1

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ŞCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINŢI”

TEZĂ DE DOCTORAT

– rezumat –

SEGREGAREA URBANĂ. Studiu de caz: Municipiul Bucureşti

URBAN SEGREGATION. Case study: Bucharest

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Silviu Neguţ

Doctorand Mionel Viorel

Bucureşti, 2011

2

1. CUPRINS INTRODUCERE

PARTEA I: CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII TEORETICE ASUPRA CONCEPTELOR SPAŢIALE ŞI CEL AL SEGREGĂRII

1.1. Concepte utilizate în geografia socio-urbană 1.1.1. Spaţiul urban 1.1.2. Suburbanizarea

1.1.2.1. Interpretări alternative ale procesului de suburbanizare 1.1.3. Gentrificarea 1.1.4. Zonarea urbană şi cartierul

1.1.4.1. Zona de excludere şi cea exclusă 1.1.4.2. Enclava 1.1.4.3. Ghetoul şi ghetoizarea 1.1.4.4. Fortificarea urbană

1.1.5. Fragmentarea spaţiului urban 1.1.6. Congregarea sau coeziunea internă a grupurilor

1.1.6.1. Congregarea în scopul apărării 1.1.6.2. Congregarea pentru suport mutual 1.1.6.3. Congregarea în scopul păstrării identităţii culturale 1.1.6.4. Congregarea pentru a facilita „atacul” sau spaţiul de rezistenţă

1.2. Segregarea urbană în perspectivă pluridisiplinară 1.2.1. Istoricul cercetărilor şi evoluţia conceptului

1.2.1.1. Segregarea urbană în viziune geografică 1.2.1.2. Segregarea urbană în viziune sociologică 1.2.1.3. Segregarea urbană în viziune economică 1.2.1.4. Segregarea urbană în viziune istorică

1.2.2. Definiţii şi terminologie 1.2.2.1. Direcţia ecologistă în abordarea segregării urbane 1.2.2.2. Segregarea urbană în perspectivă culturalistă

CAPITOLUL 2. TIPOLOGIA SEGREGĂRII ÎN MEDIUL URBAN 2.1. Segregare socială sau marginalizare socială?

2.1.1. Segregarea rasială 2.1.1.1. Disocierea rasială a oraşelor: autosegregare sau simplă coincidenţă?

2.1.2. Segregarea etnică 2.1.3. Segregarea socio-economică

2.1.3.1. Globalizarea, reforma economică şi inegalitatea veniturilor 2.1.3.2. Teoria celor două circuite în contextul claselor socio-economice urbane

2.1.4. Segregarea confesională 2.1.5. Segregarea educaţională

2.2. Segregare geografică/fizică (rezidenţială) 2.2.1. Slum-urile sau arhitectura de mahala

2.2.1.1. Slum-urile. Origini şi definiţii 2.2.1.2. Caracteristicile slum-urilor

2.2.2. Arhitectura arealelor urbane ocupate de populaţia cu venituri mari şi foarte mari 2.2.2.1. Dimensiuni geografice ale spaţiilor ocupate de privilegiaţii urbani 2.2.2.2. Suburbii, ziduri, gated communities, golden ghetto sau spaţiile privilegiaţilor urbani

CAPITOLUL 3. CAUZELE ŞI EFECTELE SEGREGĂRII URBANE

3

3.1. Principalii factori generatori de disparităţi/disfuncţionalităţi urbane în apariţia segregării 3.1.1. Inegalitatea veniturilor şi statutul socio-economic 3.1.2. Sărăcia populaţiei

3.1.2.1. Sărăcia absolută 3.1.2.2. Sărăcia relativă 3.1.2.3. Sărăcia severă şi cea extremă 3.1.2.4. Sărăcia „reziduală” sau structurală 3.1.2.5. Sărăcia temporară şi cea de lungă durată

3.1.3. Discriminarea 3.1.3.1. Discriminarea pe piaţa forţei de muncă 3.1.3.2. Problema locuirii şi discriminarea pe piaţa imobiliară 3.1.3.3. Alte modalităţi de discriminare cu efecte asupra segregării urbane

3.1.4. Preferinţele personale 3.2. Efectele segregării asupra mediului urban

3.2.1. Calitatea locuirii şi a cartierelor 3.2.2. Oportunitatea socială

3.2.2.1. Oportunitatea educaţională şi efectele segregării urbane asupra rezultatelor şcolare 3.2.2.2. Impactul asupra oportunităţii de angajare

3.2.3. Efectele asupra comportamentului electoral 3.2.4. Clasele sociale, delicvenţa şi apariţia „culturii străzii” (ghetoizarea culturii)

3.2.4.1. Comportamentul delicvent 3.2.4.2. Ghetoizarea culturii urbane

3.2.5. Deşeurile şi poluarea mediului urban 3.2.6. Starea de sănătate a locuitorilor din spaţiile segregate

CAPITOLUL 4. DIMENSIUNI ŞI MODALITĂŢI DE CUANTIFICARE A SEGREGĂRII 4.1. Uniformizarea (Evenness) 4.2. Expunerea (Exposure) 4.3. Concentrarea (Concentration) 4.4. Centralitatea (Centralization) 4.5. Gruparea (Clustering)

PARTEA A-II-A: SEGREGAREA URBANĂ ÎN MUNICIPIUL BUCUREŞTI ŞI ÎN SPAŢIILE LIMITROFE ALE ACESTUIA CAPITOLUL 5. REPERE ISTORICE ŞI TOPONIMICE ALE SEGREGĂRII

5.1. Situl. Apariţia şi evoluţia oraşului 5.1.1. Cetatea, satul lui Bucur şi începuturile aşezării: apariţie, locaţie şi controverse 5.1.2. Evoluţia aşezării până la nivel de târg 5.1.3. Bucureştii. Dezvoltarea târgului, reşedinţă domnească şi capitală a ţării 5.1.4. Situaţia Bucureştiului la sfârşitul sec. XIX şi începutul de sec. XX

5.1.4.1. Începutul sec. XX: un început de nivelare socială, etnică şi edilitară (însă doar un început!) 5.1.5. Bucureştiul în perioada 1920 – 1990

5.1.5.1. Bucureştiul interbelic 5.1.5.2. „Epoca de aur a socialismului”

5.2. Alogenii. Grupurile minoritare din Bucureşti 5.2.1. Secuii/maghiarii 5.2.2. Germanii sau nemţii 5.2.3. Evreii 5.2.4. Armenii 5.2.5. Grecii 5.2.6. Ţiganii/rromii

4

5.2.7. Grupurile etnice de factură musulmană: turcii şi albanezii 5.2.8. Grupurile minoritare slave: bulgarii, sârbii, polonezii, ruşii şi rutenii 5.2.9. Etnicii occidentali: francezii, italienii, englezii, olandezii şi elveţienii

5.3. Mahalalele sau expresia spaţială a grupurilor comunitare în arealul urban. Individualizarea unui tip istoric de segregare

5.3.1. Tipuri de mahalale 5.3.1.1. Mahalale etnice 5.3.1.2. Mahalale formate prin acumulare de bogăţie sau sărăcie 5.3.1.3. Mahalale care evocă tipul activităţilor economice prestate 5.3.1.4. Mahalale „rău-famate”

5.4. Toponimia bucureşteană - evocare a tendinţelor segregaţioniste 5.4.1. Toponimia stradală păstrată 5.4.2. Toponimia stradală ascunsă, uitată sau pierdută

CAPITOLUL 6. BUCUREŞTIUL DUPĂ 1989: EVIDENŢE EMPIRICE ŞI APARIŢIA UNOR NOI FORME SPAŢIALE DE SEGREGARE

6.1. Evidenţe empirice de ansamblu 6.2. Tipologia locuinţelor bucureştene: posibilă cauză a segregării

6.2.1. Locuinţele individuale 6.2.2. Locuinţele mixte 6.2.3. Locuinţele colective situate în imobile de tip bloc

6.3. Distribuţia spaţială a populaţiei: de la educaţie la asistenţă socială 6.3.1. Distribuţia spaţială funcţie de educaţie 6.3.2. Distribuţia spaţială a şomerilor şi a persoanelor necalificate 6.3.3. Distribuţia spaţială a persoanelor casnice şi a celor întreţinute de stat sau de diferite organizaţii private

6.4. Gentrificare şi autosegregare în Bucureşti 6.4.1. Contraste urbane postdecembriste: gentrificare şi sărăcie 6.4.2. Evoluţia creşterii preţurilor în spaţiile gentrificate. Dezvoltare imobiliară şi separarea claselor sociale 6.4.3. Nivelul preţurilor locuinţelor în arealul central 6.4.4. Nivelul preţurilor locuinţelor din marile habitate urbane 6.4.5. Autosegregarea socio-economică în câteva spaţii intraurbane

6.5. Dinamica socio-urbană a periferiei 6.5.1. Consideraţii de ansamblu asupra noilor spaţii construite din periferie 6.5.2. Locuinţele construite în primii ani postdecembrişti 6.5.3. Circumstanţele apariţiei comunităţilor închise: între îngrădire şi comunitate 6.5.4. Adaptarea locuinţelor la gusturile şi necesităţile elitei urbane

6.5.4.1. Pipera 6.5.4.2. Prelungirea Ghencea

6.6. Evidenţe empirice asupra câtorva ghetouri bucureştene 6.6.1. Ghetoul Zăbrăuţi 6.6.2. Ghetoul Aleea Livezilor 6.6.3. Ghetoul Iacob Andrei 6.6.4. Ghetoul Amurgului 6.6.5. Ghetoul Valea Cascadelor 6.6.6. Importanţa teoretică şi practică a ghetourilor bucureştene

6.7. Dezvoltarea incipientă a unor slum-uri intraurbane 6.8. Perspectivele apariţiei unui cartier China Town

CAPITOLUL 7. PERCEPŢIA SEGREGARĂRII URBANE ŞI PREFERINŢELE REZIDENŢIALE 7.1. Aprecieri generale asupra segregării urbane în Bucureşti

7.1.1. Cât de segregată este capitala? 7.1.2. Care sunt cartierele/zonele afectate de segregare?

5

7.2. Distribuţia şi concentrarea spaţială a minorităţilor etnice şi rasiale 7.2.1. Situaţia distribuţiei spaţiale a minorităţilor etnice şi rasiale pe sectoare administrative în 2002 7.2.2. Percepţia concentrării spaţiale a minorităţilor etnice şi rasiale 7.2.3. Corelaţia dintre percepţie şi recensământul populaţiei din 2002

7.3. Segregare vs. sărăcie în Bucureşti 7.3.1. Cartierele/zonele afectate de sărăcie. Spaţii cu delicvenţă ridicată 7.3.2. Rromii (ţiganii) şi sărăcia. Este minoritatea rromă cea mai segregată categorie socială din Bucureşti?

7.4. Băgăţie vs. segregare în Bucureşti 7.4.1. Cartierele/zonele ocupate de populaţia înstărită 7.4.2. Motivaţia segregării persoanelor înstărite

7.5. Segregare religioasă? 7.6. Educaţia: cauză şi soluţie pentru segregarea urbană 7.7. Segregarea în Bucureşti: între beneficii urbane şi probleme sociale

7.7.1. Segregarea: proces care aduce beneficii urbane 7.7.2. Problemele sociale: rezultatul segregării rezidenţiale

7.8. Tipurile de segregare şi cauzele acestora 7.9. Perspectivele socio-spaţiale ale populaţiei bucureştene

7.9.1. Preferinţele rezidenţiale 7.9.2. Separaţi dar totuşi împreună...

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

6

2. INTRODUCERE

Este destul de facil să enumeri lucrurile care par să aparţină oraşului. Scuaruri, parcuri şi pizzerii care

clocotesc de oameni. Cafenele stradale şi restaurante etnice. Magazine universale elegante. Metrouri şi pasaje.

Autobuze, tramvaie şi troleibuze. Trotuare neastâmpărate. Strigătele comercianţilor stradali. Zgomotul

traficului. Zgârie-nori îndrăzneţi. Mall-uri şi parcuri industriale. Edificii sportive gigantice precum

stadioanele. Oameni îmbrăcaţi noncomformist sau revoltător. Magazine stradale. Slum-uri, ghetouri, cartiere

elitiste şi case închiriate. Cerşetori şi drogaţi. Clădiri îmbrăcate în praf şi funingine. Smog. Apa impură de la

robinet. Nu trebuie uitate nici sălile de expoziţii, centrele de conferinţe, galeriile de artă sau spaţiile culturale.

Colţul găştilor/bandelor, depozitele logistice şi noile centre media. Nici monumentele şi muzeele, ori aleile

comerciale şi aeroporturile nu trebuie omise. Şi lista poate continua la nesfârşit. De asemenea, este destul de

uşor să enumeri acele adjective care pot da un anumit sens pentru ceea ce sunt oraşele în general. Rapid, tare,

zgomotos, îndrăzneţ. Divers, cosmopolit, superficial. Nenatural, inuman, anonim. Riscant, elegant, orbitor,

periculos. Toate aceste cuvinte transmit ceva în funcţie de modul în care sunt experimentate şi percepute

oraşele; în funcţie de modul în care sunt ele înţelese. Cu toate acestea, este destul de dificil să defineşti ce face

un oraş să fie într-adevăr oraş, şi care sunt forţele care fac viaţa să fie cu adevărat urbană.

Lucrarea de faţă, evident, nu şi-a propus să definească oraşul sau să răspundă la întrebările legate de

viaţa urbană în general ci, mai degrabă, doreşte să aducă, atât în atenţia specialiştilor, cât şi a nespecialiştilor,

problema segregării urbane. Prin urmare, dacă ar fi să ne raportăm la viaţa urbană, subiectul acestei analize are

în vedere doar o mică parte a vieţii urbane, care reprezintă doar o rotiţă a complexului mecanism urban. Nu

putem înţelege oraşul chiar şi alocându-i o mie de adjective sau enumerându-i lucrurile care par să-i aparţină.

