2015 pleacă, 2016 vineagvps.ro/docs/VPM decembrie2015.pdf · să-şi amintească snoava orientală...

• Efectivele iepurelui de câmp• Tradiţii şi obiceiuri• Epagneul Breton• Vânătoarea la vulpe

2015 pleacă, 2016 vine...

ISSN

977

1857

4505

08

Revistă lunaRă de infoRmaRe nr. 12 (66) ◆ decembrie 2015

Vânătorul şi Pescarul Moldovei

Ministerul MediuluiAgenţia „Moldsilva“

Societatea Vânătorilorşi Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul şi Pescarul Moldoveirevistă lunară de informare

Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chişinăustr. Şipotelor 2, et. 3

tel./fax: /373 22/ 24 20 27e-mail: [email protected]

Index: 32876

Consiliul dE rEdaCţiE

Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului Republican al SVPM

Alexei PALANCEAN, dr. în biologieVadim NESTEROV, doctor veterinar

(România)Andrei MUNTEANU, dr. în biologieDumitru GALUPA, dr. în economie,

director ICAS

EChipa rEdaCţiEi

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şefConstantin BÂRCĂ, redactor-şef adjunct

Igor GROSU, secretar responsabilVeronica VLĂDESCU,

redactorValeriu BUSUIOC, redactor-traducător

Alexandru BOSTAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa redacţiei nu se înapoiază autorilor.

De conţinutul materialelor sunt responsa-bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-

toriu opinia, poziţia redacţiei.Retipărirea oricărui material este permisă

doar cu acordul redacţiei.

Continuă abonarea la revista VPMIndex: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

2 Efectivele iepurelui de câmp

3 Raţa cu ciuf (Netta rufina), specie vulnerabilă

4 Suntem cu sufletul Naturii

5 …Să ne vedem de treabă

6 Tradiţii şi obiceiuri

7 Să fim mai încrezători! Munca bună mult adună

8 Epagneul Breton

10 Mistreţul — un animal străvechi

12 Dascăl aşteptat

13 De la potârniche pornire…

14 Asistentul naturii

15 Vânătoarea la vulpe

16 Vladimir Rusnac

17 Campionatul patrupezilor la Bălţi

18 Adie câte-un dor…

20 Bobu

22 Cu pana la pălărie, cu puşca... la poezie

23 Prutul de Mijloc

24 Fapte surprinzătoare despre mistreţ

s u m a R

S-a

mai dus

un an, iar noi

privim cu încredere

înainte către cel ce-n uşă bate.

Avem speranţa că va fi mai bun, mai aşezat,

mai rodnic şi ne vom bucura împreună de minte luminată

întru înţelegerea a tot ce mai trebuie să facem pentru Natura-mamă,

pentru Neam şi Ţară.

Ajunşi la cumpăna anilor, dragi colegi, vânători şi pescari,

vă felicităm cordial cu prilejul frumoaselor sărbători — Crăciunul şi Anul Nou 2016,

şi vă urăm multă sănătate, noroc în toate, cătare plină, fir întins şi multe

bucurii! Sus flamura tradiţiilor cinegetice, purtată prin negura vremii de

generaţii întregi!

La

Anul

şi

La Mulţi Ani!

Conducerea Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova

/ Nr. 12 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1

Aho! Aho!

Tache Bârcă:Să începem cu „Aho!“,Eu de-aici, tu — de-acoloŞi să-i tragem UrăturaPân’ nu s-a răcit fripturaŞi politicul sleitÎncă nu s-a răzgândit,Lăfăit, pus pe taclale -Nici la deal şi nici la vale,Nici pe aripi, nici pe roate,Ci pe burtă şi în coate,Fonfăit şi cu fasoane,Măi Ioane,Da-ar peste el noroculŞi ghiocul,Să strige din răsputeri,Nu ca ieri,De pomină şi de răi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Pe loc repaus,Că ne-am săturat de haos,De prostie, sărăcie,De ambâţ şi fudulie,Sfadă, ţâfnă, zăpăceală,Ură şi cotcodăcealăPentru-n ou, nici alb,

nici roşu,Care l-a ouat… cocoşu’.Urători, pocniţi din bici,Şefii-s undeva pe-aici,Spun că sunt şi ei săraci —N-au făină şi nici saci,Nu ne-aşteaptă nici cu bani,Căci ne cred nişte golaniCare-atâta ştiu să facă:Să-i voteze şi să tacă,Lăudaţi-i, măi!— Hăi! Hăi!

Butoaie întregi de zoi au fost vărsate în capul Societăţii şi al meu personal. Gust amar ne-a lă-sat în suflete răutatea cu care am fost trataţi. Păi bine, să fi fost noi cei care am păcătuit? Într-o atare situaţie, mai aveam noi oare nas să obiec-tăm ceva? Noul ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, nu s-a sinchisit să-şi etaleze totala sa incompetenţă, lipsă de informare şi necunoaşte-re a problemelor cu care se confruntă gospodă-ria cinegetică naţională, aţâţând spiritele într-un acces de vehementă desconsiderare a vânători-mii şi chiar ură faţă de aceasta! Nu voi repeta toate nebuniile, dar, primind o ripostă din par-tea vânătorilor, el utilizează toate pârghiile mi-nisterului subordonat, persistând în încercarea de a ne prezenta într-o lumină indecentă, folo-sind orice ocazie. Cât valorează numai afirmaţia sa că, atât timp cât va rămâne ministru, vânătoa-rea în Moldova va fi interzisă... Sfatul nostru este să-şi amintească snoava orientală cu padişahul şi măgarul. Timpul le va pune pe toate la locul lor…

Interzicerea nemotivată a vânătorii la ari-patele acvatice şi la iepurele de câmp s-a soldat, precum am avertizat noi de la bun început, cu probleme grave în domeniul gospodăriei cine-getice, cu degradarea terenurilor de vânătoare, cu extinderea bruscă a braconajului. Un control efectiv din partea ministerului lipseşte, vânătorii sunt şi ei lipsă pe terenurile de vânătoare. S-au creat astfel nişte condiţii ideale pentru înflorirea braconajului sub toate formele!

Ministrul însă o ţine una şi bună: de vină sunt vânătorii; iată un caz, poftim altul, mai este şi al treilea! Ce mai la deal, la vale? Societatea e de vină şi punctum! Între timp, în lipsa vânători-lor pe terenuri, se înmulţesc răpitorii dăunători, care mai înainte erau exterminaţi, inclusiv în timpul vânătorii la iepurele de câmp. Primăvara, chiar şi funcţionarii de la Ministerul Mediului vor înţelege ce anume au avut în vedere vânăto-rii Societăţii cu o jumătate de an mai înainte…

Evidenţa de toamnă a componenţei nume-rice a speciilor de vânătoare, inclusiv a iepurelui de câmp, a demonstrat justeţea argumentelor şi raţionamentelor noastre, expuse încă în lunile

iulie şi august. Toţi participanţii la efectuarea evidenţei pot confirma acest lucru, inclusiv co-laboratorii serviciilor de mediu. În ţară, media numerică a iepurelui de câmp a crescut cu 40-50% comparativ cu anul trecut, iar pe unele te-renuri, supuse evidenţei, a sporit cu 100% şi mai mult. Numărul total al iepurelui de câmp în re-publică a constituit peste 130 mii de exemplare. Această cifră oferă posibilitatea pentru deschi-derea nestingherită a vânătorii, inclusiv în con-diţiile propuse de Societate (reducerea limitei de dobândire, majorarea până la 25% a suprafeţei zonelor interzise pentru vânătoare, reducerea numărului partidelor de vânătoare etc.).

Nici argumentele, nici datele de evidenţă n-au fost luate în calcul. Cine va avea de câş-tigat de pe urma acestei interdicţii — natura, vânătorii, animalele sălbatice? Cred că întreaga responsabilitate pentru acest pas imprudent o va purta pe deplin Ministerul Mediului, condus de Valeriu Munteanu. Sunt absolut convins că autorii acestei crime grave trebuie să fie traşi la răspundere, aşa cum se practică în multe ţări europene.

Şi ultimul considerent. Am fost întotdeauna convins că trebuie să ne ferim de oameni laşi şi ignoranţi. Trebuie să avem curajul să le opunem rezistenţă. Dacă nu vom face acest lucru astăzi, atunci mâine ei vor transforma vieţile noastre în calvar. Vă asigur că, atât timp cât suntem uniţi, n-au să ne învingă. Viaţa continuă. Să fim opti-mişti. Totul curge, totul se modifică. În cele din urmă, povestea cu Valeriu Munteanu încă nu înseamnă sfârşitul lumii. Să sperăm că prostiile acestuia nu vor fi molipsitoare pentru cei care-l vor succeda în funcţie.

În ajunul Anului Nou, 2016, care vine, vreau să urez tuturor membrilor Societăţii bunăstare şi prosperitate, sănătate şi izbânzi în tot ce în-făptuiesc şi planifică. Sper împreună cu voi să mai pornim în zori de zi cu conştiinţa curată la o partidă de vânătoare onestă, să mai avem parte de bucurii şi satisfacţii în dialogul nostru sublim cu natura. Acestea vor fi trofeele noastre principale.

Cătare plină!

2015 pleacă, 2016 vine...

Oleg CiOCOi,preşedintele CR al SVPM

Se aprOpie de Sfârşit aCtualul SezON de vâNătOare. aNul Care S-a SCurS a fOSt, prObabil, uNul diNtre Cei mai difiCili îN tOt aCel răStimp, Cât SuNt membru al SOCietăţii. mă refer, mai îNtâi de tOate, la prOblemele priviNd deSChiderea SezONului de vâNătOare. şi mai îNaiNte Se îNtâmpla Să fie SiStată vâNătOarea la uNele SpeCii de vâNat, dar îNtOtdeauNa aCeşti paşi erau expliCaţi şi mOtivaţi Cu argumeNte ştiiNţifiCe SeriOaSe. îN aNul CureNt, îNSă aCeStea au fOSt îNlOCuite Cu O CalOmNie făţişă, Cu aCuzaţii NefONdate, de multe Ori degeNerâNd îN iNSulte direCte.

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 12 • 2015 /

Efectivul optim al speciei este dictat de condiţiile habitatului şi reflectă aşa-nu-mita capacitate de suport a staţiunii, care intervine în determinarea bonităţii tere-nurilor de vânătoare. In literatură aceşti termeni sunt definiţi vag si duc la confu-zii. Pentru a o spune pe înţelesul tuturor, situatia se exokică astfel: la un moment dat, pe teren avem atâţia iepuri, cât tere-nul poate să susţină, fără a fi degradat. Este important de spus că în decursul unui an capacitatea de suport pentru iepure (la fel pentru orice altă specie) variază, se schim-bă, iar noi trebuie sa ne gândim la perioa-da critică, când capacitatea de suport este cea mai mica. Ea, de fapt, se schimbă şi pe parcursul anilor în funcţie de condiţiile climaterice şi structura câmpurilor. Deci, capacitatea de suport a fondului nu este o valoare fixă şi determină nivelul numeric al populaţiei speciei date. Pentru a obţi-ne un spor anual maximal al iepurelui de camp este necesar să existe un anumit set de condiţii favorabile:

Stoc reproductiv, structurat după vâr-stă şi sex, nu mai puţin de 25 speci-meni la 1000 ha;

Structura landşaftului cu 10 — 15% arboret şi tufăriş, mărginit de culturi

agricole, cu cel puţin 10% de culturi boboase, lucernă, trifoi… inserate uni-form, care vor asigura trofica pe par-cursul întregului an;

Un impact al prădătorilor (vulpe, mus-telide, câini şi pisici sălbătăcite, păsări răpitoare) — nu mai mare de 7—8 spe-cii la 1000 ha;

Un nivel cât mai scăzut posibil al dife-ritelor forme de braconaj şi incendiere a vegetaţiei uscate.Aspectul cantitatuv al populaţiei ie-

purelui de camp în fondurile de vânătoa-re gestionate de SVPM în toamna anului 2015 este în mare măsură determinat de factorii mai sus amintiţi şi în linii mari trebuie să constatăm că se observă o scădere bruscă a efectivului de vulpi în terenul agrar, cauzată de depresia nume-rică profundă a rozătoarelor — trofica de bază a speciei şi măsurile de combatere efectuate. Acest factor pe fundalul unei reproduceri efective pentru generaţiile de primăvară — început de toamnă a re-zultat un spor anual mediu republican de circa 80 — 85%. Finalizarea evaluărilor de toamnă vor demonstra un efectiv în fondul cinegetic republican de 130 mii ie-puri de camp, asigurând, astfel, o creştere

cu circa 30 la sută faţă de efectivul anului trecut.

În fondurile de vânătoare, gestionate profesional de colective organizate, au fost estimate efective net superioare celor me-dii pe republică. În fondurile de vănătoare Coloniţa, Stăuceni (ST Chişinău), Săra-ta Veche (ST Făleşti), Grinăuţi (ST Râş-cani), Nicoreni (ST Drochia), f. v Colică-uţi, Grincăuţi (ST Briceni), f. v. Roşieticii Vechi (ST Floreşti), f. v. Vădeni (ST Soro-ca), Mihailovca (ST Cimişlia), f. v. Sălcuţa Nouă (ST Căuşeni), f. v. Carahasani (ST Ştefan Vodă), f. v. Balabanu (ST Taraclia) numărul estimat la evaluările de control, efectuate de colaboratorii Institutului de Zoologie al AŞM în comun cu Inspecto-ratul Ecologic al Ministerului Mediului, variază între 100 şi 180 de iepuri la 1000 ha de teren de vânătoare. Astfel de efecti-ve pot fi atinse către toamnă doar în fon-durile unde avem un stoc de reproducere — primăvara, mai mare de 45—50 iepuri la 1000 ha, care poate asigura, în condiţii favorabile, un spor anual de peste 150 %.

În fondurile de vânătoare, graţie condi-ţiilor amintite mai sus, s-au stabilit stocuri de reproducere mai mici de 15—20 iepuri la 1000 ha. Adică avem sporuri anuale pu-ţin importante (20—30%) şi efectivele de toamnă nu depăşesc 25 — 35 specii la un hectar de teren (f. v. Hârjauca, ST Călăraşi; f. v.Pănăşeşti, ST Străşeni).

Evaluările selective, efectuate în „zo-nele de linişte“, au demonstrat un efectiv dublu (100-280 iepuri la 1000 ha) com-parativ cu cel din terenurile de vânătoare, demonstrând eficacitatea acestei măsuri biotehnice, aplicată pretutindeni în fon-durile cinegetice.

În concluzie, evaluările de control şi in-structive din perioada 17.10—13.11.2015, efectuate de colaboratorii Institutului de Zoologie al AŞM şi ai Inspectoratului Eco-logic de Stat în 22 secţii raionale ale SVPM pe o suprafaţă de circa 2,2 mii ha de tere-nuri de vânătoare, au fost înregistrate den-sităţi de la 27 la 180 iepuri la 1000 ha, cu un efectiv în medie de 103 iepuri la 1000 ha de teren de vânătoare. Totodată, trebu-ie să menţionăm că pe terenurile evaluate s-a constatat media a 73 de potârnichi, 87 fazani şi 7 vulpi la 1000 ha.

dr. conferenţiar aNatOl SaviN

Efectivele iepurelui de câmpEvAluări dE toAmnă

Iepurele de câmp este o specie care, adaptându-se usor situaţiilor, poate supravieţui pe baza unor resurse variate, consumă vegetaţie diferită şi digeră bine celuloza. Fiind o specie cu puţine pretenţii, la variaţiile condi-ţiilor de mediu şi refacerea efectivelor răspunde prin schimbări numerice importante, iar atunci când condiţiile se îmbunătaţesc se reproduce rapid.


Este de mărimea unei raţe mari, cu un colorit viu al mas-culului, are capul şi partea an-terioară a gâtului maro-gălbui, cu penele înfoiate ca o perucă pe cap, brun pe spate. Partea posterioară a gâtului, pieptul şi coada sunt negre, iar flan-curile — albe. Ciocul e roşu. În zbor predomină albul pe aripi. Femela are culori şterse, cu obrazul alburiu. Ocupă un loc intermediar între speciile de raţe de suprafaţă şi scufun-

dătoare. În Europa cuibăreşte sporadic, iar în zona noastră a fost înregistrată la cuibărit în anii 70 ai sec. XX, în bălţile din cursul inferior al r. Prut. În prezent se observă într-un nu-măr mic la pasaj. Preferă băl-ţile mari, cu vegetaţie acvatică bogată, plauri, care alternează cu suprafeţe de apă de diferită adâncime. Una dintre cauzele

diminuării efectivului speciei este lipsa condiţiilor normale de reproducere, a locurilor de cuibărit şi hrană.

