Vestea · La întâi octombrie 2010, la Mehadia, în Caraº-Severin, în Strada Pãdurii 389, a...

La întâi octombrie 2010, la Mehadia,

în Caraº-Severin, în Strada Pãdurii 389,

a fost o zi însoritã, cu un soare autumnal

ce-ºi strecura razele blânde, molcome,

printre ciorchinii vineþi spânzuraþi pe

ºpalirul viþei-de-vie. Taman în miezul

zilei sosit-au apostolii comunei, domnii-

le lor, pãrinþii Puiu Grozãvescu, Ciprian

Danci ºi pãrintele Gabriel, parohul car-

tierului din Valea Sfârdinului, sosit-au

pentru a sfinþi, dupã cinul creºtinesc,

aºezãmântul „Casa Cãrþilor” (Casa

Daria), întâiul din Banat, probabil întâiul

ºi în România postdecembristã. Iniþiativa

aparþine scriitorului localnic, NDP.

În oborul, în care poþi parca douã,

poate trei automobile, s-a adunat un lu-

meºag pestriþ, scriitori, ziariºti, profesori,

elevi ºi eleve, oameni din cartier în frunte

cu primarul Iancu Panduru, cu diagonala

tricolorã, aºa cum stã bine unui primar sã

fie, primarul fiind secondat de notarul

Gheorghe Panduru, viceprimarul ing.

Puiu Stângu ºi de inspectorul Ion Bli-

dariu (jupânul), ºi de câþiva dintre consi-

lierii sãi apropiaþi (Victor Cârstoiu, Iosif

Radu, dascãlul Cristescu) precum ºi de

secretara primãriei ºi a gazetei Vestea,

doamna Simona Sorescu-Ionescu. În

mulþimea adunatã ad-hoc s-au evidenþiat

câteva personalitãþi: prof. Mihai Feneºan,

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 11 (46). ANUL V. NOIEMBRIE 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; Redactori: NICÃ DRÃGAN (economist) ºi DANA OPRESCU (studentã)

INAUGURAREA UNEIINAUGURAREA UNEIBIBLIOTECI PRIVATE!BIBLIOTECI PRIVATE!S-a dus vara ºi cu ea s-au dus ºi

pãsãrile cãlãtoare spre zãri mai senine, maicalde. Vremea s-a rãcit, undeva la munte aucãzut primii fulgi de zãpadã. Iarna bate lauºa gospodarului ºi-l întreabã retoric: „Ce-ai fãcut, omule, astã-varã?! Adunat-ai cevade-ale gurii pentru tine ºi pentru marve?!”Unii au adunat, au avut unde trudi, alþii autrudit mai puþin neavând unde, situaþie încare primãria, primarul, executivul ºiConsiliul Local, s-au strãduit, respectivLegea, sã le vinã în ajutor.

În calitate de primar nu pot fi indiferentla necazurile ºi suferinþele consãtenilormei, dar, tot ce fac, fac respectând normelelegale, altã cale nu existã, decât uneori sãvâri mâna în propriul buzunar ºi sã ajut cuun bãnuþ pe cei nãpãstuiþi de soartã. Se ºtiuei care au fost ajutaþi ºi în acest fel...

Acum, în prag de iarnã, ne orientãm capopulaþia sã-ºi procure, legal, lemnele defoc pentru sezonul rece, ce se anunþãnãprasnic ºi de duratã, cu zãpezi caaltãdatã, încât, probabil, vom înota prinnãmeþi. Vom trãi ºi-om vedea.

Vom fi din nou cu suflet de copil, nevom delecta cu Simfonia Fluturilor de Nea.Dea Dumnezeu sã fim cu toþii în sãnãtate,cã vom avea ce pune pe masã. Cu gândul laconsãtenii mei, cãrora, de pe acum, le zicSãrbãtori Fericite.

NOTA REDACÞIEI: Femeia Puºa-Pãpuºa, din Mehadia, str. Pãdurii, soþia luiMihai Radu, bolna t.b.c. s-a dus la primarºi s-a plâns cã nu are un leu în casã pentrumedicamente ºi pâine. Iancu Panduru avârât mâna în buzunar ºi i-a dat 50 lei noi.

(N.D.P.)

În prag de iarnã…

Primar IANCU PANDURU

Tãierea panglicii la biblioteca “Daria”. Misie ordonatã de primarul Iancu Panduru ºi a dr. Al. Nemoianu

continuare în pag. 2

directorul Liceului Tehnologic „Vicolae

Stoica de Haþeg”, prof. Gruia

Cinchezã ºi un grup de elevi de

la liceu, Florin Copcea, ziarist

oltean, de la Rompres, Vasile

Barbu, ziarist ºi poet, din Voi-

vodina, ing. Ionel Stoiþ, de la

Radio Novisad, profesorii Pa-

vel Panduru ºi Dãnilã Sitaru,

din Valea Almãjului, maestrul

coreografic Rusalin Vlaicu, ºi

doamna sa, profesoarã de pian,

gãlãþeancã, profesoara Mariana

Sperlea, poetã ºi pictoriþã, Ica Voºtinaru,

membrã a Societãþii „Sorin Titel”, învãþã-

toarele Nina Dãescu ºi Nely Feneºan, co-

laboratoare ale gazetei „Vestea”, Costel

Vlaicu ºi Nicã Drãgan, corespondenþi ai

Radioului Reºiþa, studenta Dana Oprescu

ºi operatorul cinefil Alin Hrelea de Me-

hadia, petnicianul Dumitru Giurginca, în

fruntea unui grup de petniceni, Petnicul,

satul de obârºie al amfitrionului.

Panglica tricolor a fost tãiatã de pri-

marul Iancu Panduru ºi de domnul doc-

tor Alexandru Nemoianu, sosit la mani-

festare, din America, unde îºi are reºe-

dinþa reputat istoric.

A urmat sfinþirea bibliotecii de cãtre

cei trei preoþi, dupã care câteva expozee

susþinute de: N.D. Petniceanu, primarul

Iancu Panduru, Vasile Barbu, Ionel Stoiþ,

Al. Nemoianu, Pavel Panduru, Mihai Fe-

neºan ºi Dumitru Giurginca, coleg de

ºcoalã primarã cu NDP. Cu toþii au evi-

denþiat ºi apreciat inaugurarea bibliotecii,

o instituþie de culturã ce promoveazã lec-

tura cu cartea în mânã, acum în epoca

Internetului, când, în mare parte, copiii

nu mai citesc. Au felicitat acest act de

culturã inedit în spaþiul literelor

bãnãþene.

Un rãspuns la felicitãri l-a dat maes-

trul torogotist LUCA NOVAC, din Timi-

ºoara, care a dat glas la „Balada Gosnei”,

la cererea inginerului Ionuþ Birou, fiul

regretatului scriitor Virgil Birou.

În continuare, scriitorul Nicolae Dan-

ciu Petniceanu a dãruit copiilor prezenþi

ultima sa carte, „UUnn ccããþþeellaannddrruu mmuuººccâânndd

ddiinnttrr-uunn nnoorr”, ºcolarii, la rândul lor, su-

pravegheaþi de prof. Gruia Cinchezã, au

interpretat poezii din Eminescu ºi Goga,

aclamaþi de asistenþã. Gestul scriitorului

a fost imitat de scriitorii Florian Copcea,

Vasile Barbu ºi Ionel Stoiþ, care au dãruit

zeci de volume pentru noua bibliotecã,

precum ºi câteva picturi, darul pictoriþe-

lor naive din Uzdin de Voivodina, douã

pânze (una laicã ºi una religioasã) au fost

dãruite de pictoriþa Mariana

Sperlea. În cele din urmã, pri-

marul Iancu Panduru a dãruit

amfitrionului DDiipplloommaa ddee CCeettãã-

þþeeaann ddee OOnnooaarree aall ccoommuunneeii MMee-

hhaaddiiaa ººii oo ccuuppãã ppeennttrruu ggaazzeettaa

„„VVeesstteeaa”” aall ccããrruuii rreeddaaccttoorr rreess-

ppoonnssaabbiill eessttee NNDDPP.

Nicolae Danciu Petniceanu,

în semn de fericire, a cerut sã

cânte muzica ºi deasupra Me-

hadiei în acel întâi octombrie

însorit au plutit notele muzicale din tara-

gotul maestrului Luca Novac, secondat

de-o trâmbiþã de zile mari al lui Corcescu

din Valea Bolvaºniþa, ruda regretatului

Gligore Blidariu-Burtã. Între ei, jucau de-

getele, pe clapele acordeonului, Ilã, fiul

Mehadiei, stabilit la malul Dunãrii, la

Orºova. Pe canavaua melosului popular

românesc s-au fãcut auzite glasurile

cântãreþilor Iosif Ciocloda, Maria Tudor

de Brad ºi Adina Popa de Bucovina.

Pânã la ore târzii din noapte s-au

audiat doine ºi cântece de joc, s-a bãut

rãchie de la cãzãnarul Nicã Drãgan ºi s-

au mâncat sarmale fãcute de Ica

Voºtinaru, venitã taman de la Timiºoara,

ºi mititei fãcuþi de Lenuþa Cãprioru de

Petnic, cu magazin la Mehadia, mititei

prãjiþi de vecinul Mircea Anchescu, pe

cãrbuni aprinºi de focul inimilor celor

prezenþi.

(CRONICAR)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

urmare din pagina 1

Vorbeste Florian Copcea, asistat deprimarul Iancu Panduru, Ionel Stoiþ,

Mariana Sperlea ºi Gh. Panduru

Interiorul bibliotecii

Participanþi la inaugurarea Bibliotecii“Casa Cãrþilor” (Casa Daria) din Mehadia,

la 01.10.2010. De la stânga la dreapta: Dumitru Giurginca,Luca Novac, Iosif Ciocloda, Gh. Rancu, Al.

Nemoianu, Maria Tudor, Iancu Panduru,Pavel Panduru, N.D.P. (amfitrion)

Participanþi la inaugurarea Bibliotecii“Casa Cãrþilor” (Casa Daria) din Mehadia,

la 01.10.2010. De la stânga la dreapta:preotul Gabriel Ionaºcu, de la Societatea“Tibiscus” din Uzdin (Serbia), scriitorulVasile Barbu, de la “Tibiscus”, Maria

Tudor ºi Neli Feneºan

Festivalul MARIANA DRÃGHICES-CU, debutat în acest an la Buziaº ºicontinuat la Timiºoara, s-a finalizat încomuna Cornereva, satul Bogâltin,locul de baºtinã al regretatei interpre-te de câte popular românesc. La Bogâ-tin, a avut loc un regal de cântec po-pular, regizat de radioul ºi televiziu-nea Timiºoara, de marele muzicologGELU STAN. S-au împãrþit remiile,ºapte la un loc, marele premiu fiindadjudecat de o voce bãrbãteascã des-pre care vom mai auzi. Felicitãri, dom-nule Gelu Stan.

De la microfon, de pe scenã s-auspus vorbe de alean despre Privighe-toarea Banatului, despre sfârºitul ei înCanada, departe de România.

În ceea ce mã priveºte am cunos-cut-o îndeaproape pe Mariana Drã-ghicescu, încã din perioada când lu-cra ca debarasatoare în Grãdina deVarã a Restaurantului „Cina” din Ti-miºoara, încã din vremea când îi apã-ruse primul disc, o mare reuºitã, încãde atunci când cu Ansamblul Banatu-lui pãºise pentru prima oarã frontieraromâno-jugoslavã, prin PCTF (Punc-tul de Control) Moraviþa-rutier. Pãs-trez primul ei disc cu autograf...

Am revãzut-o adesea, chiar ºi în pe-rioada sa de apogeu artistic, când ve-nea în Inspectoratul de Interne Timiº,când, plin de onoare, generalul ViorelTãurescu îmi ordona sã-i aºtern covo-rul roºu aºa cum aºterneam doar la vi-zita generalilor sosiþi în inspecþie ºicontrol. Am fãcut ultimul revelion îm-preunã, în sediul de lux al CeapeuluiTopolovãþul-Mare (Timiº), prin grijapreºedintelui dr. Ioan Josu.

Din nefericire, am cunoscut ºi pe-rioada sa de declin, când, în septem-brie 1984, primul secretar Ilie Mateide la Reºiþa o tãiase de pe lista cu invi-taþii la „Întâlnirea cu fiii judeþuluiCaraº-Severin”. Nu-i oferise careva unpat în Hotelul „Semenic”, umbla dincamerã în camerã ziaristul PetruNovac Dolângã ca sã-i gãseascã un patliber. Greu i-a mai gãsit... Atunci, înultima zi a manifestãrilor, la Vãliug,pe platoul de la lac, am dansat cuMariana Drãghicescu ultimul tangou,fotografia îmi fusese reþinutã deziaristul Nicolae Pârvu, de la Radio

Timiºoara, pentru a scrie o eventualãcarte ºi a scris-o, dar peste ani,respectiv în 1998, la un an de lamoartea Marianei Drãghicescu.

În timpul Festivalului de la Bogâl-tin se invocase numele domnului pre-ºedinte, fost ministru, Frunzãverdecare ar fi adus-o, moartã, pe Marianadin Canada! Fals!

Actele privind moartea Marianei înCanada ajunseserã la mine, decedasede insuficienþã cardiacã într-un spitalal sãracilor din Toronto.

Iniþiativa aducerii în þarã a corpuluineînsufleþit al cântãreþei o avuse înexclusivitate ziaristul Nicolae Pârvu, elîl cãutase pe fiul artistei, AlexandruPelici, fotbalist, apoi pe mama ºi soraMarianei, situaþia fusese raportatã deNicolae Pârvu la Ion Iliescu, cu carePârvu era amic, apoi s-a ajuns la Minis-terul de Externe, s-au procurat bani,nu ºtiu dacã apartamentul de patrucamere al Marianei de la Herculane afost sau nu vândut. Am participat laînmormântare, la pomanã ºi la scrie-

rea cãrþii. (De numele lui Pârvu seleagã ºi existenþa statuii generaluluiTRAIAN DODA din Caransebeº)

În povestea Marianei Drãghicescufusese ºi un om supãrat, unul care nufusese solicitat ºi care fusese ocolitostentativ. E vorba de Liviu Satmary,ultimul soþ al Marianei, cel care oajutase enorm, care a ocrotit-o ºi aajutat-o sã revinã, dupã câþiva ani,ceea ce fusese Mariana Drãghicescuînainte de cãderea în dizgraþieoficialitãþilor politice ºi culturale dinBanat ºi nu numai... Liviu Satmary,þigan ungur, ºeful brigãzii artistice dela Electromotor Timiºoara îi întinseseo mânã Marianei în primãvara – varaanului 1985 – 1986, la Herculane, peterasa Restaurantului „Cerna”.

