1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET, BUCURESTI FACULTATEA DE ISTORIE, MUZEOLOGIE SI ARHIVISTICA

Disciplina: RELAłIILE INTERNA łIONALE

ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE

Titular: Lector univ. drd. Elena Iuliana Lache

I. CARACTERISTICI ALE EPOCII R ĂZBOIULUI RECE

Încheierea celui de-al doilea război mondial, prin capitularea

necondiŃionată a Germaniei (8 mai 1945), apoi a Japoniei (14 august

1945) a fost urmată de crearea unui nou sistem internaŃional. Acest sistem

s-a structurat sub impactul confruntării dintre cele două superputeri –

Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică – dintre blocurile şi

alianŃele lor politico-militare. Marile puteri care constituiseră CoaliŃia

NaŃiunilor Unite trec de la statutul de aliat la cel de adversar, situându-se

pe aliniamentele unui conflict de mare anvergură numit Războiul Rece.

Sintagma război rece este folosită pentru prima dată în 1947 de

finanŃistul şi consilierul politic american Bernard Baruch într-un discurs

rostit în faŃa legislativului din Carolina de Sud pentru a defini tensiunile

apărute între Uniunea Sovietică şi statele din Europa de Est aflate sub

influenŃa acesteia, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii şi aliaŃii săi

din Europa Occidentală, pe de altă parte. Se presupune că autorul

sintagmei este un ziarist şi editor din epocă, Herbert Bayard Swope, cel

care ar fi redactat textul discursului lui Baruch. În realitate, expresia are o

istorie îndelungată, datând din secolul al XIV-lea, când prinŃul Juan

2

Manuel, regentul Castiliei şi Leonului, a aplicat-o luptei dintre creştinii

spanioli şi mauri. PrinŃul voia să spună că, spre deosebire de „războaiele

fierbinŃi” sau cele declarate oficial, „războiul rece” începe fără o

declaraŃie de război şi se încheie fără un tratat de pace.

Originile şi cauzele Războiului Rece sunt interpretate în mod

diferit în istoria relaŃiilor internaŃionale, în istoriografie, în general. André

Fontaine consideră că Războiul Rece, ca fenomen istoric, a început în

anul 1917 prin succesul RevoluŃiei bolşevice din Rusia şi a ieşit la lumina

zilei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, fiind prezentat ca o

luptă decisivă între capitalism şi comunism, între pluralism şi totalitarism,

între sistemul de stat liberal democrat şi cel socialist. Philippe Moreau

Defarges vede şi el în Războiul Rece un conflict al secolului XX între

marxism-leninism şi democraŃiile liberale şi capitaliste, acest conflict

fiind asociat de destinul Uniunii Sovietice. AlŃi autori, între care A.J.P.

Taylor apreciază că destrămarea Marii AlianŃe de război dintre Uniunea

Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie coincide cu o

„pace rece” sau o „pace armată”; iar Raymond Aron defineşte fenomenul

ca fiind: „Război improbabil, pace imposibilă”.

Wilfried Loth, autorul unei exegeze consacrată relaŃiilor

internaŃionale în anii 1941-1955, relevă că documentele diplomatice

referitoare la Războiul Rece poartă pecetea a două concepŃii de bază

contradictorii: prima este cea „tradiŃională”, numită uneori şi „ortodoxă”

(dominantă iniŃial în literatura occidentală), consideră expansionismul

sovietic drept cauza conflictelor, iar a doua, numită „revizionistă”, susŃine

că americanii sunt vinovaŃi de începerea Războiului Rece, imperialismul

economic al Statelor Unite ale Americii fiind perceput ca factor central al

politicii mondiale. Ambele teorii sunt oferite în variante multiple, având

mai mult sau mai puŃin o încărcătură subiectivă.

3

Teza tradiŃională, numită şi ortodoxă, enunŃată încă din 1946 de

către diplomatul şi politologul american George F. Kennan (Memoiren

eines Diplomaten, München, 1971), a devenit, până la sfârşitul anului

1948, o certitudine pentru opinia publică americană şi vest-europeană,

fiind ilustrată, în special, de cercetările istorice asupra diplomaŃiei

întreprinse de William H. McNeill (America, Britain and Russia. Their

Cooperation and Conflict 1941-1946, London, 1953), Boris Meissner

(Russland, die Westmaechte und Deutschland, Hamburg, 1954), Herbert

Feis (Churchill, Roosevelt, Stalin. The War They Waged and the Peace

They Sought, Princeton N.J., 1957; The Atomic Bomb and the End of

World War II, Princeton N.J., 1966; From Trust to Terror. The Onset of

the Cold War, Garden City, 1961). O relatare generală întemeiată pe

aceste lucrări se regăseşte la John Lukacs (A History of the Cold War,

Garden City, 1961) şi André Fontaine (Histoire de la guerre froide, Paris,

1965-1967). După părerea acestor autori cauzele declanşării Războiului

Rece sunt: ideologia marxistă în interpretarea ei sovietică, revendicând

revoluŃia mondială ca formă a unei lupte de clasă universale; experienŃele

istorice ale conducerii Uniunii Sovietice datorate ostilităŃii statelor

capitaliste care au încercat să înlăture regimul sovietic în anii 1918-1921,

precum şi efortul liderilor de la Kremlin de a-şi menŃine puterea printr-o

dictatură crâncenă. Această teorie atribuia Uniunii Sovietice o politică

principial ostilă faŃă de Ńările capitaliste, deşi se folosea într-o măsură

precaut-pragmatică de mijloacele cooperării paşnice (doctrina

coexistenŃei). La declanşarea celui de-al doilea război mondial,

conducătorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a mizat pe distrugerea

reciprocă a beligeranŃilor capitalişti; însă, datorită atacului german, s-a

văzut obligat să treacă de partea puterilor occidentale, iar apoi a acŃionat

prin intermediul Armatei Roşii şi al partidelor comuniste pentru

transformarea statelor Europei Centrale şi de Est în „democraŃii

4

populare”, aferente structural Uniunii Sovietice ca putere hegemonică. În

continuare, prin stimularea unor mişcări sociale în Europa Occidentală, în

spaŃiul mediteranean şi în Asia, cu ajutorul partidelor comuniste dirijate

de la Moscova, sperau să-şi extindă sferele de influenŃă pe o perioadă

nelimitată.

Statele Unite ale Americii, principala putere a lumii occidentale,

reprezentată de preşedintele Franklin Delano Roosevelt şi ministrul său

de Externe Cordell Hull, apoi, după aprilie 1945, de către preşedintele

Harry Truman şi ministrul său de Externe James Francis Byrnes, au

recunoscut caracterul ambivalent şi potenŃial expansiv al politicii

sovietice. Un amestec de speranŃe idealiste în posibila democratizare a

regimului sovietic şi de temeri resemnate că un angajament american pe

termen lung în Europa nu va putea fi impus în politica internă, i-a

determinat pe liderii americani de a recunoaşte dorinŃa Uniunii Sovietice

de a avea state vecine prietene şi interese legitime de securitate naŃională.

În 1945, la ConferinŃa de la Potsdam, SUA a aprobat de facto extinderea

graniŃelor Poloniei spre Vest şi constituirea zonei sovietice de ocupaŃie

din Germania. În decembrie 1945, cu prilejul reuniunii miniştrilor de

Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii de la Moscova, s-a admis

preponderenŃa comuniştilor în guvernele României şi Bulgariei şi, în

sfârşit, prin semnarea, în 1947, a tratatelor de pace cu România, Bulgaria,

Ungaria şi Finlanda, puterile occidentale au renunŃat la orice posibilitate

de a influenŃa zona est-europeană, limitându-se doar la unele gesturi

simbolice care nu vor avea rezultate practice imediate. După elaborarea

Planului Marshall, liderii de la Kremlin au reacŃionat prin sovietizarea

zonei germane de ocupaŃie şi a Ńărilor din Europa de Est. Statele

europene, rămase în afara zonei de influenŃă a puterii sovietice, s-au văzut

subordonate susŃinerii SUA de frica unei agresiuni sovietice. Prin

5

alianŃele de apărare vestice, create sub egida americană, expansiunea

sovietică a putut fi stăvilit ă cel puŃin pe teritoriul Europei.

Teza revizionistă, în divergenŃă cu cea tradiŃională, este legată de

adversarii politicii externe a preşedintelui Truman din interoriul SUA şi

de adversarii europeni ai integrării occidentale într-o mişcare „neutră”.

Această teză este dezbătută în lucrările istoricului american William A.

Williams (A Tragedy of American Diplomacy, New York, 1959, EdiŃia a

III-a, 1972; Hystory as a Way of Learning, New York, 1973), începând

din 1959, pentru ca apoi să domine discuŃiile publice în jurul cercetărilor

efectuate de Gabriel Kolko (The Politics of War. The World and United

States Policy, 1943-1945, New York, 1968; Joyce and Gabriel Kolko,

The Limits of Power. The World and United States Policy, 1945-1954,

New York, 1972), Lloyd C. Gardner (Economic Aspects of New Deal

Diplomacy, Maddison, 1964; Architects of Illusion. Men and Ideas in

American Foreign Policy 1941-1949, Chicago, 1970), Barton J. Barnstein

(editor) (Politics and Policies of the Truman Administration, Chicago,

1970) etc. Uniunea Sovietică, susŃin aceşti autori, nu poate fi făcută

răspunzătoare pentru începerea Războiului Rece.

Principalul neajuns al tezei revizioniste – arată Stanley Hoffmann –

constă în faptul că ea este imaginea din oglindă a tezei ortodoxe. Ea nu

face decât să inverseze negrul cu albul, găsindu-i pe americani vinovaŃi şi

pe sovietici moderaŃi. Revizioniştii, ca şi cei care împărtăşeau viziunea

oficială, caută explicaŃii grandioase cu o natură conspiraŃionistă, cu toate

că de această dată cheia este mai degrabă imperialismul economic

american decât o conspiraŃie comunistă la nivel mondial. Revizioniştilor,

ca şi predecesorilor lor, li se reproşează că simplifică istoria. În fond,

viziunea revizionistă, ca şi cea ortodoxă, este într-o anumită măsură

abstractă, vagă şi grandioasă – ea se prăbuşeşte, deoarece se apropie prea

mult de perfecŃiune şi nu acordă suficientă atenŃie tuturor amănuntelor ce

6

Ńin de percepŃii, intenŃii sau neînŃelegeri şi chiar erorilor evidente pe care

Hoffmann a încercat să le identifice în lucrarea sa. Acest patern al

oscilării există de mult timp în istoriografia americană; el s-a dezvoltat în

legătură cu al doilea război mondial, precum şi cu Războiul Rece. Autorul

nu se decide dacă această deplasare permanentă de la o viziune a

diavolului la alta, fără a se opri la mijlocul distanŃei, este cea mai bună

cale către maturitatea ştiinŃifică şi politică. (Stanley Hoffmann, Ianus şi

Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii politicii internaŃionale, Editura

ŞtiinŃa, 1999, pp. 198-199).

În timpul celui de-al doilea război mondial Uniunea Sovietică

scăpase cu greu de o catastrofă politico-militară şi suferise pierderi

imense în oameni şi resurse, iar la sfârşitul războiului rămăsese

vulnerabilă faŃă de statele prospere din punct de vedere economic, precum

şi în faŃa puterii mondiale a SUA, care deŃinea acum monopolul armelor

atomice. De la preluarea puterii de către Stalin, Uniunea Sovietică se

preocupase vădit de securitatea sa mai mult decât de îndeplinirea dorinŃei

de revoluŃie universală, de realizarea unui zid de protecŃie format din state

pro-sovietice, în special în spaŃiul est-european. Aceste scopuri nu erau

legate apriori de conceptul sovietizării dirijate din afară. Motivele

confruntărilor se pot găsi mai degrabă în structurile sistemului

economico-politic ale SUA. Pentru a evita crizele existenŃiale, societatea

liberal-capitalistă americană s-a străduit să cuprindă neîncetat noi pieŃe

comerciale şi de desfacere, depinzând indirect de o extindere politică a

zonei de influenŃă. VoinŃa SUA de a-şi păstra şi extinde influenŃa în

sistemul economic mondial a fost decisivă pentru intrarea în război

împotriva Japoniei şi a Germaniei care erau pe cale de a-şi construi în

Asia, respectiv în Europa, imperii autarhice. Aceeaşi voinŃă s-a ridicat

apoi împotriva Uniunii Sovietice, act decisiv pentru începerea Războiului

Rece.

7

Pentru a împiedica expansiunea sovietică în zonele ocupate de

Armata Roşie, administraŃia Truman a folosit mai întâi constrângeri de

natură economică: a făcut ca cererea de credit avansată de sovietici în

ianuarie 1945 să treneze voit, apoi toate livrările datorate legii arendei şi

împrumuturilor au fost stopate abrupt odată cu încetarea războiului în

Europa. A refuzat la Potsdam să aprobe reconstrucŃia Uniunii Sovietice

cu ajutor din producŃia germană, iar în mai 1946 au fost oprite toate

livrările pentru reparaŃii de război din zona de ocupaŃie americană. În al

doilea rând, administraŃia Truman a încercat să-şi subordoneze

conducerea de la Kremlin folosindu-se de monopolul asupra armelor

atomice, a amânat deschiderea ConferinŃei de la Potsdam până când

primele bombe atomice ce urmau să fie folosite împotriva Japoniei au fost

în stare de funcŃionare; s-a străduit să Ńină sub control dezvoltarea

industrială a Uniunii Sovietice. În al treilea rând, a dezvoltat, prin Planul

Marshall, un program de liberalizare şi investiŃii pentru întreaga Europă,

ce urma nu numai să pună bazele economice pentru un imperiu neoficial

(„informal empire”) în Europa de Est, ci şi datorită urmărilor sale politice,

să lovească esenŃa dominaŃiei sovietice, inclusiv în propria Ńară.

Întrucât Uniunea Sovietică şi-a dovedit rezistenŃa la încercările de

presiune, Statele Unite s-au mulŃumit în ultimă instanŃă cu acŃiunea de

consolidare a pax americana în lumea necomunistă. ÎmpărŃirea Germaniei

şi a Europei a fost luată conştient în calcul şi întreprinsă începând din

1946. OpoziŃia unor izolaŃionişti rămaşi în Congresul american, ca şi a

unor forŃe naŃional-capitaliste şi socialiste din Vestul Europei s-a

destrămat prin crearea şi propagarea mitului expansionismului mondial

sovietic. Ca reacŃie la încercările de presiune americane şi a formării

blocului vestic, conducerea sovietică a început consolidarea regimurilor

politice din zona ei de influenŃă şi a asigurat dominaŃia puterii prin

metode de stat poliŃieneşti. Acest fapt a dus, cu siguranŃă, la adâncirea

8

divergenŃelor, nelipsite însă de speranŃa Uniunii Sovietice pentru

realizarea unei înŃelegeri cu puterile occidentale.

O trăsătură pregnantă a sistemului internaŃional din perioada

Războiului Rece este bipolaritatea. Cele două superputeri – Statele Unite

ale Americii şi Uniunea Sovietică – şi alianŃele politico-militare create de

ele – OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi OrganizaŃia

Tratatului de la Varşovia (OTV) au influenŃat profund timp de peste patru

decenii evoluŃia relaŃiilor internaŃionale. Confruntarea, vizând îndeosebi

Europa şi zona Asia-Pacific, va lăsa loc, totuşi, unor momente de

destindere şi cooperare. Astfel, continuând negocierile din timpul celui

de-al doilea război mondial, foştii aliaŃi au conlucrat pentru crearea

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (ONU) care va deveni centrul politicii şi

diplomaŃiei mondiale. Scopurile şi principiile înscrise în Carta ONU

reflectau năzuinŃa de păstrare a păcii şi securităŃii generale. Totodată, în

diferite zone ale globului, s-au format organizaŃii de cooperare

preponderent economică, unele având însă şi structuri de securitate. Lor li

se adaugă Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77, constituite în afara

spaŃiului blocurilor politico-militare şi, de fapt, în opoziŃie cu acestea în

viaŃa internaŃională. AcŃiunea ONU şi a nealiniaŃilor în contextul

eroziunii interne a celor două blocuri rivale oferă o imagine a diversităŃii

relaŃiilor internaŃionale din epoca Războiului Rece, imagine care nu se

limitează la bipolaritate.

Războiul Rece înseamnă, în primul rând, conflict. Începe în anii

1946-1947 cu confruntarea superputerilor, continuă cu aceea a blocurilor

lor militare, se revarsă în ciocnirile prin interpuşi şi Lumea a Treia sau

intervenŃii proprii (Vietnam, Afganistan), se exprimă prin lupta

ideologică şi propagandă, este competiŃie economică unde concepŃia

pieŃei capitaliste se izbeşte de dirijismul totalitar al economiilor lagărului

socialist şi, în fine, marchează populaŃii şi generaŃii întregi cu pecetea

9

fricii şi nesiguranŃei, ameninŃând cu un război nuclear, de la care, în

ultimă instanŃă, marile puteri s-au abŃinut. (Mircea MaliŃa, Tablouri din

Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2007, pp. 189-190).

Epoca Războiului Rece cuprinde faze de criză care alternează cu

faze de destindere, de colaborare, între superputeri şi aliaŃii lor. Prima

fază a cunoscut o maximă ostilitate, incluzând Războiul civil din Grecia

(1946-1949), Prima criză a Berlinului (1948-1949) şi Războiul din

Coreea (1950-1953); a urmat o fază de relaxare care, exceptând unele

sincope cum a fost aceea din timpul Crizei Suezului (1956), durează până

la Criza rachetelor din Cuba (1962), aducând Uniunea Sovietică şi Statele

Unite ale Americii în pragul unui război nuclear. În pofida faptului că

niciodată nu au încetat confruntările indirecte între cele două superputeri,

în anii ’60 tensiunile au început să se atenueze. Această tendinŃă a

culminat cu Ostpolitik (deschidere spre Est), iniŃiată de cancelarul vest-

german Willy Brandt, începând din 1969 şi cu ConferinŃa pentru

Securitate şi Cooperare în Europa (1973-1975) – moment de vârf şi

tentativă de instituŃionalizare a destinderii. Faza destinderii (détente) a

luat sfârşit în 1979, odată cu invazia sovietică în Afganistan şi cu

amplasarea de rachete nucleare balistice sovietice SS20 în Europa de Est,

la care NATO a răspuns prin amplasarea de rachete americane Pershing

în Europa Occidentală. Tesiunea a intrat pe o pantă descendentă în 1985,

după venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în URSS, acesta

considerând că situaŃia economică precară a Ńării sale nu-i va permite

niciodată să Ńină pasul cu Statele Unite ale Americii în cursa înarmărilor.

În fazele de destindere relaŃiile de colaborare sovieto-americane, atâtea

câte au fost, au dus la acorduri imperfecte sau la negocieri intermitente în

spiritul coexistenŃei paşnice.

10

Actorii mari şi mici ai sistemului internaŃional din epoca

Războiului Rece au trăit sub semnul unei tensiuni între rivalitate ostilă şi

cooperare limitată. Epoca se încheie în anii 1989-1991 prin prăbuşirea

regimurilor totalitare din Estul, Centrul şi Sud-Estul Europei, precum şi

prin dezmembrarea Uniunii Sovietice.

II. CREAREA ŞI ÎNCEPUTUL ACTIVIT ĂłII

ORGANIZA łIEI NA łIUNILOR UNITE

Liderii marilor puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite s-au preocupat

încă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial de prevenirea

cauzelor care au dus la declanşarea conflagraŃiei din anii 1939-1945.

Ideea privind constituirea unei organizaŃii internaŃionale care să asigure

pacea şi securitatea generală a aparŃinut diplomaŃiei Washingtonului. În

cristalizarea acestei idei s-a Ńinut cont de eşecul înregistrat de Liga

NaŃiunilor într-o misiune asemănătoare, identificându-se împrejurările

care au generat acest eşec. Între acestea s-a Ńinut cont de istoria perioadei

interbelice care dovedise că statele concepuseră în mod diferit securitatea

internaŃională şi interesele lor în această privinŃă, adoptând atitudini

diferite în cazul unor acte de agresiune care au culminat cu declanşarea

celui de-al doilea război mondial. De aceea ideea iniŃială a securităŃii

colective va fi completată cu viziunea preşedintelui Roosevelt privind

„cei 4 poliŃişti” prin care Statelor Unite ale Americii, Uniunii Sovietice,

Marii Britanii şi Chinei le revenea rolul principal în preîntâmpinarea şi

respingerea politicii agresive. În al doilea rând s-a avut în vedere că Liga

NaŃiunilor eşuase şi din cauză că SUA, care, prin preşedintele Woodrow

Wilson, o iniŃiaseră, dar se retrăseseră din structurile şi activitatea

acesteia. De această dată Statele Unite ale Americii au decis să rămână

angajate în procesele de garantare a păcii, de statornicire a acesteia printr-

11

o instituŃie care se dorea mai puternică şi mai eficientă decât Liga

NaŃiunilor.

Conducătorii Statelor Unite ale Americii nu ascundeau faptul că

Ńara lor urma să-şi asigure rolul de leadership în relaŃiile internaŃionale,

considerând că acest rol li se cuvenea, fiind, la sfârşitul războiului, cel

mai puternic stat al lumii. Noua organizaŃie internaŃională urma să se

întemeieze pe o împărŃire a sferelor de influenŃă între marile puteri şi nu

pe un echilibru de forŃe între ele.

La ConferinŃa miniştrilor de Externe ai URSS, SUA şi Marii

Britanii de la Moscova din 19-30 octombrie 1943 s-a adoptat propunerea

secretarului de Stat Cordell Hull privind crearea unei organizaŃii

internaŃionale bazate pe egalitatea între toate statele paşnice. Această

decizie a fost confirmată la ConferinŃa de la Teheran de către Stalin,

Roosevelt şi Churchill. Au urmat pregătiri în cadrul Departamentului de

Stat în vederea elaborării unei Carte a viitoarei organizaŃii internaŃionale.

Propunerile au fost adoptate de Casa Albă şi astfel s-a născut planul

american de organizare postbelică a lumii. Planul a fost examinat şi

definitivat la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, între 21 august şi 21

septembrie 1944, de către reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii,

Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi Chinei. FranŃa, al cărei guvern

provizoriu nu avea să fie recunoscut de jure decât pe 23 octombrie 1944,

nu a fost invitată. Unitatea marilor puteri a făcut posibilă adoptarea

esenŃei Propunerilor de la Dumbarton Oaks, după cum dezacordul lor a

dus la confuzii şi soluŃii de moment, dar numai în chestiuni secundare.

Marile puteri au negociat numai între ele prevederi importante precum

aceea a sistemului de vot sau a tutelei, apoi şi-au impus punctul lor de

vedere. În acest context, influenŃa SUA a fost precumpănitoare fiind

determinată atât de potenŃialul său militar şi economic, cât şi de prestigiul

lui Roosevelt, considerat a fi părintele spiritual al ONU, după cum Wilson

12

a avut acelaşi rol în crearea Ligii NaŃiunilor. (Constantin Buşe, Nicolae

Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război. De la Carta Atlanticului la

Carta O.N.U., Bucureşti, 2000). La Dumbarton Oaks participanŃii s-au

pus de acord asupra unui număr important de probleme: OrganizaŃia

NaŃiunilor Unite urma să fie compusă dintr-o Adunare Generală, un

Consiliu de Securitate, un Secretariat, o Curte InternaŃională de JustiŃie

şi un Consiliu Economic şi Social. Acest din urmă organism s-a înfiinŃat

în urma unei insistente intervenŃii americane; până atunci Uniunea

Sovietică şi Marea Britanie susŃinuseră ideea limitării activităŃii viitoarei

organizaŃii la probleme de securitate. S-a hotărât ca toate statele

participante la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks, precum şi FranŃa, să fie

membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. Rămâneau

însă în suspensie problema votului şi solicitarea Moscovei de admitere în

noua organizaŃie a celor 15 republici federative din componenŃa URSS ca

entităŃi separate; guvernul sovietic pretindea că o asemenea măsură era

legitimă, din moment ce fiecare dintre statele participante care alcătuiau

Commonwealth-ul britanic era considerat stat membru şi dispunea de un

vot.

La ConferinŃa de la Yalta (4-11 februarie 1945), Stalin, Roosevelt

şi Churchill au admis până la urmă la o soluŃie de compromis pentru

republicile sovietice: în afară de Uniunea Sovietică propriu-zisă, Ucraina

şi Bielorusia, care beneficiau teoretic de conducerea propriilor lor afaceri

externe, urmau să fie membre ale ONU. În privinŃa votului din Consiliul

de Securitate, s-a decis ca dreptul de veto al membrilor permanenŃi să

aibă efect în toate cazurile, cu excepŃia chestiunilor de procedură. Prin

sistemul de veto nicio acŃiune nu putea avea loc fără consimŃământul

unanim al celor 5 membri ai Consiliului de Securitate. În final, cele trei

mari puteri au căzut de acord ca o conferinŃă a NaŃiunilor Unite să fie

convocată la San Francisco pentru pregătirea întemeierii noii organizaŃii

13

la care să participe puterile semnatare ale DeclaraŃiei NaŃiunilor Unite şi

toate statele care vor fi declarat război Puterilor Axei înainte de 1 martie

1945.

ConferinŃa de constituire a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a avut

loc la San Francisco între 25 aprilie şi 26 iunie 1945, reunind 282 de

reprezentanŃi ai următoarelor 50 de state: Africa de Sud, Arabia Saudită,

Argentina, Australia, Belgia, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, China,

Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Egipt, Ecuador, Salvador,

Statele Unite ale Americii, Ethiopia, FranŃa, Grecia, Guatemala, Haiti,

Honduras, India, Irak, Iran, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic,

Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Panama, Paraguay, łările de Jos,

Peru, Filipine, Siria, Republica Dominicană, Bielorusia, Ucraina, Marea

Britanie, Cehoslovacia, Turcia, Uniunea Sovietică, Uruguay, Venezuela

şi Iugoslavia.

