi conservate, fie în saci din plastic, cuadaos de 10% sare, fie depozitate înșanțuri, în straturi succesive de fructeși nisip. Castanele neconservate au, la25-30 de zile de la recoltare, un conți-nut tare, ce nu poate fi fărâmițat în ca-vitatea bucală și, ca urmare, suntevitate de toate speciile de vânat.

Un alt furaj ieftin pentru mistreți,accesibil de procurat, îl constituie bor-hotul rezultat de la obținerea țuicii dinprune, un sortiment foarte puțin folositîn sectorul zootehnic. Conservarea în-delungata a borhoturilor se realizeazăprin depozitarea, cu adaos de 10%sare, în bidoane din plastic de 200 litrisau în tuburi din ciment cu deschideremare, cu diametru și înalțime de 1m,

folosite și la construcția fântânilor.Depozitarea borhoturilor se face în

vetre de furajare, dispersate în maimulte puncte.

O alta modalitate, mai costisitoare,de stabilizare a mistreților în teren,constă din amplasarea, în vetrele defurajare, a unor distribuitoare auto-mate de cereale – boabe de porumb,de triticare, mazare etc. – reglate pen-tru dispersarea acestora la diferite in-tervale de timp (ore). Semințele se

dispersează pe o distanța circulară de6-10 m de la automat, în cantitățileprestabilite.

S-au obținut rezultate satisfacă-toare în stabilizarea mistreților în terenși prin intermediul cilindrilor din tablasau din plastic, cu o grosime de 1,5-2 mm, perforați, cu orificii ce asigură,prin rotire, distribuirea pe sol a 20-30 g din semințele depozitate în inte-rior. Lungimea cilindrilor este între0,8-1 m. Pentru a permite accesul maimultor mistreți și a evita conflictele, înfiecare vatră de furajare se vor am-plasa minim 10 cilindrii distanțați,agățați de ramuri sau ancorați de tul-pini sau de tăruși, prin intermediulunor sârme sau sfori cu lungimea depână la 1 m.

Încă o soluție satisfacatoare destabilizare a mistreților ar consta încombinarea a două modalități de ad-ministrare a furajelor, cea pe sol (cas-tane, borhot) și cea prin automate sauprin cilindri. Cele două modalități dedistribuire a furajelor asigură necesa-rul de hrană și, în paralel, preocupăriîn găsirea de surse suplimentare deexistență.

Distribuirea, în permanența, a hra-nei, la vetrele de furajare, asigură, pelângă stabilizarea mistreților în teren,și o creștere a rezistenței organismuluiacestora față de boli și intemperii.


FurajeDIN TEREN

Deplasările mistreților în alte terenuri de vânătoare seaccentuează în lunile de toamnă, dupa strângerearecoltelor din terenurile agricole, îndeosebi în anii cufructificație redusă la jir și ghindă.

Stabilizarea mistrețilorîn terenurile de vânătoareDr. VADIM NESTEROV

Cilindri de administrarea furajelor.Sus - din plastic, jos - din metal.

Foto: NECULAI ȘELARU

Nu vom proceda la comentareatuturor acestora. Vom aborda doarmodul în care acest capitol, atent șicorect elaborat de parlamentarii ini-țiatori ai modificării și completăriilegii, a fost pur și simplu „reconce-put”, ca să nu spunem „măcelărit”, despecialiștii, considerați poate cei maibuni, ai autorității publice centralecare răspunde de vânătoare.

Nu știm exact ce au avut sau nu,în cap, acești specialiști, când auamestecat infracțiunile grave cu cele-lalte, sancționându-le la fel de aspru,dar ne este greu să înțelegem ce inte-res au avut când au uitat să interzică

și să sancționeze unele fapte dăună-toare protecției faunei cinegetice.

De exemplu, vânătoarea fără res-pectarea condițiilor înscrise în autori-zație este acum considerată, exclusivdatorită lor, la fel de gravă ca și vâ-nătoarea practicată fără permis devânătoare, fără autorizație de vână-toare, la specii interzise sau în afarasezonului legal de vânătoare. Maidăm exemplul omisiunii de sancțio-nare a vânătorii practicate fără per-mis de armă valabil și ștergereainterdicției de ardere a miriștilor.

Nu mai continuăm cu alte exem-plificări referitoare la „răspunderi și

sancțiuni”, dar dorim să se înțeleagăcă reprezentanții AGVPS nu au avutnici un fel de contribuție la modifica-rea capitolului V al Legii 149/2015 șică „meritul” revine integral reprezen-tanților MMAP, prezenți la dezbate-rile din comisiile de agricultură și demediu ale Camerei Deputaților. Așa seîntâmplă când cei în drept consultăprea multe „moașe”, ca, în final, ma-joritatea confortabilă a acestora să iade bune susținerile reprezentanțilorautorității din guvernul susținut deaceeași majoritate.

–N. Șelaru

A dunarea generală s-a desfășu-rat în condițiile în care Baro-nul Gilbert de Turckeim și-a

făcut publică dorința de a nu mai can-dida la președinția acestui organisminternațional al vânătorilor, după 3mandate (12 ani) în funcție.

În locul Domniei Sale a fost alesdomnul dr. Michl Ebner, a cărei pre-zentare o redăm în continuare:

„Michl Ebner (născut în 1952), denaționalitate italiană, un vorbitornativ de limbă germană, face parte dinminoritatea austriacă din nordul Ita-liei, unde locuiește și deține în prezentfuncția de Președinte al Camerei de Co-merț, Industrie, Artizanat și Agricul-tură în Tirolul de Sud, având misiuneade a construi relații reciproce între zo-nele economice din țările Europei Cen-trale și de Nord ale Europei cu cele dinSud.

Cariera sa politică a început într-unpartid de centru din nordul Italiei,unde a fost ales de patru ori ca membrual Parlamentului Italian (1979-1994).De asemenea, el a servit, pe durata atrei legislaturi, în Parlamentul Euro-

pean (1994-2009). Anterior activitățiisale instituționale, dr. Ebner a lucrat cajurnalist. În paralel cu desfășurareacarierei sale politice a avut responsabi-lități într-o întreprindere de afaceri, pecare o conduce și în prezent.

Dr. Ebner a început colaborarea sacu FACE în 1999, după ce a fost ales caPreședinte al Intergrupului de Vână-toare, Biodiversitate și Rural din Parla-mentul European, un post pe care l-adeținut până în 2009.

În timpul discursului său, dr. Ebnera declarat că „apărarea și promovareavânătorii în Europa de azi este extremde importantă prin angajarea activă ainstituțiilor Uniunii Europene de laBruxelles. Interesele și cererile legitimea celor 7.000.000 de vânători trebuiesă se bucure de atenția care li se dato-rează și canale corespunzătoare nece-sare de comunicare”. În acest fel vedescopul său principal în funcție, precumși promovarea culturii și cooperării,căutând să reprezinte vânătoarea ca oparte vitală a unui peisaj multicolor,compus din diferite tradiții și abordăripentru conservarea mediului, astfel

încât Europa să nu devină un recipientsteril de noțiuni ideologice, care să pri-veze cetățenii de dreptul lor de a ex-ploata pe deplin și responsabil natura.Este vânător activ începând cu anul1970, precum și membru al Completu-lui de arbitraj al asociației locale șimembru al unei Fundații germano-aus-triece de vânătoare, fiind primul mem-bru de onoare al FACE, din anul 2009.Vânătoarea alpină este marea sa pa-siune.

Precedentul președinte, BaronulGilbert de Turckeim, și fostul preșe-dinte și membru fondator al FACE,Giovanni Bana, au fost aleși în func-țiile de președinți de onoare.

Pentru îndelungata lor activitateîn serviciul FACE, Adunarea Generalăa decis să fie admiși în rândul mem-brilor de onoare ai FACE, domniiJohn Swift (Marea Britanie), JochenBorchert (Germania) și Martin Hois-gaard (Danemarca).

Iată, așadar, componența condu-cerii înnoite a FACE, organismul dereprezentare al asociațiilor naționalede vânători din Europa și a celor peste7.000.000 de membri vânători aiacestora, la nivelul Comisiei Europeneși în relațiile cu alte organizații inter-naționale în profil ori de protecție șiconservare a faunei sălbatice și a me-diului acesteia de viață.

NOIEMBRIE 2015 | 15

Relații internaționale LA ZI

Noua conducere a F.A.C.EN. ȘELARU

RĂSPUNDERI ȘI SANCȚIUNI PREVĂZUTEÎN LEGEA NR. 407/2006

Federația Asociațiilor de Vânători și Protecționiști aiFaunei Sălbatice din Comunitatea Europeană (F.A.C.E.)și-a ales, în ziua de 16 septembrie, un nou Consiliu deconducere, în prezența delegaților a 30 de țări europene,care reprezintă și apară interesele a peste 7.000.000 devânători europeni.


BalisticăMUNI}IE

Glonțul TUG nature+ are corpuldin cositor, mantaua din oțel placatextern cu nichel, vârful tăiat, iar bazaeste tronconică. Jumătatea anterioarăse fragmentează, iar cea posterioarănu se fragmentează. TIG nature nu semai fabrică, dar TIG original, cu mie-zul din plumb, continuă să se fabrice,de la cal.7x57 până la cal. 8x68S.

TABEL 1. Balistica gloanțelor Brenneke TUG nature+. În dreapta, traiectoria, în cm, la 50-100-150-200 m.

TABEL 2. Balistica gloanțelor Norma Ecostrike. În dreapta, traiectoria, în cm, la 50-100-150-200m.

Glonțul Ecostrike are corpul dincupru curat, lăcuit pentru protectiațevii. Vârful din polimer ascuțit stă în-fipt în orificiul anterior, declanșânddeformarea controlată, chiar la vitezemici. Forma tronconică a bazei contri-buie la viteză și precizie. Luneta se re-glează la 200 m.

În Catalogul Frankonia 2015/2016 au apărut tabelebalistice privind traiectoria unor noi gloanțe devânătoare lansate în anul 2015. Sunt prezentate tabelelecomplete dela firmele Brenneke și Norma, ambele cugloanțe netoxice. Noi le prezentăm simplificate.

Muniție nouă de vânătoareapărută în anul 2015 (III)MATEI TĂLPEANU

Calibrul Greutate (g) V0m/s V100 V200 Presiune (Bar) E0 (J) E100 E200 DRO 50m 100m 150m 200m7x57 8,3 870 710 569 3600 3141 2095 1344 164 +1,5 +4,0 +1,6 -6,87x57R 8,3 830 675 538 3000 2859 1891 1201 157 +1,7 +4,0 -4,3 -14,87x64 8,3 930 764 616 4150 3589 2419 1574 174 +1,2 +3,9 +2,4 -4,37x65R 8,3 880 719 577 3800 3214 2147 1381 165 +1,4 +4,0 +1,8 -6,3.308 Win. 9,5 857 732 617 4150 3489 2542 1810 167 +1,4 +4,0 +1,9 -5,6.30-06 Spr. 9,5 870 722 649 4050 3805 2788 2000 185 +1,0 +4,0 +3,1 +2,0.300 W.M. 9,5 990 852 727 4300 4655 3448 2511 191 +0,8 +3,7 +3,3 -1,130RBlas. 8,49 970 834 711 3200 4469 3304 2399 197 +0,9 +3,8 +3,3 -1,68x57JS 9,69 880 751 633 3900 3756 2735 1946 173 +1,4 +4,1 +2,5 -4,48x57JRS 9,69 830 705 592 3300 3341 2414 1700 164 +1,7 +4,2 +1,8 -6,58x68S 9,69 1010 868 740 4400 4947 3656 2657 197 +0,8 +3,9 +3,7 -0,39,3x62 14,3 825 723 628 3900 4853 3725 2812 165 - +4,0 +1,7 -5,99,3x74R 14,3 780 681 590 3400 4338 3307 2478 161 - +4,0 +0,9 -8,3

Calibrul Greutate (g) V0m/s V100 V200 Presiune (Bar) E0 (J) E100 E200 DRO 50m 100m 150m 200m7x64 9,1 910 839 771 4150 3770 3201 2704 200 +2,1 +5,0 +4,4 -7x65R 9,1 860 791 725 3800 3367 2819 2396 200 +2,6 +5,8 +5,1 -7mm RM 9,1 950 876 807 4300 4108 3496 2962 200 +1,6 +4,4 +3,9 -.308 Win. 9,7 850 786 716 4150 3587 3000 2483 200 +2,9 +6,0 +5,1 -.30-06 Spr. 9,7 900 823 751 4150 3928 3285 2737 200 +2,2 +5,0 +4,4 -.300 WSM 9,7 990 911 836 4300 4756 4024 3390 200 +1,2 +3,9 +3,5 -.300 WM 9,7 1000 920 815 4300 4852 4107 3462 200 +1,1 +3,8 +3,4 -8x57JS 10,4 850 785 713 3900 3759 3165 2648 200 +2,9 +6,1 +5,2 -8x57JRS 10,4 820 752 686 3300 3498 2938 2451 200 +3,2 +6,7 +5,8 -9,3x62 14,6 805 735 673 3900 4733 3970 3306 200 +3,6 +7,0 +6,0 -9,3x74R 14,6 780 712 648 3400 4441 3699 3065 200 +4,0 +6,5 +6,5 –

ECOSTRIKE TIPSTRIKE

NOIEMBRIE 2015 | 17

DE SEZON

A uzul îi este cel mai bun sfătui-tor. Celelalte simțuri, văzul șimirosul, sunt mai slabe. Miro-

sul îl ajută numai pentru apropiere,iar văzul este cel mai slab dintre sim-țurile sale. Iepurele este activ noapteași în orele răsăritului și crepusculului.Restul orelor din zi și le petrece încorvul său, tupilat în umbra arăturiisau în iarba înaltă din șanțurile câm-purilor. Așezat cuminte, cu capul întreumeri și cu urechile date pe spate,poate sta neclintit la trecerea gonaci-lor sau a vânătorilor. Cei răbdători sesalvează.

