Instituţii ale Uniunii Europene

Universitatea “ Gr. T. Popa” Iaşi

Management Public European

Semestrul III, Partea II

Anul universitar 2012-2013

INSTITUŢII EUROPENE

• Parlamentul European

• Consiliul Uniunii Europene

• Presedenţia

• Comisia Europeană

• Delegaţia Comisiei Europene in România

• Oficiul European de Luptă Contra Fraudei (OLAF)

• EuropeAid Oficiul de Cooperare

• Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

• Tribunalul de Primă Instanţă

• Curtea Europeană de Conturi

• Mediatorul European

• Controlorul European pentru Protecţia Datelor

ORGANISME FINANCIARE

Banca Centrală Europeană

Banca Europeana de Investiţii (BEI)

Fondul European de Investiţii

ORGANISME CONSULTATIVE

Comitetul Economic si Social

Comitetul Regiunilor

ORGANISME INTER-INSTITUŢIONALE

Oficiul pentru Publicatţii Oficiale ale Comunităţilor

Europene (EUR-OP)

Oficiul European pentru Selecţia Personalului (EPSO)

•

ORGANISME DESCENTRALIZATE ALE

UNIUNII EUROPENE (AGENTII)

Agenţii ale Comunităţii Europene

Agenţia Europeana pentru Siguranţa Aeriană (AESA)

Agenţia Europeană pentru Evaluarea Medicamentelor

(EMEA)

Agenţia Europeana a Mediului (EEA)

Fundaţia Europeana pentru Formare Profesională (ETF)

Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (EAR)

Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate in

Muncă (OSHA)

Autoritatea Europeană pentru Securitate Alimentară

(EFSA)

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritima (EMSA)

Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a

Dependenţei de Droguri

(EMCDDA)

•

Centrul European de Monitorizare a

Rasismului si Xenofobiei (EUMC)

Centrul European pentru Dezvoltarea

Formării Profesionale (CEDEFOP)

Fundaţia Europeană pentru Imbunăţatirea

Condiţiilor de Viată şi Muncă (E. FOUND)

Oficiul Comunitar pentru Varietăţi Vegetale

(CPVO)

Oficiul pentru Armonizare in Piaţa Internă

(OHIM)

Centrul de Traduceri pentru Instituţiile

Uniunii Europene

Agenţia Europeană pentru Securitatea

Reţelelor si a Informaţiei (ENISA)

Centrul European pentru Prevenirea si

Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC)

Politica externă şi de securitate comună

Centrul European pentru Observatii din Satelit (EUSC)

Institutul European pentru Studii de Securitate (ISS)

Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală

Europol

Organismul European pentru Imbunătăţirea Cooperarii

Judiciare (Eurojust)

Parlamentul European

• Parlamentul European este singurul organ al Uniunii Europene ales în mod direct. Cei 785 de deputaţi în Parlamentul European îi reprezintă pe cetăţenii europeni. Ei sunt aleşi pe o perioadă de cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în numele a 492 de milioane de cetăţeni.

• Sediile Parlamentului sunt în Bruxelles şi Strasbourg

Organizare şi competenţe

• Parlamentul îşi organizează activitatea printr-un sistem de comisii specializate, iar activitatea lui este importantă pentru că, în multe domenii de acţiune, deciziile privind noua legislaţie europeană sunt adoptate în comun de către Parlament şi Consiliul de miniştri, care reprezintă, de asemenea, statele membre.

• Parlamentul joacă un rol activ în elaborarea legislaţiei privind protecţia mediului, drepturile consumatorilor, egalitatea şanselor, transportul, libera circulaţie a lucrătorilor, capitalurilor, mărfurilor şi serviciilor. Parlamentul are competenţe şi în ceea ce priveşte bugetul anual al Uniunii Europene.

• Parlamentul European se impune ferm în calitatea sa de

colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control

democratic asupra tuturor instituţiilor europene.

Consiliul Europei

• Nu a fost prevãzut în tratatele institutive ale Comunitãţilor Europene.

Consiliul European a fost înfiinţat în urma hotãrârii conferinţei la nivel înalt de la

Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea şi coeziunea pe ansamblu

a activitãţilor Comunitãţilor si a cooperãrii politice.

Pentru prima oarã s-a întâlnit Consiliul European la Dublin în 1975.

