Vestea file(caraª-severin) ªi societatea literar-artisticÃ “sorin titel” din banat FONDATORI:...

Se apropie sãrbãtorile de iarnã.Toþi ne împodobim casa de sãr-

bãtori, oricât de micã ar fi ea. Cel maiimportant obiect ce decoreazã unbrad de Crãciun în fiecare an este,fãrã îndoialã, globul de sticlã. Împo-dobirea bradului de Crãciun esteuna dintre cele mai populare tradiþiiasociate cu sãrbã-toarea Naºterii Dom-nului. Printre primeleobiecte folosite pen-tru decorarea bra-dului au fost betea-la, ghirlandele, pan-glicile ºi lumânãrile.

Interesant de ºtiuteste cã ºiragurile debetealã se aranjauplecând de la vârfulpomului pânã jos,sã dea impresia deþurþuri.

În 1847, HansGheiner, un sticlardin Lauscha (Ger-mania) a creat primele globuri desticlã în formã de fructe pentru aîmpodobi pomul de Crãciun.Interiorul globului era fãcut sã parãde argint, la început cu mercur sauplumb, apoi cu ajutorul unui amestecîntre azotat de argint ºi apã cu zahãr.

Acest obicei a fost preluat ºi s-aîmprãºtiat în Europa, Marea Britanie,apoi în America.

Din 1920, globurile fãcute manualau fost înlocuite de cele produse înmasã.

Tot la Lauscha s-a inventat ochiulde sticlã folosit ºi azi.

Deci, pregãtiþi-vã de sãrbãtoare!Luna decembrie oferã multe ocaziide a fi în preajma celor dragi. Pentrua-i întâmpina, decoreazã-þi casapentru atmosferã spre bucuriatuturor. Deschide-þi sufletul pentrusentimente curate, uitând de toategrijile pe care le-aþi avut tot anul.

Anul acesta sãaducã tuturor locui-torilor comunei Me-hadia mai multe bu-curii, mai puþineprobleme, multãprosperitate, iar lacumpãna dintre anisã ciocniþi un paharcu orice ar fi el, cumultã speranþã însuflet!

Se spune cã pre-gãtirea de Crãciuneste în special su-fleteascã ºi maiapoi gospodã-reascã, exterioarã.

Are o semnificaþie lãuntricã, însãadesea o regãsim doar pe cea con-sumistã, îmbrãcatã în formalitãþi,forfote fãrã sã-þi dai seama.

Fiecare alege ca sãrbãtorile sã fietainice, sã fie ceva nou, diferit derestul anului, de restul petrecerilor,un alt fel de bucurie, care sã diferen-þieze stãrile.

Da! Spiritul Crãciunului este în noiºi trebuie sã-l simþim oriunde ne-anduce.

C.D. SPERANÞA

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 12 (35). ANUL IV. DECEMBRIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

Spiritul CrãciunuluiSpiritul Crãciunului- Ne pregãtim de sãrbãtori -

Am deosebita bucurie sã urez SÃR-BÃTORI FERICITE locuitorilorcomunei Mehadia ºi locuitorilor satelorarondate: Plugova, Valea-Bolvaºniþaºi Globu-Rãu, o zic cu inima împãcatãcã sãtenii noºtri ºi-au fãcut datoria pedeplin în ceea ce priveºte activitãþile înfolosul comunitãþii cât ºi în folosulprivat, al bunei-stãri familiale.

Luna Decembrie este cunoscutã ca ºiLuna cadourilor pentru cei dragi, înaceastã lunã avem de felicitat ºi desãrbãtorit onomastica unor numedragi, precum: Sfântul Nicolae,Sfântul Crãciun, Sfântul ªtefan ºi încele din urmã Sfântul Vasile sau cumziceau bãtrânii cãrãºeni: Silvestru.Aºadar, zic sãnãtate ºi la mulþi anicelor cu numele de Nicolae ºi Nicoleta,Crãciun ºi Crãciuniþa, ªtefan ºiªtefania, Vasile ºi Vasilica.

Fiind vorba de luna cadourilor, Pri-mãria ºi Consiliul Local Mehadia, caºi în alþi ani, se gândeºte ca Pomul deCrãciun pentru mari ºi mai ales pen-tru cei mici sã fie unul deosebit, frumosîmpodobit, pe mãsura colindãtorilor,pe care îi aºteptãm, cu tolba lui MoºCrãciun plinã de dulciuri ºi jucãriipentru copiii care au fost sârguincioºiºi cuminþi la ºcoalã ºi în familie.

Dupã Sãrbãtoarea de Crãciun, vomcãuta ca ºi Silvestru, Sfâtnul Vasile, sãfie întâmpinat cu surle, artificii ºi voiebunã, cu urarea strãmoºeascã: LAMULÞI ANI!

LA MULÞI ANI, dragi consãteni!

SãrbãtoriSãrbãtorifericite!fericite!

Primar IANCU PANDURU

Gânduri de CrãciunAº vrea doar sã mã refer la un verset Biblic:

«Astãzi în cetatea lui David, vi s-a nãscut un Mân-tuitor, care este Hristos, Domnul.» (Luca 2.11) .

Ce a adus HRISTOS în lume, la venirea Sa pepãmânt?

Lumina în mijlocul întunericului: «ca sãlumineze pe cei ce zac în întunericul ºi în umbramorþii» (Luca 1.79);

Bucurie pentru cei întristaþi: «Nu vã temeþi:cãci vã aduc o veste bunã, care va fi o marebucurie pentru tot poporul» (Luca 2.10);

Pacea (în mijlocul duºmãniei oamenilor):«pace pe pãmânt între oamenii plãcuþi Lui.» (Luca

2.14);Viaþa, acolo unde domnea moartea: «Eu

am venit ca oile sã aibã viaþã, ºi sã o aibã dinbelºug.» (Ioan 10.10);

Slava (în mijlocul ruºinii): «ªi noi amprivit slava Lui, o slavã întocmai ca slavasingurului nãscut din Tatãl.» (Ioan 1.14);

Salvarea din pãcat: «Ea va naºte un Fiu, ºi-ivei pune numele Iisus, pentru cã El va mântui pepoporul Lui de pãcatele sale» (Matei 1.21);«Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã adat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El,sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã.» (Ioan 3.16).

Sã întâmpinãm, aºadar, Marea Sãrbãtoare aNaºterii Mântuitorului, nu neapãrat (sau nunumai) cu mese festive supradimensionate, ci cuconvingerea nestrãmutatã cã Lumina, Bucuria,Pacea, Viaþa, Slava ºi Salvarea, aduse în dar, suntîn mãsurã sã contrabalanseze marasmul spiritual(în care se complace, vai! cvasi-majoritateacompatrioþilor), pericol mult mai mare decât crizaeconomicã ºi financiarã!

IOAN GHIOCEL("Vatra Satului", nr. 14/2008)

Moº Crãciune, Moº Crãciune!Unde eºti, în astã searã, Moº Crãciune

de-altã datã Sã vezi lumea pãgânitã, cât este de turburatã Cum se jeluie ºi plânge, ºi se neacã în suspine Cã nu mai cobori la dânsa,

din a tale zãri divine

Cum te-ai coborât de-a rândul, mãi d’o douãzeci de veacuri

În castele ºi palate, în colibe ºi conacuriÎn cãºi mari cu bunã stare, în mansarde

umiliteÎn bordeie fãrã coºuri, ºi cu stuf acoperite

Scurt, sã nu mai lungesc vorba, te-ai avântat peste totul

Moºule bãtrân de veacuri, cu barba albã, cât cotul

ªi zburau în a ta urmã, mii de cete ‘naripate Îngeraºi cu pãr de aur, ºi cu câte-un sac

în spate

ªi apoi, ce fericire, când la fiecare uºã Te primea v’un moº, ca tine, v’un bãrbat

sau v’o mãtuºã Te poftea cu drag în l’untru, îþi da scaun,

sã ºezi o leacã ªi doreau din alor suflet, toþi cu tine,

sã petreacã

Iarã tu îmbãtrânite, aruncând priviri senineÎnspre copilaºii candizi, ce cãutau cu drag

la tineCu mânuþe ‘mpreunate, gata pentru rugãciuneSã le dai sacul cu daruri, Moº Crãciune,

Moº Crãciune!TATA OANCEA,

Timiºoara, 24 decembrie 1939

TATÃL NOSTRU

“FIINÞA NOASTRÃ CEA DE TOATE ZILELE,FÃ ASTFEL ÎNCÂT FAPTELE ªI IUBIRILENOASTRE SÃ AIBÃ SENS, ªI CA ZIUA NOAS-TRÃ SÃ ÞINÃ.AMIN!” CONSTANTIN NOICA

ColindãtoriiCad fulgii mari încet zburând

ªi-n casã arde focul,Iar noi pe lângã mama stând

De mult uitarãm jocul.De mult ºi patul ne-aºtepta,

Dar cine sã se culce?Rugatã, mama repeta

Cu glasul rar ºi dulce

Cum sta pe paie-n frig HristosÎn ieslea cea sãracã,

ªi boul cum sufla milosCãldurã ca sã-i facã,

Drãguþ un miel cum i-au adusPãstorii de la stânã

ªi îngeri albi cântau pe susCu flori de mãr în mânã.

ªi-auzi! Rãsar cântãri acum,Frânturi dintr-o colindã,

ªi vin mereu, s-opresc din drum,S-aud acum în tindã –

Noi stãm cu ochii pironiþiªi fãrã de suflare;

Sunt îngerii din cer veniþiCu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântã nãlþãtor ºi rarCântãri de biruinþã,

Apoi se-ntorc ºi plâng amarDe-a Iudei necredinþã,

De spini, de-ostaºi, ºi c-a murit…Dar s-a deschis mormântul

ªi El acum e-n cer suitªi judecã pãmântul.

ªi pânã nu tãceau în prag,Noi nu vorbeam nici unul –

Sãrac ne-a fost, dar cald ºi dragÎn casã-ne Crãciunul.

ªi când târziu ne biruiaPe vatra caldã somnul,

Prin vis vedeam tot flori de mãrªi-n faºe mic pe Domnul.

GEORGE COªBUC

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Moº Crãciun, Moº Crãciun!La casa de om sãracS-a gãtat fãina-n sacªi n-avem sã-þ dãm colac…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate rãzoarele,Pe toate ogoareleNe-am trudit picioarele…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Toate sãptãmânileNe-am ostenit mânile

ªi-am adunat grânele…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Slujim slujba statului,Þarina bogatului, Pajura-mpãratului…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate cãrãrileÎþi cântãm cântãrile,Ardem lumânãrile…Moº Crãciun!

OCTAVIAN GOGA

Colinda

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

Extraordinarã ideea Primãriei, a Consi-liului Local din Mehadia ºi a Societãþii lite-rar-artistice „Sorin Titel” din Banat de a or-ganiza sâmbãtã, 19 septem-brie, un simpozion dedicatpresei din Banatul Montan.De altfel, acþiunea nici nune-a luat prin surprindere în-trucât, aceleaºi foruri admi-nistrative ºi culturale au ini-þiat, în ultimii ani, manifestãriculturale, care tind sã devinãtradiþionale, în prim-plan si-tuându-se valorificarea moº-tenirii spirituale, aducerea înmemoria contemporanilor aactivitãþii ºi operei unor maripersonalitãþi care au marcatistoria locurilor. ªi nu în ultimul rând, totaici, prin grija aceloraºi instituþii – fapt unicîn judeþ – apare lunar periodicul social-cultural „Vestea”, fondat în urmã cu patruani de prozatorul Nicolae Danciu Petnicea-nu ºi de primarul comunei, Iancu Panduru.

Manifestãrile de la Mehadia au debutatla primele ore ale zilei cu primirea oaspe-þilor sosiþi din Timiºoara, Reºiþa, DrobetaTurnu Severin, Orºova, Bocºa, din ValeaAlmãjului, precum ºi din Statele Unite aleAmericii, la sediul primãriei. Apoi, partici-panþii s-au deplasat în imediata vecinãtate

a sediului administrativ, la casa în care în-tre anii 1938 – 1941 a funcþionat redacþiarevistei „Grãnicerul”, ce l-a avut ca proprie-tar, editor ºi redactor responsabil pe Ion

Marghetici, cu aceastã ocazie pe faþadaimobilului dezvelindu-se ºi sfinþindu-se oplacã de marmurã întru aducere aminte.

Dupã o scurtã slujbã de comemorare o-ficiatã de un sobor de preoþi de la parohiaMehadia ºi din localitãþile învecinate aurostit alocuþiuni primarul Iancu Panduru,prof. Alexandru Nemoianu (S.U.A.), prof.Richard Sârbu ºi N.D.Petniceanu, acestadin urmã oferind auditoriului câteva detaliidespre revista „Grãnicerul” ºi despre re-dactorul sãu responsabil, Ion Marghetici.Am reþinut, astfel, cã un numãr „de probã”al publicaþiei a apãrut la sfârºitul anului1932, iar primul numãr, în aprilie 1933, în-tre colaboratori fiind amintit ºi numele învã-þãtorului Nicolae Roºeþ din ValeaBolvaºniþei.

În acelaºi imobil, cei prezenþi au fost in-vitaþi sã viziteze un micromuzeu de artã po-pularã unde, prin grija proprietarei, dnaCornelia Feneºan, au fost expuse vechistraie þãrãneºti din acest areal (unele con-fecþionate chiar de membrii familiei), pre-cum ºi obiecte din gospodãria sãteascãtradiþionalã.

Cea de-a doua parte a manifestãrii de laMehadia s-a desfãºurat la Liceul tehnologic„Nicolae Stoica de Haþeg”, din localitate,unde s-a desfãºurat simpozionul propriu-zis. În deschidere participanþii au fost salu-taþi de primarul Iancu Panduru, care a tre-cut în revistã principalele evenimente cultu-rale ºi spirituale organizate, anual, în

centrul de comunã ºi în satele aparþinãtoa-re, ºi de prof. Ovidiu Feneºan, directorul in-stituþiei de învãþãmânt.

Moderatorul simpozionu-lui, N.D. Petniceanu i-a datmai apoi cuvântul prof. uni.Dr. Ilie Cristescu, cunoscutpoet ºi publicist, care a vor-bit despre revistele pe carele-a iniþiat ºi coordonat dupã1990, oferind date semnifi-cative despre rolul pe care l-au avut publicaþiile „Hercu-les” ºi „Noul Val de Banat” înpromovarea istoriei ºi tradi-þiilor locului, a unei „stãri despirit” benefice într-o vremeîn care dimensiunea cultura-

lã a fiinþei s-a vãzut, în noile condiþii, tot maineglijatã ºi marginalizatã de cea existen-þialã ºi politicã.

„În cãlcâiul fiecãrui rãu se naºte ºi ungrãunte de luminã” afirma într-o sinteticã„istorie a presei bãnãþene”, înainte ºi dupãMarea Unire de la 1918, N.D. Petniceanu.Prin urmare iatã ºi o statisticã la care fãceaapel autorul: „Pe vremea imperiului Austro-Ungar, între anii 1771 ºi 19191 în limba ro-mânã apãreau 13 ziare, reviste ºi foi

În prim plan: Primarul Iancu Panduru ºi prof. univ. dr. Richard Sârbu,fost elev al ªcolii din Mehadia

În prim plan: Primarul Iancu Panduru ºiprof. dr. Alexandru Nemoianu venit din

America la Simpozion

Presa din Banatul Montan,Presa din Banatul Montan,omagiatã la Mehadiaomagiatã la Mehadia

Vorbeºte dr. Al. Nemoianu

continuare în pag. 4


sãptãmânale, în limba germanã – 98, înlimba maghiarã – 72, în limba sârbã – 3 ºi,în douã-trei limbi – 17. Între anii 1919 –1941 numãrul sãptãmânalelor din primacategorie era de 125, din cea de-a douacategorie de 65, din cea de-a treia 104, înlimba sârbã – 1, în limba bulgarã – 1 ºi înlimba esperanto – 1". De asemenea, cerce-tãtorul s-a referit la personalitãþile în jurulcãrora au fost create aceste publicaþii, laprioritãþile din spaþiul românesc în dome-niu, dar ºi la apariþia ºi dezvoltarea tiparuluiîn Banat.

Luând cuvântul în cadrul reuniunii, prof.Alexandru Namoianu, fiu al Almãjului, trãi-tor în S.U.A., a subliniat faptul cã Banatul abiruit vicisitudinile istoriei tocmai prinapetitul sãu pentru culturã ºi tradiþie, princredinþa locuitorilor în Dumnezeu.

Scriitorul a tras, de asemenea, un sem-nat de alarmã asupra tendinþelor globaliza-toare care se manifestã astãzi în lume ºi a

absenþei unor modele care sã þinã aprinsãflacãra iubirii de neam ºi de þarã.