La pasajul de primăvară, raţa cu ciuf soseşte pe melea-gurile noastre în perechi, în a doua jumătate a lunii martie sau la începutul lui aprilie, în funcţie de starea vremii. Fi-ind o specie cu cerinţe mari pentru habitatul de cuibărit, un timp oarecare perechea, preponderent femela, caută lo-

cul de instalare a cuibului. De obicei, cuibul este amplasat la marginea plaurului, lângă apă, camuflat de vegetaţie. Aces-ta este relativ mare, construit din tulpiniţe de plante uscate şi pardosit cu puful smuls de pe abdomenul femelei, care protejează ponta de răceală. Ponta este constituită din 6-8 ouă de culoare maronie-des-

chisă, mai rotunjite decât la raţa mare. Cloceşte numai fe-mela, ca şi la celelalte specii de raţe. Masculul în prima fază de clocit stă la zeci de metri de cuib, semnalizând, în caz de primejdie, femela care aco-peră ponta cu puf şi pe neob-servate părăseşte cuibul. Astfel procedează şi când o dată în zi iese pe scurt timp pentru a se alimenta. După prima perioa-dă de incubaţie, masculul pă-răseşte femela şi împreună cu alţi masculi se îndreaptă spre locurile de năpârlit — ape izo-late, ferite de pericol. Femela cloceşte ponta timp de 24-25 de zile, după care eclozează puii. Ei sunt apţi să părăsească cuibul, urmând mama pe apă. Se hrănesc cu plante şi insec-te acvatice. Devin zburători pe la mijlocul lunii august. În condiţiile suboptimale de via-ţă, cu viituri, vânt puternic şi prădători, pierderile puilor pot creşte până la 50 la sută. Fiind o specie mai sudică, raţa cu ciuf părăseşte bălţile din su-dul republicii prin octombrie, îndreptându-se spre Delta Du-nării.

Prezenţa raţei cu ciuf pe acvatoriile noastre, de rând cu alte specii de păsări acvatice, înnobilează sufletul omenesc, condiţie atât de necesară pen-tru a deveni mai fericiţi.

dr. prof. aNdrei muNteaNu

Raţa cu ciuf (Netta rufina), specie vulnerabilă

Tache Bârcă:Noi cu lauda stăm bineŞi pe ducă, şi pe vine —Unul Guţă, altul Muţă,Una Lele, alta Duţă…Ani în şir, ani de

Maimuţă! –La arat, la semănat,La băut şi la mâncat,La prosoape, la cunună,Monumente şi tribună,Verzi-uscate a mai spune,Dându-le pe toate bune,Gogonate, parfumate -Măi Ioane şi măi frate,Nişte brute, nişte răi,Mangosiţi şi nătărăi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Mai pocniţi o dată, hopa!C-am ajuns în Europa,Despre asta permanentS-a zvonit în Parlament,La Guvern, prin ministere,Ca s-avem o mângâiere.Chiar de luna viitoareNe pornim peste hotare,Puneţi mâna pe valizeSă ajungem fără vizeUnde câinii stau grămadăCu colaci fierbinţi pe coadă.Însă criza rea ne latrăŞi ne-alungă iar la vatră,De ne-ntoarcem

grămăjoareTot cu coada-ntre

picioare…La ureche două căştiŞi pe faţă zece măşti,Ia mai lăudaţi, măi!Hăi! Hăi!

Aho! Aho!

CArtEA roşiE


Lucru firesc, ziua oraşu-lui, în luna octombrie — hra-

mul bisericii „Sfânta Cuvioasa Parascheva“ — şi pentru noi, vânătorii Străşenilor, e o mare sărbătoare. Venim cu ce avem mai bun, cu anumite realizări pe parcursul unui întreg an şi, desigur, cu gânduri frumoase. E un prilej de bilanţ public, cum s-ar spune, de meditaţie asupra diverselor probleme şi căi spre mai bine. Hramul e la a 470-ea aniversare, iar suflul nostru, vânătoresc, cred că e şi mai vechi, născut din veşnicia Naturii.

În mod tradiţional, mem-brii Subdiviziunii Teritoriale a SVPM, la o astfel de sărbătoare, participă activ şi cu deosebită plăcere.

Profit de ocazie şi aduc mulţumiri pentru hărnicia de care dau dovadă vânătorii Vea-ceslav Mereuţă, Iurie Stoler, Petru Spânu, Valeriu Severin, Ion Baltaga, Simion Croitoru… oameni care nu aşteaptă să fie prea mult rugaţi şi convinşi că eforturile ce se depun în cine-getică, întru păstrarea patrimo-niului vânătoresc şi sănătatea

Naturii nu sunt în van. Despre aceasta a vorbit şi dna Valenti-na Casian, primarul oraşului, în prezenţa localnicilor şi a oas-peţilor de peste hotare.

vEşti din subdiviziunilE tEritoriAlE

Suntem cu sufletul Naturii

abonarea 2016dragi prieteni!

Publicaţia periodică Vânătorul şi Pescarul Moldovei vă tre-ce pragul lunar, cu nobila intenţie de a vă bucura cu o ştire interesantă, o noutate din domeniul îndrăgit de Dvs. — vânătoarea şi pes-cuitul ca îndeletnicire veche, de când e lumea şi pământul. Revista însă, nu e doar o fereastră în Natură, prin care poţi admira frumuseţea şi farmecul anotimpurilor, fauna şi flora, ci mai este şi o tribună pen-tru toţi acei care pot şi doresc să ia cuvântul şi să fie auziţi, înţeleşi, ajutaţi, dacă e cazul.

VPM este a celora care o aşteaptă, o deschid şi o citesc! Noi ne străduim să vă informăm despre evenimentele ce se produc în lume, în cinegetica euro-

peană, să abordăm problemele stringente din activitatea colectivelor primare şi subdiviziunilor terito-riale autohtone, să cuprindem şi să reflectăm pe larg chestiunile ce vă frământă şi să vă ajutăm, dar... toate acestea ar avea o semnificaţie şi o rezonanţă cu mult mai mare, dacă publicaţia noastră ar deveni o carte de vizită a casei, familiei, între prieteni şi ortaci. Aveţi posibilitatea să vă spuneţi păsul, să vă împărtăşiţi gândurile, să comunicaţi cu lumea.

Revista vă oferă acest prilej. Nu-l rataţi! redaCţia vpm

Preţul unui abonament e de 12,5 lei pentru o lună.Indicele publicaţiei:

în limba română — PM 32876, în limba rusă — PM 31876.

Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat la orice oficiu poştal.

Ne-a bucurat mult şi faptul că pragul gospodăriei noastre vânătoreşti, prezente la hram, a fost trecut de zeci, sute de vi-zitatori. Trofeele, cuştile cu ani-male vii, mirosul de bucate din vânat pe toţi i-a atras. Nu au rezistat în faţa curiozităţii, mai ales, copiii. Pentru ei contactul „pe viu“ cu fazanul, raţa mare, prepeliţa şi alte păsări, felul cum se face o zeamă de peşte, cum „se învârte“ un porc întreg la proţap… a fost şi este o ade-

vărată descoperire, o revelaţie pe care au s-o ţină minte toată viaţa. Şi n-am da greş, dacă am adăuga că mulţi din rândul lor, cu anii, vor deveni vânători, vor păşi pe urmele bunicilor, taţi-lor, fraţilor cu drag de Natură.

Vorbeam mai sus că hra-mul oraşului, cu participarea vânătorilor, e şi un moment de meditaţie. Da, am fost întrebaţi: „Cu ce impresie ne despărţim de anul 2015?“. Şi am răspuns: „Cam proastă, pentru că un dn ministru ne-a făcut „cani-bali“, „terorişti“, „ucigaşi“… E o ofensă, desigur, dar n-am ezitat să nu mai adaug ca anul 2016, pe care îl îmbrăţişăm, să ne aducă mai multă înţelepciune, competenţă, respect… pentru că pe celelalte, purtând de grijă Naturii, le vom face!

La mulţi Ani, dragi ortaci! iON Sârbu,

preşedintele ST Străşeni a SVPM


În linii mari 2015 a fost un an bun, dar către septembrie, cu început de sezon vânăto-resc, dispoziţia s-a cam stri-cat. Lucru ştiut de ce: peste noi, din vrerea Ministerului Mediului, au dat interdicţiile, fără suport ştiinţific şi practic, restricţiile neîntemeiate, ofen-sele nemeritate etc. — fapt ce ne-a făcut să ieşim la proteste. Toate acestea însă, nu cred că au intrat pe făgaşul unor de-cizii raţionale, benefice dez-voltării cinegetice, conservării faunei, patrimoniului Naturii, în general.

În relaţiile minister-socie-tate, menirea cărora a fost, este şi ar trebui să fie însănătoşirea stării reale pe terenurile de vâ-nătoare, s-a produs o ruptură. Ne-am situat de o parte şi de alta a unei baricade, ridica-tă artificial, prin exces de zel, încăpăţânare şi aroganţă. Nu s-a ţinut cont de rezultatele din domeniu, pe scara fiecărui raion, de argumentele noastre întru deschiderea sau închide-rea sezonului de vânătoare la o specie sau alta, într-un loc sau

altul, în dependenţă de efecti-vul existent.

E regretabil, mă gândesc. Pentru că, drept urmare, unde am ajuns, cu ce ne-am ales? Am ajuns la o situaţie şi mai gravă, când vânătorii, simţin-du-se umiliţi, „scoşi din joc“, refuză să mai participe la paza vânatului, să lupte cu braco-najul, cu răpitorii care pe zi ce trece se înmulţesc văzând cu ochii. În lunile când noi toţi, în mod organizat, am stat de pază în mirişti, pe coclauri, văgă-uni, ne-am prins cu gândul că avem pentru ce, adică pentru o

revelaţie la deschiderea ulteri-oară a sezonului de vânătoare. Dar după scandaloasa Hotărâ-re de Guvern… mulţi dintre ortacii noştri au pierdut orice interes. Îi aud, zicând: „Păi, ce să mai păzim-ocrotim? Noi nu putem vâna, pe când alţii, cu licenţă, pile, mâini păroase… vin, nu ne întreabă — vânea-ză!“ Încerc să le explic lucruri-le, să-i conving în alte privinţe, dar nu prea vor să mă asculte, au pierdut orice speranţă şi în-crederea.

Nu e bine. Iată, la asta mă gândesc acum, în anul ce se duce.

Drept că majoritatea, din cei peste 470 de ortaci ai noş-tri, sunt mai optimişti. Cu ei mă încurajez şi eu, pentru că stau pe picioare sigure, judecă mai sănătos. De la ei mereu aud: „Las’că miniştrii vin şi… pleacă, dar noi rămânem. Să ne căutăm de treabă!“

E un îndemn şi pentru 2016, nu?

La mulţi Ani! gheOrghe grOSu,

preşedintele ST Ialoveni a SVPM

Aho! Aho!

Tache Bârcă:Cu covrigu-n EuropaŞi cu danţu’ hopa-hopa,Nas fudul şi bârligatDe nănaş şi împărat,De cumătru şi nepot —Limbă scoasă de un cot,Milioanele furate,De te tăvăleşti pe spate,Limuzine şi castele,Mare, munte, pui de lele,Vânătoare, pescuit,În Apus, în Răsărit,Au! Ce bine e la noi,În ponoare, în zăvoi,Şi în ţara mea de dor,În partid şi în popor,Că îmi vine chiar să ţipFericit, să beau din şipŞi să sun din zurgălăi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Trageţi plugul apăsatMai aproape de Palat,Care azi e circ activ,Poreclit… Legislativ.Deputaţii vin aiciSă se bată cu urzici,Se adună veseli, trişti,Liberali şi comunişti,Democraţii fel de fel,Care n-au acelaşi ţelŞi se ceartă, şi se-njurăŞi se scuipă pe măsură,Şi îl caută-n zadarPe faimosul Demnitar,Care-i trage de-aţişoarePână-i cad toţi la picioare,De rămâne nalt cu trupu’Numai unul, nenea Lupu,Ce mi-i bagă în sudoriCu principii şi valori.Ia mai lăudaţi, măi!— Hăi! Hăi!

…Să ne vedem de treabă

pulpă de miStreţ Cu verdeţuri

ingrediente:1 kg pulpă de porc mistreţ; 200 gr costiţe; 2–3 ouă de găină fierte bine; 3–4

cepe; 5–6 roşii mijlocii; 80 ml ulei de măsline; 50 gr unt de casă; 3 legături de pătrun-jel; 3 legături de mărar; 2 linguri de muştar; piper măcinat; sare.

mod de preparare:Călim în ulei încins ceapa tocată mărunt, ustu-

roiul tăiat în câte 5–6 bucăţele fiecare căţel, împre-ună cu costiţa, cam 25 min. Se iau de pe foc şi se amestecă cu o compoziţie omogenizată din ouă fierte, muştar, unt, ceapă şi verdeaţă mărunţite. Se unge pulpa de mistreţ cu această masă consisten-tă, se pune pulpa pe o tava unsă cu ulei şi cu puţi-nă apă şi se dă la cuptor, la foc potolit. Aparte sunt oprite roşiile în apă clocotită, sunt decojite şi date în blender. Roşiile pasate se adaugă peste pulpa ru-

menită, apoi se lasă la foc mic 45 min, stropind-o cu sosul din tava la fiecare sfert de oră. Sergiu mOCaNu, or. Leova


daCă îNtr-O SOCietate (îNtr-uN Stat) Nu SuNt reSpeCtate legile, regulile, NOrmele, tradiţiile şi ObiCeiurile de vâNătOare, atuNCi eSte perturbat eChilibrul Natu-ral şi vâNătOarea deviNe lipSită de SeNS. priN urmare, fără O Cultură şi O etiCă ge-Nerală îNaltă, vâNătOarea eSte iNCOmpatibilă.

Tradiţiile şi obiceiurile de vânătoare sunt parte com-ponentă a eticii vânătoreşti. Acestea stabilesc efectiv for-ma vânătorii, educă disciplina, sinceritatea, prudenţa atunci când este vorba despre arma de foc. La vânătoarea colecti-vă principalul este omenia şi modestia în comunicare, cum-pătarea şi prudenţa în timpul tirului, stăpânirea de sine în orice situaţie.

Vânătorul trebuie să-şi stingă patima de a omorî ani-male. Strămoşii noştri vânau doar pentru satisfacerea nece-sităţilor vitale şi deloc nu erau obsedaţi de oarba pasiune de a ucide animale. Cu multe secole mai târziu, înarmându-se cu arme de foc, omul s-a autocon-siderat stăpân al naturii, îm-bătat de posibilităţile sale noi, lăsa pe potecile de vânătoare mormane de animale omorâte.

Un vânător cult nicioda-tă nu va pune mâna pe prada străină: părăsind cabana vâ-nătorească care l-a adăpostit în miezul pădurii, neapărat va lăsa acolo ceva lemne şi merin-de, va ajuta animalul primej-duit în urma unei calamităţi naturale. Un adevărat vânător nu va împuşca vânatul care stă locului sau înoată, nu va admi-te tirul haotic asupra unui stol de păsări sau asupra iepurelui în culcuş, în cocoşul de munte sau potârnichea care încearcă să fugă, nu va trage în pasărea care se preface că este rănită pentru a îndepărta pericolul

de la puişorii săi. Respectarea acestor restricţii tradiţionale este foarte importantă, tot aşa cum este obligatorie onorarea normelor legislaţiei.

Moralitatea vânătorului se manifestă totalmente în pro-cesul vânătorii. Tradiţiile de vânătoare educă vânătorul în spiritul disciplinei şi ordinii. Spre exemplu, folosirea corectă a cornului de vânătoare mobi-lizează omul cu armă să se su-pună dispoziţiilor şi ordinelor comune pentru toţi ortacii. Cu ajutorul cornului se dă sem-nalul de începere a partidei, raziei, se anunţă popasul sau sfârşitul vânătorii.

Vânătorii din Slovacia, pe lângă corn, în timpul unor par-tide de proporţii, mai folosesc şi trâmbiţele, purtate de in-strumentişti pe umărul stâng. În Estonia, dacă animalul a fost dobândit, vânătorii orga-nizează un adevărat ritual de cinstire. Căciula vânătorului care a ţintit exact în animal şi corpul prăzii sunt împodobite cu crenguţe de brad.

În Slovacia, dacă vânăto-rul a dobândit vânatul de sine stătător, îşi pune o crenguţă de brad sau foioase la pălărie, în prealabil stropind-o cu sânge-le animalului. Dacă alături se află un ortac, apoi acesta are obligaţia să execute ritualul şi să-i pună crenguţa cu stropi de sânge pe pălăria ţinută de vâ-nător în mâna stângă.

Crenguţele sunt purtate pe partea stângă a pălăriei numai o zi, până la apusul soarelui. O crenguţă similară, dar mai mare, este pusă pe vânatul do-bândit, atât în pădure, cât şi la locul de expunere a vânatului. Crenguţa este pusă animalului împuşcat între dinţi, păsărilor — în cioc, ca simbol al „ulti-mei pagube“. Crenguţa respec-tivă este înfiptă uneori în rana mortală a copitatei.

Un capitol aparte îl pre-zintă vestimentaţia vânătoru-lui. Neglijenţa în portul hainei duce şi la neglijenţă în com-portament. Unui vânător nu-i stă bine într-o pufoaică ruptă sau în haine de piele, care stin-gheresc mişcările şi foşnesc mereu. Devine o bună tradiţie când majoritatea vânătorilor poartă vestimentaţie specia-lă (unică pentru toţi ortacii), comodă şi camuflată după anotimp (Statele Baltice, Fin-landa). În multe ţări, societă-ţile de vânători au uniforme ce reflectă specificul naţional. O asemenea uniformă imprimă

activităţii un iz de sărbătoare, sporeşte disciplina participan-ţilor.

Ritualurile tradiţionale, obiceiurile şi formele de orga-nizare a vânătorii o fac intere-santă şi emoţionantă. Astfel, în mai multe ţări (Slovacia, Cehia, Polonia), imediat după semnalul „sfârşitul vânătorii“ are loc expunerea vânatului. Animalele împuşcate sunt duse sau transportate într-un loc anumit şi expuse la sol, sub formă de pătrat, într-un cadru de crengi de conifere sau ori-care altă vegetaţie. Vânatul este aranjat pe linie, culcat pe partea dreaptă, cu capetele în direcţia în care stau paznicul de vânătoare şi ţintaşii. Expu-

nerea vânatului se efectuează cu prioritate pentru vânatul cel mai preţios. Astfel, în pri-mul rând sunt aranjaţi elanii, cerbii, mistreţii, căpriorii, după care vine vânatul cu bla-nă şi aripatele. Fiecare al ze-celea exemplar dobândit este plasat puţin mai în faţă, pen-tru a face comodă numărarea acestuia. Este contraindicat să păşeşti peste animalul do-bândit — e un mare păcat, o faptă nedemnă de un vânător adevărat.