La 25 iunie 1945, la ultima şedinŃă plenară a ConferinŃei de la San

Francisco, s-a adoptat proiectul final al Cartei ONU. Preşedintele

plenarei, lordul Edward Frederick Lindley Halifax, ambasadorul Marii

Britanii în SUA, a propus să nu se voteze ca de obicei, prin ridicarea

mâinii, ci prin apel nominal. Propunerea a fost aprobată şi delegaŃii au

rămas în picioare până la încheierea listei. Apoi, toŃi cei prezenŃi, delegaŃi,

consilieri şi ziarişti, mai mult de 3.000 de persoane, au ovaŃionat îndelung

când s-a anunŃat că a fost adoptată Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

A doua zi, 26 iunie, în Sala memorială a veteranilor din San Francisco, a

avut loc ceremonia semnării Cartei. Timp de 8 ore, în prezenŃa

preşedintelui Truman, delegaŃii au semnat cele 5 exemplare oficiale ale

Cartei. În discursul rostit cu acel prilej, Truman a subliniat

„responsabilitatea specială” a marilor puteri de a impune pacea şi

„obligaŃia ce revine tuturor statelor, mari sau mici, de a nu folosi forŃa în

14

relaŃiile internaŃionale decât pentru a apăra legea”. (Apud Henry

Kissinger, Diplomacy, 1994).

Hotărârea de constituire a ONU a intrat în vigoare odată cu

ratificarea ei de către China, FranŃa, Marea Britanie, Statele Unite ale

Americii şi Uniunea Sovietică, precum şi de către majoritatea statelor

semnatare ale Cartei. În consecinŃă, 24 octombrie devine Ziua NaŃiunilor

Unite, celebrată în fiecare an. Polonia, care nu fusese reprezentată la

ConferinŃa de la San Francisco, va semna ulterior Carta, devenind cel de-

al 51-lea stat membru originar al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Carta ONU este un document complex de excepŃională importanŃă

în relaŃiile internaŃionale. Ea nu este lipsită de imperfecŃiuni, dar, oricum,

este cel mai bun produs posibil al unor negocieri care au durat două luni

de zile, în condiŃiile în care războiul în Europa era pe cale de a se încheia,

iar cel din Pacific părea să mai dureze. Această conjunctură, ca şi

experienŃa Ligii NaŃiunilor, şi-au pus pecetea asupra conŃinutului Cartei,

care, în afară de orice dubiu, a creat o poziŃie specială marilor puteri în

sistemul internaŃional. Carta cuprinde 111 articole, grupate în 19 capitole,

precedate de preambul. Capitolele se referă la: Scopuri şi principii ,

Membrii, Organe, Adunarea Generală, Consiliul de Securitate,

Reglementarea pacifică a diferendelor, AcŃiuni în caz de ameninŃare a

păcii, Acorduri regionale, Cooperarea economică şi socială

internaŃională, Consiliul Economic şi Social, DeclaraŃia privind

teritoriile care nu se autoguvernează, Sistemul internaŃional de tutelă,

Compunerea Consiliului de tutelă, Curtea InternaŃională de JustiŃie,

Secretariatul, DispoziŃii diverse, DispoziŃii de securitate tranzitorii,

Amendamente, Ratificare şi Semnare.

În preambulul Cartei se arăta că popoarele NaŃiunilor Unite sunt

hotărâte:

15

– să izbăvească generaŃiile viitoare de flagelul războiului, care, în

cursul vieŃii unui om a provocat de două ori omenirii suferinŃe nespuse;

– să-şi reafirme credinŃa în drepturile fundamentale ale omului, în

demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a

bărbaŃilor şi a femeilor, precum şi a naŃiunilor mari şi mici;

– să creeze condiŃiile necesare menŃinerii justiŃiei şi respectării

obligaŃiilor decurgând din tratate şi alte izvoare ale dreptului

internaŃional;

– să favorizeze progresul social şi instaurarea unor condiŃii mai

bune de trai într-o mai mare libertate;

şi pentru realizarea acestor scopuri, statele membre ale ONU îşi

propuneau:

– să practice toleranŃa şi să trăiască în pace unul cu celălalt ca buni

vecini;

– să-şi unească forŃele pentru menŃinerea păcii şi securităŃii

internaŃionale;

– să accepte principii şi să instituie metode care să garanteze că

forŃa armată nu va fi folosită altfel decât în interesul comun;

– să folosească instituŃiile internaŃionale pentru favorizarea

progresului economic şi social al tuturor popoarelor.

Scopurile ONU precizate în Cartă sunt următoarele: menŃinerea

păcii şi securităŃii internaŃionale; dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între

naŃiuni întemeiate pe respectarea principiului egalităŃii în drepturi a

popoarelor; realizarea cooperării internaŃionale; rezolvarea problemelor

internaŃionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar;

promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăŃilor

fundamentale pentru toŃi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie;

ONU să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naŃiunilor către

atingerea acestor scopuri comune.

16

În Cartă se prevedea că pentru realizarea scopurilor ei, ONU

trebuie să acŃioneze în conformitate cu următoarele principii: egalitatea

suverană a tuturor membrilor ei; îndeplinirea cu bună-credinŃă a

obligaŃiilor asumate; reglementarea tuturor diferendelor internaŃionale

prin mijloace paşnice; nefolosirea forŃei şi a ameninŃării cu forŃa în

relaŃiile internaŃionale; neamestecul în treburile care sunt esenŃialmente

de competenŃa naŃională a unui stat. Toate statele membre au obligaŃia să

acorde asistenŃă ONU în orice acŃiune întreprinsă de ea în conformitate cu

prevederile Cartei şi să se abŃină de a acorda ajutor unui stat, împotriva

căruia OrganizaŃia întreprinde o acŃiune preventivă sau de constrângere.

Prima sesiune a Adunării Generale a ONU a fost convocată la 10

ianuarie 1946, la Londra, şi a durat până la 14 februarie 1946. Cu acest

prilej a fost ales primul Consiliu de Securitate, având 11 membrii, din

care 6 membrii nepermanenŃi aleşi pe perioade de doi ani. (În 1965

numărul membrilor Consiliului de Securitate s-a extins la 15, din care 10

membri nepermanenŃi). La 1 februarie 1946 a fost numit primul secretar

general al ONU, norvegianul Trygve Lie, care a deŃinut această funcŃie

până în noiembrie 1952. Secretarul general al ONU este cel mai

important funcŃionar al organizaŃiei; el are un rol politic eminent,

atrăgând atenŃia Consiliului de Securitate asupra oricări acŃiuni care

ameninŃă pacea, executând totodată orice de bune oficii. În plus,

secretarul general al ONU girează operaŃiunile de menŃinere a păcii sub

controlul Consiliului de Securitate. La prima sesiune a Adunării Generale

a ONU au fost aleşi membrii Consiliului Economic şi Social şi ai CurŃii

InternaŃionale de JustiŃie.

În luna martie 1946 sediul Adunării Generale a ONU a fost mutat

în mod provizoriu la New York. Pentru a aduce organizaŃia în SUA,

comunitatea de interese Rockefeller a cheltuit 8,5 milioane de dolari. Cu

această sumă a cumpărat terenuri pe East River în centrul Manhattanului

17

pe care i l-a oferit OrganizaŃiei ca loc de reşedinŃă permanentă.

ConstrucŃia sediului a început în 1949 şi s-a încheiat în anul următor. La

20 octombrie 1947 s-a aprobat steagul oficial al ONU.

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite apare ca un fel de confederaŃie de

agenŃii internaŃionale, raporturile dintre ea şi agenŃiile specializate fiind

reglementate pe baza unor acorduri speciale întemeiate pe principiul

autonomiei. Există, potrivit prevederilor Cartei, o delimitare netă între

Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate, al căror rol este îndeosebi

politic; Consiliul Economic şi Social, însărcinat cu cooperarea în

domeniile referitoare la nivelul de viaŃă material şi cultural al oamenilor.

Principalele instituŃii de acest fel sunt: Fondul Monetar InternaŃional

(FMI), Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare/BIRD

(Banca Mondială), create în 1944; OrganizaŃia InternaŃională a AviaŃiei

Civile (OACI); OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi

Agricultură (FAO); OrganizaŃia InternaŃională a ComerŃului (ITHO);

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru ÎnvăŃământ, ŞtiinŃă şi Cultură

(UNESCO), OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii (OMS). După decembrie

1945 şi-au continuat existenŃa, fiind încadrate în sistemul agenŃiilor

specializate, organisme precum: Uniunea Poştală Universală (UPU),

OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (OIM), care data din timpul Ligii

NaŃiunilor (sub denumirea de Biroul InternaŃional al Muncii), Comisia de

Control InternaŃional al Drogurilor etc.

În 1947 ConferinŃa de la Havana asupra comerŃului a pregătit un

Acord General pentru Tarife şi Comert. La sfârşitul aceluiaşi an, 23 de

state au semnat un Protocol de punere în aplicare a acestui acord; lua

naştere astfel Acordul General de Tarife şi ComerŃ (GATT). Insuficient

coordonate şi legate de NaŃiunile Unite, cu bugete proprii, necuprinzând

decât un anumit număr dintre semnatarii Cartei (uneori URSS şi alte state

18

membre ale ONU au refuzat să facă parte din ele), aceste instituŃii au

îndeplinit, de fapt, un rol inegal şi adeseori dispersat.

La a doua fază a primei sesiuni a Adunării Generale din octombrie-

decembrie 1946, de la New York, s-a creat Consiliul de Tutelă sau

trusteeships, însărcinat cu administrarea sau supravegherea anumitor

teritorii: fostele Ńări aflate sub mandate ale Ligii NaŃiunilor, dacă nu-şi

dobândiseră încă independenŃa; unele teritorii desprinse din statele ex-

inamice, după al doilea război mondial şi, eventual, teritorii ce urmau să

fie puse sub tutelă. Prin decolonizare, Consiliul de Tutelă şi-a pierdut

raŃiunea de a mai exista.

De existenŃa OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite se legau speranŃele de

asigurare a păcii şi securităŃii în anii postbelici. Ea va încerca să răspundă

numeroaselor provocări, ca un forum reprezentativ al comunităŃii

internaŃionale, aflat însă sub semnul Războiului Rece, care începea să se

facă simŃit, şi al presiunilor exercitate de disputele frecvente dintre marile

puteri.

La 3 decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU a adoptat

RezoluŃia „Unire pentru pace”, sprijinită de SUA, menită să permită

luarea unor măsuri împotriva actelor de agresiune atunci când Consiliul

de Securitate se blochează din cauza vetoului. Una dintre cele mai

cunoscute activităŃi ale ONU din anii’50 încoace a fost, în diferite

momente de criză, apariŃia forŃelor ONU de menŃinere a păcii –

faimoasele „căşti albastre”.

III. DESTRĂMAREA MARII ALIAN łE

ŞI ÎNCEPUTUL R ĂZBOIULUI RECE

ÎnŃelegerea politică dintre Uniunea Sovietică, Statele Unite ale

Americii şi Marea Britanie pentru colaborare militară, denumită Marea

19

AlianŃă, nu s-a realizat printr-o liberă alegere, ci datorită unor

circumstanŃe care au avut consecinŃe importante asupra relaŃiilor dintre

cele trei mari puteri. Obiectivul politicii sovietice până la 22 iunie 1941,

când a fost atacată de către Germania, fusese consolidarea compromisului

realizat prin Pactul Ribbentrop-Molotov şi nu să se angajeze în război.

Uniunea Sovietică n-a făcut niciun efort pentru a ajuta Marea Britanie în

lupta ei cu Germania până în iunie 1941, iar SUA n-au avut nicio intenŃie

de a ajuta Uniunea Sovietică până în decembrie 1941, când, după Pearl

Harbour, Germania, ca aliat al Japoniei, a declarat război Statelor Unite

ale Americii. Marea AlianŃă, căreia i s-a mai spus Axa Washington-

Londra-Moscova, poate fi descrisă ca o „casătorie din interes”. Ceea ce a

legat cele trei mari puteri a fost voinŃa lor de a învinge acelaşi inamic.

Altceva ele nu prea aveau în comun. În declaraŃii publice şi întâlniri

protocolare se exprimau, de o parte şi de alta, aprecieri pentru eforturile

conjugate în război, dar în spatele scenei nu puŃine erau disputele între

reprezentanŃii URSS şi partenerii lor occidentali, cum a fost de exemplu

problema deschiderii celui de al doilea front în Europa.

În timp ce războiul se apropia de sfârşit şi înfrângerea Germaniei

devenea certitudine, diferenŃele ideologice dintre URSS şi aliaŃii săi, în

mare parte înăbuşite din cauza nevoilor de cooperare militară, au început

să iasă la suprafaŃă ducând treptat la destrămarea Marii AlianŃe. Când

Stalin, Churchill şi Roosevelt s-au întâlnit la Yalta pentru a plănui

aranjamente postbelice, în spatele cordialităŃii oficiale exista o mare

tensiune. Acordurile la care s-a ajuns au fost compromisuri temporare. În

legătură cu tratamentul faŃă de Germania învinsă s-a convenit împărŃirea

ei în patru zone de ocupaŃie care să fie administrate în mod separat de

către Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi

FranŃa, dar nu s-a ajuns la o înŃelegere asupra sistemului de guvernare în

zonele respective; încercările de realizare a unui acord asupra proporŃiilor

20

plăŃilor germane pentru reparaŃii de război au rămas în aceeaşi măsură

infructuoase. Stalin a pretins mai târziu că la Yalta se garantase ca

Uniunea Sovietică să primească 50% din reparaŃiile de război germane.

Între cele mai semnificative dintre problemele discutate la Yalta au fost

situaŃia Poloniei şi a celorlalte state ocupate sau în curs de a fi ocupate de

Armata Roşie. DeclaraŃia asupra Europei eliberate, adoptată în comun

de către cele trei mari puteri, obliga formal Uniunea Sovietică să urmeze

o politică democratică în aceste Ńări, dar interpretarea dată de Stalin

democraŃiei era foarte diferită de aceea a aliaŃilor săi occidentali. El era

decis să creeze o amplă zonă tampon împotriva oricărei agresiuni

germane viitoare pe care acum o echivala cu anticomunismul tradiŃional

occidental. Nu era gata să accepte retragerea armatelor sovietice din Ńările

Europei de Est până când în aceste Ńări nu vor fi instalate guverne

prosovietice.

DivergenŃele din cadrul Marii AlianŃe s-au accentuat după

capitularea necondiŃionată a Germaniei, fiind interpretate ca manifestări

ale începutului Războiului Rece. S-a afirmat adesea că Stalin n-a înŃeles

niciodată poziŃia liderilor occidentali, ceea ce este adevărat, dar aceasta

nu a fost totul. NeînŃelegerea s-a manifestat de ambele părŃi. Exista o

perspectivă sovietică pe care Occidentul nu a perceput-o. În ciuda

victoriei sale asupra Germaniei, Uniunea Sovietică se simŃea vulnerabilă,

îndeosebi sub aspect economic. Dificultatea războiului total din 1941-

1945 epuizase economia sovietică, acesta fiind unul dintre motivele

pentru care Stalin a fost atât de inflexibil la Yalta în chestiunea

reparaŃiilor germane. Teama pe care o resimŃise întotdeauna că

Occidentul are posibilitatea să invadeze Uniunea Sovietică s-a intensificat

datorită capacităŃii SUA dovedite în efortul său de război şi în construirea

bombei atomice. PretenŃia tradiŃională sovietică de a poseda un sistem

economic şi cultural superior era greu de susŃinut în faŃa realităŃilor

21

internaŃionale postbelice. Întrucât nu putea să concureze în termeni

economici egali cu SUA, Stalin a calculat ca singura politică ce-i era la

îndemână după încheierea războiului să fie retragerea Uniunii Sovietice în

spatele noii sale bariere defensive create prin ocuparea statelor din

Europa Centrală şi de Sud-Est. Marile puteri occidentale au interpretat

greşit mişcările defensive sovietice drept dorinŃă de expansiune.

Neliniştea permanentă a SUA şi Marii Britanii după 1945 era că Europa,

slăbită de război, va cădea pradă cu uşurinŃă unei Uniuni Sovietice

agresive politic şi economic.

ConferinŃa de la Potsdam. Reuniunea la nivel înalt, numită uneori

şi ConferinŃa de la Berlin, şi-a inaugurat lucrările la 17 iulie 1945 în

fostul palat al dinastiei Hohenzollern din Potsdam (palatul Cecilienhof) şi

a durat până la 2 august 1945. După cele precedente, organizate la

Teheran şi Yalta, ConferinŃa de la Potsdam a fost ultima întâlnire a celor

„Trei Mari” din timpul celui de-al doilea război mondial. Uniunea

Sovietică a fost reprezentată de Iosif Stalin, în timp ce Statele Unite ale

Americii erau reprezentate de noul preşedinte, Harry Truman, iar Marea

Britanie de Winston Churchill. După 9 zile de dezbateri, Churchill a fost

înlocuit de Clement Richard Attlee. Astfel, numai Iosif Stalin a rămas

dintre liderii Marii AlianŃe.

ConferinŃa de la Potsdam a fost în esenŃă o continuare a celei de la

Yalta. Problemele abordate – reparaŃiile germane, situaŃia din Ńările

Europei Centrale şi de Est – erau aceleaşi care au produs animozităŃi între

conducătorii celor trei mari puteri. Scurta perioadă care trecuse dintre cele

două conferinŃe pare să fi înrăutăŃit relaŃiile reciproce. Comisia pentru

reparaŃii de război stabilită la Yalta n-a ajuns la nicio rezoluŃie acceptabilă

privind datoriile de război ale Germaniei.

Dintr-o viziune de Război Rece o semnificaŃie deosebită au avut-o

discuŃiile de la Potsdam consacrate chestiunilor administrative,

22

economice şi politice privind statutul postbelic al Germaniei. Pentru

coordonarea măsurilor de ocupaŃie a Germaniei, s-a înfiinŃat Consiliul de

Control Aliat al celor trei mari puteri, dar acest organism nu avea

autoritate asupra evoluŃiilor din fiecare zonă de ocupaŃie luată individual,

iar întrucât acŃiunile Consiliului aveau nevoie de unanimitate, fiecare

membru putea bloca prin veto orice propunere care nu-i convenea. Astfel,

politica generală de ocupare a Germaniei va depinde nu de orice

aranjament structural, ci numai de acordul voluntar al puterilor ocupante.

Pentru Berlin, pe care toŃi cei „Trei Mari” îl considerau un caz special, s-a

creat Comandatura Aliată, concepută să exercite controlul în comun

asupra oraşului (care va avea şi zonele lui separate) şi să supravegheze

guvernul municipal ce urma să fie ales într-un mod cuvenit.

DiscuŃii aprinse au comportat problemele economice. Cerând ca

Germania să plătească reparaŃii pentru distrugerile provocate de armatele

sale care invadaseră Uniunea Sovietică, Stalin a obŃinut în acest sens

asentimentul partenerilor săi britanic şi american ca reparaŃiile să provină

nu din producŃia germană curentă, ci din transferarea în Uniunea

Sovietică a unor fabrici, instalaŃii şi echipamente germane. Potrivit unei

anecdote care circula în epocă, împărŃirea în zone a Germaniei dăduse

ruşilor fermele, britanicilor fabricile şi americanilor peisajul; una din

prevederile documentelor de la Potsdam le cerea sovieticilor să

aprovizioneze celelalte zone cu produse agricole în schimbul

echipamentului industrial pe care ei urmau să îl primească. Puterile

ocupante se obligau să trateze Germania ca pe „un întreg economic”, dar

în condiŃiile în care sovieticii nu livrau produsele agricole prevăzute în

acord, se iveau discuŃii interminabile. În consecinŃă, în primăvara anului

1946, puterile occidentale au suspendat livrarea de echipamente

industriale către Uniunea Sovietică.

23

Referitor la problemele teritoriale, ConferinŃa de la Potsdam a dat

formă precisă acordurilor încheiate cu câteva luni înainte la Yalta. Prusia

Orientală era împărŃită între Uniunea Sovietică şi Polonia. Teritoriul

Germaniei, la Est de fluviile Oder şi Neisse, a fost atribuit Poloniei. În

acelaşi timp, a fost acceptată şi oficializată expulzarea germanilor din

teritoriile Poloniei, Cehoslovaciei şi Ungariei. Sub aspect politic urmau să

fie luate măsuri pentru nimicirea nazismului şi pregătirea poporului

german pentru instaurarea unui regim democratic, astfel încât Germania

să nu mai poată reprezenta nicicând o ameninŃare pentru vecinii săi. Acest

fapt însemna în particular dezarmarea Germaniei, distrugerea

organizaŃiilor militariste, anularea legilor naziste, pedepsirea criminalilor

de război şi înlăturarea simpatizanŃilor nazişti din funcŃii publice sau

privilegiate. Se apreciază ca un aspect pozitiv faptul că erau prevăzute un

proces de descentralizare, restabilirea autonomiei locale, crearea

partidelor democratice şi înnoirea sistemului juridic şi educaŃional.

Ordinea de zi a ConferinŃei de la Potsdam a fost extinsă de Stalin

cu cereri care includeau condiŃii de tranzit îmbunătăŃite prin Strâmtorile

Mării Negre, o bază militară sovietică în Bosfor şi o parte a fostelor

colonii ale Italiei. DiscuŃiile asupra acestor chestiuni ca şi cele privind

natura regimurilor politice instaurate în Europa în prezenŃa armatelor

sovietice s-au transformat într-un dialog al surzilor. Stalin insista pentru

consolidarea sferei de influenŃă sovietice, Truman şi Churchill cereau

recunoaşterea principiilor lor privind organizarea sistemului internaŃional

postbelic. Stalin a încercat să negocieze recunoaşterea de către Marea

Britanie şi SUA a guvernelor impuse în Bulgaria şi România contra

recunoaşterii de către Uniunea Sovietică a celui din Italia. În acelaşi timp,

liderul numărul unu de la Kremlin rămânea surd la cererea conducătorilor

democraŃiilor occidentale pentru organizarea de alegeri libere în Europa

de Est.

24

În timpul ConferinŃei, preşedintelui Truman i s-a dat de ştire că în

New Mexico prima experienŃă cu o bombă atomică „reuşise mai presus

de toate aşteptările optimiste”. Truman l-a informat discret pe Stalin că

Statele Unite ale Americii au o armă nouă „de o forŃă destructivă

neobişnuită”. Liderul sovietic a trecut repede peste această veste

exprimându-şi speranŃa că americanii „vor folosi aşa cum trebuie această

armă împotriva japonezilor”. Potrivit unor informaŃii ulterioare, Stalin

ştiuse mai mult despre bomba atomică decât ştiuse Truman însuşi şi

aceasta datorită activităŃilor de spionaj ale lui Klaus Fuchs şi ale altor

agenŃi sovietici. Lui Truman, până să devină preşedinte, nu-i spusese

nimeni nimic despre bombă; însă, informaŃia despre reuşita experienŃei nu

a putut să-i parvină lui Stalin prin canalele lui clandestine.

La 26 iulie 1945, în timpul ConferinŃei de la Potsdam, Statele Unite

ale Americii, Marea Britanie şi China au adoptat o declaraŃie prin care

cereau capitularea necondiŃionată a Japoniei. Japonia urma să fie

deposedată de imperiul ei şi ocupată până la adoptarea unei politici

paşnice. În cazul în care nu s-ar fi supus acestor prevederi, Japonia urma

să fie distrusă. DeclaraŃia lăsa însă ambiguă situaŃia împăratului care era

considerat de japonezi ca un zeu. Japonia n-a răspuns ultimatumului.

Preşedintele Truman a autorizat lansarea bombelor atomice la Hiroshima

(6 august 1945) şi la Nagasaki (9 august 1945), respectându-şi astfel

promisiunea de a pune capăt rapid războiului. Uniunea Sovietică,

respectându-şi angajamentele anterioare de aliat, la 9 august 1945 a intrat

în război împotriva Japoniei. OperaŃiunile militare sovietice au fost

extrem de rapide. Armata Roşie a intrat în Manciuria pe patru direcŃii, a

pătruns în Coreea şi în Sahalin.

La Potsdam s-a decis crearea, la propunerea delegaŃiei americane, a

Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe alcătuit din miniştrii Marii

Britanii, Uniunii Sovietice, Chinei, FranŃei şi Statelor Unite ale Americii.

25

Prima reuniune a acestui Consiliu urma să aibă loc la Londra, în

septembrie 1945, iar principala sa prerogativă trebuia să fie elaborarea

tratatelor de pace între Puterile Aliate şi Italia, România, Bulgaria,

Ungaria şi Finlanda şi „propunerea de reglementări” asupra problemelor

teritoriale rămase în suspensie la sfârşitul războiului în Europa şi

organizarea unei ConferinŃe de pace, proiectată după capitularea Japoniei.

S-a stabilit ca ulterior să fie pregătit tratatul de pace cu Germania. Stalin

a fost considerat, în general, învingătorul ConferinŃei de la Potsdam,

îndeosebi pentru că reuşise să legalizeze controlul sovietic asupra unei

jumătăŃi din teritoriul Germaniei.

Cortina de Fier. După încheierea celui de-al doilea război mondial

în Europa, aliaŃii occidentali s-au găsit în imposibilitatea de a cunoaşte

evoluŃia realităŃilor în zona sovietică de ocupaŃie din Germania. La 12

mai 1945, îngrijorat de ceea ce părea a fi refuzul sovieticilor de a coopera

cu aliaŃii lor în probleme de interes comun, primul ministru britanic,

Winston Churchill, i-a telegrafiat preşedintelui american Harry Truman

că „a fost trasă o cortină de fier în faŃa aliaŃilor vestici” şi „Noi nu ştim ce

se întâmplă în spatele ei”. (Winston S. Churchill, Al doilea război

mondial, Vol. II, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1996, p. 459). La

ConferinŃa de la Potsdam Churchill a folosit o variantă a metaforei sale

când i-a reproşat lui Stalin că sovieticii împrejmuiseră cu „un gard de

fier” misiunea britanică din România. La 16 august 1945, descriind

situaŃia din Europa de Răsărit, Churchill, vorbind în calitate de lider al

opoziŃiei, a reluat sintagma iniŃială declarând în Camera Comunelor că

„nu este imposibil ca o tragedie de mari proporŃii să se desfăşoare în

spatele cortinei de fier”. (Thomas Parrish, Enciclopedia Războiului Rece,

Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p. 83).

Cariera publică a expresiei Cortina de Fier a început la 5 martie

1946 la Westminster College din Fulton (Missouri) când Churchill, în

26

prezenŃa lui Truman, i-a dat drumul în lume, devenind o expresie

caracteristică asociată cu Războiul Rece, în timp ce Cortina de Fier, ca

atare, a dobândit o realitate geografică tot atât de concretă ca aceea a

oricărei frontiere naŃionale oficiale. „De la Stettin, de pe coasta Balticii,

până la Triest, de pe coasta Adriaticii”, declara Churchill, „o cortină de

fier a coborât tăind în două continentul. În spatele ei se află toate

capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est, Varşovia, Berlin,

Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe

celebre şi aşezările din jurul lor se află în ceea ce aş putea numi sfera

sovietică şi toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenŃei

sovietice ci şi, într-o foarte mare şi crescândă măsură, controlului de la

Moscova.” Aceste idei n-au primit o aprobare unanimă într-o lume

martoră la apariŃia unor probleme din ce în ce mai numeroase între Est şi

Vest dar, în cea mai mare parte, nepregătită la începutul anului 1946

pentru o ruptură deschisă. Guvernul britanic condus de primul ministru

Clement Richard Attlee n-a agreat aprecierile lui Churchill, în speranŃa

unor relaŃii acceptabile cu Stalin, iar subsecretarul de Stat Dean Acheson

a fost sfătuit de colegii săi să nu participe la dineul de la New York dat în

onoarea distinsului oaspete britanic.