Aºa cum am spus, în 1984, în urmaunor neînþelegeri de familie, soþulPelici o pãrãsise ºi o alungase din casã,un timp Mariana a locuit pe la prieteni(mai ales la Luca Novac ºi la MariaTudor), apoi s-a vãzut nevoitã sã pã-rãseascã Timiºoara ºi s-a aciuit în satulei, într-un cãtun pe Valea Cernei, încasa unui tânãr pãdurar, iubitor de cân-tec românesc. Acesta o tratase cu lac-tate ºi ceaiuri, cu fructe de pãdure, fãrãca ea, Mariana Drãghicescu, sã facã unlucru, fãcea de toate acel pãdurar,cerându-i doar sã-i cânte ºi ea i-a cântat.

Îl cunoaºte pe Liviu Satmary, ac-ceptã invitaþia acestuia de-a reveni laTimiºoara, prin cãsãtorie cu el ºi Ma-riana revine încet-încet ceea ce fusesemai înainte. A început din nou sãcânte, sã fie din nou solicitatã pe lanunþi, botezuri ºi serbãri campestre,însoþitã ºi ocrotitã de Liviu Satmary,care nu i-a permis gesturi deplasate...

Dupã Decembrie 1989, cântãreþiiromâni, mai abitir timiºoreni, cãlãto-reau peste Ocean ºi au fãcut dolari câtau voit! Mariana Drãghicescu a cerutvoie lui Liviu sã plece ºi ea sã facã do-lari ºi, deºi Liviu nu fusese de acord, aplecat. Uitase de Liviu Satmary. S-aoprit în Canada la o veche relaþie, unmilionar (afirmativ) bolvãºniþian. Încasa acestui bolvãºniþan a avut detoate, inclusiv tãrie... În cele din urmãbolvãºniceanul o alungase din casã ºiaºa începe începutul sfârºitului ei...

N.D. PETNICEANU

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

FFESTIVALULESTIVALUL MMARIANAARIANA DDRÃGHICESCRÃGHICESCººII CÂTEVACÂTEVA ººTIRITIRI INEDITEINEDITE……

Nicolae Pârvu

LUMINÃ LINÃLuminã linã, luminã seninã, licoare nouã din slava divinã, lucind în ape de ceruri te cerne prin glasuri calde în cânt de vecerne.

Când tainic - vrajã de îngeri - tu susuriîn câmpuri roºii de’ntinse apusuri, smerite inimi în cor þi se’nchinã,luminã linã, luminã seninã!

Pãtrunde astãzi în sufletu-mi iarã, sã laud slava din ceasul de sarã, luminã linã, luminã seninã!

De tine, Doamne, mi-i inima plinã.(Gândirea, XXI, 1942, nr.7)

ÎN NOPÞI...

În nopþi ridica-voi mâinile mele spre lumea de stele-a tãcerilor grele ºi’n vrajã de tainã opri-se-va vântul- sub flacãra rugii va geme pãmântul -

În nopþi ridica-voi mâinile mele spre morþile grele din lumea de stele

ºi’n stropi slobozi-voi suspin ghetsimanic

- departe, argintii vor râde satanic -

În nopþi ridica-voi mâinile mele spre lumea de stele-a tãcerilor grele ºi luna þâºni-va’ntr’a zãrilor grotã- apusul pãrea-va un vârf de Golgotã -

(Gândirea, XXI, 1942, nr.7)

CONFESSIODoamne, tinde-Þi patrafirul peste faþa mea de lut, sufletu-mi neghiob ºi slut sã-l albeºti cu tibiºirul când amurgu-ºi toarce firul peste-un pic de gând tãcut.

Sã-Þi vorbesc, ne-aud vecinii iar osânda e pãcat; eu sã stau pe-un colþ plecat ºi sã-mi scriu povara vinii, pe când Tu, la vremea cinii, sã-mi ºopteºti cã m’ai iertat

Aciuiaþi pe-o vatrã nouã vom purcede spre nou cânt; eu, o mânã de pãmânt, Tu, luminã’n strop de rouã, migãli-vom cartea’n douã: Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.

ªi’ncãlþându-te’n sandale sã porneºti pe drum stelar, într’al slovelor chenar eu opri-Te-voi din cale ºi’n minunea vrerii Tale Te-oi sorbi dintr’un pahar.

(Gândirea, XXIII, 1944, nr. 1)


Deunãzi, pe varianta rutierã, ceocoleºte patriarhala comunã a Meha-diei, a trecut un camion cu numãr deArad, care avea lipit pe geamul ºofe-rului un afiº cu litere de-o ºchioapã„KOLOªVARI”, ceea ce înseamnãdin maghiarã pe româneºte „CLUJ”.ªoviniºtii ºi revizioniºtii maghiari, deaiurea, fructificã orice situaþie pentrua-ºi declina sentimente pro-maghiare.Se ºtie cã prin Dictatul ruºinos de laViena, din august 1940, Clujul, me-tropola Ardealului de Nord, a fost o-cupat de hortyiºtii maghiari, iar inte-lectualii români au fost uciºi sau for-þaþi sã pãrãseascã Ardealul de Nord.

Dupã rãzboiul de pe urmã, în Clujau fost multe convulsii naþionale ma-ghiare cãrora studenþii români le-aufãcut faþã cu brio. Liderul studenþilor

români din vremea lui 1946 a foststudentul în medicinã VALERIU

ANANIA, astãzi conducãtorul forþe-lor spirituale religioase din Cluj ºi

împrejurimi, un bastion al ideii de ro-mânism ºi românitate. Dumnezeusã-l þinã pe pãmânt mult ºi bine, cãeste imperios necesarã prezenþa sa înVADUL CLUJULUI!

În gazeta noastrã, am publicat îm-prejurãrile triste în care l-am cunos-cut pe marele Preot, cu care n-amavut curajul de-a conversa, de a-icere un autograf pe una din cãrþiledomniei sale, Mioriþa sau MeºterulManole. Autografe am primit târziude la scriitorul ºi Omul religiosBartolomeu Valeriu Anania, pe„POEME ALESE” (Editura Dacia,Cluj, 1998), din care pentru cititorii„Vestei” reproducem câteva perlepoetice. Mulþumim, pãrinte Barto-lomeu Anania.

(N.D.P.)

Pãrintele mitropolit al Ardealului de Nord – Bartolomeu Valeriu Anania –– Bartolomeu Valeriu Anania –

VVAALLEERRIIUU AANNAANNIIAAPoeme alese

Petru Dãrãu, bãºtinaº din Io-neºtii de Halmagiu, ofiþer superiorîn frontiera românã s-a confesat:

(...) Munþii Apuseni. Prospec-þiuni geologice. Foram ºi instru-mentam ºi eram plãtit la metruliniar de þeavã. Ocãciulã de bani lachenzinã, douã cã-ciuli de bani la leafãºi asta lunã de lunãcâþiva ani buni, pânãdestinul mi-a schim-bat meseria. Trãiamca belferii eu ºi or-tacii mei în “obsedan-tul deceniu”. N-amfãcut avere. Generaþiamea nu ºi-a propus sãadune bani albi pen-tru zile negre. Nu neaºteptam ºi nu ne gândeam întinereþe cã vor veni peste noi, labãtrâneþe, ºi asemenea zile. Cãr-þile fuseserã fãcute ºi promisiunilefuseserã altele, bãtrâneþe fãrãgriji, ca la pension... Cine ºi-ar fiputut închipui în “obsedantul de-ceniu” cã ne vom procopsi cuamericanii ºi sateliþii lor occiden-tali?!... Sex la prima vedere, ºomaj,droguri, crime, corupþie pe fieceetaj ºi alte bunãtãþi, ameþite cugumã de mestecat?!?!... Una amsperat cu toþii ºi alta ni s-a prepa-rat în laboratoarele serviciilor despionaj din Est ºi Vest... Spionaj ºicontraspionaj total... Contraspionfusesem ºi eu, abandonasem “Son-da” ºi intrasem în ºcoala Ministe-rului de Interne de la Bãneasa, 4kilometri de Bucureºti. Am avut caprofesor pe “revoluþionarul” Du-

mitru Mazilu!... Sarcinã de partid.Mulþi chemaþi, puþini aleºi! Teîmpotriveai, erai exclus din partidºi aruncat in tabãra adversã cu otinichea la spate. Asta era regulajocului. Teamã, speranþã, perspec-

tive la orizont. Mã nãscusem de“stânga” ºi în inima mea se cui-bãrise o lozincã la modã: “Securi-tatea este braþul sãbiei celor mulþiºi nãpãstuiþi de soartã împotrivacelor avuþi, împotriva duºmanilorpoporului!” Aceastã lozincã aveaceva romantic în conþinutul ei ºi,cum eram tânãr ºi colþos, m-aprins din urmã ºi nu-mi pare rãu.Prin popor înþeleg doar pe cei ce-ºi câºtigã existenþa cu trudabraþelor ºi a minþilor. În rest, opor-tuniºti ºi lichele. Cuvântul afa-ceriºti (ºi afacerism) îºi are sensulsãu primar ºi nu trebuie denaturat.Aceastã categorie de oameni esterecrutatã din rândul celor cu mapaºi nu cu sapa... Aºadar în Securita-tea Statului Român au intrat în aniiaceia doar tineri cu studii mediisau superioare, români legaþi su-

fleteºte de popor, de þarã, de glialui Bãlcescu, Avram Iancu, EfrimieMurgu ºi Mihai Eminescu... Dure-rea era alta... Funcþiile de coman-dã din Securitate le deþineauKecskemety, ªomogy, Lakatoº,

Druker, Daitel, Bela,ªimlovici ºi celebrulWilly-baci, care vor-bea stricat româneº-te, dupã cum vedeþinici un lonescu, Po-pescu, Florescu sauGeorgescu, darmiteDãrãu, neam de moþi,viþã de-a lui Avramlancu, gata la orice ºipus pe harþã când evorba de limba ºivatra româneascã... Înserviciul de contra-

spionaj din Timiºoara comandatde ªtefan Kecskemety se vorbeadoar ungureºte! Am rãbdat cât amrãbdat, românul, mai ales moþul, erãbdãtoriu din fire, dar ºi rãbda-rea are limitele ei. Oamenii cleve-teau pe la spate. Eu i-am spus-o înfaþã lui Piciu Kecskemety. Îmiplace sã muºc omul de obraz, nude cur. l-am zis-o verde, româ-neºte:“Tov. maior, când se va vorbiromâneºte în serviciul dumnea-voastrã?” Kecskemety, în loc derãspuns, mi-a cerut sã pãrãsesc bi-roul sãu. Am refuzat, replicându-i:“Nu suntem la Budapesta, tov.maior! Suntem la Timiºoara!” M-afãcut obraznic ºi mi-a cerut dinnou sã pãrãsesc biroul. Dactilo-grafa din camera alãturatã înce-tase sã mai ciocãnescã la maºinã.


MÃTÃNIIMÃTÃNIIPENTRUPENTRU REÎNCARNAREAREÎNCARNAREA LUILUI

AVRAM IANCUAVRAM IANCU

continuare în pagina 6

Moþul Petre Dãrãu ºi prietenul sãu N.D. Petniceanu, doliu dupã sora sa, Stãnuica


Kecskemety a pus dreapta pescrumierã. Eu dreapta pe scaunulde-alãturi. A renunþat la scru-mierã, am renunþat ºi eu la scaun.Piciul a schimbat tactica, mi-aoferit sã iau loc în fotoliu, l-ammulþumit, refuzând sã mã aºez în

fotoliu. Apoi cu miere în glas mi-azis: “De ce-mi faci, Petricã, tocmaitu una ca asta?!” Privindu-l dreptîn ochi, am grãit mândru de mine:“Tov. maior! În mine curge sân-ge de român. În dumneavoastrãcurge sânge de ungur. Dacã aºavea posibilitate, dacã am trãi înalte vremuri, v-aº provoca laduel”. Kecskemety a înghiþit însec. Eu am fãcut stânga-mprejur ºiam ieºit din birou, fãrã sã salut...

A doua zi, în cabinetul 101 ºe-dinþã de consiliu: Kesckemety ºiWilly-baci. Coloneii Dumitraºcu ºiMalea n-au fost convocaþi, primulera regãþean, ori moldovean, aldoilea ardelean, de la Mintia.Soarta mea fusese pecetluitã dePiciu ºi Willy-baci. Scos din servi-ciul de contraspionaj pentru man-ifestãri naþionaliste ºi transferat înfrontiera româno-jugoslavã, laperiferia Regiunii Banat, în Punctulde Control Stamora-Moraviþa. La“Centralã” se raportase cu totul

altceva, chipurile cã se simþea onevoie acutã de cadre în frontierã,îndatã dupã deschiderea graniþeicu Jugoslavia... O sãptãmânã nu m-am prezentat la serviciu. Mi-amscos certificat medical ºi am statacasã, în vremea aceea se puteaobþine uºor un certificat medical.Aveam atâþia medici prieteni, încâtnu le puteam þine evidenþa! Amstat în casã, m-am dres cu horincãºi cu mãtãnii In faþa lui AvramIancu...

- Avram Iancu este o metaforã?- Nu! Avram Iancu este un erou

naþional. Îl adusesem în casã ºi, oride câte ori eram pus la încercãride viaþã, mã jeluiam lui ºi-l rugamsã se reîncarneze, sã punã mânape sabie ºi sã scoatã pistolul dinbrâu, sã scape Þara de urgie, sãsalveze pe români. Câtã nevoie semai simte astãzi de un AvramIancu...

- Cum vine asta “Îl adusesem încasã pe Avram Iancu?!”. Fii, te rog,mai explicit!