Organizare

• Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:

"Consiliul European impulsioneazã dezvoltarea Uniunii şi stabileşte orientãrile politice generale necesare acestei dezvoltãri. Consiliul European reuneşte sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi preşedintele Comisiei. Aceştia sunt asistaţi de miniştri afacerilor externe ai statelor membre şi de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneşte cel puţin de douã ori pe an, sub preşedenţia şefului de stat sau de guvern al statului membru care deţine în momentul respectiv presedenţia Consiliului. Consiliul European prezintã Parlamentului European un raport în urma fiecãrei reuniuni, precum şi un raport scris privind progresele realizate de Uniune".

Atribuţii ale Consiliului Europei

• Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã: Consiliul: - asigurã coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre; - dispune de puterea de decizie; - prin actele pe care le adoptã, conferã Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitãti. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îsi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitãtile susmentionate trebuie sã corespundã principiilor si normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotãrând în unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European.".

Consiliul Uniunii Europene

- Consiliul Uniunii Europene, denumit şi Consiliul de Miniştri, reprezintă,

împreună cu Parlamentul European, ramura legislativă a Uniunii Europene.

- Consiliul Uniunii Europene este principalul organ legislativ al Uniunii.

- Consiliul Uniunii Europene nu este acelaşi lucru cu Consiliul Europei, care este este o organizaţie internaţională, complet independentă de UE. De asemenea nu trebuie să fie confundat cu Consiliul European, care este o instituţie diferită a Uniunii Europene, chiar dacă foarte apropiată de aceasta.

Comisia Europeană

• Comisia CEE, spre deosebire de Înalta Autoritate, nu adopta decizii, ci punea în aplicare hotarârile Consiliului de Ministri, asigurând si executarea dispozitiilor prevazute de Tratat.

• Comisia CEE a trecut in prim plan, primul ei presedinte fiind profesorul german de drept Walter Hallstein.

• Denumirea de Comisie Europeana este cunoscuta dupa Tratatul de Fuziune de la Bruxelles din 1965, in acesta prevazandu-se unirea celor trei Comisii existente la acel moment intr-un singura institutie, Comisia Comunitatilor Europene.

• Tratatul de fuziune stipuleaza independenta Comisiei fata de guvernele statelor membre, dar stabileste raspunderea politica a acesteea fata de Parlamentul European, care poate adopta o motiune de cenzura împotriva ei.

Organizare

Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentând deciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfârşitul acestuia fiind corelate cu perioada legislativă a Parlamentului European. Limbile de lucru ale Comisiei sînt - engleza, franceza şi germana. Regulamentul de funcţionare al Comisiei Europene este compusă la ora actuală din 27 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare nouă comisie pe preşedintele acesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi deleagă câte un comisar, căruia i se alocă o anumită sferă de competenţă politică, care după posibilităţi trebuie să corespundă cu autoritatea deţinută de statul membru în acel domeniu politic. Consiliul European numeşte comisarii, după ce fiecare guvern naţional a propus pentru comisariat câte trei candidaţi. După numirea acestora se solicită apoi acordul Parlamentului.

Sarcini

• Comisia este motorul sistemului instituţional al Comunităţii:

- având dreptul de iniţiativă întocmeşte proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului. În comparaţie cu organele de tip “agenda setter” întâlnite în alte sistem politice, cum ar fi în cazul guvernului federal german, comisia poate oricând să retragă orice iniţiativă legislativă care încă nu a fost adoptată definitiv de Consiliu.

- în calitate de organ executiv Comisia asigură aplicarea legislaţiei europene (directive, regulamente, decizii), execuţia bugetară şi realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament.

- împreună cu Curtea Europeană de Justiţie verifică respectarea legislaţiei comunitare.

- în calitate de reprezentant legal al Comunităţii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comerţului şi colaborării internaţionale.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, numită pe scurt şi Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) îşi are sediul la Luxemburg şi este organul juridic al Comunităţilor Europene.

În sistemul politic al UE CEJ are rolul puterii juridice; denumirea corectă a CEJ ar fi trebuit să fie însă Curţile de Justiţie ale Comunităţilor Europene, fiindcă între timp au apărut trei instanţe diferite.

Curtea Europeană de Justiţie nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de Justiţie pentru Drepturile Omului cu sediul la Strassburg, care este o instituţie a Consiliului Europei.