Nu odată am fost surprinsă dezbughirea speriată a urechiatului delângă cizma mea sau nasul câinelui.Acesta din urmă, cu greu poate fi stă-pânit să nu o zbughească după iepure.Doar câinii lucrați și cu un caracterechilibrat reușesc să asculte de îndem-nul stăpânului de a nu fugi pe urmă.Peste zi, iepurele doarme și doar tre-cerea vânătorului, țipătul coțofenelor,scurmătura porcilor sau fuga caprelorîi poate deranja odihna.

Pentru a păstra în teren efectivul deiepuri este important ca administratoriifondului să țină seama de o serie de as-pecte legate de modul de exploatare, deasprimea iernii, de caracteristicile tere-nului. Un alt aspect, de care trebuie sățină cont organizatorii vânătorilor, esteresponsabilizarea vânătorilor în ceea ceprivește efectuarea unui tir corect, caresă micșoreze numărul cazurilor în carevânatul rănit este pierdut. Dacă, totuși,astfel de cazuri se întâmplă, atunci esteesențială prezența unui câine experi-mentat, care poate recupera vânatulmergând pe urma acestuia. Chiar dacăse pot întâmpla accidente, este de doritca vânătorul să respecte regulile eticiide breaslă.

Precum am spus-o în repetate rân-duri, mânată fiind atât de dragosteapentru câini, dar mai ales convinsă deexperiențele avute în terenul de vână-toare, prezența unui camarad patrupedeste o bucurie și un avantaj pentru vâ-nător. Având în echipă un câine pasio-nat și bine dresat în ale vânătorii, veiputea fi, de multe ori, cu o secundă mai

iute decât urecheatul, te vei putea bu-cura de un aport reușit și de găsirea cuușurință a vânatului într-o vegetație di-ficilă. Iar în cazul în care, totuși, veiavea ghinionul unui tir nereușit, veiputea recupera ușor iepurele rănit.

Deși este considerat fricos, doarpentru că baza sa, în evitarea prădăto-rilor, este fuga, el nu dă un pas înapoicând vine vorba de protejarea propriilorpuilor. Sunt binecunoscute loviturile culabele din față, pe care iepuroaicele ledau vietăților ce le atacă puii. Iepuriisunt în elementul lor în arealul zonelornoastre colinare și de șes. Cu toate aces-tea, efectivele au scăzut simțitor în ulti-mii ani. Cauzele principale par a fiierbicidările, practicarea monoculturi-lor, schimbările bruște de temperatură,iernile grele cu geruri prelungite și, nuîn ultimul rând, exploatarea necores-punzătoare a terenului de vânătoare.

Depinde de noi luarea măsurilor deprotejare a „urecheaților”, pentru a nebucura de fuga lor iute, de prezența lorîn ascunzătorile pământului, de căuta-tul pe urmă al câinelui.

O nouă toamnă, o nouă lună a lui brumar, lună în care liniștea urechiatului, tupilat înumbrele pământului, se spulberă sub atacul alicelor pornite din țevile puștilor. Cei maiiuți dintre ei și cei ce știu să se ferească din calea gonacilor se vor bucura de venireaprimăverii. Părul din blana iepurelui adună în el culorile toamnei brumării: la rădăcinăși la vârf, o culoare închisă, asemeni pământului brazdei, la mijloc, o culoare gălbuie,asemeni ierbii și frunzelor uscate, iar pieptul și vârful cozii sunt parcă atinse de brumagroasă a dimineților de toamnă. Varietatea nuanțelor toamnei se oglindește în blănițaurecheatului poznaș.

„Urechiații”Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

Foto

: MIH

AI I

LIE

A semeni altor competiții, șitirul vânătoresc la talere esteîntr-un evident regres, majo-

ritatea asociațiilor vânătorești renun-țând, din diferite cauze, la a maiorganiza, pe plan local, această între-cere utilă pentru menținerea „tonului”în materie de tir eficient.

Convingerea majorității membri-lor Comisiei de Tir Vânătoresc, din ca-drul A.G.V.P.S. din România, este că,atât lipsa poligoanelor de tir autori-zate, în conformitate cu prevederilelegislației în vigoare, cât și problemelede ordin economic ale asociațiilor,sunt cele două componente de bazăce conduc la neglijarea acestei activi-tății atât de necesare.

Ceea ce este mai greu de înțeleseste faptul că s-a instalat o lipsă acutăde comunicare între conducerile aso-ciațiilor vânătorești și Comisia de TirVânătoresc din cadrul A.G.V.P.S. dinRomania, fapt ce a condus la suspen-darea fazelor zonale ale competiției înacest an, așa încât concurenții nomi-nalizați de asociațiile care au organi-zat totuși competiția au intrat directîn finală.

Prin bunăvoința conduceriiA.J.V.P.S. Iași și strădania d-lui. direc-tor Naie Mândru, s-a organizat, în zi-lele de 11-13 septembrie 2015, finaladin acest an, la Poligonul „Cotul

Morii”, poligon ce a putut fi reautori-zat datorită strădaniei unui pasionatal tirului la talere, dl. Urdaru Bogdan.

La startul competiției s-au prezen-tat un număr de 21 concurenți, majo-ritatea din zona Moldova, în aceastăformulă regăsindu-se și cei trei câști-gători ai competiției de anul trecut.

Organizarea, având la bază supor-tul economic asigurat, în totalitate,din bugetul A.G.V.P.S. din Romania,a fost deosebită, concurenților fiindu-le asigurate toate condiții necesareîntr-o astfel de întrecere.

La final, talentul, îndemânarea, sepoate și ceva „noroc”, au stabilit ierar-hia în concurs, aceasta fiind:Locul I - Liță Toni 720 p.- reprezentant A.J.V.P.S. Prahova;Locul II- Tuvenia Costel 716 p.- reprezentant A.J.V.P.S. Vrancea;Locul III- Andronic Daniel 712 p.- reprezentant A.J.V.P.S. Neamț.

Cu toate că, și în acest an, spiritulcompetitiv și dorința de a învinge audominat competiția, fair-play-ul fiindși el la înălțime, în final a rămas totușiun gust amar, datorită lipsei trăgăto-rilor de mare ținută din alte zone alețării, știut fiind faptul că, în sistemulA.G.V.P.S. din Romania, există trăgă-tori de valoare în majoritatea asocia-țiilor.

Încheiem prezentele consemnăricu speranța că vom continua să ne în-trecem în anii ce vor veni și, ca de fie-care dată, vom putea spune „cinsteînvingătorilor, onoare învinșilor”.


TirCOMPETI}II

A fost încă un început de toamnă și un sfârșit de sezoncompetițional pentru tirul vânătoresc la talere,competiție care, din an în an, scade din punct de vedereal interesului, dar și al condițiilor în care se desfășoară.

MAMIFERE: bizam, capră neagră(exemplar trofeu și exemplar de se-lecție), căprior (femelă), cerb comun(mascul de selecție, femelă și vițel),

cerb lopătar (mascul de trofeu, mascul de selecție, femelă și vițel), câine enot,dihor comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț,muflon, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe; până la 15 noiembrie: cerb comun(mascul de trofeu).

PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă,gâscă-de-vară, gârliță mare, graur, guguștiuc, ieruncă, lișiță, porumbel gu-lerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, rață mare, rață mică, rață fluieră-toare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață sunătoare, rațălingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru, sitar-de-pădure,stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor.

Talere… talere… talere…Text și fotografie EUSEBIU MARTINIUC

CE VÅN~M |N NOIEMBRIE


E ste final de toamnă! Asta ne-ospune deja frunza care a căzutîngălbenită pe pământ și ziua

care a devenit mai scurtă. În cunoscu-tul ei tablou, ruginiul anotimp își iaparcă rămas bun de la bogata vară.Acum ploile, ceața, temperaturile scă-zute, mai mult ca oricând, ocupă sem-nificativ calendarul vremii. Condițiilesunt îndeplinite pentru a aprecia sporuliepurelui de câmp. Vânătorul, și numaiel, se regăsește, în anotimpul întâmplă-rilor vânătorești cu povești nemuri-toare. Vânătoarea la iepurele de câmps-a deschis!

Încrederea într-un nou sezonÎntâlnim plăpânda „bijuterie” a na-

turii, cea mai comună și accesibilă spe-cie din familia Leporidae, ca un rezultatal statorniciei, din primăvară până-niarnă, pe arăturile câmpiilor și pe coli-nele binecuvântate de soare, acolounde mana pământului îi oferă hranăși culcuș.

Că e brumă sau chiciură, vânătoruleste frate cu natura și nu își precupe-țește timpul acum, când brun-roșcatulîi provoacă mersul căutărilor prin ne-bănuite locuri, amândoi antrenați înclipe de speranță, izvor de inconfunda-bile amintiri.

Măsuri bineveniteÎncercările unor proprietari de a fo-

losi câinii-ogari și la vânătoarea de ie-puri depinde de atitudinea grupelor devânători, susținută de asociațiile dincare fac parte. Manifestând împreunăfront comun împotriva braconajului,aceștia vor domoli, cu siguranță, inten-țiile rele ale celor certați cu etica vâ-nătorească.

Poate nici câinii hoinari și cei de pela stânile ciobanilor nu vor mai fi întâl-niți, în multe dintre situații, cutreierânddupă vânat, fără restricții și fără a purtajujeu. Cunoscut fiind faptul că acestepatrupede produc imense pagube înrândul vânatului mic și nu numai.

În anii anteriori, dar și în acest an,la foarte multe partide de vânătoare, afost întâlnit șacalul. Sporirea efectivelorși ocuparea teritoriilor preferate deacesta constituie semnal de alarmă carenu trebuie să fie tratat cu indiferență,oricând și oriunde organizatorul, paz-nicul de vânătoare și vânătorii au cu-noștință de acest fapt.

Desigur, șirul exemplelor nu se sfâr-șește aici. Mai sunt și mulți alți prădă-tori ai vânatului, fără a exclude șipracticile unora de a pune lațuri, acti-vitate care nu face casă bună cu noble-țea acestei pasiuni.

Nu aducem în discuție agriculturamodernă, bazată pe mecanizare fărăprecedent, chimizare accentuată șimonoculturi extreme, fiindcă măsurileeuropene de contracarare a efecteloracestor activități dăunătoare biodiver-sității și faunei cinegetice întârzie săfie aplicate și în țara noastră.

Optimiști și încrezătoriȘi ar mai fi ceva ! Ceva care ne pri-

vește direct pe noi, vânătorii! Acciden-tele de vânătoare. Ele nu suntblesteme ale soartei, sunt de fapt slă-biciuni ale tagmei noastre, pentru căsuntem părtași, uneori, la momente pecare le puteam preveni.