După semnalul „Alinierea“, vânătorii (ţintaşii) se aliniază în faţa vânatului, iar după ulti-

mul rând de ţintaşi — paznicul de vânătoare şi gonaşii. Este emis semnalul „Atenţie“, asis-tenţii aprind rugurile în cele patru colţuri ale pătratului. După comanda „Drepţi“, toţi participanţii stau cu capetele dezgolite, dând onorul vâna-tului dobândit şi recunoştinţa pentru vânători.

La sfârşitul acestui ritual tradiţional, vânătorii organi-zează într-o încăpere cores-punzătoare sau în aer liber aşa-numitul „ultimul cerc“, unde discută, amintindu-şi întregul proces de vânătoare, îşi felicită ţintaşii norocoşi, se odihnesc şi stau la masă.

aNatOlii ClepţOv

EtiCă vânătorEAsCă

Tradiţii şi obiceiuri


Aho! Aho!

Noi, vânătorii din părţile Hânceştilor, am fost şi rămâ-

nem optimişti. Ne iubim glia şi dorim ca ea să înflorească spre bucuria noastră şi a urmaşilor noştri.

În anul care trece, în câm-purile noastre de vânătoare, graţie abnegaţiei şi grijii gos-podăreşti a ortacilor, a crescut simţitor efectivul fazanilor de la 1000 la 1600 pe mia de hectare. Acest lucru ne bucură mult. Şi ne mai bucură ceva. Evaluările de toamnă, la care au participat vânătorii, sub îndrumarea doctorului confe-renţiar de la Academia de Şti-inţe, dl Anatol Savin, au arătat că în ultimul timp s-a redus numărul vulpilor. Dacă mai înainte aveam 20 de exempla-re la mia de hectare, acum am numărat respectiv 7–8. Iar în

unele locuri chiar mai puţine. În schimb, a crescut substanţi-al efectivul iepurilor de câmp.

Sperăm sincer că anul care vine va fi şi mai bun, şi mai rodnic. Pentru aceasta suntem gata să muncim cu sârg. Ca şi mai înainte, vom construi, hrănitori, sărării, adăpători, vom curăţa izvoarele, vom lărgi terenurile de plante fura-jere. Fiind conştienţi de faptul că cerinţele se măresc, ne vom dubla eforturile pentru a face faţă problemelor din terenuri-le de vânătoare.

mihai şterbeţ, managerul ST Hânceşti a SVPM

Anul care trece — al Ca-prei, după calendarul orien-tal, ne-a adus şi bucurii, nu ne plângem, dar ne-a pus şi la încercări iscate din decizia Guvernului de a interzice vâ-

nătoarea la speciile de păsări acvatice şi la iepurele de câmp în sezonul 2015—2016. Am expus argumentele noastre cu referire la această problemă în adresările directe către condu-cerea republicii. Cum am fost auziţi — o ştim cu toţii.

Alta e că vânătorii au rămas dezamăgiţi, mulţi dintre ei, din neştiinţă, crezând că această interzicere e rodul iniţiativei conducerii SVPM. Obida lor este înţeleasă, deoarece numai ei, vânătorii de rând, nu alţii, au grijă permanentă pentru dez-voltarea faunei vânătoreşti, de-pun eforturi pentru procurarea şi răspândirea fazanilor şi altor păsări, lucrează pentru asigu-rarea terenurilor de vânătoare cu hrană suplimentară pe timp de iarnă etc. Deci, a fost clară revolta ortacilor, exprimată la mitingurile de protest. Ei au conştientizat faptul că numai în cadrul SVPM pot şi trebuie să-şi apere drepturile statutare.

Ce aşteptăm de la anul Maimuţei? Să fim mai uniţi şi să înţelegem bine unele lu-cruri. Se întâmplă aşa că după încheierea sezonului de vână-toare unii vânători îşi pun li-

niştit armele în safeuri şi uită de toate până la începerea se-zonului următor. Adică, şi-au luat de grijă.

Noi trebuie să ne orientăm la experienţa vânătorilor din statele europene, care lucrează permanent şi cu mai mult suc-ces în fondurile de vânătoare întru dezvoltarea lor. Or, noi nu suntem gospodari? Mult depinde de iniţiativa condu-cătorilor colectivelor primare, dar şi de dorinţa confraţilor de a pune lucrul pe roate. Căci una e să dai, la necesitate, o sumă de bani pentru anumite lucrări biotehnice şi alta e să participi personal la efectuarea lor, să pui umărul la construc-ţia izvoarelor, adăpătorilor, scăldătorilor. Cum spuneau buneii noştri — munca bună mult adună.

NiCOlae lOzOvaNu, managerul ST Nisporeni a SVPM

vEşti din subdiviziunilE tEritoriAlE

Să fim mai încrezători!

Munca bună mult adună

Tache Bârcă:Las’că-i bine, măi Ioane,Că le-aducem azi plocoane,Pentru că decid, asudăCa mireasa Ada, nudă,Cu legea despică norul,Fericesc nespus poporul,Şi-l hrănesc cu-n pumn de

linteCa-nainte.Uite, unul, obosit,Stă căscat, a adormit…Altul — sus, de la tribună,A uitat ce vrea să spună…Toată sala-i a votare —Bine-mi pare!Iar un as din primul rândTot înjură-n glas şi-n gând,Cheamă lumea-n răzvrătire,Nu unire!Pentru ei, bravii flăcăi,Să răsune peste văi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Trageţi brazde concurentePân-la două batimenteCe-au fost anţărţ pârjoliteDe mulţimi dezlănţuite.Azi aflăm din declaraţiiCă mai sunt în reparaţiiŞi vor fi aşa-nainteCu-şi-fără preşedinteCât mai gros la portofelŞi lui Ţaru’ mai fidel,Căci Cioroiu’ n-are haz,El e gros şi de obraz.Parlamentul nu-i potentSă aleagă-un prezident,Dar la anul, nu-i exclus,S-a găsi un filorus.Dă-le, Doamne, şi lor lintePoate-or prinde mâni

la minte…Ia mai lăudaţi, măi!— Hăi! Hăi!


Se naşte cu coada scurtă, iar, dacă este mai lungă, se taie maxim la 10 cm; este purtată drept sau atârnată şi are în vârf un smoc de păr. Blana este din păr fin, des, mătăsos, uşor ondulat, cu franjuri pe gât, burtă şi partea posterioară a pi-cioarelor. Are culoarea alb şi portocaliu, alb cu maro-roşcat (cea mai frecventă), alb cu negru şi foarte rar tricolor.

Epagneul Breton deţine aptitudini deosebi-te: capacitatea de a ponta vânatul ca un setter, dar şi aceea de a-l aporta ca un adevărat spaniel. Câinele lucrează la fel de bine în câmpie şi în pădure, şi are un talent nativ la vânătoarea de sitari. Epagneul Breton face parte din grupa ponta-torilor continen-tali, împreună cu Bracul german, Vijla maghiară, Pudel-pointerul şi Munsterlan-derul şi este cel mai mic câine pontator de vâ-nătoare. Căţeii se nasc, de re-gulă, cu o coadă scurtă, caz în care aceasta trebuie tăiată chiar de la înserarea coxală.

Ţara de origine a Epagneulului este Franţa, mai precis — regiunea Bretaniei. Îl vedem în diferite izvoare istorice, picturi şi tapiserii — în-cepând cu secolul XV, vânând şi aportând. Pic-torul Odri (1686—1745) pune cu iscusinţă pe pânză un câine alb cu maro-roşcat în aret asupra unei potârnichi. Prima descriere făcută de Davis (Amintiri despre vânătoarea în reg. Bretana) a rasei a apărut, surprinzător, în 1850, în Anglia.

Pentru a lămuri originea rasei încercăm să facem legătura între expresiile din limba fran-ceză „chien d’aret“ şi „epagneu“. Pentru a înţe-lege bine această explicaţie, trebuie să arătăm că vânătoarea, aşa cum este ea practicată astăzi, cu

arme de foc, apare abia în sec al XIX-lea. Până la acea perioadă, vânătoarea de păsări se făcea cu plasa. Adică, pe un teren de vânătoare, erau lăsaţi liberi câinii pontatori, care, întraţi în aret, indicau vânătorilor locul unde trebuie să-şi arunce plasele. În limba franceză cuvântul pla-să se traduce prin „ret“. Epagneul este o formă a verbului „s’espaigner“, care în limba franceză veche se traducea prin „lipit de sol“. Câinele trebuia să aibă priceperea să se lipească de sol atunci când areta prepeliţele sau iepurii, pentru a facilita vânătorului aruncarea plasei. Iată, aşa-dar, că denumirea de epagneu nu vine de la o

eventuală impli-care spaniolă în originea rasei, ci, pur şi simplu, de la o modificare a expresiei france-ze, care simbo-liza un mod de comportament al câinilor în terenul de vână-toare.

A n a l i z â n d d o c u m e n t e l e istorice, se con-stată că până la

apariţia standardului şi înregistrarea oficială a rasei Epagneu, Bretonul nu s-a „încrucişat“ cu alte rase şi legendele despre rudenia cu seterii englezi sau irlandezi, cu spanielii francezi sau englezi-springerii nu sunt întemeiate.

Prima apariţie oficială a avut loc la Paris, la Expoziţia Canină din 1900, iar primul stan-dard al rasei a fost scris în Franţa în anul 1907 şi adoptat de către Societe Centrale Canine (SCC) în anul imediat următor. Culoarea tipică a Epagneului Breton este fond alb cu pete castanii sau negre, având firul blănii semilung, fin şi mă-tăsos. Iniţial (1907), coada se admitea până la 10 cm, iar din anul următor standardul devine mai loial (în jurul a 10 cm). În schimb, nu se admi-tea nuanţele negre în coloraţia blănii. În ambele

ChinologiE

Epagneul Breton este un câine de talie medie, puternic, viguros. Are capul rotund, craniu de lungime medie, botul destul de ascuţit, cu nas mare, maro sau roz, după culoarea blănii. Ochii sunt de mărime medie şi de culoare căprui-închis. Urechile sunt scurte, cu vârful rotunjit şi lăsate în jos.

Epagneul BretondiCţionAr

Cuvinte şi expresii vânătoreşti

Continuare din nr. 11, 2015

Pandelă, pl. pandele. Insta-laţie de lemn sau din metal pe movile sau pe ridicături mari de teren, la marginea unor fonduri cinegetice, folosite ca observatoare de către pădurari şi vânători pentru a contracara braconajul. În codrii Orheiului, pădurarii şi vânătorii din zonă au instalat în jurul ocoalelor p a n d e l e cu toate cele ne-cesare observărilor de teren, precum şi cu mijloace speciale de semnalizare (Plaiul fagului, 2013).

Panoplie, pl. panoplii. Suport pe care sunt instalate colecţii de arme sau anumite piese decorative în cadrul ex-poziţiilor de vânătoare. Pe p a -n o p l i i l e expoziţionale sunt expuse cele mai noi arme de vânătoare (Cartea vânătorului, 1982).

Pasaj, pl. pasaje. Proces şi formă de zbor a păsărilor că-lătoare. Pa s a j e sunt căile de deplasare în zbor a păsărilor călătoare, primăvara spre lo-curile de reproducere, toamna spre locurile de iernat (Dicţio-nar de botanică, 2011).

Pat, pl. paturi. În expresia patul armei. Piesă din lemn pe care se fixează bascu-la pentru susţinerea ţevii şi pentru fixarea armei în tim-pul ochirii şi tragerii. P a t u l armei de vânătoare trebuie să corespundă dimensiunilor corporale şi complexului fizic al vânătorului (Cartea vână-torului, 1982).

Patrimoniu, pl. patrimonii. În expresia patrimoniu natural. Totalitatea ariilor naturale pro-tejate de stat având drept sar-cină ocrotirea şi conservarea resurselor vegetale. Pa t r i m o -n i u l n a t u ra l al Republicii Moldova include 5 rezervaţii ştiinţifice, 63 de rezervaţii natu-rale, 45 de rezervaţii peisagisti-ce şi 3 zone naturale umede (rev. „Natura”, 2014).

dr. hab. aNatOl eremia


Aho! Aho!

Tache Bârcă:Grea „zadanie“ le dai —Dacă n-ai, de unde ai?În toţi anii demnitariiŞi-au tot ros în fund iţarii,Să ne scape de nevoi,Dar ne-au tras tot înapoi,Au dansat, au cuvântatCum Ţarevici le-a dictat,Văicărându-se de mamă,Au purtat a lui năframă,Au făcut-o pe martirulŞi… şi-au îngroşat

chimirul…Fi-le-ar mutra-n puşcărie,La mulţi ani — mai mult

de-o mie!Peste dealuri, peste văi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Dacă nu vedem luminaOare cine poartă vina?Sunt acei ce-au fost votaţi,Când jurau că-s democraţi,Democraţi şi liberali,Nişte lideri ideali.Noi ne-am pus în ei

speranţa,Când creară Alianţa,Dar, văzându-se stăpâni,S-au spălat de noi pe mâini,Ei râvnind acum avere,Posturi nalte şi putere.Unde-i Ghimpu şi Filat,Unde-i Lupu democrat?Sunt în carul naţiuniiSau în JEEP-ul prădăciunii?Însă dânşii se gurguţăCă-i luăm noi în căruţă.Ia mai lăudaţi, măi!Hăi! Hăi!

standarde iniţiale ale SCC câinii trebuiau să aibă cozile scurte din născare. În 1933 — standardul admite şi câinii cu cozi mai lungi, din născare, dar nu admitea coloraţia neagră. În 1956 în standard se includ şi câinii cu pete negre. Stan-dardul din 2001 desparte, după înălţime, feme-lele (47–50 cm) de masculi (48–51 cm).

Rasa dispune de o abilitate naturală de a vâna de la vârsta foarte fragedă. Simţul mirosu-lui este bine dezvoltat, iar capacitatea de mun-că în teren este, de asemenea, foarte bună. Epagneul Breton aportează cu plăcere, fără a fi antrenat special. Este un câine adap-tabil, mental bine balansat, care se simte confortabil în orice biotop. El caută permanent atenţia stăpânului, dând dovadă de in-teligenţă şi sociabi-litate, fiind apreciat de către iubitorii rasei atât pentru calităţile lui utilitare, cât şi ca bun companion.

Acest patruped are un chef de vânătoare ieşit din comun, scotoceşte în stânga şi în dreapta, iar atunci când ajunge la aret, unul din punctele cele mai tari ale bretonului, îl execută cu o fermitate deosebită. Pentru vânătoarea la păsări este unul dintre cei mai reuşiţi câini. În pofida taliei sale mici, de numai 48–51cm (mascul), este un foar-

te bun aportor, putând aduce chiar şi iepurele la piciorul partenerului său de vânătoare. Epag-neul Breton este un câine vioi, cu miros bun şi alură delicată. Lucrează în apropierea vânăto-rului şi caută cu pasiune vânatul mic în câmp deschis, terenuri împădurite, desişuri şi chiar la baltă, în stufărişuri, având o bună rezistenţă la intemperii. Câinele nu posedă miros neplăcut şi în cuplu cu dimensiunile admisibile este o rasă ideală pentru un vânător urban, cu traiul la bloc.

Clubul francez al Bretonilor are o caracteristică-afişă a acestei rase — „Maxim calităţi în mi-nimum volum“. Temperamentul său este unul maleabil şi do-cil, ceea ce îl face uşor de dresat. Epagneul Bre-ton este un câi-ne prietenos şi sensibil, de aceea

vânătorul nu trebuie să îl trateze cu severitate.În condiţiile, când această rasă valoroasă de

câini este puţin cunoscută vânătorilor est eu-ropeni, încercările de a legaliza linii de prăsilă cu reproducători ce nu corespund standardelor de exterior şi lucrative ale FCI şi cluburilor de „l’Epagneu Breton“, ar fi o mare eroare în acti-vitatea chinologică republicană.

dr. conferenţiar aNatOl SaviN

DecembrievâNătOare

Este permisă vânătoarea la fazan, mistreţ şi vulpe.luCrări biOtehNiCe

Este repartizat nutreţul pentru alimentarea su-plimentară a animalelor sălbatice în perioada rece a anului.

După caz se efectuează repararea construcţiilor biotehnice deteriorate.

Continuă concretizarea numărului şi a locurilor de amplasare a construcţiilor biotehnice şi a vizuinilor locuite de vulpi în terenurile atribuite colectivelor primare de vânători..

În comun cu colaboratorii Inspectoratului Eco-logic de Stat şi ai Inspectoratului General de Po-liţie se efectuează razii pentru combaterea bra-conajului şi a încălcărilor regulilor de vânătoare în terenurile gestionate de SVPM.

În fondurile de vânătoare gestionate de SVPM este organizată reglarea numerică a animalelor dăunătoare de pradă.

aCtivităţi îN SubdiviziuNile teritOriale Se aprobă planul lucrărilor biotehnice în tere-

nurile atribuite colectivelor primare de vânători pentru anul următor.

