vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 2 (15). ANUL III. FEBRUARIE 2008. APARE LUNAR. PAGINI: 16. PREÞ: 2 LEI

FOLCLORUL ªI CÂNTECULPOPULAR ROMÂNESC

„Cântecul – limbã a sentimentului”(Mihai Eminescu)

Cântecul este o entitate spiritualã, care alãturide alte entitãþi (limbã, port, datini, obiceiuri,tradiþii etc.) defineºte identitatea fiinþei naþionale.Biblia ne spune evlavios cã prima oarã a fostCUVÂNTUL, credem în ceea ce spune CarteaSfântã, dar mai credem ºi în ceea ce notase unînvãþat: „Cântecul are vechimea cuvântului!”Probabil aceastã propoziþie simplã l-a inspirat pepoetul Dinu Teodorescu sã punã în paginãurmãtoarele versuri: „În puterea cântecului / Stãmca-nn veºnicie!” („Exerciþii de mister”, poeme,Editura „Timpul”, Reºiþa, 2003).

Prin urmare, cântecul în esenþa sa are valenþenobiliare, definitorii, sublime ºi eterne, dar,atenþie, nu orice cântec, nu orice melos poluat,strãin de sufletul românului, manelele, bunãoarã,nu reprezintã mentalitatea ºi psihicul omului dinCarpaþi, ele sunt de import, o modã perifericã ºi,ca orice modã, va trece, rãmâne doina, brâul, horade mânã, ardeleana ºi învârtita, cu alte cuvinterãmân cântecul ºi jocul bãtrânesc, care au ceva înele din transhumanþa mioriticã. Þãranii de pe lanoi o spun simplu: cântecele bãtrâneºti suntcântece de coastã, adicã au în miezul lor puritateaciobãnitului, dragostea faþã de munte ºi faþã demioare, aºa se motiveazã doina „Cântarea oilor”,care are vechimea Muntelui Semenic.

La noi, în sudul Banatului, se promoveazã, cuprecãdere prin Radio Reºiþa, Radio Semenic (dra-gostea bãnãþenilor de pretutindeni), zi de zi ºi ceasde ceas, cântecul românesc în puritatea ºi fru-museþea sa arhaicã, avem cântãreþi de faimã în-drãgiþi ºi solicitaþi de ascultãtori, enumerãm câtevanume: Ana Pacatiuº, Achim Nica, Dumitru Che-peþan, Iosif Ciocloda, Ana Munteanu, Petricã Moi-se, Valeria Colojoarã, Mariana Drãghicescu, NicuNovac, Iosif Puºchiþã, Ghiþã Cãlþun Brancu etc.

Mã opresc la GHIÞÃ CÃLÞUN BRANCU DINVALEA BOLVAºNIÞA, reprezentant însemnat alultimei generaþii de cântãreþi, BRANCU AL NOS-TRU ESTE UN TALENT DE EXCEPÞIE, cu o vocesuperbã ºi cu melodii pe mãsurã, iar textele salesunt perle poetice, ele reflectã sinceritate ºi cãl-durã, sentimente gingaºe. O dovadã cã lucrurilestau aºa este realitatea de la Radio Reºiþa, zi de zicântecele lui Ghiþã Cãlþun Brancu sunt solicitatede melomani, ceea ce ne bucurã.

Prin Ghiþã Cãlþun Brancu ºi alþii ca el cânteculromânesc de la munte nu va pieri, dimpotrivã, vaexista atât timp cât va exista Muntele sub cerulromânesc.

„Între toate þãrile semãnate de Dumnezeu pepãmânt” se numãrã ºi Þara Almãjului cu un peisajmirific ºi cu oameni iubitori de neam, muncã ºi deDumnezeu, pãstrãtori ai „Sfintei Tradiþii” ro-mâneºti.

Despre sfinþenia lo-curilor ºi a oamenilorcare locuiesc acestespaþii scrie Valorosulom de culturã, folclo-rist ºi scriitor NicolaeDanciu Petniceanu întrei cãrþi în ultimii treiani: „Orfeu s-a nãscutîn Banat” - Editura Eu-rostampa, 2003, „Vrãji-torul din Almãj”- Edi-tura Gordian, 2005 ºi„Rapsodul din ÞaraAlmãjului”- EdituraGordian, 2005.

Autorul ne prezintão lume vie cu oamenicare îºi aratã ataºamen-tul faþã de Tradiþia al-mãjanã în feluri diferite:prin cântec, prin joc ºidans, prin port, prinscris ºi chiar prin mân-dria de a afirma aparte-nenþa la ea.

Nicolae Danciu Pet-niceanu „un prozatorputernic, de un bãnãþe-nism uimitor de ener-gic” (Artur Silvestri) aprins în Vrãjitorul dinAlmãj, el însuºi o vrajã, ºi în celelalte cãrþi esenþaspiritului la almãjeni. Îi place sã vadã esenþialuldin modul existenþial al românilor ºi sã surprindãprofundul din natura umanã.

Cãrþile acestea sunt rod al reflecþiei cât ºi rodal observaþiei obiective ºi al unei riguroase docu-mentãri. Au caracter de mãrturie, bazându-se peautenticitatea faptului trãit ºi nu „scornit”. Redaugânduri cu limpezimea apei de izvor, având ungen de puritate originarã ce lumineazã mintea ºipurificã sufletul cititorului. Ele vin din osârdiaunui voievod al scrisului românesc, care trãieºteîn sârg cãrturãresc.

Folcloristul se dovedeºte un bun cunoscãtoral fenomenului muzical în mediul sãu natural demanifestare - satele almãjene.

Lucrãrile nareazã aventura existenþialã amuzicanþilor, talentul ºi harul lor, raporturile culumea înconjurãtoare, rolul lor de educatori ºi

dragostea pentru semeni.În lucrarea „Orfeu s-a nãscut în Banat” vorbeº-

te despre viaþa tumultoasã a lui Ion Luca Bã-nãþeanu - violonist, dirijor ºi folclorist, compozitorºi ctitor de orchestre de muzicã popularã româ-

neascã - „care a înþelescâtã admiraþie ºi iubirenemãrginitã pentru oa-meni pulseazã în cân-tecul nostru popular”.

Cartea „Vrãjitoruldin Almãj”, printr-unefort miraculos al crea-þiei, face biografia vio-lonistului Ion Stan -Tãnãnacu ºi a satuluisãu - Prigor. Autorularatã cã „datina, obi-ceiul ºi tradiþia erau în-crustate în grinda de laintrare în casã, încrus-tarea fãcându-se de ceibãtrâni cu briceagul ºilumânarea aprinsã”.Din cele douã cãrþi seconstatã cã muzica esteîn noi, este identitateanoastrã, redând pulsulvieþii, iar cei doi violo-niºti au fost ambasa-dorii cântecului ºi cul-turii româneºti în lume.

Observator fin alvieþii almãjenilor ºi alpersonalitãþilor lor, lacare înþelepciunea re-zultã dintr-o viziune

superioarã a vieþii, N.D. Petniceanu ne înfãþiºeazãîn lucrarea „Rapsodul din Þara Almãjului”conceptul þãranului român (almãjan) despreîmbinarea armonioasã a muncii cu muzica,valorificã folclorul în sincretismul lui pornind dela esenþa lucrurilor, prinzând trãirile interioare aleomului ºi natura lui divinã. Personajul principal alcãrþii, þãranul Dumitru Popovici din Rudãria,asemãnãtor personajelor lui Marin Preda, este ofire complexã, înzestrat cu înþelepciune ºi haruldivin al cântecului ºi jocului popular. Este modelde gospodar ºi familist în sat, participant la toateevenimentele cu iz cultural, economic ºi social încadrul comunitãþii.

DESPRE FOLCLOR

primar IANCU PANDURU

Iarna la MehadiaFoto: Aurel Legrand

continuare în pagina 2

prof. PANDURU PAVEL

În 19 ianuarie curent a avut loc la Mehadia„Simpozionul Cetãþii” (Ediþia I-a)” titlul superbpentru o asemenea manifestare, remarcase poetulºi învãþatul reºiþean Nicolae Sârbu, prezent la acestact cultural insolit în umbra Munteul Strãjoþ.

Programul, în desfãºurarea sa, dat publicitãþiiîn prealabil, s-a respectat întocmai, având în frun-tea mulþimii pe vajnicul primar Iancu Panduru,viceprimarul Traian Stângu ºi câþiva (doar câþiva)consilieri! Unii dintre ei au lipsit invocând fel defel de motive, alþii ºi-au motivat lipsa prin aceea cãnu au fost invitaþi (cazul domnului Victor Cîrstoi,cunoscut animator cultural ºi adeseorisponsor!...).

La mormântul protopopului Nicolae Stoica deHaþeg, ultimul cronicar din literatura românã, s-audepus coroane de flori din partea: Primãriei,liceului „Nicolae Stoica de Haþeg” ºi a BisericiiOrtodoxe Române din localitate. S-a þinut o slujbãde pomenire din partea unui sobor de preoþi (pr.Ciprian, pr. Gabriel ºi pr. Vasile) având în mijlocullor pe pãrintele protopop Nicolae Pereº. Din BãileHerculane. Au þinut alocuþiuni pãrintele protopopºi primarul comunei. Eleva Daniela Oprescu, de laliceul din Mehadia, a recitat poezia „Apostolul” de

Octavian Goga.În continuare a urmat Simpozionul Cetãþii într-

o salã luminoasã ºi încãpãtoare de la „NicolaeStoica de Haþeg”, condiþii impecabile create dedomnul profesor Mihai Feneºan, directorulinstituþiei ºcolare. În trecere spre salã, participanþii(sãteni, cãrturari, elevi, cadre didactice) au avutocazia sã-ºi clãteascã ochii ºi sã-ºi încântesufletul cu expoziþia de tablouri organizatã depreoteasa (pictoriþã) Ioana din Globurãu ºi decunoscutul poet ºi pictor timiºorean Ignea Luca.

În cadrul simpozionului au prezentat lucrãri:prof. dr. Iulian Lalescu, preot Emil Gabriel Babuþa,prof. Constantin Juan Petroi, comandor inginerNicolae Popa, profesoara Miruna ªchiopu, ziaristCostel Vlaicu, publicist Pavel Panduru, prof. GruiaCincheza, profesoara Ana Zeicu, inspector înMinisterul Învãþãmântului.

Pe adresa simpozionului a sosit un fax emis decunoscutul om de culturã prof. univ. dr. LiviusCiocârlie (nepotul regretatului învãþãtor IonBãcilã), material prezentat de Antonela Neicu(nãscutã Drãghici), ºi dumneaei nepoatã (de la

fiicã) a învãþãtorului Bãcilã.

*Au prezentat alocuþiuni în referire la

Simpozionul Cetãþii ºi reputatul profesor univ. dr.Richard Sîrbu, ºeful catedrei de slavisticã de laUniversitatea de Vest din Timiºoara, fost elev alºcolii din Mehadia, ºi profesorul Nicolae Sîrbu,directorul Bibliotecii „Paul Iorgovici” din Reºiþa.

La cererea asistenþei, profesorul Nicolae Sîrbu,în calitate de poet, a recitat din Eminescu ºi dincreaþia proprie. A fost urmat de poetul Ignea Loga,de la Timiºoara, care a prezentat un florilegiu dinpoemele sale.

La cererea lui Nicolae Danciu Petniceanu, ini-þiatorul ºi moderatorul manifestãrii de la Mehadia,renumitul rapsod Iosif Ciocloda a interpretatinegalabila doinã „Satule grãdinã mândrã”.

În finalul acþiunii, au luat cuvântul ing. IonBãcilã, fiul învãþãtorului Ion Bãcilã, ºi primarulIancu Panduru, care, încântaþi de reuºita lucrãrilor,au mulþumit pentru participare vorbitorilor cât ºi a

numeroasei asistenþe.

*De la ºcoala din Mehadia, ºuvoiul uman în

marºul „Treceþi batalioane române Carpaþii”,interpretat de fanfara ºcolarã din Borlovenii-Vechi(instructor profesor teolog Petricã Zamela), s-adeplasat la casa regretatului dascãl Ion Bãcilã,unde s-a dezvelit ºi sfinþit placa comemorativã IonBãcilã. Aici, în final, eleva Hrelescu Diana a recitatpoezia „Dascãlul” de Octavian Goga, iar un grupvocal, instruit ºi condus de profesoara AdrianaDobrea, a interpretat melodii patriotice. Din grupulvocal au fãcut parte elevele: Andrea, Ionela,Florentina, Patricia, Florentina, Ana-Maria, Diana,Dana, Alexandrina, Cãlina, Ielmina, Georgeta etc.

*Dupã masã, elevii de pe raza comunei

Mehadia, în port naþional, au prezentat un reuºit ºiaplaudat program artistic, prefaþat de frumoaselecântece populare ale fanfarei elevilor dinBorlovenii-Vechi.

Dupã spectacol, într-o salã arhiplinã, a urmatbalul tineretului. În port naþional au fost doarelevii, lor li s-au alãturat în portul românesc deodinioarã domnul inginer Ion Bãcilã ºi doamnele:

profesoara Miruna ªchiopu ºi învãþãtoarea NeliFeneºan. Încercase o asemenea reuºitã ºi elevaDiana Oprescu, venise în port naþional, dar, fiindunica, a provocat râsul ºi derâderea colegilor,foarte mulþi la numãr. S-a dus, s-a dezbrãcat ºi arevenit îmbrãcatã cum erau îmbrãcaþi colegii ºicolegele ei. Aceastã problemã dã de gândit ºcolii,primãriei ºi bisericii. Domnilor, portul naþionalromânesc face parte din identitatea românilor. Ebine sã reflectaþi profund ºi sã luaþi mãsurile derigoare, altfel ne globalizãm în blugi ºi devenimvãcari americani în pampusul canadian.

Totuºi, tinerii ºi tinerele au petrecut pânã la oretârzii, au fost dornici de petrecere, de joc ºi voiebunã, aceste manifestãri, organizate, trebuie repe-tate, ele sunt benefice pentru recreerea celor tineriºi nu numai. La înãlþime au fost: orchestra Jincudin Valea Bolvaºniþa ºi solistul vocal Ghiþã CãlþunBrancu, colaborator al Radioteleviziunii Române.Feliciãri, domnule primar Iancu Panduru! Fãrãefortul primãriei, era nimicul obiºnuit postdecem-brist. (REDACÞIA)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

MEHADIA ÎN SÃRBÃTOARE

În aceste cãrþi gãsim crezul autorului în culturatradiþionalã, în iscusinþa minþii oamenilor de lasat, în puterea eticã ºi esteticã a valorilor materialeale neamului nostru. Ele sunt încã o dovadã cât deimportante sunt lucrurile mãrunte din viata omuluiîn opera lui Danciu. Aceste cãrþi ne aratã cât deadânc a pãtruns folclorul, „chintesenþã a sufletuluiromânului”, aceastã creaþie vie, în viaþa ºi operascriitorului N.D.Petniceanu. În ele gãsim un fluviuviu de mentalitate ºi credinþã extrem de rezistent,

care genereazã încã fiorul metafizic ºi deschidereacãtre sacru a populaþiei din Almãj.

Fraza lui Danciu curge simplu ºi limpede,rãspândind magie ºi inspiraþie, consecinþe aleunor adevãruri trãite de autor.

Lirismul prozei lui Danciu este unul implicat,organic, conþinut, ce decurge din însãºi trãireafaptelor. Dacã adãugãm la aceste calitãþi, parci-monia limbajului, pigmentat de termeni regionali,avem în faþã explicaþia clarã a valorii acestor cãrþi,ele fiind o odisee a sufletului.

Faptul cã folclorul pãstreazã esenþele - lamura -lucru înþeles de Danciu, l-au determinat sã scrieaceste cãrþi, care redau bucuria almajenilor de a trãiprin cântec ºi joc(dans), cã doinirile atemporale dinAlmãj, de o grandoare austerã ºi hieraticã, dez-voltatã pe un fond daco-roman, poartã în sine ma-xima intensitate ºi cuprindere sufleteascã a omului.

Aici aflãm cã prin cântare drumul spreDumnezeu este mai scurt ºi mai luminat, cã înAlmãj are veºnicie „miraculoasa memorie apoporului numitã tradiþie”- cum spunea L. Blaga.

Slujba de pomenire a protopopuluiNicolae Stoica de Haþeg. Preoþiinoºtri: protopop Nicolae Pereº,

pr., Ciprian, pr. Gabriel ºi pr. Vasile

Depunere de coroane de flori lamormântul cronicarului Stoica

Eleva Daniela Oprescu recitã“Apostolul” de Octavian Goga

Eleva Diana Hrelescu recitã “Dascãlul” de Octavian Goga

urmare din pagina 1

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

În faþa lipsei referinþelor la care amputea trimite fãrã nici un fel de reþinere,pentru înþelegerea ºi descifrareaistoriei generale a cetãþilor, estenevoie sã ne angajãm aici în marca-rea unor jaloane de evoluþie.

Mai mult pe baza documentarã,decât pe cea arheologicã, ªtefanMatei a presupus cã majoritatea ce-tãþilor medievale “clasice” din Banats-au ridicat în secolul al XIV-lea. Caidee generalã, afirmaþia poate fi luatãîn considerare.