Lipsa de atitudine naște nenoro-ciri! Când s-au întâmplat, înseamnă căspiritul de disciplină autoimpusă a lip-sit.

Privindu-ne pe noi înșine și pe ceidin jurul nostru cu răspundere anga-jantă, pentru că deținem o armă de focși ne aflăm într-o colectivitate, putemexclude inutila întrebare ce urmeazădupă eveniment: De ce s-a întâmplat?

Încrezător în noul sezon, închei întonul și atmosfera pe care numai pa-sionatul în ale vânătorii și pescuitului,Mihail Sadoveanu, știa să le exprime,ca o pildă pentru urmașii vânători:„Fiecare generație de vânători apucăasemenea vremuri fericite, care cores-pund cu anume ani plini de forță și fan-tezie, și fiecare generație recunoaștedecăderea contemporană. Interesat întoată chestia asta – cu toată degradareapădurii și împuținarea sălbaticiei – e,mai ales, vânătorul” („Vânătoarea,acum o sută de ani, în Moldova”).

Gânduri de sezonDIN TEREN

O veche și înțeleaptă zicală spune că „toamna se numărăbobocii”. Desigur că semnificația acesteia se referă, înprimul rând, la bobocii de păsări domestice, având învedere că, în general, nu toți puii care ies din ousupraviețuiesc. De aceea, bobocii se numără toamna. Adevenit o tradiție ca toamna, începând cu penultima lună aanului, apelativul de „boboc” să-l atribuim și „urecheaților”care, deasemenea, parcurg de-a lungul anotimpurilorperioade de încercări, cu influențe asupra supraviețuirii lor.

Toamna se numără și iepuriiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

NOIEMBRIE 2015 | 21

A m mai crescut puțin și îmiamintesc cu drag că mă luacu el, iarna, la vânătorile or-

ganizate la iepuri. Rolul meu, printrealtele, era să livrez, prin adânculcanal dalat unde se facea aținerea,termosul cu vin fiert către vreun ca-marad de vânătoare sau vreun tova-răș mai important „de la centru”, ceerau poziționați undeva mai departe,

aceștia având nevoie urgentă de unstrop de „antigel”, pentru a combateefectele iernii friguroase!

Iar când am văzut cum a căzut înfoc un căprior, pentru care luase, cumare greutate, autorizație de la Foc-șani, împreună cu nea Marin, priete-nul și camaradul lui de vânătoare,cred că a fost momentul în care amdecis, așa cum decidem toți când sun-

tem copii, ce voi face când voi fimare: voi fi vânător!

De atunci și până astăzi au trecutanii peste noi, mergem împreuna lavânătoare simțindu-l mândru că sin-gurul lui copil, băiatul lui, îi duce pa-siunea mai departe, fiind astăziconducătorul grupei de vânătoare încare și el a deprins tainele acestei fru-moase pasiuni încă din tinerețe, spe-cial fiind faptul că a condus aceastăgrupă de vânătoare cu mulți ani înurma. Efectiv, un arc peste timp!

Iar când, acum câțiva ani, era vis-colul acela teribil și nămeții erau câtcasa, m-a întrebat: „Nu ne organizăm,cu Gelu și Vasile, paznicii de vână-toare, să ducem și noi niște mâncarela căprioare și iepuri? Pentru că, pevremea asta cumplită, multe animalevor pieri de foame!” Și am dus.

Era ultima ieșire la iepuri din sezonul trecut...

La un final de ianuarie, pe fondul2 Stupina - Vrancea, când mă apro-piam de linia de aținere, după a nuștiu câta goană pe care o făcusem înacea zi, plătind cu placere și respect,alături de mai tinerii mei colegi, untribut faptului că avem mai mulți vâ-nători în etate lângă noi, preluândrolul lor de gonaci când acestora levenea rândul, Vasile îmi zise: „Co-mandante, nea Iancu a comis-o!”.

Iepurele primise anterior câtevaalice de la nea Mihai, un vechi cama-rad într-ale vânătorii, însa el i-a datfocul de grație, chiar când acestasărea peste un canal. Deci, cum s-arspune, iepure la zbor! Împușcat detata, Iancu Ulmeteanu, la cei 84 deani ai săi, dedicați pasiunii sale pri-mordiale, vânătoarea!

A fost, de curând, prima ieșire la iepuri…

Pregătirile sunt în toi, armele securăță, echipamentul de vânătoare re-vine la loc de cinste în dulapul cuhaine. Și, atât eu cât și tatăl meu, ală-turi de prietenii și colegii noștri degrupă, cei cu care împarțim, în spe-cial, duminicile geroase, mânați depasiunea vânătorii, vom parcurge îm-preună o noua etapa din aventurilededicate Dianei. Aventuri pe care levom continua, an după an, cu dra-goste pentru pasiunea care ne uneșteatât de frumos!

TataMARIUS ULMETEANU

Era ultima ieșire la iepuri din sezonul trecut… De fapt,amintirile sunt mult mai vechi. Eu eram copil, cred că pela 4-5 ani, el venea de la vânătoare însoțit de cumătrulGhițău, iar eu varsam câteva lacrimi alături de blanițele„nevinovaților” cazuți în focul armei lui cu cocoașe.

La vânătoare AMINTIRI

Foto

: MA

C


P entru marea majoritate, GECOreprezintă „pușca de tir de 5,6mm” cu care se făceau tragerile

la premilitărie și, mai surprinzător,mulți din clienții magazinelor de armeși muniții vin și astăzi și cer vânzătoru-lui „cartușe de GECO”.

Puțini sunt aceia care știu că brand-ul GECO reprezintă abrevierea de laGustav Genschow & Co. (Gmbh), fon-dată în 1912, firmă germană ce fabricamuniție, iar în materie de arme fiindmai mult comercianți, intermediari cecomercializau arme fabricate de altemanufacturi, pe care aplicau cunoscu-tul lor logo.

După război, Gustav Genschow &Co. (GECO) a fost mutată în Durlach,periferia orașului Karlsruhe din Baden-Wüertenberg.

O istorie exactă este foarte greu dereconstituit, având în vedere absențamaterialelor documentare, chiar dacăexistența firmei este legată strâns dealte branduri renumite, cum ar fi RWS,Dynamit Nobel, Rotweil, AmmoTec,RUAG, Norma etc. Chiar și „zeul” Goo-gle este extrem de zgârcit în informații,iar cele care se găsesc sunt greu de co-roborat sau sunt informații plate, ne-utre, impersonale culese mai mult dinbroșurile de reclamă.

RWS, de exemplu, este marcă înre-gistrată a Dynamit Nobel. Istoria DN în-

cepe în 1865, atunci când omul de ști-ință și, în același timp, om de afacerisuedez, Alfred Nobel, înființează pro-pria companie în Hamburg. În anii ur-mători, compania începe producțiapropriei invenții, un exploziv numit di-namită, care, comparativ cu celelalteproduse similare folosite pâna atunci,era mult mai stabil și oferea siguranțăîn utilizare. Probabil puțini își maiamintesc amestecul de kiselgur cu ni-troglicerină, despre care au învățat înliceu la orele de chimie. Alfred Nobeleste, deasemenea, și fondatorul renu-mitului Premiu Nobel, ce conferă recu-noaștere personalităților a căroractivitate științifică, socială sau politicăa influențat, în vreun fel, destineleomenirii. În mod paradoxal, omul carea inventat mijloace de distrugere pre-miază pe cei ce contribuie la progresulomenirii.

Invențiile lui Nobel și afacerile luiau condus la înființarea fabricii de pul-bere Pulverfabrik Rottweil, ce a stimu-lat progresul Dynamit Nobel, devenindo companie de renume mondial cu re-putație în inovație și calitate, una dinpreocupările companiei fiind procesulde dezvoltare a noi produse, dar și îm-bunătățirea celor vechi.

După o dezvoltare atât de spectacu-loasă, era de așteptat ca marii jucătoride pe piața de muniție civilă să se

uneasca și să încerce să domine piațacu produsele lor.

Astfel, conglomeratul RUAG Am-motec din Fürth Bavaria, format înaprilie 2002 prin fuziunea între Dyna-mit Nobel AmmoTec din Germania cuRUAG Munition, fabricantul elvețiande muniție, preia automat și companiaGECO.

Acum RUAG Ammotec este distri-buitor de muniție civilă în țările euro-pene, America Latină și reprezentantal multor alte branduri de muniție caRemington, Rio (care include chiar șipe Eley din Marea Britanie), dar și dearme.

Bineînțeles că, o experiență atât deîndelungată și o asemenea evoluție nuputea să nu genereze și o serie de ino -vații. Astfel, astăzi beneficiem de elefără să avem habar cui trebuie să mul-țumim.

Capsa de inițiere SINOXID poartăun nume derivat din limba greacă șidefinește prima capsă de inițiere la carenu s-a folosit tradiționalul fulminat demercur. A fost inventată în 1926 laFürth, în Germania, și s-a impus rapidca amestec non-coroziv și non-eroziv,ce nu producea ruginirea țevilor pe in-terior.

Capsa de inițiere SINTOX, este o al-ternativă a SINOXID-ului, cu o maimare stabilitate decât acesta, ce nuconține nici plumb, nici bariu și care, încombinație cu un proiectil FMJ special,este destinată tragerilor în poligoaneînchise. Această combinație de capsă șiproiectil nu degajă nici o emisie deplumb, nefiind toxic pentru trăgător,păstrând totodată sensibilitatea la ini-țiere și calitațile noncorozive ale SINO-XID-ului. Este motivul pentru care, dela început, aceste capse au fost desti-nate muniției de calibrul 9 mm Luger,ce se folosea în poligoane cu sisteme deventilație precară.

O altă creație GECO sunt proiecti-lele din plumb acoperite cu un stratsubțire de cupru. Acestea au fost desti-nate armelor scurte, la care, din motivede siguranță, pentru anumite probe detir (cu ținte din oțel), nu puteau fi fo-losite proiectile FMJ. Acest strat subțire

Muniție de vânătoareADVERTORIAL

Un nume frumos, scurt,care, chiar dacă estesimilar cu cel al uneireptile, este un nume dereferință din industriagermană de arme. Foartemulți neinițiați poate nicinu au auzit de RWS, deSellier Bellot, Sako sauNorma, dar de GECO, înmod sigur au auzit, chiardacă nu în contextulcorect.

GECOVILI STANCU

de cupru elimină și depunerile de pe țe-vile la care se folosesc proiectile dinplumb, dar oferă avantajul unei vitezeinițiale sporite și o mai bună precizie.

Dacă până nu demult pe piața ro-mânească muniția GECO putea fi găsităsporadic la câte un comerciant, de câ-țiva ani, unul dintre dealeri, S.C. Mate-rial Group, îl promovează cu succes prinmagazinul Huntershop din Oradea, în-cercând să-i atribuie locul pe care îl me-rită printre celelalte mărci dejaconsacrate la vânătoare, tir sportiv, au-toapărare, atât pentru arme scurte câtși pentru arme lungi, din ce în ce maimulți utilizatori începând să se intere-seze de această marcă. Dat fiind că ra-portul preț/calitate este superior multormărci de muniție de pe piață, oferăcelor cu buget limitat posibilitatea de atrage cu muniție de calitate germană laprețuri mai mici sau sensibil egale launele categorii, chiar cu a celor mai ief-tine cartușe de pe piață.

Pe segmentul armelor scurte, GECOare mari șanse să se impună, acoperindaproape toate necesitățile, cu categoriide muniție dedicate fiecărui gen de ac-tivitate. Se pare că și momentul este fa-vorabil, în contextul în care modi ficărilelegislative ce se întrevăd vor deschideperspective largi activităților din poli-goanele de tir sportiv. Faptul că noualegislație crează premizele introduceriiîn România a unor discipline de tirsportiv, care până acum nu s-au practi-cat datorită lipsei cadrului legislativ,precum și liberalizarea accesului în po-ligoanele de tir și pentru persoanele cenu posedă o autorizație de port armă, adeschis piața pentru acest gen de marfași va stimula investitorii dispuși să fi-nanțeze amenajarea de noi poligoanecu mulți practicanți. Aici intervineGECO, cu muniție dedicată atât tiruluistatic cât și tirului dinamic, de diverseconfigurații, cu proiectil FMJ de diverseforme și greutăți sau proiectil dinplumb, la prețuri ce sfidează orice con-curență.