Voi fi... Doctorul Petru Groza,ardelean de la Bãcia, venea, dupãrãzboi, des la Timiºoara, undeavea una sau douã fiice nelegitimeºi o droaie de ibovnice. Apoi aveaºi o sumedenie de prieteni în rân-dul intelectualilor, dar ºi al þãra-nilor. El era Preºedintele FrontuluiPlugarilor, iar de la 6 Martie 1945prim-ministru, întâiul Guvernrevoluþionar-democrat din istoriaRomâniei, între prietenii timiºo-reni se afla ºi ªtefan Gajo, de pe“Mocedonschi”, sculptor cunoscutºi cãrturar progresist. Doctor PetruGroza l-a vizitat acasã pe ªtefanGajo. La Gajo s-a întâlnit cu ve-chea sa cunoºtinþã, pictorul Al.Popp, lider al ªcolii de picturã dela Cluj, care, dupã Dictatul de laViena, din august 1940, se refugia-se în Timiºoara, locuise chiar ovreme în casa sculptorului Gajo,omenos ºi generos de felul sãu.Groza i-a cerut pictorului un

tablou cu Avram Iancu... Tabloulcomandat s-a fãcut, dar nu l-a maidorit nimeni!... La 6 octombrie1946 doctor Petru Goza ºi ex-regele Mihai I fuseserã împreunãla Timiºoara pentru sfinþirea ºiinaugurarea lãcaºului sfânt:catedrala din Capitala Banatului.ªtefan Gajo realizase butaforia ºisculptura, iar Atanasie Demianpictura din interiorul catedralei...Groza poate a uitat, poate n-a uitatde tablou, Al Popp n-a zis nimic,iar ªtefan Gajo îl suise pe “AvramIancu” în podul casei, ferit de ochiiscoditori... Într-o vreme nu erapermis sã se vorbeascã de Avramlancu, nu era liber sã se cânte“Marºul lui Iancu”, iar cei cecutezau erau socotiþi naþionaliºti,ºoviniºti ºi mai ºtiu eu ce ºiaruncaþi dupã gratii. Nu aveai voiesã te lauzi cã eºti român!... Mãîmprietenisem cu sculptorulªtefan Gajo, îmi lucrase ceva ºidevenisem prieteni la cataramã.Aveam ceva în comun: plãcerea dea tãia clisa cu briºcã, de-a spargeceapa cu pumnul ºi de-a le uda cuhorincã, seara când cerul se nituiacu stele. Atunci sã stai la taclale...“Avram Iancu” de Al Popp îmifusese dãruit de ªtefan Gajo într-oastfel de noapte cu foc pe cer.

(Din volumul „La Þebea, cerul estetricolor”, Editura Eurobit, Timiºoara,

1998, de N.D.Petniceanu)

urmare din pagina 5

Avram Iancu - tablou de Alexandru Popp(Înainte de moarte, 1872)

Avram Iancu în 1848/1849

A pãrãsit fãrã voia sa „rezervaþia” ºi fãrã voies-a îmbarcat în luntrea lui Charon, trecând apeleStyxului în „rezervaþia „umbrelor”, la masa tãceriiaºteptat de fratele sãu mai mare, întru sublim, Ma-rin Preda”, de fraþii sãi cu nimb pe frunte: NichitaStãnescu, Ion Alexandru, Marin Sorescu, NicolaeLabiº, Damian Ureche ºi de încã mulþi alþii.

Adrian Pãunescu s-a nãscut în 20 iulie, de„Sâmcilii”, într-o zi cu foc ºi tunete pe cer ºi aplecat în veºnicie vineri, 5 noiembrie, în preajmaSfinþilor Voievozi Gavril ºi Mihail, venirea pe lumeºi plecarea de pe aceastã lume, pe care a iubit-o ºia cântat-o ca nimeni altul, i-au fost pecetluite cublazon, semnul de nobleþe al scalzilor ºi barzilor,al marilor poeþi ºi Adrian al nostru a fost ºi rãmâneun Mare Poet în Cetate.

A ºtiut sã magnetizeze mulþimea, cum doar elo ºtia, încã de pe vremea studenþiei, cobora fericitdin amfiteatru fluturând o hârtie, îºi croia cale prinmulþimea de studenþi ºi studente ºi se oprea laafiºier, la „Gazeta” din holul universitãþii bucureº-tene, studenþimea se îmbulzea sã citeascã o nouãpoezie a colegului lor. Încã de atunci era un lideral poeziei tinere, anunþând liderul de facto ºi dedrept al Cenaclului „Flacãra”, Omul care va adunasute de mii de tineri în sãli ºi pe stadioane pentrua cânta ºi a declama poezie, pentru a interpretafolclor românesc de cea mai bunã calitate.

În ultima vreme Adrian Pãunescu era în ziua deluni, de la ora 18.00, în direct, prin telefon, prezentla postul de radio Reºiþa, într-o emisiune de cântºi muzicã, de memorare ºi rememorare a unorfapte de culturã româneascã, o emisiune punctatãde întrebãrile unui personaj de culturã pentruculturã, Sergiu Taban, o voce insolitã ºi inefabilãîn acelaºi timp, un tip rasat, cu blazon de cãrturar,care, spre surprinderea mea, nici mãcar nu esteangajat al Radioului Reºiþa!!! Era una dintre celemai strãlucite emisiuni ale acestui post, drag nouãbãnãþenilor de pretutindeni. Prin plecarea luiAdrian Pãunescu emisiunea de luni seara va intraîn anonimat! Ultima întrevedere la microfon a fostpe data de 1 noiembrie a.c., când Maestrul a vor-bit de pe patul spitalului, presimþindu-ºi sfârºitul.

Aflând trista veste a morþii Marelui Poet, amtelefonat la Radio Reºiþa, cerând domnului Vaipan,care a rãspuns la telefon, sã intervinã la domnulDoru Dinu Glãvan, directorul instituþiei, ca sãtransmitã muzicã de doliu, doinele noastre detristeþe. Îndatã dupã cererea mea, pe micul ecran,mai multe voci din România au cerut PreºedinteluiT.B. sã declare zi de doliu naþionalã. Nimic dintoate aceste doleanþe...

Cererea mea ºi a vocilor de pe micul ecran afost în deplinã consonanþã cu ceea ce s-a petrecutla Tg. Mureº, Tg. Jiu, la Craiova ºi în alte centreculturale, oamenii au aprins lumânãri ºi audeplâns moartea Bardului de la Bârca.

Mai mult un factor decizional de la Hunedoaraa avansat ideea celor în drept ca poetul ADRIANPÃUNESCU sã fie înmormântat la Þebea, lângãmormântul Craiului din Apuseni, pe care adesea l-a evocat în creaþia sa poeticã. Marele Dispãrut vafi înhumat în cimitirul Bellu, pe Aleea Scriitorilor,în preajma marilor scriitori: Eminescu, Sadovea-nu, Coºbuc, Preda etc. Vor fi mii ºi mii de coroanede flori, probabil ºi Radioul Reºiþa va trimite ocoroanã de flori. În ceea ce mã priveºte avansezdomnului Doru Dinu Glãvan, sensibil la frumosuletern, ideea ca emisiunile de luni seara, realizatede Sergiu Tahan, sã fie adunate ºi date mareluipublic într-o carte. Ar fi un gest de nobleþe pentruDomnia Sa, Nobilul ADRIAN PÃUNESCU.

Duminicã, 7 nov. 2010

NICOLAE DANCIU PETNICEANU


Rugã la Þebea„De ce ne-am adunat aici mulþimi, Patricienii, preoþii ºi plebea? Îºi retrãieºte viaþa printre noi Mormântul de luminã de la Þebea.

Se auzise-un zvon cã l-au furatªi-n miez de noapte l-au zvârlit la fiare.Dar asta nu se poate întâmplaCât el, acum, e-n noi, în fiecare.

ªi noi venim aici ca sã-nvãþãm Ce-nseamnã jertfa pentru neam ºi þarã, Lângã altarul nostru tricolor,Pe-un fluier de cireº cu coaja-amarã.

ªi te rugãm, Mãria Ta, sã-ncerci Sã ne-aminteºti cât de ciudatã-i firea ªi cã nimic nu vom putea zidi, Dispreþuind iubirea ºi unirea!

Ne reînvaþã, Crãiºor viteaz, Nãravul de-a munci ºi bucuria, Credinþa-n Dumnezeu ºi-n acest neam ªi sacrificiul pentru România.

Cã suntem divizaþi, Mãria Ta,ªi nu mai ºtim nimic din cele sfinte,Minþim ºi înºelãm ºi uneltimªi nu ne ruºinãm nici de morminte.

Nici þara nu ne e decât pretext, De alte arogante privilegii, Cã de-ndeletnicirea de-a fi om Se mai ocupã, azi, numai betegii.

Priveºte-ne, Mãria Ta, pe toþi ªi iartã-ne de toate cele rele -ªi dã-ne semnul marii regãsiri, Ca sã renascã Patria sub stele.

Dar dã-ne nouã, în sfârºit, acum Un simplu drept la pace ºi la pâine. ªi-i suntem Europei cauzaºi,Nu bieþii chiriaºi de azi pe mâine!

De ce ne-am adunat aici mulþimi, Patricienii, preoþii ºi plebea? Ca sã jurãm credinþa noastrã-n neam, În cimitirul sacru de la Þebea,

Cã suntem istoviþi ºi sãrãciþi.. ªi drumul fãrã sens nu se mai poate. Venim aici sã te rugãm, plângând,Sã te ridici din nou pentru dreptate.

ADRIAN PÃUNESCU(Poezie scrisã ºi cititã Ia Þebea,

la Serbãrile Avram lancu din data de 17 septembrie 2006)

Capodopera de pe CernaSlãbiciuni umane Dulce se rãsfaþã Dor de Herculane Dor de viaþã

Din miezul verii pânã-n miezul iernii. Din spic de ger ºi pânã-n-spic de grâu, E o capodoperã pe malul Cernei, E ambasada cerului pe-un râu.

Mai puneþi frâna permanentei goane, Opriþi-vã din tot ce dãrâmaþi,ªi mai veniþi aici la Herculane Sã fiþi o sãptãmânã împãraþi.

Destul cu-atâta jalnicã derivã, Destul cu-atâta jaf ºi atâta stres, Gustaþi din ionizarea negativã, În tainicul naturii înþeles.

Pe-aici pe undeva printr-o pãdure,Când simte osteneala ºi-i e greu, Cãutãtor al unor spaþii pure, Aici coboarã însuºi Dumnezeu.

Lui Hercules i-a mai rãmas fantoma, Sã dea convalescenþilor rãspuns,ªi împãratul a plecat spre Roma,Dar numai în legendã a ajuns.

Când sufletul e trist ºi oboseºte,Plecaþi la Herculane într-o zi, Sã supravieþuiþi dumnezeieºte Recâºtigând ºi dreptul de a iubi.

ADRIAN PÃUNESCUHerculane, 21 septembrie 1995

Zimbrul ADRIAN PÃUNESCU(1943 - 2010)

IneditCurios, chiar paradoxal acest lucru: într-o arie

culturalã ºi geograficã definitã printr-un conceptlegat de relieful montan „deal-vale” ºi unde douãdin cele 4 mituri fundamentale: mitul mioritic ºimitul Babei Dochii se referã la spaþiul montan-car-patic, unde dorului, sentimentului inefabil ca trã-sãturã distinctã a românismului i se atribuie oobârºie montanã (Ovid Densuºianu, Take Pabalogi– mumtele nu a devenit un topos literar distinct,deºi þãrile cu un relief mai puþin accidentat au creatacest motiv ºi acest spaþiu literar.

Îmi vine în minte „Muntele vrãjit” alui Thomas Man, Zãpezile de pe Kili-manjaro ale lui Hemingway, Avutulmuntelui lui Iamnari Kawalata, sauCrestele înzãpezite ale lui Viktor Hes-tafev. Aºadar primul sau unul din puþineromane româneºti dedicate exclusivmuntelui, Þarcul lui Lucian Ioaicã, decinu Ceahlãul, nu Retezatul sau Vârful cudor, care au mai figurat în scrierile ro-mâneºti, ci un munte ce formeazã axismundi al spaþiului bãnãþean. Deci unbãnãþean despre un munte din Banat;absenþa articolului halarit din titlul ro-manului, e un semn cã sensurile lui vorfi cãutate în spiritualitatea locuitorilorcare vin în contact cu muntele: cãrãuºii, þãranii,tãietorii de munte, ciobanii.

- Ionicã are ambiþia sã scrie un roman, de aicinecesitatea fabulei care leagã evenimentele: acci-dentul tragic petrecut pe muntele Þarcuil, cândunul din cei doi tineri meteorologi plecaþi de laCuntu pe vreme de viscol alunecã într-o prãpastieºi moare, fãrã ca prietenul ºi colegul sãu sã-lpoatã sau sã încerce mãcar sã-l salveze. Aºadar unroman anchetã. Aceasta este stratul de suprafaþã alromanului, unde desigur avem ºi un protagonistprincipal: meteorologul Traian Hergane.

Vã spun sincer: deºi fabula e necesarã în orice

roman, în acest caz, nu e mai mult decât un simplupretext, pentru mine însã mai puþin interesantdecât restul lucrurilor povestite în carte, care esteo poveste a urcãrilor ºi coborâºurilor de pe munte,în sensul unei miºcãri spirituale; psihologice, cuprofunde semnificaþii culturale. Dupã ce am cititromanul, am zis cã titlul sãu adevãrat ºi deci temadominantã ar putea fi rezumatã în sintagma lecþiamuntelui, nu într-un sens didactic, moralizator, ciîn sensul mai larg, antropo-cultural.

Ca un autentic romantic, vorbesc de un roman-

tism atemporal, ca o stare de spirit ºi o predispozi-þie sufleteascã, specificã oricãrei epoci, aºadar caun suflet romantic de coloraturã ecologistã, con-temporanã, respinge oraºul cu civilizaþia, cu îm-bulzeala lui, cu absenþa rãdãcinilor, deºi autorulvede prea bine cã Þarcul nu e lumea mirificã a pla-nului mioritic, sediul zeitãþilor pãgâne ºi spiritelormontane, aºa cum apare la Eminescu, Sadoveanu.Iar anii ºaizeci – ºaptezeci, Bucureºtenii, Caranse-beºenii, Timiºorenii au urcat spre Þarcu, au con-struit aici cabane meteorologice, au fãcut drumuri,au stabilit legãturi prin radio. Totuºi, subtextulsimbolic al muntelui ca înãlþime spiritualã, ca o

ascensiune ºi o cãutare de sine continuã persistãºi opoziþia sus – jos, valorificatã semiotic, moral,axiologic. În conºtiinþa oamenilor de jos, în ordinedescrescândã, Þarcul apare cu toate întâmplãrilepetrecute acolo, cu toatã poezia lui ºi cu toatãambivalenþa (întruchiparea frumuseþii ºi puritãþii,dar ºi Balaurul care înghite vieþi, iar prin fiarelepãdurii, îndeosebi ursul, mutileazã trupul oame-nilor (povestea omului scalpat de urs) în poves-tirile oamenilor de la poalele muntelui (cãruºii),dar ºi în povestirile orãºenilor cu cei care au venit

în contact cu muntele (Traian Hergane,Gabriel Suru care a lucrat 2 luni detaºatla staþia meteorologicã de pe Þarcu, careîºi deapãnã impresiile pe terasa restau-rantului Rãchita Roºioarã), dar mai alesîn caietul de însemnãri al meteorologuluidispãrut Mircea Gavrilescu intitulat sem-nificativ în roman Jurnalul unui orãºeanla Stâna lui ªandru) care este un gen depreistorie a romanului, fiºele scriitoruluiadicã ale lui Lucian Ionicã. Lecþia mun-telui – este o chemare spre valorile mo-rale, spre tradiþii, spre rãdãcini. DupãBaltag, este primul roman al poeziei pãs-toritului. (Agricultura/pãstorit).