Rolul şi competenţele CEJ

Sarcinile CEJ sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE, precum şi în propriul său statut. Acestea constau în asigurarea interpretării uniforme a legislaţiei europene. În 1989, pentru a uşura activitatea CEJ a fost înfiinţată Curtea Europeană de Justiţie de Primă Instanţă (CEJ-PI) şi apoi în 2004 o altă instanţă, pentru probleme care privesc funcţionarii publici: Tribunalul funcţionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este competentă decât pentru soluţionarea căilor de atac înaintate de persoanele fizice şi juridice împotriva deciziilor luate de Curtea Europeană de Justiţie de Primă Instanţă. Mai nou însă, cu puţine excepţii, CEJ răspunde şi de dosarele de chemare în judecată în primă instanţă înaintate de statele membre ale UE împotriva Comisiei Europene.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

• Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, adesea numită informal

"Curtea de la Strasbourg", a fost

creată pentru sistematizarea

procedurii plângerilor în materia

drepturilor omului provenite din

statele membre ale Consiliului

Europei. Misiunea Curţii este să

vegheze la respectarea prevederilor

Convenţiei Europene a Drepturilor

Omului de către statele semnatare.

Curtea Europeană de Conturi

• Curtea Europeană de Conturi, instituită în 1997, examinează

legitimitatea şi regularitatea intrărilor şi ieşirilor din Uniunea Europeană şi supraveghează gestiunea financiară sănătoasă a bugetului UE.

• Curtea de conturi este compusă de un cetăţean pentru fiecare stat membru, numit de Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de şase ani, care poate fi înnoit. Din 1 mai, 2004 Curtea este compusă din 25 de membri; din motive de eficienţă, Curtea poate institui secţiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta anumite categorii de relaţii şi păreri.

• Membrii îşi desemnează preşedintele Curţii, care rămâne în post timp de trei ani.

Ombudsmanul European

Ombudsmanul European (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al Poporului la nivel comunitar şi este numit de Parlament pe o durata de cinci ani. Instituţia Ombudsmanului există din 1992, iar rolul sau este de a primi reclamaţii referitoare la acte de administrare deficientă in activitatea instituţiilor sau organismelor comunitare, din partea cetăţenilor europeni sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu sediul in unul din statele membre. Ombudsmanul soluţionează o astfel de reclamaţie prin efectuarea de investigatii, informarea instituţiei in cauză, cautarea unei soluţii amiabile şi emiterea de recomandări către instituţia respectivă – la care aceasta trebuie să raspundă printr-un raport detaliat, in termen de trei luni. Ombudsmanul European trimite un raport de activitate Parlamentului, la sfarşitul fiecarui an.

P. Nikiforos

DIAMANDOUROS

Instituţii din România

Guvernul României: www.gov.ro

Senatul României: www.senat.ro

Camera Deputaţilor: www.cdep.ro

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale: http://mapam.ro

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor: www.mcti.ro

Ministerul Economiei si Comertului: www.minind.ro

Ministerul Integrarii Europene: www.mie.ro

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor: www.mmediu.ro

Ministerul Sanatatii: www.ms.ro

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului: www.mt.ro

Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor: www.anpc.ro

Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor:

www.ansv.ro

Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii : www.anrc.ro

Autoritatea Naţională de Reglmentare in Domeniul Serviciilor de Gospodarie

Comunală: www.anrsc.ro

Autoritatea Natională de Reglementare in Domeniul Energiei: www.anre.ro

Autoritatea Naţionala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale:

www.anrgn.ro

Autoritatea Naţionala pentru Turism: www.mturism.ro

Avocatul Poporului: www.avp.ro

Consiliul Concurentei: www.competition.ro

Delegaţia Comisiei Europene in Romania: www.infoeuropa.ro

TRATATUL EUROPEAN

• Tratatul European – o versiune

“simplificată” ( 250 de pagini de

text) a fostei Constituţii

reglementează funcţionarea UE cu

27 de membri.

• UE trebuie să echilibreze nevoia de

schimbare (acută în unele domenii)

cu nevoia de calm, chibzuinţă,

toleranţă şi răbdare.

• Deviza UE cuprinde valori

fundamentale care obligă la

identificarea de soluţii

satisfăcătoare pentru toate ţările

membre.

INSTITUŢIILE ŞI COMUNITATEA EUROPEANĂ

• Instituţiile UE reprezintă cadrul de lucru spaţio-temporal unde sunt identificate şi definite importante acţiuni umane. Dimensiunea instituţională europeană are la bază un ansamblu de stări conflictuale, rezultat din“unitatea şi lupta contrariilor”, proprii fiecărei ţări membre şi Europei, în ansamblu.

Cadrul instituţional al comunităţii europene este extrem de dinamic, sub acţiunea factorilor economici, psiho-sociali, politici şi culturali care interferează la un moment dat. La nivel instituţional, realitatea este

mereu reconstruită. Comportamentele comunicaţionale şi psiho-sociale ale indivizilor care o compun determină

schimbări permanente atât de imagine, cât şi de atitudine.