Prof. dr. Iulian Lalescu a vorbit desprerolul e care îl are presa în comunicare, prof.Ana Drãghici s-a referit la valenþele literareale presei orºovene în perioada interbelicã,iar poetul ºi pictorul Ignea Loga, din Timi-ºoara, originar din Valea Caraºului a pre-zentat revista „Jurnal de Rãcãºdia”, publi-caþie editatã de Primãria Consiliului Local ºiAsociaþia cultural-sportivã „Voinþa” din loca-litate unde, în anii dintre cele douã rãzboaiemondiale s-a înregistrat o efervescenþã pu-

blicisticã datoratã unor personalitãþi localeprecum Emilian Novacovici, Ilie Crãciunel,continuatã în ultimele decenii de autori decãrþi precum prof. dr. Constantin Falcã,prof. Mady ºi Petru Ciurea, poetul Costel

Simedrea etc.Prezent la Mehadia, poetul ºi publicistul

Nicolae Irimia s-a referit la cunoscutul feno-men al condeierilor, dirijorilor ºi compozito-rilor plugari din Banat, evocând pe larg ac-tivitatea publicistului Ion Ciucurel din satulªoºdea, cel care a reuºit sã editeze, în in-terbelic, vreme de peste douã decenii, ceamai longevivã gazetã scrisã de þãrani. Deasemenea, autorul a fãcut cunoscut de-mersul sãu publicistic de la ziarele „Timpul”ºi „Sud Vestul”, unde a reuºit sã susþinã un

supliment dedicat satelor cu acelaºi nume,din 1992 ºi pânã în 2008. în final, N. Irimia

a înmânat organizatorilor comunicareaprof. dr. Ionel Bota, directorul TeatruluiVechi „Mihai Eminescu”, din Oraviþa, încare a prezentat evoluþia tiparului de-alungul timpului în urbea cãrãºeanã.

Prof. Pavel Panduru din Prigor a fãcutpertinente aprecieri despre revistele deliteraturã ºi culturã Semenicul ºi Reflexedin Reºiþa, Almãjul ºi Almãjana din ValeaAlmãjului ºi Familia (din Petrovaselo,Serbia) ºi l-a lãudat pe primarul Iancu Pan-duru pentru felul în care se implicã în eveni-mentele culturale ºi spirituale din aceastãcomunitate.

Gabriela ªerban, directoarea Biblioteciiorãºeneºti „Tata Oancea” din Bocºa a evo-cat tradiþia presei în aceastã localitateprecum ºi eforturile fãcute de autoritãþi ºide intelectualii locali pentru editarea revis-tei „Bocºa culturalã”, realizatã ºi editatã înprezent de biblioteca bocºeanã. În com-pletare, Tiberiu Popovici a pus la dispoziþiaauditoriului exemplare din publicaþii apãruteîn acest areal.

De o atenþie aparte s-au bucurat ºi mãr-turisirile poetului Nicolae Jinga, din Orºova,despre lupta sa dusã împotriva cenzurii co-muniste ºi, mai apoi, despre greutãþile pecare le-a întâmpinat în primele luni dupã1989, atunci când laolaltã cu alþi colegi ºi-au propus sã editeze o publicaþie indepen-dentã în oraºul de la Dunãre. De altfel, totdespre ziarele apãrute în aceastã zonã aconferenþiat ºi prof. Constantin Juan Petroi.

La rândul sãu, tânãra studentã la jurna-lism, Dana Oprescu, a evocat cu deosebitãcãldurã activitatea de publicist a scriitorului

Ziaristul Nicolae Irimia

N.D.P. ºi artista vocalã Maria Tudor

Participanþi la Simpozionul PreseiN.D.P. ºi jurnalistul Gh. Jurma, fiecare

între câte douã “flori”

În imagine: prof. C. Juan Petroi, prof.Ana Drãghici, prof. dr. Ilie Cristescu ºi

scriitorul preot Nic Jinga

urmare din pag. 3



Nicolae Mãrgeanu, iar prof. Traian Gãleta-riu din Comloºu Mare, s-a referit pe larg laistoria gazetei „Suflet Nou”, care, în lunaaugust 2009 a împlinit 75 de ani de la

apariþie. De remarcat e faptul cã din 1993 ºipânã în prezent din noua serie au apãrut200 de numere, difuzate cu foarte bune

rezultate atât în Banat, cât ºi în þarã ºistrãinãtate. De altfel, inimosul artizan al pu-blicaþiei a prezentat în cadrul simpozionuluiºi un numãr ce insera un articol semnat decunoscutul profesor ºi sociolog DimitrieGusti. Dupã ce a þinut sã facã mai multeprecizãri în legãturã cu unele inexactitãþistrecurate în câteva comunicãri, referitoarela localitãþile ºi datele de apariþii a unorpublicaþii, prof. Gheorghe Jurma, director alEditurii Tim din Reºiþa, unul dintre cei maiavizaþi cercetãtori ai fenomenului (autorul arealizat în 1978 ºi în 1977, în colaborare cuAda Cruceanu, douã lucrãri de pionierat îndomeniu) a subliniat necesitatea continuãriiacestui demers. Cu atât mai mult cu câtdupã 1989, în arealul bãnãþean, dar ºi încel al Banatului Montan, a fost înregistratão nemaiîntâlnitã efervescenþã publicisticã.Tocmai în acest scop omul de culturãreºiþean a declarat cã, în prezent, a revãzutstudiile anterioare ºi lucreazã la o„panoramã a presei din Caraº-Severin”.

Au rãspuns invitaþiei organizatorilor de aparticipa la manifestãrile de la Mehadia ºicunoscutele interprete ale folcloruluibãnãþean ºi ale cântecelor din Þara Moþilor,Ana Pacatiuº ºi Maria Tudor, care auîncântat audienþa cu neasemuitele lorcântece. Dar dezbaterile asupra presei

bãnãþene au continuat ºi în timpul uneimese comune care a avut loc la „CasaVerde”, o pensiune situatã pe malul Cernei,într-un peisaj mirific, în tovãrãºia tradiþio-nalei rãchii, atinsã de miracolul galben altoamnei, a unor bucate alese, excelentgãtite, ºi a vinului de viaþã lungã. Faptpentru care organizatorii ºi personalul

locaþiunii meritã toate felicitãrile.NICOLAE IRIMIA

Trei din florile Caraºului: Ana Pacatiuº,Maria Tudor ºi studenta Dana Oprescu

Cântã ReginaCântecului

Românesc dinBanat

Participanþi la Simpozionul Presei, Mehadia, 19.09.2009. De la stânga la dreapta: viceprimarul Puiu Stângu, Ionel Blidaru, prof.dr. Mihai Feneºan, Tulean Damilescu, preot Emil, prof. univ. dr. Richard Sârbu, ing. Vasile Muicã, primarul Panduru, ing. Ionicã

Bãcilã, prof. dr. Iulian Lalescu, I.D.M. Iosif Radu ºi prof. Mihai Belchite, consilieri comunali

urmare din pag. 4

Definit ca fiind efemerã graniþa între trecutºi viitor, prezentul istoric este un concept ne-recunoscut de istoriografie, contestat mai a-les de istoricii care nu pot apela la martorii o-culari. Întrebarea care trebuie pusã contesta-tarilor se referã la posibilele lor reacþii în faþaunei eventuale întâlniri cu martori oculari aiepocilor pe care le studiazã, ºtiut fiind cã secontestã, mai ales, claritatea percepþiei eveni-mentelor apropiate în timp. În acest fel, se dãcredit mai mare sedimentarii informaþiei prinscurgerea timpului, trecându-se cu vedereafaptul cã uitarea survine tocmai o datã cutrecerea anilor. Este clar faptul cã orice istoricpreferã sã apeleze direct la “actorii istoriei”,mai mult decât la urmele lãsate de ei, oricâtde importante ar fi ele. Aceasta este o abor-

dare istoricã care a prevalat de la Herodot ºi

Tucidide pânã în secolul al XVIII-lea. Atunci

se considera cã, a fi martor ocular la eveni-

mentele descrise sau, mai bine, participant la

ele, este un avantaj major în scrierea istoriei.

De aceea, se aprecia cã istoria contemporanã

era cea mai bunã istorie scrisã.

Astãzi, a scrie “istoria prezentului” poate

pãrea imposibil din cauza contradicþiei în ter-

meni ºi a faptului cã istoria se referã la trecut,

însemnând necesarele descoperiri ºi inter-

pretãri noi, bazate pe ani întregi de studiu al

documentelor din arhive. Aceastã abordare a

istoriei a fost vehiculatã o datã cu apariþia mi-

tului modern al progresului nelimitat cu aju-

torul ºtiinþei, cu dezvoltarea filologiei criticeºi cu opera istoricului german Leopold von

Ranke. La o analizã mai atentã, constatãm

ciudãþenia abordãrii: o persoanã care n-a fostprezentã cunoaºte faptele mai bine decât unacare a fost implicatã sau martorã! Însã, chiar

ºi cel mai ascetic neorankean depinde de

martorii cãrora le aparþin primele relatãri des-pre trecut, deoarece nu existã istorie dacãaceºtia nu înregistreazã nimic. Dacã o fac in-

suficient, urmãrind planuri diferite sau în-

guste tematic ºi cronologic, istoricul nu vagãsi rãspunsuri la întrebãrile cãrora vrea sã lerãspundã. Aºadar, situaþia cea mai fericitã e

cea în care existã un martor interesat, el în-

suºi, în a rãspunde întrebãrilor istoricului, cu

privire la surse ºi cauze, structuri ºi procese,indivizi ºi mase. În acest sens, cea mai bunãrelatare a Revoluþiei de la 1848 din Franþaeste cea a lui Alexis de Toqueville.

Tot astãzi, sursele de documentare au

crescut exponenþial cantitativ faþã de epocile

vechi, când o întreagã civilizaþie trebuia “rein-

ventatã”, plecând de la un singur papirus.

Avem la dispoziþie o mare varietate de

posibilitãþi de informare, graþie minusculului

“stat” care a devenit Pãmântul, datorita dez-

voltãrii extraordinare ºi rapide a mult sperateiºi aºteptatei tehnologii. Ea oferã posibilitatea

participãrii concomitente a întregii omeniri la

orice eveniment mediatizat, indiferent delocul unde acesta se desfãºoarã sau de undeeste urmãrit de cei interesaþi. Din pãcate, nici

în vechime n-au fost înregistrate în întregime

majoritatea experienþelor umane, ceea ce nus-a prea întâmplat ºi cu faptele politice.Astãzi, datoritã diverselor posibilitãþi oferite

de tehnologii, politicienii, diplomaþii, militarii

ºi oamenii de afaceri sunt mai dornici caoricând sã ofere propriul lor punct de vederereferitor la cele întâmplate. Chiar daca fiecare

îºi prezintã propria sa versiune, adunând

laolaltã cât mai multe se poate obþine oimagine foarte apropiatã a celor întâmplate.

Iatã de ce asemenea cãrþi precum aceasta

a cercetãtorului britanic, nu pot decât sa adu-cã în discuþie o metodã utilã de scriere a is-

toriei, care surprinde mai ales ceea ce docu-mentele “locale” scapã deseori din vedere:starea de spirit, mentalitãþile ºi percepþia unui

martor ocular strãin. Interesat de realitãþileeuropene contemporane. Ash îºi pune între-

bãri privind oportunitatea acestei metode,deoarece cartea nu s-a vrut a fi o relatare com-prehensivã a întâmplãrilor din Europa, ceamai mare parte a textului constituind-o re-portajele de analizã, majoritatea publicate în“New York Review of Books”. Parcã pentru ase conforma “istoriei prezentului”, textul prin-cipal a fost scris la scurt timp dupã sau chiarîn timpul celor descrise, ceea ce poate con-stitui o dovadã de veridicitate, mai ales pentrucã autorul recunoaºte cã textele reflectãpropriile sale interese, experienþe ºi cãlãtorii.

Combinând tehnicile istoricului ºi jurna-listului, a ajustat uºor fragmentele, mai multpentru a fi eliminate repetiþiile, substanþa tex-telor rãmânând nemodificatã. Tot atunci, întrefragmente a fost plasatã o cronologie atât

pentru a realiza legãtura necesarã, cât ºi pen-

tru a înregistra evoluþii europene considerate

semnificative, dar insuficient descrise. În

cronologie au fost inserate câteva schiþe cu

aparenþã de fragmente de jurnal, preluate, în

primul rând, din amintiri ºi din carneþelele de

notiþe. Textul conþine mai multe schiþe lungi ºi

câteva eseuri, folosite de autor în încercarea

de realizare a unor sinteze provizorii asupra

subiectelor mai largi, cum ar fi dezvoltarea

Uniunii Europene, relaþia confuzã a Mãrii Bri-

tanii cu Europa sau modul în care diverse þãri

rezolvã moºtenirea dictaturilor comuniste.

Necesitatea îmbinãrii ziaristicii, istoriei ºi

a literaturii în demersul literar care intenþio-

neazã sã “reinventeze” trecutul nu mai trebuie

demonstratã altfel decât prin realizarea unorlucrãri istoriografice care sã apeleze la câtmai multe surse de documentare ºi metode

de analizã interdisciplinarã.Prof. dr. IULIAN LALESCU


E E OPORTUNÃOPORTUNÃ SCRIEREASCRIEREA IISTORIEISTORIEI PREZENTULUIPREZENTULUI??

Urma unei cetãþi din Mehadia

ÎNDEMNSuntem urmaºi ai acestui pãmântPãmântul meu, al tãu, al nostru!Noi suntem cei ce v-am rãmas datoriSã ducem graiul strãmoºesc...ªi portul þãrãnesc sã nu-l lãsãm sã piarã!Doar noi putem sã arãtãm c-am înþelesCe-nseamnã dragostea de þarã!oTu, dascãle, copiii tãi sã ºtie Cã satul este leagãnul culturii româneºti De vatra strãmoºeascã nu te-ndepãrta ªi-atunci îºi vei gãsi puterea-n glie! Iar ei te vor urma ºi-ºi vor înfige

rãdãcinile adânc... Cu strãbunicii hora vor încinge Pãmântul nu-l vor renega, nicicând! Tu, dascãle, copiii tãi sã ºtie...

înv. LAITIN FELICIA ADRIANA

ªTIRE MORTUARÃA trecut la cele veºnice, dupã o

grea ºi lungã suferinþã, profesoaraeducatoare ANA ELISABETA VLAICU,din Mehadia, soþia colegului CostelVlaicu.

Condoleanþe familiei.(REDACÞIA)

Þara Almãjului ºi Craina Bãnãþeanã suntcuprinse între Munþii Semenic ºi Munþii Almãju-lui ºi se desfãºoarã în partea de sud-vest a Ba-natului, fiind o strãveche vatrã a etnogenezeinoastre. Strãmoºii noºtri almãjeni ºi crãinenþi,ca ºi întregul popor român, n-au primit creºti-nismul la o anumitã datã ºi în mod oficial aºacum n-au primit vecinii noºtri, mult mai târziu,„botezul”. Creºtinismul a pãtruns aici pe nesim-þite încã din cele dintâi timpuri ale erei creºtine,poporul altoindu-ºi pe fiinþa sa valorile spi-rituale în duhul ortodoxiei. În ivirea poporuluiromân ortodoxia constituie, alãturi de sângeledaco-roman, elementul decisiv în etnogenezasa. „Strâns legatã de popor întotdeauna BisericaOrtodoxã Românã prin ierarhii, preoþii, monar-hii, teologii ºi credincioºii ei a contribuit lapãstrarea identitãþii proprii, la formarea ºi uni-formizarea limbii literare, la naºterea unei culturioriginale, la înfãptuirea unitãþii naþionale ºi po-litice, la slujirea idealurilor de dreptate, libertate,neatârnare ºi pace, la sprijinirea statului care aadunat în hotarele sale pe toþi fii naþiunii. Etapelestrãbãtute de români în zbuciumata lor existenþãsunt ºi etapele parcurse de Bisericã, ele putândfi urmãrite într-un paralelism neîntrerupt”.

În evul mediu, atunci când Almãjul ºi Crainaau intrat sub administraþia statului maghiar,credincioºii ortodocºi de aici au trebuit sã opu-nã o îndârjitã rezistenþã la acþiunile de catolici-zare ale acestora. Dovadã cã locuitorii acestuicolþ de þarã nu ºi-au pãrãsit credinþa strãmo-ºeascã sunt bisericile ortodoxe, la începutconstruite din lemn, dar frumos împodobite îninterior, iar mai apoi din piatrã ºi cãrãmidã.Dupã anul 1658 în Almãj ºi Craina, noua stã-pânire turceascã nu ºi-a impus religia sa, ci aurmãrit doar strângerea dãrilor. Însã în timpuldeselor confruntãri cu armatele austriece des-fãºurate în aceastã parte a Banatului, turcii ade-sea au incendiat bisericile existente aici, credin-cioºii fiind nevoiþi sã-ºi improvizeze altele dinnuiele împletite.

Odatã cu cucerirea Banatului de cãtre aus-trieci, apar o serie de acte normative care regle-menteazã funcþionarea bisericii noastre ortodoxeºi în care sunt consemnate ºi drepturile ºi înda-toririle preoþilor. Dupã încercãrile infructuoaseale împãraþilor austrieci de a coloniza Almãjul ºiCraina cu populaþie catolicã, în centrul satelornou formate prin coborârea de pe coastele dea-lurilor se ridicã biserici impunãtoare din piatrã ºicãrãmidã, ce dãinuie pânã în zilele noastre.

