Vânãtorul ºi Pescarul Moldovei - agvps.roagvps.ro/docs/VPM_August_2016.pdf · Continuă abonarea...

ISS

N 9

77

18

57

45

05

08

REVISTĂ LUNARĂ DE INFORMARE nr. 8 (74) ◆ august 2016

Vânãtorul ºi Pescarul Moldovei

Declaraţia

SVPM

Declaraţia

SVPM

Cum ministrul Mediului a păcălit Guvernul Cum ministrul Mediului a păcălit Guvernul

Ministerul MediuluiInstitutul de Zoologie al AȘM

Societatea Vânătorilorși Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul și Pescarul Moldoveirevistă lunară de informare

Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chișinăustr. Șipotelor 2, et. 3

tel./fax: /373 22/ 24 20 27e-mail: [email protected]

Index: 32876

CONSILIUL DE REDACŢIE

Oleg CIOCOI, președintele Consiliului Republican al SVPM

Andrei MUNTEANU, dr., prof. în biologie

Anatol SAVIN, doctor conferenţiarDumitru GALUPA, dr. în economie,

director ICASDumitru BULAT, dr. hab. în biologie

Vladimir Rusnac, scriitor

ECHIPA REDACŢIEI

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-șefConstantin BÂRCĂ, redactor-șef adjunct

Igor GROSU, secretar responsabilVeronica VLĂDESCU,

redactorValeriu BUSUIOC, redactor-traducător

Alexandru BOSTAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa redacţiei nu se înapoiază autorilor.

De conţinutul materialelor sunt responsa-bili autorii. Ele nu refl ectă în mod obliga-

toriu opinia, poziţia redacţiei.Retipărirea oricărui material este permisă

doar cu acordul redacţiei.

Continuă abonarea la revista VPMIndex: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

Vânătorii îşi revendică drepturile

Titlul acestor rânduri revine din pa-ginile revistei VPM nr. 10, 2015, când o întreagă armată de ortaci din toate colţu-rile republicii s-a oprit în faţa Ministerului Mediului să-l întrebe pe dl Valeriu Mun-teanu, ministrul, de ce a interzis vânătoa-rea la iepuri de câmp și păsările acvatice, de ce i-a numit „canibali, ucigași, mono-poliști… oameni fără sufl et“ etc. Lumea a venit să-și revendice drepturile, pentru că proaspătul înscăunat în fotoliul de minis-tru al Mediului, din varii interese, a cro-it un proiect de hotărâre de Guvern prin care, ulterior, Guvernul Streleţ a interzis vânătoarea la anumite specii. Da, pentru că a pus pe masă un fals, manipulând Gu-vernul, dar și opinia publică.

Falsul s-a bazat pe „tactica și strategia Munteanu“, de a elabora, iniţial, un pro-iect, trimis spre avizare colaboratorilor Institutului de Zoologie al Academiei de Știinţe a Moldovei și specialiștilor cine-geticieni ai SVPM, după care a revenit la propria variantă, sfi dând rezultatele eva-luărilor reale și argumentele știinţifi ce pri-vind deschiderea sezonului de vânătoare.

Lumea s-a revoltat, a ieșit în stradă, cerându-i socoteală; despre manipularea fără precedent au scris ziarele, revistele, s-a vorbit pe larg în cadrul mai multor emisi-uni radio, TV, dar… coarnele ministeriale tot în gardul sfi dării au rămas înfi pte.

Amintim că vânătorii au adresat și o scrisoare deschisă prim-ministrului, au insistat ca ministrul falsurilor să-și dea demisia și să se facă dreptate, ei doar muncesc întru dezvoltarea și conservarea

faunei, nu ministerul. Ei ba! Ministrul Munteanu, cu aere de „salvator al faunei și fl orei moldave“, cel puţin, a ieșit brav la ecran și pe pagini electronice… cu ce? Cu demagogie, cuvinte mari și tari, etichetări de tot felul, promovând dezbinarea, în-vrăjbirea, înstrăinarea, lichidarea Societă-ţii și ura faţă de membrii ei — „carnivori și dușmani ai Naturii“.

„Gluma“ ministerială, ca să vezi, s-a repetat, s-a îngroșat și la deschiderea se-zonului de vânătoare 2016—2017. Sub același scenariu ministerial: proiect — avi-zări… fals și manipulare, interdicţii și re-stricţii, însoţite de Note informative, trase la indigo. Ministrul trecător din Guvern în Guvern nu a ţinut cont de nimic — nici de rezultatele evaluărilor efectuate de oame-nii de știinţă, nici de argumentele specia-liștilor în domeniu. În Notă, însă, n-a uitat să scrie că „Proiectul… a fost elaborat… în colaborare cu… și avizat de către ministe-rele de resort, precum și de...“.

Ei, mai încape îndoială că un aseme-nea Proiect n-o să fi e acceptat de actualul Guvern?

Iată, vasăzică, de ce și în al doilea an „de conducere înţeleaptă“ a neogoitului ministru al Mediului revendicările con-tinuă, fapt despre care publicaţia noastră, prin materialele recente, găzduite în pagi-nile sale, ţine să informeze organele de re-sort, structurile guvernamentale, instituţi-ile europene, opinia publică întru a trage concluziile de rigoare și a se face dreptate celor nedreptăţiţi.

REDACŢIA REVISTEI VPM

/ Nr. 8 • 2016 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1

Presiunile asupra Societății și mem-brilor acesteia țin lanț al doilea an de zile. Lăsând la o parte considerentele de politețe, etalându-și ambițiile și interese-le, aplicând pe scară largă resursa admi-nistrativă, ministrul V. Munteanu aplică tenace politica de „genocid” al vânători-lor pe scară națională. Acest fenomen se produce ca efect al promovării în cadrul societății civile a campaniei de discredi-tare a Societății și membrilor acesteia. Obiectivul scontat este unul: justifi carea ignoranței fără margini a ministrului și anturajului acestuia în materie de cine-getică și nu numai. Exemplu elocvent al acestei afi rmații este interdicția vânătorii cusută cu ață albă, administrată în anul trecut și anul de față. Nu prea contează că în proiectul de hotărâre a Guvernu-lui privind deschiderea vânătorii în anii 2016-2017, ticluit de Ministerul Mediu-lui, raționamentele prezentate sunt supte din deget, iar argumentele evocate sunt inconsistente. Ministerul mizează pe re-zultatul fi nal. Scopul scuză mijloacele.

Anul trecut am spus că decizia de închidere a vânătorii la iepurele de câmp și păsările acvatice provine din necompetența angajaților Ministeru-lui care au pregătit proiectul, abuzând de lipsa de experiență a nou-numitului ministru. La scurt timp, toate lucruri-le s-au limpezit, iluziile au dispărut, iar adevărul amar a ieșit la suprafață. În în-cercarea sa de a câștiga autoritate ieft ină și de dividende, ministrul parvenit a fost de acord să întreprindă orice pași, doar să-și promoveze imaginea de luptător fără compromis pentru natura Moldovei. Analfabetismul său în multe probleme de ordin cinegetic îl voala cu diferite show și clovnerii. Toate acțiunile sale în acest sens erau transformate în evenimente de importanță globală. El a inițiat mai multe reprezentări de prost gust, inclusiv esca-

pada cu sapa în pădure, lansarea pe apă a broaștelor țestoase, gălăgia în jurul co-piilor care comercializau fl ori de pădure la marginea traseului Chișinău-Orhei, declarațiile despre efectele benefi ce ale interzicerii vânătorii pe fondalul vânăto-rilor protestatari etc. Ei bine, n-are decât să se bucure, cât de ingenios este. Noi, însă, să revenim la problema principală - și anume cea a legalității interdicțiilor privind vânătoarea și interesele persona-le ale așa-numitului ministru.

Care este situația efectivă și a fost oare chiar atât de necesară interzicerea vânătorii?

La temelia oricărei decizii legate de gestionarea cinegetică, inclusiv de stabi-lirea unor limite de extragere a vânatului sau de inaugurare a sezonului de vână-toare și, cu atât mai mult, de interzice-rea vânătorii, trebuie puse observațiile și concluziile științifi ce și practice care oferă sentimentul unei credințe nestră-mutate în justețea soluțiilor propuse. Anume pe acest motiv, în corespundere cu Legea regnului animal, Legea cu pri-vire la petiţionare, în procesul de ela-borare a proiectului Hotărârii privind deschiderea vânătorii, urmau a fi invitați savanți-zoologi, specialiști în domeniul managementului cinegetic, opinia cărora urma să fundamenteze decizia luată. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

La mijlocul lunii iulie, în adresa SVPM, Academiei de Științe a Moldovei și Agenției „Moldsilva” a fost expediat spre avizare proiectul Hotărârii Guver-nului privind deschiderea sezonului de vânătoare 2016-2017, în care era pro-pusă inaugurarea sezonului de vânătoa-re la toate speciile de vânat, cu excepția iepurelui de câmp și gâștelor migratoare. Proiectul a fost pregătit la un nivel ex-trem de superfi cial, cu erori grosolane și omisiuni, drept care a trezit numeroase

obiecții și întrebări din partea experților. Acest lucru se explică printr-o gravă lip-să de profesionalism și de incompetența așa-numiților „experți” ai Ministerului care au participat la elaborarea proiec-tului. Așa cum era de așteptat, noi am pregătit propriile obiecții și completări la acest proiect. Ele au vizat ilegalitatea interdicției de a vâna iepurele de câmp, lișița și găinușa de baltă, precum și gâștele migratoare.

Un mare număr de observații au fost făcute și de savanții de la Institutul de Zo-ologie care au fost, de asemenea, împo-triva interzicerii vânătorii și au susținut argumentele Societății (vezi: Avizele).

La ședința Guvernului din 03.08.2016 a fost propus o altă variantă a proiectu-lui, „defi nitivat” de ministru, în care, ignorându-se sugestiile experților și savanților, s-a propus nu doar interzice-rea vânătorii la iepurele de câmp, dar și la păsările de apă și la porumbei. Nici vor-bă, ministrul „a auzit” opinia experților, savanților și a făcut concluziile de rigoa-re. În nota informativă către guvern însă, nu au fost prezentate argumente cât de cât convingătoare în favoarea interzicerii vânătorii, multe dintre cifrele reproduse sunt denaturate, argumentele au fost sup-te din deget și au fost manipulare datele de evidență a vânatului. Nu există nicio îndoială că acest proiect, pregătit în se-cret, în spatele vânătorilor, poartă un caracter de comandă. Scopul e unic – in-terzicerea vânătorii prin orice mijloace, pentru a lichida organizația noastră ca structură capabilă să reziste atacurilor din partea ministrului și anturajului său.

Dacă anul trecut principalul motiv pentru interzicerea vânătorii care a ră-sunat din gura ministrului a fost, chipu-rile, necesitatea de a obține componența numerică optimă a iepurelui de câmp în număr de 160-200 mii exemplare, apoi

VÂNÃTORII ÎªI REVENDICÃ DREPTURILE

Cum ministrul Mediului a păcălit Guvernul (Presiuni, discreditare și nu numai…) OLEG CIOCOI,,

Președintele Consiliului

Republican al SVPM

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 8 • 2016 /

explicațiile din anul curent par a fi de-a dreptul uimitoare: primăvara, efectivul real al iepurelui de câmp era de aproxi-mativ 103 mii capete. Făcând trimitere la necesitatea de a atinge o componență nu-merică de 160-200 mii de capete, minis-trul a declarat că este necesară interzice-rea vânătorii la această specie. Apropo de efectivul optim (* ) al populației iepure-lui de câmp de 160-200 mii de exempla-re și de speculațiile Ministerului la acest subiect. Într-adevăr, în Concepția dez-voltării gospodăriei cinegetice naționale, aprobată în 1997, există fraza că, după bonitate și caracteristicile generale, te-renurile de vânătoare pot oferi condiții de trai pentru un efectiv de 160-200 mii de iepuri. Accentuăm, poate oferi. Însă, acest număr nu este o condiție prealabilă, nerespectarea căreia este pasibilă cu in-terzicerea vânătorii. Cu toate acestea, în declarația sa, ministrul uită să specifi ce această circumstanță, precum și faptul că în toamna acestui an numărul real al iepurilor se poate ridica până la 170 mii de exemplare, oferind, astfel, posibilitate pentru deschiderea vânătorii. Tot în acest sens se pronunță și savanții-zoologi. In-ducând în eroare membrii guvernului, ministrul a declarat că aspectele, legate de interzicerea vânătorii, au fost coordo-nate cu Societatea vânătorilor și pesca-rilor și Academia de Științe a Republicii Moldova, „uitând” să menționeze atitu-dinea negativă a Societății și Academiei față de aceste propuneri. Ministrul nu a găsit alte argumente în favoarea inter-zicerii de a desfășura vânătoarea, decât faptul că anume interzicerea din anul trecut a determinat creșterea numerică a iepurilor. Astfel, spune ministrul, dina-mica pozitivă trebuie prelungită cu încă un an de interzicere a vânătorii. Minciu-na nerușinată a ministrului, manipula-rea cu cifrele și falsifi carea categorică a datelor sunt în afara oricărei înțelegeri. Ministrul nu s-a ostenit nici cel puțin să anunțe propunerea noastră către Gu-vern de a organiza în toamnă evidența populațiilor de iepure, cu participarea tuturor părților interesate, inclusiv a Mi-* Efectiv optim – număr maxim de animale,

care pe parcursul unei perioade nelimitate de

timp poate exista pe aceste terenuri, utilizând

la maximum, dar fără a epuiza, resursele lor

vitale (hrană, adăpătoare etc.); concomitent,

este asigurată mărimea optimală în aceste

condiții de reproducere a populației și ani-

malele nu prejudiciază esențial domeniilor

economice conexe (potrivit lui Ia. S. Rusanov).

nisterului Mediului, pentru luarea unei decizii fi nale. Și este clar de ce anume. Din frică să nu dea iarăși în bară: în acest caz, vor ieși la iveală toate șiretlicurile și falsurile care nu permit opiniei publice să perceapă corect realitatea și să înțeleagă mesajul nostru.

Interzicerea vânătorii la păsări acva-tice pare de-a dreptul inexplicabilă din punctul de vedere al logicii normale. Sta-bilind în versiunea originală a proiectu-lui deschiderea vânătorii la rațe, ministe-rul, obținând aprobarea profesioniștilor și savanților, în altă versiune a proiectu-lui, interzice această vânătoare. Ca si anul trecut, funcționarii ministerului evocă în mod eronat diferite convenții și declarații europene care, chipurile, interzic vână-toarea păsărilor de apă. Păcat că la între-barea în ce mod este permisă vânătoarea păsărilor acvatice în alte țări europene, care, ca și Moldova, și-au aplicat semnă-turile sub Convențiile europene privind protecția păsărilor migratoare, ministrul nu s-a deranjat să răspundă. Și ce ar fi putut să răspundă, atunci când nu există nici un răspuns plauzibil și argumentele sunt șubrede și lipsite de temeiuri? Deci, orice discuție despre o abordare echitabi-lă este lipsită de sens.

Și mai ridicole par a fi argumentele ministrului, referitoare la interdicția de a vâna porumbei. Aici, cum se spune, nici nu-ți vine să crezi! Potrivit explicațiilor, cauza interzicerii vânătorii este faptul că porumbelul de scorbură este listat în Cartea Roșie și s-ar putea ca vânătorii să nu-l identifi ce în procesul de vânătoare. Cea mai bună soluție Ministerul o vede în interdicția de a vâna porumbei. Doar în acest mod porumbelul de scorbură va obține șansa de a supraviețui. Argumen-te, de râsul găinilor! Este doar un prilej formal, de rând cu afi rmația ministrului, cum că porumbelul de scorbură este o specie rara și interzisă pentru vânătoare. Încă în anul 2010 porumbelul de scorbu-ră a fost exclus din această categorie și vânarea lui este permisă prin lege! Uite așa, manipulând, ignorând propunerile și argumentele rezonabile, ministrul și anturajul său ne-au lipsit de dreptul de a vâna porumbei și rațe.

Cât privește reducerile inexplicabile ale termenelor de vânătoare la prepelițe și fazani, cel puțin de formă, s-ar fi cuve-nit ca cei de la minister să inventeze mo-tive cât de cât plauzibile care să justifi ce modifi carea termenelor: ceva de tipul „să

lăsăm pasărea să mai crească” sau „închi-dem vânătoarea în legătură cu frigurile care se apropie. Cruțăm păsăruicile!” Oricum nu noi suntem cei care ar trebui să-i învețe pe ecologii de la minister cum să le potrivească pe toate.

Dar să ne referim și la vânătoarea de vulpi pe terenurile forestiere, cu excepția pădurilor date în arendă. Interdicția la vânarea vulpilor în zonele forestiere altfel decât provocare nu poate fi nu-mită. Suprafața pădurilor arendate este puțin mai mare de 10 mii de hectare, iar suprafața totală a terenurilor forestiere depășește 300 mii de ha. Și aici analfabe-tismul ofi cialilor care au pregătit proiec-tul Hotărârii se va solda neapărat cu pro-bleme asociate cu creșterea numărului de animale dăunătoare de pradă care, sub presiunea vânătorilor pe terenurile ne-împădurite, vor căuta refugiu în pădure. Eforturile vânătorilor în vederea reglării numerice a vulpii până la nivelul optimal (1-2 vulpi la 1000 de hectare) se vor re-duce la zero. Trezește nedumerire poziția Ministerului: pe de o parte, aceasta chea-mă la conservarea și sporirea numerică a speciilor de vânătoare, pledând activ pentru operarea interdicțiilor, pe de altă parte - limitează vânătoarea la animale de pradă dăunătoare.

Suntem cuprinși cu toții de un senti-ment de indignare în legătură cu nedrep-tatea făcută vânătorilor și indiferența din partea celor de la putere. Am văzut cu toții cât de pasionat și-a apărat ministrul poziția în fața membrilor Guvernului. Este păcat că la această ședință nu au fost invitați specialiștii, care ar fi în măsură să demonstreze adevărata față a politicia-nului analfabet, apucat să îndeplinească o misiune care este peste puteri. Anul trecut vânătorii i-au arătat ministrului unde-i locul lui adevărat. Ar fi bine ca acest lucru să-l înțeleagă și cei care nu-mesc în funcții înalte, astfel de „condu-cători”. Cine va purta răspundere pentru consecințele unor decizii pripite? Oare istoria ne oferă puține lecții utile?

Și o ultimă precizare. Noi nu vom sta cu mâinile în sân, privind în tăcere cum cineva încearcă să ne nimicească și pe noi, și totul ce am creat. Apelul nostru e să ne apărăm drepturile, să fi m consecvenți, să participăm la toate acțiunile de pro-test. Să nu cedăm în fața provocărilor, să fi m uniți și perseverenți. Cele rele odată și odată au un sfârșit.


