1

FONDATORI: IANCU PANDURU ªI GRUIA CINGHIÞÃ

Adresa redacþiei: Mehadia, str.Principalã (sediul Primãriei)

Telefoane: 0255 523337, 0733177374, 0745919432, 0720025844

e-mail: vestea.de.mehadia@gmail.com Pagina web: http://vestea.wordpress.com

REDACTOR ªEF: Gruia CINGHIÞÃ REDACTOR ªEF ADJUNCT: Constantin VLAICU Colegiul redacþional: Ionela Mihaela DOMILESCU, Mirela TURCULEANU, Mihai CORNIANU,

Ion (Nicã) DRÃGAN, Gheorghe MIRULESCU, Viorel IANCUÞA, Pavel PANDURU (Prigor), Vasile BARBU (Uzdin)

NUMÃRUL 17, septembrie-octombrie 2014 - PAGINI: 16 - PREÞ: 2 lei

REVISTÃ DE ATITUDINE CIVICÃ ªI CULTURÃ TRADIÞIONALÃ

PERIODIC LUNAR EDITAT DE PRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI

MEHADIA, CARAª-SEVERIN

ISSN 2344-4223 ISSN-L 2344-4223

. urmare din pag. 1

Cel de-al doilea proiect pemãsura 3.2.2. C. va fi derulat totprin Agenþia de Plãþi pentruDezvoltare Ruralã ºi Pescuit(ADRP) ºi are ca obiective:„Amenajare spaþiu public derecreere în localitatea Mehadia”.Proiectul are termen definalizare 31.12.2015 cu valoaretotalã de 79.975 de euro eligibilãºi nerambursabilã, comunitateanu are cofinanþareProiectul este fãcut pentruîmbunãtãþirea vieþii ºi crearea denoi spa þ i i de recreere;amenajarea terenului de fotbal,construirea unui teren de mini-fotbal cu nocturnã, cu suprafaþade joc sinteticã, precum

urmare în pag. 3 .

VOTÃRIEu merg la vot pentru cã am ceva

de spus când vine vorba de viitorulRomâniei.

Constat cu o plãcutã surprinderecã acum, înainte de alegeri în toatãþara s-a pornit o campanie puternicãde încurajare a electoratului sã iasã lavot. E greu însã sã trezeºti ºi sãîncerci sã faci conºtientã o aºa maremasã de oameni de faptul cã pãrereafiecãruia în parte conteazã ºi cã votuleste un drept ºi o obligaþie în acelaºitimp.

Merg la vot cu gândul cã Româniaare nevoie de un preºedinte adevãrat,de un preºedinte care ºtie ce sã facã.

Avem nevoie de echilibrare ºistabilitate pentru a construi un nouviitor. Noul preºedinte al Românieitrebuie sã vrea sã depãºeascã 25 deani de tranziþie imperfectã, dar ºi 10

ani de scandal ºi rãzboi politic.

Personal îmi doresc un preºedintecare sã nu mai punã în stare deconflict ºi urã mai toate pãturilesociale.

Vreau un preºedinte care sã nu

transforme instituþiile statului înmoºii proprii sau sã le punã în stareconflictualã unele cu altele.

Vreau un preºedinte care sã numai susþinã privatizarea serviciilorpublice, infrastructurii, sãnãtãþii ºieducaþiei.

Vreau un preºedinte care sãsusþinã accesul universal ºi gratuit laserviciile publice de sãnãtate,educaþie.

Funcþia lui este scrisã înConstituþie, îl alegem ca sã o respecteºi ca sã slujeascã în interesul public.

În ceea ce mã priveºte, invit toþicetãþenii comunei noastre sã participela vot; sã voteze ºi sã aleagã pe celmai bun dintre toþi candidaþii laPreºedinþie, având astfel ocazia sãopteze pentru persoana care ocunoaºte mai bine, care prezintãdeplinã încredere.

Nu avem voie sã ne plângem sausã comentãm dacã nu ne asumãmmãcar o datã la 5 ani acest drept devot.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Primar, Iancu Panduru

2Vestea de Mehadia

RÃCHIA CÃRêANÃ

FESTIVALUL RÃCHIEI DE LA BÃILE HERCULANE - EDIÞIA A XV-A

Producãtori, consumatori,organizatori, vizitatori,,,judecãtori”, aceºtia din

urmã conduºi cu competenþacunoscutã de domnul IonesieGheorghioni-vicepreºedinteleConsiliului judeþean CaraºSeverin, precum ºi alte categoriide participanþi, au fost prezenþi laa XV-a ediþie a FESTIVALULUIRÃCHIEI DE LA HERCULANE,din data de 13 septembrie 2014.

Festivalul a fost deschis la ora14.00 în urma discursuluipragmatic ºi concis al domnuluiSorin Frunzãverde, preºedinteleConsiliului Judeþean CaraºSeverin, care a avut amabilitateasã viziteze toate standurile curãchie ºi sã aprecieze calitateaproduselor expuse.

Nu a lipsit presa, televiziunea ºiradioul prin omniprezentul PaulSever Smadu, care a relatatmomentele esenþiale ale acesteiacþiuni.

Ca ºi în anii trecuþi, atmosfera afost destinsã, plãcutã, cucomentarii ºi discuþii, cu atât maipalpitante cu cât avansa analiza

organolepticã a rãchiilorprezentate, iar în final s-aajuns , în unanimitate, laconcluzia cã RÃCHIACÃRêANà este cea maibunã.

Au fost prezenþi cãzãnariidin multe localitãþi cãrãºenecu produse foarte bune, darmeritã amintit faptul cãunele standuri (Cornereva,Soceni , Bolvaºni þa) s-auevidenþiat, atât prin gamasortimentalã bogatã, cât ºi prin

bunãtãþile, dea l t f e lcompatibile cur ã c h i a ,expuse, cuma u f o s t :s l ã n i n a ,b rânza deoaie, mãlaiul,pâ i n ea dec a s ã ,m ã m ã l i g a ,sãrãþelele ºic h i a r u n

berbecuþ la proþap.Primarul Iancu Panduru s-a

ocupat de organizarea standuluicomunei Mehadia invitândcãzãnari experimentaþi. Produseleexpuse au fost produse de MuicãVasile din Valea Bolvaºniþa,Panduru Dumitru ºi Drãgan Ion dinPlugova, a cãror exponate au fostdegustate ºi foarte apreciate decãtre toþi. Ca ºi în anii precedenþi,Plugova s-a prezentat foarte bineprezentându-se la festival cu:rãchie din prune de varã, rãchiedin albuºe, rãchie din mere, rãchie

din struguri, situându-se în primelelocuri, atât din punct de vederecalitativ, cât ºi sortimental.

A participat la festival un nousoi de rãchie, dar în afarac o n c u r s u l u i , r ã c h i a d i nPOLISTIREN, producãtorul einedorind sã-ºi declare identitatea.

NOROC!

Ec. Ion Drãgan

Ï Ï Ï Ï

Mihai Eminescu - AFARÃ-I TOAMNÃ

Afarã-i toamnã, frunzã-mprãºtiatã,Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;ªi tu citeºti scrisori din roase plicuriªi într-un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulcinimicuri,N-ai vrea ca nime-n uºa ta sã batã;Dar ºi mai bine-i, când afarã-i zloatãSã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jeþ pe gânduri,Visez la basmul vechi al zânei Dochii;În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

Deodat-aud foºnirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scânduri ...Iar mâni subþiri ºi reci mi-acopãr ochii.

3Vestea de Mehadia

George Bacovia

G e o r g e B a c o v i a(pseudonimul lui George Vasiliu) s-anãscut la 4/17 septembrie 1881 laBacãu. Urmeazã liceul din oraºulnatal, apoi Facultatea de Drept dinIaºi, fãrã a profesa avocaturã.Îndeplineºte diferite slujbe: copist,ajutor de contabil, referent,bibliotecar. Debuteazã cu poezia “ªitoate...” în revista “Literatorul”condusã de Al. Macedonski. Debutuleditorial se petrece în 1916 cuvolumul “Plumb” (cel mai importantdin creaþia sa). Publicarea volumuluia fost înlesnitã de un alt mare poetinterbelic Ion Pillat.

George Bacovia este unuldintre marii poeþi originali dupãEminescu. În poezia sã se gãsescinfluenþe din Edgar Poe ºi dinsimbolismul francez prin atmosfera denevrozã, gustul pentru satanic, ideeamorþii, cromatica ºi predilecþia pentrumuzicã. Impresiile sunt sunt sugerateprin corespondenþe muzicale, dar ºiprin culoare, poetul fiind influenþat depictori impresioniºti, ca Renoir ºiDegas.

Bacovia e poetul toamnelordezolante, al iernilor ce dau impresiade sfârºit de lume, al cãldurilor toride,în care cadavrele intrã îndescompunere, al primãverilor iritanteºi nevrotice (Decembrie, Cuptor,

Lacustrã, Nervi de primãvarã). Cadruleste oraºul de provincie cu parcurisolitare, cu fanfare militare, cucafenele sãrace. Alãturi de figurileproiectate în acest fundal, copii ºifecioare tuberculoase, o palidãmuncitoare, poetul însuºi rãtãcind fãrãsens, devin “personaje”: toamna,somnul, plânsul, golul, frigul,tristeþea, nevroza, vara.

Simbolistica bacovianã estesugeratã prin culori adecvate, capabilesã releve trãirile sufleteºti aleartistului. Culorile devin maisugestive decât cuvintele ºi alcãtuiescun limbaj aparte de comunicare.Poetul mãrturisea: ,,În poezie m-aobsedat totdeauna un subiect deculoare. Pictorul întrebuinþeazã înmeºteºugul sãu culorile: alb, roºu,violet. Le vezi cu ochii. Eu amîncercat sã le redau cu inteligenþã,prin cuvinte. Fiecãrui sentiment îicorespunde o culoare.”

Gama de culori este restrânsã,concentrate pe câteva motive tipicsimboliste: urâtul, plictisul, tristeþea,vagabondajul, monotonia, ele avândc o r e s p o n d e n þ e î n l u m e ainstrumentelor muzicale. Melancoliagravã este sugeratã de vioarã ºi declavir, sentimental de monotonie îl dãculoarea violet. Pentru nevrozã-verdele crud, albastrul, rozul, iarmuzical este susþinutã de violin ºi deflaut.