Dacã Curtea de la Viena a încurajat ºi spri-jinit comunitãþile sãteºti sã-ºi ridice lãcaºuri decult ortodox, nu acelaºi lucru s-a petrecut dupãanul 1782 când ºi în sudul Banatului se instau-reazã administraþia maghiarã. Perioada 1872 –1918 a fost una dintre cele mai odioase pentru

oamenii acestor locuri, puºi în faþa unor sa-mavolnicii fãrã precedent: înlocuirea în ºcoalãºi bisericã a limbii române cu limba maghiarã,înlãturarea 199 - 100 – 200 treptatã a românilordin administraþia satelor, maghiarizarea nume-lor localitãþilor ºi a celor de botez în registrelede stare civilã, ceea ce nu au fãcut nici turciiprãdãtori ºi nici austriecii. În aceastã perioadãgrea, când credinþa creºtinã ortodoxã avea defãcut faþã multor greutãþi ºi piedici (adminis-traþia maghiarã, primul rãzboi mondial), preoþiimai multor sate din Almãj ºi Craina prin grai ºiscris au militat pentru drepturile politice ºisociale ale românilor, pentru eliberarea Bana-tului de sub dominaþia austro-maghiarã ºi pen-tru unirea lui cu patria mumã, România.

Biserica ortodoxã prin preoþi precum Corio-lan Iosif Buracu, Romulus Boldea, GheorgheTãtucu, Ioan Chendi, Grigore Popovici, VasilePopovici, Ilie Imbrescu ºi mulþi alþii a fost ele-mentul care a focalizat lupta pentru emancipa-rea naþionalã ºi socialã în Banatul de Sud. Bise-rica ºi-a înscris pe stindardul sãu de luptã în-fãptuirea unitãþii de limbã, credinþã ºi neam.Prin bisericã ºi cartea bisericeascã s-a menþinutunitatea limbii române, s-a luptat cu curaj pen-tru recunoaºterea ei ca limbã naþionalã. Preoþiierau preocupaþi de starea moralã ºi religioasã acredincioºilor din parohiile lor, înþelegând cãînvãþãtura evangheliilor se realizeazã mai uºorîn faþa credincioºilor ºtiutori de carte. De aceeaei îi îndemnau pe pãrinþi sã-ºi trimitã copiii laºcoalã, dat fiind cã ºcoala ºi biserica sunt celedouã instituþii fundamentale capabile sã-l ridicepe copil de la animalitate la condiþiile de om. Înacelaºi timp ei cereau pãrinþilor sã urmezecursurile de alfabetizare, acolo unde acesteafiinþau. Au înfiinþat biblioteci bisericeºti ºi ºco-lare, Reuniuni de citire ºi cântãri, coruri biseri-ceºti ºi laice, fanfare, echipe de dans ºi de teatruºi altele. Din donaþiile credincioºilor ºi adeseadin donaþiile personale au fãcut abonamente ladiverse ziare ºi reviste, atrãgând oamenii simplispre carte ºi lecturã, ºtiut fiind cã aceastã cate-gorie este din fire receptivã la ideile ºi senti-mentele religioase.

Biserica a militat permanent pentru scoatereapoporului din ignoranþã ºi decãdere moralã, ceeace a influenþat în bine societatea în ansamblul ei.Din biblie ºi cãrþi religioase au fost extrase pove-þele înþelepþilor ºi profeþilor care, prin negura vre-murilor, au insuflat curaj ºi hotãrâre pe drumulsinuos al vieþii. S-a acreditat ideea axiomaticã cãîn încleºtarea necontenitã între credinþã ºi ne-credinþã, întotdeauna prima a triumfat.

Preoþii Coriolan Buracu, Gheorghe Tãtucu ºimulþi alþii au fost promotorii creãrii unor muzee,ce au fost muzeele „N. Cena” din Bãile Hercu-lane ºi „Almãjului” la Bozovici, al „Comunitãþii

de avere” la Caransebeº etc. Activitatea preoþi-lor din Almãj ºi Craina, ca de altfel a tuturorpreoþilor din Banat ºi Transilvania, pentru amenþine vie flacãra românismului, pentru pãs-trarea tradiþiilor ºi a limbii române nu a fost peplacul autoritãþilor maghiare care-i acuzau deuneltire, de adversari ai Ungariei ºi le imputaufaptul cã întreþin legãturi cu România materiali-zate în schimburi culturale cu românii de pestemunþi. Acuzaþiile vehiculate au dus la arestareapreoþilor Coriolan Buracu, Gheorghe Popovici(Globu Craiovei) în anul 1916, apoi sunt trimiºipe front ca preoþi militari. (Pe capul preotuluiGh. Tãtucu, din Iablaniþa, ungurii au pus 3000de galbeni. - n.r.) Aici dau dovadã de o înaltãconºtiinþã profesionalã, de dragoste de neam,þarã ºi 201 - 101 – 202 de cei aflaþi în suferinþãfie cã sunt români, ruºi, italieni, unguri, cehisau sârbi; tuturor le alinau durerile, iar pemuribunzi îi îmbãrbãtau cu versul mareluinostru poet George Coºbuc: „Credinþa în zilelede-apoi e singura tãrie-n noi”.

Preoþii ortodocºi, dupã cum am vãzut, auparticipat la evenimentele memorabile ce aumarcat începutul zbuciumatului secol XX. Slu-jitorii bisericii din acest colþ de þarã au fost înprimele rânduri ale luptãtorilor pentru unitate,contribuind la constituirea ºi funcþionarea con-siliilor ºi gãrzilor naþionale în toate satele. Preo-þii precum Vasile Popovici (Pãtaº), protopop dr.Ioan Sârbu (Rudãria), Nicolae Bãdâni (Dal-boºeþ), în ciuda tuturor opreliºtilor întâmpinatepe drum, din partea jandarmilor maghiari, auavut marea satisfacþie de a fi la Alba Iulia pe 1Decembrie 1918, când s-a înfãptuit marea mi-nune a istoriei poporului român, unirea tuturorfraþilor într-un singur stat: România. Desigur cãîn acel înãlþãtor moment gândul lor era la Dum-nezeu, deoarece aºa cum spunea marele filozofromân Emil Cioran (þigan romanizat, originardin Rãºinari - n.r.): „un gând la Dumnezeu facemai mult decât toatã lumea”.

Biserica ortodoxã, dupã ce secole la rând nua fost liberã sã-ºi desfãºoare activitatea con-form principiilor ºi crezului sãu, începând cusecolul al XX-lea, a trebuit sã facã faþã ºi pã-trunderii crescânde între români a cultelor neo-protestante, îndeosebi a baptiºtilor, a creºtinilordupã Evanghelie ºi a penticostalilor care þintescsã cucereascã gândirea ºi sufletul românilor.Tradiþiile religioase legate de sãrbãtorile deCrãciun, Anul Nou, Paºte, Sânziene ºi altele,susþinute de literatura ºi presa religioasã aufãcut ca marea majoritate a locuitorilor almãjeniºi crãinenþi sã-ºi pãstreze religia creºtin orto-doxã. Al Doilea Rãzboi Mondial, act monstruosde mutilare a fiinþei umane, nu a ocolit nici bi-


UN VEAC DE TRADIÞIE ªI CULTURÃ ROMÂNEASCÃUN VEAC DE TRADIÞIE ªI CULTURÃ ROMÂNEASCÃÎN ÞARA ALMÃJULUI ªI CRAINA BÃNÃÞEANÃÎN ÞARA ALMÃJULUI ªI CRAINA BÃNÃÞEANÃ

continuare ]n pag. 8


sericile: orgiile acesteia a provocat mari pre-judicii materiale, armata rusã a jefuit ºi profanattotul, au fost luate odãjdiile, vasele sfinte ºialtele. Dar, cea mai grea situaþie a întâmpinat-obiserica ortodoxã, ca de altfel ºi celelalte bise-rici, în timpul regimului autoritar instalat, cândtotalitarismul ce-l caracteriza declanºeazã o fu-ribundã campanie de discreditare a tuturor reli-giilor ºi îndoctrinarea maselor cu necredinþa, cuconcepþia ateistã despre lume ºi viaþã. În cei 45de ani de dictaturã comunistã au crescut gene-raþii de români lipsite de posibilitatea de a cu-noaºte esenþa religiei creºtine. Se resimte oputernicã ostilitate faþã de bisericã ºi slujitoriisãi. Preoþii nu mai sunt remuneraþi de cãtre stat,ci de comunitatea pe care o pãstoreau, fapt ce acreat o însemnatã dozã de umilinþã. Odraslelelor sunt excluse sau împiedicate sã urmeze

ºcoli, cu dificultate îºi gãsesc un loc de muncã.La toate acestea trebuie adãugatã marea dramãa arestãrilor ºi detenþiei din vini inventate. Dacãdespre protopopul Coriolan Buracu, pãrintelePavel Ciucur, pãrintele Macu Cuzmanovici,preotul Traian Nemoianu, din Petnic, ºi alþii seºtiu puþine lucruri legate de suferinþele îndurate,despre preotul Pavel Bogoevici din Bãnia seºtiu mai multe.

Pãrintele Paveluþ (cum i se spunea în semnde simpatie) reprezenta cea de-a ºasea genera-þie de preoþi ai familiei sale, familie care vremede 150 de ani a slujit cu credinþã, devotament ºiloialitate patria ºi biserica ortodoxã. „Drama luiîncepe în anul 1948, când la 31 decembrie, esteridicat de la bisericã, din timpul slujbei ºi trimisla Penitenciarul din Timiºoara. Aici timp de unan este cercetat, interogat, bãtut ºi în finalcondamnat la închisoare pentru uneltire contraordinii sociale a regimului, vinã pe care nu ºi-aînsuºit-o niciodatã”.

De la Timiºoara este transferat la Peniten-ciarul din Aiud, unde este supus la un tratament

brutal, încât atunci când se întoarce acasã, în1950, este fãrã dinþi ºi grav bolnav. Deasemenea, i s-a impus domiciliu obligatoriu laBãnia ºi prezentare lunarã la miliþie. Deºi avea

de întreþinut o familie numeroasã, cinci fete ºisoþia, abia în anul 1953 îi este permis sã sereîntoarcã la altar, la biserica din ªopotu Vechi,unde repede cucereºte admiraþia localnicilorprin erudiþia, simplitatea, modestia ºi þinuta saimpecabilã. Este demn de remarcat faptul cãpãrintele Pavel Bogoevici era absolvent alFacultãþii de Teologie din

Cernãuþi ºi al Facultãþii de Drept a aceleiaºiprestigioase universitãþi bucovinene. Exemplude autenticã intelectualitate! Diplomele sale pur-tau semnãtura distinsului profesor Nicolae Car-tojan, ministru în acea vreme. Marcat de celeîndurate în detenþie, pãrintele Pavel Bogoevici lafiecare sãrbãtoare a Crãciunului îºi amintea“Colindul întemniþatului”, adaptat de Radu Gyr:

„O, brad frumos, ce sfânt eraiÎn altã sãrbãtoareMã vãd copil cu pãr bãlaiªi ochii de cicoareRevãd un alb ºi sfânt cãminªi chipul mame sfinteImagini de Crãciun seninMi-apar ºi azi ’nainteUn brad cu daruri ºi luminiÎn amintiri s-aratãPrin vis zâmbeºte ca un crinCopilul de-altãdatã

Azi nu mai vine Moº CrãciunCa-n noaptea de cenuºã,Ci doar durerile-mi s-adunSã-mi plângã dupã uºãTrozneºte lacãtul de fierSe stinge câte-o viaþãS-aude glas de temnicerPe lespedea de gheaþã

Omãtul spulberat de vântSe cerne prin zãbreleªi-mi pare temniþa mormântAl tinereþii mele”.Un destin nemilos a avut ºi protopopul Co-

riolan Buracu, intelectual de mare þinutã, figurãemblematicã a spiritualitãþii bãnãþene, militantconsecvent pentru sãdirea în conºtiinþa credin-cioºilor a valorilor ºi perceptelor înalte ale mo-ralei bisericii noastre ortodoxe. Originar dinPrigor (unde recent i s-a evocat personalitateacomplexã ºi au fost dezvelite o placã comemo-rativã ºi bustul) ºi deputat de Caraº a desfãºurato activitate neobositã pentru ridicarea niveluluide culturã ºi de conºtiinþã al locuitorilor acestormeleaguri, prin înfiinþarea de coruri, fanfare,biblioteci, ridicarea de edificii ºcolare ºi muzeeîn mai toate satele din Almãj ºi Craina (biblio-teci în fostul Banat istoric. - n.r.). Pentru toateaceste înfãptuiri a trebuie sã plãteascã cu ani dedetenþie ºi persecuþii. Iar lista fruntaºilor bise-ricii care au avut de suferit pentru patriotismulºi convingerile lor, poate continua.

Dar ºi aceastã paginã de istorie frãmântatã afost întoarsã de o evoluþie socialã care încearcãsã-ºi croiascã un alt drum, poate mai drept ºimai apropiat de sufletul mereu încercat al ro-

mânilor. Reflectând la marile prefaceri ce sepetrec sub ochii noºtri, îþi vin în minte cuvintelescrise cu un secol ºi jumãtate în urmã de cãtrecelebra romancierã Harriet Beecher Stowe:„...omenirea trãieºte o epocã în care naþiuniletrec printr-o serie de zguduiri ºi zvârcoliri. Oinfluenþã puternicã, venitã nu se ºtie de unde,zguduie ºi zdruncinã omenirea ca un cutremurde pãmânt. Orice naþiune care poartã în sânul einedreptãþi mari ºi nu le îndreaptã dospeºte în eaelementele propriei sale agonii.

De ce aceastã puternicã influenþã face sã senascã din sânul tuturor naþiunilor, în toate lim-bile, gemete ce nu pot fi transformate în apelurihotãrâte pentru libertatea ºi egalitatea omului?O, bisericã a lui Cristos, înþelege aceste semneale vremurilor! Nu este aceastã putere duhulînsuºi al celui a cãrui împãrãþie va sã vie ºi acãrui voie se va face pe pãmânt precum înceruri? Dar cine va putea sta cu capul sus înaceastã zi a venirii lui?” Sunt întrebãri la carenumai credinþa adevãratã, eliberatã de oriceinteres material meschin, ne poate ajuta sã dãmun rãspuns satisfãcãtor!

Prof. ICOANA CRISTESCU-BUDESCU

Strana Bisericii din Petnic

Fierãrie la Petnic

ªcoala de la Petnic ºi prof. Iosif Domãºneanu

Port de femeie tânãrã la Petnic

urmare din pag. 7


Nicolae Ceauºescu ºi acade-miciana sa (sic) fuseserã arestaþiºi sechestraþi într-o unitate mili-tarã din Târgoviºte, se aºteptajudecata lor. Fuseserã condam-naþi la moarte ºi executaþi în ziuade Crãciun 1989. cu toate fuse-serãm de acord, dar nicidecumcu condamnarea lor la moarte ºi,mai ales, executarea lor în ziuade Sfântul Crãciun. În ziua cândse nãscuse Isus Hristos – Fiullui Dumnezeu, Mântuitorul Creº-tinãtãþii. Sacrilegiu. Se comiseseun mare pãcat.

Procesul lui Ceauºescu ºi alsoþiei sale fusese o cumplitãmascaradã politicã, fusese acu-zat între altele de moartea a pesteºaizeci de mii revoluþionari îndecembrie 1989 ºi de submi-narea economiei naþionale. Ulte-rior se va dovedi cã fusese ominciunã, cineva avusese intere-sul sã-l compromitã pe Ceau-ºescu ºi sã-l execute. Oarecine?! La Timiºoara fuseserãuciºi în jur de 40 (patruzeci de persoane) ºinu din ordinul lui Ceauºescu, din ordinulgeneralului Stãnculescu, apoi dupã cãderealui Ceauºescu, dupã data de 22 decembrie1989 în Bucureºti vor fi uciºi peste o mie detineri, oare cine a dat ordin sã se tragã înrevoluþionari ºi cine anume a tras?! Enigmeale lui Decembrie 1989, dar haideþi sã vedemcine l-a judecat pe Nicolae Ceauºescu ºi,citind printre rânduri, ne vom da uºor seamacine anume se fac vinovaþi de morþii dinDecembrie de la Bucureºti.

Înainte de proces, au hotãrât moartea luiNicolae Ceauºescu, într-o baie de la Coman-damentul Militar din Bucureºti, urmãtorii:

- Ion Iliescu – activist de partid, fiu deilegalist, tatãl evreu ucrainean, fost muncitorla „Nicolina” Iaºi, ilegalist, fost în închisoarecu Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru rãspân-direa de manifeste comuniste;

- Petre Roman, fiul generalului Walter Ro-man, luptãtor în Spania, adus în România petancurile ruseºti, evreu (dupã tatã), mama –spaniolã, el, Petre Roman, profesor universi-tar, urmãrit de Securitate pentru activitate în fa-voarea spionajului francez (Iliescu fusese ur-mãrit pentru activitate în favoarea sovieticilor);

- Silviu Brucan – comunist ilegalist, anti-

ceauºist, spion al englejilor, americanilor ºiruºilor, evreu, cu numele adevãrat: SamuelBruckner;

- Gelu Voikan Voiculescu – evreu, in-fractor de drept comun.

Completul de judecatã l-a avut ca preºe-dinte pe colonelul Gicã Popa, þigan de Bucu-reºti, va ajunge general, apoi se va împuºca,aflând cã fusese indus în eroare cu capetelede acuzare împotriva lui Ceauºescu, avusesemustrãri de conºtiinþã.

Avocat din oficiu fusese desemnat unanume Lucescu, þigan de Bucureºti, afirmativrudã cu cunoscutul fotbalist ºi antrenorMircea Lucescu.

Stimaþi cititori din þarã ºi strãinãtate! Citiþiºi vã cruciþi: nu românii l-au judecat ºi nu eil-au condamnat la moarte pe Ceauºescu ºiexecutat în ziua de Crãciun 1989, ci niºtenemernici în venele cãrora nu curge sângeromânesc ºi azi, dupã 20 de ani, Româniaeste condusã tot de alogeni, de strãini cã aajuns România la sapã de lemn, cã a ajunsbietul român sã-ºi punã ºtreangul de gât!