Foarte interesantã sub aspect esteticºi ingenioasã realizare a împletirii

spaþiului ºi trupului. Þarcul este un ax atât pe ver-ticala valorilor umane, cât ºi pilonul în jurul cãruiatimpul se roteºte, se agaþã de ele în niºte cercuriconcentrice, trecãtoare, fãrã urme prea indecente,pãstrate în memoria oamenilor, unde istoriadevine moralã.

Izbânda romanului: poezia muntelui ºi pacti-zarea cu mijloacele poeziei moderne a valorilortradiþionale.

Prof. univ. dr. IVAN EVSEEV

Timiºoara, mai 1989

Profesorul Ivan Evseev ºi câteva din cãrþile primite cu autografV e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

Graþie doamnei profesoare Margarita Evseev,cu sorgintea în Mosvoca, rusoaicã get-beget, amprimit sute de cãrþi din Biblioteca regretatuluisavant, prof. dr. IVAN EVSEEV, membrufondator în societatea literar-artisticã„Sorin Titel” din Banat, cu sprijinul cã-ruia am reuºit sã fac deplasarea în Sibe-ria anului 2000, pe urmele buniculuimeu, care stãtuse 21 de ani prizonier laOmsk.

Am rãsfoit pe îndelete fiecare volum,le-am aºezat cu pietate în rafturilebibliotecii private „Casa Cãrþilor”, lacare va avea drepturi justiþiare nepoatamea, micuþa Daria Danciu.

Între sutele de cãrþi primite, am în-tâlnit de exemplare pe care erauautografe scrise de autori pentru prof.Ivan Evseev, unele ºi pentru doamna profesoarãRita-Margarita Evseev.

Autografele dovedesc o dragoste, un respect, omândrie a autorilor cã l-au cunoscut pe Profesor,cã au cultivat cu domnia sa o relaþie spiritualã.Încerc sã redau câteva exemple, din fiecare grupã

de admiratori. Aºadar...- Prof. univ. dr. VASILE ªERBAN: „Povestea

profesorului Mihai”, Ed. Facla, Timiºoara, 1988;

„Colegului Vania Evseev în amintirea bunei noas-tre colaborãri ºi a caldei prietenii”. Semneazã V.S.,02.02.88;

- Prof. Felicia Giurgiu: „Motive ºi structuripoetice”, Ed. Facla, Timiºoara, 1980: „D-lui prof.Ivan Evseev, cu sentimente de aleasã stimã”.

August, 1980. Felicia Giurgiu;- Tania Cernicova Dincã: „Cântecele celor 15

primãveri”, Almanahul Banatului, ColecþiaVox,1999: „D-lui prof. univ. dr. Ivan Evseev,aceastã primãvarã a mea, o punte ºi ocumpãnã între copilãrie ºi adolescenþã.Cu respect, Tania, 10.11.1999.

- LUCIAN IONICA: „Þarcu”, roman,Ed. Facla, 1989; Profesorul univ. dr. IvanEvseev, acest roman despre oameniiunui loc pe care domnia sa l-a strãbãtut,cu deosebitã consideraþie din parteaautorului”, Timiºoara, 21 februarie 1989,Lucian Ionicã.

Nota redacþiei:Lucian Ionicã, tânãr cadru univer-

sitar, fãcea parte din miºcarea literarãtimiºoreanã, apreciat pentru talentul sãu literar.

Între filele romanului am gãsit cronica lalucrarea ssa, „ÞARCU 2", nepublicatã. O lucrareineditã conceputã ºi semnatã de regretatulprofesor IVAN EVSEEV.

(NDP).

CRONICÃ

Prof. Vania Evseev vorbind la inaugurarea Cenaclului“Sorin Titel”. Timiºoara, 21.12.1988

Lucian Ionicã: ÞARCU, Lucian Ionicã: ÞARCU, roman, Ed. Facla, 1989roman, Ed. Facla, 1989

În faþa librãriei “M. Eminescu” din Timiºoara, dupãlansarea “Peregrinului...”, prof. Galina Cernicova, N.D.P.,

prof. Ivan Evseev ºi Ana Dnaciu


PPPP AAAA GGGG IIII NNNN AAAA ªªªª CCCC OOOO LLLL IIII IIII

De la o vreme încoace mã încearcã tot maimult sentimentul cã lumea în care trãim eparcã desprinsã dintr-o nuvelã de Cehov1,motiv pentru care vã propun o scurtã in-cursiune în creaþia marelui artist (cu aplicaþieconcretã pe nuvela”Cameleonul”2), supunândatenþiei dv. frumuseþea absolut nãucitoare(blestem sau binecuvântare?) a unei operedeja consacrate în peisajul literar rusesc.Dacã e sau nu, Cehov de actualitate vã las pedv. sã decideþi...

Eu una, recitind zilele acestea nuvela maisus menþionatã,care aduce în prim-plan (o-glindind-o cu monstruoasã fidelitate ºi pre-cizie) adevãrata naturã a caracterului u-man,”... am rãmas cu senzaþia neplãcutã pecare o au muritorii când mãnâncã prea multestafide sau struguri de Malaga”3,vãzându-mãnevoitã sã concluzionez cã acesta (s.n.viciosul caracter al omului) se dovedeºte a fiîn cele mai multe din împrejurãri, dar maiales condiþionat de acestea,unul cameleonic,fãrã doar ºi poate. Astfel cã, dincolo de apa-renþã ºi banalitate, însuºiri pe care textul ce-hovian ºi le asumã asemenea regulilor absur-de ale unui joc pervers, dar relevant, se as-cunde ironia necruþãtoare, deºi subtilã încã laadresa ipocriziei umane, de care recunoaºtemsau nu, într-o împrejurare sau alta ne facemcu toþii vinovaþi fiind cu sau fãrã voia noastrãparcã blestemaþi sã suferim de acest sindrom... cameleonic. Textul populat ºi poluat depersonaje-cameleon (vezi comisarul Ociu-melov-organul de ordine; cãþelul-acuzat;meºterul Hrîukin-acuzator; vardistul Eldîrîn-subalternul º.a.m.d.) se cameleonizeazã el în-suºi, bulversându-ºi astfel cititorul, care co-pleºit sub vârtejul imperiului de emoþii, ajun-ge sã se declare depãºit, capitulând epuizat ºideznãdãjduit în faþa unui amalgamde(dis?)poziþii(!).

«Ce bine îmi pare c-ai luat þeapã» pare sãspunã autorul (intrat în pielea personajelor)cititorului sãu, care prins în mrejele unui cercvicios, se vede nevoit sã interpreteze pe/ºirespectiv/în funcþie de (con)text(?!) mai întâirolul javrei speriate “ai cãrei ochii umezi sunttriºti si înspãimântaþi”, dar care o datã absol-vit de vinã” Mârâie tâlharul... Drãguþul de el”,cel al jigodiei care ”N-are nici blanã ca lu-mea, nu-i nici arãtos... “, dar care dacã este ald-nului general Jigalov se preschimbã caprin farmec într-un “cãþeluº... mic... frumu-ºel... ªi deºtept...”, agonizând în plan secundîn ipostaza nefericitã a victimei, cãreia trebuiesã i se facã(D)dreptate ºi care din acuzatorajunge în postura oarecum ingratã de... acu-zat, fiind marginalizat fãrã menajamente, ”ungogeamite gãligan... ãla de colo” Asistãmaºadar, oarecum neputincioºi la scene de uncompromis dezgustãtor ºi neliniºtitor deopo-trivã, complãcându-ne, în mod paradoxal, însituaþiile date, mulþumindu-ne sã cochetãmla nesfârºit sub odioasa mascã de complici,posibilitãþile fiind infinite atâta vreme cât, darmai ales dupã cum INTERESELE DICTEAZÃ.De fiecare datã în funcþie de împrejurare(bineînþeles!), (dis)poziþia ta camuflatã de/încontext se schimbã (doar schimbãtoare-ifirea omului!) ºi din cel care a avut pânãacum (D)dreptate (cu argumentele de rigoa-re), treci în/fraternizezi cu tabãra adversã/îmbrãcând sau dezbrãcând, dupã caz, haina(pre)judecãþilor de valoare, asemeni comisa-rului, care îºi dã mantaua jos ºi ºi-o ia înapoipe el, condiþionat (cum altfel?) de atmosferaºi temperatura cameleonice ºi ele desigur,grozav de cald e azi.../vântu-i cam subþirel...).ªi dacã pânã acum nu te-ai cutremurat lagândul cã secvenþele descrise îþi sunt fami-liare, cãci par desprinse din viata ta de zi cuzi, mã întreb tu când oare ai sã vezi cât de

ridicol eºti în rãtãcirea ta, încãpãþânându-tesã cauþi ca un bezmetic sã mai crezi încã îndeja (a)fumate idealuri pentru societateanoastrã de consum precum:

(D)dreptatea, (O)omenia, (O)onoarea,(O)onestitatea, (D)dumnezeu, care mai noupar a fi etichetate sentenþios ca moft ºiînlocuite, peste noapte de pretenþiile absurdeale unei lumi, care þine cu tot dinadinsul sã-ºi cosmetizeze înfãþiºarea... O lume viciatã...în continuã schimbare ºi în permanentãcontradicþie cu sine.

Textul propus deºi, în aparenþã facil dato-ritã dozei de umor pe care o conþine ºi poatetocmai de aceea, digerabil, e (în mod inten-þionat?) la nivel semiotic labirintic, în capca-nele cãruia cazi cu inconºtienþa caracteristicãa unui receptor-cameleon, avizat în domeniu,dar impus evident de... ÎMPREJURARE! Tevei strãdui atât cât îþi stã în putinþã sã opereziobiectiv ºi punctual pe text în aºa fel încât(A)adevãrul - (pre)text în comentariu! (de faptopinia ta justã, dar numai de moment) sã iasãla ivealã. Care ADEVÃR, când justificativobiectiv poþi fi cel mult subiectiv? N-ai înþelesnimic?! Oricât de cinic ar suna, dacã nu aiºtiut, afli acum... eºti virusat, dar nu te pa-nica, deºi supãrãtoare (sau nu neapãrat!)contaminarea cu contagiosul, incurabilul sin-drom... cameleonic nu e o eroare în program,cum ai crezut, ci chiar programul, implemen-tat ºi comercializat cu succes de... guvernare.

Note:1 Cehov,A.P.,Caietele de însemnãri, ed. rus. Opere,

vol.17, p.70: “Ne-au epuizat slugãrnicia ºi fãþãrnicia.”2 Cameleon, cameleoni, s.m. Reptilã din regiunile

tropicale, care are proprietatea de a-ºi schimba culoareapielii dupã cea a mediului înconjurãtor (vezi BrebanVasile, Dicþionar al limbii române contemporane, Ed.ºtiinþificã ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1980,p.74)

3 Cehov AP.,Volumul XII, Scrisori, Judecãþi literare,(Cãtre M.P.C., Între 6 ºi 8 apr. 1879, pp.5, 6)

prof. englezã GROZÃVESCU CRISTIANA

Sindromul cameleonic-defect sau...Sindromul cameleonic-defect sau...calitate în societatea de azi?calitate în societatea de azi?

Stimatã Redacþie a „VESTEI”Vã aduc la cunoºtinþã faptul cã, datele

prezentate în numãrul 9 (44) la pagina 18 ºianume cã numele dirigintelui clasei a IX-aeste doamna Caprã Maria, nu este fondat!

Dirigintele clasei a IX-a economic esteprofesoara inginer Maianov Letiþia.

În calitate de dirigintã pot informa cititoriicã din prima zi am remarcat ºi am fãcutcunoscut la clasã faptul cã domniºoara

Paraschiv Corina are un talent deosebit ºi seexprimã elevat. Am întrebat-o dacã obiº-nuieºte sã citeascã mult ºi a rãspuns afir-mativ. Pânã în prezent a înregistrat douã notede zece! Trebuie sã recunosc cã noi, clasa aIX-a suntem fericiþi sã o avem printre noi, iardin partea mea îi doresc ca sã reuºeascã în

viaþã ºi totodatã nu pot sã nu felicit pe pãrinþiºi cadrele didactice, care au participat laformarea dânsei.

Cu stimã ºi deosebit respect,prof. ing. LETIÞIA MAIONOV

Octombrie 2010Nota redacþiei: Poeziile ºi notele privind pe

eleva Corina Paraschiv au fost primite în vara lui2010, când autoarea era în vacanþã. Probabil,doamna prof. Maria Caprã i-a fost dirigintã înclasa a VIII-a.

Scrisoare deschisã

Natura – Parcul NaþionalDomogled – Valea Cernei

Înfiinþat în anul 1990, având adminis-traþie proprie începând cu anul 2003, Par-cul Naþional Domogled – Valea Cernei estesituat în sud-vestul României ºi se întindepe suprafaþa a 3 judeþe, ºi anume: Caraº-Severin, Mehedinþi ºi Gorj.

Scopul Parcului Naþional Domogled –Valea Cernei este acela de a oferi modeledurabile de convieþuire cu mediul încon-jurãtor, de a fi „o salã de clasã” în aer liber,de a funcþiona ca o matrice în interiorul cã-reia procesele naturale sã se desfãºoarenestingherite, biodiversitatea fiind indica-torul principal al acestor procese.

Pe teritoriul parcului naþional existãspecii de plante sub pro-tecþie strictã oriunde s-arafla pe teritoriul parcului,distrugerea lor fiind pe-depsitã de lege:

Nigrifella nigra(sngele voinicului)

Crocus moesianus(brânduºa galbenã)

R h o d o d e n d r o nkotscky (smirdan)

Administraþia parculuirealizeazã an de anprotocol de colaborare cuLiceul Tehnologic„Nicolae Stoica deHaþeg”, reprezentat prindirector Feneºan Mihãiþãºi profesor Mageriu Maria

Diana, cu scopul educãrii ºi conºtientizãriicopiilor despre protejarea naturii.