Este greu de presupus că Winston Churchill ar fi ştiut că nu el era

primul om politic care formula ideea unei cortine de fier care să obtureze

privirea occidentalilor spre Europa Răsăriteană controlată de Uniunea

Sovietică. La 25 februarie 1945, publicaŃia germană „Das Reich”

prezisese că, în cazul unei capitulări a Germaniei, „se va lăsa imediat o

cortină de fier în spatele căreia se va produce măcelărirea în masă a

oamenilor”. Acest prognostic sinistru venea de la dr. Joseph Goebbels,

ministrul nazist al propagandei. (Thomas Parrish, op.cit., p. 84).

Procesele internaŃionale de la Nürnberg şi Tokyo. Problema

pedepsirii celor care comiteau crime de război a constituit una din temele

27

principale avute în atenŃie de conducătorii NaŃiunilor Unite. În octombrie

1941 preşedintele Roosevelt, într-o declaraŃie publică la care se ralia

Churchill, condamna executarea unor ostateci în regiunile ocupate de

Wehrmacht. În noiembrie 1941 şi în ianuarie 1942, Veaceslav M.

Molotov, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, înainta aliaŃilor

occidentali note în care trupele germane erau acuzate de încălcări

sistematice ale dreptului internaŃional prin: brutalităŃi şi acte de violenŃă

împotriva prizonierilor de război sovietici, jafuri şi distrugeri, precum şi

prin atrocităŃi comise împotriva populaŃiei civile. În ianuarie 1942 a avut

loc la Londra o conferinŃă a reprezentanŃilor Belgiei, Cehoslovaciei,

Greciei, Iugoslaviei, Luxemburgului, Norvegiei, Olandei şi Poloniei, care

a adoptat o declaraŃie în care se prevedea că unul din obiectivele de război

ale aliaŃilor trebuia să fie pedepsirea celor vinovaŃi de acte de violenŃă

împotriva civililor din Ńările ocupate, de nesocotirea legilor existente în

aceste Ńări şi de desfiinŃarea instituŃiilor naŃionale. DeclaraŃia preciza că

trebuie pedepsiŃi cei vinovaŃi de astfel de crime, indiferent dacă

respectivii au ordonat comiterea lor, le-au comis ei înşişi sau au participat

în vreun fel la ele. La 7 octombrie 1943 s-a constituit la Londra Comisia

internaŃională pentru cercetarea crimelor de război care va deveni

Comisia NaŃiunilor Unite pentru crime de război. Această Comisie avea

misiunea de a aduna dovezi şi mărturii privind crimele de război comise

de Puterile Axei şi de a întocmi liste cu autorii acestora. La ConferinŃa

Miniştrilor de Externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii de la Moscova din

noiembrie 1943 s-a adoptat DeclaraŃia cu privire la atrocităŃi, care

stabilea că „ofi Ńerii şi soldaŃii germani şi membrii partidului nazist care

sunt responsabili de atrocităŃi şi crime sau care au luat parte în mod

voluntar la comiterea acestora vor fi trimişi în Ńările în care fărădelegile

lor abominabile au fost comise pentru a fi judecaŃi şi pedepsiŃi conform

legilor acestor Ńări”. Acordurile de la Yalta prevedeau să se aplice

28

criminalilor de război o pedeapsă promptă şi justă. După capitularea

necondiŃionată a Germaniei, problema răspunderii criminalilor de război

s-a pus în termeni practici. Marea Britanie şi FranŃa aveau rezerve privind

crearea unei instanŃe penale internaŃionale care să-i judece pe cei ce intrau

în categoria criminalilor de război.

La 8 august 1945 Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică,

Marea Britanie şi FranŃa au încheiat Acordul de la Londra privind

urmărirea şi pedepsirea marilor criminali de război din puterile europene

ale Axei. Acordul prevedea constituirea Tribunalului Militar

InternaŃional pentru a-i judeca pe criminalii de război ale căror crime sunt

fără localizare geografică precisă, fie că ei sunt acuzaŃi individual sau cu

titlu de membri ai unor organizaŃii sau grupuri. Se preciza că Acordul nu

aduce atingere jurisdicŃiei sau competenŃei tribunalelor naŃionale pentru a

judeca pe cei care comiseseră crime de război în teritoriile Ńărilor ocupate

de Puterile Axei. Totodată, era aprobat statutul Tribunalului Militar

InternaŃional.

În decursul negocierilor care au dus la Acordul de la Londra, au

apărut serioase divergenŃe. Aşa cum rezultă din stenograma secretă a

şedinŃelor pregătitoare din capitala Marii Britanii, publicată patru ani mai

târziu de judecătorul suprem Robert H. Jackson, reprezentantul Statelor

Unite ale Americii, controversele s-au exprimat sub forma următoarelor

întrebări:

„1. Cum să se comporte instanŃa în cazul în care apărarea germană

va invoca faptul că şi alte Ńări au dus războaie de agresiune şi au comis

crime de război?

2. Cum pot fi acuzaŃi şi condamnaŃi oameni care nu au comis

infracŃiuni criminale?

3. Oamenii politici ai Ńărilor care judecă acum n-ar putea fi traşi la

răspundere pe viitor potrivit aceluiaşi drept?

29

4. Cum stau lucrurile cu atacurile aeriene asupra cartierelor de

locuinŃe şi a populaŃiei civile neapărate?” (Joe Heydecker, Johannes Leeb,

Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983).

Delegatul american Jackson, împreună cu reprezentanŃii: sovietic,

generalul Iola T. Nikitcenko, vicepreşedinte al Tribunalului Suprem din

Moscova; britanic, procurorul general Sir David Maxwell-Fyfe; francez,

consilierul la Curtea de Apel Robert Falco, au ajuns la înŃelegerea ca în

faŃa Tribunalului InternaŃional să fie aduse numai faptele comise de cei

acuzaŃi. În Statutul Tribunalului, elaborat ulterior, se prevede că toate

întrebările şi declaraŃiile care nu au legătură cu procesul să fie înlăturate,

iar acuzaŃii şi apărătorii lor, care formulau astfel de întrebări şi declaraŃii

în timpul procedurilor, să fie penalizaŃi. De asemenea, s-a decis că nu vor

fi aduse în faŃa Tribunalului atacurile aeriene. Negociatorii Marilor AliaŃi

aveau să constate că dreptul internaŃional la stadiul existent atunci nu

acoperea o mare parte din actele pe care le aveau în vedere spre a fi

incriminate. În consecinŃă, guvernele celor patru mari puteri învingătoare

îşi asumau funcŃii legislative. Ca rezultat, Statutul Tribunalului Militar

InternaŃional cuprindea reglementări care reprezentau contribuŃii majore

la crearea dreptului penal internaŃional. Astfel se stabileşte că actele

următoarele sau unul dintre ele sunt crime supuse jurisdicŃiei Tribunalului

şi antrenează o responsabilitate individuală:

„a) Crime contra păcii: pregătirea, declanşarea sau ducerea unui

război de agresiune sau a unui război cu violarea tratatelor sau acordurilor

internaŃionale sau participarea la un plan sau la complot pentru

îndeplinirea oricărui act din cele ce preced.

b) Crime de război: violarea legilor sau obiceiurilor războiului.

Prin aceste violări se înŃeleg, fără să fie limitate: asasinatul, răul tratament

şi deportarea pentru muncă forŃată sau pentru orice alt scop a populaŃiei

civile în teritoriile ocupate, asasinatul sau răul tratament inuman al

30

prizonierilor de război sau al persoanelor aflate pe mare, executarea

ostaticilor, furtul bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a

oraşelor şi satelor sau devastarea, care nu se justifică din punct de vedere

al cerinŃelor militare.

c) Crime împotriva umanităŃii : asasinatul, exterminarea, aducerea

în sclavie, deportarea şi orice act inuman comis împotriva oricărei

populaŃii civile înainte sau în timpul războiului sau persecuŃiile pentru

motive politice, rasiale sau religioase, atunci când aceste acte sau

persecuŃii constituie sau nu o violare a dreptului intern al Ńării unde au

avut loc şi sunt comise ca crime care intră în competenŃa Tribunalului sau

în legătură cu aceste crime.

Conducătorii, organizatorii, provocatorii sau complicii care au luat

parte la elaborarea sau la executarea unui plan concertat sau a unui grup

pentru a comite oricare din crimele de mai sus sunt responsabili de toate

actele săvârşite de către orice persoană care a executat un astfel de plan.”

(Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu,

RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (în continuare R.I.A.D.),

Vol.II. 1939-1945, Bucureşti, 1976).

În Statutul Tribunalului InternaŃional se preciza că situaŃia oficială

a acuzaŃilor, fie ca şefi de state, fie ca înalŃi funcŃionari, nu poate fi

considerată o scuză sau un motiv de diminuare a pedepsei, iar faptul că

acuzatul a acŃionat conform instrucŃiunilor guvernului său, ori al unui

superior ierarhic, nu-l degajă de responsabilitatea sa. Se mai menŃiona că

hotărârea Tribunalului relativă la vinovăŃia sau nevinovăŃia oricărui

acuzat trebuia motivată şi era definitivă şi nesusceptibilă de revizuire.

Tribunalul Militar InternaŃional s-a constituit la 18 decembrie

1945, la Berlin, fiind compus din patru judecători: Sir Geoffrey Lawrence

(Marea Britanie), Francis Biddle (SUA), Iola T. Nikitcenko (URSS) şi

31

Henri Donnedieu de Vabres (FranŃa). Actul de acuzare cuprinde 25.000

de cuvinte şi este divizat în patru puncte principale:

„1. ConspiraŃie. AcuzaŃii au urmărit un plan comun de cucerire a

puterii nelimitate şi au fost de acord cu comiterea tuturor celorlalte crime.

2. Agresiune împotriva păcii. AcuzaŃii au încălcat în 64 de cazuri

36 de tratate internaŃionale, au iniŃiat războaie de agresiune şi au

dezlănŃuit un război mondial.

3. Crime de război. AcuzaŃii au săvârşit un uriaş măcel, au ordonat

sau acceptat genocidul, torturi, muncă de sclavi şi jefuire de bunuri.

4. Crime împotriva umanităŃii . AcuzaŃii au urmărit adversari

politici, minorităŃi rasiale şi religioase şi s-au făcut vinovaŃi de

exterminarea unor întregi etnii.” (Joe Heydecker, Johannes Leeb,

Procesul de la Nürnberg, Bucureşti, 1983).

Procesul de la Nürnberg a început la 20 noiembrie 1945 şi s-a

încheiat la 1 octombrie 1946. În boxă s-au aflat 22 de acuzaŃi; dintre

aceştia 12 sunt condamnaŃi la moarte: Hermann Göring, Joachim von

Ribbentrop, Ernst Kaltenbrunner, Wilhelm Keitel, Alfred Rosenberg,

Hans Frank, Wilhelm Frik, Fritz Sauckel, Alfred Jodl, Arthur Seyss-

Inquart, Julius Streicher şi Martin Borman, ultimul în contumacie; s-au

pronunŃat trei condamnări la închisoare pe viaŃă: Rudolf Hess, Walther

Funk, Erich Raeder, două la închisoare pe 20 de ani: Boldur von Schirach

şi Albert Speer, una la 15 ani: Constantin von Neurath şi o alta la 10 ani:

Karl Dönitz. Trei dintre acuzaŃi au fost achitaŃi: Hjalmar Schacht, Franz

von Papen şi Hans Fritzsche. Cei condamnaŃi la pedeapsa capitală au fost

executaŃi prin spânzurătoare, la 16/17 octombrie 1946, cu excepŃia lui

Göring, care se sinucisese înainte de execuŃie. Alte înalte oficialităŃi

naziste: Adolf Hitler, Joseph Goebbels şi Heinrich Himler se sustrăseseră

răspunderii, punându-şi capăt zilelor.

32

Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a calificat ca fiind

grupuri sau organizaŃii criminale: poliŃia secretă de stat (Geheime Staats-

Polizei sau Gestapoul), Serviciul de siguranŃă al Reichsführerului

(Schutzstaffel sau SS şi Sicherheitsdienst sau SD – unificate în 1937 sub

denumirea de Biroul central de siguranŃă a Reich-ului, adică Reichs-

Sicherheits-Hauptamt sau RSHA), direcŃia centrală economică-

administrativă SS (Wirtschafts-Werwaltung-Hauptamt sau WVHA),

conducerea centrală a poliŃiei judiciare (Kriminalpolizei sau Kripo),

poliŃia de ordine (Ordnungpolizei sau Orpo), precum şi grupurile de trupe

speciale ca, de pildă: trupele SS, Waffen-SS, Allgemeine-SS,

Einsatzgruppen, Einsatzkommandos etc.

Tribunalul Militar InternaŃional de la Nürnberg a refuzat să declare

Marele stat-major al Wehrmachtului şi Înaltul comandament german

(OKW) drept organizaŃii criminale. Cu toate acestea, în sentinŃa dată de

Tribunal, se afirma că membrii acestor structuri militare „au fost

răspunzători într-o mare măsură pentru nenorocirile şi suferinŃele care s-

au abătut asupra a milioane de bărbaŃi, femei şi copii. Ei au acoperit de

ruşine onoarea profesiei de militar. Fără conducerea lor pe plan militar,

ambiŃiile agresive ale lui Hitler şi ale complicilor săi nazişti ar fi fost

abstracte şi sterile.”

Procesului de la Nürnberg i-au urmat alte 12 procese în care au fost

judecate în total 177 de persoane, dintre care 24 au fost condamnate la

moarte. Procesele au ridicat numeroase obiecŃii de ordin juridic pentru că

acuzaŃii au încălcat puŃine legi în comiterea delictelor lor iar acuzaŃia de

crime împotriva păcii era deficitară. În realitate, procesul şi

interogatoriile, desfăşurate în grabă, au evidenŃiat lipsa de bunăvoinŃă a

acuzaŃilor de a accepta responsabilitatea crimelor comise. Procesele au

dezvăluit multe dintre atrocităŃile comise de nazişti, dar efectul lor asupra

populaŃiei a fost ambiguu. Ele au permis multora dintre germani să îşi

33

proiecteze vina asupra acuzaŃilor. După condamnarea acestora, s-a întărit

starea de spirit a opiniei publice germane, dornică să o rupă cu trecutul,

dat fiind că cei vinovaŃi şi-au primit pedeapsa.

În decembrie 1946, Comisia ONU pentru Crimele de Război a

anunŃat că până atunci, în Europa, fuseseră judecate 24.365 de persoane

pentru crime de război, dintre care 1.432 au fost condamnate la moarte,

iar peste 16.000 au fost pedepsite cu închisoare pe diferite termene. Tot în

decembrie 1946 Adunarea Generală a ONU adopta în unanimitate o

rezoluŃie prin care confirma „principiile de la Nürnberg”, înscrise în

Statutul Tribunalului Militar InternaŃional. Astfel, un act de voinŃă al

celor patru mari puteri învingătoare în război dobândea valabilitate prin

autoritatea organizaŃiei mondiale. Sub egida ONU s-a negociat şi s-a

adoptat Codul crimelor contra păcii şi securităŃii omenirii şi au început

eforturile pentru crearea unei instituŃii penale internaŃionale permanente,

eforturi finalizate abia după depăşirea Războiului Rece, în 1998, prin

adoptarea de către ConferinŃa diplomatică de la Roma a Statutului CurŃii

InternaŃionale Permanente.

Procesul de la Nürnberg şi actele diplomatice care i-au dat naştere

au concretizat o justiŃie a învingătorilor, dar exprima interesul şi starea de

spirit a comunităŃii internaŃionale ca asemenea delicte grave să nu se mai

petreacă în viitor. Procesul a relevat adevărul despre politica Germaniei

naziste de pregătire şi dezlănŃuire a conflagraŃiei mondiale, dezvăluind

imensa diversiune a diplomaŃiei germane din anii 1936-1941 menită să

disimuleze adevăratele Ńeluri ale politice externe a celui de al Treilea

Reich. În acest sens el oferă o concluzie asupra lecŃiei dureroase pe care

omenirea o primise prin politica de conciliere faŃă de revizuirea tratatelor

internaŃionale şi cedarea în faŃa politicii de forŃă şi dictat. Pe de altă parte,

procesul de la Nürnberg a permis cunoaşterea resorturilor şi

mecanismelor interne prin care un regim totalitar poate primejdui pacea şi

34

securitatea internaŃională, impunând un curs spre război şi agresiune.

Totodată, prin pasul pe care îl reprezenta în instituirea justiŃiei penale

internaŃionale, procesul de la Nürnberg lansa un mesaj semnificativ

privind comportamentul tuturor statelor în arena mondială şi

responsabilitatea oamenilor politici pentru acest comportament.

Procesul de la Tokyo a avut menirea de a stabili răspunderea

Japoniei pentru războiul din Pacific. Constituirea şi Statutul Tribunalului

de la Tokyo au fost aprobate printr-o proclamaŃie a generalului Douglas

MacArthur, Comandant Suprem al ForŃelor Puterilor Aliate. De fapt, în

substanŃa lui, Statutul Tribunalului de la Tokyo reproducea pe cel al

Tribunalului Militar pentru procesul de la Nürnberg. Completul de

judecată a fost format din 11 judecători, câte unul din Australia, Canada,

China, Filipine, FranŃa, India, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelandă,

Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Preşedintele Tribunalului

a fost desemnat judecătorul Sir William Flood Webb, reprezentantul

Australiei. Apărarea a fost asigurată de un panel internaŃional, fiecare

acuzat având totodată un consiliu de apărători japonezi.

Spre sfârşitul anului 1945 au fost arestaŃi circa 600 de japonezi care

au fost împărŃiŃi în trei categorii: a) principalii criminali de război acuzaŃi

de „plănuirea, pregătirea şi începerea sau propagarea unui război

agresiv”; b) ofiŃeri superiori acuzaŃi că trupele de sub comanda lor au

comis masacre; c) militari şi civili acuzaŃi de tratamente inumane faŃă de

prizonierii de război sau faŃă de populaŃia paşnică.

Procesul de la Tokyo a început la 3 mai 1946 şi s-a încheiat la 4

noiembrie 1948, când s-au pronunŃat sentinŃele. Din prima categorie

urmau să fie judecaŃi 28 de acuzaŃi, dintre care unul, prinŃul Fumimaro

Konoye, fostul prim ministru, s-a sinucis înainte de începerea judecăŃii.

Dintre acuzaŃi, 7 au fost condamnaŃi la moarte prin spânzurătoare: 5

ofiŃeri superiori şi 2 foşti prim miniştri – Hideki Töjö şi Koki Hirota.

35

Marchizul Kido (consilierul intim al împăratului) era condamnat la

închisoare pe viaŃă. Doi dintre acuzaŃi, Yosuko Matsuoka şi amiralul

Osami Nogano, au decedat în închisoare înainte de pronunŃarea sentinŃei.

Audierile au durat peste doi ani: ianuarie 1946 – aprilie 1948. SentinŃa

împotriva celor condamnaŃi la moarte a fost executată la 22/23 decembrie

1948. Alte instanŃe au judecat în paralel 5.700 de japonezi, militari şi

civili, dintre care 920 au fost condamnaŃi la moarte şi executaŃi.

O problemă importantă legată de procesul de la Tokyo s-a referit la

statutul împăratului Japoniei, Hirohito (Showa, potrivit numelui postum,

conform tradiŃiei japoneze), a cărui autoritate, după capitularea

necondiŃionată a Japoniei, era subordonată Comandamentului Suprem al

ForŃelor Puterilor Aliate. Împăratul îşi va asuma integral şi în mod solemn

răspunderile ce-i reveneau prin ConstituŃia Japoniei. După preluarea

funcŃiilor sale la 8 septembrie 1945, generalul MacArthur a hotărât să-l

trateze cu respect pe Hirohito, urmărind să nu ultragieze sentimentele

japonezilor. În cursul audierilor s-a propus emiterea unui mandat pentru

ca şi împăratul să depună mărturie în faŃa Tribunalului. Această

propunere a fost combătută de Procurorul şef Joseph Keenan şi dezavuată

de generalul MacArthur.

Cu prilejul unei întâlniri decisive cu împăratul, MacArthur s-a

pronunŃat în favoarea menŃinerii instituŃiei imperiale şi a lui Hirohito ca

împărat. Această decizie a fost luată de generalul american împotriva

cererilor insistente ale unor personalităŃi americane, dar şi a

reprezentanŃilor puterilor aliate, între care se aflau Uniunea Sovietică şi

China, în sensul ca împăratul să fie judecat pentru crime de război, cereri

care în final au fost respinse.

Tribunalul de la Tokyo apare ca o continuare a celui de la

Nürnberg. Prin aceasta s-a vrut ca războiul din Pacific să fie pus pe

acelaşi plan cu cel din Europa, iar responsabilitatea liderilor japonezi în

36

război să fie asimilată cu cea a conducătorilor nazişti. Şi în cazul

procesului de la Tokyo au apărut controverse, inclusiv în cadrul

completului de judecată, ceea ce rezultă din scorul strâns în care s-au

decis condamnările la moarte: 6 voturi pentru, 5 împotrivă în cazul lui

Hirota, 7 voturi pentru şi 4 împotrivă în cazul celorlalŃi acuzaŃi. Tot cu 6

la 5 s-a hotărât maniera de execuŃie: nu prin aducerea condamnaŃilor în

faŃa plutonului de execuŃie, considerată o formă onorabilă de moarte – ci

prin spânzurătoare. Opinia publică japoneză nu a socotit, nici atunci, nici

mai târziu, pe cei pedepsiŃi de Tribunalul de la Tokyo drept criminali de

război. AutorităŃile nipone au exprimat regrete pentru atrocităŃile comise

de trupele japoneze la Shanghai, de pildă, şi pentru suferinŃele cauzate

coreenilor în timpul ocupaŃiei; dar conştiinŃa naŃională japoneză îi

plasează pe cei executaŃi între aceia care s-au jertfit pentru Ńara lor. Cei

rămaşi în viaŃă şi eliberaŃi au fost integraŃi în societatea japoneză în mod

firesc. Unii dintre ei au ajuns ulterior în înalte funcŃii de stat, în armată, în

viaŃa politică, în afaceri. Astfel, Mamoru Shigemitsu (fost ambasador al

Japoniei la Moscova, Londra, Nanking, ministru de Externe în anii 1944-

1945), eliberat din închisoare în 1950, este ales în 1952 în Parlament, iar

în 1954 devine vice-premier şi ministru de Externe. S-a constatat că

societatea niponă n-a acceptat ideea că războiul Pacificului ar fi fost, din

partea Japoniei, un război criminal şi nici n-a considerat pe cei care au

avut răspunderi pentru purtarea lui drept criminali de război. În acest sens

este semnificativ următorul episod: în aşteptarea forŃelor de ocupaŃie,

autorităŃile provizorii japoneze au întocmit o listă a eventualilor criminali

de război spre a fi deferiŃi justiŃiei. Când i s-a prezentat această listă,

împăratul Hirohito a respins-o, spunând: „Aceia pe care inamicul îi

consideră criminali de război, în mod particular cei pe care inamicul îi

socoteşte răspunzători pentru război, sunt toŃi oameni care au servit cu

onestitate şi în deplină loialitate. De aceea ar fi de nesuportat ca ei să fie

37

judecaŃi în numele împăratului.” (Richard Minear, Victor’s Justice. The

Tokyo War Crimes Trial, Princeton University Press, 1971).

Tratatele de pace încheiate între Puterile Aliate şi Asociate şi

Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. Sesiunea Consiliului

Miniştrilor de Externe de la Londra (11 septembrie – 2 octombrie 1945)

s-a încheiat cu un eşec. Secretarul de Stat al SUA, James F. Byrnes, şi

ministrul de Externe al Marii Britanii, Ernest Bevin, au respins

propunerile privind conŃinutul tratatelor de pace cu România, Bulgaria şi

Ungaria, prezentate de ministrul de Externe al Uniunii Sovietice,

Veaceslav Molotov. DivergenŃele dintre sovietici şi anglo-americani s-au

mai atenuat, făcând posibilă ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai URSS,

SUA şi Marii Britanii de la Moscova desfăşurată între 16 şi 26 decembrie

1945. Cei trei miniştri de Externe –Bevin, Byrnes şi Molotov – au

convenit ca proiectul tratatului de pace cu Italia să fie elaborat de FranŃa,

SUA, Marea Britanie şi URSS; proiectele tratatelor cu România, Bulgaria

şi Ungaria, de URSS, Marea Britanie şi SUA, iar al celui cu Finlanda, de

URSS şi Marea Britanie. La discuŃiile purtate în capitala URSS s-a vădit

că între cele trei mari puteri putea fi posibilă încă realizarea unor

compromisuri, dar numai acelea care vizau împărŃirea Europei în sfere de

influenŃă. La realizarea compromisului care a permis reluarea negocierilor

pentru elaborarea tratatelor de pace a contribuit, după cum arăta Molotov,

„împrejurarea că, potrivit propunerilor guvernului sovietic, la baza

menŃionatelor tratate de pace au fost puse condiŃiile de armistiŃiu, în care

au fost incluse la timpul lor numai obligaŃiile esenŃiale ale statelor

satelite, ceea ce asigură integral interesele legitime ale aliaŃilor”.

Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe de la Paris, din prima

jumătate a anului 1946, la care au luat parte V.M. Molotov (URSS), J.F.

Byrnes (SUA), E. Bevin (Marea Britanie) şi Georges Bidault (FranŃa), a

elaborat proiectele tratatelor de pace cu cele 5 Ńări europene considerate

38

ex-inamice şi a stabilit convocarea la 29 iulie 1946, la Paris, a ConferinŃei

celor 21 de „Puteri Aliate şi Asociate”, şi anume: Australia, Belgia,

Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Etiopia, FranŃa,

Grecia, India, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă,

Olanda, Polonia, Statele Unite ale Americii, Ucraina, URSS, Uniunea

Sud-Africană.