Poetul este un însingurat într-o lume care trece printr-o crizã ºi careintrã în descompunere, un însinguratcare cântã la vioarã improvizând peversurile poeþilor favorite (Eminescu,Coºbuc, Macedonski, TraianDemetrescu). George Cãlinescuafirma cã: ,,Poetul a fãcut muzica ºi ascris versurile dupã strunelevioarelor”.

Moare la Bucureºti, pe 22mai 1957.

Prof. Gruia Cinghiþã

Despre pâineAlimentul cel mai frecvent în hrana

omului, pâinea, are o istorie care coboarãîn timp cel puþin 30.000 de ani.

Prima pâine produsã a fost probabil oversiune de lipie din pastã de grâucoaptã, amestec de grãunþe ºi apã. Acesttip de pâine, preparat ºi astãzi, fãceaparte din dietã civilizaþiilor sumeriene ºiegiptene, aºa numita “ta”.

Pâinea crescutã în care se adãugãdrojdie s-a fabricat ºi ea din timpuristrãvechi. Ideea inventãrii unui cuptor încare se cocea pâinea, se pare cã aparþinegrecilor.

În secolul V a.Cr., pâinea erapreparatã la Atena ºi Roma în brutãrii, iarprima breaslã a brutarilor apare la greci înjurul secolului II d.Cr. În Evul Mediu,pâinea era servitã ca fel principal, dar ºica platou pe care se punea mâncarea.Platoul avea un diametru de 10-15 cm, iarla finalul mesei se mânca sau se dãdeasãracilor, sau era aruncat la câini. Însecolul XV, platoul din pâine este înlocuitcu cel din lemn.

Pâinea feliatã apare în Germania. În1912, Otto Frederick Rohwederinventeazã o maºinã care felia pâinea.Invenþia e privitã cu suspiciune de brutari.Inventatorul nu s-a descurajat ºi în 1928 ainventat o maºinã care pe mãsurã ce feliapâinea o ºi ambalã.

Semnificaþia religioasã a pâinii seleagã de introducerea legilor lui Moise(aproximativ 1000 a.Cr.). Cãrþile“Leviticului” ºi “Deuteronomului” conþineauindicaþii de preparare a hranei pentruevrei. Când aceºtia au rãtãcit în sãlbãticieei au mâncat manã, descrisã drept opâine cãzutã din ceruri.

Dar, simbolistica pâinii, leagãindisolubil cele douã Testamente. IisusHristos, a înmulþit cei doi peºti ºi cincipâini pentru a hrãni mulþimea din pustiu.De asemenea, la Cina cea de Tainã, s-amâncat pâine ºi s-a bãut vin, trupul ºisângele Mântuitorului, adicã SfântaCuminecãtura.

Prof. Gruia Cinghiþã

4Vestea de Mehadia

S lãbit dupã înfrângerea suferitã

în bãtãlia de la Kõniggrätz, în

rãzboiul din anul 1866 contra

Prusiei, Imperiul Austriac acceptã

compromisul constituirii Imperiului

Austro-Ungar, denumit oficial Imperiul

Austriac ºi Regatul Maghiar.

Din punct de vedere etnic,

Austro-Ungaria era un imperiu

multinaþional în care germanii ºi

maghiarii reprezentau doar o treime

din populaþie, celelalte douã treimi

fiind compuse din alte douãspãrezece

naþionalitãþi.

Constituit într-o perioadã de

construcþie a identitãþilor pe criteriu

naþional, tensiunile existente între cele

douã naþiuni dominante ºi celelalte

naþiuni (îndeosebi italianã, românã,

ucrainianã ºi sârbã) au fãcut din

Austro-Ungaria un stat ºubred, sãpat

de miºcãri iredentiste ceea ce a dus,

la sfârºitul secolului XIX ºi începutul

secolului XX, la o intensificare a

îngrãdirii libertãþii popoarelor supuse ºi

la deznaþionalizare forþatã.

În aceste condiþii, românii ºi-

au concentrat în bunã mãsurã energia

de luptã pe terenul vieþii cultural-

naþionale prin crearea a numeroase

societãþi ºi asociaþii de culturã.

Cultivarea limbii române

constituia principalul m ijloc de

dezvoltare a culturii naþionale, fãrã a

neglija nici argumentul etnografic în

sprijinul demonstrãrii unitãþii românilor

– aºa cum arãta Nicolae Iorga în

Rãsunetul „....prin una ºi aceeaºi artã

rom âneascã , cultivatã în toate

provinciile locuite de români, deºi sub

diferite stãpâniri, cu diferite influienþe

strãine dar romanizate....” Iar la sfârºit

afirmã „Pânã când dincoa ºi dincolo

de Carpaþi avem acelaºi tip de þãrani

nu m i-e teamã de soarta acestei þãri,

facã-se orice uneltiri”.

Încã de la 1860, Ion Puºcariu

face apel, (publicat în Telegraful

român), cãtre cele trei milioane de

români din monarhie în vederea

alcãtuirii unei biblioteci ºi a unui

muzeu din fondul ce se va realiza prin

contribuþii. Important este cã ideea a

dat roade, iar în anul urmãtor se

înfiinþeazã la Sibiu Asociaþiunea

Transilvanã pentru Literatura Românã

ºi Cultura Poporului Român cunoscutã

sub numele de Astra, cea mai de

seamã organizaþie culturalã naþionalã

a românilor subjugaþi.

Foaia periodicã a Astrei,

Transilvania se va ocupa cu

publicarea de documente istorice dar

nu lipsesc nici preocupãrile pentru

etnografie ºi artã.

Expoziþia organizatã în anul

1881 la Sibiu are loc în condiþiile

ofensivei politicii dualismului austro-

unga r în v e d e re a rep r im ã r i i

naþionalitãþilor din m onarhie, º i

îndeosebi a românilor, a cãror þarã îºi

câºtigase de curând independenþa,

ceea ce conferã manifestãrii un

pronunþat caracter politic.

Cu toate cã, „Înaltul guvern a

in t e r z i s d e f i n i t i v c o m i te tu lu i

Asociaþiunii transilvane de a a aranja

expoziþia românã....astãzi avem o

datorinþã mai mult decât moralã de a

stãrui din toate puterile ºi de a nãzui

ca succesul expoziþiei române sã fie

cât se poate de îmbucurãtor”,

consemneazã foaia Familia.

E x poz i þ ia a re loc º i

p a r t ic ip a rea bãnã þen i lo r e s te

încununatã cu premii dupã cum

urmeazã ;

„Premiul clasei I – medalie de

argint – Jucu Constantin din Lugoj -

masã de salon ºi câte o diplomã de

onoare pentru Coºar Elisabeta –

cãmãºi –Belinþ ºi Coºar Elena –opreg

–Belinþ.

Premiul clasa II – Medalie de

bronz – episcopul unit al Lugojului.”

Meritã consemnat un alt

eveniment care marcheazã anul 1900,

adunarea Astrei la Bãile-Herculane ºi

faptul cã organul de presã al acesteia

anunþã, sub titlul „Pentru conservarea

portului” apariþia a douã cãrþi poºtale

ilustrate, una reprezentând costumul

naþional premiat cu premiul I ºi care

poartã o notiþã : „Persida Domãneanþu

din Ohaba-Mâtnic. Costum original

fãcut cu mâna proprie”, a doua cu

premiul III prezintã un splendid costum

din zona Pãdurenilor.

Se pare cã Ohaba-Mâtnic a

fost o comunã cu specific aparte

pentru cã doi ani mai târziu presa

vrem ii scr ie despre expoziþ ia

organizatã la Budapesta de Ilda

Sulyok din localitate dând amãnunte

: „D-ºoara Sulyok e din satul Ohaba-

Mâtnic (Comitatul Caraº-Severin) a

crescut ºi a trãit între Românii

bãnãþeni, fiind cu ei în nemijlocit

contact ºi având astfel fericirea – cum

se exprimã însãºi – de a studia de

aproape ºi de a se delecta cu

neântrecutele frumuseþi de artã ale

þesãturilor noastre naþionale. A vorbit

d e s p r e f a n ta s ia m u l t i c o lo r ã ,

in v e n þ i o z i ta te a in e s h a u r ia b i lã ,

dexteritatea ºi hãrnicia neântrecutã,

cu ajutorul cãreia femeia românã, din

fragedã copilãrie pânã-n adânci

bãtrâneþi, îºi þese lacrimile ºi bucuriile

în cele trebuincioase la casã ºi

îmbrãcãminte”. Se menþioneazã, de

asemenea, „interesul ºi plãcerea cu

care publicul strãin nouã, studia

diferitele þesãturi”, scrie în nr. 28 din

1902 Dreptatea.

Bãnãþenii au o contribuþie

însemnatã la organizarea expoziþiei de

sub egida Astrei cu ocazia inaugurãrii

muzeului de la Sibiu consemnatã în

„Catalogul expoziþiunii etnografice ºi

is to r ic o -c u l tu ra le a ra n ja te c u

ocaziunea inaugurãrii Muzeulu i

Asaeraþiunii din Sibiu” :

„I. Partea etnograficã. Desp.

A. Situaþia geograficã, viaþa comunalã

ºi casele Românilor din þarã. La

poziþia 15 este consemnat Dr. Cosma

Aurel din Timiºoara cu fotografia unei

case din comuna Utvin (Timiº). Desp.

B. Stãrile poporului român de la þarã –

la poziþia 35 Dr. Cosma Aurel din

Timiºoara : grupe de popor – femei ºi

bãrbaþi din com. Utvin ; la poziþia 48 –

D i a c o n o v i c h A l e x a n d r u d i n

Caransebeº ; cu porturi din comuna

Jupa (lângã Caransebeº), 5 fotografii

de interes etnografic, º.a. La poziþia

144 – Reuniunea femeilor române din

. continuare în pag. 5

PROMOVAREA PATRIMONIULUI ETNOGRAFIC BÃNÃÞEAN LA SFÂRªITUL SECOLULUI XIX ªI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

5Vestea de Mehadia

urmare din pag. 4 .

Lugoj : participante cu un costum

femeiesc ºi un costum bãrbãtesc.

Poziþia 149 Russu Victor din Utvin – 3

fotografii de interes etnografic (porturi

din comuna Utvin).

Desp. C. Industria de casã.