Vânătoare şi vânat — adevăr şi fals

Coliziunea dintre administratorul fon-dului cinegetic naţional, nedeterminat le-gitim, dintre pretinsa Agenţie „Moldsilva“ și pretinsul Minister al Mediului, pe de o parte, și Societatea Vânătorilor și Pescari-lor din Moldova, pe de altă parte, continuă, cu mult mai acerbă în ajunul deschiderii vânătorii. Din partea Ministerului Mediu-lui și a ministrului, dl Valeriu Munteanu, au apărut „aprecierile“ că vânătorii sunt niște „canibali“, „braconieri“, „teroriști“, iar Societatea Vânătorilor și Pescarilor este monopolistă și trebuie divizată în mai multe societăţi. Mai mult chiar, ministrul V. Munteanu îl informează pe Gheorghe Duca, președintele Academiei de Știinţe a Moldovei, că au apărut instituţii antago-niste în domeniul mediului: Institutul de Zoologie al AȘM și Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova.

Specialiștii Institutului de Zoologie al AȘM timp de mai multe decenii acordă consultanţă Societăţii Vânătorilor și Pes-carilor privind gestionarea vânatului și participă activ la evaluarea efectivului și la mărirea productivităţii unor specii de vânat. Prin anii 80 ai sec. XX, de exem-plu, rezultatele efi cacităţii reproducerii fazanului în gospodăria de la Talmaza, obţinute cu aportul specialiștilor Institu-tului de Zoologie al AȘM, au fost menţio-nate cu medalia de argint a Expoziţiei de la Moscova.

Dacă în anii precedenţi conducerea Ministerului Mediului nu-și prea adu-cea aminte de Concepţia dezvoltării gos-podăriei cinegetice naţionale (autor dr. prof. Andrei Munteanu, revista Artemis, nr. 3, 1997, adoptată de Parlament la 24 decembrie 1997, în ultimii doi ani, când veni vorba de deschiderea vânătorii, se menţiona că speciile principale de vânat (cerb comun, căprior, mistreţ, iepure de câmp etc.) n-au atins efectivul optim, sti-pulat în Concepţie. Autorul Concepţiei a încercat de mai multe ori să explice că la baza calculării efectivelor (cca 2 mii de cerbi la suprafaţa de 100 mii ha de pădu-re, 4 mii de mistreţi/300 mii ha, 20 de mii de căpriori/400mii ha, 160-200 mii de ie-puri/2 mil. ha, 250 mii de fazani, 100 mii de potârnichi) de vânat, a fost pusă capa-citatea de suport (bonitate) a fondurilor de

vânătoare la sfârșitul perioadei de repro-ducere. Însă aceasta nu înseamnă că până a atinge efectivele propriu-zise trebuie de sistat vânătoarea la specia respectivă. De exemplu, conform evaluării de primăva-ră a efectivului iepurelui de câmp, stocul de reproducere a constituit cca 103 mii de exemplare, sporul anual prognozat de – 68%, iar efectivul prognozat — de cca 172 mii. În acest caz, când efectivul a depășit 160 mii de iepuri, nu este niciun temei pentru a sista vânătoarea la această specie

în sezonul de vânătoare 2016—2017. În genere, noţiunea de sistare a vânătorii tre-buie folosită numai asupra speciilor rare și periclitate.

Efectivul speciilor de vânat, stipulat în Concepţie, trebuie să se obţină nu prin sis-tarea vânătorii, ci prin implementarea unui complex de măsuri biotehnice avansate, extrăgând, în primul rând, indivizii stag-naţi în creștere, slăbiţi, bolnavi, iar pentru iepure — cei din ultima (a patra) generaţie de la sfârșitul verii, majoritatea cărora nu supravieţuiesc în perioada de iarnă.

Nu este argumentată nici sistarea vâ-nătorii la mistreţ, fi indcă efectivele din unele ecosisteme silvice, în urma defi ci-tului de hrană, se deplasează în terenurile deschise și distrug culturile agricole, adu-când prejudicii oamenilor de la ţară, iar o parte din purcei (cca 50%) pier în timpul iernii. Deci, efi cacitatea gospodăriei cine-getice respective se reduce.

A apărut o nedumerire, însă, când în proiectul Ministerului Mediului de des-chidere a sezonului 2016—2017, vânătoa-rea la porumbei și raţe se permite, iar la lișiţe și găinușe de baltă, specii comune, care nu sunt în declin numeric, se sistea-ză, ca apoi să apară varianta fi nală a docu-mentului, unde se sistează vânătoarea și la

celelalte specii de păsări acvatice. Această „tactică de manevrare“ în procesul de avi-zare a proiectului de hotărâre a Guvernu-lui, cu speciile și termenele de vânătoare, doar încurcă iţele.

Conform Directivei 79/409 a Uniunii Europene a conservării păsărilor, ornito-logii Institutului de Zoologie au elaborat criteriile de identifi care a teritoriilor (ac-vatoriilor) importante de conservare a păsărilor sălbatice, care în mare măsură coincid cu zonele umede Ramsar, rezer-vaţiile știinţifi ce, acvatoriile r. Prut și f. Nistru, bazine de frontieră și alte catego-rii de arii naturale protejate de stat, unde vânătoarea este interzisă. De aceea n-ar fi fost nevoie de sistat vânătoarea la speciile acvatice pe restul acvatoriilor, constituite din iazuri, heleșteie și unele râuleţe, frec-ventate mai rar de grupări mici de lișiţe, găinușe de baltă, raţe, limicole, care nici-decum nu infl uenţează vânatul.

Un exemplu elocvent de sistare de că-tre Guvern a vânătorii la cerb și căprior pe un termen de doi ani (1996—1997), care continuă până în prezent (20 de ani), a eșuat. Evaluările prealabile, efectuate de specialiști, demonstrează că după o gos-podărire normală timp de 18 ani efectivul de căprior, cu un spor anual de 25% faţă de numărul de femele la începutul sezonului de reproducere, ar fi crescut în 2016 până la cca 18 mii de animale, apropiindu-se de efectivul nominalizat în Concepţie. O situaţie similară s-a produs și cu popula-ţia de cerb comun. În acest răstimp, însă, nimeni din organele de resort n-a mișcat măcar un deget.

Prin repetata sistare a vânătorii la principalele specii de vânat, relaţiile dintre administrator și gestionar se vor complica în continuare, ca și cele dintre administra-tor și agricultor. După lipsirea pe nedrept a vânătorului de la procesul de vânătoare, cine va dirija populaţiile speciilor de vâ-nat prin realizarea măsurilor biotehnice (combaterea braconajului, a răpitorilor dăunători, asigurarea cu hrană comple-mentară în perioada rece a anului etc.)? Cine va restitui prejudiciul cauzat de vânat sectorului agrar și naturii?

Dr. prof. ANDREI MUNTEANU,

Institutul de Zoologie al AŞM


Comisia Europeană pentru Agricultură ș i Dezvoltare Rurală cere, prin anumite regulamente, măsuri de menţi-nere a fânaţurilor naturale, ca 5% din sec-torul arabil (7%, începând cu 2017) să fi e desemnat ca „zonă ecologică“. Un astfel de sistem nu avem în niciuna din zonele re-publicii. În zona centrală avem destul de multe pârloage care nu asigură cu trofi că iepurele pe parcursul întregului an, mai ales în condiţiile aridizării dure. Nordul este dominat de monoculturi întinse pe sute de hectare, unde din belșug și necon-trolat se aplică erbicidele, care, de altfel, au un impact deosebit asupra fertilităţii speciilor ce vin în contact trofi c. Sudul te-ritoriului și nu numai este bântuit de tur-mele de ovine și caprine, pășunatul cărora practic nu se reglementează, turmele fi ind însoţite de nenumăraţi câini, îndeosebi după atacurile frecvente ale lupilor din ul-timii ani. Pretutindeni, primăvara, în toiul procesului reproductiv, pâlpâie în fl ăcări pârloagele și stufărișurile efectivul prădă-torilor este cu mult peste normele ecolo-gice. Aceste probleme ale fondurilor cine-getice ţin de ecologia ecosistemelor agrare și rezolvarea lor necesită un efort la nivel de stat. Acolo unde acest efort este aplicat, ecosistemele agrare au o productivitate ci-negetică destul de avansată, pe care o vom putea atinge doar construind un agrosis-tem pe principii ecologice bine chibzuite.

În unele ţări cu condiţii ecologice simi-lare, iepurele de câmp nu depășește densi-tatea medie de 80-100 iepuri la 1000 ha, iar în Ucraina, Federaţia Rusă, Belarus ea este de 15-25 de exemplare, efectivele continu-ând să scadă. În România, de exemplu, pe o suprafaţă de cca 21.000.000 ha, toamna se numără cca 1.3 mil. iepuri (conform datelor din 2009), adică 61,9 exemplare la o mie ha. Dacă în sezonul 2009—2010 populaţia iepurelui de câmp primăvara era de 1.131.357 exemplare, în 2012—2013 numărul a scăzut la 1.084.134 (51,6 iepuri la o mie ha). Totodată, s-au redus și cotele de recoltă aprobate anual — de la 129.203 la 122.263 exemplare, precum și numărul de exemplare vânate — de la 109.369 la

93.758. O serie de măsuri pentru prote-jarea iepurelui de câmp, inclusiv restricţii la vânătoare, sunt propuse într-un proiect de ordin al ministrului delegat pentru Ape și Păduri, în condiţiile în care populaţia acestei specii a scăzut cu aproape 50.000 de exemplare în ultimii patru ani. Cu toate acestea, vânătoarea la iepurele de câmp nu este interzisă, se desfășoară în perioada 1 noiembrie — 31 ianuarie.

Dar care este situaţia la noi? Dacă analizăm dinamica efectivelor din ultimii cinci ani (tabelul 1, fi g. 1), putem spune că după anul 2012, când s-a semnalat o scădere a populaţiei iepurelui de câmp (62 mii de iepuri în stocul de toamnă), ca ur-mare a secetei drastice din anii 2007, 2009, 2012, observăm un salt numeric anual constant de 25—30% și o creștere de 2,5 ori a efectivului de primăvară faţă de anul de referinţă.

TABELUL 1.

Dinamica efectivului (mii specimene) populaţiei

iepurelui de câmp în ecosistemele agrare în perioada

anilor 2012—2016.

Parametri 2012 2013 2014 2015 2016

Efectiv de primăvară

4255

(21%)66

(21%)73

(25%)103

(22%)

Efectiv de toamnă

62 84 98 132 172*

Spor anual (%)

46 55 67 78 67**

* Prognozat conform sporului anual; (21%–25%) —

pierderi de iarnă.

** Prognozat (media ult. 3 ani).

Din tabel se vede că pierderile de iar-nă nu depind de extragerea la vânătoare și sunt cauzate de condiţiile climaterice de iarnă, structura populaţiei de toamnă a ie-purelui și impactul prădătorilor.

Pe parcursul iernii 2015—2016 cu condiţii destul de favorabile pentru supra-vieţuirea faunei cinegetice, îndeosebi în a doua jumătate a ei (primăvară — începu-tul sezonului reproductiv), se constată un efectiv de circa 103 mii de iepuri de câmp, cu scădere în medie de 18,2 % (mai pro-nunţată la nord) din efectivul de toamnă, cauzată în mare măsură de structura de-mografi că a populaţiei autumnale, impac-tul prădătorilor și braconajului necontro-lat de gestionarii fondurilor cinegetice, ca urmare a interzicerii vânătorii la iepurele de câmp.

Evaluările din primăvara anului 2016 demonstrează o densitate medie a popu-laţiei iepurelui pe fondurile de vânătoare gestionate de subdiviziunile teritoriale ale SVPM de 41,6 exemplare la o mie ha (tabelul 2) cu valori mai ridicate în sudul (44,5) și nordul republicii (42,9). Zona centrală, graţie raioanelor mai împădurite, sunt cu densităţi medii de 15,3% mai joase decât fondurile din raioanele sudice.

La un spor anual de 67%, spre toamnă am putea avea un efectiv de circa 172 mii de iepuri, cu circa 30% mai mare faţă de anul trecut. La evaluările stocului de re-producere (februarie-martie) frecvent (F= 65 — 70%) sunt ridicate specimene tinere


Cifrele vorbesc de la sineSistemul agrolandşaftului mozaic, din care 1/3 sunt culturi multianuale (livezi, vii şi culturi trofi ce boboase), – 1/3

graminee de toamnă şi – 1/3 culturi prăşitoare de vară, asigură un habitat excelent pentru iepure, o specie foarte

fi delă locului de trai, care nu se deplasează mai mult de 500 m în perimetru.

Figura 1. Dinamica efectivului iepurelui de câmp în fondurile de vânătoare ale ecosistemelor agrare în

perioada anilor 2012—2016.


(300 — 500 gr.) din prima generaţie, iar la începutul lui aprilie au fost întâlniţi pui de 10 — 12 zile, faptele vorbind despre un succes în procesul reproductiv. Condiţiile de umiditate și temperaturi favorabile în lunile aprilie-mai ar putea asigura și un spor anual superior celui mediu progno-zat, îndeosebi în fondurile de vânătoare, unde efectivul de iepuri de câmp este mai mare de 50 specimene la o mie ha de teren în stocul reproductiv. Astfel de densităţi, de altfel, au fost evaluate în majoritatea fondurilor de vânătoare pe porţiuni de 400–600 ha, unde condiţiile de trofi că și adăpost sunt mai bune. Unele fonduri din raioanele Fălești, Taraclia, Ialoveni, mun. Chișinău, Ștefan Vodă, Cimișlia, Criuleni au în stocul de reproducere efective ce de-pășesc 80–90 iepuri la o mie ha.

Tabelul 2.

Analiza comparativă a densităţii din toamna anului

2015 şi primăvara anului 2016 a populaţiilor de iepuri

de câmp pe fondurile de vânătoare în diferite zone

ale SVPM.

Media pe zonă

Densitatea iepure-lui la 1000 ha Pierderi

în timpul iernii (%)toamna

2015 primăva-

ra 2016

Nord 52,8 42,9 18,7

Centru 46,1 37,9 18,2

Sud 54,0 44,5 17,6

Media pe republică

51.0 41,7 18,2

Benefi c se manifestă în sporurile anu-ale și prezenţa „zonelor de liniște“, unde densitatea iepurelui atinge cote de 120 -140 specimene la o mie ha. Am recoman-da ca statutul acestor zone să fi e atribuite și altor suprafeţe ale fondului, astfel con-tribuindu-se la stimularea efectivului, de-oarece pentru iepurele de câmp este carac-teristică gruparea și dispersia spaţială în staţiunile învecinate, mai puţin favorabile, din centrele de reproducere, care este des-tul de îndelungată. Această particularitate comportamentală dictează structurarea spaţială și fragmentarea populaţiei, obser-vată frecvent în fondurile republicane cu biotopuri, fonduri și raioane întregi, unde stocurile de reproducere sunt mult mai joase decât mediile raionale și cele repu-blicane.

Combaterea prădătorilor, a bolilor și tuturor formelor de braconaj, amenajarea remizelor trofi ce și de adăpost, evaluarea corectă a efectivului, determinarea adecva-tă a cotelor de extragere sunt căile de men-ţinere și sporire a efectivelor faunei cinege-tice, la care tinde să ajungă fi ecare vânător.

Estimările efectivelor speciilor de inte-res cinegetic din terenurile deschise, efec-tuate concomitent cu vânătoarea la iepuri în perioada 2013 — 2014, 2014 — 2015 au demonstrat că: în sezonul de vânătoa-re densitatea iepurelui scade doar cu 9%. În medie pe republică, spre sfârșitul sezo-nului (12 ianuarie 2015) densitatea a fost de 34,4 iepuri la o mie ha, cu devieri de la 21 la 52 exemplare la o mie ha în diferite raioane. În sezonul de vânătoare 2014 — 2015 au fost vânaţi 10862 iepuri (11% din efectivul de toamnă) sau 87% din cota de extragere planifi cată (cu 1060 iepuri mai mult decât în sezonul precedent, fi g. 1); 5510 vânători, pe o suprafaţă de 138 mii ha, zilnic extrăgeau 1470 iepuri. În toate zilele de vânătoare s-au extras, în marea majoritate, masculi (58-65%).

Calculele demonstrează că în procesul de vânătoare la iepuri sunt antrenate zilnic circa 7,0% (140 mii ha) din suprafaţa acti-vă a fondului cinegetic republican (fi g. 2) cu participarea a 4,2-7,2 mii de vânători, fapt ce ar permite de a organiza vânătoa-rea o singură dată în sezon pe aceleași te-renuri, de circa 360 ha la un vânător.

Perioada de vânătoare la iepurele de câmp nu durează mai mult de 7 zile pe an și este cuprinsă între 25 noiembrie și 15

ianuarie. Modalitatea de extragere a cote-lor propuse spre recoltare, conform calcu-lelor, poate fi efectuată după o apreciere a sporului anual real pentru fi ecare fond de vânătoare, în scopul consolidării stocului reproductiv, iar recoltarea să fi e efectuată doar pe terenurile unde densitatea popu-laţiei de iepure depășește 35 exemplare la o mie ha, cu extragerea maximă a 25% din sporul anual (3—4 iepuri la o mie ha).

Terenurile unde nu se estimează aceas-tă densitate trebuie declarate zone de li-niște, cu efectuarea măsurilor biotehnice de sporire a efectivelor. În fondurile de vânătoare cu o situaţie mai stabilă, unde efectivele ating cotele optime (45 — 50 exemplare la o mie ha) se pot extrage până la 15 iepuri la o mie ha, cu crearea zonelor de liniște pe cel puţin 20% din fondul de vânătoare.

Text și foto:

dr. conferenţiar ANATOL SAVIN

FIGURA 1.

DINAMICA EXPLOATĂRII FONDULUI CINEGETIC ŞI EXTRAGEREA VÂNATULUI ÎN SEZONUL DE VÂNĂTOARE LA

IEPURI DE CÂMP ÎN PERIOADA 2014 — 2015 (I — VII — IEŞIRI LA VÂNĂTOARE, 30.11.2014 — 12.01.2015).

FIGURA 2.

SUPRAFAŢA EXPLOATATĂ ZILNIC ÎN SEZONUL DE

VÂNĂTOARE 2013 — 2014, 2014 — 2015 LA IEPURI

DE CÂMP PE TERENURILE DESCHISE, RAPORTATĂ

LA SUPRAFAŢA TOTALĂ A FONDULUI CINEGETIC

REPUBLICAN.


De la început trebuie pre-cizat că „războiul“ în discuţie a fost declanșat exclusiv din iniţiativa ministrului Mediu-lui, care a dispus, fără vreo consultare prealabilă și jus-tifi care convingătoare, inter-zicerea vânătorii la iepuri și păsări de pasaj în sezonul de vânătoare 2015—2016.

Vânătorilor moldoveni le rămâne, așadar, doar posibili-tatea vânării vulpilor și șacali-lor, câinilor și pisicilor hoinare, ciorilor, coţofenelor și altor câteva specii de mai mic inte-res vânătoresc. Bine că nu s-a gândit domnul ministru să le interzică și vânarea fazanilor, populaţi din banii vânătorilor, așa cum a procedat în cazul ra-ţelor sălbatice.