Aici intervine GECO cu munițiededicată atât tirului static cât și tiruluidinamic, de diverse configurații, cuproiectil FMJ de diverse forme și

greutăți sau proiectil de plumb la pre-țuri mai mult decât decente. Diferen-țele de preț nu sunt spectaculoase,dar raportate la consumul mare demuniție pentru activitățile sportive,ele devin atractive.

Pentru tragerile la țintă, gama demuniție s-a extins la calibrele:

243Win. Target, 7x57 10,7 g Tar-get, 7x64 10,7g Target, .308Win. 11,0g Target, .30-06 11,0 g Target, 9,3x62- 16,5 g Target, (www.huntershop.ro).Tot la această categorie trebuie men-ționat best-seller-ul Rifle de calibrul.22LR care s-a dovedit un excelent car-tuș de antrenament pentru volum darși mai noul calibru .22LR Semiauto.

Pe segmentul muniției de vânătoarepentru țevi ghintuite GECO oferă cali-brele .223 Rem - 3,6 g FMJ și 4,0g FMJ.243Win. - 6,8 g TM, 7x57R - 10,7 g TM,7x64 - 10,7 g TM, 7x65R -10,7 g TM,7mmRem.Mag. - 10,7g TM, 308Win. -11,0 g TM, .30-06 -11,0g TM,.300Win.Mag. -11,0 g TM, 8x57JS -12,0g TM, 8x57JRS - 12,0 g TM, 9,3x6216,5 g - TM, 9,3x74R - 16,5 g TM.

Cârcotașii vor spune că oferă preapuține tipuri de proiectil. E drept căgama de proiectile este destul de re-dusă, dar glonțul TM are o prestațiefoarte bună, echilibrată, pentru toatespeciile de vânat mare de la noi, iarvânătorul ce nu are o armă dedicatăpentru fiecare specie de vânat, poategăsi proiectilul potrivit pentru oricare.Aici diferența de preț față de RWS,Sako, sau Norma este considerabilă,la nivel ce suflă în ceafa muniției dela Remington, care, între noi fievorba, nu este strălucitoare.

Comparând tabelele, din punctul devedere al caracteristicilor balistice, pres-tația în termeni de viteză, energie și că-dere este foarte apropiată de cea acartușelor ce poartă cu aroganță, dar pebună dreptate, emblema RWS. În ma-terie de proiectile, configurațiile Plus,Express, TTSX, Zero, Teilmantel, Tar-get, oferă o varietate suficientă pentrua acoperi toate categoriile de vânat.

Pentru muniția cu alice destinatăprobelor de talere:

GECO Trapp este un cartuș cu 28g de alice de 2,4 mm. Tuburile sunt deculoare verde deschis, de 67,5 mm, cuun guler de alamă de 12 mm și buradin plastic. Cartușele pentru skeetGECO Subsonic Streu cu 28 g de alicede 2,0 mm, au un nivel redus de zgo-mot pentru a reduce poluarea fonică,dar și un recul mai mic, fiind dotate șicu un dispersor eficient.

Cartușele GECO Competition Slugconțin un proiectil cilindric de 28,5 gcu nervuri elicoidale pentru stabilitatepe traiectorie, care face corp comun cubura din plastic într-un tub din plasticde 67,5 mm. În felul acesta se reducegunoiul suplimentar din poligoane și seelimină situațiile de lovitură dublă, încare ținta este lovită atât de proiectilcât și de bură.

Pentru vânătoare:GECO Jagd 12/70 30 g cu alică de

2,7 mm și 3,2 mm, în tub de plasticverde și o viteză inițială de 380 m/s.

GECO Jagd Pappe 12/70 36 g cualică de 2,7 mm și 3,2 mm, în tub dincarton cu guler de alama de 20 mm,bură din plastic și o viteză inițială de380 m/s. La această categorie, prețurilesunt apropiate de cele ale cartușelorRottweil.

Știm că vânătorii sunt o „specie”destul de conservatoare, cu tabieturi, șiobiceiuri greu de schimbat, dar și faptulcă fiecare tip de muniție are un com-portament diferit pe fiecare țeavă înparte. Un alt element pe cât de impor-tant pe atât de subiectiv în alegereamuniției este și piesa a patra, stilul detragere, experiența, temperamentul șinu în ultimul rând mentorul care i-apus arma în mână.

Cu toată reticența unora, conside-răm că muniția GECO de astăzi merităo șansă, că a readus pe firmament unbrand renumit și, să nu uităm, că este„teuton” de rasă pură, din părinți cam-pioni.

www.huntershop.ro

NOIEMBRIE 2015 | 23

H ipotermia este poate unadintre cele mai periculoasesituații pe care câinele de vâ-

nătoare o poate suferi. Chiar și raselemai rezistente la frig, cum sunt, spreexemplu, labradorii, pot ajunge înaceastă situație nedorită. Semneleevidente ale hipotermiei sunt tremu-ratul continuu, lipsa de orientare înteren, alături de tendința permanentăde a se ghemui în iarba uscata sauorice adăpost apare la îndemână.

De regulă, hipotermia apare atuncicând câinele este ud, iar frigul de afarăfoarte aspru. Așa este cazul în care câi-nele a trecut prin apă sau pe vreme culapoviță sau ploaie înghețată, iar afarătemperatura este simțitor sub zerograde. Vremea foarte rece, dar uscată,poate induce mult mai rar hipotermia.

La primele semne de instalare a hi-potermiei, câinele trebuie protejat câtde repede posibil. Fie că îl ducem înmașină și îl învelim cu o pătură, dupăce l-am șters cât mai bine de apă, fie

că dăm drumul la căldură, orice mo-dalitate de restabilire a temperaturiinormale a corpului este binevenită. Înnici un caz nu îl vom mai scoate în

ziua aceea în teren. Tratată la primelesemne, hipotermia nu este, de regulă,un pericol pentru câine, dar pentruorice eventualitate, un consult ulteriorla medicul veterinar este o idee binevenită.

Pentru pontatori și, în general, pen-tru rasele cu păr scurt, pe vreme rece,o măsură preventivă împotriva friguluieste o vestă, iar cele din neopren suntcât se poate de potrivite, fiind și imper-meabile. Chiar și rasele cu părul foartescurt, cum este, spre exemplu, viszlamaghiară, pot suporta bine frigul, dacăpoartă o vestă din neopren.

Și chiar dacă afară este frig, câi-nele se poate deshidrata destul de re-pede, fără a da semne că îi este sete.Câte o porție de apă, din timp în timp,îi va menține echilibrul hidric intern șiva putea astfel continua efortul fizic,fără probleme în teren.

O altă măsură preventivă, pe toatăperioada vremii friguroase, este adap-tarea corespunzătore a hranei, atâtcantitativ cât și calitativ. Să nu uitămcă și câinele va consuma mai multe ca-lorii pentru a compensa temperaturascăzută de afară. Astfel pregătit, vaputea alerga în voie pe teren, protejatde frig, la vreme de iarnă!


Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Este adevărat că partenerul nostru patruped poatesuporta destul de bine temperaturile scăzute, dar preamult frig îi poate cauza un discomfort considerabil și, încazuri extreme, poate duce la complicații foarteneplăcute.

Câinele de vânătoarela vreme de iarnăALECSANDRU CODRIN

C unoscut în mitologia greacă,vâscul apare și la celți, undeera privit drept un remediu

pentru animalele bolnave și un antidotîmpotriva otrăvii, fiind consideratsacru atunci când creștea pe ramurilestejarilor. În Europa, vâscul a atras din-totdeauna interesul popular, fiind în-conjurat de mit și legendă, având

aparent puteri magice vis-à-vis de fer-tilitate, dragoste și vitalitate. Obiceiulsărutului sub ramura de văsc, cu oca-zia sărbătorilor de iarnă, este pentruprima dată menționat în scris în An-glia, într-un document ce datează dinsecolul al 16-lea. În tradiția noastră po-pulară, vâscul este un simbol al ospita-lității iar în noaptea Anului Nou, se

pune la ferestre și la tocul ușilor pentruca să apere casa de rău și pentru aaduce spor și belșug în gosodărie.

Pentru remedii terapeutice se fo-losesc frunzele și ramurile tinere,proaspete sau uscate. Recoltarea aces-tora se poate face tot timpul anului,dar cu precădere iarna, când vâsculeste mai ușor de deosebit, arborii pecare crește fiind fără frunze.

Între alte componente, frunzele șiramurile de vâsc conțin, minerale,mucilagii, glicozide, saponozide, vis-cină, beta și alfa viscol, colină și ami-noacizi liberi.

Grație proprietăților sale terapeu-tice, vâscul comun are acțiune vasodi-latatoare, hipotensivă, antispasmodicăși hemostatică, astfel că poate ajuta încazul afecțiunilor cardiace, hiperten-siunii arteriale, pentru tonifierea siste-mului nervos, în afecțiuni respiratoriiși dureri reumatice.

Preparatele din vâsc pentru sco-puri terapeurtice sunt ceaiul, macera-tul la rece, pulberea și vinul de vâsc,obținut din pulbere și vin alb. Datorităfaptului că există mai multe specii devâsc și toxicității pe care unele dintreacestea o au, trebuie acordată o deo -sebită atenție la recoltare, pentru a nuconfunda specia dorită cu altele ase-mănătoare. Recomandarea pentrupreparatele din vâsc trebuie făcutănumai de medicul specialist. Dozeleprescrise de acesta trebuie respectatecu absolută strictețe, deoarece supra-dozele pot avea efecte extrem de ne-gative. Fructele sunt otrăvitoare!

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din vâsc să se facă numaila recomandarea acestuia. Opinia me-dicului specialist este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură deprevedere și siguranță.

NOIEMBRIE 2015 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

VâsculDOCTOR PLANT

Vâscul comun (Viscum album) sau vâscul european , denumit astfel pentru a-l deosebide alte plante înrudite, face parte din familia Santalaceae și este originar din Europa șiAsia de sud-vest. Crește pe tulpina altor arbori din care extrage apă și nutrienți, fiind oplantă semiparazită. Ramurile ajung la 30-100 cm lungime, iar frunzele sunt opuse, înperechi, de culoare galben-verzuie. Florile sunt de culoare asemănătoare frunzelor,galben-verzuie, iar fructele au forma unei boabe, de culoare albă-gălbuie și sunt toxice!


C onștienți că, așa cum sea-mănă, așa vor și culege, vână-torii grupei Ineu A, din cadrul

Clubului de Vânătoare Oradea, auefectuat, ca în fiecare an, acțiuni dehrănire, atât pentru vânatul marunt,cât și pentru vânatul mare, rezultatelefiind regăsite în efective stabile sau încreștere.

Hrănirea complementară a vânatului

În teren se constată o bogată fructi-ficație de ghindă, hrana preferată amistreților. Din relatarea paznicului,pădurarul de vânătoare Florin Tărău,mistreții își află hrana îndestulătoaredoar prin înlăturarea păturii de frunze,fără a scurma, dovadă fiind știuleții de

porumb puși complementar în teren,găsiți nemâncați. Totuși, măsura luatăeste benefică pentru celelalte speciicare agrează porumbul.

Consider că, pe viitor, trebuie săse pună un deosebit accent, în forma-rea noilor vânători, pe o legăturăstrînsă între vînătorii cu mulți ani ve-chime, în scopul păstrării tradițiilor, acutumelor, a organizării standurilorîn condițiile specifice fiecărei specii.

Trebuie susținută vânarea ciorilorgrive și a coțofenelor, din colibe și cuchemători, care oferă partide palpi-tante, cu focuri multe și rezultate pemăsura iscusinței pușcașului. Aici facmențiunea și recomandarea ca, cei in-teresați să-și procure chemătorile deciori, pitiți într-o colibă ori cort de ca-muflaj, se vor distra de minune, dobo-rând, foc cu foc atentele păsări, iarefectivele de vânat mărunt vor spori.