Aceste programe vizeazã colectivul deelevi, ai clasei a XI-a B, calificarea teh-nician ecolog ºi în:

- prezentãri în sala de clasã, cu temespecifice;

- drumeþii pe trasee turistice;- acþiuni de ecologizare în zonele de

parc unde se gãsesc deºeuri;- concursuri pe diferite teme cu ocazia

unor evenimente, cum ar fi: Festivalul PinulNegru de Banat, Luna Pãdurii, ZiuaEuropeanã a Parcurilor etc.

Datoritã acestei colaborãri elevii cunoscºi conºtientizeazã mai bine rolul pe care îlare pãdurea în menþinerea unei vieþisãnãtoase.

prof. MAGERIU MARIA-DIANA


PPPP AAAA GGGG IIII NNNN AAAA ªªªª CCCC OOOO LLLL IIII IIII

Începând din 2004, în fiecare an, pe9 octombrie, în România este marcatãZiua Naþionalã de Comemorare a Ho-locaustului. Cu aceastã ocazie, condu-cerea Liceului Tehnologic „NicolaeStoica de Haþeg” din Mehadia a orga-nizat luni, 11.10.2010, la liceu, o acþiu-ne menitã sã aducã aminte de ororilepetrecute în lagãrele de concentrarenaziste. „Acesta este al treilea an con-secutiv în care organizãm manifestãridedicate Zilei Naþionale de Comemo-rare a Holocaustului. Ziua de 9 octom-brie a fost aleasã pentru cã, la aceastãdatã, în 1941, a început deportarea e-vreilor din Bucovina înTransnistria, la doarcâteva luni dupã ce Bu-covina revenise subadministraþia Românieiconduse pe atunci degeneralul Ion Antones-cu. Anul acesta, pe 11octombrie, profesoriide istorie Ionela Domi-lescu ºi Iulian Lalescude la liceul Mehadia auorganizat o masã ro-tundã cu tema: „Mãrtu-rii despre Holocaust”.Acþiunea a debutat cuun scurt moment dereculegere, în aminti-rea miilor de nevino-vaþi uciºi în lagãrele de concentrare. Încadrul manifestãrii au fost prezentatemai multe lucrãri ºi materiale despreHolocaust ºi comunitatea evreiascã.„Vrem sã aducem aminte oamenilordespre acea perioadã, pentru cagreºelile fãcute atunci sã nu se mairepete”, a declarat eleva Costescu Ni-coleta din clasa a IX-a A. Scopul ZileiNaþionale de Comemorare a Holocaus-tului este de a elimina prejudecãþileprivind comunitatea evreiascã ºi de ainforma corect cetãþenii cu privire laperioada celui de-al doilea RãzboiMondial ºi a atrocitãþilor comise denaziºti.

Prof.dr. IULIAN LALESCU

NOTA REDACÞIEI: Rabinul ºef SORINROSEN declarã pe micul ecran (24.04.2002),cã în România n-a fost HOLOCAUST.

DESPRE HOLOCAUST...

În data de 9 oct. 2010, ora 12,directorul Liceului „Nicolae Stoicade Haþeg” a luat mãsura ca înºcoalã sã se þinã un simpozion în-chinat memoriei victimelor nazis-mului. Profesorii Ionela MihaelaDomilescu ºi dr. Iulian Lalescu auprezentat materiale ºi diapozitivedespre holocaust în faþa elevilor ºia cadrelor didactice. Au fost an-trenaþi ºi elevii Nicoleta Costescu,Laurenþiu Ernest Loch, AlinaKerekeº, Caius Blidariu ºi RobertBocea. Prezenþi: ziaristul SeverSmadu ºi N.D.P.

Comemorarea HolocaustuluiComemorarea Holocaustuluila Liceul Tehnologic „Nicolaela Liceul Tehnologic „Nicolae

Stoica de Haþeg”, MehadiaStoica de Haþeg”, Mehadia

Cuvântul d-lui profesor M. Feneºan lainaugurarea Bibliotecii Daria

Graþie colaborãrii exemplare între Fundaþiaculturalã „La noi, acasã” din Târgoviºte ºi S.L.A.„Tibiscus” din Uzdin, respectiv a editurilor„Macarie” (Târgoviºte) ºi „Tibiscus” (Uzdin) desub tipar în anul 2006 a apãrut Almanahul cultural„Punþi de luminã: Târgoviºte – Uzdin”. Acestalmanah a fost îngrijit de cãtre poeþii Mihail I. Vlad

ºi Vasile Barbu.Din pãcate la Uzdin existã de tot trei exemplare

din acest almanah (câte unul la: SLA „Tibiscus”,Vasile Barbu ºi unul a fost la fie iertatul prof.Gheorghe Lifa) cãci moartea subitã a lui Mihail I.Vlad la finea lui 2006 a ºi reprezentat moartea ºiacestui almanah. Cãci nu se cunoaºte câteexemplare au fost tipãrite ºi dacã au ºi fost tipãritemai mult de trei – unde sunt restul cãrþilor, cãcipânã în prezent nu s-a dat de soarta lor.

În carte sunt publicate mai multe materiale depresã despre cultura, arta, literatura sauspiritualitatea românilor din Serbia. Autoriiacestor articole sunt: regretaþii dr. Gligor Popi ºiGheorghe Lifa precum ºi pãrintele Fãnicã Lupºici,Draghiºa Constantinovici, Olimpia Pancaricean,Vasile Barbu, Lucian Pael, Pavel Gãtãianþu... Înmod aparte evidenþiem textele: „Românii (sauvalahii) din Serbia de rãsãrit” a autorului Dr.Constantinovici ºi „Retrospectiva unor evenimenteimportante pentru românii din Banatul iugoslav înultimul veac: 1900 – 1999" a autorului dr. GligorPopi. Victor Sterom îl prezintã pe poetul PavelGãtãianþu care în carte este prezent cu patru poezii.Mai menþionãm ºi prezentarea cãrþilor: MãrioaraSârbu – Un om ºi o carte ºi Drãgãlin Spãriosu –Uzdin, contribuþii istorice. La fel ºi amplul articolsemnat dr. Gl. Popi despre activitatea ASTREI înBanatul iugoslav.

VASILE BARBU


Nãscut pe frumoasa vale a Cãraºului încomuna Ticvaniul Mare, la 11 mai 1903, ur-meazã cursurile elementare în comuna natalã,sub îndrumarea dascãlului Iuliu Birou tatãlsãu, iar în clasa IV-a este obligat sã urmezeºcoala în Dumbrãviþa pentru a-ºi însuºi limbamaghiarã, element obligatoriu pentru a puteaurma mai apoi gimnaziul la Lugoj ºi Oraviþa.Absolvent în anul 1930 a ªcolii Politehnice dinTimiºoara secþia mine, încã din perioada prac-ticei studenþeºti, iar apoi în cei doi ani cât afuncþionat ca angajat al minei de cãrbuneAnina rãmâne impresionat de viaþa grea a mi-nerilor fapt reflectat ºi în romanul Lume fãrãcer, tipãrit în 1947. În anul 1932, vine la Timi-ºoara obþinând un post de diurnist la Serviciultehnic al primãriei Timiºoara, unde va realizacâteva lucrãri deosebite cum ar fi – Mecani-zarea carierei de bazalt de la ªanoviþa – ampli-ficarea fabricii de gheaþã Timiºoara, - anteproiect pentru canalizarea begheiului între To-polovãþ ºi Timiºoara – linie de tramvai din fre-telia pânã în piaþa Bãlcescu. În anul 1941 estenumit Preºedinte al camerei de muncã Timi-ºoara unde are o activitate laborioasã militând

pentru înfiinþarea de cantine ºi cãmine munci-toreºti, pentru ucenici ºi muncitori. Dã dovadãde patriotism ºi loialitate faþã de patrie, avândo serie de acþiuni deosebite ca de exemplu –EXPOZIÞIA ARTELOR PLASTICE ªI GRAFICEROMÂNEªTI ÎN BANAT, care pe lângã rolulcultural are ºi un rol de stimul patriotic carereiese ºi din urmãtorul citat al lui Virgil Birou:„Am vrut sã demonstrez cu aceastã expoziþiecã Banatul are o culturã proprie româneascã –Expoziþia a fost deschisã la 1 Decembrie 1941pentru a sfida interzicerea serbãrii zilei uniriiArdealului cu patria la Alba Iulia ºi ca protest alruperii Ardealului de Nord de la þarã.

Pentru a demonstra loialitatea faþã de þarã,în primãvara lui 1943, împreunã cu cercul bã-nãþenilor din Bucureºti participã la organizareaSãptãmânii bãnãþene la Bucureºti, aceasta carãspuns la unele tendinþe de a rupe Banatul dela þarã ºi a-l anexa împreunã cu Bacica, Ba-ranya, la raionul DONAULAND – BBB. Mani-festarea de la Bucureºti, a bãnãþenilor, a avutun profund ecou în presa vremii ºi radio. Înanul 1943 organizeazã în foaierul Teatrului Na-þional din Timiºoara Expoziþia Meseriaºilor

Români din Banat, expoziþie numitã ºi expo-ziþia Muncii Româneºti în Banat.

În literaturã debuteazã ca publicist, redactoral ziarului Vrerea dar cu colaborãri ºi la alte co-tidiene, cu articole economice, sociale, politiceºi reportaje. În 1936 devine membru al ASO-CIAÞIEI SCRIITORILOR ROMÂNI DIN BANAT,ar din 1941 este ales preºedinte al asociaþiei. Afost un fotograf amator pasionat având publi-cate fotografii atât în cãrþi proprii, ca Oameni ºilocuri din Caraº, carte de reportaje cu 48 foto-grafii, sau crucile de piatrã de pe valea Caraºu-lui, carte cu 80 de cliºee, carte propusã pentrupremiere academicã precum ºi în ghidul Ba-natului apãrut în 1936. Va lucra în continuareca inginer la Uzina Electricã Timiºoara pânã în1963 când se pensioneazã. Moare în plinãmaturitate la vârsta de 65 de ai în 1968, fiindîngropat în cimitirul din Calea Buziaºului. Citezurmãtorul apel din scrisorile lui Virgil Birou:„TINERI, CU TOATÃ ARDOAREA SUFLETULUIVOSTRU CURAT IUBIÞI PÃMÂNTUL, BANA-TUL, CUM IUBIÞI PÃMÂNTUL ÞÃRII ÎNTREGI,CÃCI ESTE LA FEL DE SCUMP”.

ing. IONUÞ BIROU

VIRGIL BIROU – VIRGIL BIROU – UN PATRIOT BÃNÃÞEANUN PATRIOT BÃNÃÞEAN

Uzdineana Mariana PuiaUzdineana Mariana Puia

Mariana Puia, proaspãtã absolventãa ºcolii medii de chimie din Panciova ºiviitoarea studentã la Timiºoara a fostdesemnatã cea mai frumoasã româncãdin Serbia. Titlul „MISS ROMÂNCASERBIA 2010" a fost adjudecat de cãtrefrumoasa Mariana, vineri, la concursulde la Vârºeþ, organizat în mod tradiþionalde cãtre C.R.S. (Comunitatea Românilordin Serbia).

Mariana Puia va reprezenta Serbia lamarele concurs „Miss Diaspora româ-neascã”, care de ani de zile se organizeazãpe litoralul Mãrii Negre, „Calatis 2010".

ªtire tristã de la corespondentulªtire tristã de la corespondentulnostru din Canadanostru din Canada

S-a stins din viaþã poeta Florica Batu, în 4sept. 2010 (nãscutã la 14 aprilie 1945, înBucureºti)

Licenþiatã a Academiei de ªtiinþe Econo-mice din Bucureºti, s-a stabilit în Canada, înoraºul Kitchener (1974).

A debutat cu volumul de poezii „Mesa-gerul Alb”, prefaþat de Ion Caraion, urmat dealte culegeri lirice.

Cele douã volume de prozã confesivã(Bolnav de cancer un Madjugore, 1989 ºi Laporþile disperãrii, la porþile speranþei...,1994) contureazã o personalitate puternicã ºiprofundã, comparabilã doar cu MagdaIsanos, o altã „poetã a vieþii totale”.

prof. CONSTANTIN TEODORESCU

Almanahul „Punþi de luminã: Târgoviºte – Uzdin”Almanahul „Punþi de luminã: Târgoviºte – Uzdin”

Doi mari scriitori ai literaturii românecontemporane, Fãnuº Neagu ºi MirceaMicu, au scris fiecare câte o „Carte cuprieteni”, (douã, rei volume), cãrþi ce secitesc cu sufletul la gurã. Sub impresiabeneficã a acestor cãrþi, influenþat de me-sajul lor spumos, homeric, mi-a încolþitideea de-a aºterne pe hârtie la rându-micâteva însemnãri trãite pe viu cuscriitorii, vreme de peste patru decenii.

Cer iertare cititori-lor, nu am harul ºi darulcelor doi reputaþi scrii-tori, de aceea mesajulmeu are o cu totul altãconotaþie. Amintirilemele privesc câþivaconfraþi, cer permisiunede-a le zice aºa ºi nualtfel, ele se referã laîntâmplãri cu: Titus Su-ciu (romancier), Octa-vian Doclin (poet, cla-sic în viaþã), Ion MarinAlmãjan (naºul meuliterar), Ion NicolaeAnghel (redactor decarte), Nicolae Sârbu(ziarist, poet), DamianUreche (poet), ArturSilvestri (redactor la „Luceafãrul”), Mi-ron Þic (poet), Iosif Bãcilã (poet), IonIancu (tehnoredactor, autor de romanepoliþiste), Alexandru Jebeleanu (poet),Mircea ªerbãnescu (prozator), AdrianDinu Rachieru (critic literar), Geo Gale-taru (poet), Lucian Erwin Burariu (poet),Aurel Turcuº (poet ºi folclorist), prof.Gh. Luchescu, Vasile Barbu (poet ºi zia-rist), Anghel Dumbrãveanu (poet), NicolaePopa (pictor, poet), Cornel Ungureanu(critic literar), Iosif Costinaº (cinefil ºiprozator), Nicolae Sârbu, Marius Mun-teanu (poet în grai bãnãþean), Aurel Gh.Ardeleanu (dramaturg ºi prozator), Mir-cea Martin (critic literar) etc.