Este elaborat şi examinat la şedinţa Consiliului Subdiviziunilor Teritoriale planul de gestionare / de activitate a ST şi proiectul de buget pentru anul 2016.

Se pregătesc materialele pentru adunările anu-ale ale subdiviziunilor teritoriale în lunile de-cembrie–ianuarie.

Sunt desfăşurate adunările de dare de seamă în colectivele primare ale subdiviziunilor teritoriale.

peSCuit, piSCiCultură Dacă au dat îngheţurile, se fac copci pentru oxi-

genarea apei, inclusiv cu maldăre din stuful rezer-vat.

Sunt puse la păstrare uneltele de pescuit, bărcile etc. Continuă efectuarea raziilor de pază a resurselor

piscicole.

CaleNdarul luCrărilOr biOtehNiCe


zoofAunA

Mistreţul — un animal străvechi

În pădure, mistreţii hoină-resc fără mare precauţie, tros-nesc, foşnesc, grohăie, se de-plasează cu mare gălăgie.

În locurile în care mistreţii sunt deranjaţi se hrănesc şi în timpul zilei. În practica mea de vânător, de câteva ori am ur-mărit în diferite momente ale zilei păscutul porcilor sălbatici în pădure.

Când e frig, mistreţul iese din desişurile umbroase pen-tru a se mai încălzi la soare şi pot ore în şir să stea culcaţi fără mişcare. Pe timp ceţos sau plo-ios ei preferă să hoinărească.

Primăvara şi vara, copacii şi arbuşti se îmbracă în frun-zişul lor pufos şi dens, camu-flând ascunzişurile vânatului. Animalele precaute năpârlesc, aduc pe lume pui. Şi mistreţii preferă locuri mai puţin um-blate. Odată cu sosirea toam-nei, cad frunzele şi nucile, castanele, ghindele, se coace porumbul. Mistreţii întreprind raite la distanţe mici, dar cu predilecţie spre crângurile de fag şi stejar, sau dau iama în plantaţiile de porumb. În anii fără roadă, mistreţii migrează în căutarea hranei, deplasân-du-se uneori la distanţe de 10-15 km.

Mistreţul, ca şi porcul do-mestic, este un animal om-nivor. Dacă îi este foame, nu se dă în lături de la broaşte, viermi, insecte, tot felul de lar-ve; mistreţul flămând nu cruţă nici şerpii, şoarecii, cârtiţele, chiţcanii, va nimici cuibul cu ouă găsit din întâmplare şi puii. Mistreţii se înfruptă chiar şi din tot felul de hoituri, inclu-siv ale cosemenilor.

Cea mai solicitată de mis-treţi hrană sunt tot felul de ierburi, rădăcini, tuberculi şi bulbi de diferite plante, rădă-

cini (primăvara), fructe de pă-dure (căzătură): cireşe, prune, coarne, mere pădureţe, pere, ghinde, alune şi castane, graţie cărora până la sfârşitul toam-nei, în anii cu roadă multă, mistreţii acumulează un strat impunător de slănină, până la

4-5 cm. Mâncarea preferată a porcilor este porumbul.

Mistreţul, fără îndoială, nu poate fi considerat un animal categoric dăunător. Aceasta pentru că se hrăneşte prepon-derent cu produse vegetale şi nu cauzează prea mari strică-ciuni. Dimpotrivă, mâncând cu lăcomie rozătoarele, gânda-cii, cărăbuşii şi alţi dăunători, râmând cu râtul solul de pă-dure, el contribuie la încolţirea seminţelor şi reîmpădurirea sectorului.

Cât priveşte raidurile ani-malelor prin câmpuri şi gră-dini, atunci aceste au loc acolo

unde semănăturile sunt prost protejate şi nu este efectuată nutriţia suplimentară a anima-lelor.

Mistreţii au o mulţime de duşmani. Cel mai periculos dintre aceştia este lupul. Pur-celuşii deseori sunt atacaţi de

şacali şi vulpi. Însă cele mai mari dezastre pentru populaţi-ile de mistreţi le cauzează lipsa nutreţurilor pe timp de iarnă, din cauza zăpezilor adânci şi îngheţării în adâncime a solu-lui. În această perioadă dificilă multe animale pier în masă de foame şi de colţii prădători-lor. Dacă omul nu se implică în salvarea animalelor, acestea mor cu nemiluita. Pe de altă parte, alimentarea suplimenta-ră modestă, dar periodică poa-te salva viaţa multor mistreţi. Această practică este utilizată pretutindeni în gospodăriile cinegetice şi se soldează cu re-

zultate pozitive.Năpârlirea mistreţilor în-

cepe în luna aprilie şi continuă până la începutul sau mijlocul lunii iunie. În această perioadă părul lung şi puful dens nă-pârlesc complet. Mistreţii care îşi schimbă blana se ascund în cele mai tainice desişuri, apărându-se de muşte, ţânţari şi tot felul de gâze. Cu acelaşi scop ei se tăvălesc în noroi şi lut. Pentru a scăpa de insectele sâcâitoare mistreţul se retrage, adunând într-un loc grămezi de buruieni, sub care se ascun-de, dormind acolo zile întregi, uneori aşa de strâns, încât nu reacţionează când cineva se apropie prea mult de el. Scroa-felor şi puilor care trăiesc în fa-milii nu le este tocmai comod să adune mormane de iarbă, de aceea turma găseşte o tufă mai deasă şi ramificată sau un hăţiş de conifere şi se instalează cu toţii acolo. Asemenea locuri cu miros înţepător de gojineaţă deseori pot fi întâlnite la vână-toare, fapt ce denotă prezenţa mistreţului pe teren. Mai mi-nuţios îşi pregătesc culcuşul mistreţii în vârstă, adunând grămezi de uscăciuni, papură, buruieni şi frunze. Astfel, când se culcă în această căpiţă, se vede doar spinarea animalului.

Mistreţii care locuiesc în stufărişul inaccesibil îşi croiesc potecile cu ajutorul colţilor ascuţiţi, cară stuf într-un loc anumit, clădind în apă un cul-cuş imens, în care dorm ziua.

De regulă, mistreţii dorm câte doi-trei împreună (ex-cluzând purceluşii). Pe timpul rece ei se lipesc strâns unul de altul, dar cu capetele în direcţii diferite. Vara mistreţii stau cul-caţi răzleţiţi. O turmă de 10-15 porci, înainte de culcare, se îm-parte în 2-3 grupuri, la o dis-


Aho! Aho!

Tache Bârcă:Nu căruţa poartă vina,Nici vecinul, nici vecina,Dar nici calul şi nici iapa,Nici mătuşa cea cu sapaCare rabdă, dar mai sperăÎn himeră.Vina e, precum îmi pare,Din votare,Crez în vorbă şi minciunăDin tribună:Una faci, alta fumezi,Paşte capra cu trei iezi,Frunză verde iasomie,Fură tu, mai dă şi mie,Frunză verde, foaie lată,Mai votează-mă odată,Să răsune peste văi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Trageţi plugul pe-nseratLa Guvern neluminat,Unde, ca şi-n Parlament,Răzgânditul e prezent:Fiece ministru poateSă tot pună beţe-n roateAltui minister solid,De-i condus de alt partid.Doar când trebuie să spunăNaţiunii vreo minciună,Sunt miniştrii solidari,Parcă-ar fi parlamentari:Creşte PIB-ul ca din (m)apăŞi bugetul mai nu crapă,Burduşit cu bani măşcaţiPentru voi, copii şi fraţi…Asta scrie pe hârtie,Dar, de fapt, precum se ştie,Banii vor ajunge toţiÎn safeu la mafioţi.Ia mai lăudaţi, măi!— Hăi! Hăi!

tanţă de câţiva paşi unul de al-tul. Mistreţii bătrâni, de regulă, nu se culcă cu cei tineri şi îşi amenajează culcuşuri aparte.

Mistreţul este un animal cu spirit gregar şi, de obicei, um-blă cu turma, din care fac parte nu numai godacii, dar şi pro-genitura din anul precedent. Când scroafa fată, ea îi alungă pe purceluşii din anul trecut, care apoi iar îşi găsesc mama şi i se alătură. Într-o asemenea turmă, în afară de animale ma-ture, se regăsesc şi purcei de diferite vârste. Probabil, mi-zând pe experienţa scroafei, ei la orice primejdie o urmează fidel. Cu cât mai tineri sunt purceii, cu atât mai disciplinaţi şi cuminţi sunt.

Comportamentul purce-luşilor care-şi imită mama este cu adevărat superb. Iată că aleargă o turmă de mis-treţi: scroafa şi o mulţime de purceluşi speriaţi. Străbătând prin desiş, înainte de a răzba-te la potecă, scroafa încreme-neşte, aplecând în jos râtul şi ciulind urechile. După dânsa, momentan se opresc şi purce-luşii, la fel, fără nici o mişcare în plus… Calmată de linişte, purcica-mamă porneşte în-cetişor pe potecă, urmată de progeniturile sale, care aleargă de zor pe micile lor picioruşe. Dar dacă vânătorul a omorât din ambuscadă scroafa, pur-celuşii năuciţi de împuşcătură se împrăştie în diferite direcţii, iar apoi, neajutoraţi şi speri-aţi, hoinăresc în singurătate şi deseori pier, numai dacă nu-şi găsesc o „mamă vitregă“ care să-i primească. Iată de ce pur-cica-mamă care mereu se află în fruntea turmei sau a familiei de mistreţi, în nici un caz nu trebuie împuşcată. Din contra — turma reproductivă trebuie în fel şi chip protejată.

Mistreţii masculi, dimpo-trivă, de cum ajung la vârsta de un an şi jumătate — doi, părăsesc turma şi trăiesc de sine stătător. Ei sunt numiţi de vânători „singuratici“. Mistre-ţii devin singuratici, de regulă, când ating vârsta maturităţii,

dar nu odată cu bătrâneţea, precum consideră unii. La fe-mele ei aderă doar pentru re-producere sau ocazional. Un alt termen vânătoresc — „vi-erul“ este atribuit mistreţilor „singuratici“ de la vârsta de trei-patru ani, când colţii aces-tora cresc în aşa măsură încât devin periculoşi pentru alte animale, mai ales pentru câinii de vânătoare.

Perioada reproductivă (îm-perecherea) la mistreţi coinci-de cu lunile decembrie şi ianu-arie. Mistreţii devin mai puţin prudenţi şi se dedau complet freneziei „nupţiale“. La femele perioada căldurilor survine di-ferit: la unele mai devreme, la altele — mai târziu.

Perioada de împerechere la mistreţi se desfăşoară foarte zgomotos. Departe de aşeză-rile umane, mistreţii grohăie frenetic. Grohăitul lor se aude la un kilometru şi nu doar pe timp de noapte, dar şi ziua. Ei sunt extrem de excitaţi în această perioadă, aleargă prin

pădure în căutarea femelelor şi se avântă la fiece zgomot sau foşnet, cu gândul la un posibil adversar.

Simţind prezenţa concu-rentului în preajmă, mistreţul se aruncă în întâmpinare, pen-tru a-l ataca şi a înfige colţii ascuţiţi. Mistreţii tineri şi ne-experimentaţi, de regulă, nu ripostează şi părăsesc câmpul de luptă, salvându-se cu fuga şi coviţăind disperat. Vierii ex-perimentaţi, dimpotrivă, intră în luptă şi se muşcă reciproc, uneori chiar ridicându-se în două picioare, ameninţător.

Spre deosebire de vieri, fe-melele în perioada reproducti-vă se comportă mai calm: ele se plimbă în grupuri, suportă

„gingăşiile“ cam dureroase din partea „cavalerilor“ colţaţi.

În perioada împerecherii, vierii ca şi masculii speciilor copitate, nu mănâncă nimic, consumă multă apă, se scal-dă şi se tăvălesc în noroi. Se odihnesc foarte puţin. Restul timpului ei îl petrec fugărindu-se după femele sau luptând cu adversarii.

În timpul rezervat de na-tură pentru reproducere mis-treţii-masculi slăbesc la culme; carnea acestora capătă un gust şi un miros neplăcut. Femelele slăbesc mai puţin. Şi este foarte regretabil faptul că în această perioadă şi chiar peste o lună după reproducere, vânătoarea la mistreţ nu este interzisă, deoarece primele victime ale acestor vânători devin femelele însărcinate care din obişnuinţă fug permanent în fruntea tur-mei.

Femelele devin apte pentru reproducere la vârsta de doi ani, masculii — ceva mai de-vreme.

Perioada reproductivă durează de la o lună până la două. Durata sarcinii la mis-treţi este aproape aceeaşi ca la porcii domestici (16 săptămâni sau 4 luni). Femela însărcinată — uneori două sau trei feme-le asociate — îşi amenajează un culcuş aparte (adăpost), undeva în desişuri umbroase, printre tufe, îşi aleg o postată de aproximativ 2 metri în dia-metru, unde aduc papură, iar-bă, buruieni, uscăciune, stuf, construind un culcuş de formă rotundă cu marginile ridicate. Este foarte dificil să descoperi.

Dând ochii cu omul, mis-treţul, de regulă, pleacă fără grabă, străduindu-se să atragă toată atenţia asupra sa, înde-părtându-l de culcuş, după care se face nevăzut şi urmă-reşte din ascunziş ce va între-prinde inamicul. Din literatură cunoaştem mai multe cazuri când mistreţii au atacat oame-nii şi câinii care au încercat să le captureze puii.

i. debriN


portrEt

Trecând prin viaţă, cu ce ne alegem? Cu ceea ce culegem… Şi cred că e poate cel mai bogat acela care, în calea destinului, a întâlnit oameni de la care a avut ce culege, a avut ce învăţa. Iată în această privinţă, pot spune că sunt un om norocos. Şi, mărturi-sesc, unul dintre acei care şi-a făcut „viză de reşedinţă“ în inima mea este şi admira-bilul om al cetăţii Neculai Şelaru, preşedin-tele executiv al Asociaţiei Generale a Vână-torilor şi Pescarilor Sportivi din România. E omul despre care, fireşte, ai putea spune că ţi-i ruşine de faţa lui şi, zău, nu ştii cine ar cuteza să-i treacă pe dinainte. E, cum se vede, o întruchipare a inteligenţei, dar şi a dăruirii de sine, cu siguranţă. Prezenţa domniei sale înnobilează şi… luminează. Oricând, oriunde. O poate spune oricine a avut norocul să-l cunoască, să-l asculte, să-l aibă în preajmă, să-i simtă umărul.

Când am adus vorba despre domnia sa, ştiţi ce mi-a spus dl Simion Istrati, di-rectorul Societăţii Vânătorilor şi Pescari-lor din Moldova?

— Domnul Neculai Şelaru e o valoare inestimabilă nu doar pentru noi, ci pentru întreaga Europă.

Şi, cu adevărat, cine nu cunoaşte că dl dr. ing. Neculai Şelaru e un specialist în ci-negetică de talie europeană?! A fost şi este apreciat în lume şi datorită celor peste 20

de lucrări ştiinţifice, în domeniul cinege-tic, susţinute la diverse manifestări naţio-nale şi internaţionale. Tot dânsului îi apar-ţin mai multe volume de lucrări în acest domeniu ce l-au consacrat. Dintre acestea: „Cod de etică vânătorească“, „Conservarea trofeelor de vânat“, „Trofee de vânat euro-pean“, „Mistreţul“, „Vânat şi Vânătoare în România“…

Bucură nespus că domnia sa e cu gân-dul şi fapta alături de noi, cei din Basara-

bia, e omul care de-a lungul anilor nu-şi precupeţeşte nici puterile şi nici vastele cunoştinţe întru soluţionarea mai multor probleme ce ţin de gestionarea, ocrotirea şi dezvoltarea vânatului în Moldova. Dar şi când a fost vorba de a prezenta la Chi-şinău o expoziţie de trofee de vânat, me-daliate cu aur la diverse expoziţii interna-ţionale, cine dacă nu dl Şelaru şi-a dat tot concursul şi ne-am bucurat deopotrivă să le vedem aduse aici, de la Bucureşti.

Recunosc, orice întâlnire cu domnia sa e cum te-ai afla în faţa unui pom mare, frumos, plin de rod… Iar la Chişinău, dl Şelaru a fost nu o singură dată…

Nenumărate şi de un real folos pentru noi sunt articolele domniei sale publicate în revista Vânătorul şi Pescarul Moldovei, al cărui laureat a devenit în anul 2013.

Printre multiplele titluri de care s-a în-vrednicit, de-a lungul anilor, conferenţia-rul universitar Neculai Şelaru, Membru de Onoare al AGVPS din România, Membru de Onoare al SVPM este deţinătorul nu-mărul unu al Ordinului Sfântul Eustaţiu — protectorul vânătorii, acordat de Socie-tatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldo-va, în anul 2011.

„Ca un rezultat al bogăţiei activităţii practice, dar şi selective, desfăşurate în mijlocul naturii de-a lungul anilor, citesc în revista Vânătorul şi Pescarul Român (septembrie 2015), domnul Neculai Şela-ru a dobândit mai multe trofee medaliate cu aur la diverse expoziţii internaţionale: 3 de cerb, 4 de căprior, 4 de capră neagră, 21 de mistreţ, 5 de urs, 4 de lup, 2 de râs, 10 de pisică sălbatică, 2 de vulpe, 1 de viezure şi 1 de şacal.

Craniul de lup dobândit la Vulcan — Braşov în anul 1986, de 45,30 puncte CIC, constituie record naţional al României, iar craniul de pisică sălbatică dobândit în Timiş — Braşov în anul 1982, de 19,17 puncte, constituie vicerecord naţional al României“.