Enumerarea elementelor şi aprecierea lor nu ajută deloc. Ceea ce dă cu adevărat valoare unui oraş, este modul

în care acesta funcţionează şi maniera în care funcţionalitatea lui mulţumeşte urbanii (locuitorii oraşului).

Satisfacerea nevoilor psihice şi fizice creează premisa pentru ca locuitorii să nu caute un loc mai bun; contrar

indivizii părăsesc locaţia pentru a duce o viaţă mai bună şi mai civilizată în alt oraş. Iată care sunt motivele

pentru care auzim adesea că oraşele din ţările nordice sunt cele mai prielnice locuirii. Şi, totodată, motivul

pentru care oamenii din jurlul nostru, locuitori ai Bucureştiului, vorbesc adesea de dorinţa aprigă de a pleca

din oraş. Segregarea este prezentă în aproape toate oraşele lumii. Însă în unele dintre ele acţiunea ei este

aproape insesizabilă, întrucât nu are atât de multe faţete de manifestare. Prin urmare, fără doar şi poate, unul

dintre factorii care formează repulsii faţă de un oraş este şi segregarea urbană, element esenţial al geografiei

urbane.

7

Deci ne confruntăm cu o problemă. În timp ce multe dintre temele care au încântat geografii

urbanişti au fost abordate în lucrări de specialitate, segregarea urbană a fost considerată fie subscrisă altor

probleme urbane (sărăcie, mobilitate, locuire, infrastructură tehnico-edilitară etc.), fie pur şi simplu lăsată

deoparte, devenind astfel terenul de analiză al altor specialişti (sociologi în special, dar şi economişti, istorici,

arhitecţi etc.). Astfel, un concept spaţial definitoriu pentru dinamica urbană a scăpat analizelor geografice,

pierzându-se mult din calitatea studiilor întreprinse. Ca atare, în forurile decizionale urbane abia dacă se

aminteşte de studiile şi cercetările geografice, întrucât ele sunt considerate adesea nepractice; întâietate

căpătând celelalte domenii amintite, fapt care s-a repercutat şi asupra morfologiei şi structurii socio-spaţiale

urbane actuale. Şi atunci, probabil, ne este mai uşor să înţelegem de ce Bucureştiul nu este mulţumitor pentru

locuitorii săi. Cu alte cuvinte, trebuie precizat că segregarea urbană nu este literalmente singurul lucru ce-i

lipsea geografiei urbane, însă este unul dintre cele mai importante. Structurile socio-spaţiale şi alegerile

acestora generază baza dinamicii spaţiale într-o aşezare (atât urbană, cât şi rurală). Iar înţelegerea geografică a

acestor forme spaţiale, poate completa golurile lăsate libere de celelalte ştiinţe, sau altfel spus, studiile

geografice din domeniul segregării urbane pot îmbogăţii multi-disciplinaritatea abordărilor urbane în scop

funcţional.

Importanţa tezei de doctorat cu titlul Segregarea urbană. Studiu de caz: Municipiul Bucureşti este dată

în primul rând de noutatea temei pentru studiile naţionale şi de analiza teoretico-metodologică a procesului de

segregare privit într-o manieră integrată la nivel urban. Cumularea logică a conceptelor urbane şi sociale care

mijlocesc segregarea, împreună cu filtrarea acesteia prin mai multe domenii ştiinţifice, urmate de tipologizarea

formelor sociale şi spaţiale întâlnite în literatura de specialitate şi schiţarea celor mai importante cauze şi efecte

urbane, au constituit un prim element în analiza prezentă. Iar în al doilea rând, valoarea lucrării rezidă din

analiza concretă şi practică a cazului capitalei, unde elementele teoretice au fost riguros aplicate prin

intermediul metodelor socio-geografice (calitative şi cantitative).

Un prim pas în dezvoltarea subiectului l-a avut motivaţia alegerii temei, care a stat în legătură cauzală

cu modificările succesive petrecute după revoluţie în structura şi funcţionalităţile Bucureştiului, precum şi

datorită faptului că astăzi cele mai multe oraşe sunt definite, nu prin omogenitate, ci mai degrabă prin

eterogenitate (etnică, economică, funcţională etc.). Prefacerea continuă a spaţiilor urbane sub acţiunea directă

a calităţii vieţii este o realitate socială şi geografică. Evoluţia spaţiilor urbane este generată de o serie de

fenomene: segregarea socio-apaţială, gentrificarea, renovarea urbană, mobilitatea rezidenţială, precum şi altele.

Zonele fie devin prea costisitoare din punct de vedere economic, generând eliminarea celor care nu îşi pot

8

permite să locuiască într-o astfel de zonă, fie spaţiile nou create sunt greu accesibile anumitor categorii sociale.

Tot acest complex de factori generează spaţii însemnate unde anumite clase sociale nu au acces sau din care

anumiţi indivizi sunt excluşi. Vizibilă cu precădere după 1989, această dinamică a afectat şi Bucureştiul într-o

manieră destul de intensă. A vorbi despre Ferentari astăzi fără a aminti de rromi, sărăcie şi delicvenţă, sau

despre Cotroceni şi Primăverii fără a avea în minte populaţia bogată care locuieşte acolo, este ca şi când ai

încerca să prezinţi capitala fără marile sale edificii culturale (Ateneul, Muzeul Naţional de Istorie a României,

Biblioteca Naţională, Cercul Militar Naţional ş.a.) realizate sub oblăduirea lui Carol I, admiţând că acesta nu a

avut niciun rol în evoluţia culturală a oraşului.

Mai mult, în condiţiile capitalismului şi democraţiei, fiecare este liber să aleagă unde doreşte să se

localizeze. Un motiv în plus pentru interesul suscitat de această temă, a fost maniera în care diferite grupuri

sociale se concentrează în spaţiu, nu numai în funcţie de venit, dar şi de etnie, rasă, educaţie sau religie. Pe de

altă parte, curiozitatea ştiinţifică a stârnit interesul aflării răspunsului la întrebarea dacă şi în Bucureşti aceste

forme de concentrare spaţială sunt prezente şi ce efecte generează ele? Astfel, scopul lucrării şi obiectivele

cercetării au avut două dimensiuni. Prima dimensiune a fost aceea de a crea un cadru teoretic şi metodologic

pentru viitoarele abordări ale segregării urbane, iar cea de-a doua s-a concentrat pe analiza cazului bucureştean

conform metodologiei dezvoltate în prima parte a lucrării. Demersul ştiinţific a necesitat, după cum era şi

normal, împrumuturi teoretice şi metodologice din alte ştiinţe. Practic cel mai important şi inedit element

ştiinţific al acestei lucrări îl reprezintă analiza segregării urbane pentru cazul Bucureştiului. Totodată, analiza

asupra segregării urbane cu aplicabilitate practică asupra Municipiului Bucureşti, aduce şi alte elemente de

noutate pentru studiile în domeniu, printre care:

abordarea teoretică integrată a dimensiunilor segregării din mediul urban;

tipologizarea formelor de segregare întâlnite în mediul urban;

introducerea în literarura naţională de specialitate a dimensiunilor şi modalităţilor de cuantificare a

segregării;

aplicarea elementelor teoretico-metodologice în cazul Bucureştiului;

analiza istoriei bucureştene prin prisma segregării;

identificarea cauzelor segregării bucureştene şi marcarea spaţiilor afectate de segregare;

cartografierea ghetourilor, slum-urilor şi a spaţiilor etnice întâlnite în Bucureşti;

nominalizarea şi analizarea cartierelor bogate;

lansarea unor idei cu privire la perspectivele evoluţiei socio-spaţiale a capitalei ş.a.

9

Ca atare, lucrarea de faţă – aşa cum am mai menţionat deja – capătă şi veleităţi practice, dovedind

reale modalităţi de aplicabilitate. Urmărind tendinţele, mutaţiile şi mobilităţile spaţiale postdecembriste ale

capitalei la nivel social, coroborate cu mecanismele administrative şi politice ale autorităţilor, lucrarea de faţă

poate oferi soluţii palpabile pentru o dinamică urbană viitoare, în care segregarea să fie din ce în ce mai mult

diminuată. Printre efectele cele mai nedorite ale segregării ce îmbracă forme spaţiale se numără ghetourile şi

slum-urile. Lipsa banilor şi a oportunităţilor îi împinge pe locuitorii ghetourilor şi slum-urilor spre ilegalităţi,

consum de droguri şi violenţă. Totodată, lipsa educaţiei perpetuează agonia socială a acestor spaţii urbane.

Pornind de la studii de acest gen, autorităţile locale trebuie să încerce eliminarea problemelor sociale cu cele

mai mici costuri posibile şi fără a cădea în capcana “asistării sociale”. Cu alte cuvinte, luarea de măsuri se va

baza pe zicala nu da peşte flămândului, ci dă-i undiţă şi învaţă-l să pescuiască. Neluarea de măsuri urgente

pentru eradicarea sărăciei, înseamnă accelerarea dinamici spaţiale a populaţiei care locuieşte aici. În altă ordine

de idei, neluarea de măsuri acum, înseamnă costuri mult mai mari pe viitor.

Suportul teoretic şi ştiinţific care a stat la baza realizării studiului a fost atent şi riguros selectat în

scopul fundamentării cât mai concrete şi adecvate obiectivelor propuse. Scopul final al lucrării concretizându-

se în atingerea secvenţială a obiectivelor pe parcursul elaborării tezei. În această direcţie s-a consultat un vast

material bibliografic alcătuit din lucrări ştiinţifice ale autorilor consacraţi în literatura internaţională şi

naţională de specialitate, articole şi studii publicate în diferite periodice cotate în domeniu sau prezentate la

diferite manifestări ştiinţifice internaţionale, teze de doctorat care au abordat această problematică sau altele

asemănătoare etc. Alături de aceste surse de informare au mai fost utilizate în cercetarea segregării urbane

având drept studiu de caz oraşul Bucureşti şi alte date – statistice de data aceasta – provenite de la INS

(Institutul Naţional de Statistică,) şi Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti, extrase de pe

pagina de internet a blogului Index Imobiliar şi din rapoartele agenţiei imobiliare Codwell Banker Affiliates of

Romania, precum şi multe altele.

De asemenea, cercetarea segregării urbane este susţinută şi de un abundent suport grafic şi tabelar – la

care se adaugă o serie de hărţi – atent şi foarte riguros întocmit, scoţând astfel în evidenţă amploarea şi

dimensiunile fenomenelor analizate. Efectiv acest suport ştiinţific auxiliar se sprijină pe nu mai puţin de 71 de

figuri, din care aproximativ 47 de grafice, diagrame şi scheme şi 24 de hărţi şi schiţe. Iar pentru a avea o

imagine cât mai completă asupra materialului ştiinţific auxiliar, mai trebuie amintite cele 16 tabele

sintetizatoare şi materialul ilustrativ ce cuprinde 10 fotografii sugestive pentru cercetare. Mai mult, nu trebuie

uitată nici partea de Anexe care cuprinde, printre altele, chestionarul ştiinţific ce a stat la baza culegerii unor

10

date preţioase şi extrem de concludente pentru validarea cercetării prezente; date care ulterior au fost

centralizate şi analizate în concordanţă cu rigorile ştiinţifice impuse de o cercetare doctorală serioasă.

3. PREZENTAREA SUCCINTĂ A CONTINUTULUI PE CAPITOLE

Acestea fiind spuse, credem că demersul lucrării, structurată în două părţi şi şapte capitole este unul

logic şi are ca punct de plecare Cadrul teoretico-metodologic al segregării urbane. În această primă parte a

lucrării au fost analizate câteva concepte spaţiale de mare preţ pentru înţelegerea şi desluşirea temei, au fost

tipologizate formele de manifestare a segregării în mediul urban, apoi au fost prezentate cauzele şi efectele

acestui proces, pentru ca în finalul primei părţi să fie evidenţiate dimensiunile segregării şi modalităţile de

cuantificare ale acesteia. Mai departe, în cea de-a doua parte a analizei, intitulată sugestiv Segregarea urbană

în Municipiul Bucureşti şi în spaţiile limitrofe ale acestuia, ne-am oprit asupra câtorva repere istorice şi

toponimice care reflectă evoluţia segregaţionistă a oraşului, după care atenţia s-a concentrat pe problematica

spaţială postdecembristă a capitalei cu implicaţii directe asupra segregării. În finalul celei de-a doua secţiuni a

lucrării, tematica abordată s-a focusat pe argumentarea modului în care populaţia oraşului percepe acest proces

şi pe dinamica rezidenţială viitoare în vederea desluşirii tendinţelor mobilităţii.

Primul capitol al lucrării, denumit „Consideraţii teoretice asupra conceptelor spaţiale şi cel al segregării”,

abordează doar acele elemente spaţiale care provoacă sau mijlocesc formarea segregării urbane. Astfel s-au avut

în vedere conceptele utilizate în geografia urbană şi în cea socială (spaţiu urban, suburbanizare, gentrificare,

cartier, ghetou ş.a.), după care segregarea a fost prezentată în conformitate cu modul de abordare propriu

diferitelor ştiinţe cointeresate de subiect (geografie, sociologie, economie, istorie etc.). Iar în finalul

capitolului, am încercat să definim segregarea (filtrând-o prin mai multe domenii, de data aceasta mai mult de

natură tehnică, pentru a evidenţia uluitoarele contraste care apar în domeniul social şi urban) şi să-i aducem

aproape varietatea terminologică ce-i este specifică. De pildă, s-a urmărit modul în care definesc specialiştii din

domeniul construcţiilor sau din metalurgie segregarea, în comparaţie cu cei din ştiinţele sociale. S-a constata

că există o mare diferenţă între cele două de natură problematică pentru societate şi pentru cei care se ocupă

cu studiul ei (inclusiv geografi). Iar cât priveşte terminologia, în capitolul 1 este cuprinsă aproape toată paleta

terminologică dată de nuanţele segregării imprimate în spaţiul urban.