Observaþi: nu figureazã nici un numede femeie! Nu sunt misogin, pentru minefemeile sunt flori, unele frumos mirosi-toare, altele mai puþin mirositoare, sauurât mirositoare, pentru mine femeile,mai ales tinerele, sunt fire de otavã cubob de rouã! „Nu cãlcaþi pe iarbã!!!” Esteun frumos imperativ, pe care-l respect cusfinþenie.

În altã ordine de idei, „tabletele” melevor fi scrise ºi vor apare postum, dacã vorurmaºii „Romei!”, de unde nu, nu vorapare. De data asta public o „tabletã”pentru ca Mãria Sa cititorul sã-ºi prefigu-reze imaginativ mesajul celorlalte „fãcã-turi”, ce au un fond absolut real. Aºadar,

prima tabletã…

TITUS SUCIU ªI TENISMENULGUILLERMO VILAS

S-a întâmplat, cele ce vã povestesc, îniunie 1981, în orice caz pe 15 sau 16iunie 1981, la Timiºoara. Fusese un cam-pionat de tenis de câmp cu vedete

internaþionale ºi cu echipa României. Iu-bind doar boxul (practicat în juniorat, laReºiþa, cu maestrul Indru), nu am reþinutnumele sportivilor români, am reþinut înschimb numele tenismanului argentinianGUILLERMO VILAS. În calitate de„mic ºef” la serviciul de paºapoarte Ti-miº, cineva voise sã se punã bine cu mineºi mi-a trimis o invitaþie parafatã pentru aparticipa la acest eveniment sportiv înoraºul de pe Bega. Întrecerea avuse locpe terenul din preajma „Parcului Ro-zelor”, cu tribune ºi locuri limitate.

Avusesem ceva „hârtii” de soluþionatla birou, era cu una – douã ore înainte deînceperea întrecerii, aºa cã aveam timp ºiaveam maºina „la scarã”. Pe birou unuldintre telefoane, cel cu apeluri interioare,sunã strident. Ridic receptorul:

- Alo, tov. maior Danciu? (pe atuncieram doar maior)

- Da!...- Raporteazã cãpitanul Stroie!- Zi-i, cãpitane!- Am în arest, între borfaºi, pe unul

Titus Suciu. Zice cã-l cunoaºteþi cã…- Ce-a fãcut, cãpitane? chestionez eu

precipitat ºi nedumerit.- S-a dat la miliþieni ºi a sãrit gardul în

teren, la tenis.- Cãpitane Stroie! Omul nu este

borfaº! Omul este profesor de matema-ticã ºi poate cel mai bun din oraº. Apoi,este scriitor! Ai auzit?

- Auzit, sã trãiþi. Ce mã fac cu el, tov.maior?

- Liber! Pune-l pe picior liber! Ai în-þeles? þip eu în receptor.

- Am înþeles. Scriu cã aþi dat ordindumneavoastrã. Da?

- Scrie, repede, cãpitane…- Am înþeles. Vi-l

trimit însoþit de ci-neva…

- Trimite-l, dar ime-diat…

- Nþeles! Sã trãiþi!...- Mulþumesc, cãpita-

ne Stroie!

*- Servus, Titus!- Servus, Nicu.- Cum s-a întâmplat?- N-am invitaþie ºi

bilete nu se mai dau, semotiveazã Suciu.

- Poftim invitaþiamea, o iau de pe birouºi i-o întind scriitorului.

- Eºti un „aur”, Ni-cule! Cum mã revanºez?

- Mi-aduci cu autograf cartea depoezii a tenismenului argentinian.

- Este ca ºi adusã, rãspunde Titus.Fuge sã ajungã la meci.

*S-au schimbat vremurile în decembrie

1989. eram pensionar, din 1986, la ce-rere. La pensie nu te mai bagã nimeni înseamã! Titus Suciu fãcea sãptãmânal de-plasãri la Paris cu Dacia ducând ºi adu-când prieteni ºi prietene. Cât n-aº fi dat sãvizitez ºi au Parisul, locul de veci al dom-nului Constantin Brâncuºi. Nu aveamcum. Îl contactez pe vechiul meu amic,Titus Suciu.

- Aº vrea sã vãd ºi eu Parisul. Plãtescpartea mea de benzinã. Ce zici, Titus?

- N-am loc… Am programãri… Nupot…

- Nu acum, când poþi tu, ce zici Titus?- Nu pot nicicând…- Titus, ai uitat de prietenia noastrã, de

zeci de ani?- Nicule, nu te supãra, ieri ºi azi, eu

îmi aleg prietenii pe bazã de interese.Am rãmas blocat. Dumneavoastrã n-

aþi fi rãmas?



„Cartea cu prieteni” „Cartea cu prieteni”

Dupã o excursie de studiu la Orºova, seara, acasã, la Mehadia, la Petniceanu,scriitorii: Al. Jebeleanu, George Voºtinaru, Titus Suciu (*) ºi amfitrionul N.D.

Petniceanu, aprilie 1996

*


Cu plecãciune, Horia Nicolae Nicoarã

Poem lângã sufletul Iancului...

10 Sept. 1872 - 10 Sept. 2010.

Orice lacrimã e de prisos

Dacã nu-i din inimã curatã,

În fiecare an tu mori frumos,

Dar moartea nu te-ncape niciodatã!

Iancule-Avram ce aº putea sã-þi spun

Lumina în cuvânt sã nu te doarã?

Obezile din trunchiul de gorun

Se rostogolesc durut prin Þarã...

Baia de Criº - la casã de brutar

Tu dormi flãmând pe-aceeaºi rogojinã,

Ce rãni tãcute ard în Calendar!

Prin gândul meu miroase a rãºinã...

Dacã mã ºtie frunza de poet

Tu iartã-mi Duhul trasului pe roatã,

În fiecare an tu mori încet,

Dar moartea nu te-nvinge niciodatã...

Nu pot sã dorm...15 Septembrie 2010, în zori...

Nu pot sã dorm în noaptea asta viu,

Prin Munþii Apuseni se dã de veste,

AVRAM IANCU s-a fãcut târziu

ªi tulnicele fulgerã pe creste...

Nu pot sã dorm în noaptea asta mort,

Un doliu peste suflet mã apasã

ªi-aºa mã simt precum un paºaport

Expirat din Dorul de Acasã...

PPOOEETTUULL IIGGNNEEAA LLOOGGAA

** *

Cad arbori limpezi în pãduri,Tu treci ca setea, prin nervuri,ªi-n febra cântecelor eºtiCa filigramul unei ceºti…

** *

He, numai spicele suntSemnele paºilor mei…

** *

Mult mã strâng în mineªi nu mai pot striga:Ca iarba de sub coasã,Se stinge Dragostea!

** *

Tu –Ca verbul unui nufãr –Printre genele ploii…

** *

Trece un marfar în noapte,Ca miresme de Elada,Pe când versul strãluceºteÎn fereastra mea, ca spada!

** *

De vremi mã ºtiuCa un rãzboinic,Între douãNecruþãtoare sãbii…

Poeme scrise lângã sufletul Iancului...

Un nouUn nouEminescu!Eminescu!

La intrarea în Bibliotecaprivatã „Casa Cãrþilor” (CasaDaria) vã întâmpinã douãtablouri: dreapta – OctavianGoga (pictor Nicolae Popa) ºistânga Mihai Eminescu (pictorPavel Tornay).

Tabloul ce-l reprezintã peEminescu a fost o comandãspecialã ce s-a realizat prinpreocuparea pictorului timiºo-rean Ignea Loga (pictor ºipoet) ºi prin efortul financiar allui NDP. N-a fost uºor, înaceastã perioadã de sãrãcielucie...

Tabloul a fost fotografiat ºi 2imagini au fost trimise celordoi colecþionari de inediteeminesciene: pãrintelui epis-cop Galaction Stângã (de Ale-xandria) ºi ing. Nicolae Josub(din Botoºani). Tabloul ºi ceidoi colecþionari înseamnã sãr-bãtoare în sufletul unui naþio-nalist.

(L.C.)

Îmblânzind trupurileNu þi-am spus nici un neadevãrnu mi-ai spus nici o minciunãtrupul meu a fost al mãrii taletrupul tãu a fost corabia mea.Cu tine eu.Cu mine tu.Noaptefãrã cerºetori.Dragostea ? Un prietencare doarme de-acumpe pragul casei,fãrã durere,aºa cum am dorit-o.

DorinþãUn evantai de cãutãri mã vreau Doresc sã fiu o mare fãrã

orizonturi, Un cãlãtor fãrã de þãrm, sã pot

sã strig Liber un strigãt de libertate.

NudAm cãutat magiaºi-am dat peste pustiuun pustiu de lacrimi îngheþatecând am dorit sã mã iubeºti.

Eram douã fiinþe fãrã ancorã dar fãrã râu ºi fãrã barcã

Înþelepciunea n-a stat lingã noicât timp a durat bucuria.Te-ai dus ºi am rãmas golca un copac fãrã de crengi

ºi foºnet.

SingurNu striga!Taci!Nu striga!În singurãtate eºti un om fãrã

nimeniun glas fãrã actori.Aprinde lumina.Cui îi arãþi strãlucirea ta?Grãbeºte-te sã te trezeºtiÎn mormânt nu te mai respectã

nici viermii.

ToamnãVreau sa te vãd, dar nu te uiþi

la mine

Râzi ! Râzi pânã-þi voi simþi rãsuflarea.

Ori n-ai fost decât o iubire de primãvarã?

Dã-mi mâna ta, dã-mi pânteculspune-mi cã eºti adevãratãsã nu mã trezescºi sã simt iarãºi frigul vãzândlingã mine locul tãu pãrãsit.

Zi de paceNu sunt muncitor nici arendaº.nici munte nu-s ºi nici oceantrãiesc ºi retrãiesc în singurãtatefãcând lucruri care nu fac rãu

nimãnui.Respir în liniºte, neauzit,în timp ce-mi strãbat oraºulºi mã ridic de pe aceasta

trambulinãpânã pe altar, spionând cerulpentru a ºti ce se aflã dincolo.


T E N I S M E N U L P O E T T E N I S M E N U L P O E T

G U I L L E R M O V I L A S , G U I L L E R M O V I L A S , D I N B U E N O S A I R E SD I N B U E N O S A I R E S

Recent s-a dat pe micul ecran câtevadeclaraþii fãcute de marele tenisman IlieNãstase precum ºi câteva replici ale unordemnitari români, cu osebire de etniemaghiarã.

Ilie Nãstase are perfectã dreptate! Îþivin þiganii în þara ta, afirmativ ca turiºti, ºioaspeþii (sic) nu mai vor sã plece acasã! Îºiinstaleazã corturi ºi rulote în faþa casei

tale, unde puradei se piºã ºi se cacã ºi tunu ai voie sã ciripeºti o vorbã! În felul a-cesta þiganii în general ºi þiganii din Româ-nia, în special, comit un cras abuz, profitãde bunãtatea ºi ospitalitatea francezilor,italienilor, spaniolilor, englezilor etc.

Chestiunea cu „libera circulaþie a per-soanelor” este prost înþeleasã prioritar de

autoritãþile române ºi de autoritãþile degraniþã ale statelor în cauzã.

Ca fost ofiþer superior de graniþã pre-cizez cã nu toate directivele comuniste aufost proaste în materie de cãlãtorie înstrãinãtate. Ca sã cãlãtoreºti peste graniþãtrebuie sã ai valutã, sã ai unde poþi fi cazat,sã ai slujbã asiguratã. Þiganii noºtri se ducîn respectivele þãri pentru: a cerºi, a fura,a comite infracþiuni (unii dintre ei). Cas-telele ce se vãd prin România s-au fãcutprioritar din cerºit. Cerºeala este o„meserie” a þiganilor.

În Elveþia (Zürich) o þigancã, prin 1994,s-a dus la o mãnãstire cu puradelul înbraþe, care nu era al ei, fusese împrumutat,ºi n-a plecat de acolo fãrã o jumãtate dekilogram bijuterii ºi 30 mii franci elveþieni.În þarã, la Timiºoara, ºi-a trântit o vilã înCartierul Ronaþ. Trageþi concluzii...

Problema þiganilor este o problemãromâneascã, a conducãtorilor ºi a Parla-mentarilor ºi, nu în cele din urmã, a lide-rilor romi, majoritatea milionari în valutã.Priviþi filmul de la Costeºti ºi reþineþisfidarea romilor faþã de sãracii români dinbiata Românie.

LAE CARABINÃ

Ca sã uite lumea de sãrãcie, deacte inumane precum reducereapensiilor ºi reducerea salariilor ladascãli (cãrora înainte de alegeri lise promiseserã majorarea lefu-rilor...) domnul preºedinte, cu min-tea sa diabolicã, pune la cale câte-o farsã, ca sã sustragã atenþia mu-ritorilor de rând de la problemevitale ale naþiunii. (Vezi arestareamafiotului SORIN OVIDIU VÂNTUºi eliberarea sa.)

- L-a arestat pe ziaristul milionar(amicul sãu) Dan Diaconescu pecare de asemenea l-a pus pe liber!Reþineþi, dragi români: îmbogãþiþii

din România ºi-au adunat milioane-le în valutã doar prin acte ilicite. Înpresa româneascã interbelicã eraun director de ziar care avea zisalui! „ªantajul ºi etajul”. Cunosc osumedenie de ziariºti care trãiescmodest, de pe o zi pe alta, doarcâþiva ziariºti din Capitala Româ-niei sunt milionari în valutã, cu va-poare, elicoptere, moºii, maºini delux (Mircea Dinescu, Florin Cãli-nescu, Roºca Stãnescu, fostul di-rector de la „Adevãrul”, de la „Jur-nalul Naþional” ºi mai ºtiu eu deunde...). De ce nu sunt bogaþi ºiziariºtii din provincie? Din Timi-ºoara, Reºiþa, Severin ºi aiurea?!Pentru cã în Capitalã sunt afacerilecheie, ministerele, bãncile centraleºi chiar Parlamentul României,pentru cã în Bucureºti se aflã dom-nul Bãsescu ºi nu la Reºiþa. Citiþiprintre rânduri ºi veþi afla cheia afa-cerilor ilicite, demne de-o justiþiedreaptã ºi nu de una compromisãsub multiple aspecte.