Pornind, în cariera sa de muncă, de la inginer cu probleme de vânătoare la nivel de ocol silvic cu profil silvo-cinege-tic (1974) şi ajungând până la executarea funcţiei de director general al AGVPS din România, în paralel dl Neculai Şearu a desfăşurat şi o vastă activitate didactică. Ceea ce se observă de la prima vedere, e că domnia sa este un dascăl cum mai dă Doamne, de la care ai ce culege, ai ce în-văţa, mai cu seamă — lecţia dragostei de Natură, Neam şi Ţară.

La Mulţi Ani, iubite dascăl. iONel Căpiţă

Dascăl aşteptat

UNUL DUMNEZEU

Omului de ştiinţă N.Ş.

Neamul nostru de mileniieste născător de geniiCă-aşa Domnul l-a creat —un Neam bun şi luminat.lumina ce o emanăalină necaz şi rană…iartă, cum iartă o mamă.

şirul nostru-n veşniciee din cer pecetluit.lumea toată las’ să ştie:avem darul oferit.reazem ne e Dumnezeu —unul peste toţi mereu.


S-ar părea că o astfel de elaborare umană celebră nu a putut lua naştere graţie unei păsăruici oarecare. Însă acesta este adevărul — cartea a apă-rut anume datorită păsărilor, una dintre care era potârni-chea. Se ştie chiar şi subspecia acelei păsări. Este vorba despre potârnichea scoţiană. Însă în această istorie a mai participat o pasăre, unul dintre locuitorii

autohtoni ai continentului eu-ropean. Este vorba despre plo-ierul mare. Mulţi se pot între-ba, însă, ce au în comun aceste păsări cu recordurile, cu atât mai mult cu crearea nemijloci-tă a Guinness World Records? Totul, de fapt, a fost extrem de simplu.

Prilejul pentru apariţia căr-ţii au fost dezbaterile pe mar-ginea caracteriticilor acestor păsărele. Totul s-a întâmplat tocmai la mijlocul secolului XX, în anul 1951, în Anglia. La o recepţie a nobilimii, care şi până în zilele noastre nu este o mare raritate în această ţară, cei prezenţi la eveniment într-un anumit moment pur şi simplu s-au plictisit. Pentru a se distra puţin oaspeţii s-au angajat în dezbateri pe tema

calităţilor acestor păsări. La un moment dat, ei au început să se contreze: care din aceste păsări, vieţuitoare în Europa, zboară mai repede? Una dintre candidaturi a fost potârnichea. În special, subspecia scoţiană.

Alţii nu erau de acord cu oponenţii să acorde laurii aces-

tei păsăruici. Ei au decis că nu ea este demnă de titlul de cam-pion, pledând pentru ploierul mare care, într-adevăr, este cea mai rapidă dintre păsările eu-ropene. Oricum, acea dispută a fost mai degrabă o încercare a celor prezenţi de a se înviora — nimic mai mult! Doar unul dintre oaspeţi a rămas nemul-ţumit de faptul că disputa nu a elucidat adevărul. El a hotărât

să editeze o carte, în care să fie scris negru pe alb ce recorduri au fost stabilite în varii situa-ţii nestandarde în diferite cir-cumstanţe. Spre exemplu, per-formanţele aripatelor…

Pentru a pregăti această ediţie a fost fondată chiar şi o agenţie specială. Ea s-a deschis

la Londra, având misiunea să înregistreze toate performan-ţele neobişnuite. Astfel, în pes-te patru ani de activitate cartea recordurilor a fost pregătită pentru tipar. Ulterior a ieşit la lumină cu numele creatorului său. Prima ediţie a avut un suc-cess răsunător.

Aşadar, toate au pornit de la potârniche…

Aho! Aho!mApAmond

De la potârniche pornire…

Tache Bârcă:Dacă zici că e aşa,Hai să trag la turta mea:Am armată de ortaci,Vânători fără colaci,Fără zâmbre, apă chioarăDe-a miniştrilor pe moarăCare pentru o fripturăTrag şi-n limba lor din gură.Ai mei sunt de la Floreşti,Căuşeni şi Şoldăneşti,Ocniţa, Orhei, Aneni,Şi Rezina, Nisporeni,Ştefan Vodă, CriuleniŞi din satul meu, Hligeni,Vânători din CimişliaŞi savanţi din România,Institut, Zoologie,Demni de-ntreagă-

Academie…Pentru ei, ortaci flăcăi,Să răsune peste văi:— Hăi! Hă!

Ion Diviza:Înhămaţi la plug un calSă arăm şi cel’alt mal,Malul Nistrului străbunCe ni-l fură un nebun,Cum zicea şi TarlapanÎn catrenu-i suveran:„În Transnistria m-aş duce,Dar stă rusul la răscruceŞi le spune tuturorCă-i răscrucea mamei lor“.Să vină democraţia,Să le termine domnia,Treaz să fie-alegătorul,Să pună în prag piciorul,Minte ca să mi-l înveţe,L-a zvârlit pe două beţe.Ia mai lăudaţi, măi!Hăi! Hăi!


Descreşte ziua, se apropie iarna.

Sosirea ei iminentă lasă tot mai puţin timp zilei–lumină şi animalul sălbatic trebuie să găsească în acest scurt interval destulă hrană pentru a supra-vieţui în lunile hibernale.

Zilele cu ninsoare nu se vor lăsa aşteptate, iar sarcina

noastră este ca între timp să ne pregătim pentru a înfrun-ta la modul cuvenit viitoarele intemperii. De aceea pregătim hrănitorile pentru copitate şi păsări, oferindu–le animalelor sălbatice răgaz pentru a se de-prinde cu ele. Atunci când va cădea zăpada, şi o pojghiţă de gheaţă va acoperi toată firea, inclusiv sursele naturale de hrană, potârnichile şi fazanii cel puţin nu vor pierde timp în căutarea hrănitorilor.

Pentru a ajuta cu adevărat păsările să ierneze, vânătorii trebuie să studieze locurile, preferate de aripate, şi să cre-eze acolo condiţii favorabile pentru amenajarea locuri-lor de nutriţie suplimentară. Identificarea acestor locuri o efectuăm pe parcursul toam-nei şi sezonului de vânătoare. Animalele sălbatice şi păsările sunt foarte suspicioase faţă de om şi urmele prezenţei acestu-ia pe terenuri, construcţiilor şi instalaţiilor artificiale. Cel mai potrivit material pentru insta-

laţiile de nutriţie suplimen-tară îl găsim în lunci: fân, pe terenurile recoltate — paiele, în locurile mlăştinoase — stu-ful. Este necesar să deprindem animalele sălbatice cu hrănito-rilor, făcând cărăruşe speciale din hrană până la acestea.

Este indicat să instalăm hrănitori la marginea pădurii,

crângului, remizelor şi stufări-ilor, în partea sudică a şanţuri-lor şi râpelor.

Se recomandă ca hrana ex-pusă să fie amestecată cu nisip şi pietriş mărunt. Pentru po-târniche pregătim un amestec de buruieni, resturi de grâu, diferite seminţe, fân şi lucer-nă mărunţite. Pentru nutriţia fazanilor utilizăm reziduuri de grâu şi porumb, sfeclă, ridiche şi morcov mărunţite. Pentru iepuri pregătim fân, trifoi, crenguţe, rămase după curăţa-tul copacilor fructiferi, crengi de plop şi salcie.

Norma de o zi pentru nu-triţia suplementară depinde de factorii naturali: anotimpul anului, media de temperatură şi de precipitaţii.

În locuri potrivite, ame-najăm şi scăldători artificiale în formă de grămezi de nisip. Scăldătorile vor avea 50 de cm înălţime, cu diametrul de 1,5 metri. Deasupra fiecărei gră-mezi turnăm câte o căldare de cenuşă, amestecată cu nisip.

Este necesar ca în apropiere (la câţiva paşi) să fie amenajate ascunzişuri naturale sau artifi-ciale în formă de arbuşti, pă-puriş sau altă vegetaţie, unde animalele se pot refugie în caz de pericol. Partea ridicată a acoperişului hrănitorii trebu-ie să fie ridicată în partea, din care nu bate vântul, iar cealaltă să fie lăsată în jos în direcţia din care suflă vântul. Este im-portant ca aceste construcţii să fie amplasate mai departe de drumuri şi cărăruşele, pe care frecvent se deplasează animalele de pradă. Alături de ele nu trebuie să existe copaci singuratici înalţi care ar servi aripatelor de pradă drept tur-nuri de observaţie. Este bine, când alături de locurile de nutriţie suplimentară de cu toamnă au rămas sectoare ne-culese şi nestrânse de culturi agricole, tufişuri spinoase de diferite fructe. Nutriţia supli-mentară se soldează cu efectul dorit doar pe acele terenuri, pe care păsările găsesc hrană şi

adăpost în mai multe locuri. Din cauza persecutării perma-nente din partea animalelor de pradă, păsările sunt nevoite să se deplaseze periodic dintr–un loc de hrană spre altul şi dacă ne limităm la un singur loc,

putem pierde întregul stol. Hrănitorile pentru iepuri sunt executate în formă de sno-pi de trifoi sau fân, legaţi la o înălţime de 40—60 cm de un par, bătut în pământ. Dacă do-

rim să avem iepuri pe terenul de vânătoare, nu uităm nici de sărării. Foametea minera-lă este un fenomen destul de extins printre erbivoare. Cea mai raţională şi igienică este considerată sărăria în formă de stâlp.

Practica cinegetică de-monstrează că administrarea bulgărilor de sare doar în se-zonul hibernal nu asigură o populaţie suficient de viabilă de animale. Nefiind nedeprin-se din timp cu nutriţia supli-mentară, animalele, păsările sălbatice deseori sunt epuizate şi deseori foarte stânjenite în deplasările prin zăpada înaltă, nu rareori pierind în apropie-re de hrana care îi aşteaptă în locurile amenajate. Ar fi bine ca, pregătindu–se de ieşire pe teren, fiecare vânător să con-fecţioneze o hrănitoare pen-tru o pereche de fazani, care locuiesc în ravenă, sau să facă o sărărie pentru iepurii care a lăsat urme în crâng. Cer aju-torare şi potârnichile, care se apropie de localităţi. Cine ştie, poate anume această contribu-ţie modestă va salva pe terenul dvs. viitorul speciei.

f. tOliN

biotEhniE

Asistentul naturii

Hrănitori

Construcţia sărăriei

Hrănitori pentru iepuri


Aho! Aho!

Tache Bârcă:„PIB-ul este cât indicu’“Pentru mare, pentru micu’,Spunea una, Ostapciuc,Din tribună, ca un cuc,La care ceilalţi şoimaniStrigau: „Ura! La mulţi Ani!“Iar un domn ferchezuit,Mai dincoace, ameţit,Cu zeci de păreri pe

schimbă,Cârnaţ ieftin şi pe limbă,A vândut şi stadionul,Ca să-ncapă milionul — Nu-n buget ori în altar! —Tot în fund de buzunar,S-a pupat şi cu Babacu,Apoi a plecat la dracu’,Să facă un alt partid —„Mai lichid“,Măi Ioane, frate, măi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:Trageţi plugul şi în Piaţă,Să vedeţi luptă măreaţă,A ieşit „boboru’“-ntreg:Care mai de care bleg;Au ieşit să protesteze,Pe „bobor“ să-l luminezeCu Davai! şi cu Doloi! —Ăştia-s cei de la gunoi…Iar ne vin cu şmecheriaCă salvarea ni-i Rusia.Poate că-i a lor, fireşte,Când vorbesc numai

ruseşte,Deci să plece, să-i aleagăUnde Rodina li-i dragă,Să ne lase-acum în pace,Ordine cumva ne-om faceFără Iuda, bolşeviciŞi bandiţi de-ai lui Ilici.Ia mai lăudaţi, măi!Hăi! Hăi!

Viaţa vulpii este strâns legată de vizuină. Salvându-se de urmăritori sau de intemperie în vizuini, ea se simte protejată, doar dacă… urma ei n-a adulmecat-o un Fox Terrier bine instruit. Roşcata preferă să stea în vizuina sa iarna, în zi-lele înzăpezite de ianuarie, deoarece ninsoarea abun-dentă se lipeşte de ochi, dar şi în timpul dezghe-ţului din martie, când de pe copaci cad picături şi-i udă blăniţa. Toamna vul-pile tinere găsesc peste tot destulă hrană, nu se înde-părtează de locurile unde au văzut lumina zilei. Fi-ind gonite, rareori fac un cerc—două şi se ascund în vizuină.

Vulpea rănită deseori fuge direct spre vizuina salvatoare. Se mai întâm-plă că, fiind înconjurată de steguleţe, salvându-se şi încercând să scape disperat de obiecte, culori şi mirosuri necunos-cute şi înspăimântătoare, se ascunde în vizuină, în loc să fugă spre numere, în locurile unde o aşteaptă vânătorii. Aceasta, desigur, în cazul în care în cercul format de gonitori se află şi vizu-ini de vulpe. Vânătorii încercuiesc vânatul, in-stalând steguleţe roşii.

În cercul de steguleţe roşii animalul, fie aces-ta lup sau vulpe, este deja o captură, în proporţie de 80 la sută. Vânătorii aflaţi la numere sunt în aşteptarea animalului care trebuie din minut în minut să apară la o distanţă potrivită pentru un foc de armă. Dar… timpul trece, însă vulpoiul în blana lui roşie nici gând să apară în bătaia puştii. Vulpea a intrat într-o vizuină, rămasă neobser-vată la etapa pregătirilor, ceea ce înseamnă sfâr-şitul vânătorii. Ortacii strâng steguleţele şi plea-că acasă. Ziua de iarnă este prea scurtă pentru a mai întreprinde ceva.

Mulţi vânători cred că este foarte uşor să scoţi vulpea din vizuină cu ajutorul fumului. Ard lăstari de conifere, ienupăr, paie şi alte mate-riale care produc mult fum la ardere, se bucură, atunci când fumul începe a ieşi din alte intrări în

vizuină. Însă, în majoritatea cazurilor, afumarea nu aduce rezultatele dorite, pentru că vulpea se ascunde în labirinturi în care lipseşte tirajul şi fumul, pur şi simplu, nu ajunge în acel loc. Ea stă cuminte în locul protejat de fum şi aşteaptă

până vânătorii naivi se vor plictisi să ardă lemne şi vor pleca pe la casele lor.

În orice situaţie de acest gen, când vulpea este blocată în vizuină, cea mai fericită soluţie este lansarea unui Fox Terrier instruit, care să sugrume vulpea în ascunziş şi s-o scoată la suprafaţă sau s-o scoată din vizuină în bătaia puştii.

Oricum, momentele principale de interacţiune a vânătorului cu Fox Terri-erul sunt la fel: la vizuină, vânătorul identifică toate

ieşirile din labirintul subteran, alege locul, din care le vede bine pe toate şi poate trage nestin-gherit. Ieşirile, pe care pe un motiv sau altul nu le poate controla, sunt astupate cu plase, în care animalul să se împotmolească neapărat, dacă va încerca să fugă prin acestea.

Câinele este lăsat în vizuină prin intrarea principală sau prin cea pe unde a intrat vulpea. Găsind vulpea, un câine instruit latră imediat. Chiar şi prin stratul de zăpadă se aude bine cum lucrează câinele. Vulpea va purta câinele prin întregul labirint şi lătratul va însoţi această de-plasare subterană. Scenariul ulterior depinde de mai multe circumstanţe: dacă vulpea a intrat în vizuină din cauza intemperiei, deci, din propria dorinţă şi vânătorii n-au făcut multă gălăgie, apoi foarte curând câinele energic o va scoate de sub pământ. Dacă, însă, vulpea a fost impusă să intre în vizuină fiind gonită, cu atât mai mult, a fost rănită, apoi chiar şi pe un Fox Terrier înrăit îl va purta prin labirinturi subterane până nu va fi silită de acesta să ţâşnească din vizuină sau nu va ţine piept câinelui, într-o luptă mortală şi fără şanse de izbândă pentru ea.

Vânătoarea la vulpeÎnsuşi termenul Fox Terrier înseamnă în engleză copoi la vulpe, demonstrând că este preocuparea de bază a acestei rase, pentru care a şi fost creată. În spaţiu deschis, Fox Terrierul nu prezintă mare pericol pentru vulpea iute de picior. Specializarea acestui câine sunt vizuinile şi vulpea în ele.

/ Continuare în pag. 17


PescăreascăDe-ar fi să-i credem pe pescariCând spun cât peşte-au capturat,În toate iazurile mariAr fi doar apă… de scăldat!

GândismeStau la iaz cuminţi, fireşte,Legănând în ochi scântei,Unii se gândesc la peşte,Alţii însă… la femei!

ModelN-o să tăinuiesc defelGândul care mă cuprinde:Un pescar care nu prindeEste un pescar model!

CredibilăAre-n firea sa mult harSă minţească şi să-l crezi…Dar când spune că-i pescar,Nu mai trebuie dovezi!

În cârligMi-a zis o doamnă cunoscutăSă o învăţ a pescui…Fiind nespus de pricepută,M-a pescuit din prima zi!

ChinPrinde sau nu prinde peşte,Soaţa lui a stabilit:Când la iaz se odihneşteDouă zile-i obosit!

IncredibilăPe lespedea lui de granitE scris: „A fost pescar vestit“Şi-a zis pescarul Serafim:- Minciuni se scriu şi-n ţintirim!

ServicePrin păduri de pe meleag,Unde fauna-i bogată,Şefului cu mare dragArma-i duce încărcată!