Poziþia 1. Agliceriu Sofia, Bouþarii

Inferiori – 3 cepse ; poz. 2. Agliceriu

Trandafira, Bouþarii Inferiori – 1 opreg,

1 catrinþã, 1 cãmaºã ; poz. 23.

Birãescu Elisabeta, din Chizãtãu – 2

catrinþe ; poz. 45 Bucovan Floare din

Chizãtãu 1 catrinþã ; poz. 46 Bucovan

Maria din Chizãtãu – 1 catrinþã ; poz.

126. Goia Floare din Chizãtãu – 2

catrinþe º i poz. 127. Goleºie Ana,

Chizãtãu – 1 opreg.”

Apelul dr. C.I.Istrati, comisar

general al Expoziþiei jubiliare de la

Bucureºti din anul 1906, cãtre familiile

ºi persoanele pãstrãtoare de obiecte

vechi nu a rãmas fãrã ecou în Banat,

dovada o fac participarea masivã ºi

premierea pe mãsurã, dupã cum

consem neazã Transilvania sub

semnãtura aceluiaºi :

„ Medalie de aur cu diplomã

specialã : Poziþia 1. Floarea Sârbu,

Banat ; Poziþia 3. Elisabeta Faur,

Chizãtãu ; Poziþia 4. Maria Pepa,

Buziaº ; Poziþia 22. Lucia A. Cosma,

Timiºoara.

Medalie de argint cu diplomã

specialã : Poziþia 9. Þãrancele din

Chizã tãu ; Poziþ ia 27. Em ilia

Avramescu, Lugoj ; Poziþia 33. Ella

Ioanovici, Lugoj.

Medalie de bronz cu diplomã

specialã : Poziþia 4. Þãrancele din

Buziaº ; Poziþia 12 Þãrancele din

Buziaº.

Diplomã de onoare cu

medalie de aur : Poziþia 1. Reuniunea

românã de cântãri din Lugoj, Banat ;

Poziþia 14. Reuniunea românã de

cetire ºi cântãri, Coºtei, Banat.

Medalie de aur cu diplomã

specialã. Expozanþi : 1. I. Vidu, Lugoj,

Banat ; Poziþia 14. Iosif Micu, Coºtei,

Banat”.

În anul 1913 ziarul Drapelul

salutã înfiinþarea Muzeului etnografic

românesc sub egida Astrei în Lugoj

menþionând cã „Muzeul, care este azi

un modest început încã, are frumosul

scop de a aduna produsele de artã ale

þãranului român ºi tot ce se refereºte

la etnografia noastrã. Acei mãrinimoºi

cari ar mai putea dori sã sprijineascã

ac eas tã in s t i tu þ iu n e cu l tu ra lã

bãnãþeanã, sunt rugaþi a adresa

darurile Albinei din Lugoj”.

Dupã Unire, presa localã

n o t e a z ã a v â n t u l a c t i v i t ã þ i i

expoziþionale atât pe plan naþional cât

ºi internaþional cum ar fi : la Londra în

1920 – expoziþia de cusãturi

româneºti ºi la Praga în 1930

e x p o z i þ i a d e a r tã p o p u la r ã

româneascã.

Dupã succinta prezentare de mai sus

putem sã concluzionãm cã fruntaºii

vieþii politice ºi culturale din Banat au

manifestat un interes sporit pentru

valorificarea patrimoniului etnografic

rom ânesc º i pentru afirm area

specificului nostru naþional.

Gheorghe Mirulescu

Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï

CRÂMPEIE DE GÂNDURI

Adeseori suntem obligaþi a acorda atenþie unor oameni mãrunþi, chiarinsignifianþi prin condiþia umanã ce propria lor conduitã socialã ocreeazã, limitaþi la capacitatea de a percepe doar pãrþile negative aleaspectelor socio-umane ºi a acþiona în relaþiile cu cei din jur sub imperiulacestor percepþii. Ce este mai trist este cã toleranþa, pacienþa - percepte moral creºtineelementare - nu le gãseºti acolo unde te aºtepþi ca ele sã fie; de cele maimulte ori aceste calitãþi umane sãlãºluiesc, discret, în suflete simple,scãldate în bun simþ ºi altruism.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Posibil ca în viziunea lui Dumnezeu, lumea aºa cum a creat-o El sã fieperfectã, doar în viziunea noastrã sã fie altfel. Poate cã doar El ºtie de cefiecare dintre noi suntem aºa cum suntem, de ce fiecare lucru este acolounde este… ºi cum este. Ce este clar este cã mãreþia lucrãrii Lui nu are cuprins în judecata ºiputinþa noastrã de înþelegere!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trãim într-o erã a tehnologiei, putem vorbi chiar de o culturãtehnologicã, cu linii clare fundamentate pe un pragmatism habotniczãmislit din pântecele ºtiinþei. Conectarea la tehnologie creeazã în subconºtientul nostru un surogat deputere, de siguranþã ºi încredere. Din pãcate toate aceste sentimentezãdãrnicesc vederii ºi cunoaºterii faptul cã suntem puternici atâta timpcât o avem la îndemânã ºi o putem controla!

Constantin VLAICU - Octombrie 2014

6Vestea de Mehadia

ANII DE LICEU - ELEV LA LICEUL TRAIAN LALESCUDIN MEHADIA

(FRAGMENT DIN MONOGRAFIA FAMILIEI TRAIAN LALESCU –CORNEA , CARAª-SEVERIN)

Concursul de amitere la liceua fost aprig; a constat din probescrise ºi orale la Matematicã ºiLiteratura Românã, plus o probãoralã, cred la Istorie. Trebuia sã fiîndeajuns de bun, spre a tepoziþiona nu mai jos de locul 32sau 34; cei dedesubtul acestei liniise întorceau acasã, poateîncercau alte ºcoli de calificaremai accesibile. Mehadia (AdMediam în latinã) era cel maie m a n c ipa t sa t pe ru taCaransebeº-Orºova; în fapt e unoraº mai mic. Este o localitateîncãrcatã de istorie: Romaniiaveau un castru acolo, puþin spreNord, la Podul Bolvaºniþei. Amsãpat acolo ºi recuperat bucãþi deapeduct din ceramicã. Apoi,Mehadia a fost ºi un importantpost de frontierã la graniþa cuValahia (sudul României), încorporatã în zona de dominaþiea Imperiului Otoman. În acelevremuri, pânã la Orºova inclusiv,no i þ i neam de Imper iu lHabsburgic. Vremelnic, Mehadia afost ºi centru administrativ sub-regional: plasa, reºedinþa de judeþ.Mehadia a dat Banatului ºiRomâniei oameni importanþi; sãpomenim aici doar generaliiNicolae Cena ºi Ion Ion, sau maicontemporanii scriitori NicolaeMãrgean, Virgil Nemoianu sauDumitru Þepeneag.

Geografic vorbind, Mehadiaeste situatã adânc în canionulrâului Bela-Reca, strãjuitã la Estde un multe înalt ºi stâncos, carei-a fãcut pe unii istorici sãconchidã cã enigmatica POSADA, unde Basarab l-a zdrobit pe Carol

Robert de Anjou (regele Ungariei)ar fi fost acolo. Tot pe parteaesticã, dar spre intrarea dinspreNord, sus pe munte, este Turnulde Observaþie construit deAustrieci ºi care a fost martor ºipãrtaº la multe ciocniri dintre celedouã imperii, Otoman ºi Austriac;acest turn este practic emblemaMehadiei.

ªi iatã-mã elev la liceul"Traian Lalescu" din Mehadia; mãºtia toatã lumea în ºcoalã, pânã ºimajoritatea locuitorilor "cetãþii".Director era Nicolae Stângu, careavea o casã imensã pe 2 nivele (înplin regim comunist, mai erau ºid'astea), etajul 2 servind cadormitor-internat pentru elevii dinafarã localitãþii. Profesor dematematicã, Dl Stângu era foartededicat bunãstãrii liceului ºi ainternatului; adesea, îl vedeamlucrând cot la cot cu meºterii lareparaþia instalaþiilor de apã,cãldurã, etc. Soþia sa-doamnaLivia Stângu (nãscutã Dop) s-aîntâmplat sã ne fie dirigintã ºitrebuie sã spun cã aceastãprofesoarã de Literatura Românãne-a fost ca o mamã toþi acei ani.Doamna Livia era sora mai micã aprofesorului de Românã ºiFrancezã-Nistor Dop, care a fostºi inspector ºcolar judeþean.Diriginta era asprã cu noi uneori,dar la modul moale mai degrabã;o datã a fãcut exces de exigenþã:eram în clasa a X a ºi când a venitsubiectul poetului naþ ionalEminescu, ne-a cerut sã recitãmpe de rost toate cele 92 strofe alemarii capodopere, "Luceafãrul",drept condiþie pentru a promova

spre clasa XI-a. Pânã la urmã, toþiam trecut acest test; ce-i drept,doamna dirigintã mai interveneacând venea vorba de ordineastrofelor; poate de aceea, dar ºi cãm-a marcat acest "Luceafãr", îlºtiu ºi... azi. Cu fratele ei însã, dlDop, nu te jucai; deºi în liceu sebãtea mai puþin ca în ºcoalaprimarã, totuºi se mai întâmpla,când se depãºeau unele limite aledisciplinei; iar dl Dop avea niºtepalme precum... lopeþile; am avutnorocul sã nu le cunosc. ªi cândera bine dispus, dl Dop ne "alinta"cu apelativul "escroc". Eram înclasa a XI-a ºi strigã la mine:"Lalescu, escrocule, ia prezintã tuanaliza literarã Le Germinal”; iareu, ridicat în picioare prezentamcapodopera lui Zola în francezã.Era simpatic tare Dl Dop.Disciplina în liceu era ceva la carenu se acorda rabat; uniforma eranaþionalã ºi absolut obligatorie, caºi cravatã, iar pe mâneca stângãaveam un ecuson cu numeleliceului ºi numãrul matricolpersonal. Nu te comportai frumosfaþã de un cetãþean matur, teputeai trezi cã eºti chemat lacancelarie sã dai explicaþii. Înlumea de azi ºi de aici, cea"politically correct" nu se maiînþelege cã disciplina este mamãbunã a performanþei, indiferent dedomeniu: ºcoala, armata, familiesau orice activitate lucrativã; deaceea, te uiþi la liceele Americaneºi-þi vine sã plângi.