Arhitectura de la sfârºitul secoluluial XIII-lea are ca cel mai specific e-lement, turnul-locuinþã. În sud-vestulRomâniei au fost menþionate treiastfel de monumente: Ciacova (jud.Timiº), Turnu Ruieni ºi Mehadia (jud.Caraº-Severin). O menþiune documen-tarã ne-ar permite sã asociem acestoraºi un dispãrut monument de la Turnu.Planimetric ºi constructiv, exemplelediferã însã. Tipul mai simplu, care con-þine primele douã exemple citate, are

baza rectangularã. Dar, în timp ce pri-mul este de cãrãmidã, cel de-al doileaeste de piatrã. Dispunerea contrafortu-rilor diferã esenþial, ca de altfel ºi pe-rioada lor de construcþie: primul pare afi mai vechi. Mehadia are bazã hexa-gonalã ºi cea mai apropiatã analogie asa se gãseºte în comitatul Hunedoarei,la cetatea regalã a Haþegului.

De cele mai multe ori, cetãþile s-aunãscut însã sub forma unor comple-xe, din care donjonul era doar o par-te între alte elemente zidite. Compo-nentele lor (porþi, turnuri, curtine,ºanþuri etc.) nu sunt încã încadrate înserii cronologice de referinþã. Ame-najãrile interioare, de la rezidenþe ºicapele, pânã la fântâni ºi depozite,ar trebui sã fie conexe cu acelea dinîntreaga arhitecturã civilã.

Una dintre fortificaþiile-cheie careînchideau intrarea spre centrul Bana-tului era reprezentatã de Cetatea Me-hadiei (165 km distanþã de Timiºoara).La capãtul dinspre apus al localitãþiiMehadia, acolo unde valea este do-minatã de dealul Grad, din vestita cetatese mai înalþã astãzi un turn în trei laturi.Înalt de peste 15 m, turnul era altãdatãflancat de douã încãperi laterale care-iserveau ºi de contrafort. Din corpulpropriu-zis al cetãþii se mai disting ici-

colo ziduri izolate, care pot rãsãri pânã ºiîn curþile sãlaºelor. Din paginile de istorie

ale acestor locuri (vezi „Studii de istoriea Banatului”, Timiºoara, 1969) aflãm cãîn secolul al XIII-lea, fortificaþia, construi-tã din piatrã de râu ºi de stâncã, fãceaparte din Banatul de Severin. ImportanþaMehadiei este demonstratã ºi de faptul

cã Iancu de Hunedoara ºiPavel Chinezii au poposit aicipentru a impune noi mãsuride întãrire a cetãþii, punând labãtaie bani din propriilebuzunare; în 1595, la poalelecetãþii a ajuns ºi Mihai Vi-teazul, fãrã însã a o stãpâni.Eugeniu de Savoya soseºtela Mehadia în 1717, hotãrândcu acest prilej nu doar con-solidarea, ci ºi extinderea ca-pacitãþii ei de rezistenþã; ast-fel au mai fost construite înacest scop încã douã forturi.Cu toate acestea, nu mult

mai târziu (1739), prin pacea de la Bel-grad s-a prevãzut, între altele, ºi dis-trugerea cetãþii Mehadia. Zidurile ei vormai rezista, totuºi, pânã prin 1778-1791.

Un desen la ruinei din 1880 neînfãþiºeazã o deschidere mult mai maresituatã sub meterez, pe latura de S-V.Potrivit desenului, aceastã fereastrã a-vea sus, terminaþia în arc frânt. Nu voi

intra în amãnunte, cu privire la mãsurã-tori, etape de construire, tehnicã, etc.

În registrele parohiei romano-cato-lice din Mehadia, care sunt întocmiteabia din secolul al XVIII-lea, existãmenþiunea cã localitatea ºi cetatea s-ar

fi întemeiat în anul 1273. Aceastã datãnu este susþinutã de nici un izvor

documentar palpabil, motiv pentrucare, încã în urma cu un secol, Fr.Pesty a contestat ºtirea.

Prima menþiune documentarãsigurã despre cetate o avem într-unact emis în vremea regelui Carol Ro-bert la 4 februarie 1323, în care aflãmde un oarecare Dionisie, mare stolnicregesc, care are ºi atributul «caste-llanus de Myhald». Pe acelaºi per-sonaj având aceleaºi titluri, îl întâlnimºi în alte douã documente datate la26 februarie ºi 2 martie 1323 la 29martie 1323 Dionisie deþine la curtetitlul de mare comis regesc, fiind în a-celaºi timp castelan al cetãþilor Me-hadia ºi Jdioara. Trebuie sã men-

þionãm faptul cã Dionisie apare frec-vent în lista dregãtorilor semnatari aiactelor regeºti dupã Toma, voievodulTransilvaniei, acest loc reflectândprobabil poziþia sa însemnatã la curte.

La 22 februarie 1324 îl regãsim pe

Dionisie cu atributul de castelan deMehadia. Prezenþa unui castelan numitdin anturajul regelui denotã faptul cã la1323, fortificaþia de la Mehadia aveadeja statutul unui castru regal.

În anul 1324 au loc evenimente deo-sebite legate de acest castel, aºadupã cum relateazã o diplomã de do-naþie datatã la 26 iulie 1324, acordatã

magistrului Martin, corniþele Sãlajului.Între alte merite ºi fapte de arme,

regele aminteºte cã numitul magistrua recucerit cetatea Mehadiei de laIoan, fiul banului Teodor, rãzvrãtit îm-potriva regelui. Dupã înfrângerea luiIoan, Mehadia revine în stãpânirearegelui ºi la 1327 îl regãsim peacelaºi Dionisie.

Cetatea regalã Mehadia devinecentrul militar, politic, administrativ ºijuridic al districtului românesc cu a-celaºi nume care pe întreg parcursulevului mediu s-a bucurat de o largãautonomie.

Domnitorul Munteniei, Dan I, atacãMehadia ºi o cucereºte, pustiind

întreg þinutul pânã spre Caransebeº.Nu se cunoaºte exact anul acestei in-cursiuni, dar evenimentul ne esterelatat într-o scrisoare din anul 1390

CETÃÞILE MEHADIEI

Primarul Iancu Panduru deschide“Simpozionul Cetãþii”

Preotul Gabriel de la Mehadia, un om de culturã pentru culturã

Profesorul doctor Iulian Lalescu, fiul de aur al Mehadiei

Depune coroana de flori, dl MihaiFeneºan, directorul liceului din Mehadia

continuare în pagina 4

prin care Cancelaria regalã recunoaºteca Petru, fiul lui Dees, român înnobilat,ºi-ar fi pierdut actele de proprietatecând voievodul Dan a pãtruns cu

oastea în districtul Mehadiei.În timpul rãscoalei declanºate

împotriva reginei Maria, în anii 1386-1387, cetatea Mehadiei, a trecut departea rãsculaþilor, fiind recuceritã debanul Severinului, Ladislau Losonczi.

La sfârºitul secolului al XIV-lea ºiînceputul sec. al XV-lea, turcii ame-ninþau tot mai mult graniþele regatuluiungar ºi regele Sigismund se vedesilit sã ia mãsuri excepþionale. Înacest context istoric creºte conside-rabil ºi importanþa cetãþilor de laDunãre precum ºi a celor imediatînvecinate, între care ºi a Mehadiei.

Datoritã politicii antiotomane pro-movatã de Iancu de Hunedoara ºi deMatei Corvinul, pericolul turcesc a fostîndepãrtat pentru mai bine de o jumã-tate de veac. La 1519 însã îl vedempe regele Ludovic al II-lea nevoit sãîncheie o pace pe trei ani cu turciipentru a salva cetãþile Severin, Orºo-va, Peth ºi Mehadia. Dupã expirareaacestui armistiþiu turcii ocupã Orºova(1522) ºi Severinul (1524). Se pare cãtot la 1522 este ocupatã pentru un timpºi Mehadia.

S-a pãstrat o scrisoare din 1552 asfatului din Caransebeº (unde se mu-tase sediul banului de Severin dupãocuparea de cãtre turci a cetãþii Seve-rinului), adresatã lui Giovan BatistaCastaldo, comandantul trupelor impe-riale habsburgice din Transilvania princare este cerutã retrocedarea Meha-

diei, cetate care a fost donatã fãrã în-cuviinþarea sfatului unei persoane par-ticulare de cãtre trezorierul Gh. Mar-tinuzzi, cancelarul Principatului. Înaceeaºi scrisoare sfatul din Caranse-beº aminteºte cã la Mehadia se maipãstreazã un turn de observaþie unde

cei din Caransebeº au trimis pândarisã supravegheze miºcãrile turcilor ºicã ar proceda la fel dacã turnul s-arafla în posesia lor.

Gãsim deci aici, un element nou, cene face sã gândim cã lamijlocul sec al XVI-lea fortifi-caþia dezafectatã probabilparþial în urma atacului ceprecedase ocupaþia tur-ceascã de la 1522 continuatotuºi sã existe.

Importanþa strategicã acastelului de la Mehadia s-amenþinut ºi dupã secolul alXVI-lea, iar o imagine su-gestivã ºi posibil veridicã asa ne-o prezintã cunoscutulcondotier toscan GiovanAndrea Gromo, aflat în

slujba principelui Ioan Sigismund prinanii 1566-1567: «plecând de la Dunã-re, spre a trece în Transilvania, întâl-neºti pe datã, pe o stâncã, un castelputernic ºi bine pãzit numit Mehadia, lao depãrtare de vreo 16 mile de aceaOrºova ºi stã ca un cavaler de pazã

asupra întregii vãi. E foarte bine îndes-tulat cu alimente, material de rãzboi ºitunuri, în mãsura cerutã de o aseme-nea poziþie, unde numai cu multã trudãpoate fi urcatã artileria grea, iar odatãurcatã nici nu poate fi aºezatã dincauza îngustimii spaþiului dimprejur,totul fiind stâncã vie pentru a puteaface mici tranºee ºi metereze. Acolostã un castelan cu garnizoana cuvenitãde cãlãreþi ºi pedestraºi». La 1630Mehadia se aflã din nou în mâinile

turcilor ºi rãmâne în stãpâ-nirea lor pânã la 1688, cândeste eliberatã de generalulVeterani; recuceritã pentrupuþin timp în 1695 de turci,rãmâne în stãpânirea impe-rialilor dupã pacea din 1699de la Carlowitz.

Austriecii, apreciind im-portanþa militarã a Mehadieiºi intuind just necesitateaunor fortificaþii moderne aici,în vederea viitoarelor în-cleºtãri cu turcii, au începutîncã din 1717 construirea adouã forturi: Sfântul Andrei ºi a

celui numit încã de atunci, ªanþ.Aceste douã forturi erau inspirate defortificaþiile aparþinând aºa-zisului «aldoilea tip Vauban» bazate pe focul deartilerie etajat ºi de flancuri.

În principiu, se pleca de la conside-

rentul cã Mehadia fiind un punct obli-gatoriu de trecere, cele douã forturiamplasate aproximativ la cele douãcapete ale localitãþii închideau defileul.

ªanþul mic a fost situat pe terasa su-

perioarã a râului Belareca. Din punctde vedere militar, locul este favorabilpentru apãrare având pe laturile deest, vest ºi sud obstacole naturaleformate din cursuri de apã ºi înãlþimi.Cetatea a fost construitã având treielemente bine individualizate. În partea

de nord a fost incinta mare a cetãþiiconstruitã în formã de trapez culatura mare spre nord, în mijloculcãreia a fost prevãzutã o poartã deintrare în cetate ºi drumul ce sebifurca spre Orºova ºi Caransebeº.Incinta a doua a fost construitã în for-mã de triunghi. Pe latura ce o des-pãrþea de prima incintã, la colþuriledinspre est ºi vest, au fost construitedouã turnuri de formã pãtratã, iar pemijlocul ei a fost construitã o clãdire.În aceastã clãdire ºi turnul de vest afost o poartã ce fãcea legãtura întrecele douã incinte.

În urma rãzboiului austro-otomsndin anul 1738 ºanþul de la Mehadia aadãpostit pânã la 5 000 de soldaþi ºi totatâþia cai ºi pânã la 1 00 de tunuri dediferite calibre.

În cadrul acestui sistem, vechiulcastel de pe culmea Urzeascã serveaca un excelent punct de observaþie ºidirijare a tirului artileriei din forturi, pu-tând chiar sprijini cu foc întãriturile dinvale. Nu este de mirare deci, cã unadin stipulaþiile pãcii de la Belgrad din

anul 1739, prevedea pentru austrieciiînvinºi distrugerea mai multor castele,între care ºi cel de la Mehadia. Castelulde la Mehadia rãmâne cu aspectul sãuprimit spre jumãtatea sec. al XV-lea,pânã la demolarea sa în 1739.

prof. dr. IULIAN LALESCU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Vorbeºte profesoara Aniºoara ZeicuVorbeºte profesorul Pavel Panduru

Fanfara ºcolarã din Borlovenii Vechi, osurprizã plãcutã, la Mehadia

Preoteasa Ioana ºi pãrintele Vasile Pictorul Ignea Loga, om al Banatului

urmare din pagina 3

Astãzi vorbind despre Mehadia, despre trecu-tul ei, nu putem sã nu ne amintim de marile numecare, fie cã s-au nãscut în Mehadia, fie cã, prin ac-tivitatea ce au desfãºurat-o aici s-au legat su-fleteºte de aceste locuri, ºi care prin realizãrile lorau fãcut posibilã recunoaºterea Mehadiei ca unspaþiu de o importantã aparte - iniþial ca centru mi-litar, ca mai apoi sã devinã ºi un important centruadministrativ ºi cultural al Banatului Montan.

Nicolae Stoica de Haþeg, Nicolae Cena, IosifCoriolan Buracu sunt doar câteva din numele cucare Mehadia s-a mândrit mereu, nume care azidau o profundã rezonantã ºi acordã o însemnãtatedeosebitã acestui loc.

Un astfel de nume este ºi cel al învãþãtoruluiIon Bãcilã. Dascãl ºi pãrinte devotat, nu a uitatniciodatã Mehadia, a iubit acest loc la fel de multcum a iubit ºi oamenii sãi, cãrora li s-a dedicat în

întregime prin învãþãtura datã copiilor lor,activitatea sa în slujba Mehadiei culminând cu omãreaþã realizare, lãsatã ca o moºteniregeneraþiilor viitoare, ºi anume „MonografiaMehadiei” la care a trudit o bunã parte din viatã.

Nãscut la 17 mai 1912, în Mehadia, tatãl sãu -Iancu Bãcilã originar din Globu Rãu fiind la felînvãþãtor iar mama sa Elena (nãscutã Þepeneag),din Mehadia - casnicã. Ion Bãcilã urmeazã ªcoalaNormalã din Caransebeº pe care o absolvã în anul1929. Activitatea sa ca învãþãtor debuteazã laªcoala Primarã din Peciniºca între anii 1929 -1931. Revine pentru scurt timp, în satul natal, laMehadia, ca învãþãtor pânã în anul 1932. Între anii1933 si 1934 lucreazã ca profesor suplinitor laªcoala de Meserii din Cornea. Anul 1934 îi aduceobligativitatea de a satisface stagiul militar ºiînscrierea la ªcoala de Ofiþeri în Rezervã dinPloieºti (termen redus) timp de un an între 1936 ºi1937. Dupã absolvirea ªcolii de Ofiþeri cu gradulde sublocotenent, în anul 1937, reia activitatea dedascãl, de astã datã ca învãþãtor titular la ªcoalaPrimarã din Cornereva-Ohaba, din nou pentru oscurtã perioadã, deoarece în anul 1938 este mutatca învãþãtor titular ºi apoi devine director al ªcoliiPrimare din Teregova pânã în anul 1940 când estemobilizat ºi trimis pe frontul de rãsãrit.

Participã la luptele de pe frontul antisovieticînaintând cu divizia motomecanizatã pânã la CotulDonului. Datoritã meritelor sale combative, decare a dat dovadã pe front, a fost decorat cuOrdinul „Coroana României” si „Steaua Românieicu spade” pentru fapte de arme în anul 1944. Totca o recunoaºtere a combativitãþii, deºi destul detârzie, în anul 1985 a fost înaintat la gradul demaior în retragere.

Odatã cu ruperea frontului, revenit în þarã, înanul 1943 este numit „Comandantul Pieþei” de laCâmpina, care era la vremea respectivã echiva-lentul militar al primarului. Aici o cunoaºte peviitoarea sa soþie - Margareta (Reta) Stãnescu.Dupã terminarea rãzboiului, în anul 1945, revine laMehadia ca învãþãtor la ªcoala Primarã dinlocalitate, iar între anii 1946 -1951 este directorulªcolii din Mehadia.

Odatã cu instaurarea noului regim comunist,urmeazã o perioadã grea pentru un descendent alunei familii de intelectuali. Prigoana împotrivacelor care aveau orientãri politice diferite sau acelor care prin descendenta lor nu ofereausatisfacþie ºi nu corespundeau noilor criteriivalorice agreate de regimul nou instaurat, au fãcutca Ion Bãcilã sã fie în permanenþã sub atenþiaagenþilor Securitãþii. Ridicãrile în miez de noaptepentru a fi interogat deveniserã o obiºnuinþãpentru el ºi familia sa.

În urma colaborãrii la ziarul „Vestul” din Timi-ºoara - oficiosul Partidului Naþional Þãrãnesc,creat de Sever Bocu, „Guvernatorul Banatu-lui”(cum i se spunea), deci cu o orientare dedreapta, precum ºi datoritã faptului cã a vorbitelevilor sãi despre poetul naþionalist Octavian Go-ga, care la vremea respectivã era interzis, Ion Bã-cilã a fost arestat ºi internat în „Colonia de muncã”de la Canalul Dunare - Marea Neagrã, timp de unan, între 1952 ºi 1953. Revenind de la „Canal” numai este reprimit în învãþãmânt ºi se vede nevoit sãlucreze la mina de cãrbuni de la Mehadia.