Construirea de observatoareÎn data de 8 noiembrie, vânătorii

grupei Ineu A au declanșat o acțiune,bine organizată, de construire a unornoi observatoare în terenul adminis-trat de grupă. Astfel, sub coordonaread-lui ing. Cosmin Țeghea, cu mate-riale procurate din timp, mașina deteren a clubului, încărcată la refuz cuscâduri, dulapi, bușteni pentru stâlpiide susținere, lăzi de cuie, sfredele, lo-peți, drujbe, alături de mașinile deteren ale colegilor, au format o co-loană ce dovedea buna gândire, dar șidorința de a realiza ceva trainic și ne-cesar unui fond bine gospodărit.

Buna amplasare a noilor construc-ții asigură o mai ușoară urmărire amigrației vânatului în teren, iar princonstrucția solidă este asigurat con-fortul vînătorului român ori străin,venit la o partidă de vânat nobil. Deasemenea, sunt asigurate linii bunede tragere, fără a periclita alte stan-duri.

La reușita acțiunii au contribuitcolegii mei vânători, Gheorghe Ur-suța, Florin Sabău, Călin Soanea, Bog-dan Galf, Silviu Bara, Rafael Bude,Remus Clejan, Nicu Diculescu, alăturide paznicul fondului de vânătoare.

Fără răutate constat că, în maitoate acțiunile, fie ele de concursuricanine sau de munci gospodărești,participă aceiași sufletiști și pasionațivânătoari, iar cei pe care îi calificdrept „fripturiști”, sunt prezenți doarcând se pune ceva în traistă.

O masă colegială, binevenită, asi-gurată prin talentul de bucătar al d-lui. Mihai Monea, a pus capăt uneiplăcute zile, petrecută cu folos și înbună dispoziție.

DIN TEREN

Activitățigospodărești Text și fotografie TITUS PINTEA

Grupa de vânătoare Ineu A își desfășoară activitatea sub îndrumarea atentă a d-lui ing. Cosmin Țenghea,secretarul Clubului de Vânătoare Oradea, bun și pasionatcinegetician, iar la aportul în cadrul grupei se evidențiazăorganizatorul, dl. Gheorghe Ursuța.

PESCUITDelta Dunării 28

Spinning 30Pescuit la răpitor 32

Spinning de sezon 34Fly-Fishing 36

Pescuit la muscă artificială 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

noiembrie

NOIEMBRIE 2015 | 27

Apele s-au răcit, influențândsemnificativ comportamentul pești-lor. Vegetația a căzut și apropiereaiernii începe să se resimtă. Știuca și

bibanul, în primul rând, dar și ceilalți răpitori, răspund foarte bine la pro-vocarea nălucilor. O barcă ușoară, dar stabilă, ne va aduce avantaje.

Crapii și somnii se grupează în zone cu rădăcini submerse, copaci scu-fundați sau alte structuri. În zilele însorite putem avea parte și de partidereușite de staționar, cu carași, babuște, plătici și roșioare, care continuăsă se hrănească.

În apele de munte, pescuitul salmonidelor este, în continuare, intezis.

CE PESCUIM |N NOIEMBRIE


M ila ne așteaptă, ca de obi-cei, cu brațele deschise. Os-pitalierele Mama Pașa și

Ani, sufletiștii Romică, Mihai, Traian,Culai, Marcel, care ne ajută cu infor-mații, mijloace de transport, dar neasigură și rezervele necesare supravie-țuirii, când ne întoarcem cu juvelni-cele goale. Oamenii Deltei, simpli dar

onești și prietenoși. Nu-l putem uitape „patriarhul” Ghiță Marin, primanoastră gazdă și sfetnic de pe terito-riul Milei, cu aproape 30 de ani înurmă.

Romică și Mihai, doi frați dedicați Dedicați meseriei de pescari co-

merciali, moștenită și practicată, zi de

zi, ceas de ceas, pe soare, ploaie, vânt,furtună, ger, cu precizie și abnegație,după un ritual bine stabilit.

După-amiaza, pe la 3-4, plecareacu barca încărcată de scule pentru ale „întinde”. Se pare că zonele nu suntprestabilite, fiecare pe unde apucă,dar unii s-au specializat în crap, alțiiîn somn sau știucă, și caras pentru

Delta DunăriiREPORTAJ

Reporter de …Milă MUGUREL IONESCU

Mila 23… Sat vechi de pescari, aruncat în mijlocul apelor capricioase ale Deltei. Laînceputul sec. XX avea doar 2-3 case și 12 locuitori, care se ocupau cu pescuitul.Denumirea localității vine de la vechea măsurătoare a cursului brațului Sulina, dedinaintea rectificării acestuia. Singura atestare documentară mai veche a așezăriidatează de la sfârșitul sec. al VIII-lea, în lucrarea Carte du Danube, care amintește depunctual Matița, aflat în preajma așezării de azi.

toată lumea. Cu noaptea-n cap, pe la4-5, se scot sculele și, pe pontoaneleamenajate în fața gospodăriilor, sedescurcă peștii prinși în ochiurile pla-selor, se ambalează în lădițe și se pre-dau către punctele de colectare.Urmează curățarea plaselor, aranja-rea lor pentru a putea fi refolosite șiodihna binemeritată. După-amiază ci-clul se reia, cu excepția zilelor de sâm-bătă, când punctele de colectare nulucrează.

Cam asta este viața lor cotidiană,întreruptă de perioade alocate rezol-vării altor probleme.

Muzeul plutitor „Muzeul plutitor – Lotca: tradiție

și mitologie în spațiul Deltei Dunării”este constituit în jurul unui obiect au-tentic local, lotca dunăreană. Muzeulreconstituie, prin colectarea de po-vești și istorii orale, semnificațiile sim-bolice și narative ale unui obiect aflatîn centrul patrimoniului cutural alDeltei Dunării.

Prin intervenția temporară pe careo propune în spațiul public din Mila23, acest muzeu alternativ eviden-

țiază poziția privilegiată a lotcii în ori-zontul imagistic și social local. Iniția-toarea acestui proiect, Asociația IvanPatzaichin – Mila 23, își propune săvalorifice patrimoniul material și spi-ritual al Deltei Dunării, recuperând,într-un mod inedit, elemente de tra-diție și cultură locală.

Mila se modernizeazăSurpriza totală ne aștepta la cobo-

rârea de pe vaporaș. O întreagă desfășurare de forțe,

budo-excavator, utilaje de transport șifoarte mulți lucrători tineri se ocupaucu pavarea străzilor și ulițelor, deșiera vineri și se lăsa întunericul.

Proiectul, finanțat din bani euro-peni, cuprinde canalizarea localității,aducțiuni de apă potabilă și moderni-zarea tuturor căilor de acces, urmânda schimba atât înfățișarea, cât și func-ționalitatea localității.

Modernizarea începuse de câțivaani, dar sporadic și punctual, con-stând în edificarea unor vile cochete,cu utilitățile necesare și pontoane,fixe sau plutitoare, care le deservesc.Avântul luat în momentul de față este

însă fără precedent și sperăm ca solu-țiile tehnice să fie adaptate condițiilorlocale, cunoscute fiind inundațiile ma-jore, la care este supusă periodic loca-litatea.

Deci anul viitor, teoretic, nu vommai circula prin noroi.

NOIEMBRIE 2015 | 29

„Nici una din categoriile depopulațiune a țerii noastre nueste constrânsă, prin meseria sa,a sta izolat, într-un contact atâtde intim cu natura, și a fi expus,în fiece moment, la toate capri-ciile și pericolele ei, ca pescarulde la Dunăre și Marea Neagră.Dacă sunt câte unii pescari mainorocoși, (…) așa că se pot în-toarce seara acasă spre a duce oviață omenească, apoi la ceamai mare parte din ei e cu totulaltfel. (…) Este dar natural caacest fel de viață să dezvolte în-tr’însul (pescarul din Deltă, n.r.)o putere de inițiativă cu multmai mare, să-i ascută bine sim-țurile și darul de observație anaturii și să-l facă un bun cunos-cător al naturii înconjurătoare”.

(Dr. Grigore Antipa, Pescăria șipescuitul în România, cu 403figuri în text și 75 tabele.Academia Română,Publicațiunile Fondului VasileAdamachi, Tomul VIII. No.XLVI, 1916, pp. 747 – 748)

MEMENTO

A m rezervat ultimul episod des-pre fluorcarbon poate celeimai îndrăgite specii de răpitor

din țara noastră, știuca. În lipsa bassu-lui, un pește pe cât de agresiv uneori,pe atât de complex și de reținut în anu-mite condiții, dar care poate fi prins cuo varietate uriașă de năluci, de labroaște plutitoare și năluci de supra-față și până la monturi Texas ori Caro-lina, ne mulțumim și cu bătrâneleștiuci, acolo unde încă se mai găsesc,cu predilecție în apele Deltei.

Invizibilitate în apă limpedeDe ce am vrea să folosim fluorcar-

bon în pescuitul știucii? Imaginați-văurmătorul scenariu: noiembrie sau de-cembrie, temperatura apei de numai 4-5 grade, apă limpede precum cristalul,deci vizibilitate de minim 4-5 metri înmediul lichid, știuci apatice din cauzafrigului. Dacă veți folosi un fir textil, fieel și de culoare verde-închis, s-ar puteaca știucile să sesizeze prezența firului.De asemenea, adăugați în balanță lipsa

aproape totală de elongație a multifila-mentului… și veți avea doi factori ex-trem de importanți care, în loc să vă fiealiați, vor pescui împotriva voastră.

Peș tii sunt mai precauți în apă limpede,iar un fir fără elongație îi va face săsimtă imediat duritatea lansetei și chiaroțelul cârligelor, ceea ce va duce la unnumăr ridicat al ratărilor la înțepare șichiar al peștilor scăpați prematur, îndril, fiindcă lipsa de elasticitate „din sis-tem” nu va permite o amortizare op-timă a șocurilor produse de smuciturileși zbaterea peștelui.

Fluorcarbon până la capăt -struna din fc

Uneori, și struna este bine să fieconfecționată din fluorcarbon, dar de


Avantajele invizibilitățiiSPINNING

Fire invizibile din… fire (IV)Text și fotografie ANDREI ZABET

Fluorcarbonul și-a câștigat un loc definitiv în preferințelepescarilor de răpitor, și mai ales de bass, din toată lumea,datorită calităților intrinseci pe care le oferă: invizibilitate,rezistență la abraziune și senzitivitate crescută (datorităelongației reduse, în comparație cu firele din nailon saucopolimer). Fie că pescuiți în ape extrem de limpezi sau înmedii cu foarte multe agățături submerse (de genulpontoanelor, docurilor de ambarcațiuni, copacilor), unfluorcarbon ales corect în funcție de aplicație și peștele-țintă își va dovedi avantajele de la primele prezentări.

un diametru mult mai mare decât alfirului principal: indiferent că pescuițicu 12, 14 sau 16 livre (diametre între0,28 și 0,33 mm conform Super FCSniper de la Sunline, brand pe care-lfolosesc de mai mulți ani), este bine castruna din fluorcarbon să aibă minim0,50 mm diametru. O atenționare im-portantă: utilizați strunele din fluor-carbon pe riscul vostru, fiindcă nicimăcar un fir de 1 mm nu-i rezistă uneiștiuci de 3-4 kilograme, dacă-i vineperfect pe dinții ascuțiți. Este un com-promis pe care uneori aleg să-l fac,acolo unde știu că știucile sunt maimici, însă pe incintele din Deltă, preferstrunele din titan multifilar, de minim20 lbs. rezistență și 30 cm lungime.

Un fir mai sensibil decât nailonulDincolo de beneficiile unor prezen-

tări discrete pe care vi le oferă fluor-carbonul, celălalt mare avantaj este celal elongației reduse, care vă oferă o de-tecție îmbunătățită a atacurilor, dar șial unei elasticități controlate, supe-rioare în anumite condiții firelor „no-stretch” din polietilenă extrudată (PEsau textile). Fluorcarbonul poate fi fo-losit, la fel de bine, atât pentru prezen-tarea plasticelor în monturi offset, câtși pentru năluci de reacție, de la spin-nerbait-uri, voblere și până la clasicelelinguri oscilante. Un alt avantaj al aces-tor fire este faptul că nu rămân pe su-prafața apei, iar în zilele cu vânt „seîngroapă” în val, asigurându-vă pre-zentări mai eficiente și cu jiguri, și cunăluci de reacție. Fluorcarbonul are omulțime de avantaje, depinde doar devoi să îi descoperiți toate calitățile, fo-losindu-l în pescuitul de zi cu zi.