La Mehadia, eram secþierealã ºi deci, Matematica, Fizica,

. continuare în pag. 7

7Vestea de Mehadia

urmare din pag. 6 .

ºtiinþele exacte trebuia sã fieîn primul plan al exigenþei, urmândca la disciplinele umanistice sã nebucurãm de o oarecare toleranþã;nu a fost aºa, dupã cum s-a pututvedea în rândurile de mai sus.

La Fizicã, îl aveam pe Dl. IliePopescu, decanul de vârstã alliceului; în tinereþe, a fostsimpatizant al Legiunii - preferinþalegitimã a majoritãþii tineretuluistudios din acea perioadã aistoriei. Noi îI apelam între noi cutermeni ca "Moº Vitezã" sausimplu "Moº Popescu". DomnulPopescu chiar a fãcut Fizicã cunoi: de la legile Mecanicii, laElectricitate, Opticã sau FizicãNuclearã. Fãrã sã neglijeze parteateoreticã, punea accent foartemare pe rezolvarea problemelor,în care secretul, dificultatea erauca din enunþul problemei sãi n d e n t i f i c i f o r m u l acorespunzãtoare spre a obþinerãspunsul. ªi astãzi mai ºtiuformula legii a III a a Dinamicii,presupusã (zic eu) a fi fostinventatã de Newton sau formulageneralã a Teoriei Relativitãþii luiEinstein.

Matematica, ne era predatãde domnul Mihai Belchite. Nativdin Mehadia, domnul Belchitecontrasta prin exigenþa aparenþeilui de om fin, moale.

Se fãcea o matematicã foarteavansatã pentru nivelul unui liceuºi aici eram cred între primii peplan mondial. Uneori, dacã nerãtãceam în cursul rezolvãrii uneiprobleme, domnul Belchite nenota cu 4 (cãzut), chiar dacã noi oparcursesem, sã zicem, înproporþie de 60%;. I'mi amintesc,eram la tablã, totul mergea strunã,când, din emoþie sau stress nu amsesizat restrângerea unui binom ºiam primit "4"; când a venit pauzã,am pãrãsit clãdirea ºi m-am dus

pe Prund, unde am putut sãplâng în liniºte, consolat fiind desunetele Bela-Recãi. Era oproblemã cu generaþia noastrã,când ne raportam la oficialitãþi;acuzam un puternic stress, unanume complex-in special ceiveniþi din zona ruralã, undedascãlul, preotul erau "dumnezei",ca sã nu mai amintim de primarsau ºeful de Post.În mediulcitadin, presiunea covârºitoare asistemului se mai dispersa, pecând la sate era directã,personalã. Întreaga noastrãgeneraþie de atunci a crescutmutilatã sufleteºte în acelaºi timp;ºi toate astea au grefat asupranoastrã pe tot restul vieþii,indiferent cã azi suntem anonimisau celebritãþi, bogaþi sau sãraci,fericiþi sau nefericiþi.

Un alt dascãl care se cuvinea fi menþionat era germanulCorneliu Iliutzã (deºi numele eromânesc); ne predã Geografia ºitoate disciplinele biologice,eºalonate pe cei 4 ani: Botanica,Zoologia, Anatomia ºi Biologiageneralã. Eu personal, întredisciplinele lui, savuram cudeosebire Geografia, presãratã ºicu elemente de Cosmologie. Îmiamintesc ce lecþie magistralã ne-aservit în legãturã cu naºtereaTerrei, a sistemului nostru solar,iar când a venit problematicainfinitãþii Universului, ne-a zis aºa:"mintea omului nu poate concepenoþiunea de infinit"; asta mi-arãmas prinsã în creier, parcã cu opionezã ºi adesea, când fãceamfilosofie cu mine însumi, Îmiziceam cã poate tocmai aceastaexplicã incapacitatea omului de alãmuri marile taine ale lumii.D e m n ã d e m e n þ i o n a tdeasemenea, este o lecþie predatãde profesorul Ion Belgun(craiovean de origine); era laChimie organicã ºi a umplut devreo douã ori tabla cu formule ce

arãtau ce se petrece cândacidul stearic întâlneºte glicerina:dinamita lui Alfred Nobel. Finalul afost ca o revelaþie pentru noi. Sistemul nostru de atunci era deciunul sever, exigent; I-aº reproºatotuºi o prea mare arie ce se vroiaacoperitã ºi nu neapãrat necesarã.Deasemenea, nu prea se fãceacorelaþia între partea teoreticã cucare eram sufocaþi ºi impactulpractic- pentru cã elevul sã aibe omotivaþie suplimentarã întruperformanþã; adesea mai venea ºiîntrebarea: la ce ne trebuie asta?

Doresc sã închei seriadascãlilor intenþionaþi a fiprezentaþi aici, cu domnul PaulFlorescu, care ne-a predat Istoria,Economia Politicã ºi Filosofia.

Burlac la vremea respectivã,domnul Florescu avea sã secãsãtoreascã cu colega noastrãGina, curând dupã absolvirealiceului; a fost un profesor foartebun, având un stil tranºant înprezentare, însoþit de siguranþã ºilogicã. Greu se obþinea notamaximã la el ºi mi-a rãmas înminte primul zece obþinut laEconomie po l i t i cã ; dupãprezentarea subiectului curent, atrecut la întrebãri din urmã, de laînceputul materiei, insistând cucele legate de "plusvaloare"; ºivãzând cã nu mã poate încurca,parcã oarecum nervos, a ridicatcatalogul în mâini în timp ce eucontinuam sã vorbesc legat deultima întrebare ºi a rostit aºa:"ajunge! Zece, e bine?". A fost unoarecare impact pe întreaga clasã,iar eu, am ieºit în pauzã... ameþit.

Au mai fost ºi alþi profesori,pentru toþi pãstrând o memorievie-aci i-am prezentat pe cei ce auavut un impact mai semnificativ înevoluþia mea intelectualã. Liceul,aºa cum era atunci ne oferea ofoarte solidã bazã de cunoºtinþe,care eventual mai târziu, ne ajuta

. continuare în pag. 8

8Vestea de Mehadia

urmare din pag. 7 .

sã înþelegem mai bineanumite lucruri în viaþã, sau simplusã fim avizaþi pe ce lume trãim. Odatã, un evreu american în SanFrancisco, într-o disputã legatã dem areºa lu l Rom ân ie i I onAntonescu, mi-a zis: " într-un fel,cu cât ºti mai puþin, cu atât maibine pentru tine". Parþial, poate fiadevãrat, însã unei fericiri cauzatãde noroc personal ºi ignoranþã,prefer nefericirea datoratãînþelegerii mersului acestei lumi;îmi amintesc aici o vorbã a actriþeiBrigitte Bardot:

"numai idioþii pot fi fericiþi"-interesant!

Dintre colegii de clasã, uniiau plecat dintre noi: GrigoreLalescu-Bebicã, Nelu Ionescu,Gina Florescu (din Mehadia),Gheorghe Davidescu d inCruºovãþ, Mariþa Puºchiþã dinDomaºnea. Unul dupã altul, ne-auadus tristeþe. Azi mai pãstrezlegãtura ºi-I vãd de fiecare datãcând merg în þarã, pe TrifuPervulescu, Traian Stângu,Gheorghe Roºeþi.

Când nu îmi plãcea lainternat sau aveam nevoie de maimultã liniºte pentru studiu, mamafãcea eforturi suplimentare ºi-milua gazdã în cetate. Am locuit perând, la familiile Vlaicu, Baba Tina,Vlãduceanu ºi în final, în ultimul anla Nicolae (Nica) Olaru. Tuturor leport amintiri dintre cele maiplãcute ºi azi, de câte ori amocazia, mã revãd cu cei ce sunt înviaþã, sau pãstrez legãtura.

ªi a venit mai 1973, luna încare împlineam 19 ani ºi încheiamcursurile liceului; imediat, a urmattestul final-bacalaureatul, fãrã decare nu se putea accede spreuniversitate; acesta a constat dinMatematicã ºi Literatura Românã(probã scrisã ºi oralã) ºi Fizicã(oral numai). Proba mea oralã laFizicã a fost din capitolul nuclear-

îmi amintesc cã erau date despreradiaþiile Alpha, Beta ºi Gamma;se cerea punerea lor într-unsistem de ecuaþii cu douã variabileºi rezolvarea acestuia. Doresc sãinsist aici însã la testul scris dematematicã, unul semnificativ,emblematic pentru nivelul liceelorromâneºti de atunci. Testul a fostpe duratã a douã ore, cred.Subiectul a fost acelaºi, pe toatãþara ºi a venit de la minister sigilatºi deschis în faþa noastrã. Eravorbã de o funcþie de gradul II, înformã de fracþie. Se cerea a seconstrui graficul funcþiei, cudiverse particularitãþi, pentru caretrebuiau: determinarea punctelorde inflexiune prin rezolvarea uneiecuaþii de gradul II ce rezultã dinfracþie, calculul derivatelor I ºi II.Apoi, se dãdeau douã puncte a ºib pe axa ordonatã, de la careplecau linii verticale la întâlnirea cugraficul funcþiei. Se forma osuprafaþã cu 3 laturi drepte ºi o a4 fiind porþiunea respectivã dingrafic-deci o curbã; se cereacalcularea respectivei arii, lucruposibil doar prin folosirea uneiintegrale Riemann. ªi testul nu s-aoprit nici mãcar aici. O altã arie (ºiaici nu'mi amintesc exact) avândca bazã aceleaºi puncte (a ºi b),dar cu alþi parametri de închiderea ei, dacã se rotea în jurulordonatei, forma un corp; trebuiasã calculãm aria ºi volumulrespectivului corp. Poate doarvreo 3 din toatã clasa, am reuºitsã facem inclusiv integralaRiemann; cât despre ultimacerinþã, aveam sã aflãm ulterior dela profesori cã era un trunchi decon. Peste ani, tocmai în SanFrancisco (California) i-amîmpãrtãºit asta unui coleg deserviciu, care în curând era sã-ºiia licenþa în matematicã laUniversitatea Davis. MichaelPenkawa, cum se numea el (aziprofesor la Universitatea dinWisconsin) mi-a replicat: "nu sepoate aºa ceva; ãsta e subiect de

Universitate". Sigur, aº fifericit dacã cei ce aparþingeneraþiei "cool" de azi ar privi culuare aminte aceastã sumarãrelatare a cum era liceul atunci. ªiaº mai adãuga: aºa cum eivehiculeazã expresia "cool" azi,aveam ºi noi o variantã, care senumea "rece"-dar era valabilãnumai în context; de pildã, dacãvenea vorba de cineva cum stã laun domeniu sau altul (Fizicã,Istorie, etc), noi foloseamexpresia: "e rece ca apa de ploaieîn toamnã târzie"adicã nu ºtie mainimic.