Cel de-al doilea capitol se îngrijeşte de „Tipologia segregării în mediul urban”, care nu este altceva

decât simpla dezvoltare conceptuală a macro-terminologiei utilizate pentru descrierea şi analizarea spaţiilor

segregate. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă macro-terminologia segregării, în capitolul 2 sunt explicate

11

modurile în care se împart diferitele forme de manifestare a segregării. În primul rând este vorba de două mari

forme de manifestare (segregare socială şi segregare geografică/fizică) ce la rândul lor se subdivid în mai multe

categorii. Dar înainte de a expune categoriile şi cărei forme de manifestare se subscriu, ar trebui nuanţat faptul

că segregarea socială pune accent pe populaţie şi pe formele sociale ale acesteia, în timp ce segregarea

geografică influenţează spaţiul şi morfologia urbană, prin inducerea unui peisaj aparte cu trăsături proprii şi

identitate proprie. Nu trebuie pus semnul de egalitate între segregare socială şi marginalizare socială, întrucât

cea din urmă presupune numai lipsuri materiale, iar cea dintâi se compune din formele sociale cu expresie

spaţială a etniei, rasei, inegalităţii veniturilor, educaţiei şi religiei. Sunt discutate astfel în cadrul primei părţi a

capitolului mecanismele segregării rasiale, segregării etnice, segregării socio-economice, ale celei confesionale

sau religioase, şi nu în ultimul rând, ale celei educaţionale.

Existenţa legăturilor strânse dintre cele două forme de manifestare a segregării, căci ele se

intercondiţionează, atât la nivel social, cât şi în plan geografic, naşte categorii spaţiale de manifestare dintre

cele mai diverse. Astfel, capitolul 2 se încheie cu analiza slum-urilor şi a arhitecturii arealelor urbane ocupate

de populaţia ce dispune de venituri mari şi foarte mari sau, după cum i-am denumit uneori în cadrul analizei,

a privilegiaţilor urbani.

Capitolul trei „Cauzele şi efectele segregării urbane” debutează cu cea mai importantă cauză a segregării

urbane: inegalitatea veniturilor şi statutul socio-economic. Alături de această cauză majoră, literatura socio-

geografică de specialitate – atât naţională, cât şi internaţională – aduce în discuţie mult mai multe cauze pe

care, desigur, nu le puteam scăpa din vedere. Sărăcia populaţiei însoţită de aproape toate formele ei de

manifestare (relativă, absolută, severă, extremă, reziduală, de lungă durată etc.) se găseşte în rândul

preocupărilor analizate în cadul acestei secţiuni. Mai mult, discriminarea – pe piaţa imobiliară, în educaţie ş.a.

– şi preferinţele personale reprezintă alţi doi factori generatori ai disfuncţionalităţilor urbane în apariţia

segregării, motiv pentru care nu puteau fi omişi. La fel de numeroase, dacă nu chiar mai numeroase, sunt

efectele segregării urbane. Drept urmare, în paginile dedicate capitolului 3 sunt expuse efectele care

influenţează calitatea locuirii şi pe cea a cartierelor, oportunităţile sociale de orice fel, clasele sociale şi

comportamentul electoral. Simultan au fost atinse acele efecte care îmbracă forme extreme, precum:

comportamentul delicvent, ghetoizarea culturii urbane, poluarea mediului şi şubrezirea sănătăţii locuitorilor

din spaţiile segregate sărace.

Trecând la ultimul capitol al primei părţi, capitolul patru („Dimensiuni şi modalităţi de cuantificare a

segregării”), vom putea constata că segregarea îmbracă mai multe dimensiuni urbane şi, totodată, poate fi

12

cuantificată. Importanţa acestui capitol constă în disecarea celor cinci dimensiuni urbane ale segregării:

uniformizare, expunere, concentrare, centralitate şi grupare, fiecare având propriul mod de analiză şi ajutând

în manieră practică la diminuarea segregării.

Ultimele trei capitole sunt afectate studiului de caz reprezentat de Municipiul Bucureşti şi de spaţiile

limitrofe ale acestuia care stau în legătură cauzală cu el prin funcţiuni şi mod de manifestare. După cum

urmează, prima secţiune a studiului de caz şi cel de-al cincelea capitol al lucrării, abordează cu precădere

elementul istoric şi se intitulează „Repere istorice şi toponimice ale segregării”, evident, în Municipiul Bucureşti.

În linii mari, analiza secţiunii porneşte de la premisa că Bucureştiul a avut de-a lungul istoriei o evoluţie

zbuciumată şi pregnant segregaţionistă. Numai dacă ne gândim la modul cum au fost primiţi armenii în oraş,

la spaţiul în care s-au aşezat şi la amprenta toponimică pe care au lăst-o, ne putem face o idee despre ce a

însemnat separarea comunităţilor în vatra oraşului. Prin urmare, analiza porneşte succesiv şi logic de la

prezentarea sitului sau locului din care s-a dezvoltat oraşul, avansează către expunerea comunităţilor care au

influenţat în timp istoric spaţiul urban, adică a alogenilor, merge mai departe în direcţia analizei formelor

spaţiale generate, şi anume a mahalalelor, şi se încheie cu prezentarea toponimelor stradale, ca urmare a

expresiei în timp a comunităţilor etnice conlocuitoare.

Penultimul capitol, „Bucureştiul după 1989: evidenţe empirice şi apariţia unor noi forme spaţiale de

segregare”, se apropie de prezent. Aici au fost culese mai multe informaţii care au ajutat la fomularea şi

identificarea anumitor spaţii afectate de diferite forme de segregare, transpuse pe o hartă la sfârşitul

capitolului. Pe lângă acest fapt, cuprinsul capitolului 6 include: problematica tipurilor de locuinţe, distribuţia

spaţială a populaţiei în funcţie de mai mulţi indicatori (educaţie, şomaj, asistenţă socială etc.), dinamica

gentrificării şi amprenta autosegregării, evoluţia socio-urbană din spaţiile periferice unde grupurile potente

financiar au încercat să se concentreze pentru a fugi de agitaţia urbană şi câteva evidenţe empirice asupra unor

ghetouri şi slum-uri bucureştene. Tot ca urmare a cercetărilor empirice au fost expuse premisele şi

perspectivele apariţiei unui cartier china town, ţinând cont de faptul că în momentul de faţă a treia comunitate

etnică din Bucureşti, în funcţie de numărul membrilor, este cea chineză.

Cercetarea segregării urbane din Municipiul Bucureşti se încheie cu capitolul şapte în care au fost

abordate „Percepţia segregării urbane şi preferinţele rezidenţiale” ale locuitorilor. Având în vedere metodologia

abordării teoretice, în ultimul capitol s-a încercat aflarea răspunsurilor la anumite întrebări prin prisma

percepţiei. Astfel, rezultatele aplicării unui chestionar şi a unei anchete sociale au fost interpretate şi au

constituit baza cercetării din ultima secţiune. Printre secţiunile acestui subcapitol se regăsesc anumite aprecieri

13

asupra segregării urbane din perspectava celor intervievaţi şi unele tendinţe posibile de evoluţie socio-spaţială.

4. CONCLUZII

Cel mai mare paradox al vieţii urbane este că aparenta libertate a oraşului este afectată de complexele

legături ale segregării şi excluderii ce nu sunt adesea vizibile. Segregarea este unul dintre cele mai importante

procese urbane întrucât formarea şi delimitarea spaţială a diferitelor zone şi sectoare duc la separarea populaţiei

urbane. Prin segregare se perpetuează şi se consolidează anumite atitudini şi comportamente de grup,

considerate comune, specifice unei comunităţi. De aceea, segregarea marchează întotdeauna o barieră

axiologică ce devine mai apoi una topografică între ei şi noi. Segregarea bucureşteană în perspectivă istorică nu

ar fi avut aceeaşi dimensiune geografică fără aportul alogenilor. Comerţul şi cuceririle/stăpânirile au creat acea

diversitate socială în care se întâlneau peste douăzeci de grupuri etnice. Unele dintre acestea au creat

comunităţi bine structurate şi organizate, în principal datorită numărului mare de membri. Au apărut chiar

spaţii bine individualizate în peisajul urban, deoarece atunci când indivizii unui anumit grup etnic veneau în

oraş, de regulă preferau sa se stabilească lângă semenii lor. Preferinţele personale în scopul localizării în oraş au

jucat un rol important şi, totodată, au imprimat un mod de autosegregare sau o segregare naturală, involuntară.

Chiar şi în prezent imaginea urbană de ansamblu a Bucureştiului este aceea a unui oraş format din straturi

întrepătrunse. Un spaţiu lipsit de compexe, un oraş pregătit permanent să accepte standarde geografice şi sociale

duble, contraste stringente. Astăzi, peste jumătate din cei intervievaţi au apreciat că spaţiul urban bucureştean

este moderat sau mediu segregat. Cea mai frecventă formă de separare urbană întâlnită în Bucureşti este cea

socio-economică, urmată de cea etnică.

Istoric. Dintre alogeni, evreii au reprezentat dintotdeauna o comunitate bine închegată şi organizată

în spaţiu, reprezentând totodată un element de cultură şi rafinament în mijlocul conaţionalilor lor.

Individualizarea lor spaţială în vatra oraşului a fost evidentă încă de la început. Au ocupat mahalale din estul şi

sud-estul oraşului, unde a fost îngrămădită cea mai mare parte a sărăcimii evreieşti, cu casele înghesuite unele

în altele. Segregarea lor rezidenţială a fost una involuntară şi spontană, ceea ce a dus la formarea unui ghetou

etnic. Altă etnie „istorică” din Bucureşti care s-a lovit de marginalizarea împusă de comunitatea majoritară, a

fost cea a armenilor; iar situaţia ţiganilor a fost una specială datorită robiei ce a marcat aproape patru secole din

existenţa lor în sânul oraşului. Aceştia au fost robi/slugi domneşti, mănăstireşti sau boiereşti. În aproape toată

existenţa lor au fost marginalizaţi de către populaţia majoritară.

De la sfârşitul secolului XVI şi până în secolul XIX, Bucureştiul a avut parte de o evoluţie oscilantă.

14

Se creionase o imagine cosmopolită şi interesantă unde, graţie dinamicii comericale au apărut mahalale noi cu

specific etnic şi comercial-negustoresc. În acest interval încep să fie vizibile tendinţele, atât voluntare, cât şi

involuntare de segregare. Faimoasa mahala a Armenilor – rămasă multă vreme în afara târgului ca urmare a

procesului de „discriminare” religioasă practicat de comunitatea ortodoxă dominantă, reprezintă una dintre

primele forme de segregare întâlnite în oraş. Tendinţa segregaţionistă de evoluţie spaţială era clară şi în ceea ce

priveşte boierimea. Boierii se stabiliseră pe terenurile situate între Dâmboviţa şi Curtea Veche, iar când s-a

construit Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), aceştia şi-au făcut case de-a lungul acestei străzi. Majoritatea

boierilor se concentraseră de-a lungul celor două mari axe rutiere, numite astăzi: Calea Victoriei şi Calea

Rahovei.

Primul proces de nivelare socială, etnică şi edilitară, însă cu impact foarte scăzut asupra structurii

socio-spaţiale a oraşului are loc abia la începutul secolului al XX-lea. Mahalalele încep să se transforme sub

presiunea centrului şi a investiţiilor realizate de administraţia locală, astfel atenuându-se diferenţele dintre

oraşul boierilor şi oraşul mahalagiilor. Aproape simultan, în mentalul societăţii bucureştene de început de secol

încolţeşte o percepţie segregaţionistă. În conformitate cu această percepţie, pentru bucureşteni existau două mari

subdiviziuni structurale şi de funcţiuni ale oraşului: centrul şi mahalalele (considerate toate periferie). Era o

luptă surdă între două categorii de bucureşteni a căror prezenţă, mod de trai şi activitate se răsfrângeau în

structura şi aspectul cartierelor respective. Mai mult decât atât, segregarea era vizibilă şi la nivel

geografic/morfologic. Categoria socială din centru era din ce în ce mai compactă şi mai dezvoltată pe verticală,

ocupând clădiri cu înălţimi ceva mai mari, iar cea din mahalale era mult mai răsfirată datorită grădinilor,

curţilor şi caselor tip parter. La începutul secolului al XX-lea, mahalalele periferice capătă o identitate proprie,

apucăturile şi mentalitatea mahalagiilor deosebindu-se net de cele ale locuitorilor centrului.

Prima jumătate a secolului XX evoca imaginea urbană în care aproape întreaga periferie a oraşului era

locuită de necalificaţi, funcţionari inferiori şi negustori ce comercializau în diferite pieţe ale oraşului produse

agricole. Periferia era alcătuită din cartiere muncitoreşti de locuinţe ieftine. În peisajul urban apar şi locuinţe

moderne, parcuri de vile în spaţii verzi ca: Filipescu, Bonaparte, Ferdinand sau Sf. Elefterie. Cele mai luxoase

cartiere de vile apăruseră în partea de nord a capitalei. În perioada comunistă singuruele evenimente remarcabile

au fost: boomul din domeniul construcţiilor şi distrugerea unei părţi substanţiale din vatra vechiului oraş. În

vederea lichidării contrastelor dintre cartierele centrale şi cele periferice, socialismul sporeşte lucrările în domeniul

construcţiilor.

Cadrul spaţial în care a luat naştere segregarea socială în vechime a fost reprezentat de mahala. În

15

capitală de-a lungul timpului au existat foarte multe tipuri de mahalale care s-au constituit pe baza unor

concentrări umane, sociale ori comunitare, de o amunită factură spaţială. Idividualizarea structurilor spaţiale –

uneori rupte în întregime de masa compactă a oraşului, cum au fost cea armeană, ţigănească sau, ceva mai puţin,

cea evreiască – au modelat într-o manieră ireversibilă structura şi funcţionalitatea urbană. Urmele acestor forme

spaţiale de organizare s-au impregnat în oraş sub forma toponimelor, în special cele stradale. Se mai găsesc

încă destule străzi care şi-au păstrat denumirea iniţială. Unele amintesc de prezenţa unor grupuri etnice, altele

vorbesc despre importanţa religioasă din viaţa comunităţii. Nu sunt puţine nici cele care dezvăluie amintirea

unei concentrări umane în scop lucrativ, prezenţa unor bresle etc.