În plus, acuzaţia de „mo-nopol“ în activitatea de vână-toare, adusă în mod tenden-ţios SVPM, nu trebuie tratată doar ca simplă „vorbă în vânt“. Coroborată cu interdicţia vâ-nării iepurilor și păsărilor de pasaj, decretată fără ezitare de domnul ministru, și cu ata-curile sale neoneste la adresa președintelui SVPM, pentru

simplu fapt de a fi îndrăznit să susţină public interesele vână-torilor, trebuie luată serios în seamă. Aceasta fi indcă, cu cca un an în urmă, omologul său din Albania a procedat în mod similar și fi indcă, cu aproape două decenii în urmă, așa a început și interdicţia vânătorii în Delta Dunării din Româ-nia. Astăzi interdicţiile menţi-onate sunt realităţi neplăcute, care au creat premizele unor evidente dezechilibre natura-le, de care decidenţii rămân singuri răspunzători, netrași însă, în vreun fel, la răspun-dere.

Cel puţin în România, ni-ciunul din miniștri care au contribuit la dezastrul ecologic din Delta Dunării — în condi-ţiile în care interzicerea vână-torii a favorizat pătrunderea și înmulţirea șacalului într-un biotop extrem de favorabil spe-ciei, înmulţirea necontrolată a mistreţilor și chiar proliferarea exagerată a fazanilor, în detri-mentul unor specii autohtone protejate — nu au fost în ni-ciun fel sancţionaţi ori cel pu-ţin întrebaţi pentru urmările previzibile ale faptelor lor.

Miniștrii în discuţie, fi ind oameni protejaţi politic, și-au putut permite astfel de expe-rimente abuzive și chiar ames-tecul indirect în problemele organizatorico-economice ale societăţilor vânătorești emi-nente civile (ONG), probabil pentru crearea deliberată a premizelor reatribuirii ulteri-oare interesate în gestionarea fondurilor cinegetice, unora dintre susţinători clientelari ai partidelor acestora.

Ameninţarea publică a ministrului Mediului din Re-

publica Moldova, cu spargerea „monopolului“ SVPM, vine să confi rme o gândire aseme-nea, în privinţa posibilelor sale intenţii de viitor. Intenţii de-conspirate și prin încercările agresive de slăbire a credibili-tăţii vânătorilor în SVPM și în conducerea acesteia, precum și de spargere a unităţii vânători-lor și a puterii lor de reacţie la măsurile potrivnice intereselor lor. Ulterior eventualei dezbi-nări, pe care probabil contează, nu ar mai constitui o problemă preluarea unor fonduri de vâ-nătoare din responsabilitatea SVPM și atribuirea acestora unora dintre susţinătorii cli-entelari ai puterii, amatori de vânătoare după bunul plac. De ce nu ne-ar duce cu gândul și la o astfel de strategie ascunsă, inspirată din experienţa an-terioară a unora dintre ţările vecine?

Din păcate, contradicţia dintre ministrul Mediului și ONG-ul vânătorilor din Mol-dova poate degenera în și mai mare măsură, dacă ofi cialul nu se va abţine de la mijloace și metode de care oameni ono-rabili nu uzează, precum atacul denigrator la adresa persoane-lor din conducerea SVPM.

Monopolul SVPM?

După punerea de mai sus în context, ne permitem să abordăm, cât se poate de des-chis, acuzaţia tendenţioasă de „monopol“ adusă SVPM. Aceasta fi indcă asocierea no-ţiunii de „monopol“ cu speci-fi cul activităţii SVPM repre-zintă, fără îndoială, rodul relei credinţe, nicidecum al simplei ignoranţe.

Noţiunea de „monopol“ privește cu precădere, potrivit defi niţiei date în Dicţionarul explicativ al limbii române, latura economică a unei acti-vităţi, de care benefi ciază în mod exclusivist statul, în ve-derea obţinerii unor profi turi ridicate în favoarea bugetu-lui public. În cazul activităţii vânătorești, care este totuși o activitate preponderent eco-logică, doar statul își exercită un drept monopolist, de unic decident, fi indcă de gospodă-rirea fondurilor de vânătoare se preocupă, pe lângă SVPM, și Agenţia „Moldsilva“, și alte entităţi din învăţământul supe-rior și din cercetarea știinţifi că în profi l cinegetic.

Deci, SVPM nu este unica entitate care are în responsabi-litate gospodărirea fondurilor de vânătoare. Atunci despre ce fel de monopol vorbea ac-tualul ministru al Mediului? Poate doar de dreptul SVPM de reprezentant recunoscut la nivel naţional și internaţional al intereselor vânătorilor și pescarilor sportivi din Repu-blica Moldova. Un drept acor-dat iniţial de legiuitor, în baza uzanţei devenită tradiţie, drept unanim acceptat, în cazul uni-unilor, federaţiilor, societăţilor și consiliilor naţionale. Dăm ca exemple de reprezentanta uni-că, necontestată până acum, Federaţia Naţională de Fotbal, Uniunea Scriitorilor, Consiliul Internaţional de Vânătoare, Confederaţia Internaţională de Pescuit Sportiv, Federaţia Aso-ciaţiilor de Vânători din Co-munitatea Europeană etc. Nu mai continuăm cu alte argu-mentaţii și exemple, exprimân-du-ne speranţa de a fi reușit să

Dr. ing. NECULAI ȘELARU,

preşedintele executiv al AGVPS din

România

„Războiul“ Ministerului Mediului cu SVPM

Republicat din VPM nr. 11 (2015), deoarece...



fi m sufi cient de convingători. Mai mult decât atât nu putem face, nici măcar pentru cei ce vor să monopolizeze prostia.

Interzicerea vânării iepurilor de câmp

Nu putem să negăm scăde-rea efectivelor de iepuri în Re-publica Moldova, în condiţiile în care fenomenul este consta-tat în toate ţările vecine și în aproape toate statele europe-ne. Cauzele acestui fenomen, îngrijorător în egală măsură pentru reprezentanţii Ministe-rului Mediului și marea masă de vânători, sunt multiple. În principal este acuzată, de amploarea fenomenului, agri-cultura modernă, care prin extinderea monoculturilor pe suprafeţe întinse, folosirea unei game din ce în ce mai efi ciente de pesticide și accen-tuarea mecanizării, afectează grav supravieţuirea progeni-turii. La diminuarea sporului natural al iepurelui contribuie însă și protecţia unor specii prădătoare (pisici sălbatice și răpitoare cu pene de zi și de noapte), abandonarea câinilor comunitari în mediul sălbatic, înmulţirea prădătorilor cu păr mai puţin vizibili (jder, dihor, hermelina etc.), extinderea pă-șunatului cu ovine ș. a. m. d. Nu contestăm nici accentuarea braconajului, foarte păgubitor când se practică noaptea la far, cu ogari sau cu laţuri.

În acest context, interzice-rea vânătorii la iepuri în sezo-nul 2015—2016 nu este deloc efi cientă, ci evident contrapro-ductivă, fi indcă scade interesul vânătorilor pentru reducerea numărului de prădători natu-rali ai vânatului, pentru hrăni-rea complementară a iepurelui în perioada critică de iarnă și, mai ales, pentru combaterea braconajului. Scade interesul vânătorilor și pentru urmă-rirea modului de desfășurare a lucrărilor agricole, pentru menţinerea unui număr mic de câini la turmele de vite, pentru combaterea efectului abando-

nării câinilor și pisicilor hoina-re în sălbăticie etc.

Cele precizate sunt îndeob-ște lucruri cunoscute, în mod detaliat tratate în revistele vâ-nătorilor din Moldova și Ro-mânia, ușor de înţeles chiar și de persoanele mai puţin inte-resate sau titrate.

De aceea, apreciem că mă-sura interzicerii vânării iepu-rilor în sezonul de vânătoare 2015-2016, adoptată în scopul declarat al prezumtibilii în-mulţiri a acestora, nu este de-loc convingătoare și nu poate fi acceptată de vânătorii corecţi, nici ca experiment de noutate și nici ca pedepsire în masă a lor pentru braconajul practicat cu arma, în special noaptea la far, de câţiva rătăciţi ai tagmei acestora. Ca persoană preocu-pată de problematica evoluţiei efectivelor de iepuri de câmp, sunt de acord că se impun mă-suri ferme de redresare a decli-nului populaţional, prin abor-darea complexă a fenomenului și contracararea, în măsura posibilului, a efectelor cauzelor prezentate mai sus.

Sunt de acord și cu faptul că în Republica Moldova se impuneau măsuri ferme de combatere a fenomenului bra-conajului. Însă, din acest punct de vedere, era mult mai efi cient ca ministrul Mediului să facă front comun cu conducerea SVPM și cu majoritatea vână-torilor corecţi din ţară, în con-diţiile în care toţi au declarativ același scop.

În sfârșit, sunt de acord și cu faptul că vânătoarea putea fi interzisă local, în anumite terenuri de vânătoare, dar nu-mai după constatarea scăderii drastice a efectivelor de iepuri, inclusiv din cauza braconaju-lui, și după stabilirea unui pro-gram pragmatic de înlăturare a efectelor, cauzelor care au dus la această situaţie.

În concluzie, măsura in-terzicerii vânătorii la iepuri, pe întreaga suprafaţă a Re-publicii Moldova în sezonul 2015—2016, o considerăm ne-inspirată și contraproductivă,

de natură a atrage oprobriul vânătorilor și comercianţilor de echipament vânătoresc, precum și al familiilor și prie-tenilor acestora.

Interzicerea vânării păsărilor de pasaj

Este o măsură care pune „bomboana pe colivă“, mult mai lipsită de logică decât cea a interzicerii vânării iepurilor, tratată mai sus.

Atât ministrul Mediului, cât și majoritatea vânătorilor cunosc faptul că păsările de pasaj sunt protejate, de-a lun-gul căilor de migrație, prin reglementări impuse la nivel internaţional, sistematizate în directive europene („Păsări“ și „Habitate“) și în convenţii sau acorduri interstatale. Regle-mentările respective sunt obli-gatorii de preluat în legislaţia naţională, deci și în legislaţia privind regnul animal din Re-publica Moldova.

Facem o paranteză și re-marcăm că Moldova este una dintre puţinele ţări europene, dacă nu singura, care nu are o lege distinctă a vânătorii.

Revenim și susţinem că re-glementările internaţionale în materie de protecţie a păsărilor de pasaj, preluate în legislaţii-le naţionale în materie, sunt logice, acceptate de vânătorii corecţi de pretutindeni, res-pectate în genere de aceștia și apreciate, deocamdată, ca su-fi ciente. În cadrul juridic pre-zentat, vânătoarea speciilor de pasaj, corect reglementată în timp și spaţiu, se practică în toate ţările situate de-a lungul căilor de migraţie, inclusiv în toate ţările vecine Republicii Moldova. Interdicţia vânării li-mitate a acestor specii, doar în Republica Moldova, nu poate avea niciun fel de efect pozitiv în privinţa dinamicii populaţi-onale a acesteia, motiv pentru care măsura este percepută ca fi ind revanșardă și datorată relaţiilor tensionate dintre mi-nistrul Mediului și reprezen-tanţii vânătorilor moldoveni.

În concluzie: Măsura ge-neralizată, luată de Ministerul Mediului, de așa-zisă protecţie a iepurelui și păsărilor de pasaj, este, în opinia noastră, exage-rată, lipsită de logică și nu doar inefi cientă, ci contraproducti-vă. În plus, apare ca o măsură luată din considerente revan-șarde, reliefate prin atacurile puţin onorante la adresa per-soanei președintelui SVPM.

Apreciem ca fi ind absolut fi rească reacţia vânătorilor co-recţi din Moldova, la măsura adoptată de ministru, și soli-citarea acestora cu demisia sa din funcţie. Fiindcă nu pot fi culpabilizaţi și pedepsiţi toţi vânătorii corecţi dintr-o ţară, pentru vina câtorva rătăciţi din breasla acestora.

Dacă vânătorii corecţi, cărora li se datorează conser-varea de până acum a faunei cinegetice din Republica Mol-dova, nu reacţionau la măsu-rile abuzive luate de ministru, risca perpetuarea situaţiei și mult mai mult decât atât. Avem exemplul similar din Albania, unde guvernanţii au luat o mă-sură similară în anii trecuţi, și interdicţia totală a vânătorii în Coreea de Nord. Poate și în alte ţări, dar nu europene.

Nu este însă prea târziu pentru o decizie reparatorie, dacă există buna intenţie și nu sunt urmărite scopuri ascunse, precum cele aduse în discuţie la începutul articolului.

Ministrul Mediului, tinerii ecologi, care se afi rmă momen-tan doar prin vorbe, și vânăto-rii, care au demonstrat prin fapte că pot proteja fauna cine-getică, având aceleași scopuri declarate, pot conlucra efi cient în interesul conservării faunei cinegetice, mediului acesteia de viaţă și echilibrului în na-tură. Dar numai împreună, nu atacând vânătorii, singurii care au făcut până acum și fac totuși ceva practic, pe cheltuială pro-prie, în acest sens.

Închei prin a reaminti că „a greși este omenește, dar a persis-ta în greșeală este prostie“.


Nu este pentru prima dată: încercări de a zdruncina din temelie, a demola Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova au fost în mai multe rânduri și în mod diferit, înde-osebi în ultimii ani. Nu cred că e cazul să le enumăr pe toate. Membrii acestei Societăţi hăr-ţuite când de unii guvernanţi, când de alţii, sunt la curent cu cele întâmplate de-a lungul vremii. Dar, cum se vede, tim-pul e cel mai mare cămătar și le pune pe toate la locul lor. Atâta ce aș putea spune: mai niciunul dintre acei mari și tari altădată nu mai sunt unde au fost, iar Societatea Vânătorilor și Pes-carilor din Moldova își vede în continuare de activitatea sa. E fapt incontestabil: SVPM a vă-zut în calea ei și ţarismul, și so-cialismul, și prăbușirea acesto-ra, — sprijinindu-se pe umerii unor destoinici vânători, a că-ror experienţă e transmisă din generaţie în generaţie, devenită cea mai valoroasă zestre. Ast-fel, această Asociaţie cunoaște creșterea numărului membri-

lor săi, cunoaște continuitate și dezvoltare.

Întru a merge în pas cu cerinţele vremii, Societatea Vânătorilor și Pescarilor din

Moldova s-a luat la braţ cu ști-inţa cinegetică. Doar știinţa e putere! Bine ar fi … dacă știin-ţa ar fi de așa natură, încât să curgă din cel care-i mai plin în cel care-i mai deșert dintre noi, când am venit în contact unii cu alţii. (Platon)

În toată lumea ea, știinţa,

se afl ă la baza dezvoltării și bu-năstării. Cu certitudine, odată ce ne dorim o schimbare în bine, de care era nevoie, într-un domeniu sau altul, suntem

obligaţi să ne plecăm urechea și să acţionăm în conformitate cu știinţa și practica înaintată. Politica e altă zeamă de pește și în alt ceaun se cade să fi arbă. Oare e chiar atât de greu a în-ţelege acest adevăr? De netăgă-duit, în armonizarea activităţii cinegetice per ansamblu, sunt relaţiile de colaborare a Soci-etăţii Vânătorilor și Pescarilor din Moldova cu Institutul de Zoologie al Academiei de Ști-inţe a Moldovei, Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecolo-gic de Stat, Ministerul Afaceri-lor Interne.

Doar în baza cercetărilor efectuate de oamenii de știin-ţă în terenurile de vânătoare, gestionate de SVPM, Institutul de Zoologie al AȘM a putut face anumite concluzii, a putut pune pe masă anumite reco-mandări privind deschiderea sezoanelor de vânătoare de-a lungul anilor, inclusiv 2016 — 2017, — propuneri binevenite pentru a fi luate în calcul de Ministerul Mediului la întoc-mirea proiectului Hotărârii Guvernului privind deschi-

derea sezonului de vânătoare. Dar cum a procedat ministrul Mediului? A ignorat atât ar-gumentele savanţilor, cât și ale specialiștilor SVPM ce denotă necesitatea deschiderii vânăto-rii la iepurele de câmp, precum și la unele specii de păsări ac-vatice.

Aici e cazul să reamintim tuturor că veridicitatea rezul-tatelor obţinute nu pot fi puse la îndoială: conform recoman-dărilor Ministerului Mediului și Institutului de Zoologie al Academiei de Știinţe a Mol-dovei, pe parcursul lunilor februarie-aprilie 2016 s-a efec-tuat evaluarea efectivului unor specii de animale sălbatice, în teritoriile gestionate de Socie-tatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova, la care au parti-cipat specialiștii Institutului de Zoologie al Academiei de Ști-inţe a Moldovei, Inspectoratu-lui Ecologic de Stat, specialiștii SVPM și vânătorii.

Cel mai trist este faptul că un Guvern întreg a fost derutat și manipulat întru adoptarea Hotărârii cu privire la efectua-rea vânătorii în sezonul de vâ-nătoare 2016—2017, pornind de la o Notă informativă, cu un conţinut ce nu exprimă realita-tea la zi în fondul de vânătoare al republicii, Notă semnată de ministrul Mediului.

Nu-i greu de presupus unde putem ajunge cu toţii când Guvernul acestei repu-blici va hotărî soarta unei So-cietăţi în baza unei Note care n-are nici în clin, nici în mâne-că cu realitatea noastră. Chiar atâta să merităm? Noi nu sun-tem lut de călcat în picioare, domnilor guvernanţi.

Noi nu avem de demolat, avem de edifi cat.

NELU MUȘAT

Edifi care sau... demolare?

Abonarea 2016

continuă

Dragi cititori ai revistei Vânătorul și Pescarul Moldovei, abonarea continuă!

Dacă vreţi să fi ţi siguri că nu rataţi niciun eveniment im-

portant în domeniul cinegetic, abonaţi-vă. Doar cel care

este la curent cu toate noutăţile în domeniu, îşi poate asu-

ma anumite responsabilităţi, fi ind interesat, atât de pre-

zentul, cât şi de viitorul faunei cinegetice.

Un om informat este un om puternic!

Revista Vânătorul și Pescarul Moldovei apare lunar.

Preţul unui abonament rămâne neschimbat — 12,5 lei

pentru o lună.

Indicele publicaţiei:

în limba română — PM 32876;

în limba rusă — PM 31876.

Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat la orice

ofi ciu poştal. REDACŢIA VPM



Pe calea prăbuşiriiNu aș vrea să se înţeleagă că am ceva cu

Ministerul Mediului: n-am vânat împreună niciun trofeu, ca să avem ce împărţi. Pur și simplu nu sunt vânător. Totuși, ca jurnalist, am dreptul să-l întreb pe orișicare din acest minis-ter, și nu numai de aici: stimate, dacă nu cu-noști domeniul vânătorii, de ce te-ai apuca să-l hăţuiești? Altfel spus, dacă nu ești aviator, de ce urci la cârma avionului? Nu ar fi mai la cale

să se așeze la manșă un profesionist, iar dum-neata să ajungi cu bine la destinaţie, alături de un as în domeniu?! Sau în Republica Moldova oricui i se permite orice?!