În fine, peste câtevasãptãmâni dupã examenele deBacalaureat, aveam sã trec încãmai dificilul test de admitere laAcademia de Studii Economice dinBucureºti, unde ne-am luptat1.300 candidaþi din toatã þara,pentru 250 locuri. Reuºita mea aadus mare bucurie în familie, cudeosebire mamei, dar º iprofesorilor de la liceul dinMehadia, mai ales domnii Florescuºi Belchite, a cãror discipline auconstituit obiectul concursului deadmitere la aceastã instituþieuniversitarã. În plus, în vremeaaceea, era ºi o chestiune deprestigiu, care depãºea mãrimeaºi luxul unei case, sau zerourileunui cont bancar. De aceea, decâte ori îmi amintesc de dascãliimei din Mehadia, mã înclin în faþamemoriei lor cu nostalgie, respectºi recunoºtinþã.

Traian Lalescu- Pittsburg, CaliforniaSeptembrie 201 4

Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï

9Vestea de Mehadia

În ziua de 25 aprilie 2014 a

avut loc, în sala Societãþii

culturale ”Izvoare almãjene”

din Bozovici, o mare sãrbãtoare

de cinstire ºi preþuire a revistei

”Almãjana” ºi a creatorului ei –

prof. poet Iosif Bãcilã – la

împlinirea vârstei de 15 ani.

Aceasta dovedeºte cã almãjenii

ºtiu sã-ºi preþuiascã valorile.

În Grãdina Maicii Domnului,care este România, existã un colþde rai numit Þara Almãjului.Strãbãtutã de la nord la sud derâul Nera cu direcþia nord - sud,are forma unei cruci cu braþulorizontal între satele Pãtaº ºiPutna ( de la vest la est) care facelegãtura între oameni ºi braþulvertical între Borloveni ºi Dalboºeþ ( de la nord la sud) care facelegãtura între cer ºi pãmânt.

Râul Nera a adus dar dinharul Divin – din muntele sacruSemenic la Dalboºeþ unde aapãrut harnicul Iosif Bãcilã la 12septembrie 1947. Înzestrat cualese însuºiri sufleteºti ºi produsal bunei cuviinþe moºtenite dinsânul cald ºi sfânt al familiei,cultivate întâi în casa pãrinþilor,continuatã apoi în ºcoalã, care i-au asigurat o culturã generalãsolidã. Astfel s-a conturat opersonalitate de intelectual care aºtiut sã-ºi cultive o identitateromâneascã asumatã pe lunguldrum al devenirii sale.

Smerit ºi cuminte, tânãrulalmãjan la poarta de trecere înviaþã, a ales sã slujeascã ”Altarulºcolii” privind cu dragoste ºi sfialãviaþa satului.

Pãmântul ocrot i tor a lAlmãjului l-a înzidit pe tânãrul IosifBãcilã în toposul almãjan devenindprecum soldaþii spartani ai luiLeonidas, un vaºnic apãrãtor alSfintei Tradiþii ortodoxe ºiromâneºti din acest colþ de lume.

Dascãli de cuget ºi de simþireromâneascã, promotor al valorilornepieritoare ale credinþei ºi culturiinoastre, a slujit ºcoala în modînþelept, echilibrat ºi demn. Avea orelaþie sãnãtoasã cu copiii ºipãrinþii cãrora le spunea cã ”o þarãfãrã oameni culþi ºi pioºi mergespre decãdere, iar noi româniiavem nevoie de disciplinã, ordineºi moralitate”. De aceea a cãutatsã pãstreze satul cu obiceiurile lui,cu bucuriile de altãdatã prin hore,serbãri ºcolare ºi la Cãminulcultural, cenacluri ºi ºezãtoriliterare pentru a nu se pierdeeducaþia ºi distincþia strãmoºilor.

În timp a adunat multãînþelepciune, tact pedagogic ºirãbdare, iar peste toate multãdragoste faþã de cei dornici sãînveþe, sã se instruiascã. Înacelaºi timp, trudnicul dascãl desorginte Socrato-Cristo-Haretist, s-a evidenþiat ºi ca poet ºi ca unneîntrecut publicist. Numeroasestudii ºi articole a publicat în zecide reviste din Banat, din þarã ºiafarã. A fost ºi este membru îndiferite societãþi culturale ºi literarenaþionale ºi internaþionale. Toateacestea îl recomandau pentru ocatedrã la orice universitate, sauîn posturi culturale la nivel înalt,dar profesorul Iosif Bãcilã apreferat sã rãmânã în Almãjul luidrag ºi se transferã de la ªcoaladin Dalboºeþ la Liceul din Bozovici.

Domnul Trandafir al ÞãriiAlmãjului cu cunoºtinþe temeiniceºi minte ordonatã se exprimã la felde bine prin inteligenþa inimii ºicãldura sufletului, transmiþândneþãrmurita sa dragoste faþã de totce-i românesc învãþãceilor ºicititorilor poeziilor ºi articolelorsale.

Este conºtient cã pentru a trãiprezentul ºi a proiecta viitorul estenevoie de a cunoaºte trecutul.Pentru aceasta, pe lângãactivitatea la clasã, a creat orevistã de culturã a LiceuluiEftimie Murgu din Bozovici numitã”Almãjana”. Redactorul ºef – prof.Iosif Bãcilã ºi colectivul de redacþieformat din profesori almãjeni – ºi-au propus ca Almãjana sã fie o”Vestalã” ( preoteasã) care sãapere focul sacru din vatrastrãmoºeascã la românii almãjeni,focul din suflet, pe de-o parte, iarpe de altã parte sã fie o pepinierãpentru tinerii intelectuali din zonã. De asemenea a redat cuexactitate ºi credibilitate locuri,moravuri ºi nãravuri, moduri de afi ºi de a vorbi a lumii de ieri ºi deazi, marile ºi micile personalitãþi cufaptele lor. A redat ºtiri despredispari þ ia mari lor imperi i .Formarea de þãri ºi naþiuni noi.Formarea României Mari ca piatrãde temelie a echilibrului european.A prezentat aspecte din vremeamari lor rãzboaie, raptur i ,instalarea stalinismului, apãrareavalorilor democratice prin acþiunilede partizani.

Om înzestrat cu spirit practicºi ctitor de conºtiinþe curate, prof.Iosif Bãcilã ºi-a asumat creºtereaa douã fete: Florina Maria Bãcilã

. continuare în pag. 10

S ã r b ã t o a r e î n Þ a r a A l m ã j u l u i

10Vestea de Mehadia

urmare din pag. 9 .

ºi Almãjana. Amândouã auajuns la nivelul aºteptat. Almãjanala 15 ani, iar Florina a ajunsprofesor universitar, doctor.

Tânãra profesoarã, rod albunei creºteri a ieºit din rãdãcinaalmãjanã cu revoluþionarismul luiEftimie Murgu, cu ºtiinþa dr. IonS î rbu º i t enac i t a t ea º iperseverenþa lui Traian Doda. Otriadã în acelaºi spirit cu multãsmerenie, altruism ºi simplitate. Aales ca armã de luptã cuvântulpentru cã Limba, element decoeziune a unui popor, care alãturide credinþã ºi spaþiu formeazãnaþiunea noastrã mioriticã.

Întâlnirea de la Bozovici din25 aprilie ne-a oferit tuturor prilejulde a fi împreunã într-o lucrare dezidire sufleteascã.

Lucrãr i le simpozionuluiorganizat cu prilejul sãrbãtoririirevistei Almãjana ºi a prezentãriiopului ”Þara Almãjului – Studiugeografic”, de Ana Neli Ianãº, avolumului de versuri ”Poemesemenice” de Iosif Bãcilã ºi a cãrþiidr. Iosif Bãdescu ”Cum am devenitmedic” au debutat cu salutulprimarului comunei Adrian Staicuºi cu o rugãciune rostitã de preotulIon Cherescu.

Publicul a fost format dinscriitori consacraþi, istorici,profesori universitari, profesori,ingineri ºi medici, elevi ºi studenþi. Tinerii ºi-au exprimat bucuria cãau stat alãturi, pe aceiaºi bancã cuscriitori adevãraþi, vii, modele deviaþã ºi istorie. Toþi s-au bucuratde prezen þa învãþã tor i loroctogenari Vasile Popovici ºiMarin Jurchescu.

Manifestãrile au fost onoratede prezenþa unor mari cãrturari dinTimiºoara: prof. univ. dr. MirelaIoana Borchin, lector univ. dr.

Florina Maria Bãcilã, prof. univ. dr.Alimpe Ignea, prof. univ. dr.Dumitru Popovici, prof. univ. dr.Rotaru Micula Lia ºi masterandaMaria Vâtcã. Din Reºiþa: prof.Gheorghe Jurma, Marcu MihaiDeleanu, Dan Oberºterescu,Angelica Herac – din parteaCentrului Cultural Reºiþa. DinOraviþa: prof. Ioan Nicolae Cenda,poetul Nicolae Irimia, NicolaePãtruþ, Nicolae Murgu ºi directorulteatrului Mihai Eminescu – IonelBota. Din Anina: Mihai Chiper –red. ºef. la revista ”Arcadia”, poeþiiMaria Chiper ºi Ion Rãºinaru. DinMarga a fost inginerul poetNicolae Preda. De asemenea auparticipat mulþi localnici ºi membriiSocietãþii Cuturale ”IzvoareAlmãjene” în al cãrei local s-a þinutmanifestarea ºi care a prezentat oserie de fotografii vechi din ÞaraAlmãjului.

Participanþii au venit sã-ºiexprime recunoºtinþa faþã derevistã ºi de redactorul ºef prof.Iosif Bãcilã pentru efortul fãcut dea pãstra tradiþia româneascã înaceºti ani.