Locuinţe. Un rol important în definirea identităţii unui cartier îl joacă locuinţele întrucât acestea

reflectă în mod evident calitatea indivizilor care le locuiesc. Studiile de specialitate dovedesc că situaţia se

schimbă atunci când se pune problema calităţii cartierelor funcţie de binomul sărăcie/bogăţie sau componenţă

etnică. Fenomenele de fragmentare urbană sunt specifice spaţiilor urbane mari ce înfăţişează forme diverse în

care amprenta polarizării socio-spaţiale este extrem de vizibilă. Oraşul nu mai apare ca un tot organic ci, mai

degrabă, disociat pe unităţi mici, iar inegalităţile sociale sunt vizibile prin prezenţa arealelor sărace şi a celor

bogate.

Disocierea umană din mediul urban nu este întâmplătoare. Ea urmează anumite regului stricte:

oraşele se împart în zone şi sectoare diferenţiate, pe de o parte funcţional, iar pe de altă parte din punct de

vedere al caracteristicilor socio-culturale ale populaţiei care le locuieşte. Chiar din teoriile organizării spaţiului

urban se poate observa cum oraşul este disociat în mai multe zone funcţionale, iar printre acestea, zonele ocupate de

clasele sociale sunt bine definite. Deci, cu alte cuvinte, spaţiul urban este aprioric segregat. Zonele rezidenţiale ale

claselor sociale, ocupă areale diferite in cadrul oraşului. În altă ordine de idei, clasele sociale nu se pot intersecta

din punct de vedere rezidenţial.

Studiul segregării urbane în Bucureşti a scos la iveală că şi în capitală concentrările spaţiale ale

persoanelor sărace nu se intersectează cu cele ale bogaţilor. Separarea fizică/geografică între săraci şi bogaţi

(conform percepţiei) este strictă. Culoarul rezidenţial central-nordic locuit de categoriile sociale bogate, ce se

individualizează pe harta percepţiei, concentrează cei mai mulţi indivizi cu studii superioare conform

recensământului din 2002 şi, totodată, spaţiul care este cel mai puţin afectat de prezenţa analfabetismului,

şomajului, persoanelor casnice, muncitorilor necalificaţi ori a rromilor. Spaţiile familiilor cu domiciliul

permanent în „culoarul bogăţiei” sunt alcătuite aproape exclusiv din case boiereşti şi vile.

Prefacerea continuă a spaţiilor urbane sub acţiunea directă a calităţii vieţii este o realitate socială şi

16

geografică. Zonele fie devin prea costisitoare din punct de vedere economic, generând eliminarea celor care nu

îşi pot permite să locuiască într-o astfel de zonă, fie spaţiile nou create sunt greu accesibile anumitor categorii

sociale. Tot acest fomplex de factori generează spaţii însemnate unde anumite clase sociale nu au acces sau din

care anumiti indivizi sunt excluşi. Apariţia carierelor bogate şi a celor sărace devine inerentă. Astfel, cu

certitudine una dintre cauzele segregării bucureştene o reprezintă, fără doar şi poate, tipul locuinţelor şi posibilitatea

achiziţionării acestora. În ultimii douăzecă de ani şi cu precădere după 2000, preţul locuinţelor a explodat,

motiv pentru care o parte substanţială din populaţie nu şi-a mai permis o locuinţă „bună”. Casele boiereşti,

reşedinţele aristocrate şi parcelările de vile din zona centrală formează una dintre cele mai vechi structuri de

locuit din spaţiul bucureştean, motiv pentru care sunt foarte căutate de către posesorii unor averi mari.

Achiziţionarea unei astfel de locuinţe sporeşte prestigiul şi faima socială.

Locuinţele individuale, indiferent de mărime, configuraţie sau stil arhitectural, oferă un cadru de

locuit mai confortabil, chiar dacă avem în vedere fostele locuinţe ieftine, casele boiereşti sau, mai nou

apărutele vile. Mare parte dintre acestea sunt marcate de gentrificare. Renovarea urbană şi gentrificarea s-a

realizat selectiv, zonal, şi pe parcursul mai multor etape. Există mai multe cartiere care conduc în ierarhia celor

mai bune spaţii de locuit din Bucureşti. În rândul acestora se detaşează net cele din zona central-nordică a

capitalei, acestea înregistrând şi cele mai ridicate preţuri de achiziţionare. Locuinţele situate aici sunt râvnite

pentru numărul mare de facilităţi pe care le oferă: numeroasele spaţii verzi datorate vecinătăţii parcului

Herăstrău; facilitatea mijloacelor de transport în comun; prezenţa şi diversitatea zonelor de shopping şi

relaxare.

Diferenţa preţurilor locuinţelor din centru faţă de celelalte este evidentă, substanţială chiar în unele

cazuri. Diferenţele înregistrate între centru şi câteva mari habitate urbane cresc până la valori de 38% faţă de

cartierul Ferentari şi 36% faţă de Ghencea. Nivelul preţurilor poate indica preferinţele indivizilor pentru un

cartier sau altul şi un anumit nivel de concentrare socio-spaţială funcţie de venit. Cele patru categorii de locuinţe

întâlnite în Bucureşti în funcţie de preţ sunt: ansamblurile rezidenţiale ce conţin locuinţe având preţuri foarte

ridicate (Aviaţiei şi zona centrală); ansamblurile rezidenţiale ce conţin locuinţe cu preţuri ridicate (Băneasa);

ansamblurile rezidenţiale formate din locuinţe de preţ mediu (Berceni, Brâncoveanu, Colentina, Crângaşi, Dr.

Taberei, Iancului, Militari, Pantelimon şi Titan); ansamblurile rezidenţiale alcătuite din locuinţe de preţ mediu-

scăzut (Ferentari, Rahova, Ghencea şi Giuleşti). Asemenea unei fâşii, locuinţele cu preţuri foarte ridicate se

dezvoltă din centru către nord, în timp ce locuinţele cu preţuri mediu-scăzute sunt cantonate cu precădere în

sud-vest (Ferentari, Rahova, Ghencea). Diferenţa de preţ provoacă o ruptură între locuitorii centrului şi ceilalţi

17

locuitori printr-un fel de barieră psihologică sau mentală de genul: cei din centru sunt mai înstăriţi prin comparaţie

cu restul locuitorilor!

Economie. Caracteristic spaţiului urban este şi procesul economic, permanent restructurat de

pârghiile economiei globale, care aduc la fel de des şomaj, locuri de muncă ce necesită o slabă calificare sau

necalificaţi, pe cât de des solicită persoane cu înaltă calificare. Rezultatul restructurării este dat de accentuarea

polarizării sociale. Creşte proporţia proprietarilor slab calificaţi sau cu venituri scăzute, concomitent cu

creşterea persoanelor cu înaltă calificare sau numărul proprietarilor cu venituri mari, rezultând includerea unei

părţi a societăţii şi excluderea celeilalte. Cu alte cuvinte, inegalitatea veniturilor, creează grupuri sociale cu

particularităţi economice similare, ce ocupă spaţii similare şi produc circuite economice specifice nivelului lor

economic. Grupurile bogate îşi exercită controlul asupra întregii economii urbane, fie ca proprietari fie ca

intermediari. La nivel urban apar două situaţii economice. Pe de o parte bogaţii se concentrează în anumite

spaţii şi beneficiază de servicii abundente şi diversificate, iar pe de altă parte, comunităţile sărace sunt constrânse de

nivelul veniturilor să se rezume doar la anumite bunuri şi servicii.

Spaţii sărace. În percepţia populaţiei, cartierele cele mai sărace sunt Ferentari şi Rahova, urmate de

Berceni, Militari, Giuleşti, Pantelimon şi Colentina. Acestea se regăsesc aproape fără excepţie şi în tabloul

concentrării spaţiale a rromilor. Cartierele sunt situate în vecinătate unor mari unităţi industriale care astăzi,

fie nu mai există, fie funcţionează la nivel redus. Odată cu închiderea şi restructurarea activităţilor acestor

întreprinderi, mulţi oameni fie au rămas fără loc de muncă sau au mers în şomaj, fie s-au adaptat foarte greu la

cerinţele de pe piaţa muncii, întâmpinând reale obstacole în ceea ce priveşte reconversia profesională. În

legătură cu populaţia săracă ce locuieşte în cartierele Rahova şi Ferentari, stă şi nivelul preţurilor şi varietatea

bunurilor. Un prim exemplu în acest sens este cel al locuinţelor, care sunt mult mai ieftine aici decât în oricare

alt spaţiu din capitală. Sărăcia se reflectă şi asupra încasărilor comercianţilor. Populaţia săracă din cartier nu îşi

permite să plătească foarte mult pentru achiziţionarea produselor necesare traiului zilnic. Preţurile produselor

alimentare, sunt mult mai mici în aceste cartiere decât în altele. Sărăcia se reflectă de asemenea în varietatea

produselor disponibile.

Cartierele sărace reprezintă paravanul în spatele căruia iau naştere ghetourile. Spaţiul urban

reprezentat de ghetou este văzut de către majoritatea populaţiei ca fiind o realitate fizică şi socială diferită, cu

locuitori definiţi ca fiind diferiţi şi, nu de puţine ori inferiori. Astfel de locuri apar pe hărţile mentale ale

populaţiei majoritare ca fiind spaţii urbane “rău-famate”. În aceste „carcere” urbane locuiesc cei mai mulţi dintre

marginalizaţi. Cele mai multe, dacă nu chiar toate arealele marginalilor din Bucureşti s-au format după revoluţie.

18

Apariţia lor este rodul schimbărilor socio-economice şi politice post-decembriste. Cel mai grăitor exemplu este cel al

zonei intermediare Ferentari – Rahova din Sectorul 5, perimetrul Aleea Livezilor, Tunsu Petre, Zăbrauţi,

Amurgului, Prelungiea Ferentari, unde problemele sociale sunt profunde. Aici spaţiul urban îmbracă o formă

extremă de segregare.

În ciuda gravelor probleme de sărăcie cu care se confruntă în permanenţă ghetourile, polarizarea

comunităţii este foarte intensă, creându-se astfel un blocaj intern în ceea ce priveşte luarea de măsuri imediate

pentru diminuarea fenomenului. Din punct de vedere al legăturilor şi conexiunilor sociale pe care indivizii le au la

dispoziţie, sau posibilitatea de a veni în contact cu lumea de afara, există grave probleme. Polarizarea internă

radicalizează atitudinea comunităţii care se traduce printr-o respingere a celor din exterior şi a exteriorului în

ansamblu. Pentru unii, ghetoul întruchipează şansa unei noi vieţi, iar pentru alţii reprezintă perpetuarea unei

vieţi degradante de sărăcie şi adaptare la mizerie. Totodată, ghetoul formează o societate atomizată, fragmentată,

străbătută mai ales de relaţii şi reţele de rudenie şi vecinătate imediată. Insecuritatea raportată la condiţiile

elementare de supravieţuire, dublată de insecuritatea difuză provenită dintr-un mediu comunitar mai degrabă

ostil, generează o atitudine ambivalentă: pe de o parte individualism şi izolare din teama contactelor cu ceilalţi,

iar pe de altă parte, nevoia acută de solidaritate şi suport social la nivel colectiv.

Distribuţia spaţială a populaţiei în funcţie de educaţie, şomaj, persoane necalificate sau persoane casnice şi

întreţinute de stat şi diferite organizaţii private, a arătat încă odată faptul că în zona ghetourilor bucureştene şi a

cartierelor percepute ca fiind sărace de către locuitori apar grave probleme sociale. Din analiza datelor reiese că

zona Ferentari este cea mai afectată. În acest cartier locuiau în 2002 cele mai multe persoane neşcolarizate, cei

mai numeroşi şomeri, muncitori necalificaţi şi, totodată, cei mai puţini absolvenţi de învăţământ superior. Pe

de altă parte, la polul opus se afla fâşia central-nordică încadrată administrativ aproape în totalitate în Sectorul

1. Lipsa educaţiei şi a oportunităţilor sociale se reflectă, atât în modul de viaţă comunitar, cât şi în cel familial.

Planificarea familială joacă un rol important în comunităţile defavorizate. Cele mai multe femei care au între 5

şi 7 copii sunt concentrate în mare parte tot în zonele anterioare. În frunte se află zona ghetourilor din

cartierul Ferentari, urmată îndeaproape – însă cu valori ceva mai scăzute – de perimetrele 23 August,

Bucureştii Noi, Pajura, Giuleşti-Sârbi, Ghencea şi Colentina.

Apariţia slum-uri în Bucureşti nu mai este o noutate. Acestea nu presupun concentrarea umană într-un

spaţiu urban deja construit pe care locuitorii îl modelează funcţie de calitatea lor, ci cazuri în care segregarea socială

creează nişte situri, pattern-uri spaţiale cu totul noi. Pattern-uri constituite din barăci ce nu seamănă absolut

deloc cu un anume tip de casă/imobil cunoscut în Bucureşti, şi care se aseamănă izbitori cu formele extreme

19

de segregare de la periferia unor mari oraşe ale lumii. Slum-urile din Bucureşti fac parte din categoria celor

recente şi a celor împrăştiate sub forma unor insule, fiind totodată slum-uri mici. Spre deosebire de multe alte oraşe

de mărimea sa, Bucureştiul este foarte puţin marcat de acest „paria” urban. În cazul capitalei acestea sunt situate în

interiorul său uneori la distanţe destul de mici faţă de arealul central. Aceste forme spaţiale ale urbanismului

bucureştean contemporan au o existenţă periodică întrucât, la un anumit interval de timp, autorităţile locale iau

măsuri de evacuare şi demolare a cocioabelor ridicate de săraci, ulterior urmând a se reface pe acelaşi amplasament

cu aceleaşi materiale, şi din acelaşi raţionament. Locuirea în slum reprezintă cea mai precară modalitate în care o

comunitate poate să trăiască. Siguranţa posesiei „locuinţei” nu există deoarece locuitorii nu au acte care să

legifereze ocuparea terenului pe care este amplasată „construcţia”. Locuinţele sunt ilegale, sub standard,

construite din materiale inadecvate şi nu sunt racordate la utilităţile urbane.