S-ar putea crede că și anul trecut, și anul acesta Ministerul Mediului, din intenţii nobile, a interzis vânătoarea la iepurele de câmp și la păsările acvatice, dorind să sporească numă-rul acestora. Dar ce a rezultat, când cu apa din scăldătoare a fost aruncat și copilul?… Adi-că, interzicând vânătoarea, tot atunci au fost „alungaţi“ și vânătorii din terenurile pe care le gestionau, după putinţă. Oare nu ar fi fost mai bine ca Ministerul Mediului să dea mâna cu Fondul Ecologic de Stat și, împreună cu SVPM, să ajute ramura cinegetică întru înmulţirea fa-unei și dezvoltarea ei durabilă? În zadar însă au încercat unii specialiști, savanţi în cinegetică să argumenteze o atare soluţionare a problemei vânatului, că tot atunci s-au găsit prea destui „meșteri“ să pună beţe-n roate și să dea curs fabulei „Racul, broasca și o știucă“. Astfel, mai departe de interzicerea vânătorii la iepurele de câmp și la păsările acvatice, ce s-a făcut?

Spuneţi, stimaţi guvernanţi, care a fost ne-cesitatea interzicerii vânătorii la iepurele de câmp, prin Hotărâre de Guvern (la iniţiativa Ministerului Mediului), odată ce Societatea Vânătorilor și Pescarilor a înaintat propune-rea de a micșora limita de dobândire a acestui vânat și de a majora suprafaţa zonelor interzi-se pentru vânătoare până la 25%, iar în une-le terenuri — până la 100%, de a reduce nu-mărul partidelor de vânătoare etc.? Ar fi fost

rău dacă vânătorii nu erau umiliţi și fugăriţi din terenurile de vânătoare ca să gestioneze, conform noilor cerinţe înaintate de SVPM? Cu siguranţă, ar fi fost recoltate animalele de pradă, dăunătoare, care au ajuns să depășească de zece ori norma stabilită la mia de hectare. Vânătorii însă, o bună parte, după ce au fost discreditaţi în ochii lumii, numiţi ca la ușa cor-tului de actualul ministru al Mediului, au fost descurajaţi de a exercita lucrările biotehnice necesare. Doar unii dintre aceștia n-au luat în serios etichetările și ameninţările ministrului și își văd onest de breaslă, precum au făcut-o întotdeauna, alţii însă, mai „arţăgoși“, și-au zis: Dacă sunt considerat braconier — așa să fi u! Cu binecuvântarea ministrului!

Conform estimărilor oamenilor de știinţă de la Institutul de Zoologie al AȘM, numai în lunile de toamnă, până la deschiderea sezonu-lui de vânătoare, braconierii, înzestraţi cu teh-nică performantă, lăţarii nimicesc 10-11 mii de iepuri de câmp.

Cine poartă vina că s-a interzis vânătoarea legală și astfel au fost deschise vraiște porţile vânătorii ilegale?

Poate oare Ministerul Mediului, cu cei două sute și ceva de inspectori ecologi, să substituie activitatea celor 15 mii de vânători? Sunt ei în stare să execute lucrările biotehnice necesare, în locul vânătorilor, trecuţi pe linie moartă?

Se știe doar că și în 2007 s-a găsit cine să interzică vânătoarea la iepurele de câmp și… a fost nevoie să treacă opt ani, adică să ajungem în 2015, ca acest vânat, în terenurile gestionate de SVPM, să atingă cotele numerice din 2007: 115.000-120.000 de iepuri. Și, colac peste pu-păză: în 2015 vine o altă hotărâre privind in-terzicerea vânătorii la iepurele de câmp… și la păsările acvatice.

Dar cine și când va fi tras la răspundere, ca să restituie pagubele politicii dezastruoase privind gestionarea fondului cinegetic? Cine și când? Aici se adaugă și pagubele morale ale vânătorilor onești… Cine și când le va întoar-ce pierderile? Cine și când îi va pune la zid pe braconierii înmulţiţi ca ciupercile după ploaie, odată cu interzicerea vânătorii la iepurele de câmp… și la păsările acvatice?

Până una-alta, ce ar fi ca la cârma unui avi-on, care trebuie să-și urmeze zborul cu succes, să urce un pilot profesionist, nu un turist?

Ce ziceţi, domnilor guvernanţi? IONEL CĂPIŢA

Iurie Proţap, preşedintele

Consiliului ST Ungheni:

Acţiunile ministrului Me-diului sunt un act ieșit din co-mun!

Iată argumentele: sunt neglijate concluziile

specialiștilor competenţi; este ignorată poziţia SVPM; Ministerul Mediului lob-

bează interesele persoanelor care dispun de teritorii aren-date, păduri, unde rămân capturate animale sălbatice.Ministerul Mediului, care

acceptă să dea în arendă tere-nuri de pădure, prea bine știe că peste 2–3 ani acolo nu va mai rămâne nimic. Mai mult: nici nu se interesează de unde, la arendașii respectivi, au apă-rut animalele sălbatice (mis-treţ, căprior etc.) și unde sunt documentele de provenienţă.

Ce-i de făcut?Instanţele, Guvernul, Par-

lamentul ar trebui să răspundă.

Gheorghe Elisei, preşedintele ST Călăraşi:

Limitarea vânatului e o greșeală a autorităţilor și, în primul rând, a Ministerului Mediului.

Această acţiune nechibzu-ită va avea un impact negativ, atât asupra vânatului care nu va fi protejat de majoritatea vânătorilor (astfel răspândin-du-se braconajul), cât și asu-pra vânătorilor — membri ai SVPM, dezamăgiţi de atitu-dinea și politica ministerului, care îl transformă pe vânător din partener în adversar.

OPINII


OPINII

Marcel Simon, preşedintele Consiliului ST Edineţ:

Propunerea Ministerului Mediului de a închide vână-toarea este un fapt negativ: se favorizează braconajul, deoa-

rece în sezonul de vânătoare ortacii, afl ându-se în terenurile cinegetice, nu numai că vânau legitim, dar și apărau fauna de braconieri; se va mări conside-rabil numărul animalelor de pradă (vulpile, câinii hoinari, cioara grivă etc.).

Reprezentanţii ministe-rului pot spune că vânatul la răpitori, cum ar fi vulpea, este deschis din luna august și până la sfârșitul sezonului, dar, din experienţa anilor precedenţi, vânatul numai la vulpe este limitat în terenuri: se permite vânătoarea numai în păpuriș, desișuri, tufi șuri și la vizuină,

pe când noi știm că vulpea vâ-nează și hoinărește peste tot – în terenurile agricole, livezi, terase, vii… a trecut cu „traiul” și prin sate, găbjind păsările domestice și răspândind rabia.

În opinia mea, vânătoa-rea este închisă al doilea an la rând, nu din cauza numărului insufi cient al animalelor sălba-tice, ca și cum ele ar fi pe cale de dispariţie (aberaţii, în ţările vecine vânatul este deschis), ci din cu totul altă pricină, pe care ministrul Mediului nu vrea s-o enunţe deschis.

Evaluarea numerică a pă-sărilor și animalelor de interes

cinegetic, efectuată în toamna anului 2015 și în primăva-ra anului 2016 de specialiștii SVPM și cei ai Institutului de Zoologie al AȘM ne arată că nu sunt temeiuri pentru închide-rea vânătorii. Cauza adevărată a închiderii vânătorii, în opinia mea, este faptul că, în confor-mitate cu statutul SVPM, în-registrat la Ministerul Justiţiei, Societatea noastră e constituită pe principiul benevol, este in-dependentă, iar ministrul Me-diului nu poate avea acces la resursele ei materiale și fi nan-ciare, de aceea și-a pus scopul s-o distrugă din temelie.

Boris Bagrii, președintelele

Consiliului ST Ocnița a SVPM:

Ministerul Mediului a introdus interdicție la vânarea animalelor sălbatice. Este vorba despre 13 specii. Pe listă fi gurea-ză și mistreţul, căprioara, iepurele de camp,

porumbeii și păsările acvatice. Vânătorii din raionul Ocnița nu sunt de acord cu acest ordin, ca fi ind unul neîntemeiat.

În fi ecare an, Societatea Vînătorilor și Pescarilor desfășoară activități vizând creșterea și înmulțirea populației de ani-male sălbatice. Însă deja al doilea an, de când ministru al mediului a devenit Va-leriu Munteanu, ne confruntăm cu pro-bleme. Vânătoarea la iepure și rață a fost interzisă, acest fapt motivându-se prin pretinsa diminuare a populațiilor. Raţa, de fapt, este o pasăre migratoare. Ea este vânată în Ucraina, Rusia și în toată Eu-ropa. In acest an ne-au promis că vână-toarea probabil va fi deschisă. Ministrul Munteanu a semnat aviz la proiectul de-ciziei guvernului, după care pe semne a visat ceva urât și a hotărât să dtsbilească

interdicție la vânătoare.Vânători sunt indignat de faptul că

nici o justifi care știinţifi că argumentată din partea Ministerului Mediului n-a fost prezentată.

Vânători noștri s-au mai confruntat cu o altă problemă. E nu pot înţelege, de ce a fost redus termenul sezonul de vâ-nătoare la vulpe, de îndată ce numărul acestor animale a crescut de zeci de ori.

Sunt de părerea că vânătoarea la vul-pe trebuie să fi e deschisă pe tot parcursul anului. Oamenii se plâng că vulpile intră chiar în sat. Sunt atestate și cazuri de ra-bie. Nu știu pe unde călătorește minis-trul, dar îl rugăm să vină la Ocnița să se asigure că noi avem vânat, iar interdicția la vânătoare nu se va solda cu nimic bun.

Gavril Bargan, președintele Consiliului ST Găgăuzia:

Vînătorii din Găgăuzia, dar și din întreaga Republica Moldova, au așteptat publi-carea Hotărârii Guvernului

privind deschiderea sezonului de vânătoare, ca o sărbătoare, dar s-au ales doar cu scâr-bă și amărăciune. În opinia noastră, această decizie a fost luată fără a ține cont de argu-mente grele, expuse de către specialiști.

Se pare că unii demni-tari tot încearcă și încearcă răbdarea vânătorilor noștri recurgând la acțiuni necuge-tate. O asemenea atiitudine a Guvernului și a Ministerului Mediului jignește vânătorii din Găgăuzia și din întreaga Republică Moldova, cu trup și sufl te dedați cauzei renașterii

fl orei și faunei ținutului nos-tru. Măsura de interzicere în sezonul de vânătoare 2016 - 2017 ani, deloc nu este cea mai potrivită, este contrapro-ductivă, deoarece provoacă proteste și confuzie în rândul tuturor vânătorilor.

Reieșind din acestea, ne convingem că Partidul Liberal din Moldova, condus de M. Ghimpu, prin intermediarii săi, precum V. Munteanu, în-cearcă să submineze încrede-rea vânătorilor din Republica Moldova, Găgăuzia față de SVPM, să perturbeze unita-tea vânătorilor din republică

și, după preconizata sciziune, să lichideze complet societa-tea vânătorilor moldoveni, cu acapararea ulterioară a tot ce se afl ă la bilanțul Societății. Acesta și este scopul lor fi nal.

Confl ictul dintre Parti-dul Liberal, reprezentat de mi-nistrul Valeriuy Munteanu, și Societatea noastră se îngroașă pe zi ce trece. Intenționat se recurge la crearea unor ten-siuni deloc obligatorii, este aleasă calea confl ictelor.

Ei bine, vom trăi și vom vedea cine are dreptate și cine umblă cu fofârlica.


MALURI DE PRUT

Dna Cristiana Pașca Palmer:

„Stimaţi și onoranţi pro-tectori ai Naturii și biodiversită-ţii! Am marea speranţă că prin lucrările forumului Dumnea-voastră, veţi găsi cea mai bună soluţie pentru realizarea cadru-lui adecvat de promovare a inte-reselor nobile care vă animă. Vă sunt alături, având în vedere

ADMIRABIL ŞI... DEPLORABILpodărirea resurselor cinegetică și piscicolă, printr-o activitate ecologică, în care domină prin-cipiul echilibru. Echilibru este – cel comportamental, de mediu, de acţiune.

Într-o societate contempo-rană de consum, cu o dinamică nemaiîntâlnită, trebuie să acţi-onăm înţelept, pentru a asigu-ra implementarea principiului durabilităţii, consacrat încă din anul 1987, prin Raportul Brun-dtland al Comisiei mondiale. Cuprinzând activităţi pentru protecţia și conservarea faunei de interes cinegetic și piscicol, vânătoarea și pescuitul sportiv au, prin consecinţă, o puternică tentă de acţiuni de interes pu-blic, ceea ce presupune, în mod implicit, o atitudine altruistă a celor implicaţi. Altruismul este caracteristica oamenilor gene-roși. Sper că nu suntem în situ-aţia unui sofi sm, ci într-adevăr ne găsim în faţa unor oameni generoși, care se gândesc în mod responsabil la viitorul lor și al ce-lor care îi vor urma.

Vă urez să aveţi inspiraţie și înţelepciune pentru a vă înde-plini obiectivele generoase pen-tru perioada 2016 – 2021”.

Dl Valeriu Munteanu:„Constatăm cu stupoare că

vânătorii din Republica Mol-dova au concrescut cu braco-nierii, comițând acte abomi-nabile...“.

„În ultimii zece ani au fost acele reguli permisive și vână-

torii noștri au canibalizat cam totul în regnul animal”.

„…la noi vânătorii umblă în haine de camu-fl aj, ei merg ca teroriștii;au folosit ademenitoare elec-tronice, arme semi-automate”.

“Vânătoarea a încăput ex-clusiv pe mâna Societății Vâ-nătorilor și Pescarilor din Mol-dova, care deține un monopol nemeritat și inacceptabil. Mo-nopolul Societății Vânătorilor a dus la încălcarea tuturor re-gulilor și la transformarea vâ-nătorii dintr-o artă și un sport nobil, în banditism organizat. Pe lângă încurajarea bracona-jului care a exterminat vânatul și amenință biodiversitatea Re-publicii Moldova, conducerea SVPM disprețuiește și regulile de folosire a armelor, ceea ce duce la rănirea sau moartea unor oameni”.

„...vânătorul nu mai are nimic comun cu regulile cinege-tice, ci este un măcelar”.

„... diriguitorii societății vânătorești acționează ca un grup organizat, care încearcă să constrângă organele publice să acționeze în interesul îngust al vânătorilor, asta deși animalele sălbatice afl ate pe teritoriul Re-publicii Moldova constituie pro-prietatea statului, și nu a unei asociații obștești, care pretinde a avea „140 de ani de la fondare”, deși a fost înregistrată la Minis-terul Justiției abia în 1998”.

„Vă asigur și pe această cale, că indiferent de numărul de puști și muniții deținute de acest grup îngust (dar infl uent) de vânători, noi vom asigura supremația legii și a interesului public.”

„Sarcina mea este de a distruge și a scoate în afara legii Societatea Vânătorilor și Pescarilor, deoarece este o organizație sovietică și nu re-prezintă poporul”.

Cor. revista VPM

În data de 20 august curent la Complexul New Montana din Sinaia și-a desfășurat lu-crările Congresul de analiză și alegeri al Asociaţiei Generale a Vânătorilor și Pescarilor Spor-tivi din România, la care a par-ticipat și o delegaţie din partea Societăţii Vânătorilor și Pesca-rilor din Moldova.

Despre obiectivele priori-tare, strategia pe termen scurt, mediu și lung ale AGVPS din România în perioada 2016-2021, aprobate de acest for, veţi

putea citi în numărul următor. Acum însă, vă propunem să luaţi cunoștinţă de felul cum sunt văzuţi, apreciaţi, ca valoa-re socială, vânătorii din dreap-ta Prutului, cu ce sentimente, li s-a adresat, la congres, doam-na Cristiana Pașca Palmer, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor României, pe de o parte, și cum îi „botează” pe ortacii noștri, al doilea an, de când ocupă fotoliul de mi-nistru al Mediului, dl Valeriu Munteanu.

că multe din interesele Dum-neavoastră sunt comune cu in-teresele Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Între aces-tea, cel mai important, cred, este acel de protejare și conservare a faunei de interes cinegetic și de interes piscicol. Desigur, aborda-rea acestui interes de pe poziţiile organizatorice pe care le avem, este relativ diferit. Trebuie însă de găsit modalitatea de comu-nicare și armonizare, în scopul prevenirii stărilor confl ictuale, și dacă acestea apar, – a elimi-nării lor!.

În opinia noastră, vânăto-rii și pescarii, în mod explicit sportivi, sunt în primul rând iubitori educaţi ai Naturii și, ca atare, devin instrumentele cele mai efi ciente pentru gos-

12 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 8 • 2016 /12 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 8 • 2016 /

La 9 august curent a avut loc ședinţa extraordinară a Con-siliului Republican al SVPM. Reprezentanţii celei mai vechi și mai numeroase asociaţii (circa 15000 de membri) a vânători-lor și pescarilor din Moldova au examinat un șir de probleme stringente privind proiectul Hotărârii Guvernului despre des-chiderea sezonului de vânătoare 2016 – 2017, elaborat de Ministerul Mediului, prin care drepturile vânătorilor au fost lezate, încălcându-se brutal legislaţia naţională, dar și cea in-ternaţională în domeniul cinegetic.

Ca urmare, forul a adoptat o declaraţie publică şi a luat următoarele

decizii:

să atace în judecată proiectul şi Nota informativă a Ministerului Me-

diului;

să solicite o întâlnire de lucru a conducerii SVPM cu Prim-ministrul

Republicii Moldova;

să convoace o conferinţă de presă la tema respectivă;

să se adreseze Parlamentului întru elaborarea unei moţiuni simple de

revizuire a Hotărârii Guvernului nr. 963 din 8 august 2016;

taxa la vânătoarea de prepeliţe să fi e anulată. REPORTER VPM

Președintelui Republicii Moldova, dlui Nicolae Timoft i,Președintelui Parlamentului, dlui Andrian Candu,

Prim-ministrului Republicii Moldova, dlui Pavel Filip,FACE (Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare din Uniunea Europeană),

Ambasadelor ţărilor acreditate în Republica Moldova

D E C L A R A Ţ I E

Reprezentanţii celei mai vechi și mai numeroase asociaţii (cir-ca 15000 de membri) din Republica Moldova, Societatea Vânători-lor și Pescarilor, s-au întrunit în ședinţă extraordinară, în legătură cu încălcările legislaţiei naţionale și internaţionale în domeniul cinegetic, falsifi carea datelor știinţei, violarea drepturilor constitu-ţionale ale cetăţenilor, denigrarea și ponegrirea în mijloacele mass-media a membrilor ONG.

La 14.07.2016, prin scrisoarea de însoţire nr.04-07/1515, Minis-terul Mediului remite spre avizare proiectul de hotărâre a Guver-nului cu privire la deschiderea sezonului de vânătoare 2016-2017.