Unele din cele mai triste momente din viaþa saau fost cele trãite atunci când, trecând prin faþaºcolii cãtre noul loc de muncã, auzea clopoþelulºcolii iar inima i se umplea de mâhnire ºi de du-rere. E foarte greu a înþelege trãirile unui om co-pleºit de sentimentul cã soarta i-a întors spatele,însã în aceste momente grele pentru el, singurulelement care l-a sprijinit moral a fost familia, carei-a fost mereu aproape ºi l-a ajutat în depãºireatuturor acestor greutãþi. Un sprijin neaºteptat înaceastã conjuncturã a gãsit ºi în persoana „unuiom”, un inginer de la mina care „l-a simþit” a fiintelectual ºi într-o zi i-a spus: „... locul tãu nueste aici!” ºi prin sprijinul acestuia a fost trimis laºcoala de normatori în domeniul mineritului.

La intervenþiile unui fost coleg, Gherman,inspector ºcolar, reuºeºte sã obþinã un post deînvãþãtor la Teregova, fãcând naveta cu trenul circadoi ani, dupã care reuºeºte sã obþinã din nou unloc de muncã la ªcoala din Mehadia, unde rãmânepânã la pensionare în anul 1969.

Învãþãtorul Ion Bãcilã, un mare iubitor al vetreisatului, reuºeºte cu o remarcabilã fermitatemoralã, sã depãºeascã toate aceste grele încercãripe care viata i le-a oferit; reuºeºte sã-ºi creascã ºisã dea o înaltã educaþie celor trei copii ai sãi:Lenuþa (cãsãtoritã Drãghici) - profesoarã, Ionicã -inginer ºi Mircea - tehnician, ºi sã-ºi menþinãfamilia puternicã ºi unitã, aceasta având la bazãputernicele principii etice, morale insuflate de tatãlsãu, învãþãtorul Iancu Bãcilã, pe care fiul sãu le-atransmis mai departe, atât în familie copiilor,precum ºi în ºcoalã elevilor, învãþându-i sãpãºeascã în viatã cãlãuziþi de aceste principii.

De-a lungul vieþii, Ion Bãcilã a desfãºurat ºi oprestigioasã activitate publicisticã. A publicatarticole, eseuri ºi diverse ºtiri despre viataspiritualã de la Mehadia în perioada interbelicã ºiimediat postbelicã, creaþia sa de bun augurînsemnând date ºi fapte cu privire la miºcareaculturalã din Mehadia privind: evenimentereligioase, evenimente ºcolare, date cu privire lastarea social-economicã a plugarilor ºi crescã-torilor de animale, a apiculturii ºi a viticulturii dinarealul situat între Iardaºtita ºi Zidina.

Desigur cã materialele sale au fost extinse ºi înariile spirituale învecinate: Herculane, Plugova,Cornereva, Teregova, predominând ºtirile din viatareligioasã ºi ºcolarã. Astfel a colaborat la perio-dicele: „Timpul”, „Biserica si ªcoala”, „Re-naºterea”, „Lumina”, „Drapelul“ lui Braniºte, etc.

De o valoare deosebitã pentru viata spiritualã a

Mehadiei este „Monografia Mehadiei”, la careregretatul învãþãtor Ion Bãcilã a trudit vreme depeste zece ani. Apãrutã la Editura Marineasa dinTimiºoara în anul 1997, având 220 de pagini ºi unînsemnat numãr de ilustrate, cu o remarcabilãprefaþã semnatã de cunoscutul critic literar, eseist,scriitor ºi memorialist român, profesorul univer-sitar dr. Livius Ciocârlie. Reþinem câteva rânduridin „Prefaþa” Domniei Sale referitoare la aceastalucrare: „Reiese din textul lui iubirea nostalgicãpentru tot ce a fost bun ºi frumos în trecut, însã nuo nostalgie paseistã, întoarsã cu spatele spreprezent. Dimpotrivã, Ion Bãcilã a încercat sã facãdin evocarea trecutului un îndemn adresatcontemporanilor; îndemnul cã ei, înnoind faþaMehadiei, aducând mentalitatea ºi ideile veaculuinostru, sã nu se rupã totuºi de înaintaºi”.

„Monografia Mehadiei” este structuratã în 18capitole care prezintã aspecte istorice, politico-administrative. De o importantã deosebitã sunt

informaþiile cu privire la învãþãmântul din Mehadiaºi o mare parte din aceastã lucrare este dedicatãacestei activitãþi legate de ºcoala din Mehadia,aceasta datorându-se ºi faptului cã Domnia Sa,lucrând o viatã în acest domeniu, a fost cel mai înmãsurã de a-l prezenta la un astfel nivel într-olucrare atât de valoroasã. De asemenea, existãcapitole care prezintã viata spiritualã ºi culturalã aMehadiei ºi activitatea economicã a localitãþii.Ultimul capitol conþine informaþii despre þiganiidin Mehadia.

De reþinut este cã Ion Bãcilã a fost uncatalizator al fenomenului cultural de la Mehadiaîntr-o perioadã istoricã anevoioasã, dominatã deobsedantul deceniu proletcultist ºi instructori departid semidocþi, iar prin contribuþia sa adusãpatrimoniului cultural al Mehadiei, numele sãupoate fi plasat cu multã uºurinþã alãturi de marilepersonalitãþi ce s-au zãmislit la Mehadia . Nu lipsitde importantã e faptul cã, preocupat de viata co-munitãþii, preia activitatea Formaþiei de PompieriVoluntari din comunã, al cãrui comandant va fipânã la ieºirea la pensie.

Putem concluziona cã învãþãtorul Ion Bãcilã,prin întreaga sa activitate, atât în perioada cât afost dascãl, cât ºi dupã pensionarea sa, a fost uncreator de viaþã spiritualã la Mehadia, meritul sãufiind cu atât mai mare cu cât aceasta s-a fãcut încondiþiile politice anevoioase, ale vremiirespective. Ideea de român si românitate s-aupãstrat nealterate în concepþia sa, aceste entitãþispirituale au fost transmise direct sau indirect,gratie actelor sale culturale, contemporanilor.

Iniþiativa lansatã de scriitorul Nicolae DanciuPetniceanu de a se monta o placã comemorativãpe faþada casei în care s-a nãscut ºi a trãitînvãþãtorul Ion Bãcilã, iniþiativa încurajatã ºisprijinitã de primarul Iancu Panduru, este odovadã grãitoare cã învãþãtorul Ion Bãcilã nu a fostuitat de contemporaneitate, ºi prin acþiunea ce oîntreprindem azi, am dori sã credem cã nu va fiuitat nici de cãtre posteritate.

CONSTANTIN VLAICUMehadia 19 ianuarie 2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

Costel Vlaicu, membru în UniuneaZiariºtilor Profesioniºti din România

prof. Nicolae Sârbu

ION BÃCILÃ - VIAÞA ªI OPERA SA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

Este ºtiut cã a existat o vreme când preotul ºiînvãþãtorul au fost în satele noastre, ca ºi deaiurea, îndrumãtorii spirituali. ªi nu aveau o pro-fesie, aveau o misiune. ªi erau, de aceea, oameniicei mai respectaþi. În perioada comunistã, deºi silitsã-ºi îndeplineascã misiunea numai în incintabisericii, preotul a continuat sã se bucure de res-pect, chiar dacã din partea unor sãteni din ce în cemai vârstnici. În schimb, învãþãtorul, folosit caslujbaº, la cheremul oricãrui preºedinte de con-siliu local, pus sã îndeplineascã activitãþi adeseadegradante ºi sã propage în ºcoalã mai mult min-ciuna decât adevãrul, a devenit un ins oarecare,adesea dispreþuit. Tinerii dascãli s-au deprins cuaceastã situaþie ºi, pentru, cã alta nu cunoscuserã,au crezut-o normalã. De altfel, definitã succint,spãlarea minþilor în comunism a constat tocmaidin a-l face pe om sã sfârºeascã prin a crede nor-mal ceea ce era profund dãunãtor.

Dramaticã a fost condiþia învãþãtorilor maivechi, care se formaserã în altã lume, acea lumecare le încredinþase o misiune pe care acum n-omai puteau sãvârºi. Mulþi dintre ei s-au lãsatcopleºiþi ºi au cedat. Au renunþat sã mai fie, cuadevãrat, niºte luminãtori. Alþii, mai exigenþi cu eiînºiºi, s-au strãduit sã pãstreze atât cât se maiputea din vechiul lor rol. Printre aceºtia din urmãs-aa aflat acela pe care îl cinstim astãzi, învãþãtorulIon Bãcilã. Firea lui deschisã, prietenoasã, atrã-gãtoare, mintea, lui înþeleaptã, au fãcut ca el sã fie,dincolo de zidurile ºcolii, o prezenþã de seamã încomunã. Mai mult, el a continuat sã trãiascã dupãcrezul sãu chiar ºi atunci când, ajuns la vârstaretragerii s-ar fi zis cã misiunea lui se încheiase.

Ion Bãcilã a început prin a-ºi pune la temelieo formaþie trainicã. A învãþat sã iubeascã lectura.Mai târziu ºi-a alcãtuit o frumoasã bibliotecã pe

care, copil ºi adolescent, am frecventat-o în multeveri. Nivelul de culturã i-a permis dascãlului caatunci când la Mehadia s-a înfiinþat un liceu sãfuncþioneze ca profesor, atrãgându-i la rândul luispre carte pe mulþi elevi. Aceasta, deºi erau anivitregi. Aº zice cã l-a susþinut în efortul lui cevainefabil din ambianþa Mehadiei. Existã puþinecomune în þarã, dacã va fi existând vreuna, unde

sã fi trãit sau de unde sã fi pornit atâþia cãrturari ºiscriitori. S-a început prin Stoica de Haþeg, pe careun mare noroc l-a adus aici. S-a continuat prin de-votamentul cultural ºi civic al lui Coriolan Buracu,al lui Ion Marghetici, fondatorul unui sãptãmânalsãtesc cum iarãºi nu sunt multe. Într-un fel saualtul, nu puþini sunt aceia care au pornit de laMehadia spre alte zãri, uneori îndepãrtate - cazulparizianului Dumitru Þepeneag, al americanuluiVirgil Nemoianu, Costin Feneºan s-a dus numaipânã la Bucureºti La fel Nicolae Mãrgeanu. Alþii aurãmas în Banat: Sabin Oprean, Danciu Petniceanu.

Acestora, îndrãznesc sã mã adaug ºi eu.Ion Bãcilã este, ca ºi Stoica de Haþeg, dintre

puþinii care au rãmas în sat. Asta i-a ºi permissã-i ofere, prin Monografia Mehadiei, ca o acoladãpeste timp dupã cronica celuilalt, cel mal frumosdar. Într-adevãr, odatã ajuns la pensie Ion Bãcilãnu s-a mulþumit cu o viaþã vegetativã. A profitat detimpul pe care-l avea acum la dispoziþie ca sã seinformeze ºi sã alcãtuiascã monografia. A fãcut-onu din orgoliu, ci din devotament. De aceea, n-aîncercat sã strãluceascã prin comentarii proprii. Afãcut ce trebuia fãcut: a prezentat toate aspectelede viaþã ale localitãþii, de la activitatea economicãpânã la cea spiritualã, de la istoricul comunei la cese întâmplã astãzi. A avut norocul meritat ca acestastãzi sã fie dupã eliberarea þãrii de comunism,încât n-a trebuit sã se autocenzureze sau sã facãcine ºtie ce compromis.

Ce înseamnã o asemenea monografie pentruMehadia o spune simbolic, fotografia de pe coper-tã. Vedem acolo case pitoreºti care de mult au dis-pãrut. În locul lor, astãzi, cuburile epocii Ceauºes-cu. Pe cele vechi, cine n-a trãit când ele mai exis-tau, nu are cum sã ºi le aminteascã. Aflã abia acumcã ele au fost acolo. Altfel spus, imaginea de pe co-pertã întregeºte memoria Mehadie cu un aspect re-volut. Mult mai bogat ºi mai complet, volumul rea-lizeazã aceeaºi performanþã la altã scarã. Le per-mite, celor de astãzi sã afle ce a fost ieri ºi alaltãieri.Nu e puþin lucru, cãci fãrã memoria trecutuluiistoric suntem ca niºte frunze împrãºtiate de vânt.

Înscrisul comemorativ ce se aºazã acum pezidul casei în care ºi-a trãit viaþa Ion Bãcilã aredouã semnificaþii. Îi trimite pe cei care n-o cunoscla monografie ºi, totodatã, îl propune memorieicolective pe autorul ei. O meritã din plin.

Prof. univ. dr. LIVIUS CIOCÂRLIE

PREOTUL ºI ÎNVÃÞÃTORUL – ÎNDRUMÃTORI SPIRITUALI

07.03.1998 Mehadia Lansarea„Monografiei Mehadiei”. Printre invitaþi

Livius Ciocârlie, Viorel Marineasa,Gabriel Marineasa ºi profesorul director

Mihai Belchite. Foto: Ion Ionescu

Este destul de greu sã selectezi cele maiimportante aspecte din noianul întâlnirilor avutede-a lungul anilor cu omul cãruia îi datoreziaproape asemeni pãrinþilor educarea, instruirea,formarea ca om ºi educator la rându-mi, în diferiteetape ale vieþii de elev-student ºi apoi, dacã-mieste permis, de coleg de cancelarie la ºcoala dinlocalitatea natalã - Mehadia.

Nãscut la 17 mai 1912 în Mehadia în familiaînvãþãtorului Iancu Bãcilã, o familie parcã predes-tinatã ºcolii, îmbrãþiºeazã aceeaºi activitate didac-ticã la fel ca ºi sora lui, învãþãtoarea Cornelia Bã-cilã-Ciocârlie, tradiþie urmatã ºi de fiica sa - Elenaprofesoarã de limba românã împreunã cu soþul,regretatul profesor Ion Drãghici, chiar fiul mijlociuIonicã absolvent al Politehnicii din Timiºoara adesfãºurat activitate de instruire practicã despecialitate a studenþilor, sau nepotul - dr. prof.univ. Livius Ciocârlie, specialist în literaturãcomparatã la Universitatea de Vest din Timiºoara.Se poate spune fãrã tãgadã cã atunci când sevorbeºte de familia Bãcilã, se vorbeºte implicit deºcoalã, de culturã. Ca elev în clasele elementare, lascurt timp dupã dezastrosul rãzboi, când þara eraîn plinã muncã de refacere, inclusiv în învãþãmânt,trecându-se la obligativitatea absolvirii a ºapteclase, la Mehadia fiind ºcolarizaþi pentru ciclulgimnazial ºi elevi din localitãþile apropiate -

Plugova, Globurãu, Valea Bolvaºniþa, Peciniºca ºiBãile Herculane, mi-amintesc de grija directoruluiºcolii, Bãcilã Ion pentru problemele legate derepararea localului ºi înzestrarea lui cu mobilier,înfiinþarea unui internat ºi a unei cantine pentrucazarea ºi hrãnirea elevilor. Doar perseverenþa,capacitatea organizatoricã ºi mobilizatoare, adirectorului, colaborarea sa cu organele comunaleºi de stat, cu toate cadrele didactice ºi cu comitetulde sprijin constituit de el din pãrinþii elevilor, aucondus la realizarea acestor obiective.

Reforma învãþãmântului din 1948 a prinssistemul nepregãtit datoritã lipsei de profesoricalificaþi care sã predea la clasele V-VII aºa cã s-aapelat în primul rând la învãþãtori care au fostîncadraþi ca profesori suplinitori pentru ciclul II deînvãþãmânt, lucru ce s-a întâmplat ºi în cazulînvãþãtorului Bãcilã fiind promovat profesor ladisciplina agriculturã, funcþie didacticã pe care adeþinut-o pânã în anul pensionãrii.

Evenimentele politice internaþionale ale vremiiau determinat înfiinþarea raionului Almãj -Mehadia cu sediul în Mehadia, ce a funcþionat înperioada 1951-1958, dupã care a fost divizat, oparte intrând în componenþa raionului cu centrul laBozovici ºi alta, în care a intrat ºi Mehadia, înraionul cu sediul la Orºova, ambele aparþinândregiunii Banat pânã la noua împãrþire teritorialã din

anul 1968 când s-au desfiinþat regiunile ºi raioa-nele, în locul lor apãrând noile structuriadministrativ- teritoriale, judeþele.

Adaptarea localitãþii la noua formãadministrativã, centru raional, a avut consecinþe ºiasupra sistemului de învãþãmânt, la conducereaºcolii perindându-se mai multe cadre didactice peperioade scurte, ataºate mai mult sau mai puþinMehadiei. Din iniþiativa unor cadre didactice, fii aisatului, precum Ion Bãcilã, Floarea Dragalina,Livia Dop (Stângu) ºi fratele sãu Nistor Dop, caredevine ºi directorul ºcolii din 1962, cât ºi cusprijinul organelor administrative locale, pentru asatisface dorinþa de continuare a studiului aabsolvenþilor ciclului elementar din Mehadia ºilocalitãþile apropiate. Începând cu anul ºcolar1961/1962 ia fiinþã în cadrul ºcolii ºi învãþãmântulliceal care funcþioneazã ºi în prezent cu toateschimbãrile survenite de-a lungul anilor în privinþaformei de învãþãmânt, profilului sau denumirii.