Cartierele ocupate de persoanele sărace sunt mai mult afectate de prezenţa deşeurilor, a zgomotului şi

degradării imobiliare, decât sunt celelalte areale urbane. Deşeurile nu sunt depozitate în spaţiile special

amenajate, ci sunt lăsate pur si simplu la întâmplare, fără a mai adăuga că adesea rezidenţii nu-şi plătesc

serviciul de colectare. Prin urmare colectarea deşeurilor este deficitară. Finalmente depozitarea

necorespunzătoare a gunoaielor afectează solul şi pânza freatică. În egală măsură, volumul mare şi necolectarea

corespunzătoare a deşeurilor atrag vectorii care facilitează apariţia unor boli (şobolanii, gândacii, ţânţarii,

muştele etc.), în timp ce spălarea materialului care provine din descompunerea şi putrefacţia gunoaielor poate

contamina sursele de apă.

Spaţii bogate. În contrast cu conceptul de ghetoizare, cel de fortificare desemnează unirea voluntară a

unui grup de persoane în scopul protejării interesului propriu care este predominant, şi care consolidează

dominarea grupului în spaţiul urban în care acesta este prezent. În aceste areale activităţile permise sau cele

nepermise sunt foarte bine stabilite, ruptura creată de această situaţie disociind unitatea oraşului din punct de

vedere al spaţiului public. Enclavele fortificate ale elitelor capătă o cu totul altă înfăţişare. Toate aceste forme

spaţiale de manifestare a comunităţilor umane modifică radical spaţiul urban. Modul în care trăiesc

comunităţile bogate diferă în mod dramatic de cel al ghetourilor. Această antinomie evidenţiază paradoxul

urban al lumii globalizate în care trăim.

Persoanele cu venituri mari şi foarte mari din Bucureşti au căutat, fie să ocupe cele mai bune spaţii

rezidenţiale, fie să se stabilească în apropierea oraşului unde au creat o sumedenie de clustere comunitare bazate

pe nivelul ridicat al veniturilor. Separarea faţă de populaţia oraşului sau fuga spre periferie în căutarea atmosferei

„de ţară” a bogaţilor, a generat o segregare rezidenţială socio-economică în spaţiul periferic pe de o parte, iar pe de

20

altă parte, o altă situaţie similară se constată în interiorul oraşului. Prin urmare cei care au dorit să ducă o viaţă

mai liniştită, însă, de data aceasta în interiorul oraşului, au încearcat să se stabilească în arealele de case sau vile

deja construite în perioadele anterioare. Aceste zone sunt ferite de zgomotul şi agitaţia urbană, fiind plasate

într-un cadru geografic orăşenesc cu multă verdeaţă şi linişte, la mare distanţă de marile bulevarde aglomerate.

Autosegregarea este un proces care s-a manifestat în Bucureşti din vechime şi care continuă şi astăzi. Unul

dintre indicatorii care arată tendinţa actuală de manifestare este nivelul preţurilor pentru locuinţe. De mai bine

de o sută de ani autosegregarea se manifestă aproximativ în limita aceloraşi spaţii urbane (Primăverii, Dorobanţi,

Cotroceni etc.). Spaţiile nu sunt afectate absolut deloc de clădiri industriale, cartierele sunt dispuse în

conformitate cu planurile elaborate de urbanişti. Circulaţia, îndeosebi cea a pietonilor, este relativ redusă,

existând oaze de linişte între marile artere pe unde se scurge viaţa oraşului şi agitaţia continuă. Zonele includ

în majoritate locuinţe individuale, prezente în centrul şi nordul capitalei. Pentru cei mai mulţi rezidenţi ai

cartierelor autosegregate, acestă localizare este o etapă de final a propriilor lor traiectorii rezidenţiale, poziţia

rezidenţială prezentă fiind puternic asociată poziţiei lor sociale. Inaccesibilitatea cartierului a determinat

„blocarea” în interiorul său a categoriilor de locuitori cele mai bine plasate în ierarhiile financiare. După căderea

comunismului autosegregarea s-a accentuat în vecinătatea spaţiilor amintite pe de o parte, iar pe de altă parte,

sau creionat noi areale de concentrare.

Cartierele familiilor bogate se remarcă prin: condiţii mai bune de trai, siguranţă, linişte, curăţenie,

urbanizare pe orizontală (case sau vile şi curţi aerisite), spaţii verzi abundente, lipsa blocurilor şi a densităţii

mari, precum şi prin lipsa rromilor/ţiganilor. De pildă, mulţi dintre cei intervievaţi au fost de acord cu faptul că

cei care ocupă astfel de zone sunt mai educaţi şi au un nivel de pregătire profesional riguros. Motivaţia

principală s-ar lega şi de accesul facil către nordul capitalei care este într-o dinamică economică accentuată, şi

unde s-au localizat foarte multe sedii de companii. Potenţialul economic ridicat din vecinătate devine astfel

unul dintre motivele localizării.

Anii '90 au adus şi în Bucureşti schimbarea de paradigmă în ceea ce priveşte ideea de locuire. După

liberalizarea pieţei imobiliare, dinamica urbană lăsată la îndemâna proprietarilor a schiţat un mod haotic de

evoluţie. Locuinţele individuale se înfăţişau privitorului ca nişte mici fortăreţe, casele erau îngrădite în propriile

limite, fără context, fără vecini, independente şi întoarse către interior. Locuinţele disparate din periferie, astfel

construite, însumau în integritatea lor contextul neconvenţional al unor obiecte disparate, revalorizate

simbolic, şi îşi creau propriul cadrul funcţional pentru a deveni un „oraş în sine”. Prin gruparea construcţiilor

de acest gen de către dezvoltatorii imobiliari în imediata vecinătate a oraşului s-a născut un adevărat sistem de case

21

închise în limitele vecinătăţilor lor (gated communities/comunităţi închise). Inovaţiile de acest gen creează un mod

aproape unic de divizare urbană: un oraş definit, nu de spaţiile publice de intâlnire şi interacţiune socială, ci de

zidurile şi enclavele sale. În contrast cu cartierele sărăcăcioase, arealele urbane de acest gen dispun de toate

facilităţile necesare unui nivel de trai superior. Această dinamică de evoluţie promovează un mod arhitectural

defensiv, numit adesea „guerillă”. Insulele de locuire întreţin paradigma oraşului securizat ce sporeşte un

anume tip de mediu închis, autosegregat sau voluntar segregat.

Pentru majoritatea populaţiei, locuirea nu mai reprezintă o succesiune de locuinţe individuale organizate

pe verticală ci, în mod evident o regrupare materială şi simbolică pe orizontală. Locuirea în aceste îngrădiri uzează

de imaginea de marcă sau de efectul adresei pe principiul „spune-mi unde locuieşti ca să-ţi spun cine eşti!”,

domiciliul devenind spaţiul de performantă al celor bogaţi, de construire a unei noi imagini identitare care nu se

suprapune pe imaginea reală a comunităţii respective. Densitatea mare a autoturismelor de lux întâlnite în

cartierele grupurilor sociale bogate reprezintă un indicator al bunăstării exubarante de care dau dovadă rezidenţii.

Multitudinea atutoturismelor de lux, înseamnă concentrare spaţială a veniturilor înalte, înseamnă totodată

segregare socio-economică datorită veniturilor mari.

Spaţii etnice. Dimensiunea etnică a segregării urbane este cea de-a doua modalitate activă de scindare

a spaţiilor urbane bucureştene. La baza segregării grupurilor etnice se află discriminarea, dezavantajarea şi

alegerea personală. Practic cele trei procese reprezintă tot atâtea cauze. Spre deosebire de celelalte forme de

segregare, cea etnică poate dispărea în timp ca urmare a adaptării şi integrării grupurilor etnice care îmbracă

trei forme: modelul asimilării, modelul “creuzet” şi mdelul pluralist. Oraşele multietnice sau multirasiale sunt

foarte fragile. Uneori sistemul urban poate fi afectat de conflictele dintre diferitele comunităţi umane care îl

locuiesc. Evenimentele de acest gen trebuie evitate prin politici sociale concrete care provin din aşa-numita

guvernare a oraşului.

Evidenţele statistice (2002) au confirmat prezenţa într-o diversitate impresionantă a minorităţilor

etnice în Bucureşti. Dintre aceste minorităţi doar câteva reprezintă comunităţi urbane închegate din punct de

vedere al concentrării lor spaţiale. Iar din punct de vedere al distribuţiei lor spaţiale, cele care sunt într-un

număr mic, nu sunt concentrate spaţial într-o anumită zonă a oraşului. Cu toate acestea, în vechime unele

grupuri etnice au lăsat urme adânci în istoria Bucureştiului ori în toponimia acestuia. Altele, dimpotrivă,

reprezintă adevărate comunităţi sociale, individualizate şi concretizate spaţial prin areale de trai bine conturate

în peisajul urban. Unele de factură recentă, cum ar fi minoritatea chineză, care alături de alte minorităţi etnice

estice, mai puţin numeroase, induce adevărate enclave urbane asiatice.

22

Prima minoritate ca număr de indivizi din Bucureşti este cea rromă. Cea mai mare parte a populaţiei

intervievate a identificat zone sau cartiere precum Ferentari şi Rahova, ca fiind spaţiile de rezidenţă a celor mai

mulţi dintre etnicii rromi. Nu mai puţin de 47% dintre respondenţi au identificat cartierul Ferentari drept cel

mai „aglomerat” cartier ca număr de rromi, urmat de cartierul din vecinătate Rahova. Studiul percepţiei a

arătat că cele mai sărace cartiere sunt cele în care trăiesc cei mai mulţi rromi. Spre exemplu cartierele situate în

frunte sunt Ferentari şi Rahova, urmate de Berceni, Militari, Giuleşti, Pantelimon şi Colentina. Concentrarea

rromilor are la bază un sumum de factori de natură economică. Crezul împărtăşit de majoritate este că rromii

sunt cea mai segregată categorie socială din Bucureşti. Prezenţa rromilor în anumite cartiere influenţează decizia

de cumpărare. În cartierele cu rromi, cumpără locuinţe doar cei care cunosc foarte bine locul şi sunt familiarizaţi cu

minoritatea. Conform percepţiei, există o ruptură profundă între o parte a majorităţii bucureştene şi minoritatea

rromă.

Preferinţele rezidenţiale au scos la iveală repulsia bucureştenilor pentru cartierele cu prezenţă rromă

însemnată. De unde vine această repulsie spaţială faţă de cartierele în care locuiesc mulţi rromi în privinţa

alegerii rezidenţei? Răspunsul – cel puţin parţial – ar trebui să fie: familia. Contextul familial influenţează

decizia de localizare şi alegerea carierului. Un alt factor al algerii viitoare a spaţiului rezidenţial ar putea fi,

probabil, zona de provenienţă a celor care vor achiziţiona locuinţe şi modul în care aceasta este percepută de către

indivizi. Pe de o parte alegerea locuinţei ar putea însemna ataşament faţă de un anumit cartier, iar pe de altă

parte, fugă faţă de acesta. Nivelul educaţiei (atât al părinţilor, cât şi al copiilor) reprezintă practic al treilea factor

al alegerii rezidenţiale în Bucureşti.

Cea de-a doua etnie ca număr de membri este cea chineză. Cei mai mulţi chinezi sunt concentraţi în

estul capitale în sectorul 2 şi, mai cu seamă, în câteva cartiere, mai toate mărginaşe. Colentina deţine primatul

întucât majoritatea covârşitoare a populaţiei intervievate a afirmat că minoritatea asiatică a chinezilor este

cantonată în acest cartier. Mai mult decât atât, celelalte cartiere sau spaţii identificate sunt amplasate în

vecinătatea Colentinei: Obor, Pantelimon şi oraşul Voluntari, ceea ce arată că populaţia chineză a capitalei este

segregată din punct de vedere spaţial.

Diaspora chineză se prezintă destul de polarizat în capitală. Deşi nu creează probleme sociale întrucât

se adaptează destul de uşor, comunitatea de chinezi este de multe ori dispreţuită datorită producerii în

cantităţi uriaşe a deşeurilor în cuprinsul complexului Europa. Adaptarea lor în spaţiile în care poposesc se

produce destul de uşor, însă nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre integrarea şi incluziunea lor în societatea gazdă,

în cazul nostru în societatea bucureşteană. Legăturile culturale sunt atât de puternice încât cu greu pot fi diluate

23

pentru a face loc modului de viaţă specific spaţiului gazdă. În aceste condiţii segregarea lor spaţială este

iminentă, sau mai bine spus autosegregarea pe considerente şi afinităţi naţional-culturale. Deşi nu este de

dorit, segregarea spaţială a chinezilor în cartierul Colentina îi ajută pe aceştia să-şi păstreze legăturile culturale

şi să poată face faţă mai uşor dorului de spaţiile natale. În plus, cei care s-au implantat adânc în spaţiul

bucureştean prin crearea unei vieţi stabile, au început să-şi înscrie copiii la şcolile din cartier.