ConferinŃa de pace de la Paris, ale cărei lucrări au avut loc între 29

iulie şi 15 octombrie 1946, a reprezentat o importantă manifestare a

diplomaŃiei multilaterale postbelice. La lucrările ei au participat 32 de

state împărŃite în patru categorii. Prima dintre acestea era formată din cele

cinci mari puteri – SUA, URSS, Marea Britanie, FranŃa şi China –, care

şi-au asumat rolul hotărâtor în desfăşurarea lucrărilor şi în adoptarea

deciziilor finale. A doua categorie era formată din celelalte 16 state aliate

şi asociate (Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia,

Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda,

Polonia, Ucraina, Uniunea Sud-Africană), care puteau formula observaŃii

şi propuneri ce urmau să fie supuse votului şi, în cazul acceptării lor de

către majoritate, erau trecute din nou în competenŃa Consiliului

Miniştrilor de Externe. A treia categorie de state participau cu titlu

consultativ, şi anume: Albania, Austria, Cuba, Egipt, Iran şi Mexic. În

sfârşit, a patra categorie era formată din statele cu care urmau să fie

încheiate tratatele de pace: Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda.

Acestea aveau dreptul să-şi exprime punctele de vedere doar atunci când

erau solicitate să dea lămuriri şi explicaŃii la întrebările formulate de

reprezentanŃii Puterilor Aliate şi Asociate. În plus, Ńările din ultima

categorie, deşi puteau prezenta, în plenul sau în comisiile ConferinŃei,

memorii şi observaŃii (scrise sau orale), acestea nu constituiau documente

de lucru ale ConferinŃei, fiind luate în discuŃie numai dacă erau însuşite,

39

ca amendamente proprii, de către una din delegaŃiile primelor două

categorii de state.

ConferinŃa de pace de la Paris din 1946 a elaborat şi a votat, în

urma unor ample dezbateri, proiectele tratatelor de pace cu Italia,

România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda. ConferinŃa a adoptat numai

recomandări, deciziile definitive fiind atribuite Consiliului Mini ştrilor de

Externe. În legătură cu lucrările ConferinŃei, Bevin menŃiona că în cadrul

acesteia s-a manifestat tendinŃa fiecărui ministru de Externe de a Ńine mai

mult seama de propriul interes naŃional şi aprecia că rezultatele ulterioare

ale deliberărilor privind tratatele de pace vor fi condiŃionate de măsura în

care marile puteri vor fi dispuse „să recunoască interesele legitime ale

celorlalŃi şi să le subordoneze propriilor interese.”

Tratatele de pace între Puterile Aliate şi Asociate învingătoare şi

cele cinci state învinse au fost definitivate de Consiliul Miniştrilor de

Externe, reunit la New York între 4 noiembrie şi 11 decembrie 1946.

Textele adoptate la ConferinŃa păcii au fost menŃinute, cu excepŃia unor

modificări ale clauzelor economice şi financiare în favoarea statelor

învinse. Semnarea tratatelor de pace a avut loc într-un cadru solemn, la

Paris, pe 10 februarie 1947. Cele cinci tratate aveau o structură identică,

fiind alcătuite din preambul, clauze teritoriale, politice, militare,

economice, cele privind reparaŃii şi restituiri, clauze finale, anexe.

Tratatul de pace cu Italia era semnat de SUA, URSS, Marea

Britanie, FranŃa, China, Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada,

Cehoslovacia, Etiopia, Grecia, India, Iugoslavia, Olanda, Noua Zeelandă,

Polonia, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Italiei i se acorda calitatea de

cobeligeranŃă, având în vedere că armata sa se alăturase NaŃiunilor Unite

la 13 septembrie 1943. Drept clauze teritoriale se prevedea revenirea

Italiei la frontierele pe care le avea la 1 ianuarie 1938, cu unele mici

modificări în favoarea Iugoslaviei şi FranŃei. Teritoriul liber Triest a fost

40

pus sub jurisdicŃia Consiliului de Securitate al ONU. Greciei i se acordau

insulele Dodecanez. Italia renunŃa la toate drepturile şi posesiunile din

Africa: Libia, Eritreea, Somalia şi recunoştea independenŃa Albaniei şi a

Etiopiei. De asemenea, tratatul prevedea un acord între Italia şi Austria

privind Tirolul de Sud.

Italiei i se interzicea producerea şi experimentarea armei atomice, a

proiectilelor autopropulsate sau dirijate sau a aparatelor legate de lansarea

lor; i se interzicea, de asemenea, achiziŃionarea de materiale şi tehnică

militară de provenienŃă germană sau japoneză, ca şi fabricarea lor, atât pe

teritoriul ei, cât şi în afara acestuia.

Italia era obligată să plătească reparaŃii de război: Uniunii Sovietice

(100 milioane dolari, în mărfuri), Albaniei (5 milioane dolari), Etiopiei (5

milioane dolari), Greciei (105 milioane dolari) şi Iugoslaviei (105

milioane dolari). Un acord între SUA şi Italia din 14 august 1947 a mai

atenuat clauzele tratatului: Italiei îi erau restituite bunurile italiene din

SUA, precum şi vasele confiscate. Totodată, SUA renunŃau la

rambursarea de către Italia a datoriilor de război. Marea Britanie i-a urmat

exemplul renunŃând la navele care îi erau alocate prin tratatul de pace.

Tratatul de pace cu România era semnat de URSS, SUA, Marea

Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua

Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Puterile Aliate şi Asociate au

apreciat contribuŃia României la victoria NaŃiunilor Unite, începând de la

24 august 1944, dar nu i-au recunoscut cobeligeranŃa. „Arbitrajul” de la

Viena din 30 august 1940 era declarat nul şi neavenit, iar frontiera

româno-ungară era restabilită aşa cum era la 1 ianuarie 1938. Frontiera

româno-sovietică rămânea conform celei stabilite în urma ultimatumului

Moscovei din 26-27 iunie 1940: Uniunea Sovietică păstra Basarabia,

Nordul Bucovinei şi łinutul HerŃa. Pe de altă parte, acordul dintre

Uniunea Sovietică şi Cehoslovacia din 29 iunie 1945 prin care Rutenia

41

Subcarpatică era cedată Uniunii Sovietice prelungea frontiera româno-

sovietică spre Vest. Bulgaria păstra în detrimentul României partea de

Sud a Dobrogei (Cadrilaterul), pe care o anexase în 1940.

Clauzele militare ale tratatului de pace cu România prevedeau

reducerea armatei de uscat, inclusiv grănicerii, la 120.000 de militari,

artileria antiaeriană la 5.000, marina tot la 5.000, cu o capacitate a navelor

de 15.000 tone, aviaŃia militară, inclusiv aeronautica navală, la 8.000 de

militari şi 100 avioane de luptă. ForŃele militare aliate urmau să se retragă

de pe teritoriul României în termen de 90 de zile după intrarea în vigoare

a tratatului. Însă Uniunea Sovietică „îşi rezerva dreptul de a păstra pe

teritoriul român forŃele armate de care putea avea nevoie pentru

menŃinerea liniilor de comunicare ale armatei sovietice cu zona sovietică

de ocupaŃie din Austria”.

România era obligată să plătească Uniunii Sovietice drept reparaŃii

de război, în opt ani, 300 milioane dolari în bunuri. „Averile germane”

din România intrau în posesia Uniunii Sovietice. Bunurile aliaŃilor

occidentali, în special cele ale companiilor petroliere, urmau să fie remise

foştilor lor proprietari sau aceştia să perceapă o indemnizaŃie. Tratatul de

pace cu România avea şi o clauză relativă la navigaŃia pe Dunăre,

precizând că aceasta urma să fie liberă şi deschisă cetăŃenilor, vaselor de

comerŃ şi mărfurilor tuturor statelor, pe picior de egalitate, în ceea ce

priveşte taxele portuare şi de navigaŃie şi condiŃiile la care este supusă

navigaŃia comercială.

Tratatul de pace cu Bulgaria era încheiat cu Uniunea Sovietică,

SUA, Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Cehoslovacia,

Grecia, India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-

Africană. Tratatul prevedea că graniŃele Bulgariei erau cele existente la 1

ianuarie 1941. Cererile bulgare în privinŃa Ńărmurilor Mării Egee şi a

părŃii de Vest a Traciei nu erau reŃinute, însă, reciproc, nici revendicările

42

Greciei asupra teritoriilor Bulgariei de la Nord-Est de Tracia nu erau luate

în considerare.

Efectivele militare ale Bulgariei erau limitate, potrivit tratatului, la

55.000 de militari pentru armata de uscat, 1.800 pentru antiaeriană, 3.500

pentru marină, cu 7.250 de tone, 5.200 pentru aviaŃie, cu 70 avioane de

luptă. Bulgaria nu avea voie să construiască fortificaŃii permanente la

Nord de graniŃa cu Grecia. ForŃele militare aliate din Bulgaria urmau să se

retragă în 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului de pace.

Bulgaria era obligată să plătească despăgubiri de război Greciei

(450 milioane dolari) şi Iugoslaviei (25 milioane dolari), în produse

agricole şi industriale. Bunurile NaŃiunilor Unite capturate de Bulgaria

trebuiau restituite.

Tratatul de pace cu Ungaria era semnat de către: URSS, SUA,

Marea Britanie, Australia, Belgia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia,

India, Iugoslavia, Noua Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană.

Tratatul confirma clauzele teritoriale cuprinse în ConvenŃia de armistiŃiu

semnată de Ungaria cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite

ale Americii, la 20 ianuarie 1945. Frontierele Ungariei cu Austria şi cu

Iugoslavia reveneau la cele existente la 1 ianuarie 1938. Frontiera dintre

URSS şi Ungaria era cea a fostei Rutenii Subcarpatice, anexată de către

sovietici. În ceea ce priveşte Cehoslovacia, hotărârile „primului Arbitraj

de la Viena” din 2 noiembrie 1938 erau anulate şi, în consecinŃă, partea

Sudică a Slovaciei revenea Cehoslovaciei. Totodată, tratatul de pace cu

Ungaria prevedea anularea „Arbitrajului de la Viena” din 30 august 1940,

reconfirmând legitimitatea apartenenŃei întregii Transilvanii la România.

Armata ungară de uscat, inclusiv apărarea antiaeriană şi flotila

fluvială, era limitată la 65.000 de militari, aviaŃia la 5.000, cu maximum

70 de avioane de luptă. ForŃele militare aliate trebuiau să se retragă din

Ungaria într-un interval de 90 de zile de la intrarea în vigoare a tratatului,

43

Uniunea Sovietică rezervându-şi, ca şi în cazul României, dreptul de a

păstra pe teritoriul ungar forŃele armate de care ar putea avea nevoie

pentru menŃinerea liniilor de comunicare cu armata sovietică de ocupaŃie

din Austria.

Despăgubirile de război ale Ungariei se ridicau la 300 de milioane

dolari, plătibili în 8 ani, socotiŃi din 20 ianuarie 1945, către: Uniunea

Sovietică (200 milioane dolari), Cehoslovacia (50 milioane dolari) şi

Iugoslavia (50 milioane dolari).

Tratatul de pace cu Finlanda era semnat de Uniunea Sovietică,

Marea Britanie, Australia, Bielorusia, Canada, Cehoslovacia, India, Noua

Zeelandă, Ucraina şi Uniunea Sud-Africană. Tratatul consemna încetarea

războiului contra Uniunii Sovietice, la 4 septembrie 1944, şi încheierea

ConvenŃiei de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite, la 19 septembrie, acelaşi an.

El conŃinea o agravare defavorabilă Finlandei a condiŃiilor prevăzute prin

Tratatul sovieto-finlandez din 12 martie 1940. Uniunea Sovietică primea

istmul Kareliei, Vîborg şi alte teritorii, precum şi dreptul de arendă şi de

folosire a peninsulei Hankö şi de a-şi crea o bază militară maritimă în

insula Porkkala-Udd. În plus, Uniunea Sovietică anexa în Nord, regiunea

Petsamo, privând astfel Finlanda de o ieşire la Oceanul Arctic, şi stabilind

o frontieră comună cu Norvegia.

Armata de uscat a Finlandei era limitată la 34.000 de militari,

marina la 45.000, cu vase totalizând 10.000 de tone, aviaŃia la 3.000 de

militari şi 60 de avioane. În fine, Finlanda era obligată la grele

despăgubiri de război.

Toate cele cinci tratate de pace prevedeau clauze politice

asemănătoare: a) fiecare stat era obligat să ia măsurile necesare pentru a

garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdicŃia sa, fără deosebire de

rasă, sex, limbă sau religie, să se bucure de drepturile omului şi libertăŃile

fundamentale, incluzând libertatea cuvântului, a presei, cultului religios,

44

convingerilor politice şi adunărilor publice; b) fiecare stat era obligat să ia

măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaŃiilor de tip fascist, politice,

militare, paramilitare şi a altor organizaŃii aflate pe teritoriul său, ale căror

Ńeluri urmăresc privarea poporului de drepturile sale democratice.

Tratatele de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda

au fost ratificate în cursul anului 1947 şi au intrat în vigoare la 15

septembrie, acelaşi an. Odată cu aceasta îşi încetau activitatea Comisiile

Aliate de Control care funcŃionaseră în aceste Ńări. Tratatele ofereau celor

cinci state posibilitatea admiterii în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

Tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate şi Asociate cu cele

cinci state ex-inamice au marcat pentru o vreme îndelungată existenŃa

acestor state. În plan general încheierea acestor tratate contribuia la

cristalizarea relaŃiilor lor cu marile puteri în condiŃiile declanşării

Războiului Rece, ca fenomen istoric distinctiv al epocii postbelice. Astfel,

pentru Italia, tratatul deschidea calea democratizării şi integrării ei în

cadrul civilizaŃiei occidentale. Pentru Finlanda, tratatul crea premisele

dezvoltării sale ca stat democratic cu un statut de neutralitate, având însă

relaŃii speciale cu Uniunea Sovietică. În cazurile României, Bulgariei şi

Ungariei tratatele de pace însemnau, în esenŃă, alinierea lor la condiŃia

celorlalte state europene în care se aflau trupe sovietice: Polonia,

Cehoslovacia, Germania de Est (viitoarea Republică Democrată

Germană). Politica Moscovei şi-a învins ezitările în ceea ce priveşte calea

dezvoltării interne a Ńărilor est şi central europene, acŃionând pentru a

impune tipul de orânduire politică, economică şi socială propriu Uniunii

Sovietice. Acest proces se va încheia, în linii generale, la sfârşitul anului

1947 şi la începutul anului 1948. Pe de altă parte, consacrarea

internaŃională, cu girul puterilor occidentale, a graniŃelor celor cinci state

cu care fuseseră semnate tratatele de pace, împreună cu alte aranjamente

internaŃionale, vor domina relaŃiilor acestor state cu cele trei mari puteri

45

care alcătuiseră Marea AlianŃă în timpul celui de-al doilea război

mondial.

Strategia de containment, Doctrina Truman şi Planul Marshall.

În februarie 1946, George Frost Kennan, aflat în misiune diplomatică la

Moscova, pe atunci însărcinat cu afaceri, a trimis la Washington celebra

„Telegramă Lungă” în care releva expansionismul sovietic şi faptul că

singurul răspuns logic era politica de containment. Pentru termenul

englez containment, consacrat în istoria Războiului Rece, se folosesc în

română traduceri ca: „stăvilire”, „îndiguire” şi „stopare”. Kennan şi-a

reafirmat ideile într-un articol, publicat în trimestrialul „Foreign Affairs”

din iulie 1947, singura indicaŃie cu privire la semnatar fiind un provocator

„X”. Articolul a stârnit atâta interes încât diplomatul american încă mai

putea fi prezentat auditoriului unor conferinŃe drept „celebrul Domn X”.

Articolul, intitulat Factorii care determină comportamentul sovietic,

apărut în contextul unor importante decizii şi declaraŃii politice ale SUA,

precum Doctrina Truman şi Planul Marshall, a produs senzaŃie la scară

naŃională. Scris iniŃial ca un memoriu despre comunismul sovietic pentru

secretarul Flotei Militaro-Maritime, James Forrestal – care la rândul lui a

difuzat-o la eşaloanele superioare – şi revăzut pentru publicare în

„Foreign Affairs”, articolul a apărut exact în momentul în care Kennan îşi

asuma funcŃia de şef al noului Oficiu de Planificare Publică din

Departamentul de Stat. Când identitatea autorului a devenit cunoscută,

ziariştii şi publicul, deopotrivă, au văzut în articol o declaraŃie oficială ce

reprezenta poziŃia Statelor Unite ale Americii faŃă de Uniunea Sovietică.

Deşi concepŃia lui Kennan cu siguranŃă a exercitat o mare influenŃă

asupra politicii americane în epoca postbelică, articolul nu a avut caracter

de document oficial. Departamentul de Stat, într-o manieră de rutină, l-a

dat spre publicare cu condiŃia ca numele lui Kennan să nu apară. Cu toate

acestea, articolul conŃine multe idei care prin ele însele aveau să devină

46

celebre şi influente, ca de exemplu: „elementul principal al oricărei

politici a Statelor Unite faŃă de Uniunea Sovietică trebuie să fie acela al

unei stăviliri pe termen lung, răbdătoare, dar ferme şi vigilente a

tendinŃelor expansioniste ruseşti”; Kennan punea în gardă, însă, că „o

asemenea politică nu are nimic de-a face cu bufoneria exterioară, cu

ameninŃările ori burzuluielile sau cu gesturile inutile de arătare a

muşchilor”. Memorabilă a fost următoarea remarcă: „Presiunea sovietică

asupra instituŃiilor libere ale lumii occidentale este ceva care poate fi

stăvilit prin aplicarea iscusită şi atentă a contraforŃei într-o serie de puncte

geografice şi politice, permanent schimbătoare în funcŃie de mutaŃiile şi

manevrele politicii sovietice. Dar acest ceva nu poate fi abolit prin

farmece sau vorbe. Ruşii iau în calcul un duel pe o durată nedefinită.”

În articolul tradus pentru Iosif Stalin, responsabilii de la vârful

NKVD (viitorul KGB) – încercând să dea liderului de la Kremlin ceea ce

credeau ei că ar dori el să audă – au înlocuit cuvântul stăvilire prin

strangulare; analiştii sovietici din subordine, însă, au insistat pentru

traducerea corectă şi au reuşit să-şi impună punctul de vedere.

Dacă Statele Unite ale Americii şi-ar menŃine linia politică – afirma

Kennan – ele ar putea nu numai să stopeze expansiunea sovietică, ci, prin

presiunea lor, să şi forŃeze o schimbare în atitudinea sovietică. Statele

Unite ar putea – spunea Kennan – „să promoveze tendinŃe care până la

urmă trebuie să ducă fie la dezagregarea fie la îmblânzirea puterii

sovietice”. Deşi natura exactă a politicii de containment a fost multă

vreme subiect de discuŃie – cât din ea trebuie dusă pe plan diplomatic, cât

pe plan economic, cât pe plan militar – articolul lui Kennan a dat Statelor

Unite ale Americii cuvântul însuşi, definiŃia şi fundamentul pentru o

asemenea strategie. (Thomas Parrish, op.cit., p. 27).

Anul 1946 se caracterizează printr-o tensiune crescândă în relaŃiile

dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, iar anul următor se

47

vor agrava, conturând începuturile Războiului Rece. Cele două

superputeri abandonează în mod treptat obiceiul de a masca divergenŃele

dintre ele prin formule optimiste şi trec de la condiŃia de aliat la aceea de

adversar. Principalele teatre de confruntare sunt, alături de Ńările din

Centrul şi Sud-Estul Europei, inclusiv Germania: Iranul, Norvegia, Turcia

şi Grecia. Confruntarea rezulta în esenŃă din tendinŃa liderilor de la

Kremlin de extindere a influenŃei sovietice în zone în care nu ajunseseră

trupele sale, ceea ce îi putea aduce importante atuuri geostrategice. La

rândul lor, liderii SUA s-au decis să pună stavilă tendinŃei expansioniste

sovietice, luând în calcul şi riscul unui conflict armat.

Primul „caz” semnificativ pentru ceea ce va deveni Doctrina

Truman va fi cel al Iranului . În august 1941, Marea Britanie şi Uniunea

Sovietică, acŃionând în consens, au ocupat Iranul, Ńară care la începutul

războiului îşi declarase neutralitatea. Pe 29 ianuarie 1942 s-a încheiat un

acord între Iran, Uniunea Sovietică şi Marea Britanie, potrivit căruia

ultimele două se angajau să apere Iranul împotriva oricărei agresiuni, să-i

respecte integritatea teritorială, suveranitatea şi independenŃa politică. De

asemenea, cele două mari puteri promiteau să-şi retragă forŃele de pe

teritoriul iranian după cel mult şase luni de la încetarea ostilităŃilor cu

Germania şi asociaŃii ei. Marea Britanie şi Uniunea Sovietică se angajau,

de asemenea, să protejeze viaŃa economică a Iranului de dificultăŃile

create de starea de război. În schimb, Iranul trebuia să coopereze cu

Puterile Aliate, rolul trupelor sale fiind „limitat la menŃinerea securităŃii

interne pe teritoriul iranian.” (Jean-Baptiste Duroselle, Istoria relaŃiilor

internaŃionale 1919-1947, vol. I, Editura ŞtiinŃelor Sociale şi Politice,

Bucureşti, 2006, p. 292).

Angajamentul consemnat de acordul menŃionat era reînnoit de către

Stalin, Churchill şi Roosevelt la ConferinŃa de la Teheran (28 noiembrie

– 1 decembrie 1943) şi se referea atât la retragerea trupelor sovietice şi

48

britanice, cât şi a celor americane, acestea fiind ultimele trimise în Iran în

1942, având un efectiv de circa 30.000 de militari care au preluat

administrarea porturilor, a căilor ferate şi a şoselelor din Sudul şi Sud-

Vestul Ńării cu scopul de a proteja ajutoarele trimise de americani către

Uniunea Sovietică. Planurile sovietice în legătură cu Iranul erau îndeosebi

de natură economică. Azerbaidjanul iranian era situat în vecinătatea

Azerbaidjanului sovietic şi la Sud de Marea Caspică, zonă foarte bogată

în petrol, dar şi sub aspect geostrategic. Includerea Iranului în sfera de

influenŃă a Moscovei asigura accesul sovietic la Oceanul Indian.

Interesele Uniunii Sovietice se ciocneau însă direct cu cele britanice şi

cele americane. Compania Anglo-Iranian Oil, care se ocupa de extracŃia,

prelucrarea şi valorificarea ŃiŃeiului, încheia în septembrie 1944 un acord

cu firma americană Standard Oil, urmărind prospectarea şi exploatarea în

comun a unor noi zăcăminte de hidrocarburi. Uniunea Sovietică va cere şi

ea autorităŃilor de la Teheran constituirea unei companii mixte sovieto-

iraniene pentru explorarea şi, ulterior, exploatarea rezervelor de petrol din

zonele de Nord ale Iranului. La îndemnul companiilor occidentale,

interesate să-şi păstreze monopolul asupra petrolului iranian, Teheranul

respingea propunerea Moscovei. La ConferinŃa de la Yalta Stalin a

refuzat o propunere britanică privind reafirmarea angajamentului de

retragere a trupelor sovietice, britanice şi americane din Iran.

La 19 mai 1945, Iranul a cerut retragerea anticipată a tuturor

trupelor străine de pe teritoriul său, iar la Potsdam Stalin făcea o concesie,

acceptând retragerea trupelor sovietice din capitala Iranului. Apoi,

întreaga problemă a prezenŃei militare străine în Iran a fost trecută în

competenŃa Consiliului Miniştrilor Afacerilor Externe care, la reuniunea

de la Londra din toamna anului 1945, a convenit ca retragerea trupelor

din Iran să aibă loc până cel mai târziu la 2 martie 1946. Înainte de acest

termen, însă, au început mişcări separatiste azere şi kurde în Nordul

49

Iranului, sprijinite în mod direct de sovietici. ForŃele armate iraniene

trimise să restabilească ordinea au fost împiedicate de trupele sovietice să

intre în zona cuprinsă de revoltă. Iranul va sesiza SUA, Uniunea Sovietică

şi Marea Britanie în legătură cu situaŃia de criză creată, dar o încercare de

mediere a Washingtonului şi Londrei a eşuat ca urmare a opoziŃiei

Moscovei. Iranul a sesizat apoi Consiliul de Securitate al ONU, care abia

în ianuarie 1946 a adoptat o rezoluŃie prin care chema la negocieri între

Uniunea Sovietică şi Iran.

La 24 ianuarie 1945, Statele Unite ale Americii au cerut Uniunii

Sovietice şi Marii Britanii să-şi evacueze militarii din Iran până la 1

ianuarie 1946, trupele americane pregătindu-se în mod deschis să

intervină în criză de partea Iranului. În negocierile purtate la Moscova la

19 februarie 1946, Uniunea Sovietică va condiŃiona retragerea trupelor

sale din zona centrală a Iranului de acordarea autonomiei Azerbaidjanului

iranian şi de realizarea companiei mixte ruso-iraniană în domeniul

petrolier. Trupele britanice şi cele americane au plecat din Iran la

termenul stabilit, adică la 2 martie 1946. După ce în februarie 1946

guvernul de la Moscova anunŃa că intenŃiona să-şi menŃină trupele în Iran

şi dincolo de termenul convenit în comun, la 6 martie, acelaşi an,

guvernul american remitea o notă guvernului sovietic cerând retragerea

trupelor sale din Iran în cel mai scurt timp. La 9 martie, însă, când unităŃi

militare sovietice se îndreptau spre Teheran, Iranul sesiza din nou

Consiliul de Securitate. Guvernul Uniunii Sovietice va cere amânarea

examinării cererii Iranului, dar nereuşind să obŃină această cerere,

reprezentantul sovietic în Consiliu, Andrei Gromîko, a părăsit lucrările

acestuia. AutorităŃile de la Moscova au încercat să obŃină un răgaz,

exercitând presiuni asupra Teheranului pentru constituirea companiei

mixte în care partea sovietică cerea să deŃină 51% din acŃiuni.