Structurarea ºcolii ca liceu implica noiorientãri: asigurarea cu cadre didactice calificate,înfiinþarea internatelor ºi cantinei, construirea ºidotarea cu aparatura necesarã a unei sãli de sport.Pentru realizarea acestor obiective pe lângã

continuare în pagina 7

prof. MIHAI BELCHITE

UN GÂND PENTRU ÎNVÃÞÃTORUL ªI OMUL ION BÃCILÃ

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

Aflãm din revista Orient Latin nr. 6 (57) –

2007, editatã la Timiºoara de Fundaþia Culturalã

„Orient Latin” (director Nina Ceranu ºi redactor ºef

Ion Chelariu – ambii români de la izvor) cã, în

sfârºit s-a trezit din apatie (somnolenþã) ºi

Uniunea Scriitorilor din România. Citez: „Uniunea

Scriitorilor din România a început o campanie de

inventarieri ºi amplasãri de plãci memoriale în þarã

ºi strãinãtate. În Bucureºti s-au amplasat 64 ºi mai

urmeazã, pânã la 126, iar în strãinãtate vor fi 23.

Pentru restul þãrii, doar 16: Max Blecher, Era

Boeru, Adrian Marino, Aurel Banþa, Gheorghe

Crãciun, Ioanid Romanescu, I.D. Sîrbu, Radu

Stanca, Constantin Dtere, Mihai Ursachi, Mircea

Zaciu, Aurel Dumitraºcu, Victor Felea, Romulus

Giga, Ion Marin Iovescu, Ioana Postelnicu. Este

vorba de Cluj, Craiova, Moldova. Din pãcate, zona

de vest a þãrii lipseºte total din aceste liste”

(majusculele aparþin lui N.D.P.).Precizãri: Societatea literar-aartisticã „Sorin

Titel” din Banat a început aceastã acþiune culturalã

încã din 1991 (!!) pe banii membrilor sãi, reuºind

pânã în prezent sã monteze 17 plãci comemorative

în judeþul Timiº ºi 10 plãci în Caraº-SSeverin.

Iniþiatorul acestor acte a fost N.D.P. El ºi-a propus

ca în 2008 sã dezvelascã o placã învãþãtorului

Bãcilã, o asemenea placã scriitorului Ion Florian

Panduru ºi o alta preotului Ioan Chendi (unchiul

cunoscutului critic literar Ilarie Chendi), semna-

tarul Memorandului din 1892, luptãtor naþionalist

pentru reîntregirea neamului românesc.

Adãugãm spre ºtiinþa posteritãþii cã scriitorul

Nicolae Danciu Petniceanu în acþiunea de montare

a plãcilor comemorative a întâmpinat greutãþi,

piedici puse în calea sa de semidocþi ºi indivizi

rãuvoitori, care nu au nimic românesc în inima lor.- În satul sãu, Petnic, n-aa reuºit a monta o

placã pe faþada Cãminului Cultural, zicând doi

inculþi cã stricã aspectul clãdiri! Era vorba de placa

profesorului Niclae Domãºneanu, personalitate a

învãþãmântului românesc, adept al lui Iorga ºi al

naþionalismului de bun augur.

- În Mehadia, voci din subteranã au popularizat

ideea cã dacã se monteazã asemenea plãci

proprietarii caselor vor plãti impozite mai mari, ba

chiar pot pierde dreptul de proprietate asupra

caselor!!!Petniceanu a cerut sprijin postului de Radio

Reºiþa în edificarea cetãþenilor, dar nu i s-aa acordat

sprijin, s-a pãstrat doar tãcere, tãcerea a încurajat

actele de inculturã ale rãuvoitorilor.

Ungurii de la Budapesta (ºi cei de la noi)

monteazã plãci comemorative pretutindeni în

Banat, pentru ungurii lor, care au trãit în Banat în

perioada dualismului austro-ungar (1867 – 1918).

În felul acesta, vor sã demonstreze cã aici, în Ba-

nat, a existat doar inteligenþã maghiarã ºi nu româ-

neascã, cu alte cuvinte noi, românii, nu ne putem

conduce singuri ºi este nevoie de alogeni (strãini).

Ce-i de fãcut?! Sã montãm plãci comemora-

tive, chiar ºi fãrã sprijinul Radioului Reºiþa, a In-

spectoratului de Culturã, al Comisiilor de Culturã

etc., care, din pãcate, sunt manipulate de oculta

internaþionalã. Din nefericire în Culturã, mai abitir

în Banat, s-aau cocoþat elemente care nu au senti-

mente româneºti ºi fac jocul celor ce duºmãnesc

neamul românesc. DIXIT!

LAE CARABINÃ

„MONTÃM PLÃCI COMEMORATIVE ÎNAINTAªILOR NOªTRI, CA SÃ AVEM UNDE NE ÎNTOARCE” (Dorel Viºan)

PLÃCI MEMORIALE, CÂT MAI MULTE PLÃCI MEMORIALE, ROMÂNI!

Primarul ec. Iancu Panduru ºi ing.Ion Bãcilã dezvelesc placa

„Ion Bãcilã”

mobilizarea tuturor factorilor decizionali pe planlocal s-au solicitat ºi s-au primit fonduri din parteasecþiei de învãþãmânt a regiunii Banat prinintermediul contabilului ºef-Simion Ciocârlie,originar din Eºelniþa cumnatul învãþãtorului Bãcilã.

Printre tineri profesori calificaþi, repartizaþi laliceul din Mehadia, mã numãr ºi eu din anul 1964.Aºa am avut onoarea sã ajung coleg de cancelariecu foºtii mei directori, Ion Bãcilã ºi Ilie Popescu,sau învãþãtorii Vlad Petru ºi Dragalina Floarea,cãrora le datorez recunoºtinþã toatã viaþa pentruformarea mea ca om al ºcolii. Relaþia profesor -elev, cu primii doi, îmi permit sã spun cã s-atransformat în timp într-o relaþie de prietenie cares-a menþinut pânã când au pãrãsit aceastã lume.

Spirit mereu tânãr, profesorul Ion Bãcilã, sesimþea foarte bine în mijlocul tinerilor ºi era oadevãratã punte de legãturã între cele trei generaþiide cadre didactice care eram colegi în procesul deînvãþãmânt din acea perioadã. Se ataºa foarte multde colectivul de elevi la care era învãþãtor saudiriginte, urmãrea permanent situaþia ºcolarã ºicomportamentul fiecãruia ºi þinea o strânsãlegãturã cu familia.

Parcã-l vãd cum ne dezarma cu umoru-ispecific ºi cu un zâmbet ascuns în colþul gurii, maiales pe cei tineri, plini de zel ºi intransigenþi,atunci când discutam situaþia ºcolarã a unor copiiproblemã.

Fiind convins cã activitatea unui cadru didacticnu se rezumã doar la cea de la catedrã, ci rolul luieste ºi cel de factor de culturã pentru cei din jurulsãu, mai ales atunci când nu aveai posibilitateaapãsãrii pe telecomandã pentru a schimba

programele tv, domnia sa a fost iniþiatorul reluãriivieþii culturale în Mehadia dupã rãzboi în anul1946 ºi a îndrumat-o în calitate de director alcãminului cultural pânã în pragul pensionãrii.

Astfel iau fiinþã rând pe rând formaþiileartistice: corul, echipa de teatru, echipa dedansuri, brigada artisticã, formaþia instrumentalã,formaþia de muzicã uºoarã, grupul coral cameral,formaþii ce s-au evidenþiat ºi au obþinut premii laconcursurile artistice între cãminele culturale,toate fiind îndrumate ºi coordonate cu predilecþiede cadrele didactice cu o participare largã acetãþenilor comunei.

O bogatã activitate culturalã se desfãºura ºi cuajutorul bibliotecii comunale, iniþiatoarea unorimportante întâlniri cu scriitori cunoscuþi, partedin ei lansându-ºi noile cãrþi, sau prin organizareaîn 19 iulie 1981 a memorabilei întâlniri cu fiiisatului, cu remarca cã însãºi dascãlul Bãcilã eraun propagator al cãrþii din colecþia BPT în rândulcolegilor ºi al consãtenilor, mulþi reuºind în acestmod sã-ºi formeze biblioteci personale.

Se pensioneazã în anul 1968, dar cu toategreutãþile familiale, continuã munca de cercetareºi analizã a evenimentelor legate de trecutul ºiprezentul Mehadiei, concretizatã prin scriereacãrþii „Monografia Mehadiei” cu dedicaþia„Copiilor mei, dragostea lor pentru comunanatalã” editatã în 1997.

Discutam despre aceastã carte cu peste 20 deani în urmã, încurajându-l sã o scrie ºi oferindu-idocumentele ºcolare solicitate spre consultare.Cartea în cea mai mare parte a fost terminatã înjurul anului 1986, dar pentru editarea ei nu s-aprimit sprijin din partea celor ce rãspundeau deculturã în perioada „epocii de aur”, motivul fiind

caracterul restrâns, local, al conþinutului. Într-oprivinþã, a fost mai bine cã nu a apãrut atunci,pentru cã ulterior s-a îmbogãþit conþinutul cu datenoi, unele interzise pe vremea cenzurii.

Despre importanþa apariþiei acestei cãrþiconsider cã rândurile scrise în prefaþa cãrþii deprof. universitar Livius Ciocârlie sintetizeazã per-fect gândurile autorului: „De altfel, lucrarea aceas-ta a început de mult prin scrierile cronicaruluiNicolae Stoica de Haþeg, iar mai târziu prin contri-buþia lui C. I. Buracu. Ion Bãcilã, autorul mono-grafiei de faþã, vine sã prelungeascã pomelnicul,adãugând la imaginea înainte constituitã figurile anumeroºi bãrbaþi - de sabie sau de panã - care aufãcut din Mehadia un sat bogat în fapte de arme ºide culturã cum puþine sunt. Într-adevãr, din puþinecomune ale þãrii se trag atâþia militari de vazã ºiatâþia cãrturari. O explicaþie a apariþiei lor stã înlunga tradiþie ºcolarã ºi nu e mic meritul mono-grafistului de a fi strâns la un loc atâtea informaþiipline de interes din viaþa ºcolii... Ion Bãcilã aîncercat sã facã din evocarea trecutului un îndemnadresat contemporanilor: îndemnul ca ei, înnoindfaþa Mehadiei, aducând mentalitatea ºi ideileveacului nostru, sã nu se rupã totuºi de înaintaºi.”

Nu pot sã închei aceastã sumarã amintiredespre personalitatea lui Ion Bãcilã, fãrã amenþiona cã ce m-a impresionat cel mai mult la ela fost faptul cã nu a abdicat niciodatã în faþaloviturilor vieþii, care n-au fost puþine, pe care letrata cu tãrie de caracter fãrã a se plânge ºi deasemenea-mi aduc tot timpul aminte de ceea ceîmi spunea foarte des ,Ilã, sã ºtii cã eu am crezutîntotdeauna în tot ce-am fãcut!”

Ianuarie 2008 Mehadia

urmare din pagina 6

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, redactorul-ºef alpublicaþiei „Vestea”, a fost solicitat de comanda AeroportuluiInternaþional Timiºoara (unde cu ani în urmã fusesecomandant adjunct) sã vorbeascã la Cãminul Cultural dinGiarmata-Vii, personalului militar ºi civil (cadrelor didactice ºielevilor) despre Poetul Naþional. Între altele, scriitorul aevocat „Mihai Eminescu ºi Bãile Herculane” ºi „Poetajunimistã Matilda Cugler-Poni ºi Bãile Herculane”. Afirmativpoeta Matilda Cugler-Poni a locuit pe o uliþã în Bucureºti „cuplopii fãrã soþ”, devenitã romanþã graþie compozitoruluiGuilelm ªorban.

La Cãminul Cultural Giarmata-Vii s-a lansat revista

„Eminescu”. N.D.P. a dãruit revista celor peste 25 de eleviprezenþi.

*Tot cu acest prilej domnul N.D.Petniceanu a fost invitat sã

vorbeascã copiilor de la Grãdiniþa din Mehadia despreEminescu. A coborât la nivelul micuþilor ascultãtori,învãþându-i câte o strofã, douã din poeziile: „Revedere” ºi„Somnoroase pãsãrele”. Scriitorul a fost însoþit de fotografiapoetului Eminescu. În final, copiii Marian, Sabina, Denisa,Alexandru, Roco, Laura, Teodora etc. au recitat strofeleînvãþate, spre mulþumirea educatoarelor Elisabeta Vlaicu,Lenuþa Oprescu ºi Stela Vãluºescu (C.V.).

Scrisoare din BucureºtiDomnului Constantin Vlaicu Mehadia (Caraº-Severin)Îngãduiþi-mã ca înainte de sosirea Anului Nou, sã vã doresc sã

aveþi parte de toate cele ce vã fac bine, vã aduc sãnãtate ºi vã dauizbândã... ªi pe lângã acestea sã vã dea Dumnezeu sã vã þineþideparte de cele rele ºi sã le alungaþi când, totuºi, apar fãrã sã lechemaþi.

Viaþa noastrã nu are decât un singur model capital care esteînþelepciunea naturii unde, -în fiecare clipã, distingem nesfârºitaînþelepciune ce orânduieºte totul ºi, pornind de acolo, dragosteapentru fãpturile nenumãrate, înzestrate cu un rost ce trebuieînþeles. Ea ne-a fãcut posibili ºi pe noi, creaturi oarecari întremiliarde ºi miliarde de chipuri, forme ºi înfãþiºãri posibile ce nearatã impenetrabila diversitate din infinitul ce ne înconjoarã undenici unul nu poate fi mai sus ori mai jos ºi fiecare este îndreptãþitsã existe ºi sã dea, pe cât îi este cu putinþã, tot ce este mai bun.“LA MULÞI ANI!”

Dr. Artur Silvestri, profesor Universitatea FrancofonãInternaþionalã din Bruxelles, preºedintele fondator al AsociaþieiRomâne pentru Patrimoniu (ARP) Bucureºti.

30 decembrie 2007

SCRISOARE DIN AMERICA

Dragã Domnule Vlaicu ºi dragi meginþi,Vã doresc din inimã ca anul care a început sã vã aducã pace,

sãnãtate ºi tot binele.Invitaþia fãcutã de-a participa la Simpozionul Cetãþii m-a

onorat ºi miºcat sufleteºte enorm. Pentru mine Banatul muntoseste “casa” mea, iar locuitorii lui sunt fraþi de suflet pentrutotdeauna. Date fiind condiþiile concrete, nu voi putea ajungeacolo la timp, dar cu gândul ºi cu sufletul voi fi.

Cu toatã dragostea ,Profesor doctor ALEXANDRU NEMOIANU

PS. “Vestea” este o mare biruinþã pentru cultura româ-neascã. O mult mai mare biruinþã în modestia dumneavoastrã.Voi avea cuvinte de admiraþie pentru asemenea acþiuni pe careeu le socotesc eroice ºi jertfelnice.

A.N.

Un muzeu etnografic la Mehadia

Cu ocazia balului de la Mehadia, din 19 ºi 20 ianuarie curent, s-aconstatat cã lipsesc costu-mele populare. Doamnaînvãþãtoare pensionarã Neli(Cornelia) Feneºan(Mehadia 494), prezentãîntr-un splendid ºi vechicostum naþional, ºi-aexprimat dorinþa de-acontribui la înfiinþarea unuiasemenea muzeu.

Domnia sa s-a oferit sãpunã la dispoziþie una –douã încãperi, din cele douãcase pe care le are înlocalitate, ºi, în acelaºi timp,este dispusã, ca împreunãcu alte persoane, sã umblepe la casele unor oameni cudare de mânã pentru aobþine în donaþie piesemuzeale. Aceastã acþiuneeste salutatã de redacþianoastrã. Sperãm sã fiesalutatã ºi de Primãrie. Ne

întrebãm: îînn MMeehhaaddiiaa eexxiissttãã vvrreeoo oorrggaanniizzaaþþiiee ppoolliittiiccãã ssaauu nnoonngguuvveerr-nnaammeennttaallãã ffeemmiinniinnãã ccaarree ssãã ppaarrttiicciippee llaa aacceeaassttãã aaccþþiiuunnee?? PPaarrttiidduullDDeemmooccrraatt eessttee iinnvviittaatt ssãã ddeeaa rrããssppuunnssuull ººii îînn aacceellaaººii ttiimmpp ccoonnccuurrssuull..TTeelleeffoonnuull cceelluullaarr aall ddiissttiinnsseeii ddooaammnnee FFeenneeººaann eessttee:: 00772222 991111 997788..(Redacþia).

Atelier de fierãrie la Mehadia

Existã un asemeneaatelier la Mehadia, în Prosãcnr. 411 (telefon 523015),proprietar SANDU ENACHE.Un atelier excelent dotat,ordonat, ca „la neamþ”, demâna unui gospodar deexcepþie.

Prin moartea fieraruluiFãnicã din cheie, a rãmasfierar doar Sandu Enache ºimai existã un tânãr carecocheteazã cu fierãria ºianume Cãlin Zãpan(Mehadia 285, telefon523065).

Pe spatele fotografieialãturate, Enache – Ache –

Sandu a notat, la 13 decembrie 1990: „În amintirea celor care mã vorurma, care vor moºteni tot ceea ce eu am fãurit ºi agonisit în decursulvieþii ca un mare îndrãgostit al multor meserii ºi al muzicii din Banat. Amfost la viaþa mea mecanic de locomotivã C.F.R., iar în timpul liber, acasã,am fost covaci, lãcãtuº ºi bun gospodar. Amintire din frumosul meuatelier. Semneazã: Ache”.

La mulþi ani, dragã prietene, la mulþi ani, þie ºi atelierului tãu, cum nuam vãzut pe unde am umblat în þarã ºi strãinãtate. ªi cheamã-se cã amumblat ceva... (NNDDPP)

Eminescu – 148 ani de la naºtere!