Efecte. Dacă oraşul se degradează fizic sub presiunea timpului şi a lipsei resurselor financiare pentru

renovare/reînnoire, comunitatea urbană segregată suferă din cauza mediului degradat; starea de sănătate este

destul de precară, oportunităţile sociale sunt limitate sau chiar inexistente în unele cazuri. Nu de puţine ori

efectele coroborate, au chiar o dimensiune economică urbană. Aducând laolaltă cauzele şi efectele segregării

urbane, nu putem să nu observăm – cu excepţia, poate, a spaţiilor ocupate de privilegiaţii urbani –, că acest

proces urban este extrem de complex datorită reinserţiei structurale de ordin geografic şi social. Cu alte

cuvinte, populaţiile segregate dintr-un anumit spaţiu urban, ca urmare a mediului inadecvat locuirii şi a percepţiei

exterioare negative, ce se răsfrâng în mod continuu asupra lor, datorită lipsei oportunităţilor de angajare, a

serviciilor sociale inadecvate, a calităţii slabe a locuinţelor, precum şi a nivelului economic de piaţă foarte mic al

proprietăţilor lor imobiliare, în raport cu locuinţele de acelaşi tip din alte areale urbane, sunt condamnate să

trăiască în interiorul unui circuit urban al dezavantajelor. Totodată, atunci când aplică pentu a obţine o slujbă

sau când merg la şcoală, indivizii din aceste spaţii urbane sunt victime ale stigmatului dat de locul în care

trăiesc.

Comportament şi sănătate. Segregarea dă naştere comunităţilor sărace în care mulţi rezidenţi se întorc

la comportamentul delicvent pentru a obţine ceea ce-şi doresc. Cultura străzii ia astfel naştere ca urmare a

modului de trai periculos din cartier. În arealele urbane unde sărăcia şi deprivarea sunt concentrate spaţial,

şomajul generează frustrarea aspiraţiilor, plictiseală şi furie, slăbindu-se de pildă moralul indivizilor. În general

constrângerea dată de acest tablou urban, creează un teren fertil pentru reproducerea comportamentului

delicvent şi poate favoriza dezvoltarea unei subculturi marginalizate. Foarte des arealele urbane de acest gen sunt

neglijate, ocolite de politicile publice şi de integrare, funcţionând în mentalul public ca un areal urban în care „nu

trebuie să mergi” datorită gradului ridicat de periculozitate pe care îl reprezintă. Sărăcia atrage în cascadă după

sine acţiuni antisociale şi infracţionale în Bucureşti. Contrabanda cu ţigări şi vânzarea de telefoane mobile

furate, sunt doar două dintre acţiunile ilegale întâlnite în cartierele sărace. Gradul de periculozitate este

permanent şi sporeşte îndeosebi după lăsarea serii, atunci când îşi fac apariţia „liderii” cartierelor, traficanţii de

droguri, persoanele care se droghează, ori găştile de cartier. Cele mai periculoase şi nesigure cartiere din

24

capitală sunt Rahova-Ferentari, Colentina şi Pantelimon. Evadarea din cartierele rău-famate marcate de sărăcie

şi inegalităţi sociale este foarte dificilă.

Problema impusă de starea de sănătate a populaţiei urbane în general, iar a cele segregate şi marginalizate

în particular, a fost văzută ca o „pedeapsă” pe care oraşul o aplică locuitorilor săi. Persoanele cu venituri mici din

arealele segregate au un consum alimentar sărac, nesănător, bazat de multe ori pe foarte puţine calorii. Şomajul şi

problemele cotidiene împing anumiţi indivizi spre alcoolism, tutun şi consum de droguri, factori care agravează şi

mai tare starea de sănătate. Nivelul dotării gospodăriilor suferă din cauza lipsei ventilaţiei, astfel aerul din

încăperile, uneori supaaglomerate, devine greu de respirat. Lipsa spaţiilor verzi, a activităţii de petrecere a

timpului liber, decăderea morală şi stresul cotidian, lasă de asemenea urme adânci în starea de sănătate a

populaţiei, materializată uneori prin grave devieri de comportament.

Educaţie. Componenţa socială a şcolilor este o reflectare a spaţiului geografic urban din cadrul căruia

unitatea de învăţământ îşi recrutează elevii. La nivel de unitate şcolară cel mai important factor al segregării

educaţionale îl reprezintă discriminarea. Şcolile în care predomina o anumită categorile socială de elevi, au

tendinţa de a-i marginaliza şi discrimina pe minoritari.

Educaţia este cea mai sigură modalitate de transmitere a avantajelor date de clasa socială. Acesta este

motivul pentru care familiile cu venituri ridicate sunt interesate de modul în care se pregătesc copiii lor,

căutând astfel cele mai bune şcoli. Viziunea grupurilor socio-spaţiale cu venituri medii este uşor diferită,

deoarece, atenţia lor este îndreaptată spre o educaţie solidă pentru un viitor cât mai bun. Situaţia se chimbă

radical în cazul comunităţilor cu venituri mici şi foarte mici. Educaţia este, în proporţii uriaşe, neglijată. Acest

fapt este cauzat, în primul rînd de lipsa pregătirii educaţionale a părinţilor iar, în al doilea rând, de lipsa

resurselor financiare ce ar trebui să susţină educarea copiilor.

Politic. Concentrarea în spaţiu a lipsei de educaţie şi a pregătirii profesionale pentru o mare parte a

populaţiei urbane segregate pe principii economice, în principal, dar şi pe principii etnice şi rasiale, alături de

problemele angajării şi cele ale lipsei veniturilor, creează un teren propice pentru un tip aparte de

comportament electoral. Trebuie facută totuşi distincţie, între maniera de afiliere la un partid/candidat sau

altul, din partea grupurilor etnice şi rasiale, atunci când acestea sunt discriminate în mod continuu, şi

comunităţile urbane sărace. În primul caz comportamentul electoral presupune preferinţe pentru partidele

formate din membrii minorităţilor şi candidaţii propuşi de acestea, iar în al doilea caz, tendinţa este de

manipulare. Prin diferite metode de manipulare, cum ar fi oferirea de produse alimentare, obiecte de uz

casnic, îmbrăcăminte uneori chiar bani etc., politicienii practic cumpără voturile săracilor, făcându-i pe aceştia

25

să-şi schimbe opţiunea de vot.

Privire de ansamblu. Cea mai afectată unitate administrativă din punct de vedere al segregării

urbane este Sectorul 5, unde se întâlnesc atât ghetouri cât şi spaţii ocupate de cei cu venituri foarte mari

(celebrul cartier Cotroceni). De remarcat că 4 din cele 5 ghetouri prezentate se află în Sectorul 5, fiind

totodată şi cele mai mari din Bucureşti cu o populaţie de aproximativ 12.000 de locuitori. A doua unitate

administrativă în privinţa segregării urbane este reprezentată de Sectorul 1, unde avem de-a face cu o mulţime

de areale ocupate de persoane cu importante capitaluri financiare (Primăverii, Dorobanţi, Floreasca, Aviaţiei,

Bonaparte-Filipescu etc.). La polul opus se află Sectorul 3, care pare să fie cel mai omogen sector bucureştean.

La nivel de cartier, segregarea acţionează după cum urmează: segregare socio-economică având drept

cauze principale sărăcia şi inegalitatea veniturilor: Ferentari, Rahova şi, mai puţin, Colentina; segregare socio-

economică cauzată de concentrarea celor bogaţi: Primăverii, Dorobanţi, Floreasca, Kiseleff, Băneasa, Aviatorilor,

Aviaţiei, Cotroceni, axa Unirii-Universitate-Romană-Victoriei şi Pipera în periferie; segregare etnică: rromi –

Ferentari, Rahova, Baicului, estul cartierului Berceni şi Giuleşti; chinezi – Colentina şi Voluntari (oraş din

vecinătatea capitalei); segregare rasială: Colentina.

Perspective. Cele mai importante minorităţi etnice care în viitor vor deveni şi mai numeroase sunt:

cea rromă şi cea chineză. Viitoarea structură socio-spaţială a capitalei se va grefa, probabil, pe tripleta etnică:

români-rromi-chinezi. Trei etnii diferite care vor ocupa, cel mai probabil, trei spaţii diferite pornind de la

realitatea actuală. Rromii sunt situaţi în proporţii covârşitoare în sudul oraşului (Rahova, Ferentari, Berceni)

iar chinezii şi-au constituit un important sit în estul capitalei (Colentina, Obor, Pantelimon, iar către exterior

în oraşul Voluntari). Structura socio-spaţială a capitalei implică alte două categorii: săraci şi bogaţi care, de

asemenea, sunt foarte bine conturate şi separate în spaţiul urban al capitalei. Culoarul bogăţiei din sectorul 1

(ce porneşte din centru şi se dezvoltă către nord) capătă dimensiuni, din ce în ce mai vizibile, prin apariţia şi

dezvoltarea cartierului periurban Pipera; iar pe de altă parte, concentrarea dezavantajelor sociale şi a sărăciei în

sud (Ferentari, Rahova) şi sporadic în celelalte cartiere, va da naştere unui sud sărac şi unui nord bogat.

26

5. BIBLIOGRAFIE

1. AKKARA A. (2000), Pakistan's Christians Demand End to“Religious Apartheid” at Polls, Christianity Today, 09 Jan.

2. ALVAREZ M.J. (2005), Golden Ghettoes: Golden Communities and Class Residential Segregation in Montevideo, Uruguay, Research and Training Network on Urban Europe, no. 2.

3. ANAS A. (2006), Ethnic Segregations and Ghettos în Arnott R., McMillen D., A companion to urban economics, Blackwell Publishing, Oxford.

4. ANDERSON K. (1988), Cultural hegemony and the race-definition process in Chinatown, Vancouver: 1880 – 1980, Environment and Planning D: Society and Space, Vol. 6, No. 2.

5. ATKINSON R. (2005), Neighbourhoods and the Impacts of Social Mix: Crime, Tenure Diversification and Assisted Mobility, Housing and Community Research Unit, ESRC Centre for Neighbourhood Research, Tasmania, disponibil la http://www.utas.edu. au/sociology/HACRU/HACRU%201.pdf.

6. ATKINSON R., BLANDY S. (2006), Gated communities, Routledge, London. 7. ATKINSON R., BRIDGE G. (2005), Gentrification in a global context: the new urban colonialism,

Routledge, New York. 8. BARBOSA E.M. (2001), Urban Spatial Segregation and Social Differentiation: Foundation for a

Typological Analysis, Lincoln Institute of Land Policy, Cambridge. 9. BĂICAN E., CSATA Z., TOMA S., ZSIGMOND C. (2005), Educational Measures for the Roma

Minority in Romania. The Effectiveness of Integrated and Segregated Education, disponibil la http://www .cergeei.cz/pdf /gdn/RRCIV_30_summary.pdf.

10. BEAUJEU-GARNIER J. (1989), Les espace urbains dans le monde, Nathan, Paris. 11. BEAUJEU-GARNIER J., CHABOT G. (1971), Geografia Urbană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. 12. BELL W. (1954), A Probability Model for the Measurement of Ecological Segregation, Social Forces, vol.

32. 13. BERGER A. (1978), The City: urban communities and their problems, Wm. C. Brown Company

Publishers, Dubuque, Iowa. 14. BERRY B., KASARDA J. (1977), Contemporary Urban Ecology, Collier Macmillan Publishers, London. 15. BERUBE A. (2005), Mixed communities in England. A US perspective on evidence and policy prospects,

York Publishing Services, Joseph Rowntree Foundations, Brookings Institution. 16. BONACHICH E. (1972), A Theory of Ethnic Antagonism: The Split Labour Market, American

Sociological Review, vol. 37, Octomber. 17. BOTEZ M., CELAC M. (1980), Sistemele spaţiului amenajat, Edirura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti. 18. BRATT R., STONE M., HARTMAN C. (2006), A right to housing: foundation for a new social agenda,

Temple University Press, Philadelphia. 19. BRIGGS X.S. (2005), Geography of Opportunity: Race and Housing Choice in Metropolitan America, The

Brookings Institution, Washington. 20. CALDEIRA T. (2000), City of walls: crime, segregation, and citizenship in São Paulo, University of

California Press, Berkeley. 21. CÂNDEA M., BRAN F. (2001), Spaţiul geografic românesc, Editura Economică, Bucureşti. 22. CARR J., KUTTY N. (2008), Segregation: The Rising Costs for America, Routledge, New York. 23. CEBUC A. (1967), Aspecte ale creşterii demografice şi teritoriale a Bucureştilor în perioada anilor 1944-

1966, Materiale de Istorie şi Muzeografie, V. 24. CELAC M. (2007), Gen proxim şi diferenţe specific. Note în marginea unor evoluţii recente ale urbanităţii

bucureştene, Simpozionul Internaţional Metamorfozele Unei Metropole, Bucureşti, UAUIM, Februarie,

27

disponibil la http://www. icca.ro/pdf/Mariana_Celac.pdf. 25. CHELCEA L. (2000), Grupuri marginale în zone central: gentrificare, drepturi de proprietate şi acumulare

primitivă post-socialistă în Bucureşti, Sociologie Românească, Nr. 3-4. 26. CHELCEA S. (2007), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, Editura

Economică, Bucureşti. 27. CITIES ALIANCE, Cities Alliance for Cities Without Slums: Action Plan for Moving Slum Upgrading to

Scale, Washington, disponibil la http://web.mit.edu/urbanupgrading/sponsor/. 28. CLARK D. (1982), Urban Geography: an introductory guide, Johns Hopkins University Press, Baltimore. 29. CLAUDE-BOLAY J. (2006), Slums and Urban Development: Questions on Society and Globalisation, The

European Journal of Development Research, vol. 18, no. 2, June. 30. CLAVAL P. (1982), La logique des villes, Rédaction Litec, Paris. 31. COCKERHAM W. (2007), Social Causes of Health and Disease, Polity Press, Cambridge. 32. COLDWELL BANKER (2008), Zona de centru-nord, lider în topul cartierelor bucureştene, 4 martie,

disponibil la http://www.coldwell-banker.ro/ romana/centrul_media/stiri.html. 33. COLDWELL BANKER (2007), Procesul de gentrificare urbana isi face simtita prezenta si in Bucuresti,

27 fenruarie, disponibil la http://www. coldwell-banker.ro/romana/centrul_media/stiri.html. 34. COLE I., GOODCHILD B. (2001), Social Mix and the “Balanced Community” in British housing policy

– a tale of two epochs, GeoJournal, no. 51. 35. COLLINS C., WILLIAMS D. (1999), Segregation and Morality: The Deadly Effects of Racism?,

Sociological Forum, vol. 14, no. 3. 36. CUCU V. (2001), Geografia oraşului, Editura Fundaţiei Culturale “Dimitrie Bolintineanu”, Bucureşti. 37. CUNNINGHAM M., DROESCH A. (2005), Neighborhood Quality and Racial Segregation, Urban

Institut, disponibil la http://www.urban.org/UploadedPDF/411248_neighborhood_quality.pdf. 38. DACEY M. (1968), A Review of Measures of Contiguity for Two or K-Color Maps, în BERRY B.,

MARBLE D., Spatial Analysis: A Reader in Statistical Geography, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J. 39. DAMÉ F. (2007), Bucureştiul în 1906, Editura Paralela 45, Bucureşti. 40. DARDEN J. (1973), Afro-Americans in Pittsburgh: the residential segregation of a people, Lexington

Books, Lexington. 41. DAVIS M. (2006), Planet of Slums, Verso Publishing, London. 42. DAVIS M. (2004), Planet of Slums. Urban Involution and the Informal Proletariat, New Left Review 26,

mar./apr., disponibil la http://www.ic.arizona.edu/~indv102/Planet%20of%20Slums.pdf. 43. DAVIS M. (1998), Ecology of Fear: Los Angeles and the Imagination of Disaster, Metropolitan Books,

New York. 44. DEAR M. (1999), The Postmodern urban condition, Blackwell Publisher, Oxford. 45. DEVINE J., WRIGHT J. (1993), The greatest of evils: urban poverty and the American underclass, Walter

de Gruyter, New York. 46. DOUGLAS M. (2007), Categorically Unequal: the American Stratification System, Russell Sage

Foundation, New York. 47. DOUGLAS M. (2001), Residential Segregation and Neighbourhood Condition in U.S. Metropolitan Areas

în SMELSER N., WILSON W.J., MITCHELL F., Becoming America: Racial Trends and Their Consequences, National National Academy Press, Washington.