Conform proiectului se preconiza vânătoarea la:- mistreţi (24.09.2016-04.12.2016);- vulpi (20.08.2016-26.02.2017);- porumbei (20.08.2016-16.10.2016);- prepeliţe (20.08.2016-16.10.2016);- fazani (15.10.2016-25.12.2016);- raţe (15.10.2016-25.12.2016).Academia de Știinţe a Moldovei, în avizul la proiectul nomi-

nalizat, argumentează știinţifi c și propune completarea speciilor de vânat cu iepurele de câmp, lișiţa și găinușa de baltă, precum și majorarea termenului de vânătoare la mistreţ.

Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova, în avizul argumentat, propune majorarea termenelor de vânătoare, a cotelor de recoltare, precum și includerea iepurelui de câmp și a păsărilor acvatice migratoare pentru vânătoare.

Cu toate acestea, la ședinţa din 03.08.2016 a Guvernului, Mi-nisterul Mediului nu prezintă un proiect îmbunătăţit și comple-tat, conform avizelor solicitate, ci dimpotrivă, induce Guvernul în eroare și prezintă spre examinare un alt proiect de hotărâre prin care se reduce și numărul de specii, și termenele de vânătoare – proiect care contravine proiectului iniţiat anterior. La fel s-a pro-cedat și anul trecut!

În așa fel în hotărârea Guvernului au fost incluse numai patru specii de vânat (mistreţ, vulpe, prepeliţă și fazan) și acestea cu ter-menele de vânătoare reduse.

Prin aceasta, ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, își mate-rializează ameninţările în adresa SVPM, expuse public în cadrul ședinţei din 26.07.2016 a Comisiei parlamentare pentru adminis-

traţie publică, dezvoltare regională, mediu și schimbări climatice.Ministrul Valeriu Munteanu s-a exprimat în felul următor:

,,Sarcina mea este de a distruge și a scoate în afara legii Societatea Vânătorilor și Pescarilor, deoarece este o organizaţie sovietică și nu reprezintă poporul”(sic!).

Este foarte grav când un politician utilizează niște noţiuni ce provin din ideologia fascistă. Este cu mult mai grav, când acest po-litician utilizează poziţia și funcţia sa publică în scopul realizării propriilor capricii.

Prin acţiunile sale, ministrul Valeriu Munteanu a indus Guver-nul în eroare, falsifi când actul ofi cial guvernamental.

În repetate rânduri Valeriu Munteanu aruncă noroi în toţi vâ-nătorii, catalogându-i ,,canibali, teroriști, braconieri etc.”

Strategia de comunicare a ministrului Valeriu Munteanu cu mass-media este bazată pe denigrarea Asociaţiei obștești Societa-tea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova în loc să cola-boreze constructiv cu respectiva, conform art. 13 (capitolul II) din respectivul regulament.

Este pentru al doilea an consecutiv când ministrul Valeriu Munteanu, în contrazicere cu principiile codului responsabilită-ţii ministeriale acceptate în statele UE, sfi dează legislaţia naţio-nală privind implicarea unei instituţii de stat în activitatea celei mai vechi organizaţii obștești din Moldova fondate în anul 1875. Ministrul manipulează datele statistice după placul său, minţind membrii Guvernului și opinia publică pentru a se răzbuna pe membrii unui ONG cu destinaţie pașnică, de activitate sportivă reconfortantă, de protejare a faunei sălbatice, falsifi când în acest scop concluziile și recomandările oamenilor de știinţă.

Prin prezenta, noi, participanţii la ședinţa lărgită a Consiliu-lui Republican al SVPM, sesizăm conducerea de vârf a Republi-cii Moldova și instituţiile internaţionale în legătură cu încălcarea fl agrantă a prerogativelor constituţionale și a Regulamentului pri-vind organizarea și funcţionarea Ministerului Mediului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 847 din 18.12.2009 (art. 12-13, care, printre altele, prevăd și gestionarea faunei).

Cerem revizuirea și completarea Hotărârii Guvernului Repu-blicii Moldova cu privire la deschiderea sezonului de vânătoare, din motiv că nu a fost bazată pe argumentele și recomandările savan-ţilor Academiei de Știinţe, specialiștilor SVPM, stipulate în p.3.4, Anexa nr. 1 din Legea Regnului Animal nr.439 din 27.04.1995.

Şedinţa extraordinară a CR al SVPM


(În total 51 de semnături ale președinţilor ST ale SVPM)



Ordinul nr. 16 - A din 16 august 2016

Cu privire la deschiderea sezonului de vânătoare 2016-2017

În conformitate cu articolele 9, 33 și 34 ale Regulamentului gospoddriei

cinegetice (Anexa nr. l la Legea regnului animal Nr. 439-XlII din din 27.04.1995,

Hotdrdrea Guvemului Republicii Moldova nr. 973 din 8 august 2016,

ORDON:

1. Vânătoarea în sezonul 2016-2017 va fi efectuată în terenurile de vâ-

nătoare atribuite SVPM, în baza carnetului de vânător cu însemn

hologramic pentru anul 2016, permisului de vânătoare şi per-

misului de portarmă.

2. Membrii de onoare ai SVPM participă la vânătoare în baza carnetului

de ,,Membru de onoare al SVPM” cu nota de achitare a cotizaţiilor

pe anul 2016, permisului de vânătoare şi permisului de portarmă.

3. Candidatii în membri ai SVPM participă la vânătoare

în baza caretului de candidat fară drept de a purta armă şi de a

pretinde la trofeu.

4. Sunt stabilite următoarele termene şi cote de recoltare:

La prepeliţe - de la 27 august 2016 până la 9 octombrie 2016

inclusiv, în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbătoare ne-

lucrătoare (art. 111 CM RM), cota de recoltare pentru un vână-

tor este de 20 piese într-o zi de vânătoare. Vânătoarea la prepeliţă

va fi efectuată individual sau în grupe de până la 7 vânători la un

câine de brac, retriever sau spaniel, înregistraţi la SVPM, cu pașa-

port și însemn hologramic pentru anul 2016. Vânătoarea se

va efectua în baza fi şelor de repartizare, eliberate de subdiviziuni-

le teritoriale, individual pentru fi ecare participant, cu respectarea

strictă a hotarelor terenurilor indicate în fi şă. Posesorii câinilor de

vânătoare poartă răspundere personală pentru pagubele cauzate

fondului cinegetic de stat de către câinii în posesie. Înainte de a

pleca la vânătoare toţi participanţii sunt obligaţi să coordoneze cu

managerii subdiviziunilor teritoriale ale SVPM hotarele sectoarelor

de vânătoare şi să aplice ştampila pe fi şă. Vânătoarea la prepeliţe

fără câini este strict interzisă;

Ia fazan - de Ia 22 octombrie 2016 până la 18 decembrie

2016 inclusiv, în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbătoa-

re nelucrătoare (art. 111 CM RM). Vânătoarea la fazan se va or-

ganiza în toate subdiviziunile teritoriale ale SVPM cu excepţia mu-

nicipiului Bălţi. Vânătoarea se face sub conducerea şefului grupei,

numit de managerul subdiviziunii teritoriale a SVPM. Se permite

doar recoltarea masculilor de fazan. Vânătoarea se efectuează în

baza fi şei de repartizare, eliberată de SVPM, în care sunt indicate

cota de recoltare şi sectorul de vânătoare. Vânătoarea se va desfă-

şura cu respectarea strictă a hotarelor fondului indicat in fi şă. Fişa

de rcpartizare la fazan pentru persoanele din alte localităţi se elibe-

rează în baza îndreptărilor de la locul de evidenţă a vânătorilor;

De la 27 august 2016 până la 18 decembrie 2016 inclusiv,

concomitent cu vânătoarea la prepeliţă și fazan este permi-

să recoltarea vulpilor. Cota de recoltare este nelimitată;

La vulpi în stufării și tufărișuri cu câini gonitori - de la 15

octombrie până la 31 decembrie 2016 inclusiv, se efectuează

în terenurile de vânătoare atribuite SVPM, în zilele de sâmbătă,

duminică și de sărbătoare nelucrătoare (art. 111 CM RM), cu folosirea câinilor gonitori, înregistraţi la SVPM, cu pașaport și

însemn hologramic pentru anul 2016. Cota de recoltare este

nelimitată. Înainte de iesirea la vânătoare posesorii and câinilor de

vânătoare sunt obligaţi să coordoneze cu managerii subdiviziuni-

lor teritoriale ale SVPM hotarele terenurilor de vânătoare permise

pentru efectuarea vânătorii;

În perioada 1 ianuarie 2017 - 26 februarie 2017 se va efec-

tua vânătoarea colectivă la vulpi în stufării şi tufărişuri cu folosirea

câinilor care au pasaport cu insemn hologramic pentru anul 2016.

Vânătoarea va fi efectuată în zilele de sâmbătă, duminică și de

sărbătoare nelucrătoare (art. 111 CM RM). Timpul şi locul vor

fi coordonate obligatoriu în prealabil cu managerii subdiviziunilor

teritoriale ale SVPM;

La vulpi în vizuini - de la 1 ianuarie pină la 26 februarie 2017

inclusiv, vânătoarea se face în terenurile atribuite SVPM, în zile-

le de sâmbătă, duminică și de sărbătoare nelucrătoare (art.

111 CM RM), cu folosirea câinilor de vizuină înregistraţi la SVPM,

care posedă paşaport cu insemn hologramic pentru anul 2016.

Vânătoarea se efecirează în grupe de până la 3 persoane la un câi-

ne, în baza fi şei de repartizare, eliberată de chinologul SVPM po-

sesorului câinelui de vânătoare. Cota de recoltare este nelimitată.

Înainte de ieşirea la vânătoare posesorii cârinilor de vânătoare sunt

obligaţi să coordoneze cu managerii subdiviziunilor teritoriale ale

SVPM hotarele fondurilor de vânătoare permise pentru efectuarea

vânătorii;

5. Vânătorii care participă la vânătoare în zona de frontieră (10 km.)

sunt obligaţi să obţină un permis special, eliberat de poliţia de

frontieră. Vânătoarea la o distanţă mai mică de 500 m de frontiera

de stat este interzisă.

6. Managerii subdiviziunilor teritoriale ale SVPM, de comun acord cu

preşedinţii consiliilor teritoriale:

6.1 - vor convoca preşedinâii colectivelor primare, obligându-i să

aducă la cunoştinţă tuturor vânătorilor, prin semnăturî personală,

prezentul Ordin, regulile de securitate în privinţa armelor de foc,

organizării vânătorii şi respectării normelor sanitar-veterinare, ter-

menii şi limitele de recoltare a vânatului.

6.2 - în scopul evidenţei efectivului dobândit, vor conlucra cu preşe-

dintii colectivelor primare pentru ca aceştia să informeze săptă-

mânal, in zilele de luni, despre rezultatele vânătorii în fondurile de

vânătoare gestionate.

6.3 - vor efectua controlul asupra respectării regulilor, termenelor de

vânătoare şi cotei de recoltare stabilite, precum şi a legislaţiei de

mediu, de comun acord cu colaboratorii Ministerului de Interne şi

Inspectoratului Ecologic de Stat.

6.4 - in mod obligatoriu vor afi şa public pe tabla de informaţii a ofi ciu-

lui SVP teritorial:

prezentul Ordin, orarul de lucru, zilele de audienţă a cetăţenilor, tele-

foanele de contact ale SVP şi direcţiei SVPM, Inspectoratului Ecolo-

gic şi Inspectoratului de Poliţie.

6.5 - vor informa imediat conducerea SVPM despre toate cazurile ex-

ceptionale.

6.6 - vor prezenta obligatoriu săptămânal, in zilele de marţi, între orele

8:00 şi 12:00, informaţia cu privire la cantitatea păsărilotr ş mamife-

relor recoltate î subdiviziune la tel/fax 022-22-04-07 sau pe poşta

electronică [email protected].

6.7 - vor elabora informaţia de sinteză cu privire la bilanţul recoltării

păsărilor sălbatice nu mai târziu de 13 ianuarie 2017 şi mamiferelor

nu mai târziu de l0 martie 2017, pe care o vor

expedia la tel/fax 022-22-04-07 sau pe poşta electronică svpm.mana-

[email protected]

7. În baza Contractului colectiv de muncă al colaboratorilor SVPM,

punctul 45, aliniatul 2, grafi cul de activitate al managerilor subdivi-

ziunilor teritoriale ale SVPM se modifi că pe perioada sezonului de

vânătoare (27 august 2016 - 01 martie 2017) astfel încât zilele de

repaus se stabilesc miercuri şi joi în loc de sâmbătă şi duminică.

8. Responsabilitatea pentru executarea prezentului Ordin teritoriale

revine managerilor subdiviziunilor SVPM şi managerului principal

al SVPM, Mihail Scerbliuc

Simion ISTRATI,

director SVPM


CU PANA LA PÃLÃRIE, CU PUªCA LA... POEZIE

• • •Ordinul semnatMinţile frământă:Ai ghilotinatVânătoarea sfântă!

• • •De la Prut până la NistruLe-a permis domnul ministruVânătorilor să-mpuşteDoar ţânţari, omizi şi muşte!

• • •Frunza verii gălbineşteŞi cu tângă glăsuieşte:Fapta rea ce-ţi aparţineUmple codrii de ruşine!

• • •Nici acum, nici în trecut,Din motive obiectiveNimeni încă n-a crescutFauna cu… directive!

• • •Am vrea, de-i chip, să înţelegiCă viaţa are-a sale legi.A ta dorinţă, drag amic,E ca un fum de la tizic!

• • •Nu eşti dintre cei schilozi,Şi nici dintre cei miopi,Dar când rupi şi tot înnozi,Dai adeseori… în gropi!

• • •Fie nori sau soarePe moşia sfântă,Legeni cearta carePururi te încântă!

• • •Râvna ta ecologistă,De n-ar fi atât de tristăÎn pădurea cea moldavă,Nu s-ar ştie de gâlceavă!

• • •Eşti mare voitor de bine,Dar binele făcut de tineE parcă deocheat — mereuSe-ntoarce, dragule, în rău!

• • •Afi rmi, că pe meleag jivineAvem, de neiertat, puţine;De-ai fi tu vânător sadeaNici astea nu ar rămânea!

• • •Când rosteşti pe apucateVorbă multă, vorbă goală,Vinovată e de toateNeştiinţa epocală!

• • •Doresc să-ţi spun, cocoane,O vorbă cu safi re:Când naşti idei-baloaneE-o lipsă de gândire!

• • •După fapta uimitoare,Ce o faci în mod pripit,Ne dăm seama cât de mareE-un ministru rătăcit!

• • •Cu ideea insolităAi trezit pe plai buclucul,Dar, la vremea potrivită,Sigur, o să-i cânte cucul!

• • •Un neam să nu te certe,Păstrează-al vieţii dar,Nu arunca cu pietreÎn sufl et de altar!

• • •Nu o spunem cu venin,Ci o spunem cu dreptate:Dacă ai pe limbă-un spinNu-l înfi ge chiar şi-n frate!

• • •Cu talent de arţăgosDai tradiţiile jos,Chiar şi lişiţele-n baltăVăd că rău eşti pus pe ceartă!

• • •În birou, dar şi acasăCând năstruşnic te apasă:Vrei să fi e înviatăFauna cea răposată!

• • •Pe moşia strămoşeascăIepurii să se-nmulţească,Ţi-ai pus gând, cu toţi fi orii,Să răreşti mult… vânătorii!

• • •Prinde întrupareO prostie mare, —Rolul ei, tătucă,Este de măciucă!

• • •Ce idee sumbrăSă-nchizi codrii vieţii,Ca să stea la umbrăLupii şi mistreţii!

• • •Certaţi cu adevărul rău,Te iei la trântă cu Ştiinţa,Dar Ea, slujind lui Dumnezeu,Îţi demonstrează… neputinţa!

• • •Când vânatu-i interzisEste lesne de prezis:Fiarele, cu-apucături,N-o să-ncapă în păduri!

• • •Pe-un stejar e un avizDe-animale blânde scris:„A trecut timpul sinistru,Azi avem… şi noi ministru!”

• • •Sunt în viaţă amănunteCe le uiţi adeseori:Dacă urci în vârf de munteVine vremea… să cobori!

• • •Doamne, dă-i acestui domnSănătate şi bun somn…Refăcut, ca nou-născut,Să-şi dea seama ce-a făcut!

Interesantă metamorfoză a lucrurilor, când un Cineva de Undeva se apucă să facă ceva... fără... Și? Păi, afl ând despre una ca asta, unii și-au pus palmele la ochi, ca să nu-i vadă lumea, alţii au prins a înjura, a se trage de ce le-a mai rămas pe unde le-a rămas, iar scriitorul Vladimir Rusnac, autor înzestrat, a luat creionul în mână și... hai să-i închine acestui Cineva de Undeva un întreg poem, pe care îl întitulă, chiar destul de moral: „Cuvinte pentru aminte”.Am citit și noi, am decis să-l dăm și pe mâna cititorilor. Las’ să-l judece!...

Pentru conformitate, TACHE BÂRCĂ

Închinare unui zis ministru


Ca să vezi până unde s-a ajuns: cele 3260 de hectare de teren pentru vânătoare, ges-tionate de ortacii de la Vorni-ceni, Strășeni, s-au dovedit a fi „strâmte“ pentru numărul de fazani, care ajung de acum până și în ogrăzile gospodari-lor din sat. Unii oameni, veniţi într-acolo, când văd așa ceva, rămân miraţi, iar băștinașii s-au obișnuit: fazani — ici, fa-zani — colo. Dar cum s-a ajuns la una ca asta? l-am întrebat pe Ion Luţa, președintele colecti-vului primar din Vorniceni.

— Acum 26 de ani, în 1990, ne-am pricopsit cu prima par-tidă de fazan, 300 la număr, iar a doua partidă am primit-o în 2012 — 300 de pui de fazan. Am avut și avem grijă să le asigurăm paza și protecţia, să înfăptuim lucrările biotehni-ce necesare și, bineînţeles, să recoltăm doar cocoșii. Găinu-șele le-am tot lăsat din an în an pentru reproducere. Acum avem ce avem. Dar trebuie să vă spun că e mare diferenţa dintre fazanii care s-au repro-dus în condiţiile noastre, de-a lungul anilor, și cei aduși de curând și sloboziţi în natură. În primul rând, fazanii „noș-tri“ sunt adaptaţi la mediul în care vieţuiesc: au însușit foarte bine și cum să nu ajungă pradă răpitorilor, cum să se ferească de alte primejdii… Sunt mai barosani decât cei noi aduși și recoltaţi în același sezon. Pen-tru a avea destul vânat și în următorii ani, noi ce facem? La fi ecare partidă de vânătoare eu particip neapărat: ca, din mo-ment ce am luat câte un fazan fi ecare, să încheiem vânătoa-rea în acea zi. Dar dacă, din anumite motive, eu nu pot ieși cu ortacii la vânătoare, atunci e de nelipsit locţiitorul meu, Valeriu Șargarodschi. În caz că cineva încalcă ordinea sta-

bilită, duminica următoare nu mai vede licenţa. Disciplină, corectitudine, responsabilitate — sunt noţiuni bine cunoscute de fi ecare din colectivul nostru de vânători.