NDP ºi învãþãtoarea NeliFeneºan, 19.01.2008

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Un sfârºit de sãptãmânã al unui sfârºit deianuarie, o zi frumoasã neobiºnuit de caldãpentru acest miez de iarnã, ne aduce la numãrul437, unde fiinþeazã de 60 de ani Ocolul Silvicdin Mehadia, pentru a face cunoºtinþã cu noulºef de ocol, „uns” cu puþin timp în urmã.Suntem primiþi cu cãldurã dar totodatã ºi cu ooarecare nedumerire când ne prezentãm:publicaþia localã „Vestea”.

Biroul imens, ospitalitatea ºicomunicativitatea ºefului ne asigura un confortºi o plãcere deosebitã de aconversa. Aflãm cã numele sãu esteVVîînnããttoorruu AAlleexxaannddrruu, are mulþi anide „meserie” ºi este de origine dinjudeþul Dolj, din comuna Argetoaia,activitatea sa de silvicultordesfãºurându-se, cu deosebitacompetenþã, pânã la venirea laMehadia, la ocolul silvic OtelulRoºu ca ºef de birou fond forestier.Încercãm sã atingem scopul viziteiºi intrãm în amãnunte...

- DDoommnnuullee iinnggiinneerr,, ººttiimm ccããppããdduurreeaa,, pprriinn bbeenneeffiicciiiillee ccaarree lleeaadduuccee,, aarree uunn rrooll iimmppoorrttaanntt îînn vviiaaþþaaoommuulluuii.. PPuutteemm ssppuunnee ffããrrãã ssããeexxaaggeerraamm ccãã llaa MMeehhaaddiiaa ppããdduurreeaa aarreepprreezzeennttaatt mmeerreeuu uunn cceennttrruu ddeeaaccttiivviittaattee iinntteennssãã,, iiaarr pprriinnccoonnttrriibbuuþþiiaa sslluujjbbaaººiilloorr ssããii,, îînn ttrreeccuutt,,ddaarr ººii îînn pprreezzeenntt,, ss-aauu ccrreeaattccoonnddiiþþiiiillee ccaarree aauu ffããccuutt ppoossiibbiillãã oo ppeerrppeettuuaarree aaeexxiisstteennþþeeii ssaallee ddee-aa lluunngguull ttiimmppuulluuii ººii ppâânnãã îînnzziiuuaa ddee aazzii.. DDoommnnuullee iinnggiinneerr,, aaþþii pprreelluuaatt ooffuunnccþþiiee ccaarree iimmppuunnee oo mmaarree rreessppoonnssaabbiilliittaattee ººiiaannuummee aacceeeeaa ddee aa ccoonndduuccee ddeessttiinneellee ppããdduurriiii ddeellaa MMeehhaaddiiaa,, ddee ffaapptt - aa ggoossppooddããrrii aacceeaassttããiimmeennssãã bbooggããþþiiee ccaarree oo rreepprreezziinnttãã ppããdduurreeaa,, cceeccaalliittããþþii mmaannaaggeerriiaallee ccrreeddeeþþii ccãã ssuunntt nneecceessaarreeuunnuuii ccoonndduuccããttoorr ppeennttrruu aa ppuutteeaa îînnddeepplliinnii ccuussuucccceess oo ssaarrcciinnãã aattââtt ddee ddiiffiicciillãã??

- Vorbind despre pãdure, trebuie sã ºtim cãterenurile acoperite cu vegetaþie forestierã cu osuprafaþã mai mare de 0.25 ha sunt consideratepãduri. Conform ultimelor date prezentate deParlamentul European, suprafaþa cu vegetaþieforestierã pe glob însumeazã 4 miliarde hectarereprezentând 35% din întinderea uscatului, iarsuprafaþa efectiva acoperita cu pãduri seestimeazã la 3,4 miliarde hectare.

Printre aceste cifre imense, cu o proporþieextrem de micã, se numãrã ºi pãdurilegospodãrite de Ocolul Silvic Mehadia. La nivellocal aceste pãduri reprezintã o adevãratãbogãþie care oferã locuri de muncã, produse(lemn, plante medicinale, fructe, ciuperci,vânat, etc.) precum ºi spaþii de agrement.

Pentru a conduce destinele pãdurii de laacest ocol, consider cã trebuie sã-mi apropii câtmai mult oamenii din subordine, sã-i consult înceea ce cunosc ºi trebuie sã cunoascã, sã-iîndrum în privinþa a ceea ce trebuie sã facã ºi sãnu permit abatere de la legislaþia în vigoare ºi

codul deontologic.- OO vvoorrbbãã bbããttrrâânneeaassccãã ssppuunnee:: „„ccooppiilluulluuii ccaarree

nnuu ppllâânnggee nnuu ii ssee ddãã llaappttee””;; aapplliiccâânndd aacceeaassttããiiddeeee îînn ccaazzuull ppããdduurriiii,, aavvâânndd îînn vveeddeerree ccãã,, aaººaaccuumm ssee mmaaii ssppuunnee,, „„ppããdduurreeaa eessttee mmuuttãã””,, eeaa „„nnuuppllâânnggee””,, ccuumm rreeuuººiiþþii ssãã ººttiiþþii ddee ccee aarree eeaa nneevvooiiee;;pprreessuuppuunneemm ccãã aaiiccii iinntteerrvviinnee rroolluulldduummnneeaavvooaassttrrãã,, aa ssiillvviiccuullttoorriilloorr,, aa ggoossppooddaarriilloorrppããdduurriiii ººii aacceeaassttaa eessttee cceell mmaaii iinntteerreessaanntt:: ccuummrreeuuººiiþþii ssãã-ii ccuunnooaaººtteeþþii nneevvooiillee ccaarree pprreessuuppuunneemmccãã ssuunntt ddeessttuull ddee mmuullttee ººii ddee ccoommpplleexxee??

- Dacã dãm ascultare vorbelor bãtrâneºti,printre care ºi dumneavoastrã aþi amintit câteva,vã pot rãspunde cã tocmai pentru faptul cã„pãdurea nu plânge” ºi... „este muta”,silvicultorii au reuºit de-a lungul timpului sãelaboreze instrucþiuni specifice pãdurii, întãriteºi susþinute de legislaþia în vigoare, conformcãrora aceasta sã poatã fi condusã -gospodãritã durabil – conform nevoilor ei. Totvorbe bãtrâneºti spun ca „dacã ai carte ai parte”aºa cã ºi pãdurea are parte de CARTEA ei - ºianume AMENAJAMENTUL SILVIC, o carte încare este scris tot ceea ce trebuie fãcut înpãdure ºi pentru pãdure. Aceste cãrþi serevizuiesc ºi scriu din 10 în 10 ani, iarintervenþia silvicultorului se face numai în bazaacestora ºi rolul meu este sã nu mã abat de lacerinþele lor aducând la bun sfârºit tot ceea cescrie acolo. ªi dacã tot am amintit de vorbebãtrâneºti, sã mai aduc aminte celor ce nu ºtiucã: „pãdurea are ochi ºi urechi”... fapt pentrucare cu toþii trebuie sã ne ferim a-i face rãu ºi sãîncercãm sã o ocrotim.

- PPuutteeþþii ssãã nnee ssppuunneeþþii ppeennttrruu aacceeaassttããppeerriiooaaddaa aa aannuulluuii ccaarree ssuunntt aaccttiivviittããþþiillee ccee lleeddeessffã㺺ooaarrãã ssiillvviiccuullttoorriiii îînn ccaaddrruull ccoommpplleexxuulluuii ddeelluuccrrããrrii ccee þþiinn ddee ggoossppooddããrriirreeaa ppããdduurriiii??

- Pentru aceastã perioadã de iarnã,preocupãrile de seamã ale silvicultorilor sunt:paza, vânãtoarea, recoltarea, colectarea ºitransportul materialului lemnos în regie proprie,verificarea prin controale susþinute a agenþilor

economici care au contractat masa lemnoasã ºio exploateazã ºi transportã din raza ocoluluinostru. De asemenea este perioada când aparmulte produse accidentale: doborâturi, rupturide vânt ºi zãpadã care trebuie marcate, atât ele,cât ºi produsele principale ºi secundare alepãdurii, totodatã ºi în paralel cu aceste lucrãrise pregãteºte ºi terenul pentru împãduriri.

- DDeeooaarreeccee îînn aacceeaassttãã ppeerriiooaaddãã,, ddiinn ccaauuzzaaffrriigguulluuii ccaarree aa ffoosstt pprreezzeenntt mmaaii mmuulltt ccaa îînn aanniiiiaanntteerriioorrii,, mmuullþþii ddiinn cceettããþþeenniiii ccoommuunneeii aappeelleeaazzãã

llaa ooccoolluull ssiillvviicc,, aattââtt pprriinn ddeeppoozziitt ccââtt ººiipprriinn mmaarrccaarreeaa aarrbboorriilloorr îînn tteerreennuurriilleeaaffllaattee îînn pprroopprriieettaatteeaa pprriivvaattãã aacceettããþþeenniilloorr,, ppeennttrruu aa-ººii ccoommpplleettaarreezzeerrvveellee ddee lleemmnnee ddee ffoocc ppeennttrruuîînnccããllzziirreeaa llooccuuiinnþþeeii,, ppuutteeþþii ssãã iinnffoorrmmaaþþiicceettããþþeenniiii pprriinn iinntteerrmmeeddiiuull nnoossttrruu ccaarreessuunntt pprroocceedduurriillee lleeggaallee ppeennttrruu aa iinnttrraa îînnppoosseessiiaa aacceessttoorraa îînnttrr-uunn ttiimmpp ccââtt mmaaiiuuttiill??

- Pentru cã zãpada ºi frigul cercantitãþi mai mari de lemne pentru foc,am hotãrât ca ºefii de districte sãonoreze cu promptitudine marcãrile înproprietãþile particulare, cetãþenilor careau depus cereri pentru marcare, iar dindepozitul de lemn al ocolului s-a livratºi se vor livra cantitãþi mai mari de lemnde foc pentru cetãþenii care solicitãaceasta prin cerere scrisã la ocol. Pentruca aceºtia sã nu facã mai multe drumuri

la ocol, odatã cu aprobarea cererii se emite ºibonul de vânzare cu care se prezintã la depozitde unde se ridicã lemnele solicitate în bazastocului din depozit.

- ÎÎnn îînncchheeiieerree aamm ddoorrii ssãã ººttiimm ccee ppllaannuurrii aarreeppeennttrruu vviiiittoorr uunn mmaannaaggeerr aall ppããdduurriiii,, ººii ccaarreeccrreeddeeþþii ccãã vvaa ffii vviiiittoorruull ppããdduurriilloorr îînn ccoonntteexxttuullaaccttuuaall,, ccâânndd ssee ppaarree ccãã ttoott mmaaii mmuullþþii ddiinn sseemmeenniiiinnooººttrrii îînncceepp ssãã îînnþþeelleeaaggãã rroolluull eesseennþþiiaall jjuuccaatt ddeeppããdduurree îînn vviiaaþþaa ddee zzii ccuu zzii,, ddaarr mmaaii eexxiissttãã ttoottuuººiimmeennttaalliittããþþii ccaarree ccoonnssiiddeerrãã ppããdduurreeaa ccaa uunn mmiijjllooccddee rreeaalliizzaarree aa uunnuuii vveenniitt rraappiidd ººii ssiigguurr,,nneeîînnþþeelleeggâânndd rroolluull eeii îînn aa nnee pprrootteejjaa,, ddeessffãã-ººuurrâânndd aaccttiivviittããþþii ccee ccoonnttrraavviinn lleeggiissllaaþþiieeii ººii aapprriinncciippiiiilloorr ººii aa mmeennttaalliittããþþiilloorr ccee vvãã ssttrrããdduuiiþþii,,dduummnneeaavvooaassttrrãã ssiillvviiccuullttoorriiii,, ssãã llee pprroommoovvaaþþiipprriinn ddiiffeerriittee mmiijjllooaaccee,, vviiss-aa-vviiss ddee rreellaaþþiiaa oomm-ppããdduurree..

- Pentru viitor îmi doresc ca Ocolul SilvicMehadia, prin personalul sãu sã ajungã sãdepãºeascã performanþele pe care le are înprezent, sã ocupe un loc de frunte în ierarhiaocoalelor din judeþ ºi totodatã reuºeascã sãconvingã pe orice cale cã „pãdurea nu este unmijloc de realizare a unui venit rapid”. Aceastafiind consideratã „plãmânul planetei”, facem totposibilul ca aceastã micã pãrticicã de pãduregospodãritã de Ocolul Silvic Mehadia, sã nudevinã o „ranã a plãmânului” (cavernã) care sãducã la slãbirea organismului major care esteTERRA.

- VVãã mmuullþþuummiimm,, ddoommnnuullee iinnggiinneerr..

INTERVIU LA ÎNCEPUT DE DRUM

PAGINA VERDE

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

Cred cã s-a întâmplat în ianuarie 1991, deziua Eminescului. Fondasem Societatea literar-artisticã “Sorin Titel” din Banat, între membrii eifondatori se afla ºi Iosif Puºchiþã, aºa cum seaflau cãrturarii Ion Marin Almãjan, dr. IvanEvseev, Dinu Racheru, poeþii Damian Ureche,Marius Munteanu, instrumentiºtii Luca Novacºi Gheza Novac ºi alþii.

Primisem invitaþia, prima peste hotare, sãfacem un spectacol literar-muzical în Coºtei, înJugoslavia, 18 kilometri de oraºul Vârºeþ, la

Coºtei, satul în care înainte de rãzboi dãscãlisedomnul învãþãtor Pavel Ciobanu din Petnic(Caraº-Severin ), dascãlul meu, dar ºi dascãlulrapsodului Iosif Puºchiþã.

Am dres tabelul ºi primul pe listã fusese tre-cut Iosif Puºchiþã, nu concepeam sã fac depla-sarea fãrã el, þineam seama de valoarea sa artis-ticã, dar ºi de prietenia ce mã lega de el din fra-gedã copilãrie. Ne-am îmbarcat în câteva ma-ºini, luasem cu noi ºi muierile noastre, eu peAna mea, Iosif pe Veta lui, Luca Novac pe Mãriasa, ba chiar ºi pe Carmen, fiica lor, elevã 1a Li-ceul Ion Vidu din Timiºoara. La graniþã, înpunctul de frontierã Vatin, fuseserãm întâmpi-naþi dupã tradiþia româneascã de prietenul IONCORDAN ROIARU, mai marele Casei Naþionale“Mihai Eminescu “ din Coºtei, ºeful fanfareidin localitate, ne întâmpinase el ºi câþiva sãtenicu pâine ºi sare. Frumos ºi mulþumiþi pânã laDumnezeu!

Seara, la Casa Naþionalã s-a desfãºurat unspectacol de galã sub genericul “Mihai Emi-nescu -nevoia de poezia românã”. S-au repro-dus pe scenã: Dinu Racheru, critic literar, poeþiiDamian Ureche ºi Marius Munteanu, instru-mentiºtii Luca Novac ºi Gheza Novac, soliºtiivocali. Mãria Tudor, Iosif Puºchiþã ºi CarmenLuca, aceasta de pe urmã debutase pe o scenã,în strãinãtate. Frumos debut! Am fost filmaþi, celmai mare succes îl avuserã Luca Novac, cutorogoata sa, ºi Iosif Puºchiþã, rapsodul dinPetnic, cu balada “La pãdurea rocilatã “, unainegalabilã, ce concureazã cu “Gugulan cu carcu mere”.

Dupã spectacol, la masa festivã, propuse-sem ºi Cordîn fusese de acord ca cele douã

instituþii: Casa Naþionalã din Coºtei ºi CãminulCultural din Petnic sã se înfrãþeascã. Ion RotaruCordîn se bucurase de propunere, el era legatsufleteºte de Petnic, fusese, la Coºtei, elevuldomnului învãþãtor Pavel Ciobanu. În realizareacestui deziderat îl împinsesem în faþã pe IosifPuºchiþã, care, la dorinþa mea, îºi notase ceavea de fãcut. Nu înþeleg nici astãzi de ce nu s-a materializat acest lucru, ce ari fi fost un realcâºtig pentru ambele sate?!

*Acum evoc cele întâmplate în Piaþa din

Vîrºeþ. În vremea aceea toatã lumea fãcea co-merþ, pleca de acasã în strãinãtate cu gândulde-a face un ban, un dinar. În Piaþa din oraºulVîrºeþ (cândva oraº românesc) fiecare ºi-aexpus la vedere ce avea de vânzare. DamianUreche câteva undiþe de pescuit, maria Tudor,un guler de blanã, Ana mea – o cãciulã polarã-Iosif Puºchiþã, cojocar la vremea aceea, unul deelitã, ºi-a expus pe masa de piatrã o hainã dinpiele. În piaþã ca în piaþã, priveºti în stânga,roteºti capul în dreapta, aºa cum l-a rotitDamian Ureche dupã unul care cãra o ladã custicle de bere strãinã. Când ºi-a revenit cu ochiipe masã, undiþele dispãruserã, aºa i-au dispã-rut Mariei gulerul de blanã ºi Anei mele cãciulapolarã! Fericit fusese Iosif Puºchiþã, cum ferici-tã era ºi Veta lui, ei reuºiserã un chilipir: vân-duserã haina de piele cu 50 de mãrci germane.Am plecat din piaþã. Ajungând în oraº, IosifPuºchiþã exclamase galben ca ºofranul:

- Veto! Am fãcut pe buba rã!- Ce-i Iosime?! grãi femeia contrariatã.- Am dat haina ºi în ea erau cele 50 de

mãrci, de acasã...- Doamne fereºte?!- Zãu cã aºa!...- Au, Iosîme, am pãgubit, se cãina Veta.- Sã fie numai paguba asta, se lamentã

Puºchiþã. Sã scape vaca... Breza îi era de-a fãta.NICOLAE DANCIU PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

LA PÃDUREA ROCILATÃ(cântec bãtrânesc )

La poiana rocilatã,

La mãsuþa cea de piatrã,

Acolo cine ºedea?