48. DOUGLAS M., DENTON N. (1995), American Apartheid: segregation and the making of the underclass, Harvard University Press, Cambridge.

49. DOUGLAS M., DENTON N. (1988), The Dimension of Residential Segregation, Social Forces, vol. 67, no. 2, December.

28

50. DRAKE C., CAYTON H. (1993), Black metropolis: a study of Negro life in a northern city, University of Chicago Press, Chicago.

51. DUNCAN O.D., CUZZORT R., DUNCAN B. (1961), Statistical Geography: Problems in Analyzing Area Data, Free Press (Macmillan), New York.

52. DUNCAN O.D., DUNCAN B. (1955), Residential distribution and occupational stratification, American Journal of Sociology, nr. 60.

53. ENACHE B. (2008), Şcolile Capitalei între elită şi ghetou, 22 octombrie, disponibil la http://stiri.rol.ro/ Scolile-Capitalei-intre-elita-si-ghetou-155551.html.

54. ERDELI G., DUMITRACHE L. (2004), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti. 55. FAIRCHILD G. (2008), The influence of residential segregation and its correlates on ethnic enterprise in

urban areas, Journal of Business Venturing, Vol. 23, No. 5, September. 56. FARLEY R. et all. (1978), „Chocolate City, Vanilla Suburbs”: Will the Trend Toward Racially Separate

Communities Continue?, Social Science Research, vol. 7. 57. FARRINGTON D., WEST D. (1988), Cambridge Study in Delinquent Development [Great Britain],

1961-1981, Inter-university Consortium for Political and Social Research (ICPSR), Cambridge Institut of Criminology, Cambridge, disponibil la http://www.library.carleton.ca/ssdata/surveys/doc/pdf_files /csdd-uk-61-81-cbk.pdf.

58. FEITOSA F.F., WISSMANN A. (2006), Social-mix policy approaches to urban segregation in Europe and the United States, Universität Bonn, Center for Development Research., disponibil la http://www.zef.de /fileadmin/downloads/forum/docprog/Termpapers/2006_3_Wissmann_Fonseca.pdf.

59. FLINT J., ROBINSON D. (2008), Community Cohesion in Crisis? New Dimension of Diversity and Difference, The Policy Press, Bristol.

60. FUKUYAMA F. (1995), Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity, Hamish Hamilton, London.

61. GASCHET F., LE GALLO J. (2005), The spatial dimension of segregation: a case study in four french urban areas, 1990-1999, 45th Congress of the European Regional Science Association, August, University of Amsterdam, Amsterdam, disponibil la http://wwwsre.wuwien.ac.at/ersa/ersaconfs/ersa05 /papers/704. pdf.

62. GEARY R.C. (1954), The Contiguity Ratio and Statistical Mapping, Incorporate Statistician, vol. 5. 63. GEHL J. (2011), Viaţa între clădiri. Utilizările spaţiului public, Igloo Media, Bucureşti. 64. GHEBREA G. (2002), Perspective sociologice asupra sărăciei în LIGIA LIVADĂ-CADESCHI, Sărăcie şi

asistenţă socială în spaţiul românesc (sec. XVIII – XX), Colegiul Noua Europă, disponibil la http://www. nec.ro/ fundatia/nec/publications/saracie.pdf.

65. GIDDENS A. (2009), Sociology, 6th edition, Polity Press, Cambridge. 66. GIDDENS A., GRIFFITHS S. (2006), Sociology., 5th edition, Polity Press, Cambridge. 67. GINSBURG N. (1965), Urban Geography and „Non-Western” Areas, în HAUSER P., SCHNORE L.,

The Study of Urbanization, Wiley, New York. 68. GION G.I. (2003), Istoria Bucurescilor, Editura Tehnopress, Iaşi.

69. GIURESCU C.C. (2009), Istoria Bucureştilor, ediţia a III-a, Editura Vremea, Bucureşti. 70. GLASZE G. (2006), The spread of private guarded neighbourhoods in Lebanon and the significance of a

historically and geographically specific governamentality în GLASZE G., WEBSTER C., FRANTZ K., Private Cities: global and local perspectives, Routledge, New York.

71. GRANOVETTER M. (1995), Afterward 1994: Reconsideration and a New Agenda în GRANOVETTER M. (ed.), Getting a Job: A Study of Contacts and Careers, University of Chicago Press, Chicago.

29

72. GRANT J. (2006), Planning the good community: new urbanism in theory and practice, Routledge, New York.

73. GÜLTEKIN N.T., GÜZEY Ö. (2007), Divided cities: social and residential segregation: a gipsy neighborhood in Menzilahir, Edirne, Turkey, 47th Congress of the European Regional Science Association, Paris, August/ September, disponibil la http://sadapt.inapg.inra.fr/ersa2007/papers_theme. php? paper=887.

74. GYÖNGYI P., LÁSZLÓ P. (2007), Ghetou şi ghetoizare în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării sociale., Editura Polirom, Bucureşti.

75. GYÖNGYI P., LÁSZLÓ P. (2007), Inegalităţi de locuire în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Bucureşti.

76. GYÖNGYI P., LÁSZLÓ P. (2007), Segregare socială şi spaţială în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării sociale., Editura Polirom, Bucureşti.

77. HALSALL J., English Muslims and the Debates in Segregation, The Future of the Multicultural Built Environment, disponibil la http://www.edgehill.ac.uk/gber/pdf/vol6/issue2/Article3.pdf.

78. HALSEY A.H., FLOUD J., ANDERSON A. (1961), Education, Economy, and Society: a Reader in the Sociology of Education, Free Press of Glencoe, New York.

79. HAUGHTON J., KHANDKER S. (2009), Handbook on Poverty and Inequality, The World Bank, Washington.

80. HEALEY F.J. (2006), Race, Ethnicity, Gender, and Class, 4th edition, Sage Publications, London. 81. HEILBRONER R., THUROW L. (1975), The economic problem, Prentice-Hall, Englewood Cliffs. 82. HENDERSON W., LEDEBUR L. (1972), Urban Economics: Processes and Problems, John Willey and

Sons, New York. 83. HERBERT D. (2004), Segregation and School Attainment, disponibil la http://www.ff.unilj.si/oddelki/

geo/pu blikacije/dela/files/dela_21/038%20herbert.pdf. 84. HOLMAN R. (1973), Poverty: consensus and alternatives, British Journal of Social Work, vol. 3, no. 4. 85. HOOVER E. (1941), Interstate Redistribution of Population,1850-1940, Journal of Economic History,

vol. 1. 86. HUBBARD P. (2005), Place on the Margin: The Spatialy of Exclusion în PHILLIPS M., Contested

worlds: an introduction to human geography, Ashgate, Burlington. 87. HYNES P. (2010), Urban Health în HUTCHISON R., Encyclopedia of Urban Studies, Sage

Publications, London. 88. IANOŞ I. (2004), Dinamica urbană. Aplicaţii la oraşul şi sistemul urban românesc, Editura Tehnică,

Bucureşti. 89. IANOŞ I. (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti. 90. IANOŞ I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Editura Academiei, Bucureşti. 91. IANOŞ I., HUMEAU J.B. (2000), Teoria sistemelor de aşezări umane, Editura Tehnică, Bucureşti. 92. IANOŞ I., PUMAIN D., RACINE J.B. (2000), Integrated Urban System and Sustainability of Urban

Life, Editura Tehnică, Bucureşti. 93. ILIE S. (2005), Inegalităţi şi nivel de trai, Cariere – jurnal de leadership, 13 iulie, disponibil la http://

www.cariereonline.ro/articol/inegalitati-si-nivel-de-trai. 94. IORGA N. (2008), Istoria Bucureştilor, Editura Vremea, Bucureşti. 95. IRIMIA E. (2009), Bucureşti: viaţa la baracă în spatele mall-ului, Ziarul Adevărul, 12 septembrie,

disponibil la http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Viata-spatele-baraca-in_0_115188765.html#com ments Page-1.

96. JAMES D., TAEUBER K. (1985), Measures of Segregation în TUMA N., Sociological Methodology 1985,

30

Jossey-Bass Social and Behavioral Science Series. 97. JARGOWSKY P. (1997), Poverty and place: ghettos, barrios, and the American city, Russell Sage

Foundation, New York. 98. JOHNSTON R., POULSEN M., FORREST J. (2007), The Geography of Ethnic Residential

Segregation: A Comparative Study of Five Countries, University of Bristol, disponibil la http://rose.bris.ac.uk/dspace/ bitstream/1983/93 7/3/aagcomparativefinal.pdf.

99. KAIN J. (2003), Racial and Economic Segregation in US Metropolitan Areas în CLARK G., GERTLER M., FELDMAN M., The Oxford handbook of economic geography, Oxford University Press, Oxford.

100. KANTOWITZ N. (1972), Ethnic and racial segregation in the New York metropolis, Prager, New York. 101. KLEIT R.G. (2008), Neighborhood Segregation, Personal Networks, and Access to Social Resurces în CARR

J., KUTTY N., Segregation. The Rising Costs for America, Routledge, New York. 102. KNOX H.M. (1973), Religious Segregation in the Schools of Northen Irelans, British Journal of

Educational Studies, no. 10, disponibil la http://www.jstor.org/pss/3120328. 103. KNOX P. (2008), Metroburbia, SUA, Rutgers University Press, New Brunswick. 104. KNOX P. (1988), The United States – a contemporary human geography, Longman Scientific &

Technical, Essex. 105. KNOX P., PINCH S. (2010), Urban Social Geography: an introduction, 6th edition, Pearson Education,

New York. 106. KRISTEN C. (2005), School choice and ethnic school segregation: primary school selection in Germany,

Waxmann Publication, Münster. 107. LANDMAN K., SCHÖNTEICH M. (2002), Urban Fortresses. Gated communities as a reaction to

crime, African Security Review, vol. 11, no. 4. 108. LATHAM A., MCCORMACK D., MCNAMARA K., MCNEILL D. (2009), Key Concepts în Urban

Geography, Sage Publications, London. 109. LEES L. (2004), The Emancipatory City?: paradoxes and possibilities, Sage Publication, London. 110. LEFEBVRE H. (2003), The Urban Revolution, University of Minnesota Press, Minneapolis. 111. LEFTER O. (2010), Obor, China Town de Bucureşti, Ziarul Adevărul, 4 ianuarie, disponibil la http://

www.adevarul.ro/financiar/expert_imobiliar/cartierul_tau/Obor-China_Town_de_Bucuresti_0_1 83582143. html.

112. LEMON A., WILLIAMS O. (1985), Apartheid : a geography of separation, Gower, Hampshire. 113. LIEBERSON S. (1981), An Asymmetrical Approach to Segregation în PEACH C., ROBINSON V.,

SMITH S., Ethnic Segregation in Cities, Croom Helm, London. 114. LIEBERSON S., CARTER K.D. (1982), Temporal Changes and Urban Differences in Residential

Segregation: A Reconsideration, American Journal of Socilogy, vol. 88. 115. LIVIŢCHI O. (2010), Eradicarea sărăciei: concept, dimensiuni şi strategii, teză de doctorat, Academia de

Studii Economice din Moldova, Chişinău, disponibil la http://www.cnaa.md/files/theses/2010/15095/ oxana_livitchi_thesis.pdf.

116. LONDON B., FLANAGAN W. (1976), Comparative Urban Ecology: A Summary of the Field, în WALTON J., MASOTTI L., The City in Comparative Perspective, Sage, New York.

117. LOW S. (2004), Behind the Gates: Life, Security, and the Pursuit of Happiness in Fortress America, Routledge, New York.