Agricultura þãrii a fost distrusã, industrialichidatã, clasa muncitoare, fusese un scop,lichidatã, astãzi urmaºii muncitorilor dinDecembrie 1989 au ajuns slugile Europei,astãzi România trãieºte din cerºit. România a

ajuns o semicolonie americanã.Suntem ocupaþi militar,economic, cultural. Acum avemdroguri, avem prostituþie, avem înþarã arme clandestine cã mereuse petrec crime. Nu mai avemsiguranþa zilei de mâine. Aºa audorit cozile de topor: actorul IonCaramitru ºi poetul Dinescu, unDinescu ajuns moºier, el careslugãrise la Uniunea Scriitorilor,voise ºi poeta Ana Blandiana,care trecuse dintr-un pat într-altulpe la Comitetul Central Comu-nist. Cu toþii niºte camelioni, iericu comuniºtii, astãzi cu capita-liºtii! Mama voastrã de ciocoi...

Când aflasem cã fusese exe-cutat Ceauºescu în mine ºi înDoamna mea se prãbuºise cevaîn suflet. Ana mea lãcrima! Lãcri-ma, nu dupã Ceauºescu, pe carenu l-am suferit niciodatã, ci lã-crãma pentru ce va urma, intui-sem cã vom ajunge la sãrãcie,cum ajunseserã pe vremuri pã-rinþii ºi bunicii noºtri. Ne gân-

deam la unison: copiii ºi nepoþii celor dinDecembrie 1989 vor ajunge la mãturã, vorajunge sã cureþe canale, vor ajunge slugi.Intuisem bine. Intuisem ºi anticipasem cã nuva mai fi loc la muncã ºi la masã pentru mun-citorul român.

Îndatã se va confirma intuiþia noastrã! Mãînscrisesem în P.S.M. (Partidul Socialist alMuncii) din Timiºoara. Scrisesem un articoldespre muncitori, care începuserã sã pãrã-seascã locurile de muncã ºi sã facã biºniþã cute miri ce prin Jugoslavia. ªeful meu de par-tid, un anume Corciova, cândva militar, mi-acitit articolul pentru ziarul „Fapta” (apãrut laTimiºoara) ºi mi-a spus: „De azi înainte sãdisparã cuvântul muncitor!” A zis ºi mi-a ruptarticolul în patru, aruncându-l la coºul degunoi. Am ieºit pe uºã din sediu ºi n-amprivit înapoi...

Primisem misia de la „Luptãtorul bãnã-þean”, reeditarea unui ziar mai vechi, sã scriudespre tinerii împuºcaþi în Decembrie 1989.În Piaþa Operei continuau tinerii sã se adunecu miile ºi sã câte: „Ole, ole, Ceauºescu numai e!” Am vãzut un fecior, la circa 25 ani,poate mai puþin, mergând în cârje. L-amchestionat. Se numea Pãduraru, rãnit la un

„Dupã douãzeci de ani”„Dupã douãzeci de ani”2222 5555 DDDD eeee cccc eeee mmmm bbbb rrrr iiii eeee 1111 9999 8888 9999



picior. Era unul dintre pripãºiþi prin Timi-ºoara, originar din Moldova de Sus, înaintede decembrie îl vãzusem prin talcioc vânzândmarfã de contrabandã, blugi ºi haine dinpiele, marfã adusã pe piaþa Timiºoarei destudenþii arabi. El era unul dintre mulþii revo-luþionari. Voiam un revoluþionar de marcã,unul din rândurile tinerilor muncitori dintr-ouzinã timiºoreanã. Îl voi gãsi, mi-am zis, m-am dus la Spitalul de oase (ortopedie), undeauzisem cã rãniþii nu aveau loc în pat, mulþierau întinºi pe jos, pe rogojine. La acestspital aveam o cunoºtinþã apropiatã pedoctorul Dan Poenaru, omul despre care cudouãzeci ºi ceva de ani în urmã debutasem înpresã cu un articol despre tânãrul absolvent,care era repartizat la Spitalul de Ginecologie,de pe „Odobescu”.

Am intrat în spital. Rãnit lângã rãnit, pejos, ºi câte doi într-un pat. Îl cãutam pe ne-

potul doamnei învãþãtoare Drãgãlina, din Me-hadia, fiul lui Nuþu Drãgãlina, vameº, desprecare auzisem cã fusese rãnit grav. Nu-l gã-sisem, în schimb dãdusem ochi cu Ionicã, dela Mehadia, Ionicã, fiul lui uica Tima, ceferis-tul din Petnic, bandajat la o mânã, stând pemarginea unui pat de campanie. Bucuria meacã vãd un revoluþionar din satul Anei, prin-þesa mea. Voi trage un articol jos pãlãria. L-am abordat pe Ionicã, motivându-mi scopulvizitei. Ionicã, mai mult în ºoaptã, mã rugase:

- Uicã Nicolae! Te rog sã nu scrii un rânddespre mine!

- De ce, bãiete, tu eºti fala Mehadiei!Avem ºi noi revoluþionarul nostru, vei aveamare rãsplatã, dupã apariþia articolului...

- Nu ºi nu!... Nu vreau, uica Nicolae!- De ce, Ionicã? De ce? fac eu contrariat.Ionicã îmi face semn cu mâna validã sã

mã apropii de gura lui. Îmi ºopteºte:- Uica Nicolae! E nu-s cu ei! “Azi în

Timiºoara, mâine în toatã þara!”- Dar cu cine eºti, Ionicã, doar ai fost

puºcat?!- Eu am fost cu ceilalþi...- Cu care?- Pe Corso, au spart „Schopul”, bucuria

mea. Unii intrau, alþii ieºeau cu bãuturi ºiþigãri strãine, alþii cu „electronicã”, mai mulþicu adidaºi. Aveam pantofii rupþi. Am intrat.M-am descãlþat ºi am ieºit încãlþat în adidaºi.Nu mã pune rãul sã plec. Îmi amintesc cã ºifratele meu de la Mehadia îºi doreºte opereche de adidaºi. Zis ºi fãcut. Intru ºi ies cuadidaºii în mânã. Cum ies, cum poc. Unnenorocit de miliþian, de peste drum, a tras ºimi-au cãzut adidaºii din mânã. Am luat-o lafugã ºi am ajuns aici. Asta-i... Rogu-te sã nuscrii, uica Nicolae, insistã Ionicã.

ªi n-am scris pânã acum despre “revolu-þionarul” Ionicã din Mehadia...

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

urmare din pag. 9

Crãciunul – nume dat de popor mariisãrbãtori a Naºterii Domnului Iisus Hristos(25 Decembrie), sãrbãtoare creºtinã, care,pânã în secolul IV (patru), era serbatã în Rã-sãrit (în lumea ortodoxã) împreunã cu BotezulDomnului, la 6 (ºase) Ianuarie. Începând cuanul 354, se generalizeazã prãznuirea SfinteiSãrbãtori la 25 Decembrie (datoritã SfântuluiIoan Gurã de Aur). Aceastã datã corespundeacu sãrbãtoarea pãgânã a Solstiþiului de Iarnã,numitã „Natale”, care s-ar putea traduce„naºterea soarelui”, deoarece acesta începesã strãluceascã mai mult în timpul zilei. Na-tale a devenit astfel „Crãciun” ºi ºi-a schim-bat semnificaþia. Cuvântul „Crãciun” provine,se crede, din limba latinã ºi înseamnã „naº-tere”, adicã naºterea Domnului Hristos. Crã-ciunul este, probabil, cea dintâi sãrbãtoarecreºtinã ºi ea ne aminteºte an de an de naº-terea dupã trup a Fiului lui Dumnezeu, dinFecioara Maria, în ieslea Betleemului. Estecea mai frumoasã, mai îndrãgitã ºi mai aºtep-tatã sãrbãtoare, atât de copii, cât ºi de tineri,dar ºi de bãtrâni.

De copii cã se bucurã de daruri, de tinericã vestesc prin colinde marele eveniment ºide bãtrâni cã se cuminecã cu Trupul ºi Sân-gele Domnului prin Taina Sfintei Împãrtã-ºanii. Dar, de fapt, Naºterea DomnuluiHristos este începutul renaºterii noastre spi-rituale, cãci, odatã cu întruparea Mântuito-rului Iisus Hristos, întreaga umanitate – cât ºi

lumea îngereascã – este chematã sã-L

slãveascã ºi sã se bucure de faptul cãci „cu-vântul s-a fãcut trup”. Dar ce spuneau îngeriila naºterea LUI? „Slavã între cei de sus luiDumnezeu ºi pe pãmânt pace între oameni,bunãvoire!” Ce am spus noi prin colind timp

de 2000 (douã mii) de ani? „Astãzi vin sã-miplec genunchii, înaintea ieslei Tale, Copilaºdin altã lume, obosit de frig ºi cale, ºi-mipetrec inima ºi faþa? Copilaº din zare-al-bastrã, ºi mã închin cu umilinþã, cãlãtor prinlumea noastrã; Nu am smirnã ca ºi magii,nici tãmâie ºi nici aur, lacrimile pocãinþei îmisunt singurul tezaur, þi le-aduc acum înainte,cu sfialã ºi ruºine, Copilaº venit din ceruri, sãporþi crucea pentru mine”.

Fie ca Sfânta sãrbãtoare a Naºterii luiIisus Hristos sã vã aducã în case ºi în sufleteliniºtea îngereascã, pe care au simþit-oo lanaºterea Sa. Binecuvântarea Domnului pestevoi toþi, cititori ai revistei „Vestea”, românidin þarã ºi din strãinãtate.

ªTEFAN BUBÃ,

parohul Petnicului, în Ajunul Domnului 2009

Nota Redacþiei:În numele Primarului Iancu Panduru ºi al

Consiliului Local, vã mulþumesc, pãrinteªtefan Bubã pentru alesele cuvinte ºi pentrufrumosul ºi doctul eseu privind NaºtereaDomnului Hristos. Dumnezeu sã vã þinã însãnãtate, pe Dumneavoastrã ºi pe cei dragi.

Subliniez afirmaþia D-voastrã: „Crãciun”vine de la latinescul „Creatione”, careînseamnã „creaþie, naºtere” ºi nu provine dela ungurescul „Karacione”, dupã supoziþianeºtiinþificã a unor lingviºti.

Sãrut mâna, binecuvântatã de Pronie.N.D.P. – fiul Petnicului

Naºterea Domnului sauNaºterea Domnului sauCRÃCIUNULCRÃCIUNUL

Petnic, 29.06.2009. Interiorul bisericiidin Petnic. Preot ªtefan Bubã


PPPP EEEE RRRR SSSS OOOO NNNN AAAA LLLL IIII TTTT ÃÃÃÃ ÞÞÞÞ IIII BBBB ÃÃÃÃ NNNN ÃÃÃÃ ÞÞÞÞ EEEE NNNN EEEEPavel Dragomir – martir

al oastei Domnului

Pavel Dragomir zis Licã (1905 – 1982) erabãºtinaº din satul Tufãri, de lângã Orºova, satînghiþit de apele lacului de acumulare, de la Du-nãre, era de origine socialã sãracã, pãrinþii, þiganivãtraºi, munceau cu ziua la unul ºi la altul, cum vamunci o viaþã de om ºi nenea Licã Dragomir, careva fonda în Mehadia gruparea religioasã OasteaDomnului. Nimic rãu, dimpotrivã, e vorba doar decredinþã ºi de puritate religioasã ºi moralã, pentrucã Oastea Domnului face parte inegrantã din Cul-tul Bisericii Ortodoxe Române, „Biserica Mamã”,cum metaforic se exprimã atât de frumos uina VetaDragomir, membrã marcantã a „Oastei Domnului”din Mehadia, soþia regretatului Ilã Dragomir.

Prin urmare, Pavel Dragomir, credincios, pro-povãduia credinþa în Biserica Ortodoxã Românã,ºi cãuta sã atragã cât mai mulþi credincioºi laOastea Domnului. Ostaºii Domnului cred înDumnezeu, în Iisus Hristos ºi Maica Domnului ºipentru aceasta ei nu beau, nu fumeazã, nu suntpurtãtori de ocare ºi vorbe grele, ei, în esenþã,propovãduiesc frumosul între oameni, binele ºiîntrajutorarea pe orice cale între semeni.

ªi atunci, de ce a fost arestat ºi condamnatpolitic la ºapte ani temniþã grea Pavel Dragomirzis Licã, din Mehadia?! Organele de Securitate aufost deranjate de faptul cã Licã Dragomir, mun-citor pãlmaº din Mehadia, mergea din casã încasã ºi propovãduia Cuvântul Domnului ºi adeseaaduna enoriaºi într-o casã, unde se rugau luiDumnezeu, Domnului Isus Hristos ºi Maicii Dom-nului. E prea adevãrat cã între enoriaºi se gãseau,puþini, dar se gãseau, ºi enoriaºi de culori politicecare deranjau Puterea. Pavel Dragomir a fost ares-tat ºi condamnat la ºapte ani detenþie, a cunoscutasprimea temniþei ºi a temnicerilor, ºi nepre-vãzutul din bãlþile Brãilei, unde a trudit la stuf.

Pavel Dragomir a suportat cu stoicism toateprivaþiunile ºi a trecut la cele veºnice, arzând cumarde o lumânare în Candela Domnului. Sã-i fieþãrâna uºoarã ºi memoria veºnicã acestui martir alMehadiei întru credinþa ºi viaþa de apoi.

N.D. PETNICEANU

Domnul inginer Nicolae Dop– fiul de aur al Mehadiei! –

Metafora îºi are motivaþia ºi greutatea ei,evocând doar unul sau douã crâmpeie dinactivitatea ilustrului personaj, care a vãzut luminazilei în patriarhala comunã Mehadia, într-o casã„Pe uliþa mare”, în casa în care venise pe lume înalt veac mãritul general Nicolae Cena, în ideeaNaþionalã ºi fãurirea României Mari.

Domnul inginer Nicolae Dop, Nãicã, pentru ceidragi ºi apropiaþi sufleteºte, fiul unor cadre didacticedin galeria dascãlilor de odinioarã, pornit din faºãcu cuvântul ºcoalã pe buze, a urmat studii în loculnatal, apoi studii liceale în Cetatea de Foc (de odi-nioarã), la renumita „Bastilie” din preajma „lumi-noarelor” ºi a „blumingurilor” reºiþene, în preajmamacaralelor uriaºe care huruiau zi ºi noapte ºi planaupe albastrul cerului, cum ar plana niºte vulturi uriaºi.ªcoala de matematici ºi fizico-chimice de la Reºiþaera de departe statuarã între suratele din Banat.

Prin urmare, absolvã cu brio liceul, intrã totaºa, cu examene, ºi nu pe bazã de dosare ºidosarele ºi mai ºtiu eu ce, deci concurs de zilemari, intrã la Politehnic, Secþia Electrotehnicã, pecare o absolvã printre primii. De acum, e domnulinginer Dop, ºi instituþiile timiºorene se bat pentruel. Ajunge la „Comtim”, unde în scurt timp va fiunul dintre directorii mastodontului combinat dinMetropola Banatului.

În Politehnicã se cunoaºte cu Delia Achim, ceamai frumoasã blondã din Politehnicã, cu care,dupã absolvire, se va lua cu cununie, Delia erafiicã de cadre didactice (matematicieni de prima-mânã) de la Oradea, româncã pur sânge, nici cã seputea altfel sã intre în familia profesorului NistorDop! Împreunã vor avea un bibelou de fatã, Ioana,simbioza frumuseþii fizice ºi spirituale a pãrinþilor.

Domnul inginer Nicolae Dop ºi doamna ingi-nerã Delia Dop au salutat evenimentele din De-cembrie 1989, de reþinut faptul cã Comtimul în zi-lele fierbinþi din Decembrie 1989 a þinut cu hranãgloata de revoluþionari ºi fripturiºti din PiaþaOperei Române.

Dupã Decembrie 1989, odatã cu lichidareaComtimului de cãtre forþele malefice antiromâneºti,plãmãdite în evenimentele din Decembrie 1989,familia Dop ºi-a deschis firmã de construcþii ºi astaface astãzi, zi luminã, ridicã ziduri ºi camereluminate, acoperiºuri ºi stâlpi de luminã în Banat.

În final, doresc sã rememorez douã dintremultele gesturi caritabile ale inginerului NicolaeDop: a sponsorizat apariþia cãrþii închinatã gene-ralului Nicolae Cena (2004) ºi tipãrirea cãrþii „Totce am pe suflet” (Editura Gutinul, 1996, de NDP)ºi a mai spirjinit ºi alte acte semnate de Societatea„Sorin Titel” din Banat.

Îi dorim zile senine lui, frumoasei Blonde ºidomniºoarei inginerã Ioana Dop.

ªTEFAN MÃGRIN

Sãrbãtoare în AlmajSãrbãtoare în Almãj, la

Prigor, cu prilejul venerãrii

naºterii cãrturarului Anton

Golopentia (1909 – 2009),

festin academic iniþiat de

inimosul profesor Pavel

Panduru, patriot român, iu-

bitor de pãmânt românesc

ºi de fãcliile spirituale ale

Panteonului Cultural Ro-

mân. Profesorului Pavel Panduru în realizarea

acestui festin regal, cum doar la Prigor se poa-

te realiza, i s-a alãturat fãrã reticenþe primarul

Pavel Verindeanu, un primar cu vederi spre

fereastra zilnic deschisã a culturii româneºti,

cum doar la Mehadia, în sudul Banatului, mai

existã un confrate cu nume Iancu Panduru.

