Utilizarea spatiului alpin
3
Utilizarea spatiului alpin Din punct de vedere al modului de utilizare spatiului se disting doua abordari, una « veche » si una « moderna ». In cadrul sistemului vechi de utilizare avem de-a face cu o populatie deja numeroasa, fixata de mult timp care s-a opus vehement dominatiei senioriale incerc ind sa-si puna in valoare traditiile , « dreptu rile sale eterne » in dorinta de a promova o administrare locala proprie. Aceasta situatie a fost generata de faptul ca numerosi nobili au fost deposedati de ranguri devenind simplii proprietari de terenuri. Acolo unde insa nobilimea si-a putut conserva drepturile si mai ales proprietatile, cum ar fi in alle d!Aoste sau in "ri sons, acea sta a acordat comunitatilor dre ptu l la aut o-a dmi nis trar e. #-a ajuns astf el la aparitia unui tip particular de utilizare a terenului, in cadrul unui model comun, a unei proprii gestiuni $insotita in sec. %II si sec. %III de un statut solid&. Datorita acestei fundamentari esentiale, nu a existat nici o limitare din cauza « vechilor drepturi », nici penalizari care vizau locuitorii noilor teritorii. 'oate familiile erau tratate egal, avantajele si dezavantajele fiind impartite intre ele. In cea mai mare parte a cazurilor, aceasta a reprezentat originea aparitiei micilor « villages-tas ». #e poate spune ca s-au creat doua sisteme diametral opuse in materie de habitat, familii, drepturi si structuri politice. Aceste doua sisteme au dezvoltat in paralel moduri particulare de utilizare a terenurilor creind o dualitate din acest punct de vedere, dualitate ce aduce in discutie modelul latin si modelul germanic. Economia rura la latina (conomia rurala montagnarda latina este caracterizata de faptul ca se ocupa in mod egal cu cult ura pl antelor $orz, ovaz, secara, car tof inca din sec %III & si cu cresterea animalelor $in special pentru lapte, productia de carne avind un rol secundar&. Acest sistem economic, in cea mai mare parte a sa relationat cu principalele culturi, este strins legat cu limita superioara a culturilor de cereale, si cu zonele unde acestea nu au putut fi organizate in cadrul vailor. aste sectoare din Alpii )rientali si mai ales sectorul nordic limitele acestei zone vegetale astfel incit limita superioara a cerealelor $**++m in general& se gaseste in afara Alpil or. Din cauza cond itiilo r natur ale mai restrict ive, aceasta parte este mai slab populata in aceasta epoca a economiei agrare. In cadrul acestui sistem agrar, locul ocupat de culturi se remarca foarte bine in cadrul peisajului, fiind localizat in special in zonele insorite, ale etajelor colinar si montan, limita sa superioara conincizind cu posibilitatea cultivarii cerealelor. #i in prezent aceasta parcelare poate fi recunoscuta, chiar si atunci cind acestea au fost abandonate mai demult, la acestea adaugindu-se terasele dezvoltate la baza versantilor abrupti. a o regula generala, sistemul de utilizare a terenului se desfasoara in sens vertical din noiembrie in mai activitatile se desfasoara in satele situate pe fundul vailor la baza adret- ului iar din mai activitatile se deplaseaza in altitudine catre asezarile sezoniere, de unde o parte a familiei se indreapta catre sectorul pasunilor alpine, de unde revin temporar pentru activitatile agricole. Acest sistem opereaza pe trei etaje cel al habitatului d e iarna, al h abitatului de vara si etajul pasuni lor. In funct ie de topografi e, sau altitu dine pot aparea si alte nivel e de utilizare cel mai cunoscut exemplu este cel din al d!Anniviers din cantonul alais $partea centrala& al car ui spa tiu economic se situ eaza int re ++ si /0+ +m alti tud ine . Aco lo und e inf lue nte le
-
Upload
adriana-sinorchian -
Category
Documents
-
view
6 -
download
0
description
SPatiu alpin
Transcript of Utilizarea spatiului alpin
Utilizarea spatiului alpin
Utilizarea spatiului alpin