50

La 5 aprilie 1946 guvernul de la Teheran anunŃa încheierea unui

acord cu guvernul de la Moscova, prevăzând retragerea trupelor sovietice

până la sfârşitul lunii mai, acelaşi an, şi constituirea companiei petroliere

mixte ruso-iraniene. Trupele sovietice părăseau Iranul până la 4 mai

1946; acordul privind constituirea companiei mixte nu va fi aprobat însă

de parlamentul iranian. În faŃa ameninŃării unei intervenŃii anglo-

americane de partea Iranului, Uniunea Sovietică s-a văzut nevoită să

renunŃe la pretenŃiile sale. Trupele iraniene au lichidat rapid mişcările

separatiste din partea de Nord a Ńării, iar la 6 octombrie 1946 s-a încheiat

un acord între SUA şi Iran în baza căreia o misiune militară americană

urma să acorde asistenŃă armatei iraniene. Astfel cazul Iranului se încheia

printr-o cedare a Uniunii Sovietice în confruntarea cu SUA. Era prima

confruntare în care diplomaŃia bazată pe forŃă reuşea să stăvilească

tendinŃele expansioniste sovietice. Era un moment semnificativ în

abordarea punctelor de confruntare în Europa, iar pentru Statele Unite ale

Americii în adoptarea liniei ce avea să devină Doctrina Truman.

În „cazul” Norvegiei, tema confruntării a vizat statutul

internaŃional al Arhipelagului Svalbard (Spitzberger). Acest Arhipelag,

situat în Oceanul Arctic, prezenta un interes strategic deosebit atât pentru

puterile occidentale cât şi pentru Uniunea Sovietică. El fusese atribuit

Norvegiei printr-un tratat semnat la Paris în 1920 de către Marea Britanie,

Danemarca, FranŃa, Italia, Japonia, Norvegia, Olanda, Suedia şi SUA. În

1945, în urma unor negocieri sovieto-norvegiene privind apărarea în

comun a Arhipelagului, părŃile contractante conveneau totodată să

consulte statele interesate. ÎnŃelegerea sovieto-norvegiană era însă în

contradicŃie cu dreptul internaŃional, întrucât se încerca modificarea

statutului unui teritoriu stabilit printr-un acord multilateral internaŃional

cu un acord bilateral.

51

La 15 ianuarie 1947, a doua zi după ce Uniunea Sovietică anunŃa

înŃelegerea cu Norvegia, Statele Unite ale Americii au reacŃionat cu

promtitudine printr-o declaraŃie a Departamentului de Stat, subliniind că

Uniunea Sovietică şi Norvegia nu puteau modifica tratatul de la Paris fără

acordul său în calitate de stat semnatar al respectivului tratat, acord pe

care refuza să-l dea. Marea Britanie a adoptat aceeaşi atitudine. Astfel,

iniŃiativa diplomatică a Moscovei era blocată. Ea n-a rămas fără urmări,

acestea fiind altele decât cele dorite de Uniunea Sovietică. Anume, când

în februarie 1948, Uniunea Sovietică propunea Norvegiei încheierea unui

pact de neagresiune, de la Oslo s-a răspuns nu; iar Norvegia, care în

perioada interbelică fusese neutră, avea să se alăture puterilor occidentale.

Era urmată, tot atunci, de o altă Ńară nordică, Danemarca. Se limita astfel

orientarea Nordului european spre neutralitate la Finlanda şi Suedia, ceea

ce, fără îndoială, era şi rezultatul presiunilor sovietice exercitate asupra

zonei nordice a Europei.

Confruntarea dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică

privitoare la Turcia, împreună cu Războiul civil din Grecia s-au aflat „în

mod direct la originea Doctrinei Truman”. (André Fontaine, Istoria

Războiului Rece, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 46).

RelaŃiile ruso-turce erau reglementate printr-un tratat de neagresiune,

arbitraj şi bună vecinătate, încheiat la Paris la 17 decembrie 1925 şi

reînnoit în 1929, 1931 şi 1935. ConferinŃa Strâmtorilor de la Montreux

(22 iunie – 20 iulie 1936) la care au participat Turcia, Uniunea Sovietică,

România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, FranŃa, Marea Britanie, Australia

şi Japonia a reconfirmat suveranitatea Turciei asupra Bosforului şi

Dardanelelor, ei revenindu-i şi misiunea de a asigura securitatea acestora.

Uniunii Sovietice, în calitate de stat riveran, i se permitea trecerea

nestingherită prin Strâmtori a flotei sale militare. În octombrie 1944, cu

prilejul vizitei premierului britanic Winston Churchill la Moscova, când

52

s-a convenit asupra repartizării procentuale a zonelor de influenŃă în Sud-

Estul Europei, Stalin a anunŃat pentru prima oară ideea unei noi revizuiri

a regimului Strâmtorilor Mării Negre. Premierul britanic, nemulŃumit

atunci de politica de expectativă a Turciei privind intrarea în război de

partea NaŃiunilor Unite, îşi dăduse în principiu acordul. La Yalta cei „Trei

Mari” s-au pronunŃat pentru revizuirea ConvenŃiei de la Montreux, la care

şi-a exprimat acordul şi guvernul turc întrucât valabilitatea ConvenŃiei

expira la 20 iulie 1946.

La 19 martie 1945 Uniunea Sovietică a denunŃat pactul încheiat cu

Turcia, socotindu-l perimat. În iunie, acelaşi an, Moscova a solicitat

Ankarei începerea demersurilor pentru încheierea unei noi convenŃii

asupra Strîmtorilor. La 7 august, acelaşi an, Uniunea Sovietică îşi preciza

poziŃiile în această privinŃă propunând o apărare comună ruso-turcă a

Strâmtorilor. Totodată, guvernul de la Moscova cerea restituirea

vilaietelor (departamentelor) Kars, Ardahan şi Artwin din Transcaucazia,

pe care Rusia le obŃinuse în urma Războiului din 1877-1878 prin

hotărârile Congresului de la Berlin din 1878, dar le pierduse prin Pacea de

la Brest-Litovsk din 1918. La ConferinŃa de la Potsdam, Stalin va insista

pentru obŃinerea unei baze miliare în zona Strâmtorilor, motivând că

Turcia era prea slabă din punct de vedere militar pentru protejarea

acesteia, ceea ce ar fi fost de natură să afecteze interesele sovietice de

securitate.

La 19 august 1946, Washingtonul va face cunoscut că, după opinia

sa, Turcia trebuie să fie în continuare principalul responsabil pentru

apărarea Strâmtorilor, adăugând că, dacă acestea deveneau obiectul unui

atac sau al unei ameninŃări cu atac din partea unui agresor, situaŃia care ar

fi rezultat ar reprezenta o ameninŃare pentru securitatea internaŃională şi

ar constitui în mod clar un motiv de acŃiune din partea Consiliului de

Securitate al ONU. Acest demers va fi însoŃit de acŃiuni pe plan militar.

53

Preşedintele Truman a ordonat trimiterea portavionului gigant „Franklin

Roosevelt”, 4 crucişătoare şi o flotilă de torpiloare pentru a se alătura în

Mediterana Orientală cuirasatului „Missouri”, a cărui apariŃie în faŃa

Istanbului în luna aprilie simboliza preŃul pe care Statele Unite ale

Americii îl asociau securităŃii Turciei. James Forestall, secretar de Stat la

Marină, relata că la consfătuirea de la Casa Albă, când s-a decis trimiterea

notei către URSS, subsecretarul de Stat Dean Acheson, după ce se

pronunŃase pentru o reacŃie energică în faŃa presiunilor sovietice asupra

Turciei, a evocat riscul unui conflict armat în cazul în care Rusia sovietică

nu va da înapoi. Truman va afirma că nu era necesar să se aştepte cinci

sau zece ani pentru a stabili dacă ruşii erau hotărâŃi să cucerească lumea.

Fermitatea Washingtonului, aprobată la Londra şi la Paris, şi sprijinită pe

monopolul atomic american, va avea acelaşi efect ca şi aceea pe care o

manifestase în primăvară cu prilejul crizei iraniene. Turcia va respinge

propunerea sovietică şi va sugera chiar întreruperea schimbului de note în

cazul când Moscova va reveni în mod insistent asupra pretenŃiilor sale.

Uniunea Sovietică nu va da înapoi, situaŃia regimului Strâmtorilor

rămânând, potrivit opiniei sale, indecisă. Dar Statele Unite ale Americii

hotărâseră să menŃină pe o bază permanentă o importantă flotă de război

în Mediterană, inclusiv în partea de Est a acesteia.

În 1940 Grecia a fost invadată de armata italiană căreia i-a opus o

dârză rezistenŃă, iar în 1941 a fost ocupată şi de către trupele germane

venite în ajutorul celor italiene. Împotriva ocupanŃilor s-au format mişcări

de rezistenŃă, cea mai puternică fiind Frontul de Eliberare Elen (EAM),

de inspiraŃie comunistă, având la dispoziŃie formaŃiuni militare – Armata

NaŃională de Eliberare (ELAS). EAM a refuzat să recunoască guvernul

grec format după eliberarea Ńării, iar acest conflict a degenerat în război

civil. Prima fază a acestui război s-a desfăşurat între forŃele de rezistenŃă

antinaziste, de stânga, având un puternic nucleu comunist şi forŃele

54

regaliste, ultimele sprijinite masiv de către trupele britanice. DiplomaŃia

la nivel înalt s-a implicat direct în încheierea acestei faze a războiului

civil; în urma Acordului de procentaj din toamna anului 1944, Stalin a

refuzat cel mai neînsemnat gest de sprijin pentru insurgenŃii

antimonarhişti. În octombrie 1944, forŃele britanice au ocupat Atena. O

revoltă organizată imediat de către EAM a fost înăbuşită în sânge de către

britanici. Arhiepiscopul Atenei, monseniorul Damaskinos, a fost numit

regent în locul regelui George al II-lea, care se afla în exil. Sub presiunea

Marii Britanii, regentul a semnat cu grupurile de rezistenŃă acordurile de

la Varkidza din ianuarie 1945 care prevedeau: introducerea unor metode

democratice de guvernare, eliberarea ostaticilor, fuziunea insurgenŃilor

într-o singură armată şi organizarea unui plebiscit. În realitate, aceste

acorduri n-au dus la restabilirea ordinii, iar în iulie 1945 Grecia a acuzat

Bulgaria că organizează incursiuni pe teritoriul grec, în special în Tracia

şi în Macedonia. După o serie de crize şi schimbări de guvern, la 31

martie 1946 au avut loc alegeri sub supravegherea unor observatori

americani, britanici şi francezi, nu însă şi sovietici, care refuzaseră să se

implice. ForŃele monarhiste au câştigat alegerile iar noul guvern, în frunte

cu premierul Konstantinos Tsaldaris, a organizat un plebiscit la 1

septembrie 1946 la care a participat şi Frontul de Eliberare Elen.

Monarhiştii au obŃinut 75% din voturi, iar regele George al II-lea a

revenit la Atena. EAM a pretins atunci că alegerile fuseseră falsificate.

Războiul civil s-a reluat cu intensitate sporită, protagoniştii fiind aceiaşi,

dar, de această dată, rebelii se bucurau de sprijinul din partea guvernelor

dominate de partidele comuniste din Iugoslavia, Bulgaria şi Albania.

AutorităŃile de la Atena au sesizat OrganizaŃia NaŃiunilor Unite asupra

încălcărilor repetate ale suveranităŃii statului elen de către statele vecine

prin spijinirea forŃelor insurgente. Din iniŃiativa SUA, Consiliul de

Securitate a numit o comisie de anchetă cu sediul la Salonic. Această

55

comisie a prezentat, la 24 iunie 1947, un raport Consiliului de Securitate

în care afirma că Iugoslavia, şi într-o măsură redusă, Bulgaria şi Albania,

sprijiniseră acŃiunile insurgenŃilor greci. Totodată, raportul constata că şi

Grecia se făcea vinovată de repetate violări ale frontierelor comune cu

cele trei state balcanice.

În anii războiului civil, Marea Britanie menŃinea în Grecia 40.000

de militari, furnizând acestei Ńări, ca şi Turciei, un important sprijin

financiar. Marea Britanie întâmpina ea însăşi mari dificultăŃi economice

şi, în februarie 1947, guvernul de la Londra a informat Washingtonul că a

decis să-şi retragă trupele din Grecia, începând din luna martie a aceluiaşi

an. În urma acestui demers, guvernul SUA, după o analiză a evoluŃiilor

politice din Sud-Estul Europei, a precizat atitudinea pe care politica

externă americană urma s-o ia faŃă de aceste evoluŃii. Pentru liderii

americani, retragerea sprijinului britanic acordat Greciei şi Turciei putea

avea consecinŃe grave. Instalarea militară a Uniunii Sovietice în Strâmtori

şi instaurarea, la Atena, a unui regim obedient faŃă de Moscova ar fi

schimbat multe date privind situaŃia geoplitică în regiune. În plus, ele ar fi

constituit succese de natură să încurajeze tendinŃele sovietice de extindere

a influenŃei proprii pe seama intereselor puterilor occidentale. De aceea,

Statele Unite vor prelua misiunea care revenise până atunci Marii Britanii

în Orientul Apropiat. Statele Unite vor da angajamentului lor faŃă de

Turcia şi Grecia o anvergură mondială, fiind hotărâtă să-şi asume un rol

la nivel global în calitate de superputere. „A venit momentul de a aşeza

hotărât Statele Unite ale Americii în tabăra şi în fruntea lumii libere” –

nota preşedintele Truman în memoriile sale.

La 12 aprilie 1947, preşedintele Harry Truman se adresa

Congresului propunând să se acorde un ajutor de 250 de milioane dolari

Greciei şi 150 de milioane de dolari Turciei, sumă aprobată cu o mare

majoritate de către ambele Camere ale legislativului SUA. Truman

56

prezenta programul de ajutor pentru Grecia şi Turcia ca o parte a luptei la

nivel global în democraŃie şi dictatură. „Cred – afirma el în faŃa

Congresului – că Statele Unite trebuie să susŃină popoarele libere care

rezistă încercărilor de aservire din partea unor minorităŃi înarmate sau

presiunilor venite din exterior. Cred că trebuie să ajutăm popoarele libere

să-şi făurească destinul cu propriile lor mâini. Cred că ajutorul nostru

trebuie să se constituie, în principal, dintr-un ajutor economic şi financiar,

indispensabil stabilităŃii economice şi unei vieŃi politice coerente.” (André

Fontaine, op. cit., vol. II, p. 50). Ar fi bine ca ajutorul acordat Greciei şi

Turciei – arăta Truman – să fie extins şi la alte state. „Este o realitate –

spunea el – că în ultimele luni, într-o serie de Ńări, au fost impuse regimuri

totalitare.” Nu trebuie permis să se repete şi în alte regiuni ceea ce se

întâmplase în Polonia, Bulgaria şi România. Prin urmare nu era vorba

despre un ajutor caritabil sau despre o afacere pur economică, ci despre

un sprijin militar furnizat sub formă de material de război şi de experŃi

militari trimişi la faŃa locului, iar acest ajutor avea o profundă

semnificaŃie politică. Dacă acŃiunile de stopare a penetrării sovietice în

Iran şi în Turcia fuseseră relativ discrete, de această dată preşedintele

SUA adresa o provocare directă Moscovei, interpretată în epocă drept o

adevărată declaraŃie de război. Astfel se năştea ceea ce s-a numit de

atunci Doctrina Truman. Această doctrină „a marcat o cumpănă a apelor

deoarece, o dată ce America aruncase mănuşa morală, avea să se termine

pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin îl înŃelegea cel

mai bine, şi negocierea de concesii reciproce avea să fie scoasă din

discuŃie. De aici înainte, conflictul nu se mai putea reglementa decât

printr-o schimbare a Ńelurilor sovietice, prin prăbuşirea sistemului sovietic

sau prin amândouă.” (Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura Bic All,

Bucureşti, 2003, p. 397).

57

Doctrina Truman a anticipat Planul Marshall. În aprilie 1947, noul

secretar de Stat al SUA, generalul George Catlett Marshall (în timpul

celui de-al doilea război mondial a fost şeful de Stat Major al armatei)

constata, în urma unei vizite efectuate în Europa, că vechiul continent

„este pe cale să se dezintegreze din punct de vedere politic, social şi

economic – în avantajul comuniştilor – dacă America nu-i va oferi

imediat ajutor economic”. (Victor Duculescu, DiplomaŃia secretă, Editura

Casa Europeană, Bucureşti, 1991, p. 62). El l-a informat pe preşedintele

Truman că la Moscova, unde încercase să-i convingă pe ruşi de dorinŃa de

pace a Statelor Unite ale Americii, descoperise „că interlocutorii săi erau

net hotărâŃi să exploateze situaŃia în care se găsea o Europă fără apărare

pentru a propaga comunismul”. (André Fontaine, op. cit., vol. II, p. 98).

Marile greve desfăşurate în FranŃa şi Italia în acel timp, precum şi cursul

evenimentelor din Europa Răsăriteană nu puteau decât să confirme

această opinie. De aici sentimentul unei noi acŃiuni a Washington-ului.

Într-un discurs radiodifuzat la 27 aprilie 1947, apoi în faimoasa lui

expunere la Universitatea Harvard din 5 iunie, acelaşi an, Marshall

dădeau demersului său un caracter imperativ. El a respins sugestia lui

Stalin de a ajunge la un compromis pe motiv că „nu putem ignora factorul

timp implicat aici. Refacerea Europei a fost mult mai lungă decât se

sperase. ForŃele dezintegrării devin tot mai evidente. Pacientul se îneacă

în vreme ce doctorii deliberează. Prin urmare, eu cred că acŃiunea nu

poate aştepta compromisul până la epuizare.” (Henry Kissinger, op. cit.,

p. 391). În discursul său de la Harvard, Marshall nu excludea pe nimeni,

declarând că Statele Unite ale Americii „vor face tot ce va sta în puterea

lor pentru a ajuta lumea să-şi redobândească sănătatea economică, fără

de care nu există nici stabilitate politică, nici pace”. Exprimând

disponibilitatea SUA de a sprijini un program destinat să redreseze

vechiul continent, el i-a îndemnat pe europeni să elaboreze în comun un

58

astfel de program şi să se înŃeleagă între ei spre a-şi defini nevoile.

(André Fontaine, op.cit., vol. II, p. 97).

Spre deosebire de tonul Doctrinei Truman, secretarul de Stat

întindea acum o ramură de măslin liderilor de la Kremlin: oferta

americană era adresată tuturor statelor europene, inclusiv Uniunii

Sovietice şi statelor central şi est-europene incluse în sfera sa de

influenŃă. „Nu luptăm contra niciunei Ńări, contra niciunei doctrine,

singurii noştri duşmani se numesc foamea, mizeria, disperarea şi haosul.

Scopurile noastre sunt reînvierea unei economii sănătoase în lume, care să

permită apariŃia condiŃiilor politice şi sociale în care instituŃiile libere pot

exista” – sublinia Marshall, precizând că Statele Unite ale Americii sunt

gata să colaboreze cu oricine se alătură acestor obiective. (Constantin

Vlad, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană Titulescu, Bucureşti,

2006, p. 295). În acelaşi timp, în spiritul Doctrinei Truman, Marshall

avertiza că: „Guvernele, partidele politice şi grupările care încearcă să

perpetueze mizeria pentru a o exploata în scopuri politice sau de altă

natură se vor lovi de opoziŃia Statelor Unite”. (André Fontaine, op.cit.,

vol. II, pp. 97-98). Guvernele FranŃei şi Marii Britanii s-au consultat pe

17 şi 18 iunie 1947 şi au decis să nu răspundă la propunerea SUA fără a

lua contact cu guvernul Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a acceptat

să participe la o conferinŃă împreună cu FranŃa şi Marea Britanie,

întrunită la Paris, între 27 iunie şi 2 iulie 1947. De la început, Georges

Bidault a propus ca ajutorul american prevăzut de generalul Marshall să

se aplice întregii Europe, cu excepŃia Spaniei, chiar şi Ńărilor neutre şi

celor învinse în război. A sugerat să se creeze imediat comitete speciale

pentru fiecare mare ramură economică şi un comitet director care să

centralizeze bilanŃurile întocmite de fiecare comitet special. Bevin a

acceptat această propunere. În schimb, Molotov s-a opus şi a criticat

vehement Planul Marshall, iar despre înfiinŃarea unui comitet director a

59

precizat că acesta putea leza independenŃa şi suveranitatea naŃională a

statelor. A mai adăugat că Uniunea Sovietică şi unele din statele est-

europene elaboraseă deja planuri de redresare economică pe care refuzau

să le modifice. Pe de altă parte, ajutorarea Germaniei însemna încetarea

plăŃii despăgubirilor de război. ConferinŃa anglo-franco-sovietică s-a

încheiat fără niciun rezultat.

La 3 iulie 1947, FranŃa şi Marea Britanie au decis să invite toate

Ńările europene pentru a analiza oferta făcută de Statele Unite ale

Americii. Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia, Olanda, Islanda, Belgia,

Luxemburg, ElveŃia, Turcia, Austria, Danemarca, Suedia şi Norvegia au

acceptat imediat invitaŃia. Statele cu guverne prosovietice, dominate de

partidele comuniste, au refuzat toate sau au pus condiŃii care echivalau cu

un refuz. Finlanda a refuzat, cu părere de rău, „din raŃiuni politice şi

geografice”. Cehoslovacia şi Polonia, care acceptaseră să participe la

ConferinŃă şi îşi anunŃaseră deja sosirea la Paris, au hotărât, la presiunea

sovietică, să refuze invitaŃia. Au fost urmate, ca rezultat al aceleiaşi

presiuni, de România, Ungaria, Albania.

ConferinŃa celor 16 state europene, deschisă la Paris la 12 iulie

1947, a avut un caracter tehnic. La 22 septembrie toate statele participante

au semnat un raport transmis guvernului SUA prin care acceptau oferta

lui Marshall. Cu acel prilej au fost puse bazele unui Comitet de

Cooperare Economică, iar la sfârşitul lunii septembrie 1947, acest

Comitet i-a prezentat lui Marshall un plan de 4 ani pentru reconstrucŃia

economică a Europei. Planul a fost acceptat integral, iar cele 16 naŃiuni

vest-europene au înfiinŃat în aprilie 1948 OrganizaŃia pentru Cooperare

Economică în Europa (OCEE).

European Recovery Program, cum mai este denumit Planul

Marshall, oferea asistenŃă tehnică, alimente, materii prime şi industriale şi

credite în vederea refacerii Ńărilor Europei Occidentale. Până la sfârşitul

60

perioadei de aplicare a acestui plan, în 1952, SUA a oferit o sumă totală

de 13,2 miliarde de dolari, din care Marea Britanie şi coloniile sale au

beneficiat de 3,2 miliarde, Italia de 1,5 miliarde iar Germania Occidentală

de 1,4 miliarde. Planul a contribuit la îmbunătăŃirea structurii economice

a statelor beneficiare, până în 1952 producŃia industrială totală a acestor

state a crescut cu 35% faŃă de nivelul atins în perioada de dinainte de

război. Planul Marshall nu a reuşit însă să ducă la integrarea europeană

potrivit direcŃiilor prefigurate iniŃial de SUA, ceea ce i-a determinat pe

unii dintre principalii ei susŃinători, precum economistul francez Jean

Monnet, să promoveze o mai strânsă colaborare europeană independentă

de Planul Marshall.

O serie de istorici şi analişti afirmă, pe bună dreptate, că puterile

occidentale au exagerat dinadins primejdia rusească, o exagerare care era

extrem de avantajoasă occidentalilor; unii dintre ei vedeau chiar în

existenŃa sferei sovietice de influenŃă o alternativă de protecŃie faŃă de

Războiul Rece. „Este greu de imaginat cum ar fi condus Statele Unite

refacerea economică fără sfera de influenŃă sovietică în Europa de Est –

arată Lloyd C. Gardner. Ce motiv ar fi avut Congresul [american] pentru

a sprijini iniŃiativele majore ale lui Truman dacă n-ar fi existat Războiul

Rece? După ce ambele armate, germană şi rusă, călcaseră în picioare

întreaga Europă de Est, prădând-o nu numai de resursele materiale, ci şi

de capacitatea de conducere experimentată, oare permanentul «drenaj»

economic din zonă n-ar fi depăşit posibilităŃile Planului Marshall? Fără

un duşman împotriva căruia să lupŃi, cum s-ar fi putut pune capăt

rivalităŃilor europene din perioada interbelică? Imediat după primul

război mondial, Marea Britanie şi FranŃa începură să se certe practic în

privinŃa oricărui aspect al securităŃii economice şi politice europene, în

timp ce Germania trecea cu rapiditate de la postura de criminal la cea de

victimă. Sferele de influenŃă ofereau – la un preŃ considerabil, desigur –

61

securitatea temporară pentru desfăşurarea evenimentelor politice în Vest

şi chiar în Est.” (Lloyd C. Garner, Sfere de influenŃă. ÎmpărŃirea Europei

între marile puteri, de la München la Ialta, Editura Elit, Bucureşti,

(1993), p. 333).

Constituirea Kominformului. Prima reacŃie sovietică importantă la

Doctrina Truman şi Planul Marshall a fost crearea Biroului Informativ al

Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti/Kominformul. În vara anului 1947

se încheiase în linii mari procesul de transformare a Ńărilor din Europa de

Est în „democraŃii populare”. Au fost, practic, lichidate forŃele politice

democratice de opoziŃie iar liderii lor au fost, fie arestaŃi, fie condamnaŃi

la moarte şi executaŃi; puŃini au reuşit să se refugieze în Occident.

Divizarea Europei a devenit un fapt. Era necesară fundamentarea ei

ideologică de către liderii de la Kremlin.

Decizia de constituire a Kominformului a fost adoptată la o

reuniune pregătită în secret şi Ńinută în staŃiunea balneară Szklarska

Poreba din Polonia, în zilele de 22-27 septembrie 1947, organizată de

Partidul Comunist Polonez din însărcinarea Partidului Comunist al

Uniunii Sovietice. Au luat parte reprezentanŃi ai partidelor comuniste din:

Iugoslavia – Edvard Kardelj şi Milovan Djilas, Bulgaria – Velko

Cervenkov şi Vladimir Poptomov, România – Gheorghe Gheorghiu-Dej

şi Ana Pauker, Ungaria – Mihály Farkas şi József Révay, Polonia –

Wladyslaw Gomulka şi Hilary Minc, Uniunea Sovietică – Andrei A.

Jdanov şi Gheorghi Malenkov, Cehoslovacia – Rudolf Slánský şi Stefan

Bastovanský, FranŃa – Jacques Duclos şi Etienne Fajon, Italia – Luigi

Longo şi Eugenio Reale.