ConjugalăPe orice timp, cu nori, cu soare,Au ocupaţii îndrăgite:El vânător, ea vânătoare,Pe câmpuri largi, de văz dosite!

UrareTe îmbrăţişăm ca pe un frate,Vânător de mari mistere plin…Îţi dorim putere, sănătate —Să te lauzi, dragă, mai puţin!

ÎntrebareVânătorii când vorbesc,Împănând gogoşi cu flori,Mă întreb, în mod firesc:Sunt şi ăştia scriitori?

AburilăÎn duel cu animalulRar câştigi, precum se ştie, —Îţi încurcă rău voalulAburilor de tărie!

CâneascăSunt laudele binecuvântate,Precum e ploaia-n sufletul ţărânii;La un ospăţ, din cele mai bogate,Ortacii ridicau în slavă câinii!

Penaj vânătorescPriveşte dur, loveşte greu,Sar penele… Ce poţi să spui?!Acuma, taică, văd şi eu:Cu vânătorii nu te pui!

EpitafPe adormitul din mormântJivinele mult l-au iubit —Adeseori trăgea în vânt,Fiind mereu aghesmuit!

CrEionări

Vladimir RusnacSă fi avut vreo 3—4 anişori. Scăpat din

supraveghere, se opri tocmai pe malul Cior-nei. Ascultă cât ascultă cum cântă broaştele şi… lunecă în râu. Nu vroia să se scalde, cu-riozitatea îl împinse. Se bălăci, cât se bălă-ci, dădu de fundul apei, ieşi la suprafaţă, se mai cufundă de vreo câteva ori şi… Da, era primul peşte prins în viaţa lui, după care, de acum pe mal, îşi zise: „Am să mă fac pescar!“

La 6—7 anişori, supărat pe o coţofană, pentru că l-a trezit cu noaptea în cap, a luat praştia, a ieşit în cerdac şi… N-a nimerit-o, desigur, dar în gând şi-a spus: „Am să mă fac vânător!“

De atunci multă apă s-a scurs din Cior-na în Nistru. Şi multe coţofene i-au strigat cu supărare din salcâmul de la poartă, ca

într-o după amiază să se prindă la alt gând: „Las’ că…“ Şi de atunci încoace s-a pus pe catrene. Despre peşte şi pescari, ciori, coţofene, iepuri, vulpi, lupi… vânători şi natură.

Într-un cuvânt, graţie talentului din frageda-i copilărie, a devenit unul dintre cei mai buni pescari şi vânători printre scriitori şi unul dintre cei mai buni scriitori printre… Faptul a fost şi este apreciat şi de cititorii revistei la care scrie ani de-a rân-dul, dar şi de oamenii cu care se întâlneşte, le citeşte din lirica-i ihtiologică, cinegetică şi nu numai, fapt pentru care, cu prilejul sărbătorilor de iarnă, cu mult drag îl găz-duim şi îi urăm din suflet: „La Mulţi Ani!“

redaCţia reviStei vpm


Aho! Aho!

Tache Bârcă:Tu de minte-mi aminteşti,Tot de minte îmi vorbeşti,Ca de-o ţară de povesteCu-nainte mult mai este,Fredonată în politicŞi cântată analitic,De parcă o lume — aşa!Altă treabă n-ar avea.Hai mai bine să urăm,Să urăm şi să cântămTotul ce-i frumos anume,Omul bun, cu bunul nume,Şi în loc de-njurăturăSă zicem: „Procuratură“,Să răsune peste văi:— Hăi! Hă!

Ion Diviza:Am ajuns cu urăturaSă slăvim Procuratura?Mult ne place că-i activăŞi e foarte obiectivă,Apărând pe vinovaţi,Dacă-s putrezi de bogaţi,Arestând pe derbedeiCare nu se-mpart cu ei,Trimiţând în judecatăDoar pe cei mai slabi de

plată.Mai pocniţi din bici, feciori,Şi pentru judecători,Nu uitaţi de ei la anu’Căci le place tare banu’,Iar pe voi, care-i uraţi,Vă numesc câţei turbaţi.Ei vă judecă de formă -Nu doresc deloc reformă,Ei te cumpără, te vândCa să-şi facă un comând.Ia mai lăudaţi, măi!— Hăi! Hăi!

Pentru Fox Terrier vulpea nu este un ad-

versar puternic şi periculos. Câinii din această rasă, care au experienţă, întotdeauna vor reuşi să sugrume o vulpe, fără a primi răni serioase în confruntare. Colţii ascuţiţi, dar mărunţi ai vulpii nu pot rupe carnea câinelui sau sfărâma oasele. Muşcăturile vulpii se tămăduie repede, dacă rana este spălată şi din aceasta sunt elimi-nate nisipul şi pământul.

După ce vulpea este împuşcată sau sugru-mată de câine, este bine de a-i permite câinelui tânăr s-o scuture puţin. Câinii asmuţiţi nu în-cearcă să mai gâtuie o dată în plus victima, acest lucru îl fac doar câinii tineri şi neexperimentaţi. După capturarea vulpii, câinele trebuie lansat din nou în vizuină, pentru ca să scotocească şi, eventual, să găsească un alt vânat.

Câinele care nu merge în vizuină, trebuie as-muţit la vizuină artificială, iar Fox Terrierul in-struit nu mai trebuie asmuţit o dată în plus. Sunt cazuri când vizuinile sunt situate în desişuri în care este foarte dificil să deschizi focul. Vulpea, urmărită de câine în vizuină, poate ţâşni pe ne-

aşteptate de sub pământ şi din două sărituri să se facă nevăzută în desiş.

În aceste cazuri este indicat să aninăm pe tu-fari petice de pânză roşie sau steguleţe la vreo 50 de cm de la sol. În acest caz, vulpea nu va fugi pe linie dreaptă, ci în zigzag, astfel vor apărea posi-bilităţi de a trage în animal. Nu trebuie să agăţăm petice roşii chiar la intrare în vizuină, deoarece în acest caz roşcata nu se va încumeta să iasă de sub pământ. Chiar dacă vânătorul a depistat vulpea în vizuină, cu Fox Terrierul poate veni la vizuină doar peste câteva ore sau în ziua următoare. În acest timp, ea poate fi blocată în vizuină, deci, impusă să n-o părăsească un timp oarecare. Pen-tru aceasta la fiecare intrare vânătorul anină câte un petic roşu, un cartuş folosit sau alte obiecte, capabile să o intimideze. În practică am avut ca-zuri când vulpea a stat în vizuină două zile pline, „închisă” cu ajutorul a două cartuşe uzate şi un pachet gol de ţigări. Chiar dacă batem ţăruşi la intrare în vizuină şi o astupăm cu zăpadă, vulpea va ieşi, pe când pachetul de ţigări, instalat cu pri-cepere, o va ţine captivă cu mai multă siguranţă.

А. SKOrOdumOv

avizpieile de vulpi, vânate în ultimele două luni, sărate şi uscate, se achiziţionează la bălţi,

contra plată. (tel. de contact: 069253740)

Pe 14—15 noiembrie cu-rent la Bălţi a avut loc Campi-onatul internaţional al câinilor de vizuină la vulpe „Moldhun-ter 2015”. În afară de patrupe-zii din Republica Moldova, la competiţii au participat şi câi-nii de vânătoare din România şi Ucraina — în total 53. Efor-turile lor au fost apreciate de recunoscuţii experţi ucraineni

Serghei Rujiţchii şi Petro Voi-taliuc.

De primul loc şi titlul de campion s-a învrednicit terri-erul german PC Ciorna Furia (proprietar Serghei Staruşciac, Ucraina), nominalizat drept Cel mai tânăr câine cu cel mai bun rezultat. Pe locul doi s-a situat taxa Goroci Ugraszto Mazli (proprietar Alexandr

Zubriţchii, Ucraina). Al treilea a fost terrierul german Paţan (proprietar Vasile Emandei, Republica Moldova).

vadim NiChifOrOv,chinolog principal al SVPM

Continuare din pag. 15 /

Campionatul patrupezilor la Bălţi


Acei de-mi ştiu vârsta şi, mai ales, meteahna văzului, sunt în drept să zâmbească poate că ironic, citind acest ti-tlu, pe cât de neinspirat, pe atât de sincer. Şi chiar sunt în drept, pentru că vânătorii mereu stau gata să-şi ia colegii peste picior. Aşa le este firea — zburdalnică! Le cunosc destul de bine azar-tul incredibil în toiul „activită-ţii“ pe teren şi spiritul de soli-daritate bărbătească în echipă.

Cineva însă poate întreba, pe bună dreptate, cu ce ocazie mă întorc azi cu gândul la vâ-nătoare, la o distanţă de aproa-pe zece ani de când n-am pus mâna pe arma de vânătoare? Motivul e simplu de tot, ase-menea unei apăsări pe trăgaci:

e miez de toamnă. Parcă aud împuşcături pe la iazuri, pe maluri de ape înţesate cu păpu-riş şi tufăriş… E decembrie… e deschisă vânătoarea… pati-ma mea.

De la ei, de la sărmăneii urecheaţi, care ştiu să-şi ape-re viaţa doar prin fugă, mi se trage această patimă. O dato-rez fraţilor mai mici, dar care aveau deja destulă experienţă vânătorească pentru a-l con-

verti şi pe nănaşul lor la aceas-tă trebuşoară. Prea poate n-o făceau, dacă eu nu-i vizitam în zilele de odihnă, când se des-făşura din zori ispititoarea vâ-nătoare.

Sar peste momentele destul de banale, până m-au văzut ie-şit în câmp cu arma în mâini, păşind în lanţul de vânători cu „ochii în patru“, nu cumva să fac de râs capitala republicii. Anume în acea zi, şi chiar dis-de-dimineaţă, m-am convins de veridicitatea vorbei popu-lare — nu se ştie de unde sare iepurele. Cu bună seamă nu se ştie. Abia ne-am ocupat locu-rile în „potcoavă“ şi am pornit pe o mirişte de lucernă, când de sub picioarele mele ţâşni

un iepure. Nu ştiu dacă am dus arma la ochi sau nu, că a şi răsunat o împuşcătură, înă-buşit. Fratele Tudor, care mer-gea în dreapta mea, să mă su-pravegheze, dar şi să nu scape prada pe care o puteam pierde eu, m-a privit cu uimire, dând nemulţumit din cap. Eu mi-am încordat vederea ca să observ încotro a şters-o fericitul ure-cheat. Nu-l vedeam. Şi cum pă-şeam, cum se şi clătinară nişte

fire de lucernă arămie. Inima a prins să se zbată şi un fior adânc mă cuprinse şi se răsfiră din creştet în tălpi: de vinovă-ţie (făcusem doar un omor de animal), dar şi de nestăvilită mândrie: jertfa mă aştepta s-o ridic…

Acel moment m-a şi făcut vânător pe mulţi-mulţi ani şi, straniu lucru — ori de câte ori îmi cădea vânatul în cale mă însoţea acelaşi sentiment de vi-novăţie şi de mândrie.

O surpriză pentru mine, chiar din prima zi de vânătoa-re, a fost şi este că în echipă toţi sunt egali şi neverosimil de simpli. Şeful de raion, cel din fruntea gospodăriei sau al satului erau de rând în toa-te cu subalternii lor — simpli agricultori, muncitori, slujbaşi. Îi priveam cu anumită mirare, dar şi cu o satisfacţie persona-lă, întrebându-mă: de ce n-ar fi aşa şi în viaţa de toate zilele? Doar om e şi şeful, şi subalter-nul. De ce ar exista şi straturi între ei — care sus, cu porunca pe buze, care jos, cu capul ple-cat, executor disciplinat al po-runcilor destul de, ca să zic aşa, dezlânate?… Cât de bine ar fi ca întregul neam să ne fie ca o echipă de vânători!…

Din mulţimile de întâm-plări surprinzătoare îmi amin-tesc că odată ne aflam într-o pădure. Aveam licenţă, desi-gur, la căprior. Înaintam în se-micerc, fiecare visând să-i cadă vânatul plătit. Ca să vezi, noro-cul m-a pălit pe mine. Stăteam cu spatele sprijinit de tulpina unui arbore şi aşteptam. Din stânga s-a auzit un fluierat subţire — un scurt semnal: atenţie! Şi ce credeţi? Eleganta patrupedă, în scopci negrăbite, parcă alintate, venea pe dia-gonală, spre mine. Când s-a apropiat la 15-20 de metri, am ridicat arma să trag. S-a oprit

brusc locului, m-a privit oa-recum cu mirare. Clătina din cap, de parcă m-ar fi întrebat, neîncrezătoare: „Şi chiar vrei să tragi?“

Ce era să fac? Am tras. Însă… pe deasupra ei. Căpri-oara, speriată, a rupt-o fulgeră-tor din loc. Au urmat două îm-puşcături aproape suprapuse. Apoi încă două. Când ne-am adunat la marginea pădurii, cel de mă prevenise să fiu atent că-mi vine norocul mi-a aruncat cam cu dojană, dar zâmbind: „Măi, orăşeanule, măi…“

Îmi mai amintesc şi un epi-sod din frageda-mi copilărie, când pentru prima dată în via-ţă am văzut, ba am şi ţinut în mâini un urecheat.

…În acea zi de vară, nu plecasem cu părinţii la câmp. Mi-am luat trăistuţa şi am mers la via noastră de la mar-ginea satului. Aveam acolo doi cireşi care se coceau devreme şi vroiam să le bucur ochii. Păi, acolo mă şi aştepta surpriza.

Când am intrat în vie, de sub un butuc a ţâşnit un iepu-re. M-am grăbit să ridic loziile ca să-i văd culcuşul. Acolo şe-dea ghemuit un puişor de ure-cheat. L-am luat, l-am strâns la piept şi am ţinut o fugă până casă. Iată, mi-am zis, va fi o adevărată bucurie pentru pă-rinţi, pentru surioară. I-am

EsEu dE vânătoArE

Adie câte-un dor…

mihail gh. CibOtaru,ministrul Culturii (1994—1997)


Aho! Aho!

Tache Bârcă:Mâine Anul se-nnoieşte,Pluguşorul se porneşte,Capul sus, ochire dreaptă —Nu în vorbă, ci în faptă,Oameni buni şi gospodariŞi mai mici, dar şi mai mari,Cu de-acasă, omenia,Mers cu dreptul, cu mândria,Adevărul sfânt, iubirea,Demnitatea şi cinstirea,Cu Natura-mamă-sorăSă ne-ncingem noi la horă,Nu cu lepre, ipocriţi,Rătăciţi şi parveniţi.La mulţi Ani, cu sănătatePentru neam şi pentru frate,La mulţi Ani şi bucurie,Măcar, cel puţin, o mie,Să răsune, zic, în văi:— Hăi! Hă!

Ion Diviza:De urat v-am mai ura,Dar ni-i sete şi-a fuma,Toţi ne dau, ca la comandă,Doar ţigări de contrabandă,Şi rachiu falsificatSă ne treacă de urat.Noi din astea nu dorim,Că ne-or pune la regim,Ne-or închide garantatPentru că i-am criticat.Vrem să fim la libertate,Să luptăm pentru dreptateSă ne fie ţara ţarăDin hotară în hotară,Să ne fie casa casă,Să ne fie masa masăDeputaţii — deputaţi,Democraţii — democraţi,Liberalii — liberali,Generalii — generaliProcurorii — procurori,Urătorii — urători…Şi atunci, c-un pic de minte,Noi vom merge înainte.Ia mai lăudaţi, măi!Hăi! Hăi!

făcut un culcuş în cerdac, i-am pus un pahar de lapte, o bucă-ţică de pâine, câteva frunzuliţe de nalbă, care ne inunda un colţ de ogradă, dar puiul nu se atingea de nimic. Continua să-şi ţină ochii holbaţi (mult mai târziu am aflat că iepurii nici-odată nu-şi închid ochii, sunt lipiţi de pleoape).

Părinţii s-au întors la lăsa-tul serii. Mama, observându-mi preocuparea stranie, a venit să vadă cauza. I-am arătat cu mândrie găselniţa mea. Aş-teptam, desigur, laudă, apreci-ere că, iată, aduc şi eu ceva la gospodărie. Dar ea a plesnit a necaz din palme, mustrător — de ce am făcut acest păcat? Am încercat să motivez, dar ea m-a întrebat cum m-aş simţi eu dacă cineva m-ar duce la o casă străină, departe de mamă? „Te rog să-l duci de unde l-ai luat! mi-a spus. Mămică-sa l-o fi că-utând, sărmănica…“ Eu n-am mai aşteptat să vină dimineaţa, l-am pus atent în trăistuţă şi am luat-o la picior. Glasul ne-liniştit al mamei — unde mă duc pe timp de noapte? — m-a ajuns deja în drum. M-am pre-făcut că n-o aud şi mi-am gră-bit paşii.

La marginea viei m-am oprit, trăgând cu urechea la liniştea din jur. De odată aud mecăitul acelei mămici patru-pede, orfănită de copilaş. Poate că răsuna, într-adevăr, poate că aşa mi se năzărea mie şi eu într-un suflet am alergat spre butucul cu pricina. Am scos atent copilaşul urecheat din traistă, l-am aşezat în culcuş şi am luat-o fuguţa înapoi spre casă. De unde puteam bănui pe atunci că peste mai multe decenii voi deveni vânător, cu dreptul să ies în câmp, la o vâ-nătoare de urecheaţi?

La Vărvăreuca mea natală, am şi prins mângâietoarea, dar şi mustrătoarea „molimă“ — vânătoria. Tot aici a avut să se întâmple un caz aproape neve-rosimil.