Evident, acþiunea iniþiatã de Panduru ºi

Verindeanu a fost acceptatã de mai marii cul-

turii cãrãºene, anume de doamna doctor Ada

Cruceanu ºi de profesorul Gheorghe Þunea,

fiu al Almãjului ºi al muzicii de bunã calitate.

Dupã cuvintele de salut ºi de bun augur

rostite de domnul primar Pavel Verindeanu,

Ada Cruceanu ºi prof. Gh. Þunea, moderatorul

Simpozionului Anton Golopenþia – un veac de

la naºtere, domnul prof. Pavel Panduru, direc-

tor de ºcoalã româneascã, a dat cuvântul unor

conferenþiari, care au vorbit de la tribuna micro-

fonului: prof. univ. dr. Alimpe Ignea, profesor

Gheorghe Popovici, decan la Universitatea

„Eftimie Murgu”, din Reºiþa, doctor în filologie

Mihail Marcu Deleanu, profesor doctor Nicolae

Magiar, profesor Gheorghe Rancu ºi sem-

natarul acestor ºiruri de la suflet pentru suflet.

A urmat un film documentar despre Anton

Golopenþia, unul realizat de cunoscutul ci-

neast ºi regizor Vasile Bogdan, de la postul

TVR Timiºoara. Pe ecran au fãcut comentarii

docte: dr. Valeriu leu, prof. Pavel Panduru ºi

dr. Sanda Golopenþia, fiica lui Anton Golo-

penþia, stabilitã în America.

Au mai susþinut frumoase locuþiuni cu pri-

vire la aceastã sãrbãtoare domnii: dr. Gheor-

ghe Luchescu, poetul Iacob Roman ºi cineas-

tul Vasile Bogdan.

Actul cultural a fost salutat prin aplauze

furtunoase de cãtre cãrturarii prezenþi, între ai

amintesc: Iancu Panduru, primar de Mehadia,

profesor dr. Iulian Lalescu, dr. Petricã Zamela

(teolog), Gabriela ªerban, directoarea Biblio-

tecii „Tata Oancea”, din Bocºa, romancierul

Titus Suciu, profesorii Dãnilã Simion, Dãnilã

Sitariu, Ghe. Chiriac, ziariºtii Nicolae Irimia ºi

Smadu Sever, dramaturgul Mircea Cãvãdia,

dr. Ionel Bota, directorul Teatrului „Mihai

Eminescu” din Oraviþa. (N.D.P.)

AntonGolopenþia

ing. Nicolae Dop

Licã (Pavel) Dragomir (*), I. Popescu,ostaº de la Bacãu ºi Mihai Dragomir

zis Ilã, din Mehadia, urmaºul unchiuluiDragomir la conduceea Oastei

Doamnã la propriu, dotatã nativ, genetic, cu ca-litãþi inefabile ºi trãsãturi insolite, pictural de fru-moasã ºi sclipitor de inteligentã, intelectualã de vo-caþie, colega mea de odinioarã – profesoara ANAPACATIUª, cu sorgintea în Banatul montan, în poar-ta Almãjului, o fugã de cal de Mehadia la Iablaniþa...

Am fost colegi la „primarã” ºi am motive serioa-se sã mã mândresc cu Ana, eu eram în a ºaptea, eaera în a ºasea, cred, clasele noastre erau uºã în uºã,ºi în recreaþie ne vedeam, ea era veºnic cu sufletuldeschis, mereu cu zâmbetul înflorit pe chipul eibãlai, ingenuu, cu ferestrele ochilor larg deschisespre viitor. Viitorul cântecului românesc din Banat.Eu ºi Ana avem o mare dragoste comunã: dragosteapentru acest colþ senin de þarã româneascã numitBanat, dragoste pentru cântecul liric ºi cânteculepic, pentru cuvântul turnat în paginã ºi pentrucântecul baladesc care înnobileazã sufletul din omîntru sublim, altruism ºi umanism. Aceasta-i Anamea, Ana noastrã, Ana cântecului românesc.

Sincer vorbind, am fost întotdeauna complexatde frumuseþea sa interioarã, de frumuseþea sapicturalã, de vraja cântecului ei, ce exprimã ofeminitate divinã ºi o tandreþe nãucitoare, com-plexat, cu toate cã Ana, colega mea de odinioarãm-a tratat ca egalul ei sub multe aspecte, Ana nuare prejudecãþi aºa cum au altele ºi alþii dinIablaniþa, Mehada ºi mai ales din Petnic, sat cucare mi-am logodit crinii albi din grãdina prozeibãnãþene. Aºa ºi nu altfel se explicã pseudonimulmeu literar. Dar despre asta pe altãdatã...

Într-o varã toridã, pe „Miniº” cu Ana Pacatiuº,cu un ºofer profesionist, dar cu acriturã în gurã ºitunete ºi nori de ploaie în ochi. Unii oameni suntplãmãdiþi sã fie irascibili, alþii, ca Ana noastrã,hãrãziþi cu soare în ochi ºi sãrbãtoare în suflet.Asta-i dãscãliþa cu aur în glas, eu la Mehadia,veneam de la tipografia Gordian din Timiºoara,unde fusesem trimis de primarul Iancu Pandurupentru a griji de tipãrirea cãrþii „Mehadia – vatrãistoricã milenarã” ºi de „Vestea” – numãr festivpentru „Întâlnirea cu fiii satului”, serbare iniþiatãde capul comunei ºi consilierii sãi.

Nici nu ºtiu cum s-au scurs cele trei ore ºi maibine de cãlãtorie, am uitat ºi de cãutãtura de moroia ºoferului, ne-am lãsat ademeniþi de vraja cânte-cului ºi a slovei pusã în tiparniþã, ne-am dedat la oconversaþie fierbinte, la un dialog intelectual, intui-sem cã Ana Pacatiuº, profesoarã la ªcoala de Artãdin Timiºoara, este o titratã de anvergurã în muzicãºi în general în artele frumoase, vorbite ºi scrise.

Ana noastrã era în temã cu sincretismul artis-tic, cu mutaþia esteticã a lui Lovinescu, la rându-mi am etalat valoarea cântecului „La izvor, laizvorele” cãruia i-am gãsit un corespondent doarîn balada „Gugulan cu car cu mere”, cântec ba-ladesc prin celebritatea solistului Dumitru Che-peþeanu, despre care regretatul profesoruniversitar doctor Ioan Neaþã zicea: „Este cea maifrumoasã creaþie folcloricã din Banat careconcureazã de la egal la egal cu balada „Mioriþa”.

- Vorbeºte-mi despre „La izvor, la izvorele”,cititorii Banatului vor sã ºtie cum s-a nãscutaceastã divinã cântare, care ne trimite la origini, laancestralitate...

- Frumos spus „la origini”... Noi, cântãreþii ºivoi, scriitorii, fãurarii de „cuvinte potrivite”, ca sã-l parafrazez pe Arghezi, avem datoria sfântã de-ane întoarce la rãdãcini, sã nu uitãm locul de undeam pornit în lume... „La izvor, la izvorele” are o

vârstã, existenþa lui este legatã de ceea ce a însem-nat pentru melomani Orchestra „Lazãr Cernescu”din Caransebeº, unde au existat valori muzicale,care se nasc o datã la un veac! Au existat: LaePerescu, o baghetã dirijoralã magnificã, un TitãStanciu ºi un Sandu Florea, trompetele dumne-zeieºti ale Banatului, depozitari de cântec arhaicromânesc. Într-un turneu artistic prin satele bãnã-þene, regretatul Sandu Florea fluiera întruna, cândera bine dispus, o anume melodie, apoi a fluierat-o pentru mine pânã am deprins-o, Sandu Floreami-a dãruit ºi prima strofã de la acest cântec, iarrestul a rãmas în seama mea. Am interpretat a-ceastã melodie în premierã pe o scenã rusticã, afost ascultatã ºi de câþiva armeniºeni, Sandu Flo-rea era din Armeniº. Oamenii au fost bucuroºi ºientuziaºti, mi-au mãrturisit cã undeva deasupra desatul lor este un podiº, un moþ de deal ºi ocâmpie, un loc care fusese botezat de strãbunii lor„La izvor, la izvorele”. Am fost încântatã de aceastãmãrturisire. De atunci, cântecul „La izvor, la

izvorele” a prins aripi... A fãcut carierã muzicalã.- Este ºi un generic la o emisiune radiofonicã...- Este...- „Rãdãcina” de aur a cântecului românesc

înseamnã prioritar un destin fericit pentru unculegãtor ºi interpret de cântec popular...

- Aºa-i... Sã-l admirãm ºi sã-l felicitãm pePetricã Moise, un valoros interpret ºi creator decântec în Banat. Iubit de melomani peste poate ºiaceasta s-a întâmplat de când Petricã Moise s-aîntors la „rãdãcini”.

- „Mai deschide, copile, o uºã!”...- Este o poem liricã a lui Moise, în

acompaniament muzical, confirmã diva cânteculuiromânesc.

- Aidoma barzilor ºi scalzilor nordici, continuieu un gând al doamnei profesoare. Apoi zic:

- Colegã de scenã ai fost ºi cu instrumentiºtii:Ion Bãlan, Gheza Ioviþã, nepotul lui Luþã Ioviþã,Luca Novac...

- Luca e mare... Maestrul Tiberiu Alexandru, fol-

clorist de talie naþionalã, zicea cã talente muzicaleca Luca Novac se nasc o datã la o sutã de ani!...

- De acord cu tine ºi cu maestrul TiberiuAlexandru, îl ºtiu bine pe Novac doar am scris„Lacrimã de taragot”, carte apreciatã de Institutulde Folclor „Constantin Brãiloiu” din Bucureºti...Totuºi, în ultima vreme, Luca Novac a intrat într-un con de umbrã faþã de confratele sãu, DumitruFarcaº, prezent ºi adulat de posturile deteleviziune, lamentez eu.

- Nicule, sã nu uitãm cã Dumitru Fãrcaº,profesor la Conservatorul „George Dima” din Cluj,reprezintã Ardealul, care este de douã ori, poate detrei ori, mai mare decât Banatul nostru. Este oconsecinþã de altã naturã, sunt alte intereselegitime în Transilvania faþã de Banatul nostru.

- Te înþeleg perfect, acum când voci strãine vorsã ne fãrãmiþeze...

- Sã nu intrãm în amãnunte. De acord?!- Se poate altfel?!... Ce mai ºtii de Achim Nica?

schimb eu subiectul conversaþiei. ªi interlocutoa-rea mea deapãnã amintiri...

- Achim Nica, Florentin Iosif, Sonia Vlaicovici,Ana Munteanu, Maria Tudor au fost ºi au rãmaspetale în floarea de crin a cântecului românesc...Avusese loc un spectacol în Obreja, cu Maria Tã-nase, marea Doamnã a cântecului românesc din-totdeauna. La terminarea spectacolului, la îmbar-carea noastrã în autobuz, la uºa autobuzului, cine-va, un localnic, l-a pus pe Achim Nica sã cânte, casã vedem ºi noi cã Obreja are ºi ea cântãreþii sãi.ªi Achim Nica în faþa Doamnei Maria Tãnase ºi adirijorului Lae Perescu a cântat „La Obreja într-ogrãdinã”. A urmat prima înregistrare muzicalã aOrchestrei „Lazãr Cernescu” la Radio Bucureºti,înregistrare perfectatã de Maria Tãnase, maestrulLae Perescu l-a introdus între soliºti ºi pe AchimNica. Apoi a urmat „Frunzã verde ca mãraru / Patruboi leagãnã caru” ºi alte înregistrãri ºi Achim Nicava deveni o voce inconfundabilã a Banatului, unglas solicitat de melomani...

- Mie nu-mi place „La Obreja într-o grãdinã”,ºarjez eu.

- De ce?! face uimitã Ana Pacatiuº.- Pentru cã Achim Nica nu se aflã la „rãdãcini”

în Banat, ci se aflã la „Tismana într-o grãdinã” a luiIon Luican, e o pastiºã ºi nimic mai mult.

- E ceva, dar nu „La Tismana...”, ci „La Bozo-vici într-o grãdinã”, altcineva îl copiase pe IonLuican, apoi a urmat Achim Nica.

- Da?!- Da, Nicule!- Se apropie Mehadia. Te rog o strofã din „La

Izvor, la izvorele”.- De dragul tãu, douã...ªi un pui de izvoraº, începu sã-mi susure la

ureche:„La izvor, la izvoreleSemânat-am vioreleViorele flori adânci,Când le vezi, bade, sã plângi....................................Te-aºteptai seara pe lunãÞi-am trimis dorul sã-þi spunãCã-nfloresc iar viorele,La izvor, la izvorele”.

* **A consemnat: N.D.P.


Maestatea Sa regina Ana Pacatiuº, in-terpretând “La Izvor la izvorele” pe scenaSimpozionului presei montane, la Mehadia

Doamna cântecului bãnãþean sau “La izvor, la izvorele!”Doamna cântecului bãnãþean sau “La izvor, la izvorele!”

Aceste versuri ale marelui poet german ca ºicele din creaþiile sale proprii, au fost deseorirecitate de cãtre celebra Sissy, în plimbãrile saleprin Herculane. Fireºte, vizitele împãrãtesei aufost menþionate, în treacãt de presa vremii, pre-luate apoi de ghidurile despre staþiune, stândmãrturie ºi inscripþiile din Bãile Neptun, ca ºinumele vilei, în care este adãpostitã, acum,Casa de Culturã. În martie 1998, am strâns, laîndemnul regretatului profesor Ioan ComeliuScheuºan, toatã documentaþia despre bãi (eami-a folosit, laolaltã cu proiectele dejaexistente, la expoziþia din 8 septembrie 2004,Bãile Herculane). Printre multe altele, am avutîn mânã, cartea, aflatã la biblioteca germanãGAL Tietz din Reºiþa: “Elisabeth. Strania (bizara)femeie, bazatã pe jurnalele fiicelor ºi pe altedocumente”, Ed. Graz-Wiena-Koln, reeditatã îned. Anton Pustet, Salzburg, 1934. Rãsfoind cufebrilitate, în noaptea de 28 martie 1998, amgãsit subcapitolul Elisabeth ºi Carmen Sylva.Poezie la Herkulesbad (cele douã pagini caatare au fost ulterior, traduse în prima variantãscurtã de Inge Nagler Focht din Elveþia (peatunci, în 1998, o eminentã studentã din Reºiþa)ºi, mai apoi, pe larg, de regretata colegã de lamuzeu, Anita Floare.

Aºadar, în primãvara anului 1887, Sissy

efectueazã o cãlãtorie în “Ungaria de Sud” laHerkulesbad. Însoþitã de Sarpita Majlah, seplimbã ore întregi prin galerii ºi prin împrejuri-mile staþiunii. Poposesc, la lumina lunii, într-o

poianã, unde un cioban tânãr le oferã lapteproaspãt. În atmosfera atât de specificãstaþiunii, în sânul unei naturi sãlbatice, Sissysavureazã comunicarea cu natura, traduce dinpoezia maghiarã ºi reciteºte Heine. În 7 aprilie,ea îi scrie deja mamei sale, iar în 28 aprilieprimeºte aici vizita lui Carmen Sylva (Elisabeta,soþia lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,altã suveranã dãruitã artelor). Cele douã petrecîn tihnã, discutând probleme filosofice orireligioase, dezbãtându-l pe acelaºi Heine. Sissyrelateazã despre regina Romiâniei: “...estefoarte iubitoare, interesantã, dar stã cupicioarele pe pãmânt. Ea nu mã poate înþelege,eu da ºi o iubesc.” De altminteri, Carmen Sylvarelateazã ºi ea despre întâlnirea cu Sissy, cevamai târziu, în “Neuen Freien Presse, 25 dec.1906, când descrie prezenþa împãrãteseiaustriece la Sinaia. Dupã plecarea acesteia dinstaþiune, Sissy trãieºte un trai tipic sejuruluibalnear: culege flori ºi chiar salamandre vii, pecare le trimite fiicei sale, Valerie ºi prietenelor.Toate acestea sunt consemnate în jurnalul fiicei,dar ºi în scrisoarea împãrãtesei cãtre aceasta.Apoi, Sissy pleacã spre Sinaia, în 13 mai 1887,apoi, pleacã la Viena, cu impresii puternice ºiinspiraþie pentru multe poezii, datoritã clipelorpetrecute la Bãile Herculane.

*Faþã de anul 1998, în urma unor cercetãri

comune ulterioare cu regretatul Pavel Ciobanu,(pe atunci directorul Casei de Culturã dinstaþiune, autor a 11 monografii, decedat în2001) mai pot adãuga: semnalarea certificatului

de botez a fiicei ciobanului, VETA, botezatãastfel, fiindcã naºã a fost însãºi Sissy. (copiaaflatã în documentaþia DCCPCN); existenþainelului cu piatrã de rubin, pe care împãrãteasal-a dãruit aceluiaºi cioban (bijuterie pãstratã defostul bibliotecar, domnul Feneºan din familiaacestuia ) º.a.