ªi o ultimã „afacere” gen Bãses-cu: înainte de realegerea sa ca

preºedinte, doamna Elena Udrease afla în ancheta ParlamentuluiRomâniei pentru afaceri necurate!Dupã alegerea bossului, doamnaElena Udrea a fost promovatãministrul turismului. Dosarul ei s-aclasat. Ce mai vreþi, fraþi români?Aveþi grijã ce veþi face la viitoarelealegeri. În România sunt ºi oamenicu mâinile curate. Cãutaþi-i ºi îi veþigãsi.

LAE CARABINÃ


Copiii, chiar ºi copiii romi, se nasc cusuflete pure, iubitoare de tot ce este

frumos. O tigãncuºã din Vâlcea (Horezul).

Foto: N.D.P. Sept. 1995

Elena Udrea râde fericitã, dupã o noaptepetrecutã la Cotroceni!Sorin Ovidiu Vântu strigã la Bãsescu: „ªase”!!

Þiganii înstrãinaþi ºi Ilie NãstaseÞiganii înstrãinaþi ºi Ilie Nãstase

DIN FARSELE DOMNULUI PREªEDINTE BÃSESCU

Gheorghe Apostol (1913 – 2010) a fost unuldintre liderii Partidului Comunist Român, un apro-piat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, era originar dinGalaþi, ori dintr-un sat din preajma Galaþiului, înorice caz la Galaþi Gheorghe Apostol debuteazã înmiºcarea ceferistã ºi sindicalã din România, de aicia fost în mai multe rânduri arestat ºi condamnat po-litic, de aici a fost ridicat ºi dus la lagãrul de deþinuþipolitici (1940 – 1944) de la Tg. Jiu, unde fusese in-ternat ºi Dej, viitorul conducãtor al Statului Român.

Gheorghe Apostol a fost închis mai mulþi ani laDoftana (1937 – 1940), închisoarea prãbuºindu-se în cutremurul din noiembrie 1940. Aici, la Dof-

tana, fusese cândva înjghebat un muzeu, în celulalui Apostol erau afiºate mai multe poezii revo-luþionare, scrise de Gheorghe Apostol.

Dupã 23 August 1944, Gheorghe Apostol vadeþine diferite funcþii politice ºi de stat, în specialactivase în miºcarea sindicalã, ajunsese preºedin-tele Confederaþiei Generale a Sindicatelor din Ro-mânia, calitate în care avusese grijã de viaþa mun-citorilor, cu precãdere a ceferiºtilor ºi a minerilor,calitate în care vizitase noduri de cale feratã ºiîntreprinderi minere.

Dupã moartea lui Dej, cãzuse în dizgraþia dic-tatorului Ceauºescu. Dictatorul Nicolae Ceauºes-cu pusese la cale moartea lui Apostol prin provo-carea de accidente. Ca sã scape de prezenþa sa l-atrimis ambasador într-o þarã din America Latinã.

În vara lui 1968, sosise în graniþa româno-iugoslavã, conducând o maºinã de lux, probabil oCeaika, una albastrã. A stat douã zile ºi douã nopþiîn maºinã, îºi aºtepta tânãra soþie sã soseascã dela Belgrad. A refuzat invitaþia de-a dormi înPunctul sanitar de frontierã. A sosit soþia sa, oartistã liricã, înaltã, brunetã, mult mai tânãrã decâtel, voluptoasã, elegantã ºi ademenitoare. Artistafusese la Belgrad, unde cântase pe scena Opereidin Belgrad. Combinatul Siderurgic de la Galaþi e

dator memoriei lui Apostol.În 1989, Gheorghe Apostol ºi-a pus semnãtura

pe celebra scrisoare a celor ºase oameni politicidin România, scrisoare difuzatã pe postul de Radio„Europa Liberã”, în care era criticat NicolaeCeauºescu.

Recent a decedat. A fost înmormântat în cimi-tirul de la Mãnãstirea Cernica.


GGGG hhhh eeee oooo rrrr gggg hhhh eeee AAAA pppp oooo ssss tttt oooo llll ,,,, aaaa rrrr tttt iiii ssss tttt aaaa ºººº iiii ssss cccc rrrr iiii ssss oooo aaaa rrrr eeee aaaa cccc eeee llll oooo rrrr ºººº aaaa ssss eeee !!!!V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

Uzdin, SLA „Tibiscus” a organizat în incintacomplexului cultural „Casa Româneascã” ediþia aII-a a „Zilelor Uzdinului”, manifestare culturalã deamploare care s-a bucurat de o numeroasã pre-zenþã a oamenilor de culturã de la noi ºi din Ro-mânia (Cluj-Napoca, Câmpia Turzii, Timiºoara,Baia Mare, Chelinþa, Moldova Veche, Reºiþa, Dro-beta Turnu Severin, Fãget, Lugoj, Târgoviºte, Rã-cari, ªopotul Vechi, Bãnia, Bocºa, Bãile Her-culane...).

ªirul manifestãrilor a început miercuri, 28 iu-lie, când sub genericul „Ni-i dor de Dvs. domnuleLifa” au fost de cãtre membrii SLA „Tibiscus” de-puse jerbe de flori la mormântul distinsului om deculturã, poet, folclorist Gheorghe Lifa (1929 –2006) precum ºi a înv. Petru Mezin, ambii fiindfondatorii societãþii „Tibiscus”. Un cuvânt de piasãaducere aminte despre regretatul prof. Gh. Lifa afost rostit de cãtre preºedintele SLA „Tibiscus”,Vasile Barbu.

Pe tot parcursul lunii iunie imediat dupã în-cheierea anului ºcolar copii de la ºcoalã generalãzilnic au fost de cãtre prof. Daniel Susa, învãþaþiunele vechi jocuri, toate aproape dispãrute sau pecale de dispariþie. Astfel, au fost scutite de patimauitãrii jocuri precum: Ipiciopa, Necabie, D-am or-bãþu, Sãritoaria, O-an patru focuri, D-an schip, D-an molãritu, Capra noauã... În total, 30 de copiidin Uzdin, Vârºeþ ºi Zrenianin au învãþat aceste jo-curi de odinioarã care deja au început sã se prac-tice.

Joi, 29 iunie, la Galeria „Torna, torna fratre” aavut loc vernisajul expoziþiei de fotografie artisticã„Ochi dincolo de curcubeu” a lui Trifu ªoºdean ºiDaniel Susa. Cu prilejul inaugurãrii acesteiexpoziþii a vorbit domnul Vasile Barbu.

În faþa plãcii de marmurã de pe Terasa poeþilor„Târgoviºtea” oamenii de culturã din Târgoviºte înfrunte cu Geo Popescu au conferit Premiul pentru

merite culturale „Mihail I. Vlad” (pentru a douaoarã). Premiul a fost acordat societãþii „Tibiscus”Iar S.L.A. „Tibiscus” a conferit diploma demembru de onoare domnului Marin Florea dinRãcari, un vechi ºi devotat prieten ºi sprijinitor alUzdinului cultural.

Seara la „Casa Româneascã” a avut loc oseratã muzical-distractivã avându-i protagoniºtipe excelentul muzician Daniel Lazãr (la violinã) ºitatãl sãu, umoristul Ionel Lazãr din Ovcea. Înprogram au mai evoluat ºi muzicienii din Uzdin:Marcel Neda, Romeo Vereºan ºi Jaclin Puiaprecum ºi poeþii în grai bãnãþean: Adam Ionaºcu,Valeriu Grosu, Trifu ªoºdean, Emil Burnei(Târgoviºte), Ionel Lazãr, Pavel Onciu Nicoarã ºiVasile Barbu.

Vineri, 30 iulie, în incinta Complexului „CasaRomâneascã” a avut loc un moment de mareînsemnãtate, am zice istoric, pentru oameniiUzdinului. Este vorba de sfinþirea troiþei de cãtrepar. Prot. Teodor Miclea din Uzdin. Troiþaamplasatã la colþul strãzilor Mihai Eminescu ºiCoriolan Doban a fost dãruitã societãþii „Tibiscus”de cãtre Mãnãstirea „Sf. Dimitrie Izvorâtorul deMir” din Dumbrava, comuna Unirea, judeþul Alba,prin intermediul S.C.P. „Avram Iancu” dinRomânia a cãrei numeroasã delegaþie a ºiparticipat la acest mãreþ eveniment. În frunteadelegaþiei s-au aflat: Ioan Ciama (vicepreºedinte),Teodor ªandor (secretar) ºi Vasile Todea(preºedintele filialei Câmpia Turzii)�

Dupã momentul de sfinþire a troiþei au luatcuvântul Ioan Ciama (Timiºoara), Teodor ªandor(Cluj-Napoca) ºi Aurel Turcuº (Timiºoara), care auvorbit cu cuvinte alese despre înãlþãtorul momentde trãire româneascã.

A urmat festivitatea de premiere la cea de-aXVII-a ediþie a Festivalului internaþional de poezie„Drumuri de spice”. Premiile au fost acordate de

cãtre domnii: Vasile Barbu ºi Ionel Stoiþ. Marelepremiu pentru poezie „Sfântul Gheorghe” ºi titlulde laureat a festivalului a fost conferit poetuluiVasile Morar din Chelinþa, judeþul Maramureº.Despre acest poet modernist ºi opera sa – un largspaþiu sufletesc în zariºti de necuprins ale poezieia vorbit poetul Aurel Turcuº. Premiul pentrumerite culturale deosebite la români „GheorgheBulic” a fost acordat postului de Radio Reºiþa, unpost de radio foarte îndrãgit de cãtre românii dinþara noastrã. Premiul a fost primit de cãtre doamnaRamona Vaipan.

Premiul intercultural „Podul lui Traian” a fostconferit domnului Ioan Ciama (Timiºoara),cronicarului Iancu Murãrescu (Sãrcia) ºi poeteiMaria Mãrginean din Alba Iulia (absentã de laeveniment). Premiul „Tibiscus” (pentru merite faþãde SLA „Tibiscus” a fost conferit domnului dr.Tiberiu Ciobanu (Timiºoara), prof. GheorgheRancu (ªopotul vechi) ºi scriitorului Sabin Bodeadin Arad (absent de la eveniment).

Premiul cultural „Casa Româneascã” a fostconferit: doamnei Augusta Anca din Timiºoara(absentã de la eveniment), Societãþii culturale„Avram Iancu” din România ºi domnului GeoPopescu (Târgoviºte).

Premiul literar „Eminescu la Uzdin” a fostacordat poeþilor în grai Teodor Groza Delacodru(Mesici) ºi Arcadie Chirºbaum (Fãget). Un altpremiu pentru poezie „Pelerin pe meridianeromâneºti” a fost conferit poeþilor Tiberiu Popovidicin Bocºa ºi Florian Copcea din Drobeta TurnuSeverin.

Premiul pentru debut editorial a fost acordatpoetului în grai bãnãþean Trifu ªoºdean care anulacesta a debutat în volum la editura „Tibiscus” dinUzdin cu placheta intitulatã „Naincea cãºî mielie”.

VASILE BARBU

Gheorghe Apostol (*) ºi dr. Petru Groza, învizitã la lumea minerilor de la Oraviþa (Caraº)

„Zilele Uzdinului” – ediþia a II-a„Zilele Uzdinului” – ediþia a II-a

O troiþã la „Casa Româneascã” – VasileO troiþã la „Casa Româneascã” – VasileMorar, Laureatul „Drumurilor de spice”Morar, Laureatul „Drumurilor de spice”

*Gh. Apostol înainte de moarte

D e s p r escriitorul inter-belic Gib.I.Mihãescu s-ascris, relativ,destul de mult,

dar nu în de-ajuns ºi cuprinzãtor pe cât ar fimeritat acest autor despre care au scris cuprofesionalism: Perpessicius, Ovidiu Papadima,Octav ªuluþiu, ªerban Cioculescu, Papahagi, ºimulþi alþii.

Prima monografie despre autorul romanului“Rusoaica” (“romanul n-a fost reeditat niciodatã întimpul comunismului. Motivul este în primul rândtitlu” - N.Manolescu) a apãrut în 1973 sub semnã-tura lui Mihail Diaconescu. Monografie care pen-tru epoca aceea în care cenzura comunistã avea uncuvânt hotãrâtor, nu a putut sã aducã originale ºiinedite date ºi interpretãri despre opera acestuiscriitor ce apare, în perspectiva timpului, ca unParâng retezat de fulgere. (Vl.Dogaru).

Iatã cã, anul acesta (2010 ), a apãrut o mono-grafie completã “Gib I.Mihãescu “(Editura SIL-VIANA, Râmnicu-Vâlcea, 2010) semnatã de EmilIstocescu, un exeget al autorului romanului“Donna Alba”, profesor care de-a lungul anilor aadus noi contribuþii la interpretarea, dar mai ales ladescoperirea unor manuscrise ale lui Gib I.Mihãescu, scriitorul ºi publicistul care “în pri-mãvara anului 1920, când, neconvenindu-le (lui ºilui Cezar Petrescu) linia gazetei (“Þara nouã”,n.n.), pãrãsesc Bucureºtii ºi pleacã la Cluj (... )”unde au pus bazele revistei “Gândirea”.

Autor al “Monografiei Municipiului Drãgã-ºani”, (în colaborare cu C.ªerban ºi T.Barbu) “LaLilieci. Exegezã. Dechidere hermeneuticã”, (încolaborare cu Teodora Albu), “Marin Sorescu - înscrisori”, (în colaborare cu fratele poetului, GeorgeSorescu) ºi “Folcloristul Gh. N. Dumitrescu-Bistriþa, în relaþie cu Vâlcea”, Emil Istocescu îºistructureazã cartea în douã esenþiale capitole: I.Viaþa, II. Opera ºi Anexe.

Ca noutate adusã, de autorul acestei mono-grafii, dupã o cercetare cu acribie în documentelevremii pãstrate la Arhivele Olteniei, presa interbe-licã, familie ºi cunoscuþi, sunt amãnuntele despre“Tãrâmul obârºei”, arborele genealogic al lui Gib.I.Mihãescu, bine închegat în subcapitolul “înain-taºii”, dar mai ales amãnunte despre opera acestuiaºi comentariile unor critici care subliniau ”Pãtrun-derea psihologicã a lui Gib I.Mihãescu este una dincele mai de seamã din generaþia sa. Folosindconvenþia literarã a romanului-confesiune, scor-monirea psihologicã ia la el formele autoanalizei.”( Tudor Vianu - Arta prozatorilor români, 1941,reed. 1966, în Ed. Eminescu, p...367 ºi urm.).