Potrivit surselor sovietice, ideea creării unui nou organism

internaŃional în locul Kominternului, pseudodizolvat în 1943, a fost

avansată de liderul comuniştilor iugoslavi, Iosip Broz Tito, în aprilie

1945, în convorbirile sale cu Stalin, care a apreciat-o. Cu prilejul unei

62

întâlniri ulterioare la Moscova, în iunie 1946, Stalin l-a întrebat pe Tito

dacă îşi menŃine părerea privind crearea unui organism internaŃional al

partidelor comuniste. Ca urmare a răspunsului afirmativ, s-a convenit, în

cadrul unei întâlniri în trei: Stalin, Tito, Dimitrov (liderul comunist

bulgar) ca viitorul organism să aibă un caracter informativ, pentru schimb

de experienŃă şi să nu poată adopta hotărâri cu caracter obligatorii pentru

partidele membre. Stalin a subliniat că nu trebuie sub nicio formă să

reînvie Kominternul şi că noul organism ar trebui să constituie un cadrul

de informare şi schimb de experienŃă periodică, în care puteau fi adoptate

decizii, dar fără caracter obligatoriu pentru participanŃi.

A existat şi o iniŃiativă, lansată de liderul comunist ungar Mátyás

Rákosi, pentru organizarea, în Ungaria, a unei consfătuiri a

reprezentanŃilor partidelor comuniste din bazinul dunărean, cu prilejul

Congresului Partidului Comunist Ungar, convocat în septembrie, acelaşi

an, iniŃiativă respinsă de Kremlin ca fiind „inutilă şi inoportună”. Mihail

A. Suslov, şeful SecŃiei de politică externă a Partidului Comunist

(bolşevic) al Uniunii Sovietice, a arătat că Partidul Comunist din Ungaria

nu se afla în niciun fel într-o poziŃie care să-l îndreptăŃească să aspire la

un rol de centru al partidelor comuniste din zona bazinului dunărean.

Respingerea, însoŃită de calificative tăioase a iniŃiativei lui Rákosi, este

explicabilă, având în vedere că ea se suprapunea unei iniŃiative polone, la

originea căreia se afla Kremlinul şi care, la rândul ei, şi fără ştirea

liderului Partidului Comunist Polonez, suferea chiar în acele momente o

metamorfoză radicală în laboratoarele alchimiştilor politici comunişti

sovietici.

Stalin propusese în primăvara anului 1947 lui Wladyslaw Gomulka

ca Partidul Comunist din Polonia să ia iniŃiativa înfiinŃării unui periodic

de informare, care să fie editat în comun de mai multe partide comuniste

şi, în acest sens, să adreseze invitaŃii acestor partide pentru a-şi trimite

63

reprezentanŃi la o consfătuire destinată să analizeze propunerea şi să

adopte decizii adecvate. Lista partidelor, stabilită de Stalin şi Gomulka,

cuprindea, pe lângă cele două partide comuniste din Uniunea Sovietică şi

Polonia, pe cele din Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Italia, Iugoslavia,

România şi Ungaria. La sfârşitul lunii iulie 1947, o scrisoare-invitaŃie

semnată de Gomulka a fost trimisă partidelor menŃionate, precizându-se,

între altele, că era vorba de o consfătuire care urma să ofere ocazia unui

„schimb de informaŃii” cu privire la situaŃia din diferite Ńări şi a unui

„schimb de opinii” şi că „noi nu avem în vedere crearea vreunui fel de

organ al mişcării muncitoreşti internaŃionale în afară de o revistă care s-ar

focaliza asupra problemelor mişcării muncitoreşti din diferite Ńări”. (Ioan

Chiper, Un instrument eficace în mâna „marelui frate”. Geneza

Cominformului, în „Dosarele Istoriei”, An. III, nr. 10 (26), 1998, pp. 51-

53). FaŃă de aceste intenŃii anunŃate de Wladyslaw Gomulka, la Moscova

s-a înregistrat, în cursul lunii august, o modificare esenŃială în legătură cu

ordinea de zi şi obiectivele finale ale planificatei reuniuni comuniste

internaŃionale.

Kominformul va apărea ca un mecanism menit să ducă la întărirea

controlului sovietic asupra statelor est şi central-europene, precum şi a

influenŃei pe care Moscova o exercita asupra partidelor comuniste din

FranŃa şi Italia, cele mai influente în acel timp partide comuniste din

Occident. Lucrările consfătuirii marcau o accentuare a orientării dure

antioccidentale, în primul rând a celei antiamericane. Reprezentantul

Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Andrei Jdanov, a

prezentat faimosul raport Cu privire la situaŃia internaŃională, în care a

formulat teza despre scindarea lumii în două lagăre: lagărul imperialist

antidemocratic, în frunte cu SUA şi lagărul antiimperialist şi democratic,

în frunte cu URSS. Primul lagăr avea ca obiectiv „pregătirea unui nou

război imperialist”, în scopul „luptei împotriva socialismului şi a

64

democraŃiei”; cel de al doilea trebuia să lupte „pentru o pace trainică,

democratică”. În raportul său, Jdanov arăta că Planul Marshall era

expresia unui curs agresiv, expansionist, în care se angajase politica

externă americană, un plan de înrobire a Europei şi de formare a unui

bloc de state aservite SUA. Pentru a asigura succesul, lagărul

antiimperialist democratic trebuia să acŃioneze într-o unitate de monolit.

Strategia pe care trebuia s-o dezvolte Kominformul era schiŃată

astfel de Jdanov: Partidele comuniste fără a-şi subestima puterile „trebuie

să se pună în fruntea mişcării de rezistenŃă împotriva planurile de

agresiune imperialistă şi expansiune asupra altor teritorii”; acest îndemn

fiind adresat în mod special partidelor comuniste occidentale, care,

împreună cu partidele social-democrate, urmau să învingă imperialismul

american. „Trebuie să se reunească, să-şi alăture eforturile pe baza unei

platforme antiimperialiste şi democratice pentru a concentra în jurul lor

toate forŃele democratice şi patriotice ale poporului”; acest apel era

adresat în special partidelor est-europene, cărora li se dădea astfel o

orientare unitară şi li se cerea un control drastic al propriilor Ńări.

Consfătuirea a hotărât ca Biroul Informativ al Partidelor Comuniste şi

Muncitoreşti să editeze o publicaŃie, intitulată „Pentru pace trainică,

pentru democraŃie populară”.

Prima victimă a politicii de întărire a subordonării faŃă de Moscova

avea să fie Iugoslavia. În această din urmă Ńară comuniştii conduşi de

Iosip Broz Tito câştigaseră puterea prin propriile forŃe şi îşi exprimau o

intenŃie evidentă de independenŃă. Deşi Tito fusese un sprijinitor fervent

al constituirii Kominformului, el va intra în conflict cu pretenŃia lui Stalin

de a impune modelul sovietic de sistem social-politic. La 29 iunie 1948

apare RezoluŃia Biroului Informativ cu privire la situaŃia din Partidul

Comunist din Iugoslavia în care liderii iugoslavi erau acuzaŃi că au trădat

socialismul şi duc o politică duşmănoasă împotriva Uniunii Sovietice.

65

Surpriza opiniei publice a fost enormă întrucât aceste acuzaŃii grave

veneau după ce Tito fusese decorat, încă în septembrie 1944 de către

Prezidiul Sovietului Suprem al URSS cu ordinul „Suvorov” cl. I, iar la

sfârşitul războiului i-a fost oferit ordinul „Pobeda” („Victoria”) „pentru

succesele deosebite în conducerea operaŃiunilor militare de amploare care

au contribuit la realizarea victoriei NaŃiunilor Unite asupra Germaniei

hitleriste”.

La 11 iunie 1945, Tito şi Molotov semnaseră, în prezenŃa lui Stalin,

Tratatul de prietenie, asistenŃă mutuală şi colaborare postbelică între

Iugoslavia şi Uniunea Sovietică. Cele două Ńări făcuseră „front comun” în

arena internaŃională, condamnaseră împreună Doctrina Truman şi

respinseseră Planul Marshall; de asemenea, au promovat o linie comună

în problema germană şi reglementările de pace postbelice. Şi iată că

marele erou care, până la rezoluŃia Kominformului din iunie 1948, fusese

proslăvit în toate publicaŃiile sovietice, a devenit peste noapte un duşman

al „patriei socialismului”, trădător, spion imperialist, criminal etc., etc.,

iar grupul conducător al Partidului Comunist din Iugoslavia era calificat

drept „o bandă de spioni şi trădători”. Urmând directivele Partidului

bolşevic, toate partidele comuniste şi-au îndreptat atacurile

propagandistice împotriva conducătorilor iugoslavi. Sediul Biroului

Informativ şi al publicaŃiei lui, stabilit iniŃial la Belgrad, a fost mutat la

Bucureşti.

Prin înfiinŃarea Kominformului s-a consacrat organizarea de bloc a

Uniunii Sovietice şi a Ńărilor de „democraŃie populară” din zona sa de

influenŃă. S-a făcut un pas decisiv pe calea izolării democraŃiilor populare

europene în spatele Cortinei de Fier, a îndepărtării acestor state de

valorile civilizaŃiei occidentale. În cadrul mişcării comuniste s-a alcătuit

în mod artificial o structură închisă, folosită pentru impunerea dictatului

politic nemijlocit, pentru consolidarea influenŃei sovietice, inclusiv pentru

66

scopurile hegemoniste de mare putere a politicii externe a Moscovei. De

activitatea Kominformului vor fi legate politica de forŃare artificială a

ritmului istoriei, o politică neadecvată condiŃiilor istorice din Ńările

respective, crearea, în mişcarea comunistă, a unei atmosfere de suspiciune

şi intoleranŃă faŃă de disidenŃă care şi-a găsit concretizarea extremă în

represiuni şi procese politice desfăşurate la sfârşitul anilor ’40 şi la

începutul anilor ’50 ai secolului XX. Încă din momentul apariŃiei sale,

Kominformul a transpus activ în practică tezele potrivit cărora socialiştii

şi social-democraŃii din Ńările Europei de Est erau consideraŃi agenŃi ai

imperialismului anglo-american, spioni şi trădători ai intereselor claselor

muncitoare. ConcepŃiile socialiste/social-democrate privind trecerea la

socialism prin evoluŃie paşnică au devenit, în mod inevitabil, obiectul

unei critici drastice în cadrul partidelor comuniste care s-au văzut nevoite

să renunŃe la concepŃiile proprii de această factură. Unificarea căilor şi

metodelor de construcŃie socialistă după modelul sovietic, proclamată

odată cu crearea Kominformului, a conturat perspectiva respingerii

oricăror alte variante de transformare socială.

În 1956, în urma faimosului său raport privind destalinizarea,

prezentat de primul secretar Nikita S. Hruşciov la Congresul al XX-lea al

Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Kominformul a fost dizolvat.

Această măsură a detensionat relaŃiile cu Iugoslavia, iar scopul ei, ca şi în

cazul dizolvării Kominternului de către Stalin, în 1943, a fost de a atrage

comentarii favorabile din partea puterilor occidentale.

IV. RELAłIILE INTERNA łIONALE

SUB IMPACTUL R ĂZBOIULUI RECE. 1948 – 1955

Blocada şi podul aerian de la Berlin. Berlinul a jucat un rol

simbolic în întreaga perioadă a Războiului Rece. În ianuarie 1948,

67

Uniunea Sovietică şi-a exprimat nemulŃumirea faŃă de măsurile luate de

Marea Britanie şi SUA pentru integrarea sub egida lor a zonelor vestice

ale Germaniei, iar în martie şi-a retras delegaŃia din Consiliul Aliat de

Control, care nu se va mai întruni niciodată. La 31 martie, autorităŃile

militare sovietice au anunŃat că, din raŃiuni administrative, au decis să

controleze pasagerii şi mărfurile de pe trenurile care veneau din Vest prin

zona sa de ocupaŃie spre Berlin, apoi au început să impună restricŃii în

transportul pe uscat şi în traficul fluvial.

La 18 iunie 1948, părăsind încercările de a ajunge la un acord cu

sovieticii în problema combaterii inflaŃiei galopante din Germania,

puterile occidentale au introdus în zonele lor de ocupaŃie Deutsche Mark,

propunând în acelaşi timp menŃinerea monedei anterioare folosită la

Berlin. Uniunea Sovietică a introdus în Germania de Est propria ei marcă

nouă, pe 23 iunie şi, în aceeaşi zi, a lăsat zonele occidentale fără curent

electric şi a stopat toate livrările de cărbune, alimente şi de alte produse.

A doua zi întregul trafic, pe uscat şi pe apă, dintre Berlinul de Vest şi

Occident a fost oprit – blocada fiind de acum completă. Uniunea

Sovietică a declarat că puterile occidentale nu mai aveau niciun drept în

administrarea Berlinului. Statele Unite ale Americii au decis să

reacŃioneze nu prin abandonarea Berlinului, ci prin organizarea unei

aprovizionări a oraşului pe calea aerului. La 28 iunie, prima zi a podului

aerian, 150 de avioane au adus 4.000 de tone de produse, total

insuficiente faŃă de necesarul zilnic obişnuit al oraşului. La 30 iunie,

George Marshall, secretarul de Stat al SUA, a declarat public că „pentru

aprovizionarea populaŃiei civile va folosi la maximum transportul aerian”.

Presupunând că un asemenea pod nu avea nicio şansă de succes,

sovieticii, în primele momente, nu au făcut nicio încercare de a-l

împiedica. Deşi criza se declanşase în contextul dezacordului privitor la

monedă, autorităŃile sovietice au declarat la începutul lunii iulie că

68

blocada – numită de ei „probleme tehnice” – va dura atâta timp cât

puterile occidentale vor persevera în ideea de a instala un guvern german

în zonele lor de ocupaŃie.

Prin intermediul podului aerian, care a durat până la 12 mai 1949,

circa 200.000 de zboruri (un zbor la fiecare 3 minute) s-a aprovizionat

partea de Vest a Berlinului cu bunuri, ceea ce a permis oraşului să

supravieŃuiască, forŃând Uniunea Sovietică să renunŃe la blocadă. În seara

zilei de 2 august 1948, cu prilejul unei audienŃe acordate ambasadorilor

occidentali la Moscova, Stalin a declarat că el nu avea intenŃia să-i forŃeze

pe occidentali să părăsească Berlinul. „În definitiv noi suntem încă aliaŃi”

– a spus Stalin. Apoi el a propus un compromis în chestiunea monedei,

dar Molotov se va dovedi inflexibil în negocieri, iar autorităŃile militare

sovietice de la Berlin au declarat că pentru manevrele aeriene va fi nevoie

să se ceară coridoare prin care să se menŃină podul aerian pentru

aprovizionarea părŃii de Vest a Berlinului. Podul aerian a contribuit la

solidarizarea vest-germanilor în acŃiunea de sprijinire a rudelor lor de la

Berlin, oraşul care devenise, la nici patru ani de la sfârşitul celui de-al

doilea război mondial, un simbol al libertăŃii.

În primele luni ale anului 1949, Uniunea Sovietică a început să dea

înapoi. După o serie de convorbiri între reprezentanŃii sovietic şi american

la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, începute la 15 februarie, s-a ajuns la

unele rezultate concrete. Pe 25 aprilie s-a anunŃat convocarea unei

conferinŃe a Miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, iar a doua zi

guvernul sovietic a informat guvernul Statelor Unite ale Americii despre

dorinŃa lui de a ridica blocada, dacă în acelaşi timp puterile occidentale

vor renunŃa la contramăsurile lor şi vor fi de acord cu convocarea

Consiliului Miniştrilor de Externe pentru a discuta toate problemele

referitoare la Germania. La 5 mai s-a convenit ca toate restricŃiile impuse

de sovietici între zonele occidentale ale Germaniei şi Berlin să fie abolite

69

la data de 12 mai şi ca, totodată, contramăsurile adoptate de occidentali în

privinŃa comerŃului între zonele lor şi zona sovietică să fie suprimate la

aceeşi dată. Consiliul Miniştrilor de Externe urma să se întrunească la

Paris pe 23 mai. În realitate, blocada sovietică a fost ridicată doar parŃial.

S-a redeschis doar o autostradă (magistrala Helmstedt-Marienborn-

Berlin), iar numeroase îngrădiri şi restricŃii au fost menŃinute. O grevă a

feroviarilor din Berlin, condusă de comunişti, a contribuit şi ea la

întârzierea ridicării totale a blocadei.

La Sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe, Ńinută la Paris (23

mai – 20 iunie 1949), s-a încercat realizarea unui acord în privinŃa

unificării Berlinului; secretarul de Stat Dean Acheson a propus un proiect

care viza, în principal, organizarea de alegeri libere în cele patru sectoare

ale Berlinului şi a sugerat un compromis general privind adoptarea în

unanimitate a deciziilor celor patru mari puteri privind Germania. La 10

iunie 1949, Molotov a făcut o propunere spectaculoasă potrivit căreia cele

patru guverne să prezinte în termen de trei luni un proiect de tratat de

pace cu Germania. ForŃele de ocupaŃie urmau să fie retrase în termen de

un an după încheierea acestui tratat. Adevăratul scop al acestei propuneri

era acela de a oferi Uniunii Sovietice posibilitatea de a utiliza preconizata

conferinŃă drept tribună de propagandă, întrucât în acel moment era puŃin

probabil să se încheie un tratat de pace cu Germania, date fiind atâtea

divergenŃe între marile puteri. ConferinŃa de la Paris a sancŃionat un fel de

modus vivendi în privinŃa Berlinului; legăturile nu erau rupte şi se

prevedea ca pe viitor cele patru mari puteri să realizeze un acord în

această privinŃă.

Podul aerian de la Berlin a mai durat câteva luni. El a fost o

realizare spectaculoasă dar care a costat scump. Aproximativ 60 de

aviatori americani şi britanici şi-au pierdut viaŃa. Totalul cheltuielilor

Ńărilor implicate s-a ridicat la peste 200 milioane dolari SUA la cursul din

70

1949. Această impresionantă demonstraŃie de îndârjire din prima

confruntare directă din cadrul Războiului Rece a garantat efectiv

securitatea părŃii de Vest a Berlinului împotriva oricărei tentative

ulterioare de invadare de către URSS. De acum şi până la sfârşitul

Războiului Rece Berlinul va rămâne divizat, funcŃionând de fapt ca două

oraşe cu administraŃii proprii. Totodată s-a finalizat divizarea Germaniei,

constituindu-se Republica Federală Germania (RFG), înfiinŃată în zonele

controlate de puterile occidentale, la 23 mai 1949 şi Republica Democrată

Germană (RDG), înfiinŃată în zona de Est, sovietică, la 7 octombrie 1949.

La 14 august 1949 au avut loc alegeri în Germania de Vest, iar la

12 septembrie liberalul Theodor Heuss a fost ales preşedinte al RFG.

Peste trei zile Konrad Adenauer este ales cancelar. La sfârşitul lunii

septembrie 1949, Germania de Vest exista ca putere politică autonomă.

Republica Democrată Germană, al cărei lider comunist Otto Grotewohl a

fost numit prim-ministru, a obŃinut puteri mai însemnate cel puŃin în

aparenŃă decât Republica Federală, întrucât administraŃia militară

sovietică a fost desfiinŃată pe 10 octombrie, iar Germania de Est a primit

dreptul de a-şi gestiona singură relaŃiile externe. În realitate, RDG nu

avea mai multe libertăŃi atât în domeniul politicii interne cât şi în politica

externă decât celelalte Ńări din Estul european aflate sub dominaŃie

sovietică.

Constituirea OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord. North

Atlantic Treaty Organization/NATO este una din cele mai importante

acte de politică externă ale administraŃiei Truman. Ideea unei alianŃe între

SUA şi Ńările vest-europene a apărut cu prilejul încheierii Tratatului de la

Bruxelles, la 17 martie 1948 de către Marea Britanie, FranŃa, Olanda,

Belgia şi Luxemburg. Prin acest tratat cele cinci state semnatare se

angajau să se apere reciproc în cazul oricărui atac armat, pe o durată de

50 de ani. Încheiat la mai puŃin de trei ani de la terminarea celui de-al

71

doilea război mondial, tratatul oferea o garanŃie de securitate în plus în

eventualitatea creării unui stat independent german. Scopul implicit al

Tratatului de la Bruxelles era să demonstreze că statele din Europa

Occidentală doreau să contribuie la propria apărare militară şi să-l ajute

pe preşedintele Truman să convingă Congresul american pentru a accepta

ca Statele Unite ale Americii să participe la o alianŃă militară europeană.

La 17 martie şi la 17 aprilie 1948 miniştrii de Externe francez

Georges Bidault şi britanic Ernest Bevin i-au cerut secretarului de Stat

american George Marshall să înceapă convorbiri privind perfectarea unui

acord între SUA şi puterile occidentale. Statele Unite ale Americii au pus

drept condiŃie organizarea prealabilă în Europa a unui sistem defensiv

împotriva oricărei agresiuni, indiferent de provenienŃa ei. Senatul SUA a

aprobat, la 11 iunie, cu 64 voturi pentru şi 4 contra, o rezoluŃie (RezoluŃia

Vandenberg) care autorizează guvernul să încheie pe timp de pace alianŃe

în afara continentului american. În cursul verii a început să se discute

despre un eventual Pact Atlantic care să grupeze Uniunea de la Bruxelles,

SUA şi Canada. La 26 octombrie, miniştrii de Externe ai celor cinci state

europene au finalizat un studiu preliminar asupra securităŃii Atlanticului

de Nord şi s-au declarat întru totul favorabili ideii unui pact defensiv al

Atlanticului. Canada şi-a dat şi ea acordul. În realitate s-a aşteptat

rezultatul alegerilor prezidenŃiale americane. Acestea s-au soldat cu

realegerea lui Harry Truman, în noiembrie 1948, pentru un nou mandat la

Casa Albă, ceea ce a favorizat continuitatea politicii externe a SUA.

Astfel, încă de la sfârşitul lunii noiembrie, Consiliul Consultativ al

Uniunii de la Bruxelles a adresat guvernului de la Washington un

anteproiect de Pact Atlantic, care va fi supus analizei unui comitet de

experŃi, condus de un reprezentant al Departamentului de Stat şi supus

guvernelor interesate. Suedia n-a acceptat invitaŃia, spre deosebire de

Norvegia, care şi-a arătat disponibilitatea de aderare la Pactul Atlantic.

72

Proiectul preliminar privind constituirea alianŃei atlantice a generat

controverse în Senatul american şi la OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, unde

secretarul general Trygve Lie se arăta reticent. „Dacă popoarele acceptă

ca alianŃele regionale să Ńină loc de securitate colectivă, speranŃa unei păci

trainice va fi grav prejudiciată”, aprecia el, dar Ńinea totuşi să adauge că

„acordurile regionale pot fi un instrument foarte util pentru făurirea unui

sistem de securitate colectivă, dacă se recunoaşte supremaŃia Cartei

ONU”. (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, Istoria relaŃiilor

internaŃionale. 1948 – până în zilele noastre, vol.II, Editura ŞtiinŃelor

Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006, p. 26). Oricum, este cert că

proiectatul tratat atlantic nu era în contradicŃie cu prevederile Cartei ONU

care recunoşteau posibilitatea existenŃei unor acorduri sau a unor

organisme regionale.

În zilele de 14 şi 15 martie 1949, Consiliul Consultativ al Uniunii

Tratatului de la Bruxelles, reunit la Londra, a adoptat textul complet al

Pactului Atlantic, apoi, împreună cu Statele Unite ale Americii şi Canada

au invitat să adere la Pact Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia şi

Italia. Pactul a fost publicat la 18 martie 1949 înainte de a fi semnat,

punând astfel în cunoştinŃă de cauză opinia publică din Ńările respective.

Preambulul insista asupra dorinŃei Ńărilor contractante, dar şi asupra

deciziilor de a proteja prin forŃă regimul democratic de tip occidental şi

statul de drept. Cea mai importantă parte a pactului constă din clauze

militare. Se făcea o distincŃie între ameninŃare şi agresiune. În caz de

ameninŃare părŃile se vor consulta. Pentru a defini ameninŃarea este

suficient ca una dintre părŃi să declare că există o astfel de situaŃie.

În caz de agresiune în Europa, în America de Nord, în Algeria,

contra vreunei insule din Atlantic, la Nord de Tropicul Cancerului, contra

vreunui vas sau a vreunei aeronave aparŃinând unuia dintre contractanŃi,

asistenŃa militară nu este întru totul automată. Dacă se produce un astfel

73

de caz, fiecare în parte, în situaŃie de legitimă apărare, individuală sau

colectivă, recunoscută prin articolul 51 al Cartei NaŃiunilor Unite, „va

asista partea sau părŃile astfel atacate luând imediat, individual şi în acord

cu celelalte părŃi, acea măsură (acŃiune) pe care o va considera necesară,

inclusiv folosirea forŃei armate, pentru a restabili şi a asigura securitatea

în regiunea Atlanticului de Nord”. (Constantin Buşe, Zorin Zamfir,

Alexandru Vianu, Gheorghe Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi

documente, Vol. III (1945-1982), Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1983, p. 58). Astfel, fiecare parte are libertatea de a hotărî dacă

asistenŃa ei va fi militară, adică dacă va intra în război. Se releva că nu

exista incompatibilitate între Pactul Atlantic şi Carta NaŃiunilor Unite, pe

de o parte, şi orice angajament anterior al unuia dintre aliaŃi, pe de altă

parte. Se vor crea un consiliu care să se poate reuni rapid, precum şi

organisme subsidiare, între care şi un „comitet de apărare”. Admiterea

altor state se va putea face numai cu acordul unanim al contractanŃilor.

Uniunea Sovietică a protestat cu vehemenŃă împotriva proiectului

Pactului Atlantic, remiŃând occidentalilor, la 31 martie, un memorandum

care conchidea în cinci puncte că Pactul Atlantic: a) este absolut agresiv

şi îndreptat împotriva Uniunii Sovietice; b) se află în contradicŃie

flagrantă cu Carta ONU; c) este în contradicŃie cu Tratatul de ajutorare şi

prietenie din 1942 dintre Marea Britanie şi Uniunea Sovietică; d) este în

contradicŃie, de asemenea, cu Tratatul franco-sovietic de ajutorare şi

prietenie din 1944; e) este în contradicŃie cu toate acordurile şi tratatele

semnate între URSS, SUA şi Marea Britanie la Yalta, Potsdam etc.

La 2 aprilie 1945, miniştrii de Externe ai Ńărilor care acceptaseră să

semneze Pactul Atlantic au dat o replică notei diplomatice sovietice de la

sfârşitul lunii martie, declarând că: în ciuda publicării textului, sovieticii

continuau să interpreteze Pactul în mod eronat. Prin urmare, opiniile

guvernului de la Moscova nu erau rezultatul unui studiu amănunŃit asupra

74

textului, ci consecinŃa altor considerente. „Textul demonstrează clar

caracterul absolut defensiv al acestui Pact, conformitatea lui atât cu litera

cât şi cu spiritul Cartei ONU, dar şi faptul că Pactul nu este îndreptat

împotriva vreunei naŃiuni sau a vreunui grup de naŃiuni, ci doar împotriva

vreunei agresiuni armate.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit.,

p. 28).