Toate aceste documente despre prezenþasuveranei în staþiune, ar fi meritat, poate, sã fieoglindite, secvenþial, în expoziþia din septem-brie 1998 „Nu va cãdea nici o lacrimã”, 100 anide la asasinarea lui Ssissy, Viena. Însã expo-ziþia despre staþiune (8 sept. 2004) m-a în-demnat sã plãnuiesc un album, editat deDCCPCN cât mai curând, ºi mai apoi, redac-tarea unei monografii ºtiinþifice despre BãileHerculane, eventual, dedicatã, unui momentaniversar de atestare (album împreunã cu arh.Liliana Havaºi, autoarea PUG Herculane, dar ºicu unii arhitecþi de la Institutul Naþional alMonumentelor Istorice. ªi, fireºte, împreunã cuautorii, care s-au ocupat, pânã nu de mult, deprezentarea staþiunii (Liviu Groza, IancuGogâltan Pavel Ciobanu, Ilie Cristescu). Uncapitol special va fi dedicat, atunci, desigur,împãrãtesei Sissy ºi vilei Elisabeta (proiectul decondolidaer: arh. Adina Bocicai, rezistenþa: ing.Andras Huszti).

Dr. DANA ANTOANETA BÃLÃNESCU


ÎÎÎÎ MMMM PPPP ÃÃÃÃ RRRR ÃÃÃÃ TTTT EEEE AAAA SSSS AAAA EEEE LLLL IIII SSSS AAAA BBBB EEEE TTTT AAAA ªªªª IIII BBBB ÃÃÃÃ IIII LLLL EEEE HHHH EEEE RRRR CCCC UUUU LLLL AAAA NNNN EEEE(Impresii ºi pãreri personale în FORUM)

„Alles ist wandelbar in dieser Welt” (H. Heine) (Totul este trecãtor în aceastã lume)

Mi-e sete de tine, mãicuþãTimidã, când tremurã cumpãna-n vânt ªi ciutura poartã al nopþii descânt. Ce tainic mã mistuie-un gând robitor, Ce doruri cumplite, le simt cum mã dor!

Când macii, cu roºul lor viu, visãtori, Culoarea-ºi presarã pe trombe de nori Aº vrea sã prind anii, fugari printrestele, Pe-aripe de ger, purtând visele mele.

Nãluci - amintirile azi mã inundã ªi chipul tãu, mamã,-n imagini abundã, Pe scara tãcerii te simt cum cobori ªi-n tainele nopþii ades mã-mpresori.

Ca zbuciumul mãrii mi-e sufletul val, Ce-ºi aflã aleanul rãstignit lângã mal. Mi-e sete de tine, de zâmbetul tãu, Mãicuþã plecatã-n frãmânt de ecou.

ªi-n preajmã pluteºte-a mireasmã de lut ªi-a grâu, cu neghina, din care-am crescut, Iar noaptea presarã un tainic fior, Discret, alungând acest gând cãlãtor.

MARIANA SPERLEA

Sã nu uitãmCând fericirea ne zâmbeºte, Sã nu uitãm sã ne gândimLa cei care-s loviþi de soartãCã-n locul lor putem sã fim!

ªi de se aflã-n preajma noastrã,Sã încercãm sã-i ajutãmDin tot ce-am primit de la Domnul,Cât de puþin lor sã le dãm.

Un cuvânt bun, o mângâiere,Pot însemna atât de multLa cei cuprinºi de disperareSub al durerilor tumult!

Recunoºtinþa va fi mareA celor care au primit,Rãsplata-n ceruri ºi mai marePentru cei care-au dãruit!

Lui Dumnezeu îi mulþumeºteAtunci când poþi sã dãruieºtiCã nu eºti cel ce-ntinde mânaAºteptând milã sã primeºti.

Fiind favorizaþi de soartã,Lui Dumnezeu i-o datorãmªi sã nu uitãm niciodatãSlavã în veci sã-i înãlþãm!

MARIOARA JIVAN

La Valeapai, satul bãnãþean, încare s-a nãscut într-o zi fastã, la 26decembrie 1921, nimic nuprevestea o viitoare încli-naþie spre aviaþie. Poatedoar zborul paielor, întoamne târzii, peste miriºti,sã-i fi impregnat fiinþa decopil cu nostalgica che-mare a depãrtãrilor.

Pãrinþii i s-au stins detimpuriu, ºcoala devenindpoarta deschisã spre lu-mea cea mare de dincolode domoalele culmi aledealurilor, la poalele cãro-ra fremãta Pogãniciul, râul-prieten al copilãriei.

Ioan Stoian a învãþat bine la ºcoalã,urmând anii de liceu Ia „Traian Doda”din Caransebeº ºi la Liceul „CoriolanBrediceanu” din Lugoj.

În 1940 ameninþarea rãzboiului seinsinua perfid în calmul vieþii cvasi-patriarhale bãnãþene. Pregãtirile pefront au deschis larg porþile ªcolii Mili-tare de Aviaþie de la Roºiorii de Vede.

Ioan Stoian a obþinut în prima eta-pã a pregãtirii sale dintre 1940-1941brevetul pilot gradul. II - internaþional,pe avioane de turism ºi sportive laªcoala Militarã de Pilotaj de la Roºioriide Vede ºi Alexandria.

Dar înainte de a ajunge la locul re-partiþiei, aflat încã la ªcoala Specialãde la Ghimbav, în 4 iulie 1944, zborulaviatorului Ioan Stoian s-a întreruptbrusc pentru o bunã perioadã de timp.

În 1950 a fost „integrat” în lotulcelor 10 ofiþeri aviatori, care dupã uncurs special de pregãtire au fosttrimiºi la Academia de Aviaþie a URSSde la Monino de lângã Moscova.

La Monino urmau cursurile, detemeinicã pregãtire teoreticã, aviatoridin toate „þãrile democrate”, aflate înorbita Moscovei, inclusiv chinezi ºicoreeni. Dar sovieticii au pãstrat „odiscreþie” totalã în privinþa noilor tipuride avioane, din dotarea aviaþiei lormilitare, faþã de cursanþii strãini.

Absolvind cu nota maximã, inclusivla lucrarea de licenþã, pregãtirea saprofesionalã i-a permis sã fie încadratulterior, la revenirea în þarã, în impor-

tante funcþii de conducere în cadrulaviaþiei.

În anul 1955, Ioan Stoian, în gradulde maior aviator din 1955 ºi înaintat îngradul de locotenent-colonel, în ace-laºi an, a fost numit în funcþia de co-mandantul Diviziei 97 Aviaþie Vânã-toare de la Giarmata-Timiºoara, cumisiunea de reorganizare ºi coordo-nare a activitãþii diviziei în scopulapãrãrii antiaeriene a „spaþiul” de

sud-vest. În acel timp aviaþia era într-o continuã stare de alertã pe fondulconflictelor ideologice dintre IosipBroz Tito, liderul Iugoslav ºi Moscova.

Evenimentele din Ungaria din 1956au fost secondate de pregãtireadiviziei pentru a fi gata în orice clipã

sã intre în luptã. În 1960, ca urmare aunei indicaþii a tov. Hruºciov, s-au

desfiinþat diviziile deaviaþie, directivã urmatã ºide România, direcþionatãpolitico-militar de Kremlin.Pânã în 1961, Ioan Stoiancolonel-aviator, grad încare a fost avansat în1957, a fost numit lacomanda ªcolii Militare deAviaþie „Aurel Vlaicu” de laIanca ºi Bobocu-Buzãu.

Obþine în aceastã calita-te transferul ªcolii Militarede la Ianca la Boboc-Bu-zãu în fosta locaþie a ºcolii,unde dotãrile erau mai

bune pentru pregãtirea aviatorilor. La3 martie 1961 este chemat în audienþ-ã la ministrul Sãlãjan, primindmisiunea de a prelua corrmda Diviziei34 Apãrare Antiaerianã Giarmata, nouînfiinþatã.

La 10 martie 1961 este înaintat lagradul de general de flotilã aerianã.

Din 1973, numit comandant alFlotilei 50 Aviaþie Transport, din Minis-terul Apãrãrii Naþionale, începe etapacea mai „delicatã” a atribuþiilor sale.Are sarcina de a organiza transportulaerian al preºedintelui þãrii, în. condiþiide maximã securitate. S-a ocupatpersonal de organizarea ºi dotareaflotei prezidenþiale cu avioane ºi eli-coptere. A asigurat securitatea opti-mã a vizitelor externe ale preºe-dintelui cât ºi a celor interne.

Misiunile neoficiale de vânãtoareale ºefului statului, în perioada octom-brie pânã în primãvarã i-au solicitatprezenþa aproape sãptãmânal ladispoziþia preºedintelui, care partici-pa la vânãtori în toate zonele þãrii.

În 1977 a înaintat cererea de tre-cere în rezervã, dar i-a fost respinsã,fiind considerat „încã necesar”. A fostnumit comandant al întreprinderii deAviaþie Sanitarã. A reuºit sã conducãaceste douã sectoare ale avia-þiei,foarte deficitare, obþinând în 1980titlul de întreprindere fruntaºã pe þarã,fiind decoratã cu Ordinul Muncii.

TOMA OSTRIª


Domnul general Ion Stoian (*) la întâlnirea cu fiii judeþului Caraº-Severin, din 3-4 octombrie 1984, de la Reºiþa

Un aviator cãrãºean la înãlþimi celeste! Un aviator cãrãºean la înãlþimi celeste! La mulþi ani, domnule general Stoian!La mulþi ani, domnule general Stoian!

(...) Amândoi au fost nevoiþi sã plece înFranþa pentru a-ºi desãvârºi epocalele

realizãri, fiecare în domeniul sãu.În 16 martie, numai cu douã zile înaintea

zborului memorabil al lui Traian Viua, din 18martie 1906, de la Montesson, de lângãParis, în modestul atelier al lui ConstantinBrâncuºi, din cartierul Montparnnasse dinParis, stãteau de vorbã cei doi români:

“Apoi frace Constandine, deschide dis-cuþia Traian Vuia, bag samã, cã nu te-a mul-þãmit arta lui Rodin, ºi i-ai pãrãsit atelierul cudorinþa de a-þi face un drum propriu în artã!”Aºa a început discuþia dintre cei doi, care adurat o dupã amiazã întreagã, fiind una dinnumeroasele întâlniri ale celor doi mariinventatori, unul în domeniu tehnic, iar ce-lãlalt în cel artistic. Discuþia a continuat cuaprecierile lui Vuia, care comparã situaþia luiBrâncuºi cu a lui, amândoi români, departede þarã ºi fãrã mijloacele materiale, necesarerealizãrii invenþiilor ºi operelor lor. Vuia îispune lui Brâncuºi: “îþi va fi greu, deoareceeºti sãrac, ca ºi mine, prieteni la Paris nu ai,iar þara, care te-ar fi putut ajuta, îi departe ºichiar ºi acolo oltenii sufãrã de sãrãºie”.’

Apoi Vuia îi povesteºte lui Brâncuºi des-pre preocupãrile în vederea realizãrii aeropla-nului - automobil ºi felul cum a fost primit larându-i la Paris, de unii dintre oamenii despecialitate ai tainelor zborului: “Nimeni nueste dispus sã mã asculte, inclusiv AcademiaFranþei deoarece ideea zborului cu aparatemai grele decât aerul ºi cu mijloace proprii dela bordul aeroplanului nu este acceptatã”.

Faptul cã era cetãþean din Austro-Ungaria,

deci un fel de “neamþ”, iar tot ce era neamþ,oricât de îndepãrtat ar fi fost, le repugnã, a-veau o atitudine rezervatã faþã de Traian Vuia.

Brâncuºi atunci îi rãspunde:“Dragã Traiane, te ascultai ºi mã minunai

de dreptatea ce-o avuseºi, dar ia spune luiNeicã, cum fãcuºi de aleseºi un nume cu-ceritor roman - Traian ºi un altul cu rezonanþãdacicã - Vuia? Nici nu se putea ceva mai po-trivit într-un singur nume: îmbinarea înþelep-ciunii ºi priceperea romanã cu dârzenia, per-severenþa ºi mândria dacilor!” Acesta con-tinuã sã-l încurajeze, spunându-i “vei reuºisigur sã te înalþi de la pãmânt cu maºina aiade zburat, ce ai nãscocit-o ºi vei da o lecþieasprã tuturor celor care nu cred cã vei reuºisã zbori”, arãtându-i cã ºtie cum ComisiaSpecialã de Aeronauticã a Academiei Fran-ceze i-a clasat memoriul “aeroplanului-mobil” cu rezoluþia nãtângã, cã zborul cu unaparat mai greu decât aerul este o “himerã”ºi-i mai spune: “a venit timpul sã le scoþi dincap aceastã prostie!”

Aºa îl încuraja Brâncuºi pe Vuia, numai cudouã zile înaintea zborului epocal din 18martie 1906, când Vuia a executat laMontesson, lângã Paris, primul zbor cuaparatul conceput, construit ºi pilotat de el,ridicându-se la o înãlþime de 1m de la sol.

Acesta era primul zbor din lume cu unaparat mai greu decât aerul ºi cu mijloaceproprii de bord, menþinându-se în aer pe odistanþã de 12 m.

Rãspunzându-i lui Brâncuºi, Vuia îispune: “apoi vezi cã de proºti ai avut ºi tuparte, când la „Salonul Nonconformiºtilor”,þi-au scos lucrarea “Prinþesa Neagrã” pemotiv cã este “obscenã”.

Vuia se destãinuie pentru prima datã, cãpe lângã greutãþile materiale întâmpinate, cutot sprijinul compatrioþilor lugojeni ºi chiar allui N. Titulescu, a apãrut ºi problema “spio-najului”. Tot mai deseori era vizitat de anu-mite persoane, la hangarul unde lucra la con-struirea aeroplanului ºi la probele de rulajpentru pregãtirea zborului.

Printre aceºtia ºi Santos Dumont era unvizitator frecvent, cãci ºi el se pregãtea pentruun zbor ºi se inspira din lucrãrile lui Vuia. Caurmare a acestora, începuserã sã aparã înrevistele de specialitate materiale, despreconstruirea aparatelor de zbor mai grele decâtaerul.

Din cauza acestei situaþii, Vuia îºi ia unelemãsuri, cum spune el: “Aºa cã am îmbrãcat ºieu blana de vulpe ºi nu am mai fãcut publice

lucrãrile ºi încercãrile mele de zbor.Aºa se explicã faptul cã în ziua memora-

bilului zbor din 18 martie 1906, Traian Vuianu a invitat organele de specialitate ale aero-nauticii. La zborul sãu au participat doar doiprieteni ºi mecanicul lui. Din aceastã cauzãzborul nu a fost omologat de cãtre AutoritateaAeronauticã Francezã.,

Într-adevãr, Brâncuºi s-a þinut de pro-misiune, cãci operele lui: “Coloana infini-tului”, “Pasãrea mãiastrã” ºi altele, sunt sim-boluri ale zborului.

Problema pilotãrii aeroplanului a fost ceamai aprins discutatã de cãtre cei doi, Vuiafiind obligat sã-ºi piloteze el însuºi aparatul,pentru prima oarã în lume.

Vuia cãtre Brâncuºi: “Stai fãtul meu, sã-þispun ce mi-a spus, unul din marii cunoscã-tori ai aeronauticii: “în a concepe o maºinã dezburat nu este nimic, a o construi este ceva, azbura cu ea, tu însuþi, este totul”.

Deci Vuia era foarte preocupat deproblema pilotãrii aeroplanului, spunând: “Osã-mi pun viaþa în joc, cã altã cale nu-i, fraceBrâncuºi”! ªi toatã noaptea s-au sfãtuit ºiîncurajat reciproc cei doi români, care vorreuºi sã clinteascã” lumea, prin îndrãznealã ºiperseverenþa lor, unul în realizarea zborului,cu un aparat mai greu decât aerul, cumijloace proprii de la bordul avionului, iarcelãlalt în domeniul artistic, dovedindu-se ungeniu în domeniul sculpturii.

General de Flotilã Aerianã (r) IOAN I. STOIAN


Traian Vuia ºi Constantin BrâncuºiTraian Vuia ºi Constantin Brâncuºi– genii ai neamului românesc –– genii ai neamului românesc –

Traian Vuia

Constantin Brâncuºi


Prinþul Alexandr Alexandrovici TrubeþkoiPrinþul Alexandr Alexandrovici TrubeþkoiIstoria de 500 de ani a dinastiei familiei

Trubeþkoi îºi are rãdãcinile în familiile regalelituaniane, poloneze ºi ruse. Membrii ei suntdescendenþii marelui cneaz Ghedemin ºi aulegãturi de rudenie cu Petru I, Ecaterina ceaMare ºi alte neamuri ale aristocraþiei ruse.

La rugãmintea noastrã de a ne povestidespre emigraþia rasã din Franþa, conteleTrubeþkoi a spus:

„Au fost mai multe valuri ale emigraþieiruse în Franþa. Bineînþeles, cel mai mare val aapãrut dupã revoluþia din Rusia. Ca exemplupot sã dau familia mea. Pânã la revoluþie,tatãl meu a studiat la Moscova, a fãcutFacultatea de drept. A început însã primulrãzboi mondial, el a pãrãsit studiile, s-aînscris în Armata rusã ºi a luptat pe front.Dupã aceea, a început revoluþia. Tatãl meu atrecut de partea albilor. El personal a

participat la încercarea de a salva familiaþarului. Mi-a povestit cã trebuia sã seinfiltreze în pazã ºi sã-l scoatã pe þarul Nicolaiºi pe întreaga lui familie ºi sã-i ducã în satelestaroverilor, unde exista posibilitatea sã-iascundã în siguranþã, deoarece aceºtia nuerau implicaþi în miºcarea revoluþionarã.Staroverii erau oameni de încredere de aceeaplanul salvãrii þarului ºi familiei lui îi implicaºi pe ei. Din pãcate, planul nu a reuºit ºifamilia þarului a fost executatã.