Vecinul nostru era un vechi vânător încă de pe când în sat armă deţineau doar

trei-patru gospodari. Într-o zi, unuia dintre aceşti deţină-tori de arme i s-au adresat mai mulţi vecini cu rugămintea să-i salveze de şireata vulpe, care de la un timp a îndesit-o la găinile lor, oricât s-ar fi străduit ei să le asigure adăposturi parcă de nădejde. O văd uneori, când o zăpsesc câinii, dar ea fuge, tot cu pradă.

Vânătorul şi-a ales locul de pândă. Seri la rând a stat, a pândit, dar vulpea nu mai apărea, ci îşi ţinea calea pe la alţi vecini. Dar când acesta

si-a mutat „reşedinţa“, vulpea tot atunci a dat peste poieţica unde el a aşteptat-o nopţi de-a rândul. A făcut o vizită şi celui-lalt vecin, ocolind locul unde vânătorul o aştepta. Până la urmă, n-a mai răbdat, n-a mai vrut să stea la pândă şi, cioc-nind cu vecinii câte un păhărel, le-a spus că se dă bătut, nu mai poate s-o pândească.

Era vecin şi cu părinţii mei, un bun gospodar. Avea curte spaţioasă, exemplar îngrijită, pomi, viţă de vie, trandafiri ne-obişnuiţi în faţa casei, cultiva legume diferite… Totul, într-un cuvânt, era pus gospodăreşte la punct. Toamna, după recol-tare, curăţa, făcea curtea lună. Numai în faţa beciului din col-ţul ogrăzii lăsa să crească nişte „mături“ — tot pentru gospo-dărie. Soţia, într-o zi, chiar îl dojeni: de ce nu le dă jos?

Bărbatul a luat secera şi s-a apucat de treabă. Dar abia de s-a aplecat că din buruienile celea înalte şi stufoase a şi să-

rit o cogeamite… vulpe. „Ptiu! Drăcie! s-a mirat gospodarul. Dând „măturile“ într-o parte, văzu un morman de pene.

Mult s-a mirat el, mai gân-dindu-se că, iată, coana vulpe vâna prin curţile vecinilor, dar de orătăniile dânsului nu se atingea. Nici de iepurii de casă, pe care-i creştea. „Ehe! se mai gândi. Să fi fost un câine…“ Ei, dar câine nu avea, pentru că-l prinsese cu „vânatul“ iepuraşi-lor şi l-a dus de acasă.

Mult au glumit consătenii pe seama lui, când au aflat de

cele întâmplate!…Acum, iată, revin la vână-

torie, la acest spirit ispititor, benefic sănătăţii: din zări şi până în amurg — cu Natura, cu propriile vise, schimb de re-plici cu ortacii, vorbe înţelepte, întâmplări, glume…

Situaţia în locurile unde şi eu vânam cândva însă e mai mult decât tristă: vânători sunt mulţi, dar vânat puţin; căpri-oare nu mai există, iar vulpile, câinii fără stăpân, pisicile săl-bătăcite se înmulţesc amenin-ţător. Cine e de vină? Cine tre-buie să ia măsuri, să răspundă în faţa Naturii? Ministerul Me-diului care doar că interzice? Care e cea mai bună soluţie?

Nu ştiu, dar cred, sunt si-gur că vânătorul, în primul rând, trebuie să fie cel mai mare şi cel mai bun ocrotitor al faunei — vânător-gospodar, apoi vânător-vânător!

Da, adie un dor, dar şi o în-grijorare…

30 octombrie 2015


Bobu

Bobu este cel mai bun prieten al meu. Când mă vede, îşi arată limba, cum că m-ar saluta. Se apropie, se opreşte, dă din coadă, se uită de sus în jos şi de jos în sus, de parcă ar vrea să întrebe de sunt şi eu prieten ori dacă nu cumva m-am răzgândit. Îl asigur că sunt, pentru că şi eu, când îl văd, desigur, nu scot limba, dar mă bucur, întind mâna să-l mângâi pe grumaz ori că-l trag de urechile lui pleoştite.

Din capul locului vă mai spun că Bobu, cel mai bun prieten al meu, niciodată nu mi-a cerut să-i fac vreun favor, cum ar crede unii, bunăoară. Poate de aceea că tuţa e vânător şi, dacă e vânător, iar Bobu e câine de vânătoare, nu şi-ar per-mite să ceară ceva de la un puşti de nepot, care încă nu e vânător, dar, cu anii, poate să-şi cumpere şi el puşcă. Aşa că, adulmecând realitatea lu-crurilor, cum ar spune tuţa, Bobu alţi pretenţii nu-şi face, doar că îşi scoate limba roşie, îşi zgâieşte ochii prietenoşi şi mă salută, în graiul şi obiceiul lui câinesc.

Eu, de cum deschid ochii, sar din aşternut, ies în cerdac, mă înalţ în vârful degetelor şi fluier:

— Fiu-fiu-fiu!…Uşurel, dar pe auzite, ca

să nu-l sperii cumva. Bobu, desigur, câine fiind, nu doarme, ci demult aşteaptă „fiu-fiu“-ul meu, pentru că odată cu el, ieşind în cerdac, nu uit să mai iau cu mine din dulăpior o bucată de plăcintă, cozonac, învârtită sau alte feluri de copturi puse aco-lo de mama Hartina (bunica, de fapt, numai că aşa îi spuneam noi toţi — mamă) pentru mine, cred că, dar din care mă împart frăţeşte şi cu cel mai bun prieten — Bobu.

Nu reuşesc să-mi ştreg bine ochii cu dosul palmei că Bobu apare. Limba lui roşie spânzură în stânga, ochii înveseliţi mă pri-vesc cu căldură, urechile-i gata să prindă tot sunetul ce ar coborî de sus, din cerdac.

— Nea! Nea! îl strig şi-i arunc bucata, crezând că are să se arunce înfometat şi are s-o înfulece pe nemestecate. Nu, Bobu o lasă să cadă la picioare, se uită la mine, de parcă ar vrea să ştie cum am dormit, ce am visat şi celelalte. Aşteaptă.

— Ce, nu-ţi place? întreb.El continuă să mă privească, tăcut.— A, să zici ! îmi amintesc eu cum face tuţa cu el: dacă nu-i

spui să mănânce — nu mănâncă, nici că se atinge de bucate! Bine, îl îndemn, hai!…

De fapt, tuţa altfel vorbeşte cu Bobu. Au ei comunicarea lor — vânătorească. Eu însă, nefiind încă vânător, ci doar nepot de vânător, îi tălmăcesc îndemnul pe limbajul amiciţiei noastre şi mă bucur că Bobu, care mă respectă înţelege şi mă ascultă. E şi firesc, prieteni doar suntem, nu? Cei mai buni!

Ei, dar aste lucruri şi înţelegeri sunt doar între noi doi. Pen-

tru că în scurt timp şi mama Hartina iese cu ceva de-ale gurii. Îl cheamă. Bobu, tot cu capul pe-o parte, pe alta, o priveşte pri-etenos, caută cu botul pe jos, miroase, dar nu ia ce i s-a arun-cat, ci tot aşteaptă învoirea, de sus, din cerdac. Mama îi spune ceva pe şoptite, de parcă s-ar ascunde de mine, şi abia atunci

Bobu se pune pe mâncare. Ca să vezi, prieten bun e şi cu mama, chiar dacă nici ea nu are puşcă, ci doar nevastă de om cu puşcă e.

În fine, nu am pretenţii: prietenia e prietenie, fie şi cu mama. Personal, cum ar zice tata Teodor, nu-mi strică. Principalul e că eu îl am pe Bobu, cel mai bun prieten al meu, şi Bobu mă are pe mine, cel mai bun prieten al lui, în faţa căruia vine cu limba scoasă, cu ochii zglobii şi ure-chile ciulite a mare tovărăşie.

De n-am alte treburi, noi o luăm de-a joaca. Cu ceilalţi prieteni ai mei — Văsică, Io-nel şi Călin. Ei se prefac a fugi, eu îi strig lui Bobu să-i prindă şi, când îi ajunge, îi dă jos, le ia căcila ori mănuşa şi… Pe unde le ascunde — e greu de ghicit, după care îl chem, îl rog frumos să le aducă înapoi.

— Bobu! îi strig. Chiar acu!

Şi Bobu mă ascultă, aduce căciula lui Călin, apoi pe a lui Ionel, apoi şi mănuşa lui Văsică o aduce. Probabil, din gluga de hlujani de după casă ori din scârta de paie de mai sus. Ştie şi înţelege că, de-i vorba de prietenii mei, nu poate să-i lese la nesfârşit cu capul gol, fără mănuşi, pe timp de iarnă, pe frig.

În alte dăţi, când e cald şi bine, o luăm pe drumuri ori prin coclauri. Ieşim în livadă, ne ridicăm până în Rădi, o croim de-a dreptul spre Fundătură şi mergem, mergem, mergem… unul cu celălalt — de-o plăcere. Eu, trezind bolovanii din somn, Bobu — ca de obicei, vesel, cu limba afară, înaintea mea.

În Grădina Huzunului, pe pantă, dăm de un iepure. Ure-cheatul, buimac, sare cât colo, coteşte, cade, se rostogoleşte, de-mi vine să mă prăpădesc de râs, dar pe Bobu nu-l îndemn să-l prindă. Ştiu de la tuţa că nu-i voie, pentru că nu-i sezon. Aşa mi-a spus, când am ieşit cu Bobu de-a plimbarea.

— Doar că-l stropşeşti, măi Tică, a zâmbit tuţa, pentru că nu-i frumos să strici vânatul, când nu-i sezon. Înţeles-ai?

— Da! răspund. Dar… Bobu?— Păi, dacă-l ţii lângă tine şi nu-i dai voie, te ascultă! E câine

mintios! Învăţatu-l-am ori ce?… Ia, numai să-mi spui că s-a re-pezit, fără comandă… Coada-i rup!…

Aşa mă învăţă tuţa să procedez, adică să nu-i permit lui Bobu să se arunce după vietăţi, să le strice blana ori să le zburătăiască penele, dacă nu i se permite, dacă nu-i sezon.

Şi aşa, vasăzică, mergeam noi în doi, de călătorim prin natură, de toată plăcerea şi de toată frumuseţea, pentru că mai la

litErAtură



Aho! Aho!

Tache Bârcă:Cu plăcere ies în prag,Ridic puşca şi iar trag,Foc în ceruri să răsuneDoar de lucrurile bune,Iepurii să sară-n tindăŞi miniştrii sus, pe grindă,Şi politicul deştept,Cu medalie la piept,Şi Guvernul, într-un cânt,Să se ţină de cuvânt,Parlamentul, deputaţii,Ca surorile şi fraţii,Ca această urătură,Făr-un pic de rouă-n gură,Cu clinchet de zurgălăiSă răsune peste văi:— Hăi! Hăi!

Ion Diviza:A urat, din turnul Pisa,Dumnealui, Ion Diviza.

Tache Bârcă:Şi cu fruntea într-o vârcăA urat şi Tache Bârcă,Iar o ceată de ortaciCu o nucă pe colaci,Un pahar de udăturăTot în astă urătură,A urat de sănătate,Că-i mai bună decât toate,Bucurie, voie bunăPân’ la Soare, pân’ la Lună!I-a sunaţi din zurgălăiŞi strigaţi ca nişte zmei:— Hăi! Hăi!

LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

fiecare coborâre de văgăună sau urcuş dăm ba de un ţistar, ba de o pasăre, ba de altceva, iar prin viile satului, de sub tufe, stoluri de pitpa-laci se ridică, despre care, de-acu la întoarcere, povestim bunicului.

— Ei, la pitpalac, s-ar fi putut… mormăia el. Numai că, vezi, măi Tică, tu încă nu eşti vânător…

— Dar Bobu? sar eu, oarecum supărat.— Dacă la pitpalac — da! Dar cine să-l co-

mande şi cum, dacă tu nici comenzi nu ştii, nici puşcă nu ai?

În comandă şi puşcă, mai pe scurt, se încurcă toate, vorba fiind despre mine şi de-spre cel mai bun prieten al meu — Bobu.

Tuţa ne priveşte galeş, cu zâmbet sub musteaţă:

— Hai că dregem noi borşul — ia, doar să mai creşti!…

Cu vorba ne mângâie tuţa de fiecare dată, când revenim şi-i povestimm despre cele văzute, întâlnite şi întâmplate — cu iepuri şi vulpi… păsări şi şerpi… arici şi cuiburi… oa-meni buni, dar şi răi, care aruncă în Bobu cu bulgări.

Pe cei răi Bobu nu-i lua în seamă, se ferea, se ascundea. Eu, supărat, îl strigam, îl căuitam. Dând, în sfârşit, de el, îl certam, îl ameninţam cu toată desfacerea prieteniei. El însă continua să mă privească parcă hazliu, cu nepăsare, cu limba afară, chipurile nimic deosebit nu s-a întmplat. Văzându-l atât de împăcat şi paşnic, nu mai puteam crede că prietenia noastră s-a stricat. Bucuros, o luam la pas, alături de el, în prieteşug şi mai mare.

Aveam noi un drum al nostru — de-acasă până în mijlocul satului, la izvoare, şi înapoi. Tot o plimbare, de-a văzutului şi interesului. Eu, cu mâna pe grumazul lui, el în pas cu mine, de ne cotileam agale de la o poartă de gospodar la alta, de la un gard din piatră la un altul din nuiele, la care ne opream, priveam, mai schimbam câte o vorbă-două, după care o luam mai departe. Întâlniţii, văzându-ne, se opreau, schimbau şi ei cîte un cuvânt-două, după care îşi căutau de ale lor. Bobu? La picioarele mele stătea, asculta şi el, dând din când în când din cap, de parcă pe toate le înţelegea şi le aproba. Iar atunci când vreu-nul, mătăhăind din mâini, se da mai aproape, câinele pe dată se ridica, întindea botul şi-şi arăta colţii fioroşi. Păzea, nene! parcă ar fi vrut să strige. Nu cumva să te atingi de cel mai bun prieten al meu!… Ei, dar cine ar fi îndrăznit ?

Dacă cineva se interesa ce mai face tuţa, dacă nu-i de vânătoare, dacă mă duc şi eu cu Bobu, îi răspundeam, ca să ştie, că sezonul încă nu-i deschis, dar atunci când se va des-chide — ştiut lucru! — am să mă duc, pentru

că şi puşcă am să am, şi iepuri am să vânez… poate chiar şi lupi.

Alde Lică Apetrei, auzindu-mă, pufnea în râs, dar nenea Isai Huzun mă lua de om serios şi mă mângâia cu vorba-i:

— Ştiut că! Doar nepot de vânător eşti, ha?— Daaa ! îl asiguram, cu gâdilici de mând-

rie după ureche.De la izvoare, convinşi că toate lucrurile

sunt la locul lor şi că nu mai avem treabă cu lumea şi câinii din ogrăzile oamenilor, o luam înapoi spre casă. Eu — cu mâna pe grumazul lui Bobu şi Bobu — în pas cu mine, liniştit şi prietenos.

Odată însă, ieşiţi în promenadă, peste noi dădu un moş pe nume Luca — „om rău şi tărcat la maţe“, vorba lui nenea Isai. Venea cu căruţa, cu butoaie de motorină pentru trac-toare, c-asta-i era treaba. Am stat locului, mai sub gardul lui Dumitru Vrăbioi. Bobu, ca în toate dăţile, s-a oprit şi el, s-a aşezat la picio-arele mele.

— Ei, jigodia mă-ti-iii!… a strigat Luca, de sus, şi l-a plesnit cu biciuşca.

Bobu a sărit ca ars, a prins a schelălăi şi a se tăvăli pe jos.

— Ne-ne!!! am răcnit. Ce ţi-a făcut?!Luca doar că a rânjit:— Javră!… şi croi în cai.…Trei zile la rând tuţa l-a căutat pe Luca

de-a mărunţelul. Cu puşca încărcată. Şi nopţile l-a pândit, dar „omul rău şi tărcat la maţe“, vorba lui nenea Isai, a fugit, s-a ascuns, n-a dat pe acasă. De se arăta… tuţa precis că avea să facă moarte de om. Ce rău i-a făcut prietenul meu? N-a sărit la el, la cai… Nici măcar n-a lătrat… Dar Luca, pocnind din biciuşca lui cu plumb în capăt, l-a rănit, fără niciun motiv.

— Las’ că-mi cade el!… nu se liniştea tuţa, cu pumnii încleştaţi.

Şi, cică, i-a căzut, vorbeşte satul. Dar ce a fost, cum a fost — nu ştiu. Atâta doar am auzit că Luca ăsta nu poate să iasă din casă… pen-tru că „şi-a pierdut ciubotele“. Ei, treba lui cu ale lui, pentru că eu mă luasem cu ale mele, repede l-am uitat. Unde mai pui că într-o zi de duminică şi vânătoarea s-a deschis. Tuţa, cu toate pregătirile şi muniţiile în spate, cu arma frântă în mână, ieşind în cerdac, duse o ţeavă la gură şi trâmbiţă îndelung plecarea. Bobu, cu limba scoasă, apăru ca din pământ. Se aşeză, în aşteptarea ordinului. Tuţa strânse puşca, o aburcă în spate, îndemnînd:

— Hai, Bobule!…Eram gata-gata să plec şi eu, dar în ajun

tuţa mi-a spus că încă nu sunt gata, ci că mai am de mâncat câteva mămăligi cu mujdei. Ei, mă duceam eu şi aşa, pentru că eram destul de măricel, dar… fără puşcă, ce fel de vânător aş fi fost?



