vineri, 12 aprilie 2013

VIBRAȚIILE ADEVĂRULUI VOR PUNE CAPĂT SISTEMULUI DE CONTROL - David Icke

Realitatea, adică Sistemul de Control, operează pe nivele multiple. Noi vedem doar desfășurarea holografică a realității din spectrul de frecvență al luminii vizibile. Orice altceva este oprit minții conștiente, deoarece acest corp-minte al nostru nu-l poate decoda. Dar realitate și existența, în mod clar, nu se sfârșesc la marginile percepției umane. Priviți la celelalte nivele pe care tehnologia le poate percepe, în timp ce mintea noastră conștientă nu poate.

Și aceasta nu se termină la marginea spectrului electromagnetic. Merge mai departe, în zonele pe care știința le numește materie neagră sau energie neagră. Aceasta nu înseamnă că acolo este întuneric să-l tai cu cuțitul – ci doar că este dincolo de spectrul electromagnetic, de aceea pentru noi nu este vizibil. Sursele de informație care ne afectează realitatea din lumina vizibilă includ și celelalte nivele vibraționale ale universului pe care noi nu le percepem în mod conștient, iar scopul principal al Sistemului de Control este să „intercepteze” acest mecanism al informației.   Noi trăim înăuntrul unui Univers virtual, care este de fapt o variantă infinit mai avansată decât versiunea Internetului fără fir (wireless). În Internetul world wide web, un calculator decodează informația din câmpurile wireless invizibile și le transformă în informație vizibilă (imagini). La fel se întâmplă și cu ceea ce numesc eu Internetul Cosmic. Corpul-computer, mai ales creierul, decodează informațiile codate în particule numite fotoni (unitatea de bază a luminii și a altor radiații electromagnetice) care manifestă iluzia holografică a „lumii” pe care o „vedem” în jurul nostru. Dar singurul loc în care această lume există este în creierul/mintea noastră, aceasta petrecându-se după ce informația energetică a fost decodată în informație holografică/digitală – lumea „fizică”. De fapt, lumea nu este fizică sau solidă, ci doar pare a fi așa, pentru că așa decodăm noi realitatea. De aceea spun eu că această lume este o iluzie - o iluzie a fizicului și a solidului.

Nu este mai „solidă” decât scenele pe care le vezi în jocurile de calculator atunci când calculatorul sau laptopul decodează informația codată de un soft de pe un disc. Oamenii întreabă de ce dacă noi ne creăm propria realitate, vedem totuși aceleași mașini, aceleași case, dealuri și munți? E foarte simplu. Când accesezi pe internet America, Europa, Africa de Sud, Australia sau orice alt loc, te „loggezi” pe aceeași realitate colectivă. Poți vizita aceleași site-uri și poți vedea aceleași cuvinte, imagini, filme și poze, oriunde te-ai afla pe glob (exceptând China) și, în funcție de cum vezi acele situri în stilul tău propriu comparativ cu ceilalți care văd și ei aceleași site-uri, îți poți crea propria realitate, sau propria călătorie.În esență, noi vedem același peisaj codat în construcția informațională, sub formă de vibrație/undă, dar avem opțiuni diferite în ceea ce privește părerea despre acest peisaj și felul în care interacționăm cu el. În acest fel, ca și în cazul Internetului, noi primim informații din realitatea colectivă, dar în același timp postăm și influența noastră asupra acestei realități colective. Realitatea virtuală,care este Universul, este un joc cosmic interactiv. Ea se desfășoară într-un vast ciclu repetitiv, pe care mai demult l-am numit „bucla timpului” (Time Loop) care trece prin schimbări vibraționale ce creează diverse epoci sau perioade, și care oferă un potențial de experiențe diverse de „încarnare” a conștiinței. Noi acum suntem la granița unei noi epoci, a unei noi ere a experienței umane. În prezent, suntem martori ai agoniei dinaintea morții vechiului. Am observat că cei mai mulți cercetători, în mod eronat, consideră această agonie ca un control

orwellian fără oprire. De fapt, un cu totul alt joc se petrece dedesubt, în lumile ascunse.

Chiar de la începutul trezirii conștiinței mele (miercurea aceasta se vor împlini exact 20 de ani) am început să percep o temă de la „ei”, cei din cealaltă dimensiune, cei care au inițiat contactul cu mine la aceea vreme, o temă ce avea să devină o schimbare vibrațională masivă, care se apropia foarte repede. Aceasta temă a fost nucleul a ceea ce aveam să învăț – să-mi reamintesc, de fapt – așa că, mi-am numit prima carte, scrisă în 1990, care trata acest subiect, „Vibrațiile adevărului” (Truth Vibrations). Mi s-a spus că aceste vibrații ale adevărului – o accelerare energetică – va trezi un număr mare de oameni din starea de amnezie a întregii lor vieți, aducând la suprafață tot ceea ce fusese ascuns.