Emigraþia rusã a trecut prin momentegrele. Au trecutprin Turcia, apoi auajuns în Franþa.Bunicul meu, renu-mit filosof rus,contele NicolaiTrubeþkoi, ca ºitatãl meu, în Franþaau muncit ca sim-pli muncitori. Ei aufost portari, vat-mani la tramvai, ta-ximetriºti. Familiatrebuia întreþinutã

cumva. Ei au lucrat ºi au sperat cã poate seschimbã ceva în Rusia ºi se vor puteaîntoarce înapoi.

Tatãl meu s-a însurat în Franþa în anii 30cu contesa Galiþina. Mama mea - contesaGaliþina - a fost pentru prima datã mãritatã înRusia. Ea a avut noroc sã poatã pleca dinUniunea Sovieticã cu doi copii minori, fiindajutatã de soþia lui Maxim Gorki, Peºkova.

Dupã aceea, emigranþii au trebuit sãsupravieþuiascã crizei economice din 1929,celui de-al doilea rãzboi mondial...”

Redacþia Zorile: Cum a contribuit emigra-þia rusã la promovarea culturii ruse în Franþa?

AA. Trubeþkoi: Un rol important l-au jucatbiserica ortodoxã ºi ºcolile ruseºti. S-au des-chis restaurante ruseºti, a fost creat Conser-vatorul rus, care existã ºi în prezent. Au fostcreate diferite fundaþii culturale - FundaþiaTolstoi, Turgheniev, Societatea studierii icoa-nelor, Seminarul teologic, diferite organizaþiide tineret, tabere de varã pentru copii, undecopiii învãþau limba, cultura ºi istoria rusã.Emigraþia rusã nu a stat degeaba. Au muncit,au învãþat.

R. Z.: Ruºii lipoveni pot reprezenta unexemplu pentru emigraþia rusã?

AA. Trubeþkoi: Da. Exemplul lipovenilor,care ºi-au pãstrat integritatea, cultura, mora-litatea, este foarte important. Voi, lipovenii, v-

aþi integrat într-o þarã care v-a adãpostit însãnu aþi fost asimilaþi. Voi faceþi parte din viaþasocialã, aveþi politicieni din rândurile voastre,cum este Miron D. Ignat, aveþi chiar ºi pri-mari ºi vã bucuraþi de respectul þãrii care v-aacordat adãpost. Voi chiar aþi pãstrat uneletradiþii care în Rusia deja s-au pierdut. Co-munitatea voastrã, a staroverilor, vã þinestrâns uniþi.

R. Z.: Ce pot face emigranþii ruºi din Fran-þa pentru Rusia?

AA. Trubeþkoi: Am editat reviste ºi ziareruseºti, ºi noi avem ansambluri de tineret,chiar eu am cântat la balalaika în tinereþe, ameditat cãrþi ºi atunci când în Rusia, deexemplu, a fost interzis Soljeniþân, emigraþiarusã din Franþa a editat operele lui. Orga-nizãm diferite conferinþe despre Rusia ºiconsider cã acest lucru e un mic aport oferitRusiei de emigranþii din Franþa. ªi acest lucru

este important. Acum, noi putem juca rolulintermediarului între Rusia ºi Occident. Noiputem fi folositori pentru Rusia.

În încheiere contele Trubeþkoi a mulþumitcordial ruºilor lipoveni din România pentru pri-mirea deosebitã, pentru desfãºurarea reuºitã alucrãrilor consiliului ºi i-a felicitat pentru felul

lor de viaþã ºi pentrutradiþiile pe care lepãstreazã. De ase-menea, conteleTrubeþkoi a þinut sãmulþumeascã ºi po-porului român, carei-a primit ºi i-a a-preciat pe ruºii lipo-veni.CRISTINA ANORE,

Redacþia „Zo-rile”, Bucureºti,octombrie 2009

A.A. Trubenþkoi printre ruºii lipovenidin Ghindãreºti, judeþul Constanþa. În

dreapta, pãrintele Afanasii

Regretatul savant timiºorean Ivan Evseevîºi avea rãdãcinile în satul lipoveanJurilovca. Mi-e dor de dumneata,

domnule profesor, Vania Evseev. (N.D.P.)

La Jurilovca borºul depeºte se face ca-n

deltã: la ceaun, la focde lemne

Lipovenii noºtri


CCCCOOOONNNNSSSSTTTT IIII TTTTUUUUÞÞÞÞ IIIIAAAA EEEEUUUURRRROOOOPPPPEEEEAAAANNNNÃÃÃÃConstituþia este un punct de cotiturã

în construcþia Europei. Ea are rolul de arãspunde provocãrilor unei lumi încontinuã schimbare, a unei Uniuni caretraverseazã cea mai mare extindere dinistoria ei ºi, nu în ultimul rând, unei Eu-rope unite în care locuiesc peste 450milioane de locuitori. Acestora trebuie sãle asigure un mediu de viaþã aflat subsemnul democraþiei, libertãþii ºi transpa-renþei, aproape de fiecare dintre ei.

Constituþia Europeanãva înlocui Tratatele

Constituþia Europeanã nu va înlocuiconstituþiile naþionale ale statelor Mem-bre, ci va înlocui principalele Tratate aleUniunii Europene cu un singur text,unitar. Constituþia Europeanã defineºtecompetenþele ºi rolul Uniunii, atât îninterior, cât ºi în exterior. Uniunea Eu-ropeanã nu înlocuieºte cu structurile salestructurile naþionale, fiecare funcþionândîn continuare. Nou ºi important însã, încontrast cu textele constituþionale ºi in-stituþiile naþionale, Constituþia ºi in-stituþiile europene se vor aplica uniformpe întreg teritoriul Uniunii, tuturor cetãþe-nilor - fãrã deosebire, drepturi ºi obligaþii-, la fel ca ºi jurisdicþia acestora. NouaConstituþie va îmbunãtãþi gradul detransparenþã ºi eficienþã al deciziilor ºiacþiunilor Uniunii Europene ºi îi va oferiflexibilitatea necesarã în atingereascopurilor propuse la început de mileniu.

Patru secþiuni

Constituþia este împãrþitãîn patru secþiuni.

Prima secþiune defineºte UniuneaEuropeanã, valorile, obiectivele, prero-gativele, procedurile ºi instituþiile sale. Adoua parte cuprinde Cartea DrepturilorFundamentale, a treia descrie politicile ºimodul de funcþionare al Uniunii Euro-pene, iar a patra secþiune cuprinde pre-vederile finale, inclusiv procedurile deadoptare ºi revizuire a Constituþiei.

Principalele modificãriaduse de Constituþie

Modificãrile cuprinse în prima secþiu-ne a documentului sunt, poate, cele maiinteresante. Conform acordului încheiatcu ocazia Consiliului European de laBruxelles din 17 -18 iunie 2004, StateleMembre vor deþine, pânã în 2014, câte unsingur membru în Comisia Europeanã.Totuºi, cu începere de la aceastã datã,numãrul Comisarilor va fi redus la 2/3din numãrul Statelor Membre (inclusivPreºedintele Comisiei ºi Ministrul UEpentru Afaceri Externe), care vor fi numiþipe baza unui sistem de rotaþie echitabil.Ordinea de rotaþie va fi stabilitã printr-odecizie unanimã a Consiliului European.O prevedere inclusã în ultima fazã a ne-gocierilor împuterniceºte Consiliul Euro-pean sã modifice numãrul de Comisari,pe baza unei decizii votate în unanimitate.

Consiliul European a definit majo-ritatea calificatã ca fiind 55% din StateleMembre (dar cel puþin 15 la numãr),reprezentând cel puþin 65% din populaþiaUniunii. O minoritate de blocare a deci-ziilor poate fi formatã din patru state. încazurile în care Consiliul acþioneazã dinproprie iniþiativã, la o iniþiativã a unuiStat Membru sau la o recomandare a Co-misiei sau a Bãncii Centrale Europene,votul cu majoritate calificatã este definitca 72% dintre membrii Consiliului, re-prezentând 65% din populaþia Uniunii.Aceastã situaþie apare cel mai des îndomeniul justiþiei ºi al afacerilor interne,al politicii externe ºi de securitate comu-nã, politicã economicã ºi monetarã ºi îneventualitatea suspendãrii sau retrageriiunui Stat Membru.

Constituþia introduce o “frânã de ur-genþã”, un mecanism care va permite unuiStat Membru sã facã apel la ConsiliulEuropean în cazul în care interesele salenaþionale sunt lezate. Dacã un grup destate totuºi doresc sã continue în acþiunealor, li se permite sã dezvolte o cooperareîntãritã în domeniu, existând posibilitateaca alte state sã li se alãture pe parcurs.

Documentul face referire la uneledomenii în care doar unii membrii aiConsiliului au dreptul sã voteze (deexemplu, zona Euro sau cooperarea spo-ritã). în aceste cazuri se aplicã aceleaºiformule de calculare a voturilor, însã

doar Statelor Membre cu drept de vot.Votul în unanimitate se va aplica în con-tinuare politicii în domeniul impozitãrii,unei serii de aspecte legate de politicaexternã, de securitate si de apãrare, pre-cum si viitoarelor revizuiri constituþio-nale. Noul sistem de vot va fi aplicat de la1 noiembrie 2009.

Cu începere din urmãtorul mandat par-lamentar, care începe în 2009, Constituþiaridicã pragul minim de locuri în Parla-mentul European la 6 pe Stat Membru ºiun maxim de 96. Acelaºi text stipuleazãcã Consiliul European va trebui sã adopteo decizie privitoare la componenþaurmãtorului Parlament European, pentrumandatul 2009 - 2014, la o propunere aParlamentului ºi cu vot în unanimitate.

Alte prevederi

Alte prevederi importante cuprinse înTratatul Constituþional, sunt:

� Charta Drepturilor Fundamentale,ca parte integrantã a Constituþiei(secþiunea a doua);

� Un mecanism de “avertizaretimpurie” pentru parlamentele naþionaleîn monitorizarea noii legislaþii;

� Posibilitatea ca un milion decetãþeni comunitari sã înainteze spredezbaterea Comisiei un proiect legislativ;

� Noi fundamente legale în domeniileenergie, sport, turism, zboruri spaþiale sicooperare administrativã;

� Noi drepturi pentru grupul Euro,care vor putea acum impune politici deimpozitare comune;

� Baza legalã pentru înfiinþareaOficiului Procurorului European;

� O clauzã de solidaritate în cazulatacurilor teroriste.

Ratificarea Constituþiei

În urmãtoarea etapã, textul Consti-tuþiei va fi transpus într-o formã corectadin punct de vedere legal, dupã careurmeazã sã fie tradus în toate limbileoficiale ale Uniunii Europene. Semnareadocumentului este prevãzutã pentru lunaoctombrie sau noiembrie a.c., în timpulPreºedinþiei olandeze, Statele Membreavând apoi doi ani la dispoziþie ca sãratifice textul Constituþiei.

jurist GH. PANDURU


Tinerelului i s-a interzis dreptul la învãþãtu-rã. Dupã declanºarea de cãtre Germania a rãz-boiului împotriva Uniunii Sovietice, evreii, între19 ºi 48 de ani, au fost mobilizaþi în cadrularmatei ungare, în detaºamente de muncãforþatã. Cea mai mare parte dintre ei au murit inîmprejurãri cumplite.

În acelaºi timp nici în România situaþia e-vreilor nu a fost uºoarã. La sfârºitul anului 1910Ion Antonescu ajunge la putere cu ajutorul„Gãrzii de Fier”. Urmãrile vã sunt cunoscute. Einutil sã mã refer la ele cu detaliile lor:pogromul de la Bucureºti, de la Iaºi, deportãriledin Transilvania. În vara anului 1342 delegatulIui Eichmann la Bucureºti, Gustav Kichter, cre-dea cã a ºi obþinut aprobarea lui Ion Atonescupentru deportarea evreimii din România. Ope-raþiunea a fost zãdãrnicitã de acþiunile unor forþepolitice din þarã ºi strãinãtate. Se poale spunecã e vorba de un caz fãrã precedent într-o þarãaflatã practic sub ocupaþia armatei lui Hitler. LaBucureºti exista un „Jewish Council” unde aactivat ªef-Rabinul Dr. Alexandru Safran, dr.Wilhelm Filderman, M. Benvenisti ºi alþii. Estemeritul lor cã în anul 1913 a fost readus în turãun prim grup dintre evreii, deportaþi înTransilvania, cu un mare numãr de copii. Luptapentru salvare, pentru supravieþuire nu a fostuºoarã, dar conducãtorii evreimii nu au pierdutsperanþa. Dupã pãrerea unor cunoscãtori aisituaþiei, condiþia reuºitei acþiunii de salvare amajoritãþii evreilor din România s-a datoratunor condiþii speciale. Mai întâi faptului cãRomânia s-a arãtat a fi mai puþin speriatã deviolenþa nazistã decât alte þãri ocupate deGermania hitleristã, apoi faptului cã opiniapublicã româneascã, în general, nu era ostilãevreilor. În orice caz, în mod incontestabil, înspaþiul Europei Centrale ºi Sud-Estice a existato singurã posibilitate pentru evrei de a ieºi dincercul de foc al teroarei naziste, o singurãsperanþã de a se salva. Refugiaþii evrei ajunºi înRomânia din Germania, Polonia, Cehoslovacia,Ungaria - în anii cumplitelor masacre - aveauºansa de a pleca, din porturile româneºti sprePalestina. Aºa s-a întâmplat ºi în mai-iunie1944. Oricum ar fi privitã aceastã stare de

lucruri, în orice fel s-ar analiza cele petrecute cuevreii în România, din punct de vedere politic,internaþional etc. rãmâne un lucru care nu sepoate nega: faptul cã atunci când lumea a privitinsensibilã spectacolul nimicii ii evreilor euro-peni, România a fost dispusã sã primeascã refu-giaþi evrei si a fost gata sã deschidã pentru eiporturile sale.

Aceastã cale firavã spre viaþã era un lucrucunoscut ºi de cãtre evreii ce se aflau in iadulnazist. Astfel se explicã drumul refugiaþilor depretutindeni spre România. Veneau evreii dinVarºovia strivitã sub bombardamente, dinAustria, din Cehoslovacia, veneau ºi evreii dinUngaria.

Dar noi nu ne putem ocupa acum de acþiu-nile de salvare de pe teritoriul României, nici derolul organizaþiilor sioniste ºi de tineret înaceste acþiuni. Acest capitol eroic nu a fost încãscris, el îºi aºteaptã cronicarul autorizat.

În schimb ne vom restrânge la acþiunea desalvare din nordul Transilvaniei - regiune aflatã

sub ocupaþia Regatului Ungar între 1910-1314-, o acþiune care constituia fireºte o parteintegrantã a acþiunilor din România, fiindcã aiciavea sã se continue...

Data de 27 martie 1944 a însemnat o schim-bare catastrofalã în istoria evreimii din nordulTransilvaniei. Atunci a început la Cluj sãfuncþioneze administraþia de tip nazist. Înce-pând cu aceastã datã problema refugiaþilor adevenii nu numai foarte grea; era în pericolchiar viaþa lor.

Din septembrie 1940 pânã în aprilie 1944munca Comitetului de Ajutorare a Refugiaþilor afost preluatã de „Vaad Hahatzalah” (Comitetulde Salvare), ai cãrui membri - în afarã de mine- erau Dr. Ernest Marton, prim-redactor al zia-rului „Uj Kelet”, unul dintre conducãtorii Uniu-nii Sioniste din Transilvania, fost deputat înParlamentul României. Hillel Dantzig, ErnestHatszegj (ambii colaboratori ai ziarului menþio-nat) ºi Ion Guttfried, membru în conducerea di-recþiei sioniste a asociaþiei „Barissia”. În luna a-prilie au aderat ºi au participat la acþiunea desalvare pionierii tineretului sionist, gala deorice sacrificiu, din curajoasa organizaþie„Chalutzai”.

În aceastã perioadã, din septembrie 1540pânã la 27 martie 1944, organizaþia „VaadHahatzalah” nu ºi-a putut desfãºura activitateaîn mod deschis. Autoritãþile ungare nu erau atâtde umane precum cele româneºti. Operaþiunilede salvare au devenit din ce în ce mai grele, fãrãsã înceteze însã. În urma dictatului de la Viena,România ºi Ungaria erau despãrþite de o lungãºi greu controlabilã linie de frontierã. Aceastãgraniþã se întindea de la Bekescsaba pânã lângãBraºov. Oraºele Cluj, Oradea ºi într-o oarecaremãsurã Tîrgu Mureº se aflau în apropiereaacestei frontiere. Clujul era cel mal aproape degraniþã, la numai câþiva kilometri de Feleac. S-au putut astfel construi câteva cãi de salvarespre România. În acei patru ani membrii„Comitetului de Salvare” din Cluj ºi alte oraºeau fost recrutaþi, în special, din rânduriletineretului organizat în miºcarea sionistã. Ei au

Rabinul Moshe Carmilly-Weinberger

HHOOLLOOCCAAUUSSTT ÎÎNN RROOMMÂÂNNIIAA??!!Mãrturisirile semnate de rabinul

Moshe Carmilly Weinberger se pu-blicã gândind la blãnarul VasileCristea, ardelean ºi bun român (azidecedat, fost locuitor al oraºuluiTimiºoara), care soldat fiind, la su-gestia mareºalului Ion Antonescu,ca soldaþii sã realizeze cãsãtorii fic-tive cu tinere evreice pentru a le sal-va de persecuþia hitleristã, el, neaVasile, s-a cãsãtorit de-adevãrateleacu o evreicã din Ardeal, cu care afãcut doi bãieþi.