Instituţii europene

• Funcţionarea, în slujba cetăţeanului european, a sistemului instituţional ţine de gradul de democratizare al autorităţilor Pentru atingerea acestui obiectiv este nevoie de performanţe comunicaţionale ale organizaţiilor publice, la nivel politic şi administrativ.

• Democratizarea în mileniul III

înseamnă responsabilizare- individualism- informatizare.

• Rezultatul comunicării euro- organizaţiilor publice este evidenţiat prin mai multe coordonate: performanţe decizionale, performanţe în implementarea politicilor şi programelor propuse,capacitatea de răspuns la problemele şi nevoile comunităţii europene şi performanţe democratice

Instituţiile europene şi democraţia mileniului III

• E- democraţia are motor emoţional; logica, predictibilul, raţionalul trebuie să aştepte.

• Instituţiile publice trebuie să-şi dezvolte infostructurile şi competenţele individuale pentru a face faţă e-democraţiei

• Instituţia publică, esenţa structurilor sociale creată de oameni pentru predictibilitate, siguranţă şi stabilitate trebuie să se schimbe.

Templele şi turnurile sunt marginalizate. Religia şi statul oferă puţin sprijin şi consolare. Observaţi câţi oameni mai votează,

câţi activează în partide politice principale, sau câţi îşi rezolvă problemele la biserica tradiţională ?

Biserica, instituţia publică sau statul nu mai pot oferi automat răspunsuri la

întrebările: CE SĂ FAC? AR TREBUI SĂ FAC COPII?;DE CE PLĂTESC IMPOZITE AŞA DE MARI?

UNDE SĂ TRĂIESC ŞI SĂ MĂ SIMT BINE?......

Europa trebuie să clădească o viziune comună, o stare de spirit antrenantă şi nu structuri şi instituţii rigide bazate pe trecut şi stabilitate

• Cantonarea în trecut menţine Europa în sala de reanimare

• Salvarea? Tehnologia informatică care va spulbera şi structurile ineficiente şi aparent sigure. Dar......Europa trebuie să combine haosul cu ordinea, eficienţa cu şansele egale şi empatia, capitalismul individualist cu caracterul

• Glocalul presupune nu numai virtual, ci şi virtuos; capitalismul nou poate fi cauză sau capcană; Decidenţi suntem şi noi şi trebuie să descoperim liantul şi nu prăpastia. Umanizarea prin participare sau autism prin laşitate şi neimplicare.

Vechile certitudini dispar, iar instituţiile trebuie să se schimbe; după oameni care sunt “turişti” sau “refugiaţi”. Viitorul va transfera puterea

de la birocraţi, fundamentalişti fanatici la inovatori instituţonali responsabili; nonconformişti, dar inovativi, flexibili şi competenţi.

Eul modern este “ un edificiu instabil pe care îl clădim din resturi, dogme, traume din copilărie, articole din ziar,

...mici victorii, oameni pe care i-am urât, oameni pe care i-am iubit” ( Salman Rushdie, Imaginary Homelands, Granta

Books, London, 1991). Alipirea de materialitate, manifestată la extrem prin nebunia cumpărăturilor şi sex

este căutarea de sine a individului modern, membru al comunităţii în vâltoarea schimbării.

HOMO FABER REVINE!

• Pico Della Mirandola, filosof renascentist, creatorul expresiei “ Omul-

propriul său creator”urmat de Martin Luther cu cele 95 de teze bătute în cuie

pe uşa Bisericii tuturor Sfinţilor De la Palatul Wittenberg sunt “ părinţii”

inividualismului, ca şi ai managementului antropocentric contemporan.

Managementul devine individualist

• 1. Managementul public pentru a

supravieţui recunoaşte

individualismul, dezmembrarea

instituţiilor anacronice, libertatea

profesioniştilor şi creşterea

responsabilităţii fiecăruia.

• 2. Managerii publici trebuie să facă

alegeri, în caz contrar, altcineva o

va face şi nu în interesul lor.

• 3. Cea mai eficientă “armă”

creatoare sau letală devine

cunoaşterea împărtaşită

“Înţelept este cel care are habar de lucruri folositoare, şi nu de cele multe”

Eschil, filosof grec

Ierarhia actuală în multe instituţii publice este o formă de organizare cu faţa spre manager sau politic şi cu fundul la cetăţean. Managementul are un rol important, catalizator, dar managerii nu mai sunt vedete sau actori politici.