118. MAJURU A. (2003), Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă, Editura Compania, Bucureşti.

119. MANEA A. (2010), Hoţii şi cerşetorii, evacuaţi de pe Lacul Văcăreşti, Ziarul Ring, 27 septembrie. 120. MARCUSE P. (2001), Enclaves Yes, Ghettoes, No: Segregation And The State, Lincoln Institute of Land

31

Policy, Conference Paper. 121. MARCUSE P. (1997), The ghetto of exclusion and the fortified enclave: new patterns in the United States,

American Behavioural Scientist, vol. 41, no. 3. 122. MARCUSE P., VAN KEMPEN R. (2001), Globalizing the Cities: a new spatial order?, Blackwell,

Oxford. 123. MARSHALL G. (2003), Oxford. Dicţionar de Sociologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti. 124. MATACHE A., Vecinătatea în limitele ansamblurilor rezidenţiale închise tip Gated Communities,

disponibil la http://www.icca. ro/pdf/Andreea_Matache.pdf. 125. MATEESCU R. (2010), La pas, prin ghetourile Capitalei, 26 iulie, disponibil la http://www.inpolitics.ro

/la-pas-prin-ghetourile-capitalei-art61380.aspx#. 126. MAYER H.M., KOHN C.F. (1960), Readings in urban geography, University of Chicago Press, Chicago. 127. MAYHEW S. (2004), Dictionary of Geography, 3rd edition, Oxford University Press, Oxford. 128. MCKENZIE E. (1994), Privatopia: Homeowner Associations and the Rise of Residential Private

Government, Yale University Press, Yale. 129. MCKOY D., VINCENT J. (2008), Housing and Education: The Inextricable Link în CARR J., KUTTY

N., Segregation. The Rising Costs for America, Routledge, New York. 130. MIHĂILESCU V. (2003), Evoluţia geografică a unui oraş – Bucureşti, Editura Paideia, Bucureşti. 131. MIHĂILESCU V. (2010), United colors of Bucharest, Dilema Veche, 26 mai, disponibil la

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/united-colors-bucharest. 132. MIHĂILESCU V. (2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape, Editura Polirom, Bucureşti. 133. MIHĂILESCU V. (2007), Micul Berlin?, Dilema Veche, 9 iunie, disponibil la

http://www.dilemaveche.ro/ sectiune/tilc-show/articol/united-colors-bucharest. 134. MIONEL V., NEGUŢ S. (2011), The Socio-Spatial Dimension of the Bucharest Ghettos, Transylvanian

Review of Administrative Sciences, No. 33 E/2011. 135. MIONEL V. (2011), Urban Segregation: Causes and Effects, ICBME’10, Yasar University, Izmir, vol. 1,

disponibil la http://conference 2010.yasar.edu.tr/e-proceeding/ViorelMionel.pdf). 136. MIONEL V. (2010), Tipologia segregării sociale în mediul urban, Revista Transilvană de Ştiinţe

Administrative, nr.1 (25)/2010. 137. MIONEL V. (2010), The Urban Segregation Concept, în POPOVA J., Methodology of Interdisciplinary

Studies in the Area of Social Sciences, Transnational Interdisciplinary Studies Center in the Area of Social Sciences – TISCASS, disponibil la http://tiscass.ru.acad.bg.

138. MUSTERED S., OSTENDORF W. (1998), Urban Segregation and the Welfare State: inequality and exclusion in western cities, Routledge, London.

139. NAE M. (2006), Geografia calităţii vieţii urbane, Editura Universitară, Bucureşti. 140. NEACŞU M.C. (2010), Imaginea urbană. Element esenţial în organizarea spaţiului, Editura Pro

Universitaria, Bucureşti. 141. NEGUŢ S. (2011), Geografia Umană, Editura Academiei Române, Bucureşti. 142. NEGUŢ S. (1997), Modelarea matematică în geografia umană, Editura Ştiinţifică, Bucureşti. 143. NICOLAE I. (2002), Suburbanismul ca fenomen geografic în România, Editura Meronia, Bucureşti. 144. NICOLAE I., SUDITU B. (2002), Toponimia României – repere bibliografice, Eurogema Exim,

Bucureşti. 145. NIŢULESCU D.C. (2007), Gentrificare în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării

sociale, Editura Polirom, Bucureşti. 146. OBLET T. (2008), Guvernarea oraşului: căile urbane ale democraţiei moderne, Institutul European, Iaşi. 147. OFRIM A. (2007), Străzi vechi din Bucureştiul de azi, Editura Humanitas, Bucureşti.

32

148. OMENYA A. (2003), Theoretical conceptualisations of urban segregation and their relevance to housing in post-apartheid South Africa, CNR Conference Glasgow.

149. ORFIELD G., MCARDLE N. (2006), The Vicious Cycle: Segregated Housing, Schools and Intergenerational Inequality, Joint Center for Housing Studies, Harvard University, August, disponibil la http://www.jchs. harvard.edu/publications/communitydevelopment/w06-4_orfield.pdf.

150. PACIONE M. (2010) Social Geography: progress and prospect, Taylor & Francis, London. 151. PACIONE M. (2009), Urban Geography: a global perspective, 3rd edition, Routledge, London. 152. PACIONE M. (1983), Progress în Urban Geography, Croom Helm, London. 153. PATRICHE D., RISTEA A.L., PATRICHE I. (2002), Urbanism comercial, Editura Uranus, Bucureşti. 154. PEACH C. (1975), Urban Social Segregation, Longman, London. 155. PEACH C., ROBINSON V., SMITH S. (1981), Ethnic segregation in cities, Croom Helm, London. 156. PETROVICI N. (2010), Fabricând „superbia”: de unde vine urbanizarea haotică?, 28 august, disponibil

la http://socasis.ubbcluj.ro/ urbanblog/?p=850. 157. POENARU A. (2010), Piaţa Rahova, agonie şi economie, 20 iulie, disponibil la http://www.cerecomand.

ro/culinar/piata-rahova-agonie-si-economie/. 158. REANDON S., O'SULLIVAN D. (2004), Measures of Spatial Segregation, Pennsylvania State

University, January, disponibil la http://paa2004.princeton.edu/download.asp?submissionId=41970. 159. ROBERTSON D., SMYTH J., MCINTOSH I. (2008), Neighbourhood Identity: people, time and place,

Joseph Rowntree Foundation, The Homestead., disponibil la http://www.jrf.org.uk/sites/files/jrf/2154-neighbour hood-identity-regeneration.pdf.

160. ROWNTREE B.S. (2000), Poverty: a study of town life, centennial edition, Policy Press, Southampton. 161. SABATINI F. (1987), Development theories and regional planning in Latin America, disponibil la http://

books.google.com /books?id=6OpPHQAACAAJ&dq=francisco+sabatini&lr). 162. SABATINI F. (2006), The social spatial segregation in the cities of Latin America, Inter-American

Development Bank, Sustainable Development Department, Social Programs Division, disponibil la http://idbdocs.iadb.org/wsdocs/getdocument. aspx?docnum=1481606.

163. SANDOVAL J.O., LI S. (2006), The Multicultural Metropolis Neighbourhood Diversity and Segregation Patterns in the City of Cicago, 1990-2000, Institute for Policy Research, Northwestern University, disponibil la http://www.northwestern.edu/ipr/publications/papers/2006/wp0614.pdf.

164. SANDU D. (2007), Discriminarea – definire şi tipologii, 24 sept., disponibil la http://sites.google.com/ site/dumitrusandu/Discriminarea2.pdf?attredirects=0.

165. SANTOS M. (1979), The shared space: the two circuits of the urban economy in underdeveloped countries, Methuen, New York.

166. SARAVI G. (2004), Urban segregation and public space: young people in enclaves of structural poverty, Cepal Review, no. 83.

167. SCHNORE L. (1965), On the Spatial Structure of Cities in the Two Americas, în HAUSER P., SCHNORE L., The Study of Urbanization, Wiley, New York.

168. SCHWIRIAN K. (1977), Contemporary topics in urban sociology, General Learning Press, Morristown, New Jersey.

169. SEN A. (2004), Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, Bucureşti. 170. SINHA R, SINHA U.P. (2007), Ecology and quality of life in urban slums: an empirical study, Concept

Publishing Company, New Delhi. 171. SMITH N. (1996), The New Urban Frontier: Gentrification and the Revanchist City, Routledge,

London. 172. SOJA E. (2000), Postmetropolis: Critical Studies of Cities and Regions, Blackwell Publications, Oxford.

33

173. STAN M.D. (2004), Excluziunea pe piaţa numcii, Calitatea Vieţii, vol. XV, nr. 3-4, Bucureşti. 174. STĂNCULESCU M.S., Tipuri de sărăcie şi tipuri de zone sărace, disponibil la http://adatbank.

transindex.ro/ html/cim_ pdf391.pdf. 175. STEELE J. (2005), Today's Bosnia: a dependent, stifled, apartheid regime, The Guardian, 11 Nov. 176. SUDITU B.A. (2005), Mobilitatea rezidenţială a populaţiei Municipiului Bucureşti, teză de doctorat,

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie. 177. TAEUBER K., TAEUBER A. (2008), Residential segregation and neighbourhood change, Transaction

Publishers, New Jersey. 178. TAEUBER K., TAEUBER A. (1956), Negroes in cities; residential segregation and neighborhood change,

Atheneum, New York. 179. TOFFLER A. (1983), Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti. 180. TOFFLER A. (1973), Şocul viitorului, Editura Politică, Bucureşti. 181. TOFFLER A., TOFFLER H. (2006), Avuţia în mişcare, Editura Antet, Bucureşti. 182. TOMPEA A. (2007), Sărăcie în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării sociale., Editura

Polirom, Bucureşti. 183. TORRES H.G., MARQUES E., FERREIRA M.P., BITAR S. (2002), Poverty and Space: Patterns of

Segregation in São Paulo, Workshop on Spatial Segregation and Urban Inequality in Latin America, Austin, November, disponibil la http://www.centrodametropole.org.br/pdf/texas.pdf.

184. TURNER M.A. (2008), Residential Segregation and Employment Inequality în CARR J., KUTTY N., Segregation. The Rising Costs for America, Routledge, New York.

185. TUROK I., EDGE N. (1999), The jobs gap in Britain’s cities. Employment loss and labour market consequences, The Policy Press, Joseph Rowntree Foundation.

186. UN-HABITAT (2003), The Challenge of Slums: Global Report on Human Settlements 2003, Earthscan Publications, London.

187. VARGAS M., Causes of Residential Segregation. The Case of Santiago, Chile, Center for Spatial and Real Estate Economics, University of Reading, disponibil la http://economia.uahurtado.cl/pdf/seminarios/ miguel_vargas_ensayo_causas.pdf.

188. VOICU M. (2009), Discriminare, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 15 feb., disponibil la http:// www.iccv.ro/index.php/ro/component/content/article/84-ds-d/136-ds-discriminare.

189. VOICU M. (2009), Sărăcie de lungă durată, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 16 feb., disponibil la http://www.iccv.ro/index.php/ro/component/content/article/100-ds-s/158-ds-saracie-durata.

190. WHITE M. (1986), Segregation and Diversity: Measures in Population Distribution, Population Index, vol. 52, no. 2.

191. WHITE M. (1983), The measurament of spatial segregation, American Journal of Sociology, vol. 88, no. 5.

192. WILLIAMS D., COLLINS C. (2001), Racial Residential Segregation: A Fundamental Cause of Racial Disparities in Health, Public Health Reports, September/Octomber, vol. 116.

193. WITHERICH M., ROSS S., SMALL J. (2001), A Modern Dictionary of Geography, 4th edition, Arnold, London.

194. WOOLLEY H. (2003), Urban Open Spaces, Spon Press, London. 195. WORDEN N. (2000), The making of modern South Africa: conquest, segregation and apartheid,

Blackwell Publishers, Oxford. 196. YOUNG J. (1999), The exclusive society: social exclusion, crime and difference in late modernity, Sage

Publications, London. 197. ZAMFIR C., RUGHINIŞ C. (2000), Mecanismele sociale ale dezvoltării comunitare – studiu de caz al

34

comunităţii Zăbrăuţi, Bucureşti, în ZAMFIR E., PREDA M., Diagnoza problemelor sociale comunitare, Editura Expert, Bucureşti.

198. ZAMFIR E., PREDA M., DAN A. (2007), Excluziune socială în ZAMFIR C., STĂNESCU S., Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Bucureşti.

199. ZOLTAN P. (2006), Frăţia ghetourilor, Jurnalul Naţional, 12 decembrie, disponibil la http://www. jurnalul. ro/special/reportaje/fratia-ghetourilor-6094.html.

200. ZUKIN S. (1989), Loft Living: culture and capital in urban change, Rutgers University Press, New Brunswick.

201. ***http://asociatiaferentari.blogspot.com. 202. ***http://books.google.com/books?id=eJTkHAAACAAJ&dq=economic+segregation&lr. 203. ***http://cartieru.ablog.ro/. 204. ***http://dexonline.ro/search.php?cuv=segregare. 205. ***http://libwiki.mcmaster.ca/geog3ur3/index.php/Main/ReligiousSegregationCaseStudyOfJewishGhet

tosInRome. 206. ***http://stirileprotv.ro/. 207. ***http://www.a1.ro/news/extern/jurnalist-francez-populatia-cartierului-rahova-formata-numai-din-

rromi-117872.html. 208. ***http://www.ambasador-residence.ro/?lang=ro. 209. ***http://www.census.gov/hhes/www/housing/housing_patterns/pdf/app_b.pdf. 210. ***http://www.census.gov/hhes/www/housing/housing_patterns/rept_materials.html. 211. ***http://www.helium.com/items/1141331-does-religion-divide-or-segregate-people. 212. ***http://www.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/care-sunt-cele-mai-periculoase-zone-din-

bucuresti-188123.html. 213. ***http://www.ziare.com/casa/imobiliare/china-town-bucuresti-cel-mai-mare-cartier-chinezesc-din-sud-

estul-europei-390650. 214. ***http://www.24dash.com/news/Housing/2007-09-04-London-s-neighbourhoods-segregated-by-

religion. 215. ***http://indeximobiliar.blogspot.com/2009/10/test-pretul-mediu-pentru-apartamentele.html. 216. ***http://asociatiaferentari.blogspot.com/2010/03/descrierea-comunitatii-ferentari-sect-5_07.html.