La noi nu se întâmplă să

avem de înfăptuit anumite lu-crări biotehnice sau razii pri-vind paza, protecţia vânatului și să refuze careva. Suntem 16 la număr. Eu sunt cel mai în vârstă dintre ortaci: am deve-nit vânător cu acte în regulă în anul 1960, iar din 2000 mă afl u în fruntea colectivului primar. Am parte de niște băieţi de condiţie, pasionaţi de vânătoa-re, care nu lipsesc anul împre-jur de pe terenurile de vână-toare — pentru a avea grijă de sporirea vânatului.

Ei se afl ă la datorie, pentru ca vânatul, adăpostit prin co-claurile din împrejurimi, să nu ducă lipsă de hrană în perioa-da rece a anului, și întâi de toa-te de apă, mai ales când soarele arid arată ce poate.

Departe de sat, în regiunea Ţiganca, la Izvorul lui Salată, la Iapa, la Macaroaia — ei, ortacii din colectivul lui Ion Luţa, ori de câte ori este nevoie, vin cu hârleţe, cu lopeţi și amenajează albiile acestor izvoare, constru-iesc mici baraje pârâiașelor, ca să poată bea apă nu doar pă-sările, ci și căprioarele, care se plimbă nestingherit pe cele 400 hectare de pădure a primă-

riei, unde pădurar e același Ion Luţa.

Să mai zici că nu omul sfi nţește locul?! Pășind pe te-renurile de vânătoare din îm-prejurimile Vornicenilor, te convingi de îndată că vânătorii

de aici sunt, întâi de toate, gos-podari. O plăcere nemaipome-nită savurezi colindând cocla-urile — deal și vale — adevărat colţ de rai pentru vânat: mai că de sub picioare ţâșnește iute un iepure, de colo — fârrr! un fazan, fâl-fâl-fâl — un stol de potârnichi, altul, de guguștiuci — pe deasupra capului zboa-ră în drumul lui, de undeva te privesc niște ochi de căprioară cu puiul alături, iar niște mis-treţi își văd de treabă în bălţile de mai la vale de izvoare.

— Ai de ce te bucura, ai cu ce te mândri, spune Ion Luţa, fi indcă ţi-i dragă, fi indcă păs-trezi…

E tot atât de adevărat că acest conducător de colectiv, pe nume Ion Luţa, multe lu-cruri bune, folositoare le-a însușit de la înaintașii săi, re-dutabili vânători, cum au fost moș Petrea, zis Iurlea, moș Va-sile Băliguţă, Ion Plăcintă…

Cu unii dintre ei, în calea vieţii m-am întâlnit și eu, că nu o dată am poposit pe la Vorni-ceni și nu o dată am avut ocazia să-mi duc pașii prin acele îm-prejurimi, zămislite de Dum-nezeu parcă special pentru

vânat și vânătoare… Nespus de mult bucură că farmecul acestor locuri — relieful, fl ora, fauna sunt îndrăgite și ocrotite, de-a valma cu cei 16 vânători, și de majoritatea faimoșilor co-dreni ce locuiesc în Vorniceni

— 5220 de sufl ete, conform re-censământului din 2004.

Din păcate însă, și aici, ca de altfel în multe alte părţi ale republicii, terenurile de vână-toare sunt asaltate de braconi-eri: mai ales parașutaţi din alte părţi. Dar și în această privinţă vânătorii de la Vorniceni au destulă experienţă cum să le taie poft a ăstor „răpitori“ ne-poft iţi.

Orice-ar fi , orice-am zice, dar cu adevărat nu are de unde și nu are cum trăi un braconier acele senzaţii, atât de înălţătoa-re, pe care le trăiește cu toată fi inţa sa un vânător onest — în ziua deschiderii sezonului de vânătoare. „E ca o Zi de Paște!“ zice președintele Ion Luţa. O aș-teptăm cu nerăbdare și cu mul-tă bucurie că, Slavă Domnului, ne-am păzit vânatul și are ce ne bucura ochii și sufl etul, ieșind legitim în largul Naturii“ …

Iar mie, în așa caz, ce-mi rămâne să zic? Să vină cu bu-curie această Zi de Paște a Vânătorului și cât mai mulţi ortaci să trăiască senzaţii, tot atât de frumoase, asemeni ce-lor din Vorniceni!

LAURENŢIU ROUR

COLECTIVUL PRIMAR — TEMELIA SVPM

Ortacii din Vorniceni


Oamenii fără armă se uită la cei înarmați cu nădejde, atunci când aceștia din urmă le apără glia și viitorul copii-lor, însă cu suspiciune și frică, atunci când ei încarcă armele cu răutate, atentând la viața semenilor și la integritatea pământurilor strămoșești.

O situație aparte se con-turează în comunitatea vâ-nătorească, unde arma își are locul ei istoric. Pe de o parte, observăm un comportament onest și profesional al ortaci-lor, iar, pe de altă parte, cazuri

de neglijență, ignorare a re-gulilor bine puse la punct, cu urmări nefaste, dar, ce e mai deplorabil, acțiuni de braco-

naj și alte infracțiuni. În scopul supraveghe-

rii mai efi ciente a circulației armelor de foc cu destinație civilă, al prevenirii inciden-telor cu folosirea acestora, al depistării și contracarării bra-conajului, pescuitului ilicit și altor infracțiuni, Inspectora-tul General de Poliție al Mi-nisterului Afacerilor Interne în comun cu Societatea Vână-torilor și Pescarilor din Mol-dova (SVPM) desfășoară, în perioada 30 iunie – 28 octom-brie 2016, campania de infor-

mare a membrilor subdivizi-unilor teritoriale ale SVPM cu genericul „Fii vigilent cu arma, siguranța ta contează!”.

Principalele obiective ale campaniei constau în spori-rea gradului de informare a vânătorilor privind respecta-

rea regulilor de securitate la mânuirea puștilor; ridicarea nivelului culturii de folosire a

armelor la vânătoare; evitarea situațiilor de risc; diminuarea numărului de incidente cu utilizarea armelor de foc; in-formarea despre noile preve-deri ale legislației privind re-gimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă; creșterea încrederii vânătorilor în poliție.

Acțiuni de informare au loc în fi ecare joi și vineri, în toate subdiviziunile teritoriale ale SVPM, fi ind desfășurate de reprezentanți ai poliției, specialiști din domeniul protecției mediului și alți par-teneri.

Campania a demarat pe 30 iunie la ST Briceni, continu-ând în subdiviziunile teritori-ale din Anenii Noi, Nisporeni,

Criuleni, Drochia, Basara-beasca, Cahul, Călărași…

ION GROZA

CONLUCRARE

Precaut întru siguranţă

ATENŢIE!

În conformitate cu prevederile art. 72 alineatul (4) al Legii nr. 130

din 08. 06. 2012 privind regimul armelor şi al muniţiilor cu destinaţie

civilă, toate persoanele fi zice şi juridice care deţin arme au obligaţia

ca, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a legii prenotate sau

în perioada 26 octombrie 2013 — 25 octombrie 2018, să se prezinte

la organele de poliţie în a căror rază de competenţă teritorială îşi au

domiciliul ori sediul pentru verifi carea îndeplinirii condiţiilor necesare

pentru deţinerea ori portul şi folosirea armelor, pentru eliberarea docu-

mentelor corespunzătoare, în condiţiile legii.

Posesorii de arme care în termenul stabilit nu s-au conformat pre-

vederilor legii, pierd dreptul de deţinere, port şi de folosire a armelor

şi a muniţiilor.

Legenda

Legenda


TIR SPORTIV

Recent, la Centrul de instruire cinege-tică din municipiul Chișinău s-au desfășu-rat competiţiile de tir „Sporting“, cu pri-

lejul începerii sezonului de vânătoare. La întreceri au participat peste 50 de vânători — ţintași amatori, dar și vânători sportivi

din toate subdiviziunile teritoriale.În prima categorie, cel mai chitaci s-a

dovedit a fi Mihai Dodon, pe locul II s-a situat Oleg Ciocoi, iar locul III l-a ocupat Andrei Zencenco, toţi din Chișinău.

La categoria ţintașilor sportivi, cel mai bun s-a dovedit a fi Andrei Maliutin (Chi-șinău), urmat de Romutis Leschevicius (Cahul) și Ion Savca (Chișinău).

Deci, au învins cei mai tari și cei mai bine pregătiţi ţintași. Este îmbucurător faptul că, dacă acum un deceniu și ceva, vânătorii tră-geau în 10–15 ţinte și erau mulţumiţi, când acopereau 7–8 din ele, astăzi învingătorii acumulează 44 de puncte din 50.

ION GROZA

Am în faţă câteva imagini fotografi ce care mi-au răscolit amintiri legate de momente interesante și mi-au creat ro-mantice închipuiri, demne de

penelul unui nuvelist. Istoria își are începutul în toiul Cire-

șarului, când la Centrul de in-struire cinegetică din Chișinău se repartiza subdiviziunilor teritoriale vânătorești partida ordinară de fazan, sosită din

Ungaria.Vânătorii mutau cu grijă

păsările din ladă în ladă, când acolo — na-ţi-o bună! O făză-niţă s-a rupt din mâna unuia dintre ortaci și fâl, fâl, fâl! pe deasupra tuturor a tot ţinut-o spre arboretul din preajma ti-rului. Păgubașii au alergat s-o ajungă, dar fără izbândă. Eu am reușit s-o prind… în cadrul aparatului de luat vederi. Doar atât.

La competiţiile municipale de tir „Sporting“, desfășurate tot acolo, în toiul lui Gustar, ce-mi văd ochii? Când cei mai buni ţintași antrenaţi într-o luptă aprigă au umplut văile de bubuituri, în vacarmul de trosnete, sub un tufar de la marginea tirului observ o făză-niţă. De unde s-a luat? Serghei Cazacenco, șeful Centrului de instruire cinegetică din Chiși-nău, mi-a explicat:

— E făzăniţa ceea care acum o lună și ceva a scăpat din mâinile unor vânători. I-am pus numele Maria.

Pasărea se mișca liniștit în-coace și încolo, absentă la toate

bubuiturile din jur. Mi s-a creat impresia că ea caută pe cineva. Și m-am gândit: au nu cumva, rămânând de una singură aici, s-a pomenit fără pereche, fără alesul ei — acel fazan frumos, care a fost dus departe-depar-te, de nu mai știe unde?..

Probabil, în speranţa că îl va întâlni, făzăniţa vine zi de zi la locul despărţirii. N-are tea-

mă nici de vânt, nici de ploaie, nici de împușcăturile înfrico-șătoare ale vânătorilor sportivi. Ah, dragostea!…

IGOR GROSU

Întreceri cu cătare plină

Rănită... de singurătate


Pit-palacVânătoarea de prepeliţe

este o vânătoare dinamică. Pa-sajul constituind prilejul ideal pentru formarea și dezvolta-rea abilităţilor și deprinderilor câinelui de vânătoare. Pasajul principal are loc undeva între 5 și 20 septembrie, starea vremii putând determina decalare pe-rioadei. Un tir iscusit, combinat cu răbdare și stăru inţă din par-tea vânătorului, poate să aibă ca rezultat formarea unui câine de excepţie. Atât câinii de aret, cât și cei scotocitori pot fi folosiţi la vână toarea de prepeliţe. Solici-tarea câinelui este sporită dato-rită concentrării mai mari a vâ-natului pe suprafeţe relativ mici și a deplasării rapide a acestuia, pe picioare, prin labirintul câm-pului. Două condiţii trebuie să fi e îndepli nite: câinele să par-ticipe cu pasiune și dorinţă de lucru, iar stăpânul să ţintească priceput. Îndesată și rotofe ie la trup, prepeliţa preferă aler-gatul prin vegetaţie, acest mod de deplasare oferindu-i camu-fl ajul ideal. Dacă nu ai câine poţi trece pe lângă ele fără a le observa și fără a le ridica. Fuga pe picioare a păsării o ajută să se depăr teze pe nesimţite, cu mult timp înainte de a ajunge vânătorul în locul cu prici na. Un câine cu nasul fi n îi ia urma și apoi o găsește în vegetaţie.

Aretul aten ţionează stăpâ-nul, care își focalizează atenţia pe direcţia indicată de câine. În cazul scotocitorilor, inten-sifi carea căutărilor, mersul pe urmă, mărirea frecvenţei da-tului din coadă sunt compor-tamente menite să atenţioneze stăpânul. Este indicat să se în-ceapă lucrul în teren cu aceas-tă vânătoare de pasaj, tânărul câine putând avea chiar și doar 5-6 luni. Datorită dimensiuni-lor mici ale vânatului, aportul se poate face fără probleme pentru căţelul în creștere.

Nu trebuie să-ţi dezamă-gești câinele pentru ca el să înveţe că rolul lui este să sco-tocească, să ridice și apoi după tirul tău să aporteze. Dacă „lanţul” se rupe, dezamăgirea și lipsa unei fi nalităţi pentru efortul și munca depusă îl fac pe acesta să ajungă chiar să nu mai aporteze sau să refuze co-laborarea, mai ales la primele piese. Din aceste motive vână-torul trebuie să se concentreze să urmărească reacţia câinelui pentru ca acesta să nu scape

vânatul fi lat, să îl ridice, iar vânătorul să îl împuște. După aceasta comanda „aport” și astfel câinele să înţeleagă me-nirea sa. Dacă tirul este difi cil ţi nu are siguranţa doborârii păsării atunci mai bine renunţă și reia căutarea.

Era o dimineaţă comună de septembrie pentru cei ce ieșiseră pe stradă, dar pentru mine rea prima ieșire cu Day la vânătoare. Deși nu lăsam să se vadă, mintea și sufl etul meu erau chinuite de întrebări: Oare o să-i placă la vânătoa-re? Oare o să scotocească la îndemnul meu: Caută? Oare la auzul împușcăturii se va speria? Oare va încerca măcar să-mi aporteze prepe liţa? Oare strădaniile mele, pe alocuri poate nu chiar sufi cient de stă-ruitoare, de a-mi dresa căţelul se vor materi aliza într-un mod fericit? Oare ce va spune un-

chiul meu (căci cu el mer geam la vânătoare), dacă Day nu va face nimic? Întrebările nu-mi dădeau pace. Acum îmi imagi-nam cum căţelandrul meu va fi plin de energie și de stăruinţă, acum îmi imaginam că nu va face nimic cum trebuie. Fuse-sem cu ea pe câmp, mai găsise urme, mai ridicase păsări din ascunzișurile lor, o mai puse-sem să caute pe urmă, dar nu fusesem cu ea încă la vânătoa-re. Totul mersese bine dar, fară pușcă... Ajunși în teren, ne-am

scos armele, am dat drumul câinilor din mașină și i-am lă-sat să zburde în voie prin iarba umezită de roua dimineţii, să-și mai consume din energie.

Unchiul era însoţit de Ca-rol, un springer șmecher și iute de aproare trei ani. Springerul prin defi niţie este un câine activ și plin de viaţă, dar Carol parcă a fost făcut să arate că orice li-mită poate fi depășită. Doar un-chiul îl poate ţine în frâu, căci dorinţa de a scotoci, de a vâna este nemăsurată. Day, începă-toare în viaţă și în ale vânătorii, dar având genetic, moștenite și transmise de generaţii instincte și comportamente de sco tocitor și săritor era într-o agitaţie continuă: se uita la noi cum ne pregă tim încercând parcă să înţeleagă din infl exiunile voci-lor ce vrem să facem. Se uita la Carol cum răscolește câmpul și încearcă să facă și ea același lu-

cru. Era ca un copil ce-și imita fratele mai mare. Ah, atâtea mi-rosuri noi, atâtea sunete, atâtea chemări din văzduh, de pe pă-mânt și din cotloanele pămân-tului, ah!

Și ciulinii ăștia nesuferiţi! Mai trăgea cu ciudă de către unul urâcios, care se încăpă-ţâna să-i rămână agăţat de blăniţă. Ne-am îndreptat sătre fâșia de miriște pe care ne ho-tărţsem să o vânăm. Am intrat prin vegetaţia ce nu-ţi ajungea la genunchi, încurajând câionii să caute. Day căuta cu stăruin-ţă, dând din când în când cu ochiul la Carol, ţesea câmpul din jurul meu până la o distan-ţă acceptabilă, iar când consi-deram că s-a îndreptat prea mult, o chemam înapoi.

Carol a dat de urmă și a ri-dicat o prepeliţă, unchiul a tras, zborul s-a frânt, iar Carol s-a repezit, la comandă, să caute aportul. Day a urmat toate aceste acţiuni cu interes, căutând și ea alături de Carol prepeliţa căzută. Am chemat-o la mine și am în-demnat-o să caute mai departe. La un moment dat, a devenit foarte agitată, din nasul ei s-a ridicat în zbor o prepeliţă, am epolat și am tras. Din fericire, vege taţia din porţiunea unde a căzut nu era foarte încâlcită, așa că trebuie să recunosc că acest aspect i-a ușurat căutarea. Că-ţelușa, ghidată de bunul ei prie-ten - nasul, a găsit pasărea. I-am dat comanda aport. A luat-o în gură și încurajată se apropia de mine. A lăsat-o jos, scuipând din penele ce-i rămăseseră în gură. Am încurajat-o să o ia din nou și să mi-o aducă. In cele din urmă a luat-o și mi-a adus-o. Nu mai puteam de bucurie, căţelul meu aportase primul lui vânat și asta la prima ieșire în teren, la primul foc de pușcă.

După MARIA SĂVULESCU (DIANA)

IMPRESII DE VÂNÃTOARE


CERTAÞI CU LEGEA

Braconaj în plină varăCând auzi de-o crimă sau alta, de pe la

noi, involuntar te întrebi: În ce ţară trăim? Unde-i legea?

Dar când am afl at recent de fărădele-gea săvârșită de cetăţeanul Serghei Petrici din Crasnoarmeiscoe, Hâncești, infracţiu-ne întâlnită și în alte părţi ale republicii, m-am întrebat și altceva: Chiar atât de fe-roce poate fi omul? Cum ţi se ridică mâna să ucizi niște animale azi-mâine să fete? Ai inimă, ai sufl et, ai simţ de om? Le-ai putea mânca?

Alexandru Todoseiciuc, primarul de Crasnoarmeiscoe, președintele colectivu-lui primar de vânători, care a urmărit „pe viu“ fi lmul derulat în noaptea din 27 spre 28 iulie curent, pe un teren de vânătoare din împrejurimea localităţii, ne-a spus:

— De mult timp am tot pândit făpta-șul, l-am urmărit și, în sfârșit, i s-a spart ulciorul pe un teren eliberat de grâne: l-am prins în fl agrant delict — cu doi ie-puri de câmp, în rucsac, gonind cu mo-tocicleta să mai împuște și alţi urecheaţi. Când i-am blocat calea (eu împreună cu încă doi vânători, fraţii Victor și Stanislav Ciubaciuc, locotenent-colonelul Vasile Călugăreanu, șeful sectorului de poliţie Crasnoarmeiscoe), a abandonat motoci-

cleta, captura și s-a făcut nevăzut într-un lan de porumb. Dar a fost identifi cat, i s-a întocmit proces-verbal, arma i-a fost ridi-cată, motocicleta la fel. Urmează ca bra-conierul să răspundă în faţa legii. Cum? Vom vedea. La noi legea-i slabă, amenzile pentru fapte de braconaj sunt simbolice. Se cere a fi înăsprită legea, ca în România, unde braconierul este tras la răspunde-re penală, înfundă și pușcăria. Ce mai la deal la vale? La noi legea, așa cum este, nu funcţionează. În combaterea braconajului trebuie să se implice și poliţia, și inspecţia ecologică, dar nu numai pe hârtie, pentru a raporta undeva, cuiva că situaţia e sub control. De-ar fi dorinţă, situaţia ar fi alta. Doar și cei de la poliţie, și cei de la ecologie au alte pârghii decât vânătorii de a contra-cara braconajul.