Prof. dr. Florina Maria Bãcilãremarcatã prin perseverenþã,dorinþa de cunoaºtere º icunoºtinþele vaste acumulate, carealãturi de prietenele ei surorileVâtcã, îþi dau senzaþia de bine, desperanþã cã viitorul este pe mâinibune – moderatorul simpozionului,a dat cuvântul preºedinteluiSocietãþii ”Izvoare Almãjene”,Gheorghe Fulga, care a prezentatpublicului sentimentele sale adâncm a r c a t e d e i m p o r t a n þ aevenimentului. Apoi prof. IosifBãcilã a vorbit despre aspecte dinviaþa revistei Almãjana în cei 15ani ºi a prezentat cãrþile ”Poemesemenice” ºi ”Cum am devenitmedic”. Au mai vorbit prof. dr.Alimpe Ignea, care a þinut ofrumoasã alocuþiune despre

valorile culturale ale Almãjuluiºi respectarea lor, iar prof. dr.Florina Bãcilã a citit minunatulmesaj trimis de prof. dr. DumitruPopovici – preºedintele SocietãþiiAlmãjul din Timiºoara.

V a l o a r e a l u c r ã r i l o rsimpozionului, un adevãrat actcultural, a reieºit ºi din ploaia deaplauze ale numerosului public.De o deosebitã apreciere s-abucurat expunerea profesoruluiGheorghe Jurma, adevãratapostol al culturii româneºti, cãcitoate realizãrile sale în domeniulculturii sunt predici vii ale credinþeiºi nãzuinþei sale spre Adevãr. Deacelaºi respect ºi aprecieri s-aubucurat expunerile prof. IoanNicolae Cenda, prof. dr. MarcuMihail Deleanu, prof. Florica Þuneaºi alþii. Vorbitorii au evocatsentimental personalitatea revistei,a colectivului de redacþie ºi aredactorului ºef.

Despre cartea doctorului IosifBadescu a vorbit cu alese cuvintepoetul Nicolae Sîrbu. Carteaprezintã trecutul dând un viitorprezentului.

Din comunicãrile prezentates-a putut constata cã poetul IosifBãcilã demonstreazã talent literar,dar ºi o conºtiinþã civicã mereup r e o c u p a t ã d e s o a r t aromânismului în context europeanºi mondial. Au evidenþ iatcomuniunea operei poetului cunatura, cu înþelepciunea omuluisimplu. Cartea prezentatã îºi aredrumul spre mintea ºi inimacititorului, fiind o lucrare de largãrespiraþie ºtiinþificã ce va rodibucurii în sufletele celor care ocitesc.

S-a subliniat cã Almãjana aredat imaginea ef ig ie apersonalitãþilor almãjene ºinaþionale ºi cã redactorii revistei

. continuare în pag. 11

11Vestea de Mehadia

urmare din pag. 10 .

au renunþat la ei înºiºi pentrua strânge în lada de zestre aistoriei pãrþi din tezaurul naþional alculturii Almãjului ºi Banatului.

Evenimentul, expunerile aupãtruns în intimitatea trãirilorintense a celor prezenþi. Auevidenþiat cã ”a fi mai mare nuînseamnã a stãpâni peste alþii ci asluji tuturor”.

A fost o atmosferã caldã,primitoare pe care almãjenii nu ovor uita ºi astfel s-a creat olegãturã sufleteascã delicatã, olegãturã de dragoste realã pentrulimbã, neam ºi credinþã.

Revista, viaþa de dascãl ºiopera poeticã aratã cã prof. IosifBãcilã a ºtiut sa dea un sensuman, plin de generozitate ºibunãtate, întregii lui vieþi închinatebinelui ºi frumosului, ºtiinþei ºioamenilor. O viaþã caracterizatãprin continuitate în identitateromâneascã.

Lucrãrile simpozionului s-auîncheiat cu frumoase melodiicântate de fanfara de copii de laBãnia dirijatã de maestrul Ion Albu– veºnicul tânãr artist almãjan.

În ultima parte a manifestãriiparticipanþii sunt rugaþi sã gustedin bucatele pregãtite cu multãdragoste ºi pricepere de cãtregazde.

Am încercat sã subliniemcalitatea excepþionalã a modelului,în persoana celor sãrbãtoriþi,pentru a fi descoperit degeneraþiile de urmaº în cãutareaunui sens existenþial.

Prof. Pavel Panduru

Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï

Colegii mei de generaþie, ºi nu numai,

cred cã-ºi amintesc cu nostalgie de

vremurile în care la Cãminul Cultural erau

prezentate spectacole folclorice (cântece

ºi dansuri populare) de cãtre ansambluri

renumite, pr intre care: DOINA

BANATULUI, BANATUL, SEMENICUL,

BALADA CERNEI, DOINA BISTREI,

DOINA TIMIªULUI, dar ºi FORMAÞIA DE

DANSURI ªI CÂNTECE POPULARE DIN

CORNEREVA, al cãrei pitoresc era dat, în

mare mãsurã, de grupul CIMPOIERILOR,

care efectiv acapara sala cãminului, atât

prin acurateþea interpretãrii cântecelor

populare, cât ºi prin ineditul acestui

instrument, destul de rar întâlnit în arealul

carpatin.

CIMPOIUL, cãci la el vreau sã fac

câteva referiri, nu putea sã-ºi gãseascã

un loc mai bun decât la Cornereva, unde

legãtura omului cu codrul, cu natura în

general, este mult mai puternicã decât în

alte pãrþi. Aceastã legãturã este datã

atâta de sensibilitatea locuitorilor, cât ºi

de mirificul zonei. Nu este greu sã te

înfrãþeºti cu natura atâta timp cât în jurul

tãu ai: Belareca cu izvoarele ºi Cheile

sale, Arjana, Þarcul ºi atâtea alte

frumuseþi!

CORNEREVA – este atestatã

documentar din anul 1518 ºi aparþinea de

Districtul Caransebeº, iar satul Bogâltin

din 1452.

- Este comunã cu cea mai mare

suprafaþã din þarã (peste 40km pãtraþi),

fiind situatã la o altitudine medie de 700m.

- Are 40 sate ºi un numãr

aproximativ de 3770 locuitori destoinici,

cãliþi de condiþiile în care îºi trãiesc viaþa.

Din rândul acestor locuitori s-au

ridicat valori folclorice autentice: Mariana

DRÃGHICESCU, Maria MILU, Ion

CERNESCU, ºi alþii.

Un loc aparte în viaþa folcloricã a

Cornerevei l-a reprezentat formaþia de

Cimpoieri, condusã de Nicolae NEMEª

MUNTEAN din satul Camena, care de mic

copil a cântat la cimpoi, pe care mai

târziu, el singur ºi-l confecþiona. Geniul

muzical al acestuia l-a transmis ºi altor

locuitori ai Cornerevei, cum sunt: Nicolae

NEMEª- vãr cu Muntean, Lae NEMEª,

Ion MILU (Pasãre), Petru MILU (Picu),

T a l p e º S A M S O N , N i c o l a e

PETRONESCU, Lazãr GHINESCU, Toma

TALPEª, Ion TALPEª, Gheorghe

CERNESCU (Tãciune), ªtefan TALPEª,

Gheorghe BRÂNZEI.

Cimpoiul are urmãtoarele pãrþi

componente:

1. BURDUFUL (Foale) – confecþionat din

piele de ied tãbãcitã într-un mod special.

2. TÃRÃUZUL – compus din douã pãrþi:

una fixã, care face legãtura cu burduful, ºi

una mobilã, care are în interior o muzicuþã

(PIªCOANE), din trestie uscatã, care

ajuta la acordarea instrumentului.

3. CARABA (Fluiericiul) – confecþionatã

din lemn de prun uscat, gãurit

longitudinal, rezultând douã canale

paralele. Un canal este prevãzut cu 5

gãuri, iar celãlalt cu una singurã. La

capãtul fiecãrui canal se aflã câte o

muzicuþã, tot din trestie uscatã, dar mai

subþiri decât cea de la TÃRÃUZ.

4. NUCA – este fixatã de gâtul foalelui;

este confecþionatã tot în prun uscat ºi este

prevãzutã cu un orificiul în care se fixeazã

CARABA.

continuare în pag. 12 .

CIMPOIERII DIN CORNEREVA

12Vestea de Mehadia

. urmare din pag. 11

5. SUFLONIU – este fixat printr-o talpã de

burduf. Este confecþionat tot din lemn de

prun, fiind strãpuns longitudinal de o

þeavã din os prin care este suflat aerul în

burduf.

Presiunea din burduf este

amplificatã prin apãsarea braþului ºi

acþioneazã la comanda cimpoierului

asupra muzicuþelor care scot sunete

caracteristice, acestea fiind acordate de

muzicant cu ajutorul degetelor ce

acþioneazã asupra gãurilor de la

FLUIERICI. Formaþia în sine s-a format,

se pare, la iniþiativa învãþãtorului Ion

TALPEª în anul 1965. Dar ca orice lucru

frumos ºi valoros, formaþia a fost

închegatã cu multã muncã, fiind nevoie de

multe zile de repetiþii pentru obþinerea

unui racordaj perfect, deoarece fiecare

component, în faza incipientã, avea stilul

propriu de cântat la cimpoi.

Marele talent ºi munca i-a ajutat

sã închege aceastã formaþie, care a

devenit celebrã nu numai în România, ci

ºi în întreaga Europã. Cornereva rãsuna,

în acea perioadã, de cântecul

cimpoierilor, la ºezãtori, diferite petreceri,

baluri de sãrbãtori, etc. Cimpoierii cântau

din plãcere, iar sunetul specific acestor

instrumente fascinau de-a dreptul

ascultãtorii. Grupul acestor rapsozi a fost

marcat de geniul lui Nicolae NEMEª

MUNTEANU, conducãtorul lor, care la un

concurs naþional, ce a avut loc în Brãila în

anul 1973, a obþinut douã premii întâi ºi

un premiu special al juriului, cântând la

patru instrumente, în condiþiile în care în

finalã au fost prezenþi 33 de concurenþi

din 18 judeþe.

Au fost solicitaþi sã cânte în toate

marile oraºe ale României. Faima

cimpoierilor din Cornereva a cucerit

Europa prin turneele efectuate în Belgia,

Olanda, Elveþia, Germania, Franþa. La

Festivalul Internaþional din Polonia au

obþinut Medalia de Aur.

Au participat la festivaluri: Cântarea

României, Dialog la distanþã – la Opera

din Timiºoara, între Banat ºi Moldova.