Din punct de vedere al modului de utilizare spatiului se disting doua abordari, una veche si una moderna. In cadrul sistemului vechi de utilizare avem de-a face cu o populatie deja numeroasa, fixata de mult timp care s-a opus vehement dominatiei senioriale incercind sa-si puna in valoare traditiile, drepturile sale eterne in dorinta de a promova o administrare locala proprie. Aceasta situatie a fost generata de faptul ca numerosi nobili au fost deposedati de ranguri devenind simplii proprietari de terenuri. Acolo unde insa nobilimea si-a putut conserva drepturile si mai ales proprietatile, cum ar fi in Valle dAoste sau in Grisons, aceasta a acordat comunitatilor dreptul la auto-administrare. S-a ajuns astfel la aparitia unui tip particular de utilizare a terenului, in cadrul unui model comun, a unei proprii gestiuni (insotita in sec. XII si sec. XIII de un statut solid). Datorita acestei fundamentari esentiale, nu a existat nici o limitare din cauza vechilor drepturi, nici penalizari care vizau locuitorii noilor teritorii. Toate familiile erau tratate egal, avantajele si dezavantajele fiind impartite intre ele. In cea mai mare parte a cazurilor, aceasta a reprezentat originea aparitiei micilor villages-tas.
Se poate spune ca s-au creat doua sisteme diametral opuse in materie de habitat, familii, drepturi si structuri politice. Aceste doua sisteme au dezvoltat in paralel moduri particulare de utilizare a terenurilor creind o dualitate din acest punct de vedere, dualitate ce aduce in discutie modelul latin si modelul germanic.Economia rurala latina
Economia rurala montagnarda latina este caracterizata de faptul ca se ocupa in mod egal cu cultura plantelor (orz, ovaz, secara, cartof inca din sec XVIII) si cu cresterea animalelor (in special pentru lapte, productia de carne avind un rol secundar). Acest sistem economic, in cea mai mare parte a sa relationat cu principalele culturi, este strins legat cu limita superioara a culturilor de cereale, si cu zonele unde acestea nu au putut fi organizate in cadrul vailor. Vaste sectoare din Alpii Orientali si mai ales sectorul nordic limitele acestei zone vegetale astfel incit limita superioara a cerealelor (1100m in general) se gaseste in afara Alpilor. Din cauza conditiilor naturale mai restrictive, aceasta parte este mai slab populata in aceasta epoca a economiei agrare.
In cadrul acestui sistem agrar, locul ocupat de culturi se remarca foarte bine in cadrul peisajului, fiind localizat in special in zonele insorite, ale etajelor colinar si montan, limita sa superioara conincizind cu posibilitatea cultivarii cerealelor. Si in prezent aceasta parcelare poate fi recunoscuta, chiar si atunci cind acestea au fost abandonate mai demult, la acestea adaugindu-se terasele dezvoltate la baza versantilor abrupti.
Ca o regula generala, sistemul de utilizare a terenului se desfasoara in sens vertical: din noiembrie in mai activitatile se desfasoara in satele situate pe fundul vailor la baza adret-ului iar din mai activitatile se deplaseaza in altitudine catre asezarile sezoniere, de unde o parte a familiei se indreapta catre sectorul pasunilor alpine, de unde revin temporar pentru activitatile agricole.
Acest sistem opereaza pe trei etaje: cel al habitatului de iarna, al habitatului de vara si etajul pasunilor. In functie de topografie, sau altitudine pot aparea si alte nivele de utilizare: cel mai cunoscut exemplu este cel din Val dAnniviers din cantonul Valais (partea centrala) al carui spatiu economic se situeaza intre 500 si 2800m altitudine. Acolo unde influentele mediteraneene sunt prezente regasim cultura vitei-de-vie ca si cultura de baza. Aceasta implica un al patrulea nivel altitudinal in cadrul amenajarii teritoriului agrar. Spre exemplu locuitorii vailor afluente Rhone-ului valaisian (val dAnniviers, dHerens etc.) detin parcele cu vita-de-vie in sectorul vaii principale.