NOIEMBRIE 2015 | 31

D elta ne primește cu aceeași os-pitalitate cu care ne-a obișnuitde-a lungul anilor, în expediții

mai mult sau mai puțin reușite. Reacti-văm echipa de prieteni care ne asigură,de mult timp, condițiile decente de des-fășurare a activităților specifice pe carele așteptăm un an întreg. Vremea estebună, luna în creștere dar, din păcate,a crescut și apa, care s-a și tulburat,deci informațiile primite cu două săp-

tămâni în urmă nu mai sunt de actua-litate. Rămâne de văzut…

Plini de speranțeInformațiile preliminare indicau

canalul Olguța. Cu ceva timp în urmăfuseseră observate în zonă peste două-zeci de bărci cu pescari prinzând știuci,nu foarte mari, dar într-un ritm susți-nut. „Stați pe mijlocul canalului și dațiînspre maluri, și pe stânga, și pe

dreapta, după care vă deplasați și re-luați mișcarea”, ne sfătuiește Romică,vechiul nostru prieten de la Milă.

Așa că am pornit în zorii zilei, pe oceață densă, care ne crea probleme deorientare, dar care s-a ridicat repede,lăsând locul unui soare orbitor care seprofila pe cerul albastru. Ajungem peOlguța, apa, întradevăr, tulbure, pri-mele lanseuri, primele atacuri și pri-mele știuculițe în barcă. Și gata! Parcăastea ar fi fost tot ce a mai rămas. De-plasări, tatonări, schimbat năluci, înmal, paralel cu malul, în stuf, sub săl-cii, oriunde, chiar și la întâmplare,nimic.

Mergem mai departe și observămun cănălaș pe partea dreaptă, îngust,bordat de sălcii uriașe care se înfrățeaupeste oglinda de apă. Baboii jucau, încercuri concentrice care se intersectau,la suprafața apei încălzite de razelesoarelui. Îl depășim și ajungem la in-tersecția cu canalul care merge la For-tuna, facem stânga și dăm de întinsuraunde, altă dată, am prins câteva știuci.Găsim și bărcile. Nu multe, cinci, șase,dar toți lansau după știucă. Semn bun.

Ne infiltrăm printre ele și ne apu-căm de treabă. Din nou, aceeași po-veste, tatonări, schimbat năluci, înmal, paralel cu malul, în stuf, sub săl-cii, oriunde, chiar și la întâmplare,nimic. Dar nu prindea nimeni. Ne gân-dim că locul a fost bătut în exces și ampornit, în continuare, spre zone mai li-niștite. Am reluat activitatea, cu epui-zarea tuturor șiretlicurilor și trucurilor,dar cu același rezultat.


DE SEZON Pescuit la răpitor

Din nou în Deltă. Tot la Mila 23. Progamată mai devreme în acest an, după eșecul,aproape total, din anul trecut, expediția promitea rezultate deosebite. Vremea,solunarele, fazele lunii, informațiile culese telefonic, toate garantau victorii pe linie.„Prindem ceva?”, „Îl rupeți!”. Și am pornit la drum, într-o dimineață răcoroasă, cuaceleași speranțe care nu ne părăsesc niciodată. De aceea suntem pescari!

Bibani… binecuvântați!Text și fotografie MUGUREL IONESCU

BinecuvântareaNedumeriți și dezamăgiți, ne în-

toarcem pe același drum. Bărcile se în-mulțiseră, dar situația se schimbase.Toți renunțaseră la spinning, pes-cuind, la staționar, carașii, babușteleși roșioarele din zonă. Facem o voltăcu motorul turat ușor, pentru poze,

și… surpriză totală! Rămânem cu guracăscată văzând doi călugări, îmbrăcațicu ținuta bisericească, pescuind dintr-o barcă SPAT – LAGUNA 535,echipată cu motor HONDA de 20 CP.

Spiridușul nu ne dă pace și neapropiem ușor de ei, păstrând, totuși,distanța „legală”.

- Binecuvântează, părinte!- Să vă ajute bunul Dumnezeu!- Doamne ajută, săru’ mâna pă-

rinte.Ne îndepărtăm în liniște, reluând

drumul de întoarcere. Ajungem lacănă lașul unde baboii își intensifica-seră activitatea. Ce-ar fi…

Ne lipim de unul dintre maluri, celumbrit, și montăm năluci pentrubiban, rotative și twistere. Asta a fost!Fiecare lansare era urmată de maimulte atacuri și aducea câte un bibanîn barcă. Ne permiteam și selecția,oprindu-i doar pe cei mai dolofani.Distracția a durat cam 40 de minute.Și noi, deplasîndu-ne cu barca, și soa-rele care a scăpătat după sălcii, au do-molit dansul baboilor, urmat și deacalmia bibanilor vânători. Dar „bine-cuvântarea” își făcuse datoria, trans-formând eșecul care se întrezăreaîntr-o după-amiază superbă.

Asta a fostPoate intuiția, poate tehnica și ex-

periența, poate… credința, ne ajutasesă salvăm onoarea zilei de pescuit. Deaceastă dată, zicala cu „ce începe prost,se termină și mai prost”, nu s-a adeverit.

Cel mai important era că vacanțadeabea începuse, mai aveam sufi-ciente zile de pescuit, locuri de vizitatși de testat și, poate, „binecuvântarea”era pe termen mai lung.

NOIEMBRIE 2015 | 33

Ingrediente: 8-10 bibani mărișori, 200 g pesmet, sare,piper, ulei de floarea sorelui. Pentru garnitură: 500 g bro-coli, o căpățână de usturoi, 100 ml ulei de măsline, sare,piper și pătrunjel verde.

Preparare: peștii se curăță de solzi, se eviscerează și secrestează într-un fel anume, de-a lungul coloanei, pentrua se pătrunde mai bine, după care se pudrează cu sare șipiper și se lasă o jumătate de oră la rece. Se trec peștii, dinabundență, prin pesmet și se prăjesc crocant, în ulei încins.Pentru garnitură, se mărunțesc inflorescențele de brocoliși se fierb în apă cu sare până se înmoaie suficient. Se scot,se strecoară, se sărează și se piperează, după care seamestecă, cât sunt încă fierbinți, cu uleiul de măsline, încare am omogenizat usturoiul zdrobit și se acoperă cu uncapac, până se răcesc. Se ornează cu pătrunjel tocat mă-runt.

Servire: se servesc peștii pe un platou, alături de gar-nitură, înnobilați cu un pahar de risling/aligoté/feteascăsec, aburit și sifonat.

Poftă bună!

Bibanul este foarte apreciat de cunoscători,fiind, de multe ori, mai apreciat decâtrudele sale, știuca și șalăul. Dacă depășimpartea neplăcută a curățatului solzilor,rezolvată cu setul de scule prezentat într-unnumăr anterior, putem acorda bibanuluidistincția pe care o merită.

BIBANI CROCANȚI CU BROCOLI ȘI USTUROIMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

R ăpitorii, știuca, bibanul, șa-lăul, pun la cale ultimile pre-gătiri pentru anotimpul

friguros, și caută, pe cât posibil, sămai adauge câte ceva la rezervele dejaacumulate, rezerve menite să-i scoatăcu bine din iarna care urmează.

Schimbarea la fațăEnergia cheltuită cu cumpătare

devine preocuparea numărul unu, iarinstinctul pare să țină cont de acestfapt. Atacurile răpitorilor asupra pră-zii nu mai au vigoarea de la începutultoamnei, semn că efortul pentru a ob-ține o captură în plus este foarte binedrămuit, iar ținta trebuie să fie sufi-cient de atractivă pentru a merita „de-ranjul”.

Pânda știucii, de la adăpostul stu-fului sau al vegetației submerse ce acoborât deja binișor sub nivelul apei,este parcă mai atentă decât oricând,fiecare dram de energie ce urmează afi consumată fiind bine cântăritînainte de declanșarea atacului. Iarprada, cu cât este mai mare și maiconsistentă, cu atât va constitui oatracție mai mare…!

Năluci lente, atacuri sigureAlegerea nălucilor, în afara prefe-

rințelor strict personale, trebuie sățină seama de câteva aspecte impor-tante pentru această perioadă din an.„Bătaia” nălucii prin apă să fie cât maiondulată, mai domoală, în conformi-tate cu starea reală a peștilor înaceastă perioadă rece a anului.

Pentru lingurile oscilante, vomalege modelele cu curbură largă, cepot caborâ lent pe verticala apei, iarla recuperare vor undui domol deasu-pra substratului sau la nivelul vegeta-ției submerse. Ideea generală esteaceea de a imita, pe cât mai mult po-sibil, mișcările naturale ale peștișori-lor pradă la acest timp din an, multmai lente decât la vremea caldă averii. O nălucă rapidă, smucită întrepte abrupte la recuperare, nu va


SpinningDE SEZON

Vremeaștiucilor târziiText și fotografie MAC

Vremea s-a răcit deja simțitor, iar nuanțele toamnei târziiau luat locul culorilor verii deja demult trecute. Frigul apus stăpânire peste fire, iar apele se se răcesc treptat darsigur. Vegetația bălților capătă tot mai mult nuanțearămii, iar peștii se pregătesc pentru vremea rece a ierniicare, în curând, va bate la ușă…

aduce, cu siguranță, nici un câștig decauză pentru că nimic în apă, la acesttimp, nu se mai mișcă așa. În plus,mișcarea bruscă nu va mai declanșareflexul instinctiv al atacului, așa cumse întâmpla când apa era mult maicaldă, iar răpitorii aveau suficientăenergie pentru a nu ține seama de ra-portul „consum-câștig” în ceea ce pri-vește reușita în capturarea prăzii.

Cât privește dimensiunile oscilan-telor, nu ezitați să folosiți linguri maimari, pentru că, de data aceasta, mă-rimea contează. O pradă mai „grasă”,ce se mișcă lent, este mai atrăgătoaredecât un peștișor costeliv care acumnu va mai oferi o masă cu suficientaport de calorii.

Unde și cumȘansele de a prinde câteva din-

țoase „bine îmbrăcate”, acum, înaintede venirea iernii, la linguri oscilante,depind nu numai de nălucile folositeși de îndemânarea personală, ci și demodul în care vom ști unde să le cău-tăm și cum să le facem să iasă din în-ceputul de amorțeală generat derăcirea apelor. Acum, mai mult ca ori-când, le vom căuta la marginea stufu-lui, unde stau la adăpost și de unde

atacă selectiv, momeli ce nu trec lamai mult de câțiva centimetri dis-tanță. Regula pare a fi următoarea:efort minim, captură maximă. Deaceea vor prefera prăzile mai mari,

care vor compensa energia consumatăpentru a se deplasa și a o prinde. Vorieși din adăpostul de unde pândescmai degrabă pentru o pradă maimare, ce se mișcă mai încet și care, înconsecință, necesită un efort mai mic.Va trebui deci să pescuitm cu lingurirelativ mari, dar nu foarte grele șicare oscilează foarte bine pe cădere.

Vom lansa cât mai aproape de liniastufului și vom lăsa lingura să coboareliber, pe cât posibil, pe verticală. Ata-cul survine, de cele mai multe ori, pecădere și nu în timpul recuperării. Vatrebui să insistăm cu lansările și săbatem practic fiecare metru de mar-gine de stuf și fiecare pâlc de vegetațiesubmersă, până vom reuși să plasămlingura la nasul suratei.

Cât privește culorile nălucilor, ră-mâne să experimentați la fața locului.Argintiul pare să rămână la putere,dar la acest timp din an regulile, con-siderate până acum cunoscute, seschimbă și poate că cea mai neobiș-nuită combinație de culori, fără nici olegătură cu experiențele anterioare,va fi cea care va înclina sorții spre iz-bândă, iar năstrușnica nălucă va de-veni una dintre favoritele de succespentru știucile toamnei târzii…!

NOIEMBRIE 2015 | 35

Î mpreună cu nepotul Andrei șicumnatul Dumi, ne stabilim înapropierea confluenței a două

bălți. Ei, cu vergile echipate, vor să în-cerce la carași și ciortani, iar eu, cuechipamentul de fly, am de gând sătestez câteva modele de muște artifi-ciale, la bibani. Cu toate că sunt deose-bit de curioși la tot ce mișcă în apă, știude la alte partide de pescuit că bibanii,acești mici cavaleri „în armură”, suntdestul de pretențioși la „meniul” alcă-tuit din muște artificiale .

