Lucrurile în ţară ar putea-o lua pe trei căi. Pe puncte:

Unu. A. Preşedintele ar putea fi ales în parlament, dar e imposibil să ai ceva fără să dai. Măcar şi

din punctul de vedere al legii transformării şi conservării materiei. Ce le dăm comuniştilor?

Nimic, cum zicea Mişa Ghimpu. Sau va fi ca la Ialoveni? Căci la Ialoveni cel care a jurat în

biserică că nu va colabora cu Satana şi-a călcat jurămîntul, a votat cu PCRM! Le dăm, dar ce le

dăm? Postul de spicher? Cu dl Lupu preşedinte? Ar fi o soluţie. În acest caz, lui Mişa Ghimpu i-

ar reveni postul de prim-ministru, sectorul cel mai potrivit pentru bagajul de cunoştinţe pe care îl

posedă. Filat e scos pe tuşă. Filat trece în opoziţie, fără a mai avea dreptul de a intra în

parlament. B. Preşedintele e votat în parlament. Dl Lupu şi dl Mişa Ghimpu trec în opoziţie,

scrie Viorel Mihail în Săptămîna.

Doi. Actuala coaliţie rămîne la putere toţi patru ani. Criza politică se va rezolva prin desfăşurarea

unui referendum constituţional cu privire la alegerea preşedintelui ţării prin vot direct.

Referendumul să fie desfăşurat în toamnă; alegerile prezidenţiale, la începutul anului 2012.

Referendumul pentru alegerea preşedintelui, cu 51 de voturi, în parlament nu e posibil, fiindcă

nici PCRM, nici PLDM nu vor dori să-şi murdărească mîinile de sînge ca Lady Macbeth, cînd

mortul ar fi însăşi |ara Moldovei. Numai că nu-mi pot imagina: cum vor convieţui în continuare

cei trei scorpioni în acelaş borcan…

Trei. Preşedintele nu e ales. Sînt declanşate alegeri parlamentare anticipate. Toţi zic că Moldova

nu va suporta încă un rînd de alegeri. Le va suporta, dacă vrea să fie ţară! S-ar putea întîmpla ca

abia după aceasta să se mai limpezească lucrurile în ţară, adică să se formeze un sistem de două

partide. Stînga şi Dreapta, cu cîte o formaţiune satelit pe lîngă ele. Cheltuieli mari? – Rogu-vă,

amintiţi-vă de vorba înţeleaptă a lui Mişa Ghimpu cînd i s-a imputat că pentru renumărarea

buletinelor de vot se vor cheltui mulţi bani din buget: democraţia e un deliciu foarte costisitor,

dar fără ea e imposibil să intrăm în Europa.

• Eu sînt moldobou, iar mama mea a fost moldovacă. Şi tata dumneavoastră e moldobou, şi

mama dumneavoastră e moldovacă. Aşa sîntem mîngîiaţi noi, moldovenii, de românii lui Mişa

Ghimpu, care au acces la Internet.

Eu sînt бычара, iar mama mea a fost бычара. Şi tata dumneavoastră e бычара, şi mama

dumneavoastră e бычара. Aşa sîntem mîngîiaţi noi, moldovenii, de partida antimoldovenească

din partidul lui Vladimir Voronin, din care aripă fac parte şi moldoveni.

Ghimpu ajunge în parlament fiind votat de moldoboi şi de moldovaci. Nu doar de cele 2% de

români din Moldova.

Voronin intră în parlament fiind votat de бычара moldovenească. Nu doar de cele 29% de

nemoldoveni!

• Campania electorală a lui Igor Dodon (ca şi a lui Iordan) a fost dinamitată din interiorul

partidului. Bunii lor colegi de partid n-au vrut să-l vadă pe Igor primar, ca să nu-i trivojască din

plăcuta şi dulcea lor mizerie. Căci dacă în suburbii, nu la Chişinău, Dorin Chirtoacă, care

sfidează bunul nume al moldovenilor, era lovit în punctul său vulnerabil, sînt sigur că la ora

actuală reformarea PCRM-ului, şi nu atît a PCRM-ului, cît a Stîngii moldoveneşti, avea să fie în

plină desfăşurare.

Autor: Viorel Mihail Sursa: saptamina.md