Când am aflat aceste lucruri, acum două decenii, nu exista nicio dovadă a trezirii umanității și nici a faptului că ceea ce este ascuns va începe să se manifeste, dar uitați-vă cum stau lucrurile astăzi. Trezirea se extinde în ritm accelerat. Oamenii încep să vadă lumea și pe ei înșiși într-un fel nou, dintr-o perspectivă mai largă, iar ceea ce era ascuns iese la lumină cu fiecare zi. Revelarea a ceea ce este ascuns este chiar baza lucrărilor mele de când „ei” au început să-mi facă accesibile, prin diverse metode și situații, cele mai șocante informații.

Știu că deocamdată, majoritatea oamenilor nu sunt încă prea afectați de Vibrațiile Adevărului –  acest fenomen depinzând de densitatea câmpului energetic al fiecăruia, de profunzimea „comei” în care se află sau de gradul de deschidere al minții. Dar chiar și persoanele care la un moment dat au fost în mod serios fermecate și hipnotizate de Sistemul de Control, acum trec prin efectul „Frumoasei din pădurea adormită”. Mințile lor încep să se deschidă, ușor sau brusc. Am întâlnit oameni a căror minte s-a deschis rapid, într-un timp foarte scurt. Cei mai mulți dintre ei nu pot înțelege de ce văd viața și realitatea într-un mod atât de diferit, dar ceea ce au făcut a fost să-și deschidă mintea spre o conștiința mai amplă, modificându-și astfel punctul de observație. După cum spunea Robin Williams în filmul „Cercul poeților dispăruți” (The Dead Poets’ Society):

„M-am urcat la această catedră ca să-mi amintesc că noi, în mod constant, trebuie să ne uităm la lucruri în moduri diferite. Iată, de aici, lumea se vede într-un mod cu totul diferit”. Așa este, totul arată altfel atunci când ești atins de Vibrațiile Adevărului. Astăzi, îi văd așa de clar pe cei care sunt conectați la noile vibrații și pe cei care încă sunt încâlciți în cele vechi. Aceasta este despărțirea drumurilor, răscrucea de drum despre care vorbeam. Imensa ironie în toate acestea este că eu cunosc oameni care sunt total controlați de vibrația veche – Sistemul de Control – în timp ce vorbesc neîncetat de „iubire” și „lumină”. Ei spun lucruri de genul: „eu îi iubesc pe toți” și „oamenii trebuie să se trezească”. Cuvinte frumoase, fără acțiune, ale unor minți închise în cutii.

Ei cred că se trezesc (mai bine zis „sunt treziți”) la noua vibrație, când de fapt ei sunt expresia unor scântei ale vechiului, care va dispărea definitiv în următorii câțiva ani. Văd oameni vorbind despre iubire, în timp ce sunt total nesinceri și interesați; vorbesc despre generozitate și iubire față de toți, când de fapt Eu, Eu, Eu este singur joc pe care-l joacă. Vibrațiile Adevărului nu sunt doar vorbe goale, ele înseamnă „a fi” și „a face”. A condamna sistemul și apoi a-l folosi în scopuri personale când îți convine ție, nu înseamnă Vibrațiile Adevărului, ci o înșelătorie.

Vibrațiile Adevărului aduc la suprafață tot ceea ce a fost ascuns, și astfel, falsele personalități care se ascund în spatele „iubirii” și „luminii” în timp ce servesc Sistemul de

Control se vor trezi în fața realității atunci când vălul, dintr-o dată, se va ridica. Sintagma „fapte, nu vorbe” nu a fost niciodată mai potrivită ca în zilele noastre. Pentru o vreme, va părea că Sistemul de Control își urmează agenda diabolică practic fără niciun obstacol, dar aceasta va fi doar o percepție falsă. În realitatea nevăzută se petrece o adevărată revoluție energetică, iar barajul care pare atât de solid deja începe să se crape. Luna viitoare voi împlini 58 de ani și iată, bine intrat în viață, Sistemul de Control începe să se prăbușească.

Vom fi martorii unor ani strașnici în viitorul apropiat. A trecut timpul stăvilarelor sau al baricadelor făcute de mâna omului. Să acoperim baricadele cu iarbă proaspătă. A venit momentul să alergăm drept înainte, spre cunoașterea a cine suntem, ce suntem și unde suntem. Când vom ajunge la capăt, vom descoperi nu numai că lumea fizică este o iluzie, ci și că Sistemul de Control este o iluzie. „Puterea” acestui sistem nu este altceva decât puterea noastră – pe care am cedat-o prin ignoranță și manipulare.   Vibrațiile Adevărului vor pune capăt acestei situații și, odată cu aceasta, vor pune capăt erei controlului în masă al umanității.