În timp ce îmi echipez lanseta defly, Dumi și Andrei prind deja primiipești, câțiva carași durdulii. Pentru căvăd activitatea intensă a bibanilor dela suprafața apei, leg pe forfac, în ca-pătul leader-ului, o imitație de lăcustăpe cârlig nr. 12. O ung cu puțină solu-ție siliconică și, după ce îmi găsesc unloc mai liber, o lansez la vreo 7-8 metridistanță, acolo unde observ atacurilebibanilor. Musca planează lin și plu-tește ademenitor, bibanii vin cătremuscă, o analizează, dar nu o atacă.

Lansez musca și în câteva din zonelebălții unde apa prezintă un curent decurgere lent și moderat. O las, uneori,să fie purtată liber de curentul apei, iaralteori îi imprim și mici mișcări, ca

niște zbateri, din recuperări ale șnuru-lui sau ridicări scurte ale vârfului lan-setei. Bibanii tot nu atacă muscaartificială. Schimb imitația de lăcustăși leg pe forfac o imitație de bondar pe


FLY FISHING

Soarele urcă cu hărnicie pe cerul senin al dimineții și își arată discul de foc pesteperetele de beton al lacului de acumulare. Canale înguste sau mai largi, unde apa curgegrăbită, unesc mulțimea de bălți ce alcătuiesc cursul vechi al Oltului. Miresmeîmbătătoare de mentă se-nvăluiesc cu explozia de mănunchiuri de raze care serostogolesc peste întinderea de apă a bălților ce freamătă de viață. Obleți argintiimuscăresc de zor, iar atacurile în ambuscade de la suprafața apei dezvăluie pofta devânătoare a micuților bibani.

Cu streamer la bibaniText și fotografie DORU DINEA

Pescuit cu muscă artificială

cârlig nr. 14 și o pescuiesc și ca muscăartificială uscată, când o ung cu soluțiesiliconică, cât și ca muscă artificialăumedă. De această dată reușesc săprind câțiva obleți, însă nici un biban.

Pentru că văd că imitațiile de in-secte nu sunt pe placul bibanilor,schimb tactica și trec la folosirea strea-mere-lor. Leg pe forfac un streamer tipWoolly Bugger și încep să lansez pelângă niște pâlcuri de trestii, pe undeobserv că atacă bibanii. La început re-cuperez lent, cu pauze mai lungi, încare streamer-ul coboară lent cătresubstrat. E o recuperare a muștei arti-ficiale în stilul „dinți de ferăstrău”.Pentru că, timp de vreun sfert de oră,nu am nici un atac, cu același streamer,schimb tehnica de recuperare într-unacu viteză medie și pauze scurte, un felde jerking mai blând. Realizez recupe-rările trăgând cu mâna stângă de șnur,cam 30-40 de centimetri, deci tot pe odistanță scurtă. Acum musca artificialăevoluează la aproximativ 10 centimetrisub suprafața apei. Observ bibanii cumurmăresc streamer-ul și, după câțivametri, unul dintre ei declanșează ata-cul. În sfârșit, am în cârligul muștei ar-tificiale și primul biban. E destul denervos, se zbate cu putere, dar îl aducrepede la mal pentru că e destul demic. Cu această tehnică de recuperare,la câteva lansări reușesc să prind câteun biban, dar toți au cam aceeași mă-rime. Încerc să recuperez streamer-ul șicu viteză mare, cu pauze mici între re-cuperări, dar bibanii nu sunt „alergă-tori rapizi”, precum avații, și nuurmăresc musca artificială.

Uneori, Andrei lasă varga în grijalui Dumi, vine la mine și privește cu-rios la felul cum pescuiesc. La începute nemulțumit că eliberez peștii, dardupă ce-i explic și-i aduc argumente,

e și el de acord și îi las plăcerea să eli-bereze peștii pe care îi mai prind.

Pentru că cealalaltă baltă e foarteaproape de cea în care pescuiesc, mergși acolo să încerc la bibani. Și, spre bu-

curia mea, aici încep să prind bibaniceva mai mari decât în prima baltă încare am pescuit. Pentru că vreau săvăd dacă au rezultate și alte tipuri destreamere, încerc și la cele de tip Zon-ker și Epoxy. Pescuiesc destul de multcu cele două tipuri de streamere, darrezultate am doar la cele tip Zonker șila aceeași tehnică de recuperare, adicăviteză medie, cu pauze scurte între re-cuperări. Chiar dacă, pe această baltă,atacurile bibanilor la streamere suntmai rare, e bine că sunt ceva mai mari,iar drill-ul e mai palpitant.

La sfârșitul partidei de pescuit, fie-care ne lăudăm cu ce am realizat:Dumi și Andrei cu carașii și ciortaniidin juvelnic, eu cu bibanii „prinși” peimaginile aparatului foto. În afară defaptul că am reușit să găsesc tipurilede muște artificiale și tehnicile de re-cuperare pentru prinderea bibanilor,cea mai mare realizare pentru aceastăpartidă a fost faptul că lui Andrei a în-ceput să-i placă să elibereze peștii.

NOIEMBRIE 2015 | 37

Realizez recuperăriletrăgând cu mâna

stângă de șnur, cam 30-40de centimetri, deci tot pe odistanță scurtă. Acummusca artificială evolueazăla aproximativ 10 cm subsuprafața apei. Observbibanii cum urmărescstreamer-ul și, după câțivametri, unul dintre eideclanșează atacul. Însfârșit, am în cârligulmuștei artificiale și primulbiban. E destul de nervos, sezbate cu putere, dar îl aducrepede la mal pentru că edestul de mic.

Î ncep pescuitul pe Mara, înamonte de păstrăvăria din șosea,fără multe atacuri. Calc albia

greu accesibilă, apoi cobor spre Hăr-nicești, unde găsesc un șuvoi cu câ-teva dulbini mai acătării și, de sub unmal rupt, prind un lipan junior, retur-nat urgent. Continui coborârea și, înamonte de Berbești, după câteva șu-voaie mai adânci, într-unul prind încăun lipănaș, tot junior, poate promi-siuni ale speciei pentru viitor.

În amonte de Berbești, într-unșuvoi lent cu apă de cca. un metru,am un atac violent și prind un cleande 29 cm, frumos colorat, cu aripioareroșii, apoi încă vreo trei burtoși. Aces-tea, spre marea surprindere a unuiundițar localnic, vârtsnic, mirat devarga și șnurul ce descria arabescurichiar sub malul pe care stătea. Evi-dent, era contrariat de eliberarea peș-tilor, dovadă că, la plecare, a uitatsă-mi răspundă la salut.

În amonte de podul rutier, un amicpescuia cu o lansetă cu linie continuă,fără plută, fără lestare, cu un cârlig nr.8, pe care a pus un bob de porumb,acesta fiind lestarea, linia fiind lentpurtată în adâncimea șuvoiului, dar cubune rezultate, amicul având un „bur-tos” de cca. un kil’ și încă doi la ju-mate. Intrând în vorbă, nici nu seputea ca doi pescari să tacă, întrebdacă mai sunt păstrăvi pe aici și-mizice că acum doi ani a prins un curcu-beu, deci speranțe slabe de pistruiați.Coborâm amândoi în aval de pod,unde este un mic baraj și un brâu debolovani, cu un anafor larg și apa devreun metru. Lansez lângă pieptarulbarajului, între spume, și imegiat amun dril puternic. Știam că nu-i clean șiaduc la minciogul-paletă un curcubeude 25, venit sigur din păstrăvării.

Amicul, simpatic și mucalit, îmizice că mi-am făcut planul pentru doiani, așa că ne-am despărțit prieteni,după ce i-am dăruit pistruiatul și amcontinuat discuția la o bere, pe terasadin apropiere.

Mă tentează o partidă de cleni laStrâmtura, în amonte de podul rutierde pe Iza, la bifurcarea șoselei spreSlătioara, unde, de ani, știu un vad decleni barosani, pitiți printre bolovaniimari și stîncile submerse. Încep unpescuit într-o duminică, în care, știindcă balastierele din amonte nu lu-crează, am Iza curată, și montez la ovargă clasa 5/6, un Ron Thompson cu4 segmenți, șnur Byron cls. 4 floatingși o unică muscă de capăt, o viespe deVaser care, la prima lansare, e atacatăfuribund de un clean venit fulger,parcă deslipit dintr-un bolovan, retur-nat iute.

Șuvoiul, destul de tare, mă supunela serioase echilibristici. Mă distrez cuîncă cinci, șase cleni frumoși, apoiplec, la recomandarea altui muscar,spre șuvoaiele din Rozavlea, undeprind cleni cam la fiecare lansare, darnu mai mari de 25 cm, evident, gra-țiați.

Un drăcușor mă îndeamnă să vădce-i mai în amonte, așa că ajung într-un sfert de ceas la Șieu, tot pe Iza,

dar în afară de clenișori, nimic, așa cămă îndrept cam la 10 km, spre Botiza,apă de munte, debit mic, și doar cîțivapăstrăvuți de 12-15 cm.

Fac un alt traseu de muscărit peRepedea, apă pe care o știu din copi-lărie. Noroc cu un amic ce mă poartădin Ruscova sus, în munte, cu un 4x4,și ajungem la zona Borcutului-de-sus,cale lungă, doar pentru mașini făcutepentru asemea poteci.

Pescuiesc, sub privirea amicului,cu o vargă sensibilă Byron Titan Flz,cls. 4, șnur Cortland cls. 3 și, respec-tându-mi tradiția, pun o viespe deVaser pe cârlig nr. 14, cu care, prinlansări scurte, repetate și rapite, un felde biciuială la scurt, obligat de vitezacurentului, am doi lipani, tot juniori,dar și un pistruiat ce-mi pleacă cumusca legată de firul de 0,14, slab laatacuri dure ca cele ale păstrăvului.

Seara ne îndeamnă spre casă, și-ndimineața următoare, de astă datăsingur, încerc, coborînd spre Vișeu, unpescuit pe Crasna Vișeului, un pârâufrumos, cu dulbini, păstrăvi frumușei,dar juniori, și, mai sus, un lipan de 20.Urmează o tentativă pe râul Vișeu,care mă dezamăgește, râul fiind mă-celărit de balastiere. Doar ceva clenipițigau musca, poate și alte specii, dardespre peturi, cu tonele.

Pornesc spre casă, lăsând la finalun pescuit pe Săpânța, fiind în drum,și urc mult mai sus, ajutat și aici de unalt amic cu 4x4. Râul se prezintă slab,deși am montat musca brună, de Să-pânța, cu care, ca licean, alături deGheorghe a Bâzului, luam păstrăviminunați din căldările Nadoșei. Credcă toate acele micro-centrale ar trebuidesființate, pentru că, în afară de ve-nituri ilegale, nu produc decât distru-gerea întregului ecosistem, evident cănu pe banii celor care au aprobat ase-menea mizerii.

Îmi strâng sculele și mă despart debunii mei maramureșeni, care sperăsă ne mai revedem, colo, sus, în lărgi-mea munților.


Pescuit la muscă artificalăMUSC~RIT

Pescar prin MarmațiaText și fotografie TITUS PINTEA

Îndemnat de pasiuni și tradiții, am mai primit, din dărnicia Creatorului, șansa de a-mirevedea plaiurile străbune ale neamului meu și, dece să nu-mi încep vacanța de treisăptămâni, în inima Maramureșului istoric, cu o partidă de muscărit pe o apă, cândvaminunată în care, acum 40 de ani, păstrăvii și lipanii erau la ei acasă. Așa că-mi fac unprogram de două zile pe câteva sectoare ale râului, cercetând șuvoaiele cu nivel mairidicat, râul fiind, de ani de zile, într-un declin de debit, ca dealtfel multe râurimontane, măcelărite de baraje, defrișări masive, micro-centrale, toate făcute dinincoștiență, dar și cu sprijinul conducerii statului.