Noi, vânătorii, încercăm să combatem acest fl agel, dar riscăm viaţa. Paradoxal, e adevărat: Ministerul Mediului, în loc să lupte cu braconierii, luptă cu vânătorii. În așa caz, ce le rămâne braconierilor să facă?

În seama vânătorilor sunt protecţia, paza vânatului, hrana, popularea terenu-rilor cu fazan, inclusiv reglarea numerică a răpitorilor și, colac peste pupăză — con-tracararea braconajului, mai de unii sin-guri!

Cetăţeanul Serghei Petrici nu este membru al Societăţii Vânătorilor și Pesca-rilor din Moldova, dar are permis de por-tarmă, iar ca dânsul sunt o mulţime și, cre-deţi-mă, nu deţin arme pentru a se uita la ele. Cu fi ece an braconajul ia amploare și, pentru a fi contracarat, mă întreb: Unde-i Ministerul Mediului? Unde-i Inspectora-tul Ecologic de Stat? Unde-i Ministerul de Interne? Unde-s atâtea și atâtea organiza-ţii nonguvernamentale de mediu? Unde-i simţul de om al unora?

Am căutat și eu răspunsul la aceste în-trebări. Cât privește Ministerul Mediului, cunoaște o lume că de-o vreme, precum afi rmă și dl Todoseiciuc, acest minister nu luptă cu braconierii, ci cu vânătorii, face tot posibilul să-i scoată din terenurile de vânătoare și să le dea frâu larg celor certaţi cu legea. Altceva însă mi s-a spus la In-spectoratul Ecologic de Stat. Discutând pe această temă cu dl Daniel Zugravu, șeful Direcţiei Inspectare Floră și Faună a IES, dlui a ţinut să menţioneze:

— Noi suntem obligaţi să ocrotim fl o-ra și fauna. Suntem datori să participăm la contracararea braconajului. IES a semnat, în acest scop, și un plan de conlucrare cu SVPM, cu Agenţia „Moldsilva“… Rămâ-ne doar ca vânătorii să ne anunţe despre reţinerea braconierilor și noi, în cel mai scurt timp, venim la faţa locului. Suntem la dispoziţie 24 din 24 de ore. Pot fi con-tactat la numerele de telefon: 022242326 sau 060600762.

Deci, ce le rămâne vânătorilor, care, conform legii, n-au dreptul să întocmeas-că un proces-verbal? Braconierii, fi ţi pe pace, știu bine cum să ocolească legea…

L-am întrebat pe dl Albert Darie, șeful Inspecţiei Ecologice din Hâncești, ce știe despre cazul de braconaj de la Crasnoar-meiscoe. Dumnealui mi-a comunicat că e în vacanţă și, de cum revine la serviciu, se va implica în contracararea braconajului. Mi-a mai spus:

— Asemenea oameni ca braconierul Serghei Petrici din Crasnoarmeiscoe n-au nici inimă, nici sufl et, sunt descreieraţi. El n-a omorât două iepuroaice, el a luat viaţa a 15-20 de iepuri, care n-au ajuns să vadă lumina zilei.

În ceea ce privește „atâtea organizaţii nonguvernamentale de mediu“, implicarea lor în combaterea braconajului faunistic, nu cunosc niciun caz pe care l-ar fi desco-perit acești apărători ai naturii.

Unde-i simţul de om al unora? E o în-trebare la care, cine poate — să-și dea răs-puns. Nu știu însă ce răspuns ar putea da cetăţeanul Serghei Petrici din Crasnoar-meiscoe, Hâncești, și alţii ca dânsul…

IONEL CĂPIŢĂ


Scobarul (i se mai spune „poduţ“, „podușcă“, „maţe-negre“) — Chondrostoma nasus este o specie destul de răspândită și nu-meroasă pe cursurile superioare și mediale ale râurilor din Eu-ropa. În albie se afl ă între zona piscicolă a lipanului (situată în amonte) și cea a mrenei (mai în aval).

În Republica Moldova se întâlnește în ambele sectoare ale fl uviului Nistru și râului Prut, dar preponderent pe segmentele

mediale, unde, în prezent, formează populaţii puţin nu-meroase.

La exterior scobarul seamănă mult cu moruna-șul — Vimba vim-ba, dar are corpul mai puţin înalt și mai gros. Gura

este mică, inferioară, transversală, iar în stare deschisă are formă dreptunghiulară.

Înotătoarea dorsală și cea caudală sunt cenușii, aproape ne-gre, restul înotătoarelor fi ind de un roșu-viu, mai ales în perioada de reproducere. La eviscerare, se poate observa cu ușurinţă cu-loarea închisă a peritoneului și a intestinelor, motiv pentru care mai poartă denumirea populară de „maţe-negre“.

Poate atinge 40–50 cm în lungime și 1,5–2 kg în greutate. Ma-joritatea exemplarelor pescuite măsoară 20–30 cm și cântăresc 150–200 g.

Scobarului îi plac apele curgătoare a căror viteză este de apro-ximativ 0,7–1 m/s, bine oxigenate și transparente. Se simte bine în râuri nepoluate (fi ind un bun bioindicator de calitate), ale că-ror pietre sunt acoperite din abundenţă cu alge verzi (perifi ton).

În timpul reproducerii (lunile aprilie-mai) se adună în cârduri mari, urcând până spre zona păstrăvului. Toamna și iarna, când apele se răcesc, se retrage în locurile cu apă adâncă și mai liniș-tită, întâlnindu-se uneori din abundenţă în sectoarele superioare ale lacurilor de acumulare, cum este Costești-Stânca, Dubăsari.

Scobarul se hrănește de obicei cu algele fi xate pe pietrele sub-acvatice, pe care le scobește cu buzele cărnoase bine dezvoltate (de unde și denumirea de „scobar“), astfel încât pe suprafeţele „păscute“ rămân dâre vizibile. În sezonul rece nu încetează să se hrănească, dar spectrul trofi c se reduce la larve de insecte, crus-tacee, viermi bentonici, resturi vegetale în descompunere (detri-tus).

Se întâlnește, de obicei, pe fundul albiei râului, mai ales în locurile unde apele repezi se mărginesc cu curenţii mai leneși. Dacă apa este limpede și nu prea adâncă, de pe malul înalt al râ-ului se pot vedea fl ancurile sclipitoare ale cârdurilor de scobar ieșite după hrană.

Scobarul ajunge la maturitatea sexuală în cel de-al treilea an de viaţă. Perioada depunerii icrelor începe din aprilie și ţine pe toată durata lunii mai. Când temperatura apei atinge 8–12°C,

scobarii se adună în grupuri mari și migrează în amonte spre lo-curile de depunere a icrelor. O femelă depune pe substrat tare 12000–40000 de boabe de icre, în cazuri rare până la 50000. Di-ametrul lor este de 1,8–2,0 mm, culoarea galbenă, ușor străvezie.

Cu toate că specia în Republica Moldova nu este protejată legal, din cauza efectivelor modeste, îndemnăm pescarii să-l eli-bereze. În locurile unde scobarul este numeros, se prinde regulat pe tot parcursul anului. În pescuirea scobarului se folosește varga (băţul fi x), bologneza și feeder-ul. Se pescuiește cu maximum de randament toamna, mai ales dacă locul respectiv a fost presărat în prealabil cu râme sau viermuși. Pentru atragerea și menţine-rea scobarului se pot folosi cu succes nadele destinate pescuirii crapului și/sau a mrenei. Odată descoperit locul unde se afl ă gru-pul de scobari, ei se pot prinde destul de productiv, chiar și până la câteva kilograme într-o oră (dar nu uitaţi de cantitatea legală permisă de 5 kg pe zi). Lungimea minimă admisă pentru pescuit este de 25 cm.

Carnea scobarului este destul de fadă și cu multe oase, iar odată scos din râu, pe timp de vară, repede se alterează, motiv pentru care trebuie preparat îndată. În perioada rece a anului, din cauza regimului alimentar preponderent animal, calităţile gastro-nomice ale cărnii sunt mult mai înalte.

Dr. DUMITRU BULAT,

Institutul de Zoologie al AŞM

Scobarul la Nistru şi PrutScobarul la Nistru şi PrutIHTIOLOGIE

Su

rsa

fo

to: l

ed

na

cekr

yb.e

stra

nky

.cz

SCOBAR CU SARAMURĂ PICANTĂ DE LEGUME

Timp de preparare: 45 minIngrediente:5-6 scobari mai mărișori (400-500gr.-buc.), 5-6 roșii, 2

cepe, 1 ţelina cu frunze, 2-3 morcovi, 2-3 ardei grași, 2-3 ar-dei capia roșii, 2-3 ardei iuţi, 1 pahar de vin alb, 100 ml ulei, 2 legături de mărar și pătrunjel, 1 pahar de făina, 2 linguri de condiment de pește, 1-2 căpăţâni de usturoi, o lingură de piper măcinat, sare

Mod de preparare:Se amestecă făina cu condimentul de pește, sare si pi-

per. Scobarii se eviscerează și se curăţă de solzi, apoi se cres-tează transversal cu cuţitul pe șira până la burtă și apoi pe coadă cam 1-2 mm până la os, Se tăvălesc bine scobarii prin făina amestecată în prealabil cu cele două linguriţe de con-diment de pește, ca să se pătrundă prin toate crestăturile și se pune la prăjit in uleiul bine încins. Până se prăjesc scobarii, tocăm toate zarzavaturile mărunt . Scoatem peștele și călim în uleiul rămas zarzavatul până devine “sticlos” ca aspect! Adăugăm și vinul peste zarzavatul călit. Adăugăm usturoiul și verdeaţa,piperul și sarea! Se servește neapărat cu mămă-liga, iar saramura care rămâne, dacă rămâne, se poate pune pe felii de pâine.

Poftă bună!


În ziua partidei de pescuit, sufl etul pescarilor amatori și sportivi freamătă ca frunza tâ-nără a codrilor în adierea lină și dulce a puiului de vânt pri-măvăratic, trimis de bolţile ce-rești să mângâie cu aripile sale de văzduh proaspăt și catifelat împărăţia pământului.

La râuri, lacuri de acumu-lare, iazuri și alte leagăne acva-tice în inima împătimiţilor de arta pescuitului coboară din veșnicii stoluri nesfârșite de clipe zburătoare, făcându-i să aștepte cu mari speranţe sosi-rea păsării norocului, aducă-toare de bucurii și farmec de nedescris.

Astfel, fi ecare dintre cei so-siţi la pescuit pe aripile dorului arzător de a vedea în cuibul sacru al pasiunii această pasă-re de vis, căreia i se mai spune pasărea izbânzii, e gata să stâr-cească răbdător ore în șir pe malul ecosistemelor acvatice în care vieţuiesc fi inţele pisci-cole impresionante, demne de cele mai frumoase imnuri de slavă. Vorbim aici cu dragoste și admiraţie de peștii pașnici și cei răpitori — crapi, cosași, sângeri, novaci, plătici, șalăi, avaţi, somni, știuci și alţi re-prezentanţi de talie mare, care fac să vibreze adânc și înde-lung sufl etul simţirii noastre, înălţându-l la cerul de lumină a bucuriilor omenești.

Acești oaspeţi frumoși, ori-când nespus de doriţi, în cea-sul astral de frământ pescăresc, sunt serviţi la masa de „sărbă-toare“ cu cele mai delicioase bucate. Atrași de aromele is-pititoare ale momelelor, unii dintre peștii barosani înfome-taţi le înfulecă din mers, fără a pricepe la timp „viclenia“ pes-cărească pusă la cale „în mod știinţifi c“, înţepându-se sau

chiar înghiţind cârligul „vrăj-maș“. Atunci în inima pescari-lor prinde să bată clopotul se-cundelor ce anunţă începutul competiţiei cu adversarul din undele de apă.

Crapul mare, de 4-5 kilo-grame, uneori și mai impună-tor, luând momeala și

înţepându-se singur, fără a bănui pericolul „darului“ oferit de pescar, smucește fi rul un-diţei cu o forţă fantastică, așa-zisa „forţă de cal“, indiferent dacă unealta de pescuit este un spinning cu mulinetă și fi r cu plută, fi xă sau culisantă, sau un pripon, forfacul căruia e dotat cu o greutate corespunzătoare, de asemenea fi xă sau culisantă, pentru pescuitul la depărtare de 50-70 de metri de la brâul malului.

„Cumătrul“ agăţat are o re-acţie nemaipomenită, pentru salvare o zbughește din locul „năpastei“ cu viteza glontelui, spre adânc. În clipa aceasta pescarul înșfacă spinningul sau sfoara priponului, deter-minând „fulgerător“ cu ce ad-versar are de pornit lupta. Oas-petele simte că este „priponit“ și caută să se afunde imediat în stratul de jos al apei, unde pe fund sunt bolovani de pia-

tră sau crengi de copaci aduse de pe dealuri de șuvoaiele de ploaie. Uneori se întâmplă ca acestea să-i „iasă“ în cale, ofe-rindu-i „ajutor“ — sfoara cu pricina se agaţă de ele, dându-i răgaz peștelui să pună la cale alte șiretlicuri acvatice. Pes-carul înţelept, cu experienţa

cuvenită, pricepând că adver-sarul a izbutit să stopeze drilul, nu se grăbește să tragă sfoara cu pește la sine, căci ruperea ei este iminentă. El stă și așteaptă până domnul crap iese benevol din „labirintul“ de pe fundul apei. Acum, simţind din nou „hăţul“ pescarului, exemplarul agăţat o ia razna lateral, ba la stânga, ba la dreapta, și iar la stânga sau din nou spre mijlo-cul bazinului de apă. Și iarăși măiestria pescarului este de-cisivă — el nicidecum nu slă-bește fi rul, altfel cârligul începe să joace liber în buza crapului, asigurându-i adesea evadarea.

Sufl etul pescarului trăiește clipe nemaipomenite, clipe de încordare supremă. În aceste momente grăbirea drilului este periculoasă. Din cauza greută-ţii trofeului agăţat și a smuci-turilor pe care le întreprinde, aruncându-se fus din apă la aproape un metru de suprafa-

ţa ei, ori nu rezistă cârligul, ori fi rul se rupe.

Dacă „oaspetele“ o ia din nou lateral sau spre adânc, pescarul deștept și precaut îi asigură, încetul cu încetul, un pic de „libertate“, ţinând sfoara mereu întinsă, dar nicidecum „ţeapănă“. Tehnica utilizată ne ajută să obţinem în jumătate de oră sau un pic mai mult obo-sirea „adversarului acvatic“, după care aducerea lui la mal nu este atât de difi cilă, desigur, respectând toate procedeele „știinţifi ce“ pescărești.

Nu sunt excluse nici ca-zurile când crapul zăpăcit sau prea deprins cu lupta pe „rin-gul“ existenţei să pornească brusc din depărtare spre mal, slăbind sfoara pentru alte ma-nevre. Atenţi fi ind, recuperăm fără întârziere fi rul liber, fără a-i da adversarului timp „să-și facă de cap“. Simţind din nou împotrivirea noastră, oaspe-tele iarăși se aruncă în altă parte, și tot așa, și tot așa, dri-lul ia sfârșit lângă mal. Dar și aici fără un minciog bun, larg și fără pricepere cuvenită de a-1 mânui nu se poate obţine victoria, căci nu arareori, mai ales când peștele vede plasa ce i se pune în faţă, se răsucește fulgerător, rupe cârligul sau fi rul. Experienţa și acţiunile corecte sunt însă de partea norocului. Cam aceeași tehni-că în timpul drilului o folosim și pentru alţi reprezentanţi de valoare ai speciilor de pești cunoscute.

De fi ecare dată competiţia cu un adversar acvatic respec-tabil ne prilejuiește emoţii de-osebite, îmbogăţindu-ne ex-perienţa și acţiunile practice efi ciente pentru victorie.

VLADIMIR RUSNAC,

scriitor

CompetiţiaCompetiţia


LITERATURÃ

La prima staţie, o doamnă cu pălărie, în bluză cu buline albastre și cu ceva învelit în scutece, își făcu loc, se așeză chiar în faţa mea.

— Mă iertaţi, mi se adresă. Sunt cu Sâsa.

Mă rog, n-am eu motiv să n-o iert, pentru prima dată în viaţă văzând-o și au-zind-o. Cu atât mai mult că nici de Sâsa, despre care mi se destăinui că este, habar n-am. Ea continuă:

— Am luat-o, de la soa-cră-mea, dom’le, pentru că, de o lăsam, cine știe…

Am încuviinţat din cap, fără a pricepe, adică, despre ce-i vorba. Mi-am dat seama doar în clipa când din înfă-șurarea ceea a ei, strânsă la piept, se auzi un „Miauuu!…“ prelung. Mă grăbesc s-o asi-gur că nu-i nicio problemă, că nicidecum nu-mi încurcă Sâsa ei, dimpotrivă — îmi face o mare plăcere, deoarece și mie îmi plac animalele, iar pisicile — îndeosebi.

— Sunteţi un om bun! îmi zâmbi doamna. Sâsa, salută-l cu ochi’șoru’, dragă, pe dom-nu’ atât de cumsecade!

La auzul acestor cuvinte, ști-ut că roșesc, mă simt oarecum… pentru că — de! — nu mai sunt eu chiar așa, precum ar crede… Ea însă nu-mi dă răgaz:

— Omul care iubește animalele, fi e ele chiar și sălbatice, e om inteligent!

Ei, dacă m-a plasat și pe mine în lumea inteligenţilor, să știi că m-a liniștit și, pe loc, sar să-i spulber orice îndoială:

— Ele ne reprezintă, doamnă. Vorba înţeleptului: „Spune pe cine iubești și-ţi spun cine ești!“.

— Vai! Ce frumos! exclamă ea. Nici că mi-a trecut prin cap vreodată așa ceva, cum că omul după cum iubește se vede. Frumos, într-adevăr! Păi, așa cred și eu, dacă a venit vorba: omul iubitor de anima-le e iubitor și de oameni, nu?

— Firește! zic. Dragostea doar e uni-vers — a toate cuprinzătoare!

— Vai, dom’le, cu aste cuvinte să știţi că m-aţi cucerit. Chiar vă mulţumesc. Vai, ce zi fericită — să dai peste un om înţelept!

Auzind de înţelepciune, am privit mândru în jur.