Zâna lotrilor gãtea.

Unu, nouã ori doisprece.

Cine taie un berbece

ªi-l bate cu sãrãmurã.

S-aibe gust le beuturã,

La voinici de-adunãturã?

..............................................

- Bunã ziua lotrilor!

- Bun - venit jândarilor!

Iar un lotru, ãl mai mic,

El din cizmã o scârþâit

Fãcând semn la lotru mare –

Pielea lor e de pierzare.

Din pielea de pe picioare

Facem tocuri la piºtoale,

Iar din a de dupã cap

Facem tocuri la ciomag!

Mãi, tatã, mãi !...

Faimosul rapsod Iosif Puºchiþã dinPetnic ºi Veta lui, pozaþi la Bãile

Herculane

Celebrul Pãtru Mantu, cãpetenie de haiduci

Iosif Puºchiþã (*) în ipostazã de„Cumnat de mânã”, unul care

invitã la nuntã. Este înfãºurat, cala Petnic, într-un mãsai cu ºipcã(ºtergar cu ciucuri) ºi are în mânãplosca plinã cu rãchie bãtrânã, cumiros de sâmbure de prunã. Nuntã,

mã! Nuntã la Borchescu cu Anica Stroescu!

*

IOSIF PUªCHIÞÃ – CÂNTÃREÞ ÎN JUGOSLAVIAAniversareAniversare

ªtire funebrã

În ultima zi din ianuarie a.c., prin

Radio Reºiþa, am aflat cu tristeþe de

moartea profesorului doctor POPI

GLIGOR din Vîrºeþ (Serbia), membru

de onoare al Societãþii “Sorin

Titel”.

În numãrul viitor, vom reveni cu

amãnunte despre viaþa ºi opera re-

gretatului dascãl, membru cores-

pondent al Academiei Române.

(Redacþia)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

Rugãciunea de chemare a harului divin estecântecul, care - ca ºi jocul - proiecteazã omul

între lumina Paradisului ºi bezna iadului, celedouã extreme ale veºniciei.

Prin cântec - ca sfântã tainã - coboarã în omenergiile divine, sufletul se întâlneºte cuDumnezeu.

Cântecul - doina româneascã este expresiatrãirii directe a adâncului indefinit de bogat ºidincolo de orice determinare a tainei existenþei.

Cântecul se îmbinã cu sãrbãtoarea, cumunca, „e izvodit din trudã ºi obidã, din rãcoa-rea dimineþii ori undele apelor ºopotitoare depoveºti” (Iosif Bãcilã).

Muzica satului de munte, bãnãþean redã ºuie-ratul vântului, cântatul pãsãrilor, ºuºotitul izvoa-relor, al frunzelor pânã la vibrarea ternã a sferelorînaltului” – cum ne avertizeazã divinul Platon.

Prin cântec se transmit valorile umane:adevãr, bine, frumos pentru a eradica rãutãþile,nebunia ºi crima. Cântãreþul, doinitorul estepurtãtorul de mesaj al pãmântenilor cãtre înaltulcerului ºi alesul lui Dumnezeu pentru aducereaharului divin asupra omului.

Un astfel de ales ºi hãruit este Iosif Puºchi-þã, din satul Petnic, Caraº-Severin, trimis în lu-minã de cãtre Dumnezeu, la 22 februarie 1938.

Vlãstar al unei vechi familii de þãrani, cu cre-dinþã, iubire de muncã ºi oameni, înzestrat cudarul cântecului, a moºtenit dragostea pentrutradiþiile populare ºi obiceiurile locului, con-servatorismul pentru modul tradiþional de viaþã.

În familie cânta tatãl lui Iosif Puºchiþã, Ion,ºi cu sora acestuia, Eufemia, continuând cuFena, sora lui Iosif, cu Ion, fratele, cu Iosif-Florin Puºchiþã ºi Mãrioara Puºchiþã - copiiisãi. Toþi au fost cântãreþi de muzicã popularã,bine cunoscuþi în zonã. O voce ascultatã ºi totatât de plãcutã este Lenuþa - soþia lui Florin.

Fiu al plaiurilor Crainei bãnãþene, dinvecinãtatea Almãjului, Iosif Puºchiþã esteînzestrat de Euterpe cu un deosebit talent ºiatracþie spre muzicã.

De o blândeþe seraficã, veºnic zâmbitoare,caracter nobil ºi suflet mare, este atras delocurile natale – satul Petnic – izvor nesecat alcreaþiei populare, rãmânând stâlp la casapãrinteascã, deºi avea numeroase posibilitãþi dea pleca spre oraº. „Nici unde nu-i mai sfântdecât locul unde te-ai nãscut’’ - spune adesea.

A rãmas între sãtenii lui, oameni preocupaþide o fericire teluricã, cu iubire de pãmânt, demuncã ºi de tradiþie creºtinã.

Pe lângã meseria de „þãran” învaþã ºi

practicã meseria de cojocar, care îi aduce unvenit cert ºi îi asigurã posibilitatea unuiprogram lejer ce-i permite sã participe laspectacole, festivaluri, concursuri, petreceri ºialte manifestãri artistice.

Iosif Puºchiþã este un rapsod cum puþini semai gãsesc. Cântã la fluier ºi taragot, fiind unpãstrãtor de datini, obiceiuri ºi tradiþii populare,Cântã cu o uºurinþã ºi o naturaleþe rar întâlnite.Vocea lui este blândã, caldã, teandricã, e caºopotul izvoarelor din Sfirgin, ca „bãgicul”, ea otalangã pe deal ce simbolizeazã însãºi existenþa,este dumnezeiascã („Ce-i Frumos ºi luiDumnezeu îi place”). Cântecele lui sunt izvorâtedin dragostea profundã pentru ocupaþia deþãran, pentru locurile natale, pentru muncã ºisemeni. Ele sunt bucurie, durere, iubire, viaþasatului de munte, absolutul.

În cântecul lui freamãtã toþi codrii ºi plâng

toate izvoarele.Iosif Puºchiþã nu cautã publicul pentru

aclamaþii, ci sufletul omului pentru a-l purifica,a-l vindeca de rãutãþi. Se creeazã, astfel, tipulomului comunitar spre care nãzuieºtesocietatea contemporanã.

Ascultându-l pe Ioºca – pentru care cânteculeste aspiraþia spre sublim ºi vis, despre satulmitic ºi viaþa lui – devenim mai buni, neîmpãcãm cu noi, cu semenii ºi, nu în cele dinurmã, cu Dumnezeu. Nu falsificã folclorul.Repertoriul lui este de o mare autenticitate, ce-laºazã printre marii doinitori ai Banatului ºi aiþãrii. Doina lui este „osia pe care se învârteºteroata sufletului satelor noastre”. Cântã de copil ºide dragul cântecului dupã cum ne mãrturiseºte:

„Cântam seara pe uliþã cu ortacii ºi feteleieºeau în poartã sã ne asculte, ca de altfel totsatul, cu mic, cu mare. Aºa era viaþa noastrã,când am fost tânãr. Cântam în lucru pe câmp,cântam pe drumul spre casã, cântam lucrând lameserie. Cântecul era viaþa noastrã. A doua zireluam lucrul cu mai multã voie bunã Cântecul,ºi în special doina, îmi este intrat în sânge... Eunu am fãcut avere din cântec. Cântând, simt cãtrãiesc. Cântecul este sufletul meu...” Esteadeptul dictonului „Ce-i foloseºte omuluilumea întreagã dacã-ºi pierde sufletul” (Marcu).

La Puºchiþã, dragostea apare ca o atitudinevoita în faþa existenþei, ca un fapt moral, ca o

continuare în pagina 14

profesor PAVEL PANDURU

IOSIF PUªCHIÞÃ ÎN SÃRBÃTOARE70 DE PRIMÃVERI AU FOST MÂNDRO, CA IERI

VALOAREA ARTISTICÃA LUI IOSIF PUºCHIÞÃ

„(...) În Petnic l-am cunoscut pe Iosif

Puºchiþã,. Originalitate cum am gãsit în

cântecele lui Puºchiþã n-am gãsit în altã parte, în

cei 50 de ani ai mei de cântãreþ pe sate, în Banat!

Pãcat cã Institutul de Folclor din Bucureºti n-a

auzit de Iosif Puºchiþã din Petnic, ca sã-l

înregistreze ca pe o valoarea de studiu”.

Petricã Vasile, zis Capdecal, instrumentist,

La mulþi ani, Iosâme!

Cântec de dragosteColo, sus, La Vâru’ Cãlvii Paºte mândruliþa miei, Iar mai jos la adãpãtoare ªede neicuþa-n picioare.

Mãi Neicuþã, om frumos, Hai sã stãm o þârã jos; Cu ochii dupã oiþe, Sãrutã a mea guriþã.

Cã guriþã ca la mine Nu gãseºti neicã la nime, Cã guriþã ca a mea Nu gãseºti la nimenea.

C-am obrazu-mbujorat Stau neicã la aer curat Aici, sus, la Vâru’ nalt.

Cântec la coasãDragu-mi sã ascult cucu’, Vara când mã duc la lucru’, Pe Padina cerbului La cositul fânului.

Eu sã tai cu coasa-n iarbã Cucu’ sã-mi cânte pe creangã, Pe creanga alunului, Pe Padina cerbului.

Pe padina cu iarbã grasã Toþi feciorii ies la coasã. Fetele cu furci-n mânã, Sã strângem fânu împreunã.

Cât eºti mândrã de frumoasã Te-aº pune picior la coasã Ziua sã cosesc cu tine Noaptea sã te culc cu mine.

Câtu-i satul meu de mareCâtu-i satu meu de mareStânã ca-n Cronele n-are;Oi frumoase, câini bãrbaþiªi-s pãzite de doi fraþi.

Când ºi când în sãrbãtori Îi schimbã ºi tatãl lor, Ca sã poarte brâu în sat, Brâul din bãtrâni lãsat,

continuare în pagina 14

Iosif Puºchiþã cântã la Borlovenii Vechi

Iosif Puºchiþã (primul din stânga), cu N.D.P., cu prof. Al. Nemoianu,

din America, cu primarul IancuPanduru ºi Costel Vlaicu

Aºa a spus dascãlul Vasile Vasilescu, zisÞurcanu (pãrinþi ºi hâtrii satului îi mai ziceau ºi„Rapidul Roºu”, asta dupã cum intra ºi ieºea dincasele oamenilor, cu ocazia vizitelor fãcute acasã,elevilor), aºadar „Cartea cu trei sfinþi” ziceam ºinoi, omuleþii rânduiþi în bãnci, - în iarna lui 1948,când domnul învãþãtor, ajutat de mama Ioana,femeia de serviciu, l-a dat jos de pe perete peMihai, regele plecat în strãinãtate, fãrã „bunã ziua”ºi fãrã „la revedere”, ºi, reþineþi, fãrã a-ºi lãsa locla masã, cum lasã loc oamenii de omenie, ºi înlocul sãu, pe perete, deasupra tablei de scris ºisocotit, domnul învãþãtor a prins cu grijã portretelecelor trei sfinþi: Horea, Cloºca ºi Criºan. Dupãaceastã ispravã ºi dupã ce mama Ioana vârâsecâteva lemne pe foc, în soba de tuci, fusese afarãun ger nãprasnic, domnul învãþãtor ne-a vorbitdespre Horea, Cloºca ºi Criºan. Atunci, nupricepusem, mai târziu am priceput, de ce domnulvorbea ºi avea bobiþe de rouã în ochi ºi, printrebobite de rouã ne-a rugat sã nu-i uitam pe cei treisfinþi de neam românesc, sã nu uitãm cã ei ausfârºit din viaþã, cum sfârºise Domnul Isus pecruce, ºi cã ei, cei trei sfinþi, Horea, Cloºca ºiCriºan, au fost trei Apostoli cu coasa în spinare,care ºi-au dat duhul pentru binele românilor. Ampromis într-un glas sã nu-i uitãm. Ne-am þinut decuvânt, mai toþi dintre noi, bãieþi ºi fete, vreo 40 lanumãr, ne-am þinut de legãmânt noi, copiii deodinioarã, astãzi oameni cu pãrul alb ºi cu nea însprâncene. Am purtat în inimã, în gând ºi în sufletlegãmântul fãcut domnului învãþãtor VasileVasilescu zis Þurcanu, zis ºi Rapidul Roºu, cumspusesem mai sus, prin urmare an de an, într-oanume zi din februarie, când avusese supliciul adoi dintre cei trei þãrani, când fuseserã traºi peroatã ºi hãcuiþi, fãrã fricã de Dumnezeu, scãpamfãrã sã vreau bobiþe de rouã din ochi ºi, scãpând,potriveam, privind în cer, o rugã ºi un blestem. ªi.din copilãrie ºi pânã în adânci bãtrâneþi m-am totsocotit ºi m-am tot gândit, zicându-mi: „Oare cinea pus la cale trãdarea Sfinþilor ºi cine anume aorganizat prinderea lor în Apuseni, în pãdureaScoruºetului?” Oraºul Brad. Cruce în poarta verdea Munþilor Apuseni. Baronul Brukenthal, consiliergubernial, în oraºul de pe Someº (fiul fostuluiconsilier intim al împãrãtesei Maria Terezia),aºadar evreu sutã la sutã, aºadar el, Brukenthal ºiAnton Meltzer, brigadier silvic, în PoartaApusenilor, într-o cârciumã, în seara lui Moº Ajunde Crãciun 1784, cu arginþii puºi pe masã de

Brukenthal, hotãrãsc soarta lui Horea ºi a ortacilorsãi (Amintiþi-vã, tot într-un Ajun de Moº Crãciuns-a hotãrât ºi soarta lui Nicolae Ceauºescu, numaicã în loc de cârciumã fusese o baie ºi un veceu, iarîn locul lui Brukenthal ºi Meltzer, fuseserã IonIliescu, Petre Roman ºi Gelu Voikan VoiculescuExistã vreo deosebire, în afarã de locul ales?! Nu!Atenþie, români, luaþi-aminte). Reuºesc. Glasul ºi

mirosul arginþilor (a se înþelege galbeni) i-auademenit pe câþiva hãitaºi (gonaci) ardeleni, întrecare un nenorocit de popã ºi un blestemat denepot al lui. Horea! (Nu-i aºa cã trãdarea s-anãscut în Ardeal?! Nu mã contraziceþi, vedeþiarestarea lui Avram Iancu la Alba Iulia, dintre moþi,ºi uciderea lui Mihai Viteazul, cãruia i-au întorsspatele tovarãºii sãi de arme, între care osumedenie de transilvãneni!..) Haita pusã la calede cei doi a reuºit sã-i ducã în lanþuri ºi în funii peHorea ºi Cloºca, mai târziu ºi pe Criºan, bravulCriºan, de teama cãruia nemeºii (grofii) dormeauîmbrãcaþi... Coincidenþa mã dã peste cap! Tot într-o zi, într-o searã, din Ajunul Crãciunului 1989, sehotãrâse ºi destinul ultimului preºedinte legitim alRomâniei. Ceva se schimbase din decor: în loc decârciumã se alese ca loc de conspirare o baie ºi unveceu, nici cã se putea alege un loc mai nimeritpentru niºte oameni de soiul lui Ion Iliescu, GeluVoikan Voiculescu, Petre Roman. Sentinþa decondamnare la moarte fusese cititã ºi îndeplinitãde contele Anton Jankovitsch (Iancovici), iaruciderea cu roata cu tãiº din fier se înfãptuise deþiganul-ungur Grancea. Aceasta a fost în cazulcelor trei martiri din Apuseni, trei Apostoli aiNeamului Românesc. În cazul lui Ceauºescusentinþa fusese cititã de Gicã Popa, colonelmagistrat, ºi el un nenorocit de þigan, pe care îl

iertãm pentru cã, vãzându-se minþit, cu privire lacei 60.000 de români uciºi, chipurile, din ordinullui Ceauºescu (în realitate fuseserã vreo 40-43 laTimiºoara, ºi aceºtia, în parte, români basarabeni-kaghebiºþi ºi unguri din Ungaria ºi România,manipulaþi de ocultã) ºi-a tras un glonþ în tâmplã.Nu ºtim de ce nu ºi-a tras un glonþ în inima deþigan avocatul Lucescu, care a jucat rolulavocatului lui Ceauºescu, în realitate fiindacuzatorul sãu?!

În final, acum în ianuarie, mã gândesc la...Doina lui Eminescu, la alogenii - cãpuºã din cârcaromânului de rând, care nu are bani de o pilulã,darmite pentru o bucatã de pâine neagrã, întrebare:pânã când, români?! Pânã când îl þineþi pe tuºã pepatriotul Corneliu Vadim Tudor? La o parte negurade pe ochii voºtri! Sã rãsarã soarele ºi pentruromâni zisa lui Slavici în alt veac dar tot murdar caveacul lui Bãsescu, marinarul care ºi-a vândutflota navalã. „La arme, români!” Este un poemsemnat de Poetul Naþional.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUPreºedintele Societãþii Literar-Artistice „Sorin

Titel” din Banat ºi membru în societatea “AvramIancu” din Timiºoara

Iosif al II-lea, ucigaºul românilor:Horia, Cloºca ºi Criºan

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

(...) 1784. Suferinþele românilor, care

trãiau ca niºte adevãraþi sclavi pe moºiile

Coroanei sau ale domnilor unguri – rar

mai avurã margini. Atunci se ridicarã

dintre ei Horea, Cloºca ºi Criºan. Horea

– Nicolae Ursu, sãtean din Albac.