În 1948, Vasile Cristea plecase

prin þarã dupã materie primã (aveaatelierul sãu de blãnãrie, în Timi-ºoara pe Strada Reºiþa), în acesttimp soþia cu cei doi copii au plecatdefinitiv în Israel. Fusese trãdat însentimentele lui.

Copiii se vor realiza, unul vaajunge medic în America, altul omde afaceri în Germania. Îi va vizitadin doi în doi ani, cu sprijinul sem-natarului acestor rânduri. La moar-tea sa, copiii vor trimite condoleanþeºi nimic mai mult, celei de-a douasoþii, muncitoare blãnarã, fosta sa

angajatã.Asemenea lui nea Vasile Cristea a

procedat ºi scriitorul Ion Stoia-U-drea, bãºtinaº din Greoni. ªi soþiaacestuia cu un copil, în vreme ce elfusese arestat (motive politice) în a-celaºi an 1948, soþia sa, cu pruncul,a emigrat în Israel. Fiul sãu va a-junge ofiþer superior în marina is-raelitã ºi, deºi avea posibilitãþi, nu avenit la moartea lui uica Ion, laGreoni, nici mãcar scrisoare de con-doleanþe nu trimisese. Ce urâtã e,uneori, bestia de viaþã. (NDP).



creat locurile prin care refugiaþii se puteausalva, trecând din Ungaria în România. Tot ei auajuns în legãturã, mai târziu, cu comitetulcentral „Vaad Hahatzalah”, creat în 1913, înfruntea cãruia a fost desemnat Dr. RezsuKasztner, ginerele preºedintelui comunitãþiievreilor neologi din Cluj. Dr. Iosif Fischer,

Cel mai potrivit punct de trecere de pe plat-forma Feleacului de lângã Cluj pãrea sã fi fostsatul Alton, situat pe teritoriul României. În modlogic, prin urmare, au fost create legãturi cu lo-cuitorii acestui sat pentru a gãsi printre ei oa-meni dispuºi sã treacã clandestin peste graniþã,pentru o sumã oarecare, refugiaþi evrei. Era, fi-reºte, o operaþie care expunea viaþa „contraban-distului” la pericol de moarte. Terenul eradificil, accidentat. Dealuri ºi vãi. Numai tineriiputeau sã parcurgã pe jos un asemenea drumde câteva ore.

Aºa zisul „tijjul” adicã „drumul salvãrii”, afost inaugurat la începutul anului 1941, fiindapoi lãrgit. Au fost create alte drumuri de sal-vare, a cãror activitate a atins apogeul în lunileaprilie-iunie 1944.

Lângã Aiton. spre Turda, au mai fost createpunctele de la Luduº ºi Sãrmaº. Apoi la Arad,Oradea, Beiuº. Þinea, aici cu direcþia spreBucureºti, unde soseau cu documente false. Peaceastã cale au fost salvaþi de la moarte circa 15- 16 mii de refugiaþi evrei. Cel mai mulþi pegraniþa de lângã Cluj: 6 - 8 mii (între 1940 -1944: 3 - 4 mii: în lunile aprilie-iunie 1914; 3 -4 mii). Pe linia Bekescsaba-Arad circa 6 mii, laalte puncte (Oradea, Tinca, Luduº, Sãrmaº)circa o mie.

Cifrele corespund cu cifra datã de ,.WaadHahatzalah” din Budapesta, care apreciazã nu-mãrul refugiaþilor salvaþi prin România la16.000, cifrã care nu cuprinde pe refugiaþii so-siþi la Sulina cu vapoarele.

Cine salveazã un om salveazã o lumeîntreagã” - se spune undeva în Talmud.

Din depãrtarea celor 44 de ani care au trecui,dispunem de acea perspectivã istoricã, care nepermite sã cântãrim semnificaþia salvãrii vieþiirefugiaþilor evrei - ºi neevrei – într-o lumeînsângeratã ºi inumanã.

În primul rând putem afirma ca un fapt certcã nu am fi fost capabili sã realizãm operaþia desalvare, dacã nu am fi primit ajutor din parteaunor oameni, neevrei, cu gândire umanistã,antifascistã.

ªi când reexaminez trecutul, în faþa meaapare în special figura unui om, care fãrã nici oezitare s-a alãturat celor prigoniþi, întinzându-nemâna sa protectoare ºi frãþeascã. Acest om afost Raoul ªorban.

În calitatea mea de ªef Rabin al comunitãþiievreilor neologi din Cluj nu o datã am apãrut înfaþa autoritãþilor ca reprezentant al credincio-ºilor mei.

Desigur, când mã adresam, ºi nu o datã,rezidentului regal Dr. Coriolan Tãtaru, am fostîntâmpinat de directorul sãu de cabinet, care eraRaoul ªorban. În memoria mea s-a întipãritpregnant o vizitã pe care mi-a fãcut-o, cânddupã o vizitã la Cluj a regelui Carol al II-lea,Raoul ªorban a venit sã-mi comunice dorinþaregelui de a mã vedea la Bucureºti ca ªef Rabinal Cultului Mozaic din România. Se pare cã

regelui i-a fãcut plãcere salutul meu omagial,dupã care i-a comunicat rezidentului regal,Coriolan Tãtaru dorinþa sa, ce mi-a fost comu-nicatã în împrejurãrile arãtate.

Relaþiile dintre noi au devenit mai apropiateºi mai strânse în 1941, ca ºi în anii urmãtori,când - dupã dictatul de la Viena - am mâncatîmpreunã pâinea amarã a „minoritãþilor” dinUngaria. Atât populaþia româneascã, cât ºievreii au început sã simtã efectul legilor care auîngrãdit viaþa lor în Transilvania de Nord în aniiocupaþiei. Evreii ºi românii erau daþi afarã dinslujbã. Li se luau atelierele, prãvãliile, pâinea dela gurã. Erau îndepãrtaþi din ºcoli. Peste tot, înviaþa cultural-spiritualã ºi în cea economicãexistau numai interdicþii.

Prima iniþiativã de a gãsi soluþii, de a luaniºte mãsuri pozitive i-a aparþinut lui Raoul ªor-

ban. La începutul anului 1941 mi s-a adresatcerându-mi ajutorul. În atelierul sãu de picturãa înfiinþat un birou de mijlocire între meseriaºiºi eventualii clienþi. În aceastã acþiune el a fostajutat ºi de episcopul român Dr. Iuliu Hossu.Mi-a cerut lista acelor meseriaºi, negustori ºimuncitori evrei care erau fãrã lucru. Prin acestbirou au fost ajutaþi numeroºi români ºi evrei, ºis-au creat legãturi între el. Acest „birou” afuncþionat pânã în primãvara anului 1942, cândautoritãþile maghiare de ocupaþie l-au arestat peRaoul ªorban. Cooperarea a încetat, situaþia adevenit din zi în zi tot mal grea.

Au început sã soseascã refugiaþi. Nu numaicel ce se refugiau din cauza hitlerismului; sutede familii evreieºti au venit la Cluj din pro-vincie, fie pentru cã viaþa lor era în pericol, fiepentru cã erau goniþi din aºezãrile lor de armataungarã.

Români ºi evrei eram puºi sã tragem îm-preunã jugul destinului comun de minoritar.Acest destin comun ne-a apropiat. Astfel seexplicã faptul cã în martie 3944 evreimea a gãsitînþelegere ºi ajutor din partea conducãtorilorvieþii politice ºi religioase româneºti din Tran-silvania de Nord. Promotorul acestei apropieri afost Raoul ªorban.

Pericolul nazismului ameninþa întreaga e-vreime din Transilvania de Nord ºi din Ungaria.Se simþea furtuna prãpãdului în atmosferã.Fiecare zi aducea câte o surprizã. Arestãri,confiscarea bunurilor, nesfârºite înjosiri; viaþadevenise nesigurã pentru evrei. Cu toateacestea ideea de a rug de a se refugia a apãrutla .foarte puþini dintre ei. Un om cu gândireanormalã nici nu putea sã-ºi imagineze cã îi suntnumãrate zilele. Chiar pe patul de suferinþã unbolnav de cancer mai sperã în viaþã, înînsãnãtoºire. Intelectualii nu au încetat sãcreadã în justiþie, în constituþie, chiar dacãdrepturile le erau limitate.

Omul credincios credea în minunile luiDumnezeu.

Dintre evrei, cei ce ºtiau cã a sosit ceasulacþiunii, ºi cã orice ezitare hamletianã seterminã cu moartea, erau numai cei cu ideisioniste.

În aceste sãptãmâni de frãmântãri disperateam cãutat ajutoare. Am încercat sã luptîmpotriva înfiinþãrii ghetoului. I-am cãutat pecapii bisericilor maghiare, pe consulul Elveþiei -ca sã ducã veºti în strãinãtate. În interesul celorarestaþi am mers la prefectul judeþului. Era unbaron. În anticamera prefectului l-am întâlnit peDr. Emil Haþieganu, fost ministru de justiþie alRomâniei, ºi pe Raoul ªorban.

„Ce puteþi face pentru noi ?” - am întrebat.Rãspunsul sãu a fost scurt: „Voi veni sã ne

sfãtuim”.Dupã convorbirea noastrã, Raoul ªorban s-

a angajat:- sã înmulþeascã numãrul „contrabandiº-

tilor” de oameni (oare e voie sã-i numesc astfelpe aceºti salvatori ?) - pentru a mãri ºanselerefugiaþilor de a se salva trecând graniþa înRomânia;

- sã atragã în operaþia de salvare a evreilornu numai conducãtorii vieþii politice ºi religioa-se româneºti, ci în limita posibilitãþilor, întreagacolectivitate româneascã din Transilvania deNord,

Nu se pot enumera pe scurt toate acele ini-þiative ale lui Raoul ªorban, care au fost de-cisive în evoluþia unor importante operaþiuni. Pescurt, aº aminti un fapt hotãrâtor pentru destinuloperaþiunii, anume cã prin mijlocirea lui Raoulªorban s-a realizat o largã cooperare, ca par-ticiparea lui Emil Baþieganu, a episcopului IuliuHossu, a lui Aurel Socul, a mai multor preoþigreco-catolici ºi ortodocºi ca Titus Moga,Florea Mureºanu, Vasile Astileanu, Cosma,Stãnescu ºi a altora, a lui Eugen Filotti, amba-sadorul României la Budapesta, a consululuiRomâniei la, Oradea Mihai Marina, a colonelu-lui Mihai Gurgu, ataºat militar, cu maºinacãruia au fost trecuþi peste graniþã în Româniamai mulþi evrei ºi neevrei. Între ei Dr. ErnestMarton, - ºi a colonelului Victor Cupºa dinTurda, datoritã cãruia s-au obþinut sute dedocumente de cãlãtorie pentru evreii refugiaþi înRomânia, a profesorului dr. Coriolan Tãtaru dinSibiu ºi a multor altora. Datoritã acestei cola-borãri a fost mobilizatã populaþia româneascãde-a lungul întregii frontiere româno-ungare-care, în mod dezinteresat, a facilitat trecereagraniþei de cãtre evrei..

RABINUL MOSHE(va continua)

urmare din pag. 18

Expulzarea intelectualilor români dinOradea de cãtre autoritãþile maghiareîn zilele de dupã intrarea în vigoare a

odiosului Dictat de la Viena


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Calmucul tot Calmuc,ºi cãlare ºi pe jos!!!

O personalitateculturalã din Ca-raº, îmi zice deu-nãzi cã NicolaeSârbu, director(prin mila nu ºtiucui?!) al Bibliotecii„Paul Iorgovici” dinReºiþa mi-a purtatsâmbetele la lan-sarea cãrþii pãrin-telui protopop Pe-trica Vasile. „Ceare idiotul acestacu tine?!” mã în-treabã uimit Dom-nul X.

Rãspuns: Amiciimei, primarul Iancu Panduru ºiRedactorul-ºef Doru Dinu Glãvan,mi-au cerut sã vâr sabia în teacã ºiam vârât-o. Nu duelez cu un semi-analfabet, unul care nu are undram de luminã sub scãfârlia debibilicã! Poate lumina de alãturisã-i aprindã o scânteie în capulsãu de calmuc. (L.C.)

PrecocitateUn viþel avea condiþii de trai,

Îl fãtase vaca cam prin luna mai

ªi-l pierdea din ochi de-atâta iubire,

Lingându-l pe trupul firav ºi subþire.

Când îi era foame, viþelu-o sugea

ªi de traiul bun uneori mugea;

- „Laptele tãu mamã e lapte de aur,

El mã creºte tare, aºa, ca un taur!”

Aºadar, viþelul plin de sãnãtate

A ajuns chiar, taur la maturitate;

ªi-ncepu vãcuþei pe urechi sã-i toarne

Multe baliverne, tot crescând în coarne,

Îi fãcea reproºuri, jurând pe toþi dracii,

Cã nu vrea sã stea doar la coada vacii,

- „Ascultã, mãmico, acum înþeleg

Cã de lângã tine vreau sã mã dezleg

ªi eºti vinovatã cã nu poþi sã-mi dai

Laptele de mamã pe care-l aveai,

Eu m-am hotãrât, nu vreau sã rãmân

Veºnic lângã tine sã mãnânc doar fân,

Mai doresc sã-þi spun fãrã nici-o jenã

Cã sper sã ajung poate ºi-n arenã.”

- „Te-am crescut degeaba, zise, blândã, vaca;

Lãcrimând de ciudã ºi oftând, sãraca:

Nicãieri în lume n-ai sã vezi pe stradã

Câini care sã umble cu covrigi... în coadã!”ION PETRE STOICA

Înþelesul din urmacopitei de cal

Nimeni ca mine nu soarbe sensuri

din urma de copitã de cal nedresat,

E drumul o frazã cu înþelesuri,

verbe ºi îngeri în text

aruncat peste sat.

Sub arºiþa cuvintelor caii însetaþi

trec mai departe prin mine,

În aceastã paginã suntem fraþi

de rãdãcini ºi fluturi

trãgând la aceeaºi roatã

ce scoate din adâncuri în ciuturi

timpul de vineri

pentru pãmânt ºi gloatã.

AL. FLORIN ÞENE

Maestrului Petru Chira careafirmã într-o epigramã (La plus 30 (de grade)

de sticlã)

“Stiindu-mã cam afumat

ªi pe picioare nestãpân

M-am rezemat de-un tei uscat”

Rãspuns:

Fiindcã fosta-i afumat Nu-i de mirare cã-ai uitat;

Atunci când te-ai rezemat - Maestre, teiul nu era uscat..

Unui colaborator la rubrica„Pagina epigramistului” din

revista „Arcadia” (Anina)

Pagina-i pentru epigramist

Dar constat un lucru trist:(Deºi sincer zãu n-aº vrea)În ea semnezi ºi dumneata.

TIBERIU POPOVICI

Toate evenimentele anilortrecuþi îmi sunt atât de vii în inimãºi în minte de parcã s-ar fipetrecut... ieri!

Am învãþat de la oamenii loculuisã fac faþã anilor ce au urmat, amînvãþat cum sã înþeleg ceea cefãceau, cum se purtau sau cumvorbeau, am învãþat sã le daubineþe în orice moment al zilei îiîntâlneam, chiar dacã pe mulþi nu-i cunoºteam.

Întruna din duminici, când mi-am vizitat naºii pentru care amfoarte mult respect, cu zâmbetulpe buze am salutat în dreapta ºi-nstânga, de felul meu fiind un ompoliticos.

Lumea ieºise pe la porþi în hainecurate de duminicã, iar euînclinam capul cu voioºia omuluitânãr, lipsit de griji.

Sãrut mâna! Bunã ziua! Ce maifaceþi?

- Sã trãieºti! Uitã, stãm la zbor!...Mirare!? Credeam cã nu am

auzit bine! Poartã dupã poartãprimeam acelaºi rãspuns ºi-amînceput sã grãbesc paºii cãtrecasã, iar primul lucru pe care l-amfãcut când am dat de mamasoacrã, model de bunãtate ºi bunsimþ, a fost sã o întreb într-un sufletunde stã toatã lumea sã„zboare”?????

...Limbajul folosit în zonaBanatului de câmpie diferã faþã decel folosit în zona Banatului demunte, având foarte multe expresiicurioase pe care le poþi înþelegedoar vorbindu-l zi de zi, trãindalãturi de oamenii care îl folosesc.

Atât vorba, cât ºi portul ºitradiþiile acestor oameni mândri derãdãcinile lor, pot spune cã aucontribuit la formarea mea ca omal locului, contrazicându-i astãzipe cei ce atunci, demult m-aunumit „veniturã”.

ªi astfel, povestea continuã...

LAITIN FELICIA ADRIANA

Ani de neuitat...Ani de neuitat...

Vestea file(caraª-severin) ªi societatea literar-artisticÃ “sorin titel” din banat FONDATORI:...

Documents

Transcript of Vestea file(caraª-severin) ªi societatea literar-artisticÃ “sorin titel” din banat FONDATORI:...