Autobuzul scârţâi din frâne și se opri.— „Circ“! răsună vocea șoferului. Cine

n-a procurat bilete pentru duminică — să coboare!

E cu umor și el, șoferul, mă gândesc. Ei,

dar mie nu mi-i a circ și a bilet. Le am eu pe ale mele, mai circ… uite!

— Și știţi, dom’le, mi se adresă doamna cu Sâsa în braţe. Alde Sâsa mea, la circ, e mare artistă!… De Kuklaciov aţi auzit? A fost pe la noi, cu o întreagă armată de fe-line…

— Da, știu, îi spun. Am fost la un spec-tacol de-al lui, cu nepoţii…

— Minunat, dacă aţi fost. Câtă deștep-tăciune, câtă măiestrie și câtă bucurie!…

Sâsa, spune că nu are mama dreptate, a?Sâsa scoate o lăbuţă din scutece, cască,

iar eu, în locul ei, zic:— Fără îndoială, doamnă! O întreagă

deșteptăciune, dacă nu mai mult!Se vede că vorbele mele despre deștep-

tăciune și măiestrie felină au măgulit-o și ea m-a privit, parcă, cu alţi ochi, și mai îm-păcată. A dat afi rmativ din cap și și-a ţintit privirile prin geam.

— Staţia… răsună vocea omului de la volan, dar eu n-am mai luat în seamă unde am ajuns. Cufundat în ale mele, nici că ur-măream ce se face în jur.

În jur însă, mai precis — chiar pe ban-cheta din dreapta noastră se mai așeză o doamnă. Poate că nici nu i-am fi atras atenţia, dacă, la un moment dat, din braţele ei nu s-ar fi auzit un „Ham! Ham!“ subţiat de căţeluș. Am întors capul. Da, dintr-o geantă de pie-le se iţea un cap de patruped — clăpăug, cu mustăţi pufoase, ochi zglobii, limbă roșie… nevoie mare! Am zâmbit. Vietate, ce mai!

La „ham-hamul“ piţigăiat al căţelușu-lui doamna din faţa mea a zâmbit, iar Sâsa a ridicat botișorul și m-a privit, a căscat

somnoroasă și s-a ascuns.— Rog, de mă iertaţi, se poate să mă

așez? aud deodată un glas. Întorc capul. În faţa doamnei cu căţeluș stă un bărbat cu pălărie — în vârstă, dar curăţel, chitit.

Doamna nu reuși să-i răspundă, deoa-rece căţelușul din braţele ei sări, prinse a lătra și a ţupăi, de mai-mai să cadă. Stăpâna îl apucă mai strâns, încercă să-l liniștească:

— Ce ţi-i, Karlo? Ce ai cu domnu’?Tot atunci, precum văd, și Sâsa se agită,

prinse a sâsâi ca un gânsac.— Liniștește-te mamei!

îi ceru doamna din faţa mea. Ce ai?

Între timp, domnul de lângă noi își scoase pălăria, trecu batista pe frunte, pe gât, suspină din greu și ne privi obosit:

— Zăduf, mamă! Arșiţă… afară, dar și aici, nu?

Nimeni nu-i răspunse. Karlo doar și cu Sâsa dădură glas, unul mârâind supărat, alta sâsâind ca un gânsac.

— Telecentru! anunţă șo-ferul. Urmează Gara de Sud…

Printre pasageri își mai făcu loc un omulean cu că-ciulă de cârlan, deși afară era

soare, cald ca în luna lui cuptor. Se așeză lângă bărbatul cu pălă-rie, mormâind ceva sub nas.

Karlo dădu semn de neliniște, Sâsa prinse din nou a sâsâi. Lu-

mea din jur se uita la noi, neînţelegând ce se întâmplă.

— A! Tu ești, bre? se înturnă bărbatul cu căciulă spre cel cu pălărie. Pălăria nu-i răspunse, ci se ridică brusc și se îndreptă spre ieșire.

— Îl vedeţi? se înturnă căciula către noi. Degrabă are să latre.

Am strâns nedumeriţi din umeri: cum, adică? Cine… să latre și… de ce?

— Prinde câini de prin coclauri… hoi-nari.

— Și… ce-i rău în asta? întreb.Mă dau mai aproape de omuleanul

supărat pe hoher (hinger). Intru în vorbă. Nea Senea, își zice. Tot de la el afl u că pe „hoherul dracului“ îl cheamă Mitrușa.

— Mitrofan, adică, mă lămuri nea Se-nea. Se oploșise în mahalaua noastră, oda-tă, și-l vedeam des pe la alimentară dând, cumpărând șoric.

— Șoric?— Aha! Numai că nu l-am întrebat de

ce — pentru ce. La o săptămână-două mi s-a destăinuit, cum că „are grijă de niște câini vagabonzi“.


Mitrușa


— Câini? Interesant.— Ei, aud apoi ce face cu ei…— Păi, ce să facă? Le dă de mâncare, are grijă… Nobilă faptă

întru Natură și vietate felină!— Pe naiba! Îi papă!— Ccc… ce?— Da! Îi papă!Doamna din faţa mea își făcu semnul crucii. Stăpâna lui Karlo

holbă ochii. Nici mie nu-mi venea a crede.— C-ar face-o personal — fl oare la ureche! suspină nea Senea.

Mai rău e că… grijania lui!…— Dar ce ţi-a făcut, moșule, de-l înjuri? îl mai întreb. Zici că-i

papă? Prin alte părţi unii mănâncă broaște, fel de fel de gângănii, otrăvuri…, metale, cauciucuri, cremă de ghete, pastă de dinţi…, alţii beau șampon, detergenţi… își bagă capul în pungi cu diclo-fos…, de se trezesc direct pe ceea lume… Cam de ce, într-o ţară de minuni, ca a noastră, un alde Mitrușa să nu se înfrupte cu carne de câine? Mai rău e, precum zici, că încă nu latră.

Nea Senea mă privi încruntat, nu mă onoră cu vreun răspuns. Nu mă lăsă însă pe mult răgaz și mă atacă:

— Păi, știi dumneata ce mi-a făcut? Îţi dai seama ce năpârcă de om e? Hledie, dom’le, de care habar n-ai! Nu că prinde câini hoinari, ci că-i alege pe cei mai grași, îi ţine o zi-două-trei, apoi… Ce să mai vorbim? Hledie de om, zău!

Nici că știu, în încurcătură, cum să-l liniștesc și zic:— Ei, lasă, nea Senea. Împrejurările și condiţiile, vorba ceea, în

care toţi astăzi suntem, zău că te fac să urli ca lupul la Lună.— Ai zis-o! îmi ripostă nea Senea. Ce au condiţiile cu fi rea

prăpăditului de Mitrușa?— Nu pot lămuri… strâng din umeri.— Atunci eu să te lămuresc, dacă nu ţi-i cumva neam…— Mie? Neam? De unde? Glumești?— Zic și eu. Adică fi i atent și ascultă, ca să înţelegi, pentru că

ăst prăpădit de Mitrușa, punându-se bine cu toţi măhălenii, ca om cu cravată la gât și cu ghete lustruite, prinse a ne da târcoale, cu chip nici pe departe vinovat, și a ne propune carne… de iepure…

— De ce? Sar eu de pe loc.— De iepure, zic. Ce, n-ai auzit?— Da, numai că…— Păi, îţi spun: de iepure, cică, propune. Cum că el, vânător

de-o viaţă, a fost la vânătoare și s-a întors cu vânat. Bine, omule, îi spun și eu. Dacă e de iepure de câmp — fi e și de câmp. Cât? „50 kg-ul!“ zice. 50? 50 — preţ bun! îmi zic. Scot banul, i-l dau și…

— Și ce?— Cum ce? A venit, a intrat, l-am poft it la bucătărie, i-am tur-

nat și un pahar, dar ăsta…— „Ăsta“, care?— Iepurele lui, pus pe taburetă… Jupuiat gata…— Ce? A înviat?— Ei, înviat! Faci și dumneata glume… Todi s-a înfi pt în el!— Todi… cine o mai fi ?— Motanu-meu.— Adică?— Iepurele se dovedi a fi javră, dom’le! Ce, n-ai priceput până

acum? L-am trimis dracului și i-am spus că de mai calcă pe aici, îi fac screaua zigzag!

Înghit noduri, bulbuc ochii — mut.— Asta-i cu Mitrușa naibii, dacă ai vrut să știi până la capăt!

Vânător, omule!… încheie nea Senea.— „Motel“! aud glasul șoferului. Cine dorește — coboară!Nea Senea se ridică, își făcu loc printre pasageri și dispăru. Eu

rămân cu gura căscată, cu privirea ţintită prin geam, aiurea.

Concurs fotoValentin Leviţchi (Glodeni), în graiul peștelui:

— Măi cumetre, tu vezi ce noroc de balenă a dat azi peste mine?

— Văd, dar nu te cred, pentru că... ia priveşte: al meu e... nu al tău!

— Voi, bre, adică, faceţi ce vreţi, dar eu am motiv serios, ca să mă

duc împăcat acasă...


Labradorul provine din Canada, din provincia Newfoundland. La originea sa stau câinii din rasa St. John’s water dog, câini primitivi, formaţi devreme pe

aceste meleaguri. Prin diverse încruci-șări s-au obținut două varietăţi: Greater Newfoundland și Lesser Newfoundland. Newfoundland-ul uriaș este strămoșul lui Terra Nova (Newfoundland) de as-tăzi, câine masiv, cu blana groasă, folosit de pescari pentru a trage plasele încărca-te cu pește.

Lesser Newfoundland este schiţa La-bradorului contemporan, un câine de talie medie, sportiv, folosit de pescari pentru a transporta năvoadele prin apa îngheţată. De asemenea, câinii recuperau peștii scăpaţi din plase. Ulterior, Labra-dorul a fost folosit la vânătoare, pentru a aporta din apă vânatul ușor, de regulă, păsări. Atunci și-a primit al doilea nume, cel de Retriever (eng. aportor).

Deși se spune adesea că Labrado-rul este singurul câine care are degetele unite printr-o membrană, nu este așa. Multe rase de câini de apă posedă aceas-tă dotare suplimentară. Fără îndoială, Labradorul este unul dintre cei mai buni înotători. Coada sa are aceeași geometrie cu cea a vidrei, funcţionând ca o cârmă fără cusur. În plus, Labradorii sunt per-fect echipaţi pentru apă. Blana este dublu stratifi cată, impermeabilă, datorită grăsi-mii pe care o secretă pielea.

Orice stăpân de Labrador știe că aceștia adoră să își folosească gura, simt nevoia să roadă tot timpul. Au mușcătu-

ra atât de fi nă, încât pot să transporte un ou crud fără să îl spargă (bineînţeles cu antrenament de specialitate).

Labradorul original este cel negru.Mult mai târziu, la fi nele secolului al XIX-lea au fost recunoscute și celelalte două varietăţi de culoare: auriu și cio-colatiu. La acel moment, în expoziţii nu erau acceptaţi altfel de Labradori decât cei negri. Primul Labrador auriu recu-noscut ofi cial a fost Ben of Hyde, născut în 1899. Labradorii ciocolatii au răzbit în lumea show-urilor canine abia în anii 1930.

Astăzi toate cele trei varietăţi au ace-eași recunoaștere și același prestigiu în expoziţii și nu numai.

Mulţi Labradori au pe piept un așa-numit medalion, o pată de culoare albă. Acest marcaj este un vestigiu de la stră-moșul lor — câinele de St. John’s, care avea pete albe pe piept, labe și faţă.

Fiind foarte inteligent, rezistent și cu simţurile ascuţite, Labradorul este cea mai folosită rasă în poliţie, echipele de salvare sau în programele de asistenţă ale persoanelor cu dizabilităţi. El nu sapă și nu sare peste garduri.

Nu e de mirare că a fost desemnat ani la rând cel mai popular câine în SUA, dar și în multe alte ţări.

Mamele Labrador sunt prolifi ce, dând naștere la 6-8 pui.

Labradorii sunt foarte mâncăcioși, le place să roadă aproape orice le pică între fălci.

NICOLAE HAȘEGAN

CURIOZITÃÞI FABULÃ

Labradorul Retriever Doi câiniCine nu îl cunoaşte pe esteticul şi isteţul Labrador? Probabil, e cea mai

populară rasă din lume, dar care mai păstrează unele secrete pentru

publicul larg.

Un câine, de pe neam dulău,Prielnic, credincios către stăpânul său,Odată a văzutPe vechiul cunoscut,Juju, căţel tărcat,Ce din ogradă an în curte s-au luatȘi carele acum la o fereastră-n casă,Șezând pe un covor de cele mai frumoase,Afară mândru se uita.– Jujucă: ce mai faci mata?

Întreabă câinele, din coadă dând încet.(Acesta între câini e semnul de respect.)– Îţi mulţumesc, mon cher! răspunse lui Juju.Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonescȘi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.Dar spune-mi: ce faci tu?– Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,Păzind ograda la boier;Dorm lângă poartă sau cu caii,Și de la bucătari ades mănânc bătaie.Ba ieri și un fecior trei lovituri mi-a tras,Pentru că n-am lătrat la vreme și la ceas.Dar tu, Juju, cu ce-ntâmplareAi căpătat favor asupra-ţi așa mare?Ce slujbă la stăpân în faptă împlinești?Fiind atât de mic, în ce te bizuiești?– Eu! a răspuns Juju. Mă mir de întrebare!Eu fac aport și joc ca omul în picioare!Din oameni iarăși sunt la soartă în favor,Pentru că-n două labe știu a-umbla ușorȘi fac aportCând pot.

ALEXANDRU DONICI

De pe insula Irlandei, revenim pe cea a Marii Britanii, în nordul ţinutului, în provincia Scoţia. Aceasta este o ţară din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cu capitala la Edinburgh. Scoţia ocupă treimea nordică a insulei Marea Britanie, din care fac parte peste 790 de in-sule și care se mărginește la sud cu Anglia.

Scoţia este plină de legende, tradiţii și castele vechi, fi ind iubită de turiști. Una dintre cele mai vizitate zone din provincie este cea a lacului Loch Ness, în care se spu-

ne că trăiește un monstru, numit de către localnici Nessie. O atracţie turistică este și Highland Games, care cândva era o com-petiţie între clanurile scoţiene, iar astăzi e un consurs atletic. Printre probe există și cea originală, numită „Toss Caber“, la care trebuie aruncat un trunchi de copac de cinci metri lungime. Scoţia este, de ase-menea, celebră pentru muzica la cimpoi, dansurile locale și costumele tradiţionale bărbătești „kilt-urile“.

Fiind înconjurată de apele mării, pes-cuitul s-a dezvoltat și a înfl orit în pro-vincie, unde există și un muzeu dedicat acestei îndeletniciri — Muzeul Scoţian al Pescuitului. Acesta a fost deschis pe 4 iulie 1969, în orașul Anstruther, comitatul Fife, pe coasta de est a Scoţiei, de doctorul în știinţe John Grierson.

Colecţia muzeului este formată din peste 66.000 de articole din industria pes-cuitului din Scoţia, cu un accent deosebit

pe coasta de est. Ea cuprinde arhive, foto-grafi i și obiecte pescărești. Nucleul colecţi-ei include obiecte din secolele XIX și XX, deși cronologic piesele datează încă din anul 500.

Muzeul are o vastă colecţie de foto-grafi i ce redau cadre semnifi cative pentru industria pescuitului din Scoţia, inclusiv ambarcaţiuni, porturi și comunităţi. Ima-ginile au fost realizate încă din primele zile ale apariţiei fotografi ei, din mijlocul secolului al XIX-lea, și până în prezent. Ele există într-o varietate de forme — im-primate, negative, inclusiv negative din sticlă, slide-uri și fi șiere ale aparatelor de fotografi at digitale contemporane.

Colecţia de artă a muzeului include o serie de pânze realizate de artiști vestiţi, asociate cu marea, pescuitul și pescarii din Scoţia. Deși mică în comparaţie cu cea a multor muzee, doar 340 de lucrări, colec-ţia este variată și cuprinde tablouri în ulei, acuarelă, pastel, goblenuri și colaje. Colec-ţia de artă, alături de celelalte colecţii ale muzeului, este recunoscută ofi cial ca fi ind de importanţă naţională pentru Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

Muzeul are o expoziţie dedicată lui Frank Buckland (1826—1880). El a fost un naturalist pasionat, un scriitor proli-fi c, un activist împotriva poluării râurilor, ihtiolog și cercetător în domeniul culturii peștelui (creșterea a 4-5 specii de pești în același bazin) și pisciculturii. În 1865, Buckland a deschis primul muzeu de pescuit din Marea Britanie, Muzeul Eco-nomic al Culturii de Pește, în Kensingto-

nul de Sud, Londra. În același an, regina Victoria i-a conferit titlul de specialist în cultura peștelui. El a fost numit inspector al pescuitului în anul 1867.

Buckland a călătorit mult în calitate de inspector și a fost un vizitator permanent în Scoţia, unde au fost colectate multe din-tre exemplarele sale de pești. Fiind o fi gură importantă în istoria cercetărilor făcute în domeniul pescuitului, aclimatizării, pro-tecţiei și conservării speciilor de pește, el a avut un caracter excentric.

Copil fi ind, v-aţi jucat cu un aligator mort? Aţi dat coniac unui marsuin (ma-mifer marin) sau aţi gustat un pește-șarpe din mările Japoniei? Buckland a făcut toa-te acestea și încă mai multe în încercările sale de a-și satisface curiozitatea intermi-nabilă despre lumea din jurul lui.

În ciuda metodelor sale neortodoxe, el a fost preţuit înalt ca om de știinţă. După moartea sa, interesul faţă de muzeu s-a es-tompat și, în timp, multe dintre artefacte s-au deteriorat. În 1968, articolele rămase din colecţie (45 de mulaje de ghips și un bust de marmură al lui Frank Buckland, sculptat de J. Warrington Wood, în 1882), au fost transferate în Muzeul Scoţian al Pescuitului.

Mândria muzeului sunt ambarcaţiuni-le pe care le deţine — 21 de nave de pes-cuit, ancorate în apropiere de clădire. Trei din ele sunt incluse în Registrul Naţional al Navelor Istorice din Regatul Unit. Mai multe dintre acestea fi gurează în Registrul Naţional al Navelor Mici din Regatul Unit.

Selecţie: CRISTINA CIOBANU,

Institutul de Ecologie şi Geografi e al AŞM

Muzeul scoţian al pescuitului VESTIGII EUROPENE

Stimate vânător!Procurând arme și muniţii în magazinele SVPM, banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea vânatului în Moldova.

Stimate vânător!Procurând arme și muniţii în magazinele SVPM, banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea vânatului în Moldova.

Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04

or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie și testare a armelorTel. de contact:

022 24 20 53; 079054705

Vânãtorul ºi Pescarul Moldovei - agvps.roagvps.ro/docs/VPM_August_2016.pdf · Continuă abonarea...

Documents

Transcript of Vânãtorul ºi Pescarul Moldovei - agvps.roagvps.ro/docs/VPM_August_2016.pdf · Continuă abonarea...