Îmi montez o vargă specială de li-pani, un Byron Titan Fly cls. 4, de maresensibilitate, cu un șnur Cortland cls.3, forfac terminal conic 0,13 și o muscăCDC, legată pe cârlig debarbetat nr. 12,cu care, ziceam eu, că o să am o partidăde success. Dar cum vorba spune că so-coteala din târg nu este ca cea deacasă, constat că, la primele lansări,Repedea îmi poartă musca cu 10 metri

pe secundă, așa că schimb locația și-micaut locuri mai liniștite.

Schimb musca și leg o furnicuță debrad, descrisă în alte articole și con-stat că doar muscăritul chiar lângăpieptarele de stâncă ori lângă bolo-vani îmi permite un control al atacu-rilor câtorva păstrăvași ce și-auanunțat prezența, ciupindu-mimusca.

Vine și-un vechi amic muscar ma-ramureșean și, unul pe un mal, altul pecelălalt, tatonăm rîul. Trecerea apei afost o încercare de echilibru, dar și o„tentativă” de baie.

Mai apare un muscar localnic, ce-mi spune că „dacă m’nea-ta, aci, prinzilipan, îl mânc de viu”. Oricum, soartanoastră, a muscarilor, este uneori iro-nică, și-n minutul următor am în drillun minunat cimbrișor de 29 cm, foto-grafiat de amicul ce înceca să mă de-moralizeze.

Din alte lansări nu iau decât 3„păstrăvași” juniori.

Seara ne găsește în jurul unui foc cuhar bogat, frigîndu-ne câte o clisă decasă crestată în datina ardelenească,prăjită la culoarea jumerilor mărunți,ceapa s-a copt minunat, apoi, lângăcina caldă, în plăcutul iz de fum acrișorce se mai ridica din jar, ne depănămamintiri și țesem speranțe.

P ornind ziua cu slabe speranțe,mi-am montat o vargă marcaSnowbee cls. 2/3 de 190 cm,

de o mare finețe, mulinetă micro și unșnur cls. 2, forfac de doar un metru,montură suficientă la un pârâu de 3 m lățime.

Cunoscând valea din piatră-n pia-tră, mă piteam sub maluri, pe sub co-

paci, cu scurte lansări în micile bul-boane și cascade din care, în afară dedoi păstrăvași juniori, nu am avut niciun alt atac.

La capătul forfacului aveam o muscăde arin pe cârlig de 12, când am ajunsdevale, aproape de vărsarea Brătcuțeiîn Crișul Repede, unde știam o dulbinăadâncă sub un perete de piatră, apa fră-

mântându-se de piatra milenară într-unvârtej încărcat de spume albe.

La căderea umbrei mele pe apăam văzut câțiva cleni dispărând îndulbină, și-am stat preț de câteva mi-nute pentru liniștirea apei, regulă pre-luată din legea nescrisă a muscarului.Mi-am pregătit apoi lansarea, ușor,fără gesturi largi, musca mea ateri-zează lin lângă pieptarul de stâncă,apoi, luată de șuvoiul lent din anafor,începe o scufundare și simt o trăsă-tură bunicică. Înțep, am un dril foartevirulent, și-n strună un clean barosanlupta cu toată greutatea corpului, fă-când rondouri submerse. Fugea întoată lărgimea dulbinii, apoi, intrândîn apă cu varga făcută cerc, reușescsă-l aduc la paletă. Mica vargă și-aluat cu brio examenul de rezistență,împreună cu cârligul debarbetat ce n-a slabit peștele nici o clipă.

Dolofanul, lung aproape cât coșu-lețul de nuiele, avea cam trei sferturide kil, pește crescut în apă de munte,mare amator de puieți de indigeni,dar bun de-o frigare.

Cu montura descrisă, cu micavargă, adevărată bijuterie pentru apeînguste ori pentru pescuit sub tufe,am reușit lansări exacte și la 10-12metri, deci o recomand tuturor mus-carilor.

NOIEMBRIE 2015 | 39

În luna lui gustar am pornit, în zori de zi, de teamacăldurii, spre valea Iadului, dar, ajuns pe podul dincomuna Bulz, am văzut Crișul, dar și Iadul, cu nivele aleapei mari și turbiditate, unica variantă a zilei rămânîndu-mi valea Brătcuței care, în acea perioadă secetoasă, aveaun nivel ce permitea pescuitul „în pantofi”.

Testând o vargă SnowbeeText și fotografie TITUS PINTEA

MUSCĂRIND O ZI PE REPEDEATITUS PINTEA

Așa cum arată și numele, Repedea aleargă, de secole, pestepraguri și stînci, și-n maluri se mai văd crengile și tulpinilecopacilor, purtate de apele, când se deschid zăpoarelecerului. Eram cu mulți kilometri deasupra satului și mi-amales un șuvoi, credeam eu mai liniștit, în care bănuiam călipanii pândesc efemere gâze care, la adierile de vânt, picaupe luciul apei.


noutăți de prin magazine

ABREVIS

PREPARATE DIN VÂNAT - Rezolvare din numărul trecut

Devil Ripper Zinga face ravagii la… suprafață

Mai multă agitație la suprafața apei, mai multă putere de atracție! IMAKATSU Devil Ripper Zinga este o nalucă de tip minnow, care evolueazăla suprafața apei, cu mișcări ondulatorii, în timp ce elicea din coadă pro-voacă agitație și sunete specifice, care atrag prădătorii aflați la distanță. Ma-joritatea nălucilor de suprafață, cu elice, tip „swisher”, atrag peștii răpitoriprin efectele sonore emise. Devil Ripper Zinga se bazează pe un conceptconstructiv diferit: datorită designului special, elicea nu împroașcă doar apă,ci iese cu totul din apă în momentul mișcărilor de jerk, producând suneteputernice, care imită atacul altor răpitori la suprafață. În plus, barbeta por-tantă, în formă de aripă „delta”, creează o mișcare ondulatorie, a cărei am-plitudine variază în funcție de impulsurile imprimate din vârful lansetei,rezultatul fiind o veritabilă evoluție în zig-zag, tip „walking the dog”.

BARACUDA

Spinner Bait cu ancoră 16 g(concept propriu)

Turning Bait (WSP28) - 7 cm(corp principal), 14 g(concept propriu)

Turning Spinner Bait (WSP02) -7 cm (corp principal), 21g(concept propriu)

1

2

3

SPINNERBAIT DE SEZON!

1

2

3

Chatterbait-ul Z-Man este o nălucă revoluționară, care combină versa-tilitatea unui jig și atractivitatea plasticelor moi cu strălucirea și vibrațiileunui spinnerbait, ceea ce-l face adaptabil unor prezentări cât mai variate.Pescuiți-l ca pe un jig, în contact cu substratul, sau între ape, chiar și în celecu brădiș, iar chatterbait-ul își va face treaba. Cu designul său unic și paletacu hexagonală ChatterBlade, „The Original Chatterbait” de la Z-Man are oevoluție inegalabilă în apă - acțiunea un crankbait, profilul unui jig cu skirtși strălucirea unui spinnerbait. Este o nălucă perfectă pentru zonele cu agă-țături, paleta hexagonală protejând eficient cârligul. Datorită designuluispecial, nu hidroplanează la recuperări rapide, deci își păstrează adâncimeade evoluție. Combinați-l cu orice plastic ElaZtech de la Z-Man pentru atrac-tivitate maximă în funcție de specia de răpitor vizată!

Știucă, șalău, somn, biban și bass?Nicio problemă pentru Z-Man Chatterbait!

ABREVIS

DECEMBRIE 2015

NOIEMBRIE 2015 | 41

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 M 3.12 9.37 15.38 21.452 M 4.06 10.28 16.27 22.373 J 4.57 11.15 17.13 23.29 U.P. 7.33 16.354 V 5.41 12.07 18.09 -5 S 0.05 6.45 13.26 19.066 D 1.41 7.23 14.01 19.467 L 2.36 8.16 14.48 20.328 M 3.29 9.11 15.34 21.189 M 4.11 10.53 16.21 21.5610 J 4.58 11.39 17.13 22.4311 V 5.49 12.24 18.04 23.37 L.N. 7.41 16.3612 S 6.36 13.18 18.51 -13 D 1.54 8.35 14.19 18.5314 L 2.51 9.31 15.16 19.4115 M 3.49 10.27 16.12 20.3916 M 4.37 11.24 17.09 21.2417 J 5.39 12.21 18.03 22.1618 V 6.31 13.17 18.49 23.11 P.P. 7.47 16.3719 S 7.26 14.09 19.33 -20 D 0.39 6.21 13.03 18.4621 L 1.24 7.06 13.51 19.3422 M 2.19 7.52 14.37 20.1823 M 2.59 8.41 15.29 21.1124 J 3.51 9.33 16.21 22.0325 V 4.49 10.29 17.19 22.55 L.P. 7.50 16.4126 S 5.37 11.21 18.06 -27 D 0.11 6.53 12.38 18.1728 L 1.13 7.57 13.41 19.2429 M 2.14 8.59 14.43 20.2630 M 3.11 9.53 15.35 21.1831 J 4.02 10.42 16.23 21.53

ORIZONTAL: 1) Mărimea butoiului cu varzăpusă la murat. 2) Trecută prin multe ierni (fig.)– Supărare. 3) Vine din dreapta! – Brâu! – Potrezulta în urma unor alunecări pe zăpadă. 4)Originară din miază-zi. 5) Curte! – Unele careaduc iadul pe pământ (…nu numai iarna). 6)Apare în zăpadă! – Unele care nu gustă farme-cul iernii. 7) Ultimele la iernat! – Primele la citire– Ou răsturnat! 8) Mișcare în jurul axului – În-ceput de noapte! 9) Care este specific numaianumitor porțiuni de teren – Piatra ca zăpada.10) Interpreții colindelor de iarnă.VERTICAL: 1) Unul care și iarna …e ca vara. 2)Nu crede în Crăciun – Scurte vacanțe de iarnă.3) Cupe! – Doctor în drept! – Schimb între vână-tori. 4) Ninsă – Schimbat cu altul nou în miez deiarnă (pl.). 5) Spectacol cu acrobați – Alb cu miciurme de negru. 6) Miez de pită! – Precum ogazdă de Anul Nou (fem.). 7) Scrumbie mică demare – Căzut într-o parte! 8) Te întâmpină la in-trarea în incintă – Vorba neterminată! 9) Sunetvibrant – Pictor pe lemn sau pe sticlă. 10) Chipturnat – Ultimii colindători!

PREGĂTIRI DE IARNĂION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

Vând armă de vânătoare marca BE-RETTA cal. 12 BOCK, nouă, și cutiemetalică, ambele la prețul de 4.500 lei.Tel. 0721-741.589.

Vând armă de vânătoare BROWNINGSCHOELLER PHOENIX, cal. 12. Tel.0722-224.762.

Vând armă mixtă SABATTI FOREST12/ 76- 93x74R, curea piele și toc,stare excelentă, armă nefolosită, preț875 Euro. Relații la tel. 0748-144.314.

Vând armă de tir REMINGTON 22Win. Magnum cu lunetă, preț 500 euroși armă de vânătoare 5,6x36. UMC culunetă, preț 400 Euro.

Vând căței din rasa Epagneul Breton,de culoare standard alb-orange, născuțipe data de 28.09.2015, din părinți dinlinii de lucru Franța și Italia, ce și-auconfirmat aptitudinile în concursuri na-ționale de lucru vânătoare și frumu-sețe. Informații la tel. 0742-100.378.

Mai dispun de câteva volume din car-tea POTECI DE VÂNĂTOARE, la prețulde 27 lei cu expediere, comanda la tel.0751-043.806


PUBLICITATE

Prețul de vânzare este de doar 372 lei, cu TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219

sau d-lui tehn. Florin Buzatu – la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista

pe o perioadă de 12 luni (2015).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚMica PublicitateMICA PUBLICITATE Anunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

• 2 femele şi un mascul de copoi ardelenesc, născuți în data de 24.05.2015;• 2 femele de jagdterier sârmos, născute în data de 04.06.2015;• 3 femele de iagdterier sârmos, născute în data de 22.06.2015;

• 4 femele şi 1 mascul de copoi ardelenesc, născuți în data de 26.05.2015;• 5 masculi de tekel sârmos, născuți în data de 10.09.2015.

Sunt disponibili pentru vânzare, căței din părințifolosiți la vânătoare, după cum urmează:

VPR11-Revista (noiembrie)_noiembrie

Documents

Transcript of VPR11-Revista (noiembrie)_noiembrie