Casa de discuri „Electrecord” a

fãcut unele înregistrãri cu aceastã

formaþie.

A fost frumos, dar dupã cum se

ºtie, „ce-i frumos nu þine mult”, acest

fenomen a trecut ºi odatã cu el s-a dus

încã o modalitate de identificare a unei

zone, a unei colectivitãþi.

Pãcat!

Ec. Nicã DRÃGAN

PLUGOVA 2012

Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï

UNIREA BANATULUI CU ÞARA

(Fragment)

La 17 august 1916, la Bucureºti,România semneazã Tratatul de alianþã ºiConvenþia militarã cu Antanta (Franþa,Marea Britanie, Italia ºi Rusia).

Printre altele tratatul prevedeaurmãtoarele :

„ARTICOLUL III Franþa, MareaBritanie, Italia ºi Rusia recunoscRomâniei dreptul de a anexa teritoriile

Monarhiei austro-ungare stipulate ºidelimitate la articolul IV.

ARTICOLUL IV Limitele teritoriilormenþionate la articolul precedent suntfixate precum urmeazã ; LInia dedemarcaþiune va începe pe Prut, la unpunct al hotarului de acum întreRomânia ºi Rusia, aproape deNovoseliþa ºi va urca acest fluviu pânã lahotarul Galiþiei la confluenþa Prutului cuCeremuºul. Apoi ea va urma frontieraGaliþiei ºi Bucovinei ºi a Ungariei pânã lapunctual Stog (cota 1655). De acolo eava urma linia de separaþie a apelor întreTisa ºi Viºa, pentru a atinge Tisa la satulTrebuºa deasupra locului unde seuneºte cu Viºa. Din punctul acesta ea vacoborî pe talvegul Tisei pânã la 4 km înjosul confluenþei sale cu Someºul,lãsând satul Vãsãros-Nameny României.Ea va urma apoi direcþiunea sud-sud-vest pânã la un punct de 6 km la rãsãrit

de oraºul Debrecen. Din acest punct eava atinge Criºul la 3 km, din jos deunirea celor doi afluenþi ai sãi, Criºul Albºi Criºul Repede. De la Agye linia va coborî talvegul Tisei pânã la confluenþasa cu Dunãrea ºi apoi va urma talvegulDunãrii pânã la graniþa actualã aRomâniei.

România se îndatoreazã sã nu ridicefortificaþii în faþa Belgradului într-o zonãce se va delimita ulterior, ºi sã nu þie înaceastã zonã decât forþe necesareserviciului de poliþie. Guvernul RegalRomân se îndatoreazã a indemniza pe

continuare în pag. 13 .

DOCUMENTELE MARII UNIRI ÎNTR-O LUCRARE DEEXCEPÞIE (CARTE ÎN CURS DE APARIÞIE) - AUTOR:

GHEORGHE MIRULESCU

UNIREA BANATULUI CU ÞARA,PRIORITÃÞI BÃNÃÞENE, OAMENI DE

SEAMÃ

13Vestea de Mehadia

urmare din pag. 12 .

sârbii din regiunea Banatului, carepãrãsind proprietãþile lor ar voi sãemigreze, în timp de doi ani de laîncheierea pãcii.

ARTICOLUL. V (aliniat 2) Franþa,Marea Britanie, Italia ºi Rusia seangajeazã, de asemenea ca la tratativelede pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la articolul IV, sã fieanexate Coroanei României.”

Concluzionând, prevederile tratatuluistipuleazã fãrã putinþã de tãgadã cadupã încetarea ostilitãþilor Transilvania ºiBanatul sã facã parte din RegatulRomâniei în limita graniþelor lor istoricedeoarece românii erau majoritari acolo.„Noi nu am intrat în rãzboi ca niºtesolicitatori nepoftiþi. Noi am intrat înrãzboi ca niºte aliaþi doriþi ºi ceruþi”afirma ºeful executivului de la BucureºtiI.I.C. Brãtianu.

La sfârºitul Primului Rãzboi Mondial,în urma dezmembrãrii Imperiului Austro-Ungar, situaþia din Banat devenise totmai tensionatã. Pe 6 ºi 20 octombrie1918 la Timiºoara au avut loc ampledemonstraþ i i pentru încheiereaostilitãþilor militare. La 30 octombrie dr.Otto Roth, membru în conducereaPartidului Social Democrat din Ungariaºi locotenent colonelul Albert Barthaºeful Statului Major al ComandamentuluiMilitar Timiºoara au participat, înBudapesta, la întrunirea liderilor politicimaghiari, iar în ziua urmãtoareorganizeazã o adunare unde dr. Rothproclamã Republica Bãnãþeanã ºi afirmãcã rãmâne ataºat noului guvernmaghiar.

Fruntaºii românilor au pãrãsitadunarea ºi la 31 octombrie, în salacazarmei militare, s-au întrunit cele maiimportante personalitãþi politice ºimilitare locale ºi s-a înfiinþat ConsiliulNaþional al Banatului condus de dr. AurelCosma.

Într-un comunicat adresat populaþiei,Consiliul Naþional a declarat cã s-aataºat Consiliului Naþional RomânCentral din Arad ºi avea sã recunoascãdoar dispoziþiile acestuia din urmã. Era odeclaraþie fermã care respingea ideafruntaºilor maghiari privind autonomiaBanatului sub forma Republicii Bãnãþeneºi totodatã o exprimare categoricã avoinþei bãnãþenilor de unire cu România.

La 13 noiembrie 1918, la Belgrad seîncheie Convenþia de armistiþiu întreAntanta ºi Ungaria unde se hotãrãºte casoarta Banatului sã fie definitivatã dupãconferinþa de pace, iar teritoriul de la sudde Mureº sã fie ocupat de trupele sârbeºi franceze deoarece trupele româneerau ocupate cu lichidarea ultimelorformaþiuni militare germane de peteritoriul regatului.

Trupele sârbe au trecut Dunãrea ºi la14 noiembrie 1918 au ocupatTimiºoara, iar la 20 noiembrie au ajunsla Mureº. Comandamentul sârb a preluatadministraþia militarã a Banatului, iar maitârziu ºi administraþia civilã.

În dorinþa de a anexa Banatul laRegatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilornoile autoritãþi au trecut la anihilareasistematicã a miºcãrii naþionaleromâneºti, la desfiinþarea consiliilornaþionale române ºi a gãrzilor româneºti.

La sfârºitul lunii noiembrie 1918,pentru a împiedica participareadelegaþilor români din Banat la AdunareaNaþionalã de la Alba Iulia, trupelesârbeºti au patrulat continuu graniþa cuArdealul. Cu toatã oponenþa trupelorsârbe delegaþia bãnãþenilor (359 demembri) reprezentând toate categoriilesociale ºi principalele organizaþii politice,sociale ºi culturale bãnãþene a ajuns laAlba Iulia. Pe lânã delegaþie au participatun numãr mare de români din cel puþin255 de localitãþi bãnãþene.

Dupã proclamarea Unirii, persecuþiilearmatei sârbe s-au intensificat astfel cã,

despre situaþia românilor din Banat subadministraþia sârbeascã, maiorulAlexandru Dumitrescu raporta MareluiCartier General Român la 11 decembrie1918 :

„ În Banat se duce acum o luptãîndârjitã asemãnãtoare cu aceea pe careo duceau ungurii înainte contraromânilor. Zilnic se fac internãri ºiarestãri de români din diferite localitãþidin Banat ºi actualmente Aradul are unmare numãr de români din Banatrefugiaþ i de frica persecuþ iilorautoritãþilor militare sârbe.”

Între timp a sosit în Banat generalulfrancez Berthelot, iar trupele franceze aupreluat provincia în ianuarie 1919.

La 18 ianuarie 1919 are loc la ParisConferinþa de Pace unde România aprezentat un amplu ºi documentatmemoriu privind Banatul, publicat înlucrarea 1918 LA ROMÂNI.DOCUMENTELE UNIRII volumul V.Având în vedere prevederile tratatuluiîncheiat în anul 1916 cu statele Antantei,memorul guvernului român menþiona :

„ Nu a înþeles nimeni sã contesteRomâniei dreptul de a revendica unireapoliticã a unui teritoriu în care româniitrãiesc de-a lungul secolelor ºi în caresânt în numãr de 600000 pe lângã maipuþin de 400000 germani, coloniºtiveniþi din secolul XVIII ºi aproximativ300000 sârbi, emigranþi din secolul XV,ºi mai ales din secolul XVIII, pentru a nuvorbi decât de elementele entice celemai importante ” aºa începe memoriuldelegaþiei române.

Mãrginit la nord de Mureº, la sud deDunãre, la vest de Tisa, iar la est deCarpaþi Meridionali Banatul este oprovincie în care „ câmpia dãlocuitorilor de la munte alimentarea cucereale ; în aceastã câmpie vin sãierneze numeroase turme de la munte ;

continuare în pag. 14 .

14Vestea de Mehadia

urmare din pag. 13 .

muntenii sânt aceia care furnizeazãlocuitorilor câmpiei bogãþiile lorforestiere, minerale ºi produselerezultate din creºterea animalelor ”

Împãrþirea Banatului în douã „ar lãsaromânilor cursul superior al râurilor,sârbilor cursul inferior ºi canalele ; se vaajunge astfel a se ruina chiar avantajelesituãrii Banatului între 3 cursuri de apã”.Guvernul sârb trebuie sã înþeleagã faptulcã Dunãrea este hotarul natural caretrebuie sã despartã România de Serbiadeoarece guvernul român „..întotdeaunaºi-a interzis de a privi dincolo de acestfluviu ºi de a gândi la posibilitatea de areuni la România nord-danubianãnumeroºii români stabiliþi în Serbia întrevãile Timokului ºi ale Moraviei.”

Guvernul României considerãnecesar sã aducã la cunoºtinþaCongresului de Pace cã fracþiuneateritoriului locuit de alte etnii din Banatcum ar fi germanii trebuie sã þinã cont ºide voinþa acestora ºi menþioneazã

„Chiar în regiunea în care sârbii sântnumeroºi, grupuri române importantesânt amestecate printre ei ºi, deasemenea, colonii germane, care nu potfi ataºate politic nici unui stat de aceeaºinaþionalitate, dar pentru care nu existãnici un motiv de a fi reuniþi Serbiei ºicare, în nici un caz, nu ar putea fi reuniteacestui stat din cauza repartiþiei lor peîntreg centrul Banatului ; aceºti germani(ºvabi), în ziua în care vor fi liberi de a-ºiexprima public voinþa, din acea zi, înmod sigur, vor refuza, de altfel, de a selãsa împãrþiþi între Serbia ºi România ºise vor ralia de preferinþã acestui ultimstat.