Habitat de tip latin: sat grupat in Val Pellice (Alpii Cottici)
Aceste deplasari regulate aduc in discutie termenul de resedinta in sens larg, deoarece in fiecare locatie avem de-a face cu locuinte cu utilizare rezidentiala sau economica.
Parcelele familiale sunt distribuite in cadrul fiecarui etaj de exploatare, pentru a putea fi exploatate intr-o maniera optima, evitindu-se astfel aparitia problemelor. Unitatea economica de baza in cadrul acestui sistem o reprezinta mica familie patriarhala. Ferma in sens real al termenului nu exista, pentru ca cladirile sunt in general separate in cadrul satului, proprietatea imobiliara a familiei fiind subdivizata. Lipseste de asemenea o relatie precisa intre cladiri si terenurile carora le sunt atasate, pentru ca subdivizarea acestora a suportat impartiri succesive si fluctuante (ex. nepotii detin alte terenuri decit bunicii).Modul de exploatare germanic
Spre deosebire de precedentul este marcat de o predominare a activitatilor legate de cresterea animalelor-pasunat, culturile agricole fiind pe plan secund. Aceasta minimizare a importantei culturilor este la originea unei alte abordari privind utilizarea terenurilor si habitatelor. Din aceasta perspectiva, modelul germanic este mai putin dependent de existenta unei limite superioare a culturilor, in contradictie cu situatia existenta in casul modelului latin. Flancul nordic al Alpilor, umed si nefavorabil culturii cerealelor este insa potrivit pentru pasuni. Din acest motiv populatia rurala din Germania alpina a putut pune in valoare spatii neinteresante din punct de vedere al modului de utilizare latin.
Aceasta noua forma de utilizare economica s-a aflat in strinsa legatura cu conditiile naturale existente pe flancul nordic. Germanii s-au stabilit, partial, in secolele VI-VII in aceasta regiune, dezvoltind treptat acest mod de viata si perfectionindu-l in perioada Evului Mediu tirziu. Pasunatul in cadrul spatiului central si nord-european a jucat un rol important datorita marilor suprafete impadurite in cadrul carora populatia rurala a dezvoltat libera circulatie a animalelor. S-a dezvoltat astfel o alimentatie fondata pe lapte si produse lactate. Din acest motiv bavarezii si germanii s-au adaptat excellent la mediul umed din nord, spre deosebire de latini a caror alimentatie are la baza trilogia deja celebra griu-vita de vie-maslin.
Habitatul germanic case dispersate, Lauenen,
Oberlandul Bernez
In cadrul spatiul economic germanic, ferma reprezinta unitatea de baza, fiind exploatata in cadrul unei familii si dobindita in intregime prin mostenire. Simptomatic este faprul ca drepturile de utilizare a pasunilor si padurilor depind de ferma si nu de proprietar, de multe ori numele fermei fiind utilizat ca nume de familie. Marimea acestor ferme este variabila, ea fiind conditionata de faptul ca pasunatul necesita o suprafata mai mare decit cea aferenta culturilor latine. astfel intilnim ferme de dimensiuni mici dar si ferme de dimensiuni mari, cum sunt cele din Tyrol (Kitzbuhel) sau Salzburg (Pinzgau).Datorita faptului ca in ceea ce priveste culturile este necesara o forta de munca mai numeroasa, avem de-a face cu o densitate mai mare a populatiei (de 3-4 ori mai mare) decit densitatea impusa de modelul de exploatare germanic. Diferente sensibile se inregistreaza si in ceea ce priveste suprafetele forestiere, in acest sens Alpii Occidentali fiind caracterizati de prezenta unor suprafete defrisate mai mici decit Alpii Orientali. Spre exemplu in anii 1900 suprafetele defrisate in Alpii Francezi detineau 14%, Alpii Elvetieni 24%, Alpii Austrieci 30%.