Ceremonia semnării Tratatului Nord-Atlantic a avut loc la

Washington, la 4 aprilie 1949. Cele 12 state fondatoare erau: Belgia,

Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,

Norvegia, Olanda, Portugalia şi Statele Unite ale Americii. A doua zi

după semnarea Tratatului Nord-Atlantic, cele cinci state ale Pactului de la

Bruxelles au cerut Statelor Unite ale Americii să le acorde un ajutor

militar rapid. La 6 aprilie guvernul SUA a răspuns favorabil şi a anunŃat

că va cere Congresului să voteze un asemenea ajutor. SusŃinut atât de

democraŃi cât şi de republicani, programul de ajutor militar supus

Congresului pe 25 iulie va fi votat în forma finală la 14 octombrie, la

puŃine zile de la anunŃul senzaŃional făcut pe 23 septembrie 1949 de către

preşedintele Truman, potrivit căruia serviciile speciale americane

decelaseră o explozie atomică în Uniunea Sovietică. Ajutorul, prevăzut

pentru un an, era de 1,314 miliarde dolari, acordat în special semnatarilor

europeni ai tratatului (care urmau să beneficieze de 1 miliard de dolari).

Conducerea supremă a OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord

era încredinŃată Consiliului Miniştrilor celor 12 state semnatare. Întrunit

la Londra în mai 1950, acest Consiliu a stabilit crearea unui Consiliu

permanent constituit din 12 supleanŃi, ca organ executiv al Tratatului,

asistat de experŃi, cu sediul la Londra. Sub controlul Consiliului celor 12

miniştri ai Afacerilor Externe, urmau să se întrunească periodic: un

Comitet de apărare economic şi financiar, compus din miniştrii de

FinanŃe; un Comitet de apărare, compus din miniştrii de Apărare, asistat

75

de un Comitet militar, compus din cei 12 şefi de stat-major. În plus, mai

exista un Birou al marinei comerciale şi un Comitet de producŃie şi

armament. Pe plan militar, un grup strategic permanent (Standing Group),

compus din reprezentanŃii SUA, Marii Britanii şi FranŃei, cu sediul la

Washington, având în subordine cinci grupuri regionale de operaŃiuni:

Canada-America, Nord-Atlantic, Nord-european, Vest-european, Sud-

european – Mediterana occidentală.

Un moment important în constituirea organismelor AlianŃei Nord-

Atlantice l-a constituit Consiliul de Miniştri ai celor 12 state membre,

întrunit la Bruxelles pe 12 decembrie 1950. Cu acel prilej, generalul

Dwight D. Eisenhower a fost desemnat comandant suprem al forŃelor

AlianŃei. La Rocquencourt, aproape de Versailles, s-a stabilit sediul

Cartierul General al Puterilor Aliate în Europa/Superior Headquarters of

Allied Powers in Europe (SHAPE), care depindea direct de Standing

Group. Personalitatea generalului Eisenhower, „eliberatorul Europei

occidentale”, a avut imediat o influenŃă însemnată asupra Ńărilor membre

şi, cu toate că a activat în principal pe plan militar, a jucat şi un rol politic

important, contribuind la reducerea diferendelor, a susceptibilităŃilor

naŃionale, a conflictelor de competenŃă, a rivalităŃilor personale,

reorientând Comunitatea Atlantică spre o mai mare solidaritate şi

eficienŃă. În general, s-au făcut eforturi semnificative în vederea

coordonării şi armonizării funcŃionării Pactului Atlantic. În februarie

1952, s-a decis ca toate organele politice ale Pactului să fie instalate la

Paris.

Până în 1952 au fost constituite comandamentele regionale,

corespunzătoare zonelor de acŃiune al NATO. Aceste comandamente,

care, cu mici excepŃii, au rămas valabile aproape o jumătate de secol, au

fost: Comandamentul Armatelor Aliate din Europa de Nord, cu sediul la

Oslo; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa Centrală, cu sediul la

76

Fontainbleu, lângă Paris; Comandamentul Armatelor Aliate din Europa

de Sus, cu sediul la Neapole; Comandamentul Armatelor Aliate din Zona

Mediteraneeană, cu sediul la La Valetta; Comandamentul Armatelor

Aliate din Zona Atlantică, cu sediul la Norfolk; Comandamentul şi

Comitetul Canalului Mânecii, cu sediul la Porsmouth; Grupa regională de

Planificare SUA – Canada, cu sediul la Washington. Un rol important în

constituirea acestor structuri militare l-a avut primul secretar general al

NATO, lordul Hastings L. Ismay, numit la 12 martie 1952. (Alesandru

DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în secolele XIX-XX,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 271).

În 1966, preşedintele FranŃei, generalul de Charles de Gaulle, a

scos Ńara sa din Comitetul militar reunit al NATO. Astfel, în caz de atac,

trupele franceze nu intrau automat sub comanda NATO. La 7 martie

1966, generalul de Gaulle i-a adresat preşedintelui american Lyndon B.

Johnson un mesaj prin care anunŃa că Ńara sa, deşi rămânea fidelă AlianŃei

Nord-Atlantice, hotăra să-şi retragă trupele din forŃele militare integrate

ale AlianŃei. „FranŃa îşi propune să redobândească pe teritoriul ei

exerciŃiul deplin al suveranităŃii sale prejudiciate actualmente de prezenŃa

permanentă a unor elemente militare aliate sau de utilizarea spaŃiule ei

aerian, să nu mai participe la comandamentul integrat şi să nu mai pună la

dispoziŃia OrganizaŃiei Atlantice niciun fel de forŃă armată.” FranŃa

rămânea, aşadar, aliata Statelor Unite ale Amercii şi a celorlalŃi membri ai

NATO, dar refuza integrarea în plină pace, care se înfăptuise la sfârşitul

anului 1950 pentru armatele statelor continentale ale AlianŃei, precum şi

pentru forŃele britanice şi americane staŃionate în Germania. Pe 10 martie

1966, un memorandum francez, care enunŃa acelaşi principiu, a fost remis

celorlalŃi membri ai NATO. FranŃa va rămâne în instanŃa cea mai înaltă a

AlianŃei – Consiliul Atlanticului de Nord.

77

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord a fost primul bloc

politico-militar încheiat în timp de pace prin care SUA se implica în

Europa. Pentru prima dată în istoria lor, după Tratatul cu FranŃa din 1778,

americanii încheiau un tratat de alianŃă cu state care nu se aflau pe

continentul lor. Trupele americane se vor instala durabil în Europa

Occidentală. OrganizaŃia Tratatului Nord-Atlantic s-a lărgit prin primirea

în cadrul ei, a Greciei şi Turciei, în 1952, a Republicii Federale

Germania, în 1955 şi a Spaniei, în 1981. NATO a funcŃionat cu aceşti 16

membri pe întreaga durată a Războiului Rece.

În Europa, în afară de NATO s-a creat şi o alianŃă militară menită

să asigure securitatea colectivă a statelor membre prin transformarea

OrganizaŃiei Tratatului de la Bruxelles în Uniunea Europei

Occidentale/UEO. Această organizaŃie a fost înfiinŃată în 1954 şi, la 6

mai 1955, odată cu admiterea RFG în NATO, devine un forum european

de securitate şi cooperare suplimentar. ExistenŃa UEO a fost pusă în

umbră în permanenŃă de NATO şi de prezenŃa miliară americană în

Europa. Membrii Uniunii Europei Occidentale sunt: Belgia, RFG, FranŃa,

Grecia (din 1994), Marea Britanie, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania

(din 1989) şi Portugalia (din 1989).

Pacte şi alianŃe de securitate încheiate în primul deceniu

postbelic în America, Asia de Sud-Est şi zona Pacificului. Încă din

primii ani ai Războiului Rece, Statele Unite ale Americii şi-au asigurat,

prin tratate bilaterale şi multilaterale, o influenŃă preponderentă şi în zone

extraeuropene ale lumii. La 15 august 1947, au început la Rio de Janeiro,

în Brazilia, o conferinŃă interamericană extraordinară „pentru menŃinerea

păcii continentale şi a securităŃii”. La conferinŃă au fost reprezentate 20

de republici din cele 21 câte existau în acel moment pe continentul

american; Nicaragua, unde se produsese recent o lovitură de stat, n-a fost

invitată. Rezultatul principal al conferinŃei a constat în elaborarea şi

78

semnarea, la 2 septembrie 1947, a Tratatului interamerican de ajutor

reciproc sau Tratatul de la Rio de Janeiro (Inter-American Treaty of

Reciprocal Assistance/Rio de Janeiro Treaty). Prin acest tratat s-a

oficializat şi s-a extins pactul neoficial de securitate împotriva Germaniei

şi a Japoniei, încheiat în timpul celui de-al doilea război mondial. Fiind

îndreptat atât împotriva agresiunii din afară cât şi din interiorul alianŃei, a

fost considerat de majoritatea statelor membre un instrument multilateral

pentru menŃinerea păcii şi stabilităŃii în spaŃiul american, iar SUA îl

considera un alt bloc împotriva răspândirii comunismului. Tratatul de la

Rio de Janeiro a fost invocat într-o serie de conflicte, precum cele dintre

Nicaragua şi Costa Rica din 1949, 1955 şi 1959. În acelaşi timp, a fost

folosit pentru a justifica intervenŃia SUA în afacerile interne ale statelor

membre, cum a fost cazul în Grenada (1983) sau Panama (1989).

Pactul de la Rio de Janeiro a fost însoŃit, începând din anul 1948,

de OrganizaŃia Statelor Americane/OSA, înfiinŃată la 30 aprilie 1948 şi

care a intrat în funcŃiune la 13 decembrie 1951. Din OSA au făcut parte

majoritatea statelor americane şi din zona Caraibelor, având drept scop să

promoveze cooperarea şi consultările dintre statele membre, să protejeze

continentul american, sub direcŃia SUA, împotriva oricărei agresiuni

exterioare şi mai ales împotriva ameninŃării răspândirii comunismului, în

epoca de început a Războiului Rece. Activitatea OSA a fost afectată de

deosebirile de ordin ideologic, structural şi economic dintre statele

membre. În 1962 Cuba a fost exclusă din OSA, iar Canada nu a aderat la

această organizaŃie, dar în 1972 a obŃinut statut de observator. În anii ’80

SUA s-au opus Argentinei în timpul războiului din Insulele Falkland

(Malvinas) din Oceanul Atlantic (2 aprilie – 14 iunie 1982), alăturându-se

Marii Britanii în disputa pentru suveranitatea acestor insule. SUA a fost

condamnată de alŃi membri ai OSA pentru invazia din Grenada şi

Panama. Prin intermediul unor acorduri comerciale, o serie de state din

79

America Latină au încercat să-şi intensifice cooperarea economică şi

politică, pentru a reduce dominaŃia SUA.

La 12 februarie 1947 s-a semnat la Ottawa Acordul între Canada şi

SUA cu privire la colaborarea militară în perioada postbelică. Acordul

se baza pe următoarele principii: 1. Schimb reciproc de persoane

împuternicite cu scopul ridicării gradului de cunoaştere a instituŃiilor de

apărare ale celor două Ńări; 2. Colaborare şi schimb de observatori în

legătură cu manevrele, cu evoluŃia şi experimentarea produselor militare

care prezintă interes comun; 3. Stimularea construcŃiei şi standardelor

unice ale armamentului, muniŃiilor, organizării, metodelor de instrucŃie

etc.; 4. Accesibilitate reciprocă a mijloacelor militare, maritime şi aeriene.

Fiecare Ńară va asigura pe principii de reciprocitate, cu formalităŃi

minime, tranzitul pe teritoriul şi apele sale teritoriale al avioanelor,

aviaŃiei militare şi al navelor de stat ale celeilalte Ńări; 5. Se recunoaşte ca

principiu de bază că nicio măsură pe linia colaborării nu va aduce

prejudicii controlului fiecăreia dintre Ńări asupra oricărei activităŃi de pe

teritoriul ei.

Tot în 1947, la 6 octombrie, s-a semnat un acord între SUA şi Iran

prin care misiunea militară americană (aflată în Iran din timpul

războiului) dobândea un rol important în activitatea Ministerului de

Război şi a Statului Major General al armatei iraniene. Potrivit acordului,

misiunii îi reveneau obligaŃii de ajutor acordat Ministerului iranian al

Apărării şi unor servicii ale Statului Major iranian în legătură cu

planurile, problemele organizatorice, principiile de administrare şi

metodele de instruire. Membrii misiunii nu luau asupra lor nici comanda

şi nici răspunderea pentru activitatea de stat major în armata iraniană. Ei

aveau totuşi dreptul să efectueze inspecŃii oficiale şi controale dacă erau

considerate necesare şi cu acordul Ministerului Apărării al Iranului.

Controalele se desfăşurau sub conducerea şefului misiunii.

80

La 1 septembrie 1951 s-a semnat, la San Francisco, Pactul de

securitate al Pacificului/ANZUS între Australia, Noua Zeelandă şi Statele

Unite ale Americii. Pactul avea menirea de a garanta Australiei şi Noii

Zeelande protecŃie împotriva unei duble ameninŃări: pe de o parte,

împotriva unei eventuale resurecŃii a imperialismului japonez, cu sprijinul

SUA, şi pe de altă parte, răspândirea comunismului în Asia ca urmare a

victoriei lui Mao Zedong (Mao Tse-tung) în China şi a războiului din

Coreea. Această alianŃă militară a fost o consecinŃă a slăbiciunii Marii

Britanii, care, încă din timpul războiului, demonstrase că nu mai putea

garanta apărarea fostului său imperiu. AlianŃa a luat sfârşit efectiv în

1984, când Noua Zeelandă a refuzat să accepte intrarea în porturile sale a

unor nave nucleare americane sau ale altor state.

Între 4 şi 7 septembrie 1951 s-a desfăşurat la San Francisco o

conferinŃă, convocată de SUA, în vederea semnării Tratatului de pace cu

Japonia, la care au participat 52 de state. India, Birmania şi Iugoslavia au

refuzat să participe. Proiectul Tratatului de pace, definitivat la 13 august

1951, nu prevedea nicio clauză privind revenirea Taiwanului la China şi

nu menŃiona nimic despre anexarea, de către Uniunea Sovietică, a

Insulelor Kurile şi a Sudului Insulei Sahalin. China comunistă nu fusese

invitată, nefiind recunoscută de SUA ca stat. În schimb, SUA au

recunoscut regimul lui Cian Kai Şi (Jiang Jieshi), instalat în Insula

Taiwan. Pe 15 august 1951, Ciu En-lai, ministrul chinez al Afacerilor

Externe, a făcut o declaraŃie în care a emis opinia că proiectul de tratat

viola acordurile internaŃionale, făcând din Japonia o adevărată colonie

americană şi suprimând despăgubirile de război.

Tratatul de pace cu Japonia a fost semnat la 8 septembrie 1951 la

San Francisco. Tratatul prevedea că Japonia recunoştea independenŃa

Coreii şi renunŃa la toate drepturile şi pretenŃiile asupra acesteia,

incluzând insulele: Quelpart, portul Hamilton şi Dagelet. În probleme

81

teritoriale, Tratatul mai prevedea că Japonia renunŃă: la toate drepturile şi

pretenŃiile asupra Formozei şi insulelor Pescadores; a insulelor Kurile şi

asupra acelei părŃi a Sahalinului şi a insulelor învecinate cu el a căror

suveranitate Japonia a dobândit-o prin Tratatul de la Portsmouth. De

asemenea Japonia renunŃă la toate drepturile şi pretenŃiile legate de

sistemul mandatelor Ligii NaŃiunilor şi adoptă hotărârea Consiliului de

Securitate al ONU din 2 septembrie 1947 potrivit căreia sistemul tutelei

se extinde asupra insulelor din Oceanul Pacific care s-au aflat ulterior sub

mandatul Japoniei; precum şi la orice pretenŃii, drepturi sau interese faŃă

de oricare parte a regiunii Antarctice independent dacă ele derivă din

activitatea cetăŃenilor japonezi sau au fost primite în alt mod etc. În Tratat

se prevedea că trupele de ocupaŃie ale Puterilor Aliate vor fi retrase din

Japonia în cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a Tratatului

şi în orice caz nu mai târziu de 90 de zile de la această dată. Totodată,

Tratatul prevedea că „nimic nu trebuie însă să împiedice amplasarea sau

păstrarea forŃelor armate străine pe teritoriul japonez în conformitate sau

ca urmare a vreunor acorduri bilaterale sau multilaterale care au fost

încheiate între una sau câteva Puteri Aliate, pe de o parte şi Japonia – pe

de alta…” (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 38-39).

Din cele 52 de naŃiuni prezente la ConferinŃa de la San Francisco,

au refuzat să semneze tratatul Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia,

India şi Birmania. În general statele comuniste au considerat că Tratatul

de pace cu Japonia era nul. În acelaşi timp cu Tratatul de pace s-a semnat

Tratatul de securitate dintre Statele Unite ale Americii şi Japonia. Acest

Tratat prevedea dreptul SUA de a plasa în Japonia şi în apropierea ei forŃe

terestre, aeriene şi maritime, „în scopul înlesnirii cauzei menŃinerii păcii

şi securităŃii internaŃionale în Extremul Orient şi asigurării securităŃii

Japoniei de un atac armat din afară, incluzând ajutor acordat la

rugămintea specială a guvernului japonez, pentru reprimarea răscoalelor

82

şi dezordinilor interne puternice, provocate pe cale instigării şi a

amestecului din partea Puterii sau Puterilor care nu sunt participante la

prezentul Tratat”. (RIAD, vol. III, op.cit., pp. 39-40).

După înfrângerea lui Cian Kai Şi în războiul civil din China, în

1949, regimul naŃionalist chinez, instalat în Taiwan, a reuşit să câştige

sprijinul moral şi politic al multor politicieni americani, în special ai

membrilor Partidului Republican din Congresului SUA, şi al fruntaşilor

unor cercuri de afaceri. Sprijinitorii americani ai lui Cian Kai Şi, mai ales

după ce China a intervenit în Războiul din Coreea, susŃineau că nu trebuie

să li se permită „chinezilor roşii” să facă parte din OrganizaŃia NaŃiunilor

Unite. Guvernului lui Cian Kai Şi a deŃinut locul Chinei la NaŃiunile

Unite până în 1972, când preşedintele Richard Nixon, orientând politica

SUA spre Republica Populară Chineză, nu a mai obiectat contra instalării

la ONU a reprezentantului guvernului de la Beijing.

La 8 septembrie 1954, s-a constituit, la Manila, OrganizaŃia

Tratatului de Sud-Est – South-East Asia Treaty Organization/SEATO.

Această alianŃă, alcătuită din Australia, Noua Zeelandă, SUA, Thailanda,

Filipine, FranŃa, Pakistan şi Marea Britanie, avea drept scop apărarea faŃă

de o eventuală agresiune sovietică în Asia. Statele semnatare au refuzat

însă să intervină în mod colectiv în războaiele din Vietnam, Laos şi

Cambodgia. SEATO s-a desfiinŃat în 1975.

Toate aceste pacte au creat impresia că Statele Unite ale Americii

pot controla, prin intermediul lor, o mare parte din lume. De fapt, spre

deosebire de NATO, alianŃă dorită de Ńările membre, care aveau un nivel

de dezvoltare comparabil, celelalte pacte au fost construcŃii de

circumstanŃă, în regimuri instabile şi nicidecum democratice, care

aşteptau mult de la Statele Unite ale Americii, dar nu le împărtăşeau

convingerile şi nici nu credeau, cu adevărat, în necesitatea stăvilirii

comunismului. De altfel, cu unele excepŃii nesemnificative, aceste

83

pacte/alianŃe s-au manifestat prea puŃin şi nu au împiedicat nici înlocuirea

monarhiilor prin dictaturi, nici libertatea fiecărei Ńări de a promova

propria politică. Iar atunci când au apărut dificultăŃi, aceste înŃelegeri

fragile au fost foarte grav afectate. (Jacques Portes, Istoria SUA după

1945, Editura Corint, Bucureşti, 2003, pp. 44-45).

Războiul din Coreea (1950-1953). În timpul celui de-al doilea

război mondial, Peninsula Coreea se afla sub ocupaŃie japoneză, care dura

din 1905. La ConferinŃa de la Cairo (22-26 noiembrie 1943), preşedintele

Roosevelt, primul ministru Churchill şi generalul chinez Cian Kai Şi au

adoptat o declaraŃie, publicată la 1 decembrie 1943, în care se arăta că

SUA, Marea Britanie şi China „sunt ferm hotărâte să acorde Coreei, la

momentul oportun, libertatea şi independenŃa”. (RIAD, op.cit., vol. II, pp.

151-152). La întâlnirea la nivel înalt de la Teheran, Roosevelt a enunŃat

ideea instituirii unui regim provizoriu de tutelă (trusteeship) pentru

Coreea, iar Stalin a concretizat această idee în sensul administrării în

comun a Peninsulei pe o perioadă limitată de timp de către Statele Unite

ale Americii, Marea Britanie, China şi Uniunea Sovietică. La ConferinŃa

de la Yalta, din februarie 1945 s-a revenit asupra problemei statutului

internaŃional postbelic al Coreei, convenindu-se să se instituie pentru

această Ńară tutela cvadripartită temporară până la crearea unui stat

coreean liber şi independent. Fără să-şi propună un plan clar pentru o

acŃiune concretă în Peninsulă, SUA, la sfârşitul războiului din Pacific, au

răspuns introducerii de trupe sovietice în Coreea de Nord prin trimiterea

în pripă, la faŃa locului, a generalului John R. Hodge cu unităŃi americane

din Okinawa. Căutând în grabă o linie de demarcaŃie între forŃele militare

ale Uniunii Sovietice şi cele ale Statelor Unite ale Americii, ambele puteri

au acceptat paralela 38. Teritoriul situat la Nord de această paralelă a

trecut sub controlul sovieticilor, iar jumătatea de Sud, sub conducerea

americanilor.

84

La ConferinŃa Ministrilor de Externe ai SUA, Marii Britanii şi

Uniunii Sovietice, de la Moscova, din decembrie 1945, s-a semnat un

acord în care se preciza structura administraŃiei comune şi perspectiva

creării unui stat coreean independent. În scopul punerii în practică a

acestor obiective, s-a constituit o comisie mixtă sovieto-americană cu

sediul la Seul. Lucrările acestei comisii s-au desfăşurat cu intermitenŃă,

fără să se poată ajunge la o înŃelegere, din cauza tensiunilor survenite în

relaŃiile dintre cele două superputeri după lansarea Doctrinei Truman. Pe

fondul acestor tensiuni, administraŃiile sovietică şi americană au devenit

ostile, fiecare încercând să instaureze în Coreea un sistem de guvernare

după modelul propriu. La 14 noiembrie 1947, din iniŃiativa SUA,

Adunarea Generală a ONU a adoptat o RezoluŃie prin care recomanda

organizarea de alegeri în cele două zone de ocupaŃie pentru constituirea

unui parlament unic, care să formeze un guvern provizoriu al întregii

Corei. Totodată, s-a recomandat crearea unei comisii speciale pentru

supravegherea desfăşurării alegerilor, dar această comisie nu şi-a putut

îndeplini mandatul. Alegerile s-au desfăşurat separat, în mai 1948 în Sud

şi în august, acelaşi an, în Nord. Au fost alese două parlamente care

pretindeau, fiecare în parte, că reprezintă întreaga Ńară. Parlamentul de la

Phenian a ales un guvern având în frunte pe Kim Ir Sen – un vechi lider

comunist, care luptase în gherila japoneză şi participase ca ofiŃer în

Armata Roşie la bătălia Stalingradului. Parlamentul de la Seul l-a

desemnat ca şef al executivului pe Li Sân Man (Syngman Rhee).

În jumătatea de Sud a Peninsulei s-a proclamat, la 15 august 1948,

Republica Coreea. Politica acesteia a fost prefigurată de nevoia constantă

de apărare împotriva regimului condus de Kim Ir Sen. La 9 septembrie

1948, în jumătatea de Nord a Coreii, s-a proclamat un stat totalitar

comunist cu denumirea de Republica Populară Democrată Coreeană. Cu

ajutorul Armatei Roşii sovietice de ocupaŃie s-au înfăptuit reforme

85

economice şi sociale, inclusiv naŃionalizarea proprietăŃilor japoneze,

exproprierea unor întinse domenii funciare şi reforma agrară. Toate

acestea au asigurat regimului comunist de la Phenian un important sprijin

popular, în special în rândul Ńăranilor şi al muncitorilor.

La 12 octombrie 1948, Uniunea Sovietică a recunoscut Republica

Populară Democrată Coreeană, iar la 1 ianuarie 1949 Statele Unite ale

Americii făceau acelaşi lucru în ceea ce priveşte Republica Coreea. Tot la

1 ianuarie 1949 se încheia retragerea trupelor sovietice din Coreea de

Nord, fiind urmată, în iunie, acelaşi an, de evacuarea trupelor americane

din Coreea de Sud. În acest fel, cele două state coreene se aflau faŃă în

faŃă, despărŃite de o linie trasată mai mult conjunctural şi cu certitudine

socotită provizorie. Coreenii trăiau acum în două state cu regimuri

politice opuse: în Nord, regimul condus de partidul comunist, iar în Sud

un regim controlat de forŃe naŃionaliste anticomuniste. În aceste condiŃii,

problema unificării Coreii era abordată în termeni ideologici, ceea ce

genera, de ambele părŃi, realizarea acestui deziderat prin mijloace

militare. Coreea de Nord dispunea de forŃe militare şi paramilitare

instruite şi înarmate de către sovietici, iar Coreea de Sud de armament

american, de instruirea şi asistenŃa consilierilor americani.

La 19 iunie 1950, Phenianul adresa Seulului propuneri privind

reunificarea paşnică a Coreii. Era doar o manevră diplomatică; peste

câteva zile, la 25 iunie, trupele nord-coreene treceau linia de demarcaŃie.

Începea astfel Războiul din Coreea, primul conflict militar direct din

timpul Războiului Rece. Era un eveniment local, dar cu urmări globale şi

îndelungate în sistemul relaŃiilor internaŃionale.