Promovare

Maimuţa făcută om,A avut în cer o pilă,De-a sărit direct din pomÎn cea mai frumoasă vilă.

girel barbu

Evoluţie

Încet, maimuţa devenise… om.Muncind cu forţa lui deplină,Costică şi-a luat maşină;Aceasta îl trimise iar în pom!

traiaN gărduş

În apărarea lui Darwin

Mă mir când văd vreun ins „evoluat“,Dar ştiu că Darwin n-are nici o vină:În lungu-i drum maimuţa a uitatCe trebuia, sireaca, să devină.

iON diviza

Precizări autobiografice

Bunicul — negru, iar al tău — maimuţă…De ce-aş mai încerca păreri de rău?!Acum pricepi că neamul meu începeExact unde sfârşeşte neamul… tău.

alexaNdre dumaS

(traduCere aurel iOrdaChe)

Bodyguardul

Cu prestaţie utilăŞi-aptitudini de copoi,Cum să nu-l numim „gorilă“Când păzeşte-un maimuţoi?!

Nelu iONeSCu-QuiNtuS

Proces continuu

Da, natura nu te cruţă:Da, ne tragem din maimuţă.Însă, ce-i ciudat, socot,Unii nu s-au tras de tot!

CONStaNtiN traNdafir

Avansări

Maimuţei, sincer, nu i-a fost pe placCând a primit o funcţie mai sus.Dar leul a chemat-o şi i-a spus:„Primeşte, nu fi proastă! Om te fac!“

gheOrghe leu

Excepţie

Fie Neamţ, Chinez, Hindus,Omul din maimuţă vine,Numai Iorga ştim prea bineCă se trage din Larouse.

păStOrel teOdOreaNu

AliCE şi CârligE

Cu pana la pălărie, cu puşca... la poezie

2016 — Anul Maimuţei

Teoria chibritului şi chibritul teoriei privind coada pe care a pierdut-o cândva fiinţa umană a fost, este şi încă mult timp va fi o mare preocu-pare economică, politică, socială, culturală, etică-morală şi… literar-artistică. Până la Darwin, dar şi după, inclusiv la noi. Astfel, inspiraţia pe mulţi i-a adus şi-i mai duce la străvechea întrebare: Au, chiar de la Maimuţă ne tragem?


Prutul este al doilea râu ca mă-rime din Moldova. Pe cursul său superior e un râu de munte tipic, cu curenţi furtunoşi, numeroase praguri şi cascade. Intrând pe teritoriul Republicii Moldova, îşi mai păstrează „caracterul“ neli-niştit până în apropierea lacului de acumulare Costeşti-Stânca.

Nu ştiu ce m-a decis să scriu despre expediţia efectuată pe traseul Criva-Cos-teşti, dar cred că „de vină“ sunt peripeţiile trecute şi amintirile ce mă vor urmări cu siguranţă întreaga viaţă.

Eram în doi cu fratele, plini de încre-dere şi entuziasm că pe toate le vom reuşi în cel mai uşor mod, doar nu suntem la prima noastră expediţie.

Spus şi făcut. La sfârşitul verii lui 2013 am adunat lucrurile necesare şi am pornit la drum. Lângă satul Criva am pregătit barca, am aruncat în ea echipamentul, am instalat vâslele şi… ne-am lăsat duşi de cu-rentul apei.

Nu ştiu dacă există mai frumoase locuri pe la noi decât acestea, cu maluri înalte, versanţi împăduriţi, de netrecut, iar în albia îngustă şi şerpuitoare — insule, ostroave, vaduri şi praguri. Toate ascundeau acele taine care ne-au pus la încercare atât forţele fizice, cât şi tăria firii. Primele surprize au început chiar de îndată, când am înţeles că cu o barcă încărcată curentul apei nu ne permite să manevrăm cu uşurinţă printre numeroasele meandre abrupte. Însă, în cu-rând s-a aflat că sunt doar „floricele“, cele mai mari pericole ne păşteau ulterior.

Din cauza nivelului scăzut al apei, pie-trele ascuţite aşa şi nărăveau să ne spargă baloanele, iar pragurile creşteau şi creş-teau. Deodată, în faţa noastră apare acel prag care ne-a tăiat suflarea, ne-a făcut să ne pierdem graiul încă mult timp înainte. Numai bătăile inimii şi zbuciumul apei se mai auzeau.

Am scăpat! Slavă Domnului că nu ne-am răsturnat, însă apa a trecut peste bord şi ne-a udat toate lucrurile: sacii de dor-mit, hainele de schimb, merindele, cortul, echipamentul de laborator. Totuşi, eram fericiţi că suntem vii.

Ziua întâlneam foarte puţini pescari, mai mult pe malul drept, unde malurile erau mai slab împădurite. Pe partea stângă însă, cu greu găseai vreun loc de popas.

În această sălbăticie virgină am văzut şi căpriori, ieşind la adăpat, şi o mulţime de urme de mistreţ. Am avut şi o întâm-plare hazlie cu o vulpe. Ea, fără a se aştepta la vreun pericol venit de pe apă, se plimba îndrăzneţ în căutarea mâncării. Când ne-a văzut, la câţiva metri, a înţepenit locului, sărmana, nu ştia ce să facă. Abia după câ-teva secunde s-a dezmeticit, parcă, şi a să-rit glonte în primul desiş.

Am avut şi o întâlnire, pe care nu o putem explica nici până acum. În timp ce treceam de un prag subacvatic, am fost pe de-a dreptul zdruncinaţi de un peşte foarte mare — un monstru ni s-a părut! — care, parcă simţind greutatea bărcii, ne-a scu-turat de pe el. Am trecut prin minte toate posibilele specii de peşti care pot atinge aşa dimensiuni în zona pragurilor. Doar lostriţa este mai aproape de presupunerea noastră, însă rar atinge aşa dimensiuni şi este un taxon dispărut în râul Prut, nefi-

ind atestată de câteva zeci de ani. Cel mai probabil a fost un somn foate mare ce-şi aştepta prada învinsă de curenţi, ca să-i nimerească direct în gură.

Pe lângă această întâlnire emoţionantă am avut şi altele nu mai puţin fericite. Am identificat specii rare de peşti ca beldiţa (Alburnoides bipunctatus), mreana vână-tă (Barbus petenyi), porcuşorul de nisip (Romanogobio kesslerii), râmbiţa (Saba-nejewia balcanica), mihalţul (Lota lota), fusarul (Zinges streber), pietrarul (Zingel zingel) ş. a. Multe dintre ele sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în cea Internaţională (IUCN).

De la s. Pererâta în aval a început deja să patruleze pe apă poliţia de frontieră şi când ne-a întrebat de unde venim, încotro ţinem calea cu această bărcuţă fără motor, am înţeles că nu erau departe de a ridica degetul la tâmplă… Însă, dacă până în acel moment curentul apei ne mai ajuta să plutim la vale, în pofida tuturor obsta-colelor înfruntate, intrând în zona lacului de acumulare Costeşti-Stânca (s. Bădragii Vechi), miza s-a pus doar pe propriile pu-teri. Când vântul nu ţine cu tine, suflând în direcţie opusă, iar valurile frânează bar-ca, e vai şi amar de mânuţele tale!

Din jumătate în jumătate de oră ne rânduiam la vâsle, sub soarele dogorâtor. Erau momente că-ţi părea că soarta nu-ţi mai este prietenă, fratele e duşman, iar profesia e departe să te mai îmbrăţişeze. Au învins însă proverbele „Cu răbdarea treci şi marea“, „Unde-s doi puterea creşte“ la care am mai adăuga: Şi frumuseţea ire-petabilă a Prutului!

dr. dumitru bulat,Institutul de Zoologie al AŞM

ihtiologiE

Prutul de Mijloc


Curiozităţi

Mistreţul este unul dintre cele mai inteligente animale de pe planetă, dar şi cele mai periculoase. În clasamen-tul pericolului potenţial este mai ponderat decât rechinul. Practic, numărul exact de mistreţi nu poate fi numărat. Numai în Statele Unite cifra populaţiei variază de la pa-tru până la opt milioane de exemplare.

uriaşul din pădureÎn medie mistreţul atinge

în lungime 175 de centimetri, înălţimea în greabăn este de până la un metru. Greutatea exemplarului adult nu depă-şeşte, de regulă, 200 de kilogra-me. Dar, în unul din parcurile naţionale din Uganda, savan-ţii au descoperit un adevărat gigant de doi metri lungime. Masa acestuia era de aproape 300 kg. Actualmente, el e cel mai mare exemplar de mistreţ de pe glob.

Nu sunt gurmanziSe consideră că mistreţii

nu sunt alintaţi la mâncare, cu toate că simţul olfactiv este dezvoltat la maximum (mult mai bine decât auzul şi văzul). Potrivit unor date, ei sunt ca-pabili să simtă mirosul la o dis-tanţă de 5-7 km, precum şi să identifice aroma „apetisantă“ chiar şi la o adâncime de 25 metri.

Un grup de savanţi de la universităţile din Illinois, Wa-geningen şi Edinburgh con-sideră că mistreţii au gene olfactive unice, care le oferă posibilitatea să nu fie prea exi-genţi în alegerea meniului. Pe

mistreţi nu-i supără conţinu-tul sporit de sare sau mirosul respingător al „bucatelor“. E vorba despre un număr mic de gene ce formează receptorii gustului, care reacţionează, în special, la mâncarea amară.

mai aproape decât pare

Aceiaşi savanţi au efectuat cercetări orientate spre stabili-rea dependenţei sistemelor de gene ale mistreţului şi omului. Rezultatele sunt uimitoare: au fost identificate 112 de com-binaţii, când proteina din or-ganismul mistreţului conţine acelaşi aminoacid care partici-pă la dezvoltarea unor aseme-nea maladii umane, precum obezitatea, diabetul zaharat, dislexia, bolile Parkinson şi Alzheimer. Oamenii de ştiinţă vor continua cercetările, fo-losind mistreţul în calitate de model biomedical valoros.

moş mistreţ cu plete dalbe…

În revista apuseană „Zoo-logia fiziologică şi biochimică“ au fost publicate rezultatele unui studiu interesant. S-a con-statat că părul cărunt la mistreţ este un indiciu al unei sănătăţi perfecte, în timp ce mistreţii cu pielea roşietică au în organism multe celule afectate.

Potrivit savanţilor, pig-mentaţia roşie exercită o influ-enţă negativă asupra celulelor cu ajutorul unui antioxidant, care nu este direcţionat spre distrugerea radicalilor liberi nocivi din organismul anima-lului. Astfel, a fost stabilit că şi oamenii cu părul roşcat sunt

supuşi unui risc sporit de îm-bolnăvire de cancer, spre deo-sebire de bruneţi sau blonzi.

Potrivit lui Ismail Galvan, unul dintre autorii studiului, mistreţul şi omul au „ace-laşi tip de melanină“, ceea ce înseamnă că studierea mis-treţilor cărunţi ar putea face lumină în problema apariţiei cărunţelii la om.

Nu zângăniţi!În Texas, şerpii cu clopoţei

au încetat să producă sunete caracteristice. Acest lucru ar putea fi trecut cu vederea, dacă nu ar spori concomitent şi ris-cul pentru om, care este lipsit de oportunitatea de a-şi lua tăl-păşiţa, de îndată ce aude tros-netul caracteristic. Savanţii au presupus că şerpii nu mai emit trosnetul lor caracteristic, de-oarece atrag atenţia mistreţilor care se înfruptă cu plăcere din „viermii zgomotoşi“.

mai hâtri ca draculNumai în Statele Unite da-

unele produse de porcii sălba-tici depăşesc o jumătate de mi-liard de dolari anual. Deci, nu este de mirare că omul e mereu în căutarea metodelor de a-şi proteja proprietatea şi recolta. Una dintre cele mai eficiente este ademenirea mistreţilor în ocoluri cu ajutorul diferitor momeli.

Astfel, cercetătorul ameri-can Tyler Campbell a presupus că pentru mistreţi, cele mai atractive mirosuri sunt cele stridente cu aromă de căpşu-nă. Anume astfel de momeli le propun fermierilor super-marketurile americane, însă

aceştia preferă să folosească ţuica de porumb, turnând-o în hârdaie lăsate în ocolurile des-chise. Principala problemă este că mistreţul e un animal prea hâtru ca să nimerească de două ori în aceeaşi cursă. Ken Jolie, expert în materie de mistreţi de la Universitatea din Flori-da, este convins că mistreţii rezistă repede tentaţiei de a se înfrupta din deliciile gratuite şi aproape întotdeauna sunt ca-pabili să scape din cursă. Ei sar cu uşurinţă peste gardurile de un metru şi foarte repede râmă şanţuri sub garduri, luând-o apoi la sănătoasa cu o viteză de 50 de kilometri pe oră.

batlle: mistreţii vs rechini

În competiţia lugubră la asasinarea oamenilor, mistreţii întrec rechinii: 12 vieţi ome-neşti pentru mistreţi contra 10 pentru rechini. River Jack Meyer, expert în Laboratorul naţional din Savanna, studiază cazurile de atacuri ale mistre-ţului asupra oamenilor. Arhi-vele sale conţin fapte despre 665 de victime pretutindeni în lume.

Potrivit unui raport, în perioada anilor 2003—2012, în fiecare an, au fost sfâşiaţi de mistreţi în medie patru oameni. Cea mai tristă sta-tistică aparţine Statelor Unite ale Americii (24% din totalul cazurilor), urmate de India (19%) şi Papua Noua Guinee (6%). Lista se încheie cu An-glia şi Germania (câte 5% din cazuri).

faiNa şatrOva

Fapte surprinzătoare despre mistreţ

Itinerarul muzeelor vânătoreşti conti-nuă prin muzeele tematice din Europa. De data aceasta, călătoria ne poartă în Ger-mania, în Berlin.

Berlinul, capitala Germaniei, este cel mai mare oraş al ţării, are aproximativ 3,4 milioane de locuitori şi o suprafaţă de 892 km². În acelaşi timp este unul dintre cele 16 landuri federale, cu guvern de land propriu, numit „Senat“, prim-ministru (de land), constituţie proprie şi alte prerogati-ve ale unui stat (land). Poziţia sa pe hartă este aidoma unei insule/enclave, înconju-rată de landul Brandenburg. Oraşul este traversat de râurile Spree şi Havel.

Berlinul a fost capitala Germaniei între 1871 şi 1945 şi a redevenit capitala acestei ţări în 1990, odată cu reunificarea Ger-maniei şi a aderării fostei Republici De-mocrate Germane la Republica Federală Germania.

Muzeul Grunewald este amplasat pe malul lacului Grunewald, în raionul omo-nim al Berlinului. Asemenea multor mu-zee cinegetice, el este găzduit de castelul de vânătoare Grunewald. Imobilul care a

dat nume întregului raion prezintă o clă-dire în stil renascentist din 1543. Cas-telul este cel mai vechi din castelele prusa-ce din Berlin, conservat într-o stare foarte bună. Clădirea a fost transformată în mu-zeu în anul 1932 şi conţine opere de artă din secolele XV—XVIII, cu picturi în ulei excepţionale de Lucas Cranach cel Bătrân (1472—1553), reprezentând familia rega-lă. Muzeul mai conţine o galerie cu perso-nalităţile locale din secolele XV—XVIII.

Principalul punct de atracţie al muze-ului este în clădirea adiacentă − cabana de vânătoare, cu o expoziţie despre diferitele tradiţii cinegetice regale. Printre exponate, parţial aduse la lumina zilei din săpăturile arheologice, sunt picturi, inclusiv un por-tret al voievodului-elector Joachim al II-

lea (primul stăpân al castelului), mobilier, porţelan şi o colecţie de arme. Tablourile şi obiectele de artă decorativă ilustrează grafic vânătoarea, la fel ca reprezentările monstruoase şi anormale de animale, tipi-ce pentru stilul baroc, definit prin gusturi-le şi plăcerile pentru spectaculos.

Istoria castelului este strâns legată de familiile regale prusace. Frederic cel Mare a închis cabana de vânătoare regală situată în raionul Friedrich Werder al Berlinului (acum Berlin-Mitte) în 1765 şi a mutat-o la Grunewald în 1770. Regele, care avea un interes mic în vânătoare, a transferat echi-

pamentul regal cinegetic din localităţile Liebenwalde, Oranienburg, Spandau în Grunewald. Armele de vânătoare, însă, nu au fost stocate aici, dar în armurării.

Depozitul şi cabana de vânătoare au fost utilizate de familia imperială neîntre-rupt până în anul 1904. Ulterior, clădirea a folosit ca şopron, depozit, precum şi ca sediu pentru o unitate de poliţie în anul 1920.

La începutul anului 1977 muzeul a fost redeschis pentru public. Colecţiile lui se îmbogăţesc sistematic, întrucât sunt des-coperite noi piese ca rezultat al cercetărilor arheologice din împrejurimile castelului.

selecţie: CRistina Ciobanu,Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM

Muzeul de vânătoare Grunewald, Germania

Vestigii europene

Magazinele de arme ale SVPM


Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelorTel. de contact:022 24 20 53; 079054705

Stimate vânător!Procurând arme şi muniţii în maga-zinele SVPM, banii domniilor voastre rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea vâ-natului în Moldova.



Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelorTel. de contact:022 24 20 53; 079054705

2015 pleacă, 2016 vineagvps.ro/docs/VPM decembrie2015.pdf · să-şi amintească snoava orientală...

Documents

Transcript of 2015 pleacă, 2016 vineagvps.ro/docs/VPM decembrie2015.pdf · să-şi amintească snoava orientală...