Specializâdu-se în istoria literaturii române,Emil Istocescu ºtie sã îmbie într-o sintezã, mai pu-þin întâlnitã la astfel de lucrãri dedicate luiGib.I.Mihãescu, cercetarea fenomenului socio-cultural, din unghiul cercetãrii arhivistice ºi ceaoralã, cu analiza criticã a fondului spiritual al ope-rei scriitorului drãgãºenean. Aceastã monografieaduce noutãþi privind viaþa ºi opera autoruluinuvelei “La Grandiflora”, dar ºi evidenþierea, princitate a unor importanþi critici ºi istorici literari,

care au scris despre opera scriitorului de carefacem vorbire. Astfel sunt citaþi: Camil Petrescu,Al. Piru, Ion Victor Popa, Izabela Sadoveanu, G.Cãlinescu, Mihail Sebastian, Cezar Petrescu, Lau-renþiu Ulici, S. Ov. Crohmãlniceanu, Al. Dima, N.Manolescu, Ion Negreanu, Stelian Ciucã ºi mulþialþii, din cei peste 46 de autori amintiþi în “Refe-rinþe critice, date biografice ºi comentarii “. EmilIstocescu are afinitãþi puternice faþã de Gib I.Mihãescu, ºi prin faptul cã a cunoscut familiascriitorului, ºi o mare disponibilitate de a surprin-de sensul amãnuntului în generalul operei. Un rolimportant în cunoaºterea a acestui scriitor îl aufotografiile originale ºi inedite cuprinse în cartecare ne dezvãluie diversele preocupãri alescriitorului Gib I.Mihãescu.

Autorul ºtie sã se ridice deasupra obiectuluiinvestigat ºi sã-1 analizeze în ºiruri de conexiunicare ilumineazã opera mihãescianã, mentalitateasurprinsã a personajelor acestui autor, fenomenelesociale contemporane cu acesta, are înzestrarepentru analogia rapidã ºi pentru scenariul de idei,iubeºte coerenþa ºi armonia teoreticã. Dicþiuneaideilor emanate din textul acestei cãrþi e un mod deexpresivitate a intelectului. Aceastã care este osintezã a tot ce s-a scris despre Gib I.Mihãescu,dupã care nu cred cã se mai poate spune ceva.Este un document necesar cercetãtorilor ce se vorapleca asupra operei ºi vieþii lui Gib I. Mihãiescu,un fascicol de luminã ce evidenþiazã lucrurile dinpenumbra vieþii ºi operei acestuia, este oiluminare culturalã atât de utilã istoricilor literari.

AL.FLORIN ÞENE

La Mehadia, în Caraº-Severin, în Uliþa Pãdurii 389 (telefon 0749495972) s-a inaugurat la întâioctombrie „Casa Cãrþilor”, o bibliotecã privatã ce însumeazã peste trei mii de cãrþi, apoi pereþii sunt ornaþicu fotografii (mici ºi mari) ale unor personalitãþi culturale (prioritar scriitori), simpozioane ºi ºezãtoriliterare, lansãri de carte, premii literare, diplome etc. „Casa Cãrþilor” va fi în viitor ºi „Casa Memorialã”.

Rugãm scriitorii cunoscuþi din Banat sã trimitã o fotografie format 30 pe 20 cm, înrãmatã, pentru a fiexpusã în Casã.

Interes pentru Casã prezintã ºi scriitorii trecuþi în lumea umbrelor, ne gândim la regretaþii: AlexandruJebeleanu, prof. univ. dr. Ivan Evseev, Forin Bãnescu, Zoltan Franyo, Sorin Titel, Ion Chichere, DorianGrozdan, Petre Nemoianu, dr. Iosif Nemoianu, Gh. Voºtinaru, Iosif Maria Bâta, Iosif Costinaº ºi alþii. (Avemdeja unele fotografii, precum Trifoiul cãrãºean). Aºteptãm fotografii de la rude.

De asemenea, ne oprim cu respectul cuvenit dorind sã avem în Casã imaginea unor personalitãþiculturale, ne gândim la: Doru Dinu Glãvan, prof. Dãnilã Simion, Ada Cruceanu, Gheorghe Þunea, GeluStan, Luca Novac, Ana Pacatiuº, Ion Nicolae Anghel (redactor inegalabil de carte), Anca Augusta, Dana Bã-lãnescu, Vornica (directorulCasei de Culturã a Sindicatelordin Reºiþa, pe umerii cãruia stãde ani ºi ani buni cultura cãrã-ºeanã), Vanu Odrobot, VladimirJurãscu, ing. Ion Ciama, GeorgeLungoci, Mariana Sperlea, RaduPãiuºan ºi alþii.

Menþiune specialã: con-deierii (ziariºti ºi critici) care auscris despre cãrþile semnataruluiacestei scrisori sunt rugaþi sãtrimitã, fãrã excepþie, o fotogra-fie pentru a fi aºezate la loc decinste. Mulþumesc.

NICOLAE DANCIUPETNICEANU


SCRISOARE DESCHISÃ SCRIITORILOR CUNOSCUÞI DIN BANATSCRISOARE DESCHISÃ SCRIITORILOR CUNOSCUÞI DIN BANAT

ÎNSEMNÃRI PE MARGINEA MONOGRAFIEI “GIB.I. MIHÃESCU“ ÎNSEMNÃRI PE MARGINEA MONOGRAFIEI “GIB.I. MIHÃESCU“ de Emil Istocescude Emil Istocescu

Doi scriitori bãnãþeni: „Sorin Titel” (*)ºi Florin Bãnescu

La bustul romancierului VIRGIL BIROUN.D.P. ºi poetul Ionicã Petru, din Timiºoara

Boala secolului XXI!!!Boala secolului XXI!!!Reþetã contra AlzheimerReþetã contra Alzheimer


Ceaiul, cafeaua, nucile,exerciþiile fizice ºi petrecereatimpului în aer liber alcãtuiescreþeta idealã împotriva maladieiAlzheimer, se aratã într-un studiurealizat de cercetãtorii de la In-stitute for Basic Research in Deve-lopmental Disabilities din NewYork. O ceaºcã pe zi de ceai sau decafea ar putea sã-i fereascã peoameni de efectele devastatoareale acestei boli, de vreme ceambele bãuturi reduc cu 40%pierderile de memorie. Studiul afost prezentat în cadrul Conferinþeiinternaþionale pe tema boliiAlzheimer, care a fost organizatã înHawaii. La rândul lor, cercetãtoriide la University of California au

afirmat cã persoanele în vârstã depeste 65 de ani care beau ceai curegularitate prezintã cu 37% maipuþine semne de demenþã compa-rativ cu persoanele care nu obiº-nuiesc sã consume aceastã bãu-turã. Persoanele care beau cafeade cel puþin cinci ori pe sãptãmânãbeneficiazã de o reducere cu 20%a pierderilor de memorie com-parativ cu persoanele care nu beaudeloc cafea. Alt studiu a relevatfaptul cã ºi nucile au efectebenefice împotriva acestei boli.ªoarecii care au beneficiat de odietã bogatã în nuci au relevat oîmbunãtãþire considerabilã acapacitãþii de învãþare, dar ºi a me-moriei. Cercetãtorii americani sus-

þin cã nu doar alimentele ºi bãutu-rile consumate, ci ºi stilul de viaþãreprezintã un factor important careconduce la scãderea riscului dedeclanºare a maladiei. Persoaneleîn vârstã care practicã cu mode-raþie exerciþii fizice, precum golf ºijogging, beneficiazã de un risc cu40% mai mic de a suferi de Alzhei-mer, au declarat cercetãtorii de laUniversity School of Medicine dinBoston. ªi petrecerea timpului înaer liber reduce riscul de apariþiea acestei maladii. Persoanele carenu au în organism un nivel suficientde vitamina D sunt mult maipredispuse la a suferi deAlzheimer.

M.S.

Cãtre Consiliul Local

Mehadia

Subsemnatul Drãgan Ion,domiciliat în satul Plugova nr.380, prin prezenta vin cupropunerea ºi în acelaºi timp curugãmintea de a aproba înproxima ºedinþã de Consiliuacordarea titlului de Cetãþean deOnoare al satului Plugova (postmortem), regretaþilor

- profesor ION CORNEAN –antrenor emerit

- profesor ION FLORIANPANDURU – scriitor care au adus o faimã deosebitã

satului nostru.De asemenea propun acordarea

titlului de CETÃÞEAN DEONOARE, domnului prof.Nicolae Danciu Petniceanu,scriitor de largã recunoaºtere cuactivitate vastã atât în domeniulliteraturii cât ºi în domeniulcultural. Stau mãrturie cele 28cãrþi scrise, organizarea desimpozioane, aplicare de plãcicomemorative, peste 30, edificareade monumente, precum ºi alteactivitãþi în folosul comunitãþii.

Consider cã meritã cu priso-sinþã acest titlu.

Vã mulþumesc.ION DRÃGAN, economist

Nota redacþiei: Primarul a avutultimul cuvânt...

Cum a ajuns N.D.P. Cetãþean de Onoare alCum a ajuns N.D.P. Cetãþean de Onoare alcomunei Mehadia, contra voinþei unor meginþi...comunei Mehadia, contra voinþei unor meginþi...

Primarul Iancu Panduru ºi doi dinremuncitorii Primãriei Mehadia. Primarul

se simte bine între oamenii simpli


Oameni ai Mehadiei trecuþi la cele veºniceOameni ai Mehadiei trecuþi la cele veºnice

Meginþi de altãdatã

Vlãduceanu Ana ºi Vlãduceanu Eftimiu,la colibã

Nicolae Boþoacã, acasã, de ziua lui,Kitchener, 6.12.1984

Lae Bou ºi familia sa. În casa sa a fostprima ºcoalã de muzicã, acum, aici,

Biblioteca “Daria”

Feneºan Bibu, elevul lui Lae Bou

Prima victimã a trecerii ºoselei sprepodul nou.

Cine urmeazã??

Adunare la Casa Meseriaºilor din Mehadia

Amanta lui Ticã Vernicã, partizan în Munþii Banatului

Lulu Boeru, ofiþer de informaþii,Herculane, 1985


4)

Epigrame de Vasile Barbu

ACTUALITATEA DEPARTA-MENTULUI PENTRU

ROMÂNII DE PRETUTINDENI

De mici ne-au învãþat cã la români

E sfântã iubirea de neam.

Însã DRP-ul azi lanseazã

Proiectul – „Iubirea de n-am”.

UNUIA CA FIIND LA DIETÃ A PRIMIT ÎN GREUTATE

Doctorul i-a sus clar ºi pe faþã

- Câte o pastilã, dupã fiecare masã!

ªi el s-a þinut orbiu de sfat

Dupã fiecare mâncare: opt pe zi a luat!

IUBITEI

Cândva mã þinea tot dupã gâtªi-mi ºoptea cuvinte dulci

Azi dupã cum se aratã

M-ar strânge de beregatã.

NEDORINÞÃ

Numai unuia nu-i place

Sã-i doreºti: La mulþi ani!

Cã acolo nu-i la soare

Ci stã-ntr-o: închisoare!

ACUM, CÂND ANII-S DUºI...

- Tu nu vrei, tu nu vrei

Rãsuna cântecul ei,

- Ba, aº vrea, zãu aº vrea

Zic eu, de s-o putea...

EU ªI CONSOARTA CÂNDVA ªI AZI

În trecut când ne certarãm

Supãraþi stãteam o clipã

Azi, tãcerea-i de duratã

C-a murit cel ce ne-mpacã.

APROPÓS DE FONDURILEEUROPENE

Sunt un fond nãscut de UE

Sunt ºi uitã-l, sunt ºi nu e.

Sunt ºi mare, sunt ºi scund

Dar nu-s – fãrã fund.

Epigrame de Trifu ªoºdean

UNUIA CARE ÎªI ZICE CÃ ARFI POET ªI UMORIST

Când ºicieºci a tia poezie

dzãu cã-mi vinie sã m-omor

cã în ia nu ai nimic

niºi satirã – niºi umor.

TOT LUI

Dã poezia ºi-ai ºicit-o

º-acum foalilia mã doarie

cã pânã ai terminat-o

dã opt ori ai spus – cufoarie!

NEDUMERIRE

Sã lãsãm odatã gluma

uitã ºie ce-ntrãb acuma:

unge ai vãdzut tu dragã

lup sãtul ºî turma-ntragã?

Epigrame de Ion Petre Soica

RUGA UNUI BEÞIV

Doamne Sfinte, fie-þi milã

Mã transformã în cãmilã,

Dar în loc sã-mi faci cocoaºe

Pune-mi douã butoiaºe!

LA CABINETUL DE COSMETICÃ

Prea frumoasa fetiºcanã

E machiatã þipãtor;

Parcã e o coþofanã

Cu penajul... bicolor!

PROZATORULUI N.D.PETNICEANU

Noi ºtim cã bei cu plãcere

- Votcã, þuicã, vin sau bere

Ce-ai tu-n clin sau mânecã

Cu... „Apa de duminicã?”!

„BOIERIIDUMNEAVOASTRÃ”

Sunt vremuri de calvar

ªi pline restriºti

Ieri nomenclaturiºti,

Iar azi... miliardari!

UMOR FÃRÃ PÁRÁ

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Trãdarea Trãdarea la românila români

- ªtiþi cine l-a trãdat pe Horea?Veriºorii sãi - fraþii Mateiaº. Ei au cã-lãuzit autoritãþile la ascunzãtoarea luiHorea din munþi. Rãsplata? Un sac degrâu. Legenda grãieºte cã atunci cândsoaþa lui Mateiaº, fratele mai mare, afãcut pâine, din pâine a curs sânge.

- Pe haiducul Patru Mantu l-autrãdat de asemenea veriºorii sãi, l-auvândut la jandarmii din Bolvaºniþapentru galbeni ºi postul de primar.

- Mareºalul Antonescu a fost trãdatde generalii Sãnãtescu ºi Rãdescu, iarNicolae Ceauºescu de generalii sãi(din armatã cât ºi din securitate).

Se pare cã trãdarea e un sentimentspecific la români. Scriitorul AurelTurcuº adunã materiale pentru a trataacest subiect reprezentativ pentrufirea ºi destinele unei naþii.

N.D.P.

Sârbule!!!

Vestea · La întâi octombrie 2010, la Mehadia, în Caraº-Severin, în Strada Pãdurii 389, a...

Documents

Transcript of Vestea · La întâi octombrie 2010, la Mehadia, în Caraº-Severin, în Strada Pãdurii 389, a...