Revoluþia izbucni în comuna Mesteacãn

la 1784 ºi se întinsese ca fulgerul în tot

Comitatul Zãrandului ºi Hunedoarei, iar

apoi pânã la Alba, Cluj ºi Arad sub

conducerea lui Horia, Cloºca ºi Criºan.

Contele Iancovitz fusese însãrcinat de

împãratul Iosif al II-lea sã cerceteze

cauzele rãscoalei ºi sã o astâmpere. El ordonã

înaintarea trupelor. Românii fuseserã înfrânþi

la Mihãileni. Horea se ascunse în pãdurea

Scorãcetul, nu departe de Somuz. Aici a fost

însã trãdat de ºapte þãrani români, care au voit

sã capete premiul de 300 galbeni puºi pe capii

revoluþiei. Criºan s-a omorât singur, Horea ºi

Cloºca au fost uciºi în chinuri îngrozitoare,

traºi pe roatã, în ziua de 28 februarie 1785, la

Alba-Iulia.

GENERAL NICOLAE CENA(manuscrisul se aflã în arhiva NDP)

În februarie au fost rãstigniþi: Horia, Cloºca ºi Criºan

Horia ºi CriºanFrunzã verde mãgheran,Vin Horia ºi Criºan;Horia vine din Abrud,Unde-i aurul cel mult Cu pistoale auriteªi de gloanþe tescuite,ªi cu o lance sclipicioasãDe te iau fiori prin oasã

Unde trage, lancea luiLasã urma foculuiIar Criºan cãciulã cârnãAre-o lance cât o bârnãCând prin aer o ridicãDuºmanii de spaimã picãCând prin aer o-nvârteºteSufletul îl pãrãseºte Când a dat cu ea-n pãmântLe-a deschis la toþi mormântUnde puºcã din pistoaleRãmân curþile goale.

LUÞÃ IOVIÞÃ

Cartea cu trei sfinþi: Horea, Cloºca ºi Criºan

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

Prin Radio Reºiþa, „Radio Semenic”, s-aa

transmis la data de 10 ianuarie a.c. cã generalul

Traian Doda a pãrãsit fotoliul de deputat în Dieta

(Parlamentul) din Budapesta în urma unor

neînþelegeri pe care le-aa avut cu unii dintre

membrii Partidului Naþional Român!!!

Vai, vai, ce oroare! Calific aceastã inadvertenþã

drept o ºtire urechistã! Fãrã documentare pe bazã

de documente autentice, de prima mânã- Þiganilor

muzicanþi în majoritatea lor li se zic „urechiºti”

pentru cã nu ºtiu note muzicale ºi cântã dupã

ureche. Nu se permite o situaþie similarã cu un

redactor de radio! Radio Reºiþa!

Postul Semenic a dobândit un prestigiu de

nota zece în anii de pe urmã. E pãcat!...

În cazul lui Traian Doda lucrurile stau cu totul

altfel, generalul a refuzat scaunul de deputat (nu ºi

mandatul) aidoma baronului Andrei Mocioni

(naºul actorilor Matilda ºi Mihail Pascaly, amicul

lui Eminescu, în iulie 1868, la Timiºoara, Cartierul

Fabric), în anul 1852. A acuzat mai marii din

Parlamentul Maghiar pentru cã nu subscriu, nu

adoptau acte normative cu privire la facilitarea

unor drepturi românilor, drepturi cum aveau

ungurii, saºii, secuii ºi chiar sârbii ortodocºi. A

fost acuzat de agitaþie împotriva statului austro-

ungar (eram în dualism austro-uungar, din 1867) ºi

condamnat la un an închisoare, dar închisoarea n-

a fãcut-oo pentru cã se afla în graþiile împãratului,

care l-aa iertat sub motivarea cã ar fi fost, chipurile,

bolnav!

Cu atitudinea antimaghiarã a lui Traian Doda

s-a solidarizat scriitorul Ioan Slavici, director al

revistei „Tribuna”, pentru aceastã cauzã a fost ºi el

condamnat la un an închisoare ºi la amendã. A

plãtit amenda ºi a fãcut ºi temniþã, la puºcãria din

Vaþ (o localitate pe malul stâng al Dunãrii, pe

aproape de Budapesta).

Aflat în închisoare, la rându-i în chip de

solidaritate, generalul Traian Doda i-a trimis lui

Slavici un þap (împuºcat de el la vânãtoare), iar

avocatul Desseanu, liderul PNR de la Arad, i-a

trimis un butoi cu vin din podgoriile de la ªiria,

aºa, ca sã aibã de ziua lui onomasticã (18 ianuarie

1888) ºi de botez, la Vaþ, Eleonora Tãnãsescu-

Slavici îi nãscuse pe fiica Lavinia.Din cauza anului de puºcãrie, Ioan Slavici nu a

putut participa la înmormântarea lui Eminescu, la

Bucureºti, sâmbãtã, 17 iunie 1889. Aºa se scrie a-

devãrata istorie a neamului românesc. Cu palma pe

inimã. NICOLAE DANCIU PETNICEANU

DE CE A PÃRÃSIT TRAIAN DODA PARLAMENTULDE LA BUDAPESTA, ÎN 1887?

În jurul anului 1860, problema credituluibancar încã nu era rezolvat în þãrile române,astfel cã în aceste condiþii zãrãfia ºi cãmãtãrialegate împreunã continuau sã înfloreascã înPrincipatele Unite. Capitalul cãmãtãresc eraaproape unica formã de capital purtãtor dedobândã care acoperea nevoile de împrumut alemoºierilor, negustorilor meseriaºilor ºiþãrãnimii.

Pentru a asiguracreditele detrezorerie necesareexecutãrii bugetuluistatului, AlexandruIoan Cuza înfiinþeazãprin Legea din 6Decembrie 1864Casa de Depuneri ºiC o n s e m n a þ i u n i .Aceasta strângeaconsemnaþiunile debani ordonate delege, fondurilecomunale ºi judeþene centralizate, conturiledepuse de unii funcþionari ai Statului ºi de aceicare participau la licitaþii, precum ºi depuneride la particulari. Fondurile astfel strânse ajutaufoarte mult trezoreria statului

În 6 aprilie 1873, guvernul conservatorcondus de Lascãr Catargiu organizeazã primaSocietate de credit funciar. În aceiaºi perioadãapar unele bãnci ca:

- Banca Moldovei , - Societatea Finaciarã a României - Banca de Bucureºti,precum ºi cooperative de credit (Exemplu:

“Economia”) ºi unele Societãþi de asigurare(Exemplu “Dacia”, “România” ).

În 17 aprilie 1880, cu toatã împotrivirea

moºierilor conservatori, Guvernul liberal facesã se voteze “Legea pentru înfiinþarea uneibãnci de Scont ºi circulaþiune” care constituieactul de naºtere al Bãncii Naþionale a României,ce ºi-a început activitatea la 1 Decembrie 1880.

Banca a fost creatã ca o bancã mixtã în careStatul deþinea 1/3 din capital, iar celelalte 2/3aparþineau unor particulari, care particulari în190l devin proprietarii absoluþi ai bãncii prin

scoaterea Statuluidin participaþie.

În anul 1901, pelângã BancaNaþionalã aRomâniei mai fun-cþionau circa 27bãnci printre careBanca Agricolã,Banca GeneralãRomanã, BancaComerþului, Bancade Scont etc.

Se poate afirmacã în aceastã perioadã se formase în România oreþea bancarã ce reuºea sã satisfacã nevoile decredite ale: industriei, agriculturii, comerþului,fiind capabilã sã soluþioneze chiar unele nevoide credit ale statului.

Dobânzile practicate începeau de la l0% pelunã, ºi mergeau pânã la 1 % pe zi, iar uneorimicii producãtori de mãrfuri (þãrãnimea ºi miciimeseriaºi) era controlat încã de capitalulcãmãtãresc.

În preajma primului rãzboi mondial,sistemul bancar capitalist român era un sistemformat deja ºi cu care funcþionau peste 200bãnci comerciale în frunte cu Banca Naþionalã aRomâniei.

economist NICA DRÃGAN

CugetãriInima e o lirã cu ºapte coarde. ªase

pentru durere ºi una pentru bucurie.*

Nu aduce anul ce aduce ceasul, cândnorocul îºi schimbã pasul.

*Banul e o gumã cu care se ºterge orice

patã de ruºine.*

Un ceas de slãbiciune îl simþi aniîndelungaþi!

*Bãtrâneþea este un spital în care încap

multe, multe boli.*

Numai cei mici la suflet pot pãstra uraºi duºmãnia în sufletele lor.

*Orice om harnic are invidioºi ºi

calomniatori, pe când omul care nu facenimic e lãudat de toatã lumea ºi lãsat înpace.

*Ferice de acela cãruia îi spui o vorbã

ºi înþelege zece – ºi vai de acela cãruia îispui zece ºi nu înþelege nici una.

*Viaþa fãrã muncã e sorã cu hoþia ºi

sãrãcia.*

Bogatul se gândeºte la anul, sãracul laziua de mâine.

*E mai uºor sã faci pe cineva sã plângã

decât sã râdã!*

Greºelile sunt cu atât mai mari cu câtsunt fãcute de oameni mari.

*Nu scuipa în fântâna din care ai bãut

apã, vei ajunge sã mai bei.

Plugoveni în excursie în Belgia, dupãdecembrie 1989

ÎNFIINÞAREA BÃNCII NAÞIONALE A ROMÂNIEI

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

,,Cine bea apa de la Posota, nu mai pleacã dinMehadia” - aºa zic bãtrânii ºi se pare cã audreptate.

Printre cei ce au ,,fãcut” acest pãcat se numãrãºi domnul N.D.P. (Nicolae Danciu Petniceanu),care a mai pãcãtuit ºi cu inima - s-a îndrãgostit defrumoasa Ana ,,prinþesa mea cu ochii asiatici” ºi adevenit mai meginþ ca alþii!

Faptul se pare cã a deranjat pe cârtitorii, care(ca dealtfel în toata þara asta) sunt ºi aici prezenþi.Oare e o boalã naþionalã ,,cârtitul” mai ales cândtu nu faci nimic?!

,,Fiii Satului”, ,,Simpozionul Cetãþii”, ziarul,,Vestea”, sunt doar câteva dintre acþiunile nãscutela iniþiativa lui Nicolae Danciu Petniceanu,susþinut de un primar deschis la orice act cultural.Omul încearcã sã reînvie tradiþia culturala aMehadiei, ºtie cã particularul, specificul, dãfrumuseþe ºi plenitudine generalului.

Omagierea oamenilor importanþi ai comunei (ase citi - din satele alcãtuitoare), este un alt gest, lacare s-a rãspuns pozitiv, dar ºi aici cârtitori. Cândvom învãþa a aprecia ceea ce fac semenii noºtri?Doar dupã ce vor trece în lumea drepþilor vomspune: ,,a fãcut multe, a fost un suflet mare”?!

Invocã trecutul lui N.D.P., uitând cã nici atunciomul nu a fãcut rãu nimãnui, ba dimpotrivã, uitãcã nu e unul dintre cei gãsiþi în ,,Top 300” ºi nuzice nimeni: ,,mai sunt ºi la Megia oameni”,,,Bravo lui!”? Întrebãri pur retorice, adresate uneicomunitãþi, care trebuie sã înceapã sã schimbeproverbul ,,sã crape capra vecinului”, ºi sã nu uite

a vedea ,,þãpliga din ochiul sãu, ºi nu paiul dinochiul vecinului”.

Am pãcãtuit bând apa de la Posota, aºa cã

evenimentul din 19 ianuarie 2008 m-a prins ºi pemine. A fost emoþionant, impresionant. O singurãobservaþie (iacã am devenit ºi eu cârtitor): la,,balul în izmene” cei ce trebuiau a da tonul -primar, viceprimar, secretar, N.D.P., organizatori,au fost îmbrãcaþi ,, nemþeºte”! Localnicii ar fiurmat exemplul... de-ar fi fost altfel. De fapt, credcã oamenilor nici nu le-a venit a crede cã se maifac asemenea baluri. ,,O tempora, o mores!”.Felicitãri însã tuturor celor ce au asemeneainiþiative ºi sã dea Dumnezeu sã devinã tradiþie ºimeginþii, ca orice bãnãþean ce se respectã, sã aibãmotiv a fi ,,fãloºi”.

prof. MIRUNA ªCHIOPU

APA DE LA POSOTA

Profesoara Miruna ªchiopu, doamnaîn negru, ascultându-l pe comandorul

orºovean ing. Nicolae Popa

preþuire a existenþei. „Dragostea e Dumnezeuînsuºi, iar lumea toatã, cu lucrurile ºi cutemeiurile ei este produsul acestei Iubiri.”

Acceptând cã prietenia ca ºi rugãciunea auputerea de a deschide cerurile, ºi este un pod cetrece dincolo de spaþiu ºi timp, Iosif Puschiþãare un cult al prieteniei dezinteresate, olimpia-no. În acest sens sunt cunoscute prieteniile salecu profesorul Pavel Ciobanu, cu coregrafulVeliºcu Boldea, cu soliºtii Enache Ciuru, , IosifCiocloda, ªtefan Isac, vecinul sãu GheorgheBrata ºi mulþi alþii,

Casa lui a fost ºi este mereu deschisã prie-tenilor. De acest fapt a profilat ºi un grup deprofesori de la ªcoala din Prigor, format dinMiclãu Simona, Motorga Elisabeta, Bihoi Geor-geta, Eva Maria ºi Pavel Panduru - care, într-osearã de iarnã, au fost oaspeþii familiei Puº-chiþã. De la început a frapat proverbiala ospi-talitate a gazdelor: neica Ioºca, doamna Veta,soþia, ºi doamna Lenuþa, nora. Aici am întâlnit ooazã de liniºte ºi mulþumire a vieþii pãmânteºti,o armonie perfectã a relaþiilor de familie. În timpce neica Ioºca ne cânta doinele sale (scopulvizitei noastre), doamna Veta recita versurile -creând, un ambient al solemnitãþii strãmoºeºti.Apoi, minunate au fost pricesnele cântate demarele rapsod ºi doamna Lenuþa, aºa cum lecânta la bisericã. În acea searã am ascultatcântece, am participat la discuþii despre muncã,dragoste, durere, viaþã, trecutul neamuluiromânesc. În casa lui Puºchiþã este istoria ro-mânilor, iar cel ce intrã aici se încarcã sufleteºtede o anumitã energie, cu bucuria de a fi om, de

a exista prin cântec, prin iubire, prin credinþa înperenitatea valorilor tradiþiei româneºti.

Încã de copil Iosif Puºchþã face parte dincorul bisericii, învãþând sã cânte glasurile ºipricesnete de la bãtrânii satului. Azi este omulde bazã al strunei Bisericii Ortodoxe din Petnic.

Cântecul în stranã este un dialog cu Dumne-zeu, esenþa chemãrii ursi în slujirea lui Dumne-zeu, spre iubirea divinã, spre împãrãþia ceruri-lor, ridicã spiritul omului, aducând pacea ºiliniºtea sufleteascã. Aici este cuprins de oneliniºte permanentã ce cautã absolutul princântec, a creat un Univers, un spaþiu al cânte-cului, prin care se coboarã cerul spre pãmântulpetnicenilor.

La bisericii, la ºcoalã, la cãminul culturalsau pe stradã participã la învãþarea copiilor,tineretului sã-ºi facã rugãciunea ºi semnulcrucii, deschizându-li-se astfel drumul spreluminã. Îi învaþã sã preþuiascã frumosul autenticîntr-o lume în care se cultivã cu ostentaþieviolenþa, grotescul ºi trivialul.

Iosif Puºchiþã este dãruit cântecului ºi princântec culturii româneºti - prin iluminare / har /ce suplineºte pregãtirea de specialitate fiind unadevãrat apostol al satului.

Iosif Puºchiþã, inegalabil animator al vieþii cul-turale în zonã, în Banatul de munte, om de aleasãomenie, ºi-a lãsat amprenta nu numai pe fron-tispiciul creaþiei populare ci ºi în inimile aceloracare l-au iubit, i-au apreciat munca ºi cântecul.

Urez omului ºi rapsodului Iosif Puºchiþãmultã sãnãtate, sã trãiascã mulþi ani ºi sãrãmânã cu aceeaºi vigoare ºi prospeþime acapacitãþii de muncã ºi creaþie!

Sunã Bãla clopotu’, Sã rãsune Priporu, ªi tu Oacheºa, Berza, Sã rãsune Rugina.

Mãrãcine, mãrãcineMãrãcine, mãrãcine Ce-o avea lumea cu mine? Cã de când m-am fãcut eu N-am fãcut la nimeni rãu.

N-am fãcut nici rãu, nici bine Numai dragoste pe lume. Am beut ºi am petrecut ªi-am iubit ce mi-a plãcut.

Fraþilor petreceþiNu ºtiþi câte zile aveþi.Cã de treci pe lumea ailaltãNu-i ca pe aici niciodatã.

Nu-i nici birt, nici beuturã Nici mândra sã-þi dea gurã. Nu-i nici joc, nici veselie De fete mândre nu se ºtie...

Cântecul cailorFã-mi, doamne, ºi mie un bine Doi cai negri ºi-o cocie Îmbrãcaþi cu hamuri bune Sã mã duc cu mândra-n lume.