Amestecul acestor diversenaþionalitãþi din vestul Banatului este deaºa naturã încât pentru a detaºa de laRomânia cei 200 000 de sârbi care segãsesc în aceastã regiune, ar trebuianexat, în acelaºi timp, Serbiei un numãrdublu de nesârbi : germani, maghiari ºiromâni.”

Referitor la susþinerile delegaþiei sârbecã fixarea graniþei pe Dunãre ar lãsa fãrãap ã r a r e Be lg r ad u l m emor iu lmenþioneazã:„Poate cã se va pune înevidenþã, pentru a rãpi românilor celpuþin sud-vestul Banatului, necesitateade a lãsa în faþa Belgradului o zonã deprotecþie. Lecþiile ultimilor ani airãzboiului au putut sã diminueze multcredinþa utilitãþii acestei protecþii ºivaloarea argumentului care se pote tragedin aceasta. De altfel, România arãspuns deja la aceasta în 1916,inserând în tratatul sãu cu Puterile Aliateangajamentul de a lãsa fãrã lucrãrimilitare ºi fãrã garnizoanã o întregã zonãîn faþa capitalei actuale a Serbiei.”[…]

Gheorghe MIRULESCU

Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï

REZULTATE ALEGERI PREZIDENÞIALE 2014 Circumscripþia electoralã nr.50 Mehadia

Numãr total de alegãtori înscriºi pe listele permanente: 3474

Numãr total de alegãtori prezenþi la urne: 1662

Nr.total voturi secþia 277 secþia 278 secþia 279 secþia 280 secþia 281

Gl.Rãu Plugova V.Bolvaºniþa Mehadia Mehadia

Victor Ponta (PSD – UNPR – PC) 782 51 184 134 282 131

Klaus Iohannis (PNL) 526 48 110 67 194 107

Dan Diaconescu (PP-DD) 95 3 12 14 40 26

Corneliu Vadim Tudor (PRM) 70 6 24 16 11 13

Elena Udrea (PMP) 65 10 18 6 13 18

Cãlin P. Tãriceanu (indep.- PLR) 42 0 6 2 23 11

Monica Macovei (independent) 16 0 6 3 4 3

Gheorghe Funar – independent 11 3 0 0 2 6

Kelemen Hunor (UDMR) 9 1 2 1 5 0

Constantin Rotaru 9 0 3 1 3 2

Teodor Meleºcanu (PDS) 6 1 1 2 0 2

Mirel Mircea Amariþei 2 1 0 0 1 0

15Vestea de Mehadia

ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCÃREFERITOARE LA BANATUL MEDIEVAL

TRAIAN SIMUProf. Dr. Tiberiu Ciobanu […] Cetatea Mehadiei este atestatã prima datã în

diploma regelui Carol Robert, din anul 1325, când

stolnicul Dionisie a fost denumit castelan al Mehadiei ºi al

cetãþii Jdioara. Atestarea susþinutã de Simu n-a fost

contestatã de istoricii ulteriori. Nicolae Sãcarã o

completeazã, arãtând cã pe acelaºi „mare stolnic regesc

care are ºi atributul de castellanus de Myhald (...) îl

întâlnim ºi în alte douã documente datate la 26 februarie

ºi 2 martie 1323. La 29 martie 1323 se menþioneazã cã

Dionisie deþine la curte titlul de mare comis regesc, fiind în

acelaºi timp castelan al cetãþilor Mehadia ºi Jdioara”[95].

În anul 1385 fortificaþia este menþionatã ca cetate regalã,

castelan fiind Petru, fiul lui Dionisie. În 1402 este

menþionat Filip Karoghy, comes de Mihald. Între 18 ºi 23

noiembrie 1428, Sigismund de Luxemburg a stat în cetatea

Mehadia, împrejurare în care locul apare în documente ca

„târg” (in oppido nostro Myhald). Regele Vladislav I, în

anul 1440, a dat în grija lui Iancu de Hunedoara cetãþile

Orºova, Mehadia ºi Gheurin (Gewrin – cetate dispãrutã,

pânã în prezent nelocalizatã, care, dupã pãrerea lui Nicolae

Sãcarã, „ar putea fi cãutatã în zona Topleþului”[96]).

Iancu de Hunedoara le-a întãrit, cheltuind mari fonduri

financiare pentru repararea lor. Banul de Severin, Iacob de

Gârliºte, la începutul veacului al XVI-lea, a fost numit

comite al cetãþii Mehadia. La anul 1559 este amintit Petru

Gãmaº, în demnitatea de castellanus districtus Mihald.

Simu îºi încheie prezentarea istoricã a cetãþii Mehadia

foarte vag: „În prima jumãtate a veacului al XVIII-lea,

Mehadia ajunge sub turci”[97]. Din fericire, existã astãzi

despre cetatea Mehadiei un studiu foarte bun, al lui Nicolae

Sãcarã, în care autorul, efectuând cercetãri în teren, aduce

date concludente referitoare la planul fortificaþiei ºi la

transformãrile suferite în timp de donjonul de aici. Autorul

afirmã cã, „în lipsa unei cercetãri arheologice la ruinele

castelului, datarea ºi precizarea fazelor în evoluþia

monumentului sunt dificil de stabilit. Iatã de ce considerãm

oportunã prezentarea documentelor istorice ce se referã la

castel, care coroborate cu analiza tipologicã a resturilor

arhitectonice, pot contribui, la elucidarea monumentului atâtdin punct de vedere al istoriei arhitecturii militare, cât ºi din celal istoriei acestor meleaguri”[98]. Aceastã „coroborare” dintresursele documentare ºi datele resturilor arhitectonice a condusla rezultate foarte bune. Înainte de a apãrea în volumul Dincolode ziduri (Timiºoara, 2002), studiul lui Sãcarã a fost publicatîn „Tibiscus”, Timiºoara, 1975, p. 167-183. Între timp,cercetãrile asupra cetãþii Mehadiei au adus în luminã noi date,aºa dupã cum aratã studiile publicate de ªtefan Matei[99] ºiDumitru Þeicu[100]. Acesta din urmã considerã prima atestaredocumentarã a cetãþii Mehadia anterioarã anului 1323. El scriecã „documentul din 23 octombrie 1317 face dovada cã cetatease afla, în acel moment, ocupatã de fiul magistrului Theodor deVoiteg”[101]. Mai mult chiar, Dionisie Széchy apare, într-undocument din 16 martie 1322, în funcþia de castelan al cetãþilorMehadia ºi Jdioara, atunci, la începutul acelui an, cetatearevenind „sub stãpânire regalã.”[102] Mai reþinem de laDumitru Þeicu o informaþie foarte importantã, anume cã„fortificaþia de la Mehadia a fost ridicatã de cãtre regalitateamaghiarã ca avant-post «pentru a sta împotriva bulgarilor, alui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Rascieiºi a tãtarilor ce nãvãleau neîncetat, cu duºmãnie, atacândhotarele regatului nostru», dupã cum menþioneazã actul din1329”[103]. […]

Prof. dr. Tiberiu Ciobanu

Note bibliografice:

[95] Nicolae Sãcarã, Castrum Myhald, în vol. Dincolode ziduri, Editura Aura, Timiºoara, 2002, p. 63.

[96] Ibidem, p. 69.

[97] Traian Simu, op. cit., p. 38.

[98] Nicolae Sãcarã, op. cit., p. 60.

[99] ªtefan Matei, Aspecte ale evoluþiei arhitecturii defortificaþii în Banat în perioada feudalismuluitimpuriu, în vol. Studii de istoria artei, Cluj-Napoca,1982, p. 103-123.

[100] Dumitru Þeicu. op. cit., p. 204-205.

[101] Ibidem, p. 205.

[102] Ibidem.

[103] Ibidem.

16Vestea de Mehadia

Publicaþie editatã de Primãria ºI Consiliul Local al comunei Mehadia.

Culegere - editare text ºi tehnoredactare: Editura CETATEA CÃRÞII S.R.L. -Mehadia, nr.125.

TIPAR:Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I.C.Brãtianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688

DESPRE VOTARE ÎN...LITERATURÃ

Tipãtescu: Miroºi a rom...Cetãþeanul: Ei bravos! Vrei sã miros a gaz?Tipãtescu: Ei! Pentru toate astea trebuie sã-þi daivotul lui onorabilul d. Caþavencu... Pentru aºaalegãtor, mai bun ales nici cã se putea...

(replicã din piesa de teatru O scrisoare pierdutã,Actul II, Scena 12, scenariu de Ion LucaCaragiale -1884)

( ; ( ; ( ;

,,Iorgu Nichitachi era ca ºi Scatiu, deputat, însã deopoziþie. În Parlament pãrea cã merge cu liberalii,dar bine nu se ºtia cum vota. În judeþul lui îºipãstrase oarecare popularitate, prin neoboseala cucare alerga dupã trebile alegãtorilor. Între el ºiScatiu se încheiase un soi de înþelegere tãcutã, dea se ajuta unul pe altul spre a se alege sub toateguvernele.”

Duiliu Zamfirescu în Tãnase Scatiu (1895)

( ; ( ; ( ;

Brânzovenescu: ,,Nu pricepi, neicã Zahario, vorbanoastrã? Adicã "noi", partidul nostru, pentru cinevotãm noi, pentru cine lucrãm noi? Noi încã nuºtim...”

(replicã din piesa de teatru O scrisoare pierdutã,Actul II, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale-1884)

( ; ( ; ( ;

Dacã ar durea prostia...

Dacã ar durea prostia,Ar fi jale-n România,ªi-ar fi jalea cea mai mareÎn cabina de votare!...

(epigramã de George Budoi din Dicþionarulprostiei, Alegeri, alegãtori ºi aleºi -7 octombrie2013)

( ; ( ; ( ;

,,Electoratul a evoluat; nu se mai voteazãînjurãtura, ci informaþia cuprinsã în ea.”

(aforism de Victor Martin din Carte de citit lavolan)