Binele și răulPosted by Razvan on 15/09/2013 in Articole Într-o zi, Maestrul a spus:- Nu veți fi gata să luptați cu răul, până când nu veți înțelege tot binele pe care acesta îl generează.Discipolii au rămas perplecși, dar Maestrul nu a venit de data aceasta, cu nici o explicație suplimentară.A doua zi, el le-a citit o rugăciune care fusese mâzgalită pe o bucată de hârtie, în lagarul de concentrare de la Ravensbruck:

“Doamne, nu-ți aduce aminte numai de oamenii de bună-credință, ci și de cei de rea-credință. Nu-ți aminti numai de suferința la care ne-au supus. Adu-ți aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferință – prietenia care s-a născut între noi, loialitatea, umilința, curajul și generozitatea noastră, de măreția sufletească pe care această suferință a inspirat-o. Iar când va veni ziua judecății pentru torționarii noștri, îngăduie ca aceste fructe să fie răsplata și iertarea lor.”

O vorba din popor spune: Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Tema asta este exhaustiva, este tot atat da vasta ca si Viata. Dar consider ca cea mai buna abordare, cea mai inteleapta as spune, este o pozitie egala in fata binelui si a raului, adica sa masori binele si raul cu aceiasi unitate, cu detasare (atat cat e posibil), fara sa le critici (nici in bine, nici in rau). Toate lucrurile sunt asa cum sunt, nici bune, nici rele. De exemplu, e rau sa te calce trenul, dar de vreme ce stii asta, cine te pune sa stai in fata lui ?! Si ca tot veni vorba, o stiti pe aia cu durerea de masele ? Se spune ca nu exista durere mai mare decat durerea de masele.., si totusi s-a gasit leacul: daca te calca trenul, nu mai simti durerea de masele.Am gasit undeva pe facebook o imagine care ar putea ilustra foarte bine cum ar arata aceasta detasare inteleapta in fata binelui si raului: Vremea. Ati observat, nimeni nu critica vremea, fie ca e buna. fie ca e rea ?! Au fost inundatiile astea din Galati. Toti criticau primarul, saracia, codul portocaliu, ba chiar si pe Dumnezeu, dar nimeni n-a suflat o vorba despre vreme.Ati vazut ?! Ploua acolo cu galeata, toata lumea era ascunsa care pe unde apucase, doar doi erau in al noualea cer, cantau si dansau.., putin le pasa de ploaie. Ceea ce pentru unii este rau, pentru

altii este bine; si invers. De exemplu te bucuri de vreme buna la mare si te rasfeti stand cu burta la soare, dar pe campii este seceta si la toamna altii nu au grane in hambare.Nu vreau sa minimalizez, sa arunc in derizoriu problema tortionarilor, sau a anilor grei de inchisoare pe care i-au indurat atatia oameni nevinovati; dar atata timp cat exista un Petre Tutea, un Coposu, si atatia altii pe care aceste suferinte nu numai ca nu i-a invins, dar i-au slefuit precun diamantele, atunci nu vad de ce am abandona o atitudine pozitiva, optimista in fata binelui si a raului, in fata vietii. Vorba lui Charlie Chaplin: Am multe probleme in viata, dar buzele mele nu stiu asta; ele zambesc intotdeauna.Sau vorba altcuiva, nu spun cine: Nu poti opri valurile (vietii – bune si rele), dar poti invata surfing !Cum ? Prin Cunoastere ! Cunoasterea inseamna iubire. In limba japoneza, exista un singur cuvant atat pentru verbul a cunoaste, cat si pentru verbul a iubi. Asa ca fiti atenti cand treceti prin Japonia, daca spui unei doamne ca vrei s-o cunosti, s-ar putea sa inteleaga altceva. Abraham Lincoln spunea: Mi-am invins toti dusmanii, facandu-i prieteni. Dar nu-ti poti face un prieten, fara sa-l cunosti. La fel este si in viata, cu binele si raul. Cunoaste viata, imprieteneste-te cu ea (iubeste-o!)… si uite asa.., Cele bune sa se-adune, cele rele sa sa spele !

Viata trebuie sa o traiesti cu bucurie, indiferent ce iti aduce. Este ca si cum ai fi intr-un restaurant unde nu toate bucatele sunt pe gustul tau. Poti sa te enervezi, sa critici bucatarul pentru ca a pus prea multa sare, sau ca puiul este prea crocant, ori ca supa nu are gust.Totusi, ce crezi ca ai spune in fata aceleiasi mese daca ai fi flamand si nu ai fi mancat nimic de trei zile? Eu sunt convins ca le-ai manca pe toate, cu mare bucurie, indiferent de defecte.