Cocia sã meargã tare ªi caii-n douã picioare, Cocia sã meargã-ncet ªi caii cu capu-n piept.

Cocia sã trãncãneascã Mândra sã mã iubeascã.

Cobori mândro în valeCobori mândro în vale Cã-i otava moale. Hai, s-o tãvãlim ªi sã ne iubim.

Hai, mândro în pãdure Sã culegem mure Cã pãdurea-i verde ªi nimeni nu ne vede. Cã pãdurea-i deasã ªi mândra-i frumoasã.

Nu ºtiu, Doamne, pânã cândpentru Floarea

Nu ºtiu, doamne, pânã când Gura-mi cântã, ochii-mi plâng?! Gura-mi cântã de durere Ochii-mi plâng de mare jele.

Cã e mamã, cã e tatã, Ca ortacu niciodatã. Cã e frate, cã e bãtrân Ca ortacu nicidecum.

urmare din pagina 11

urmare din pagina 11

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Amendament!

Stimate Domn, cu ocazia SimpozionuluiCetãþii, am avut onoarea de-a primi o invitaþieînmânatã prin domnul NDP, am fost lasimpozion, a decurs extraordinar, cu acele clipenu o sã mã mai întâlnesc vreodatã! InterpretulIosif Ciocloda m-a fãcut sã am lacrimi cucântarea lui „Satule grãdinã mândrã”. Atuncimi-a venit ideea pe care am transmis-odomnului inginer Bãcilã, ulterior ºidumneavoastrã, ca toate personalitãþileimportante care au fãcut cinste simpozionuluisã se semneze într-un caiet-registru, un fel deCarte de Onoare, în care fiecare sãconsemneze câteva gânduri despre Mehadia,aºa ca sã rãmânã o paginã de istoriebãnãþeanã pentru copiii ºi nepoþii noºtri.

Domnule Primar, esenþele tari se

pãstreazã în sticluþe, la fel ºi ideile bune le au

oamenii simpli, aº dori o întâlnire cu

dumneavoastrã, dar fãrã sã fim deranjaþi, cum

am fost deranjaþi când am discutat despre apa

de la Bazin din Bãcºãneþ. Mai sunt destui

impostori comuniºti care ar dori cu orice preþ sã

poarte ei tricolorul (sã fie primar). Aº dori sã

colaboraþi cu generaþia tânãrã, care încã nu ºi-a

spus ultimul punct de vedere. Nutresc speranþa

ºi mã rog la Dumnezeu ca oamenii care vor

lucra la strategia campaniei electorale viitoare,

sã le lumineze minþile ºi sã aplice cele mai bune

soluþii pentru ca dumneavoastrã sã câºtigaþi

alegerile. Am pentru dumneavoastrã o grãmadã

de probleme pentru rezolvarea cãrora este

absolut nevoie de unul, douã mandate de

primar, sunt probleme importante pentru

Mehadia ºi celelalte sate aparþinãtoare. În viaþã

cât eºti în vârful piramidei, hotãrârile care se iau

sã fie pentru ajutorarea oamenilor ºi nu

împotriva lor, Am o datorie moralã, acum dupã

Simpozionul Cetãþii, de-a vã sprijini. De ce?

Pentru cã rudele mele au luptat pentru libertate,

aºa cum unchiul meu, Ion Drãgãlina, soþul

doamnei învãþãtoare Floarea Drãgãlina, apoi

nepotul ei, care a luat parte la Revoluþia de la

Timiºoara, Ionuþ Drãgãlina, împuºcat ºi astãzi e

fãrã un ochi, apoi la Paris trãieºte o altã rudã a

mea, Dumitru Þepeneag, scriitor, care a scris

despre Banat, despre Mehadia ºi oamenii sãi.

Este pãcat cã unii nu-ºi amintesc de trecutul

glorios al Mehadiei, „Mehadia – vatrã istoricã

milenarã”, carte pe care am primit-o de la

domnul scriitor N.D.Petniceanu ºi care mã

onoreazã, în ea am dat ºi de familia mea, Soºoi.

Domnule Primar, doresc ca ziarul „Vestea”

sã aibã continuitate, tirajul sã fie mai mare, este

o dorinþã a noastrã, a cititorilor, ca sã fie citit de

toþi bãnãþenii, se meritã, ziarul ºi ceea ce se

scrie în el, are valoare istoricã, valoare care sã

fie cunoscutã de alþii.

Bunicul Enache Soºoi, la faptul cum el

aprindea focul, când nu avea rãpierþuri

(chibrituri), avea un amnar fãcut dintr-o pilã, o

pietricicã de cremene ºi o scamã de iascã. Prin

dibãcie moº Gorgan, bunicul meu, aprindea

focul prin lovirea cu amnarul în cremene,

sãreau scântei ºi se aprindea iasca. Istoria se

potriveºte ºi la oameni, noi oamenii sã fim

amnarul, alþii cremenea, iar scânteia ºi iasca

aprinsã sã rãmânã zestre copiilor ºi nepoþilor

noºtri. ªtiþi care este cea mai bunã meserie

din lume? Meseria de „cojocar”! de ce?!

Pentru cã cojocarul gãseºte ac pentru

cojocelul fiecãruia! Tot aºa ºi dumneavoastrã,

domnule Primar, trebuie sã fiþi „cojocarul”

pentru aceia care încearcã sã vã doboare din

scaunul de primar, acum în preajma

alegerilor.

O rugãminte: sã-l sprijiniþi în tot ceea ce face

pe scriitorul NDP, m-am convins cã are

cunoºtinþe, cunoaºte cu lux de amãnunte, cum

nu cunoaºte altul, trecutul istoric al bãnãþenilor,

sã nu rãspundeþi dumneavoastrã ºi nici domnul

NDP la provocãrile unora care vor doar funcþia,

nu ºi munca spre binele sãtenilor.

Cu multã recunoºtinþã, vã mulþumesc pentru

tot ce aþi fãcut în ultimii ani pentur binele

Mehadiei ºi nu numai al Mehadiei, ca om ºi

primar ºi viitor primar.

ENACHE ªOªOI-BÃCªÃNEÞ

Am fost amendat verbal de cãtre un cetãþean,

viitor candidat la funcþia de primar a comunei Me-hadia, ca sã o las mai uºor cu propaganda în „Ves-tea”, cu elogiile aduse primarului Iancu Panduru.

Am înþeles, mã voi executa. De acum înainte

voi lãsa vocile uliþelor din Mehadia ºi sateleaparþinãtoare de a-ºi exprima gândurile, pe care levom publica în „Vestea”. Am încercat sã mã erijezºi sã vorbesc în numele acestor voci, care de celemai multe ori rãmân anonime. Am fost bineintenþionat. Amendat în acest mod, rog pe toþi

cetãþenii comunei Mehadia sã trimitã la redacþieopþiunile lor în referire la viitoarea campanieelectoralã. Debutãm în acest numãr rubrica „Voceacetãþeanului”.

Mehadia, ianuarie 2008N.D.PETNICEANU

Confesiunile profesoruluiuniversitar doctor Richard

Sârbu, de la Universitatea dinTimiºoara, fost elev al

Mehadiei

„Este o raritate în Banat, ca un primar sã

înþeleagã ºi sã accepte cã omul, în afarã de pâine,

are nevoie ºi de hranã spiritualã. Acest primar,

spre ºansa oamenilor din comuna Mehadia, este

domnul Iancu Panduru.

Felicitãri pentru un asemenea primar!”

Profesor universitar doctor

RICHARD SÂRBU

Primarul IancuPanduru ºi-a asigurat

un nou mandat

„Prin Simpozionul – „Mehadia – vatrã

istoricã milenarã”, prin acþiunea „Întâlnire cu fiii

satului” ºi, recent, cu ultimul Simpozion – acte

culturale însemnate, cum nu au fost vreodatã la

Mehadia, Iancu Panduru ºi-a dobândit în mod

onest încã un mandat de primar. Felicitãri lui ºi

celor care l-au sprijinit.”

STELICÃ SÂRBU,

Bãnoþ, Mehadia

„Mârlanii la ciolan”Dupã succesul fulminant avut cu

Simpozionul Cetãþii, la care au participat unnumãr mare de oameni din Mehadia, Plugova,Valea Bolvaºniþa ºi Globu-Rãu, cu preoþii lor înfrunte, manifestare realizatã de primarul IancuPanduru, secondat de viceprimarul TraianStângu, pe adresa redacþiei noastre au ajunsvorbe ºi bileþele prin care participanþii ºi-auexprimat mulþumirea ºi încrederea în cuplulconducãtor: Panduru – Stângu. Într-un astfel debilet se zice:

„Nu a fost aºa ceva în Mehadia. PrimarulPanduru ºi viceprimarul Stângu au înþeles cãlumea mai vrea ºi altceva în afarã de pâine ºi apã.Vrea ºi aer, vrea ºi duh cultural. Dorim ca acestcuplu sã rãmânã pe mai departe la destineleprimãriei Nu vrem sã ajungã la ciolan mârlanii!”

ANONIM

SCRISOARE DESCHISÃDomnului primar Iancu Panduru

În prim-plan, sub drapel, primarul IancuPanduru, privindu-l pe NDP,

omul cu care a fondat „Vestea”

VOCEA CETÃÞEANULUIVOCEA CETÃÞEANULUI

Observaþiile noastre s-au desfãºurat pe o

perioadã de mai multe luni, urmãrind un lot de

bolnavi care au acceptat sã consume numai apa

acestui izvor.Clinica a arãtat cã aceastã apã posedã

proprietãþi eupeptice ºi calmante, datoritã slabeimineralizãri. Proprietãþile eupeptice se datoreazãºi gustului ei plãcut ºi rãcoritor.

Se remarcã tendinþa spre normalizare a

valorilor aciditãþii gastrice, iniþial scãzute sau

crescute, prin dispariþia durerilor ºi greutãþii în

epigastru. Bãutã înainte de masã, este excito-

secretorie, iar, dupã masã, inhibã secreþia gastricã

ºi o neutralizeazã trecãtor. Toþi subiecþii urmãriþi

cu gastrite cronice, chiar cu ulcere, au afirmat cã

se simt mai bine, consumând aceastã apã, faþã de

apa de robinet, cu conþinut mare de clor.

Asupra intestinului este calmantã, este uºor

laxativã , combãtând constipaþia, constatatã la cei

cu diaree sau colitã cronicã.

Afecþiunile hepato-biliare sunt bine influenþate

prin consumul apei «Domogled». Au efect

coleretic ºi colagog, prin sãrurile de magneziu, iar

la litiazici prin slaba mineralizare.

Asupra diabetului ºi complicaþiilor sale,

aceastã apã are un efect hipoglicemiant discret ºi

este bine toleratã.

Prin ionul magneziu, are o acþiune calmantã

asupra sistemului nervos central ºi de echilibrare

asupra sistemului nervos vegetativ.

Doza de administrare: se bea pânã la stingerea

senzaþiei de sete, neavând nici o contraindicaþie.

Vom prezenta studiul în întregime, despre efectele

benefice sãnãtãþii ale apei din sursa «Domogled»

Bãile-Herculane, numit în vechime “IZVORUL DE

SUB MUNTE”.

Vom mai prezenta ºi istoricul folosirii de cãtre

romani , al acestui izvor la vechile terme romane,

precum ºi captarea actualã, fãcutã în anul 1871 ºi

modernizarea ei, din anul 1998.

DR. IANCU GOGALTAN Medic Primar

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

SIMPOZIONUL IONFLORIAN PANDURU

În iunie 2008 vor fi cincisprezece ani de lamoartea scriitorului Ion Florian Panduru ºi, dacãar fi trãit, în varã ar fi împlinit 70 de ani.

N.D.Petniceanu a propus ºi primarul IancuPanduru a fost de acord un Simpozion IonFlorian Panduru, cu montarea unei plãcicomemorative în satul sãu natal, Plugova(comuna Mehadia).

Rugãm pe toþi aceia care i-au fost prieteni ºicolegi sã trimitã pe adresa redacþiei noastrecomunicãri ºi evocãri în referire la viaþa ºi operascriitorului propus pentru omagiere. Ne gândimla: profesorii Nicolae Cenda (Oraviþa), MirceaPora, Iancu Feneºan, Mihai Cornian, NicolaeSârbu, la scriitorii Octavian Doclin, AlexandruDeal, Gh. Jurma, Ion Nicolae Anghel, Ion MarinAlmãjan, Sabin Opreanu etc.

Simpozionul ºi dezvelirea plãcii vor avea locîn mai 2008. (Redacþia)

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct), ANA ZEICU

(consilier), dr. IULIAN LALESCU (consultant), SIMONA SORESCU (secretarã), MIHAI CORNEAN, FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BêULESCU

Tipãrit la Editura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

Simpozionul folclorului,la Plugova

La 23 februarie 2008, ora 17, la Cã-minul Cultural din localitatea Plugova(comuna Mehadia) va avea loc Simpo-zinul “Port, Datinã, Obicei, Tradi-þie”, urmat de parada portului popu-lar ºi de “Balul izmenelor”.

Va cânta orchestra IONIÞÃ IENEAºi cântãreaþa LAURA LAURENÞIU.(Redacþia)

PREVENIREADELINCVENÞEI JUVENILE

Pentru a vã þine copilul cât mai departe de uncomportament deviant, Poliþia vã recomandã:

� comunicaþi cu copilul dumneavoastrã,acesta trebuie înþeles, iar personalitatea luirespectatã;

� fiþi fermi cu copilul, dar nu agresivi,violenþa nu rezolvã problemele ci, mai degrabã,le amplificã;

� interesaþi-vã permanent de situaþia ºcolarãa copilului dvs.;

� încercaþi sã-i cunoaºteþi ºi sã vã apropiaþide prietenii copiilor dvs. ºi de familiile lor;

� asiguraþi în familie un climat afectiv, debunã înþelegere;

� distribuiþi copiilor sarcini clare îndesfãºurarea vieþii de familie care sã le dezvoltesimþul responsabilitãþii ºi ai utilitãþii, fãrã aexagera însã;

� atunci când observaþi o schimbarenegativã în comportamentul copilului dvs.,motivaþi-l pentru rezolvarea în comun aproblemei cu care se confruntã;

� alegeþi comunicarea: lipsa dialoguluicreeazã bariere greu de trecut în relaþia copil-pãrinþi;

� când situaþia pare a scãpa de sub control,adresaþi-vã celor care vã pot fi de ajutor(profesori, poliþie, organizaþii neguvernamentale,asociaþii de tineret), care vã pot sfãtui ºi sprijiniîn rezolvarea problemelor.

ªef Poliþia Mehadia, ION BADERCA

REÞETA PENTRU DULCETort de ciocolatã fãrã fãinã!

Ingrediente pentru opt porþii:200 gr. ciocolatã; 150 gr. zahãr brun; 250 gr. unt; 4 ouã; 250 gr. migdale mãcinate; 2 linguri ºi jumãtate zahãr tos

Pentru cremã:300 ml friºcã; 1 linguriþã esenþã de vanilie; 2 linguri zahãr pudrã; 2 linguri migdale tãiate

Ciocolata se dã pe rãzãtoarea cu gãuri mari,zahãrul brun se freacã spumã cu untul, se adaugãgãlbenuºurile, apoi se încorporeazã uºor cioco-lata ºi migdalele mãcinate . Albuºurile se bat se-parat spumã tare cu zahãrul, se adaugã în patrureprize la ciocolatã. Apoi se toarnã într-o tavã ro-tundã, tapetatã cu hârtie, ºi se coace la cuptor 50de minute . Tortul se scoate din formã dupã ces-a rãcit. Friºca se bate spumã cu esenþã devanilie ºi zahãrul pudrã. Tortul se serveºte deco-rat, cu friºca ºi migdale tãiate.

Poftã bunã vã doreºteAna Danciu din Mehadia

OBSERVAÞII ASUPRA UNOR EFECTE BENEFICE SÃNÃTÃÞII AL APEI DIN SURSA “DOMOGLED”AFECÞIUNI DIGESTIVE, HEPATO-BILIARE ªI METABOLICE

Douã sesizãri!

La redacþia ne-au sosit douã sesizãri de carene vom ocupa în numãrul viitor al „Vestei”. Estevorba despre:

1. Tãierea abuzivã a plopilor de pe ValeaSfârdinului ºi încasarea unor sume fabuloase,însuºite de factorii responsabili;

2. Lichidarea remizei pompierilor voluntaridin Mehadia ºi închirierii spaþiului unuiîntreprinzãtor. Mehadia ºi satele aparþinãtoare aurãmas fãrã pompieri, în caz de incendiu trebuieaºteptaþi pompierii de la Herculane, Orºova saucei din Drobeta Turnu-Severin.

Redacþia va cere sprijin domnului primar Ian-cu Panduru, pentru clarificarea acestor douã as-pecte importante pentru comunitatea sãteascã.(NDP)

Vrem un indicatoravertisment!!!

Cetãþenii de dincolo de linia feratã dinMehadia solicitã sprijin pentru montarea unuiindicator avertisment pentru ºoferii care se duc ºise întorc din drumul pãdurii. Circulã cu 60 – 70km la orã. Cu puþinã vreme în urmã era unasemenea indicator care obliga conducãtorii autosã circule cu viteza de 10 km la orã! Acum nuexistã!

Drumul este îngust, în curbe, denivelat, suntmulþi copii ºi viaþa lor e în pericol. Apoi, în mareparte casele sunt vechi ºi din cãrãmidã crudã,sesizarea ºi dorinþa locuitorilor din aceastã partede comunã este legitimã. Rog organele abilitatesã ia mãsuri. (Redacþia)