Unii istorici occidentali sugerează că liderul Coreii de Nord a

lansat atacul de la 25 iunie 1950 din cauza raidurilor efectuate de sud-

coreeni la Nord de paralela 38, în cursul săptămânilor precedente. AlŃii,

mai numeroşi, argumentează că prin declanşarea războiului asupra Coreii

86

de Sud, Kim Ir Sen răspundea la ajutorul crescând dat de SUA guvernului

lui Li Sân Man: în februarie 1950, Congresul american autorizase

repartizarea a 60 milioane de dolari ca ajutor economic, în martie a

acordat 10 milioane de dolari ca asistenŃă militară, iar pe 5 iunie a aprobat

încă 100 milioane de dolari ca ajutor economic. Documente recente din

arhivele sovietice arată cum, de la începutul anului 1950, Kim Ir Sen i-a

adresat numeroase telegrame lui Stalin – vreo 50 în total – cerând sprijin

pentru un plan de unificare a Coreii pe cale militară. El a prezentat un

plan în trei etape: în prima urma să îşi concentreze forŃele la Nord de

paralela 38, gata de atac; apoi va cere „reunificarea paşnică” a Ńării; când

guvernul coreean va răspunde prin respingerea previzibilă a apelului,

trupele nord-coreene se vor lansa într-un atac surpriză împotriva Coreii de

Sud. În cursul unor întâlniri de la Moscova din martie-aprilie 1950, Kim a

primit dezlegare de la Stalin să-şi pună în aplicare planul. OfiŃerii

sovietici au ajutat la întocmirea ordinelor de operaŃii, iar Stalin a dispus să

se dea prioritate tuturor cererilor de arme şi de echipament formulate de

nord-coreeni. Kim s-a adresat apoi lui Mao Zedong de la care a obŃinut un

sprijin chinez asemănător. Este aproape sigur că Stalin şi-a dat aprobarea

pentru Războiul din Coreea pe baza presupunerii că SUA nu vor interveni

în acest război; a procedat aşa şi pentru a fi cu un pas înaintea lui Mao.

Statele Unite ale Americii au sprijinit iniŃial pe sud-coreeni cu

unităŃi navale şi aeriene, apoi s-au angajat total în război, botezat de

Truman „acŃiune poliŃienească”. Implicarea SUA în Războiul din Coreea

nu pornea atât din considerente de strategie politico-militară, ci, înainte

de toate, dintr-o motivaŃie morală: dacă o agresiune a unui stat comunist

rămânea nepedepsită, se crea un precedent periculos. Desigur, şi motivele

de ordin strategic au fost importante.

„Decizia lui Truman de a opune rezistenŃă în Coreea avea o bază

solidă şi în principiile tradiŃionale vizând interesul naŃional. Comunismul

87

expansionist îşi sporise provocările cu fiecare an care urmase războiului.

Reuşise să pună un picior în Europa de Est în 1945 ca urmare a ocupaŃiei

exercitate de Armata Roşie. ObŃinuse supremaŃia în Cehoslovacia printr-o

lovitură de stat internă în 1948. Preluase puterea în China prin război

civil, în 1949. Dacă armatele comuniste puteau acum mărşălui peste

liniile de frontieră recunoscute pe plan internaŃional, lumea putea reveni

la condiŃiile perioadei de dinainte de război. GeneraŃia care supravieŃuise

Münchenului era menită să reacŃioneze. O invazie încununată de succes

în Coreea ar fi avut un impact dezastruos asupra Japoniei, aflată imediat

dincolo de îngusta Mare a Japoniei. Japonia considerase întotdeauna

Coreea drept punctul-cheie strategic al Asiei de Nord-Est. Puterea

comunistă necontestată ar fi introdus spectrul unui iminent monolit

comunist asiatic şi ar fi schimbat orientarea prooccidentală a Japoniei.”

(Henry Kissinger, op.cit., p. 417).

La Războiul din Coreea, alături de Statele Unite ale Americii au

participat: Australia, Belgia, Marea Britanie, Canada, FranŃa, Grecia,

Olanda, Noua Zeelandă, Filipine şi Turcia. Toate aceste Ńări au trimis

contingente sub steagul NaŃiunilor Unite. Dar grosul a fost asigurat de

SUA – circa 5,7 milioane au fost sub drapel în timpul războiului.

În octombrie 1950, forŃele NaŃiunilor Unite au respins armata nord-

coreeană până la frontiera chineză. Republica Populată Chineză, aflată

încă în euforia victoriei lui Mao Zedong, se consideră agresată de către

statele Unite ale Americii, şi trimite unităŃi (de voluntari) care resping

forŃele armate occidentale. are loc atunci, în tabăra americană, o

desfăşurare capitală de forŃe: generalul Douglas MacArthur, comandantul

forŃelor SUA din Extremul Orient, vrea să extindă războiul în China,

intenŃionând să recurgă chiar la bomba atomică, în timp ce preşedintele

Truman a decis să limiteze conflictul la spaŃiul coreean. La 11 aprilie

1951 lui MacArthur i s-a luat comanda de către Truman. În iulie, după 13

88

luni de evoluŃii militare cu înaintări şi retrageri pe parcursul căreia forŃele

ONU se stabiliseră în perimetrul de la Pusan din Coreea de Sud-Est, îşi

făcuseră drum prin luptă, înapoi peste paralela 38 şi în zona nordică a

Coreii de Nord, pentru a fi împinse din nou spre Sud de către forŃele

chineze. Cele două părŃi au început convorbirile de armistiŃiu, care s-au

tărăgănat doi ani de zile. După moartea lui Stalin (5 martie 1953),

lucrurile au evoluat rapid. La 27 iulie 1953 s-a încheiat armistiŃiul de la

Panmunjon, care punea capăt Războiului din Coreea, dar un armistiŃiu

care n-a fost înlocuit de un tratat de pace nici până la începutul secolului

XXI.

Încheierea armistiŃiului de la Panmunjon nu a scos Peninsula

coreeană din atenŃia relaŃiilor politico-diplomatice internaŃionale.

Schimbul de prizonieri, efectuat în lunile august-septembrie 1953,

însemna realizarea celui mai controversat subiect între părŃi, care

întârziase vreme îndelungată finalizarea negocierilor. Convocarea

ConferinŃei politice privind Coreea, prevăzută în acordul de armistiŃiu, a

suscitat demersuri diplomatice repetate. Vor înainta, rând pe rând,

propuneri Republica Populară Chineză, sprijinită de Coreea de Nord, şi

Statele Unite ale Americii. Spre a stabili locul, data şi participanŃii la

conferinŃă, între 26 octombrie şi 12 decembrie 1953, s-au întâlnit la

Panmunjon reprezentanŃii americani, cei chinezi şi coreeni, fără rezultate

concrete, însă.

Între timp, la 1 octombrie 1953 Statele Unite ale Americii şi

Republica Coreea semnau un Tratat de securitate mutuală pe termen

nelimitat. Potrivit tratatului, în cazul unui atac armat în Pacific sau în altă

parte a teritoriilor aflate sub administraŃia uneia dintre părŃi, acestea se

angajau să acŃioneze împreună. De asemenea, guvernul de la Seul şi-a dat

asentimentul pentru instalarea de baze americane în Coreea de Sud.

89

Potrivit armistiŃiului, s-a stabilit o nouă linie de demarcaŃie care a

însemnat anumite câştiguri teritoriale pentru Coreea de Sud, deşi Coreea

de Nord a obŃinut şi ea terenuri fertile în Vestul Ńării. Linia de demarcaŃie

a fost inclusă într-o zonă demilitarizată de 2 km de fiecare parte,

supravegheată de ONU. Pierderile de război au însumat circa 35.000 de

soldaŃi din trupele ONU (dintre care 33.000 erau din SUA) şi circa

900.000 de morŃi şi răniŃi din rândul trupelor chineze. Circa 600.000 de

sud-coreeni, militari şi civili, au murit, dintre care peste 100.000 au fost

măcelăriŃi în timpul ocupării oraşului Seul. Au murit peste 700.000 de

nord-coreeni, iar peste 1 milion şi jumătate au fugit în Coreea de Sud.

Între 26 aprilie şi 21 iulie 1954, s-au desfăşurat lucrările

ConferinŃei de la Geneva, la care au luat parte 19 state, având pe agendă,

alături de problemele păcii în Indochina, restabilirea prin mijloaace

paşnice a unui Corei independente şi unite. ConferinŃa s-a soldat cu un

eşec total. O primă reacŃie la acest eşec venea de la Seul: într-un discurs

Ńinut în faŃa Congresului Statelor Unite ale Americii, la începutul lunii

august 1954, preşedintele Coreii de Sud, Li Sân Man, se pronunŃa pentru

încetarea armistiŃiului şi atacarea Coreii de Nord şi a Republicii Populare

Chineze de către forŃele Republicii Coreeea şi ale Republicii China

(Taiwan), cu sprijinul aerian şi naval al SUA. Discursul n-a avut niciun

ecou. Au urmat acŃiuni diplomatice de rutină.

La 15 august 1955, Kim Ir Sen propunea organizarea unei

conferinŃe între Nordul şi Sudul Coreii, care să aibă loc simultan cu o

conferinŃă internaŃională cu participarea tuturor statelor interesate, ambele

forumuri urmând să examineze problema unificării paşnice a Coreii. A

doua zi, guvernul de la Seul declara că orice tratative privind Coreea ar

putea avea loc doar după retragerea tuturor trupelor chineze din Coreea de

Nord şi demobilizarea armatei nord-coreene. Prima cerinŃă pusă de

Coreea de Sud avea să fie îndeplinită la 26 octombrie 1955 când ultimii

90

militari chinezi părăseau teritoriul coreean. Republica Populară Chineză

avea să rămână în continuare un sprijinitor puternic al regimului de la

Phenian.

Primele proiecte postbelice de integrare europeană. Refacerea

economiei s-a impus ca un obiectiv prioritar în faŃa tuturor statelor

europene afectate de distrugerile războiului, atât în Estul cât şi Vestul

continentului. Realizarea acestui obiectiv major va fi strâns legată de

relaŃiile economice internaŃionale, care vor îmbrăca forme diferite de

cooperare de o parte şi de alta a Cortinei de Fier, fiind profund marcate de

Războiul Rece.

În Europa Occidentală primul proiect important de cooperare

economică s-a realizat în scopul administrării ajutorului oferit prin Planul

Marshall, constituindu-se, la 16 aprilie 1948, OrganizaŃia Europeană de

Cooperare Economică/OECE. Prin intermediul acestei organizaŃii s-a

creat un sistem de plăŃi între statele beneficiare ale asistenŃei economice

americane, sistem care a devenit ulterior o Uniune Europeană de PlăŃi. Pe

19 iulie 1948 s-a publicat Memorandumul Bidault, care propunea

convocarea unui parlament vest-european, având mandat să instituie o

uniune vamală şi economică. Ideea unei asemenea uniuni era enunŃată şi

la Bonn de către cancelarul Konrad Adenauer.

FranŃa a impulsionat preocupările privind integrarea economică

occidentală şi din necesitatea de a se preveni orice reînviere a pericolului

german şi de a depăşi controversata problemă a Saar-ului, un adevărat

măr al discordiei franco-germane. De această dată iniŃativa Parisului va

revoluŃiona gândirea politico-diplomatică privind raporturile economice

dintre state. În termeni generali, necesitatea unei acŃiuni în acest domeniu

era reliefată de Robert Schuman, ministru de Externe al FranŃei. Originar

din Luxembourg, Schuman îşi petrecuse primii ani de viaŃă în Lorena, pe

când aceasta făcea parte din Imperiul german. Acest fapt i-a dăruit lui

91

Schuman franceza şi germana ca limbi materne şi i-a furnizat temelia

sufletească a devoŃiunii pentru cultivarea unei autentice prietenii şi

cooperări între FranŃa şi Germania. La propunerea sa, sarcina elaborării

unui proiect cu acest scop a fost atribuită economistului Jean Monnet,

„unul dintre cei mai influenŃi europeni în lumea occidentală”. El fusese

funcŃionar public în Ministerul ComerŃului în anii 1915-1919, consilier pe

probleme economice la ConferinŃa de pace de la Paris din 1919-1920 şi

secretar general adjunct la Liga NaŃiunilor în anii 1919-1923. În timpul

celui de-al doilea război mondial a lucrat în cadrul Consiliului britanic

pentru aprovizionare de la Washington. În 1943 i s-a alăturat generalului

Charles de Gaulle la Alger şi a fost cofondator al Comitetului Francez de

Eliberare NaŃională. A răspuns de elaborarea planului de refacere

economică a FranŃei eliberate.

În fruntea unei echipe restrânse numeric, Jean Monnet a pregătit un

proiect pe care îl va păstra secret până când îl va prezenta lui Schuman.

Şeful diplomaŃiei franceze şi-l va însuşi, punându-l la baza a ceea ce va

deveni Planul Schuman. Acest plan a fost definitivat de guvernul francez

la 6 mai 1950 şi trimis pe canale diplomatice cancelarului german, care l-

a salutat cu entuziasm.

La 9 mai Schuman făcea public acest proiect în Salonul

Orologiului de la Quai d’Orsay subliniind: „Nu mai este vreme pentru

vorbe goale, ci pentru un act îndrăzneŃ şi constructiv. FranŃa îl întreprinde

acum şi consecinŃele acŃiunii sale pot fi imense. Noi sperăm că ele vor fi

astfel. Ea [FranŃa] acŃionează în mod esenŃial pentru pace. Pentru ca pacea

să aibă o şansă, trebuie mai întâi să existe o Europă. Acum, la cinci ani

după capitularea necondiŃionată a Germaniei, FranŃa întreprinde primul

pas decisiv către construcŃia Europei şi asociază Germania în această

aventură. Întreprindem ceva care trebuie să schimbe complet lucrurile în

Europa şi care va permite alte acŃiuni unite, până acum imposibile. Din

92

ceea ce începem astăzi va rezulta Europa, o Europă solidă şi unită, o

Europă în care nivelul de viaŃă va creşte datorită grupării producŃiei şi

expansiunii pieŃelor, ceea ce va duce la scăderea preŃurilor.” (Robert

Schuman, Pentru Europa, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2003, p.

22). Acestea erau într-adevăr cuvinte vizionare. Ele porneau de la ceea ce

constituia esenŃa Planului Schuman exprimată astfel: Guvernul francez

„propune ca producŃia franco-germană de cărbune şi oŃel în întregul ei să

fie plasată sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizaŃii

deschise şi participării altor Ńări din Europa”. Principiile acestui plan,

enunŃate în DeclaraŃia Schuman din 9 mai 1950, erau următoarele: a)

Europa nu va fi construită deodată, ori potrivit unui singur plan. Ea va

rezulta din realizări practice, care vor crea o solidaritate reală; b) Vechea

rivalitate dintre FranŃa şi Germania trebuie eliminată; orice acŃiune

întreprinsă trebuie să privească în primul rând cele două Ńări, dar ea

trebuie să fie deschisă oricărei Ńări din Europa care-i împărtăŃeşte

scopurile; c) AcŃiunea trebuie să înceapă imediat, într-un domeniu limitat

dar decisiv, anume producŃia de cărbune şi oŃel; d) Fuzionarea intereselor

în acest domeniu va ajuta la ridicarea nivelului de trai, la stabilirea unei

ComunităŃi Europene; e) Înalta Autoritate ea însăşi va fi compusă din

persoane independente şi va avea o reprezentare egală. (Pascal Fontaine,

A new idea for Europe. The Schuman Declaration, 1950, European

Commission Luxembourg, 2000, p. 15).

Jean Monnet, arhitectul Planului Schuman, exprima în felul

următor esenŃa schimbării fundamentale pe care o aducea acest plan:

„Propunerile lui Schuman erau revoluŃionare sau nu însemnau nimic –

arăta Monnet. Primul principiu indispensabil al acestor propuneri este

renunŃarea la suveranitate într-un domeniu îngust dar hotărâtor. Un plan

care nu se bazează pe acest principiu nu poate fi o contribuŃie folositoare

la soluŃionarea problemelor majore care ne subminează existenŃa.

93

Cooperarea între naŃiuni, deşi este esenŃială, nu poate ea singură să

răspundă problemei noastre. Ceea ce trebuie să urmărim este o fuziune a

intereselor popoarelor europene şi nu doar un alt efort de a menŃine

echilibrul acestor interese.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 17).

FranŃa, după ce a obŃinut acordul iniŃial al părŃilor, a convocat o

conferinŃă interguvernamentală la Paris; aceasta fiind cea dintâi din şirul

de astfel de conferinŃe care vor jalona mersul integrării europene până la

fazele sale superioare din zilele noastre. La conferinŃă au participat:

FranŃa, Republica Federală Germania, Italia, Olanda, Belgia şi

Luxemburg. Jean Monnet, căruia i-a revenit onoarea de a prezida

conferinŃa, declara: „Ne aflăm aici spre a realiza un obiectiv comun – nu

pentru a negocia în avantajul nostru naŃional, ci pentru a urmări avantajul

tuturor. Numai dacă vom elimina din dezbaterile noastre orice sentimente

particulare vom găsi soluŃii. În măsura în care noi, cei întruniŃi aici, putem

să schimbăm metodele noastre de până acum, şi atitudinea europenilor se

va schimba.” (Pascal Fontaine, op.cit., p. 15).

Cele şase state vest-europene au pregătit, prin negocieri laborioase,

dominate de spirit consensual, Tratatul constitutiv al ComunităŃii

Europene a Cărbunelui şi OŃelului/CECO. Potrivit Tratatului,

principalele structuri ale CECO erau: Consiliul Miniştrilor, Adunarea

Parlamentară, Curtea de JustiŃie. Erau stabilite, de asemenea, regulile

constituirii şi funcŃionării acestora. La mai puŃin de un an de la lansarea

Planului Schuman, la 18 aprilie 1951, era semnat Tratatul de la Paris

care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului. Tratatul

era valabil pe 50 de ani. Fiind ratificat de toate cele şase state fondatoare,

Tratatul va intra în vigoare la 10 august 1952. Înalta Autoritate a CECO,

în fruntea căreia se afla Jean Monnet, îşi va prelua atribuŃiile în

Luxembourg.

94

Procesul integrării vest-europene va continua fără întrerupere în

pofida avatarurilor pe care le va cunoaşte Europa Occidentală şi întregul

continent. ReuniŃi la Messina (Italia), în iunie 1955, miniştrii de Externe

ai statelor CECO au hotărât crearea unei pieŃe comune, a unui fond

comun de investiŃii, utilizarea în comun a energiei atomice, construirea

unor căi de comunicaŃie mai bune între statele membre. Hotărârile

adoptate la Messina au pregătit, în fapt, următorii paşi în integrarea

economică vest-europeană, care au dus la tratatele semnate la Roma la 25

martie 1957, statuându-se astfel Comunitatea Economică

Europeană/CEE/PiaŃa Comună şi Comunitatea Europeană a Energiei

Atomice/EURATOM.

Astfel, în plin Război Rece, Europa Occidentală parcurgea prima

etapă a unificării sale. În pofida constrângerilor impuse de confruntarea

Est-Vest, integrarea europeană îşi va urma vocaŃia constructivă

contribuind în mod hotărâtor la realizarea reconcilierii istorice franco-

germane, realitate pe care nimeni n-o credea posibilă cu doar un deceniu

în urmă. OECE este prima casă comună a Ńărilor vest-europene care a

stimulat reconstrucŃia Europei Occidentale, îndeplinindu-şi astfel

misiunea pe care şi-a asumat-o. La 13 ianuarie 1960 ea este înlocuită de

OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică/OCDE. În timp

ce OECE era europeană, OCDE este occidentală, cuprinzând, pe lângă

fostele state membre ale OECE, Statele Unite ale Americii, Canada,

Japonia, Australia şi Noua Zeelandă. Noua organizaŃie are trei misiuni

majore: să contribuie la pregătirea politicilor economice ale marilor

democraŃii industriale (reuniuni ministeriale anuale); să urmărească

evoluŃia acestor economii (publicarea rapoartelor, uneori foarte critice);

să organizeze schimburi de informaŃii în materie de ajutor pentru

dezvoltare. (Philippe Moreau Defarges, OrganizaŃii internaŃionale

contemporane, Institutul European, Iaşi, 1998, pp. 75-76).

95

Replica statelor est-europene, rămase în spatele Cortinei de Fier

sub dominaŃie sovietică, la debutul procesului de integrare vest-

europeană, a fost mai mult lipsită de consistenŃă şi s-a numit Consiliul de

Ajutor Economic Reciproc/CAER. Această organizaŃie s-a dorit să fie o

alternativă la OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică.

Constituirea CAER a coincis cu retragerea Uniunii Sovietice şi altor state

aflate sub influenŃa ei din Comitetul Economic pentru Europa – organism

al ONU, creat din iniŃiativa statelor vest-europene în 1945, la activitatea

căruia unele Ńări est-europene participau în mod activ, ceea ce a creat

reale probleme la Moscova. La 7 ianuarie 1949, guvernul Uniunii

Sovietice a trimis guvernelor est-europene un proiect intitulat Despre o

mai strânsă colaborare economică între URSS şi Ńările de democraŃie

populară. În acest document era invocată, în favoarea creării noului

organism, „lipsa unor legături permanente de coordonare a politicii

economice a Ńărilor de democraŃie populară şi URSS în legăturile

comerciale cu alte state”. Se făcea precizarea că această „necoordonare”

nu servea decât SUA, care, fără îndoială, prin intermediul Planului

Marshall, „influenŃează politica economică a Ńărilor din Europa

Occidentală, folosind-o împotriva intereselor URSS”. Necesitatea creării

CAER era evidentă şi datorită unui „paralelism” care se prefigura deja în

dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei şi, în special, ale industriei

Ńărilor est-europene. Înlăturarea necoordonării – se arăta în proiect – „va

ajuta la construirea cu succes a socialismului în Ńările de democraŃie

populară”. (Liviu łăranu, România în Consiliul de Ajutor Economic

Reciproc (1949-1965), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 22).

Obiectivele preconizatei organizaŃii, denumită în proiect Consiliul

de Coordonare Permanent, se rezumau la „prelucrarea planurilor de

relaŃii economice”, în sensul unei coordonări a planurilor de import-

export. În final, erau menŃionate Ńările invitate la Moscova, care urmau să

96

fie alături de Uniunea Sovietică: Polonia, România, Cehoslovacia,

Ungaria şi Bulgaria. Se poate observa faptul că noua organizaŃie nu

includea Iugoslavia, ale cărei raporturi de subordonare faŃă de Moscova

erau încă neclare. Guvernul de la Belgrad a protestat împotriva faptului că

nu a fost invitată la reuniunea de la Moscova, ceea ce însemna o

discriminare în raport cu Iugoslavia şi în contradicŃie cu tratatele

economice în vigoare şi alte acorduri încheiate cu Ńările sus menŃionate.

La 8 ianuarie 1949 a început la Moscova reuniunea şefilor de

partide comuniste ale celor şase state care au afirmat „dorinŃa de

colaborare” dintre Ńările lor evidenŃiată şi prin încheierea anterioară a

unor acorduri bilaterale. ExistenŃa acestor acorduri, fără implicarea

Uniunii Sovietice – se arăta în cadrul discuŃiilor –, nu corespundea însă

obiectivelor pe care şi le propuneau iniŃiatorii acestor acorduri. La

întrunire au fost criticate anumite stări de lucruri, de pildă cea din

Cehoslovacia, al cărei export mergea, în proporŃie de două treimi, spre

Apus. În acest sens, s-a arătat că Cehoslovacia putea să-şi majoreze

exportul în „Ńările surori”, al căror necesar de maşini unelte era foarte

ridicat. ConferinŃa a fost condusă de sovieticii Veaceslav Molotov,

Anastas Mikoian şi Gheorghi Malenkov. Fiecare Ńară a avut la întrunire

câte doi reprezentanŃi. Din partea României au participat Gheorghe

Gheorghiu-Dej şi Miron Constantinescu. Ultimul document al conferinŃei

a fost modificat personal de către Stalin în sensul că noul Consiliu este o

organizaŃie deschisă, cu posibilitatea primirii altor membrii care s-ar

declara de acord cu obiectivele fixate de fondatori. În final s-a stabilit ca

fiecare Ńără fondatoare să aibă în Consiliu câte doi reprezentanŃi, iar la cel

puŃin trei luni să se organizeze o întrunire, de fiecare dată în altă capitală.

Peste două săptămâni s-a constituit la Moscova un Birou

Permanent al CAER, a cărui primă atribuŃie a fost elaborarea unui

comunicat de presă. Acest comunicat, publicat la 22 ianuarie 1949,

97

preciza: „În luna ianuarie a acestui an, la ConferinŃa economică Ńinută la

Moscova au participat delegaŃi din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România,

URSS şi Cehoslovacia. ConferinŃa a înregistrat succese importante în

dezvoltarea relaŃiilor economice dintre Ńările menŃionate şi, mai presus de

acestea, o mare creştere a randamentului în domeniul schimburilor.”

(Liviu łăranu, op.cit., pp. 23-24). În plus, se arăta în comunicat,

ConferinŃa a observat că guvernele SUA, Marii Britanii şi ale altor câteva

state vest-europene au boicotat relaŃiile comerciale cu Ńările de democraŃie

populară şi URSS „pentru că aceste Ńări nu au considerat potrivit să se

subordoneze singure dictaturii Planului Marshall care urmărea să violeze

suveranitatea şi interesele economiilor lor naŃionale”. În aceste

împrejurări, ConferinŃa a considerat necesară crearea Consiliului de

Ajutor Economic Reciproc în care statele membre să fie egal reprezentate

şi având drept scop „schimb de experienŃă economică, extinderea

ajutorului economic între membrii şi acordarea unei asistenŃe reciproce cu

accent pe materii prime, produse alimentare, maşini, echipamente etc.”

Potrivit hotărârii adoptate de ConferinŃa de la Moscova, „CAER este o

organizaŃie deschisă şi altor Ńări din Europa care aderă la principiile

CAER şi sunt dornice să participe la intensificarea cooperării economice

cu Ńările sus menŃionate. Consiliul se va reuni periodic în capitala

fiecăreia dintre Ńările semnatare, pe rând, sub preşedinŃia reprezentantului

Ńării în a cărei capitală are loc sesiunea.” (Michael Kaser, Comecon,

London, 1965, p. 11).

Colaborarea în cadrul CAER corespundea într-o anumită măsură cu

interesele statelor membre, dar activitatea acestei organizaŃii a fost cu

mult sub aşteptări. De la fondarea sa până în 1959, CAER-ul nu a avut un

statut, declaraŃia de constituire cuprinzând doar câteva prevederi despre

organizare extinse printr-o rezoluŃie, adoptată în 1954, care definea baza

legală a activităŃii sale. Prima reuniune a CAER s-a Ńinut la Moscova,

98

unde şi-a stabilit sediul şi primul secretariat. La început, obiectivele

CAER erau limitate doar la schimburile comerciale şi la asistenŃă tehnică

reciprocă. A doua consfătuire s-a Ńinut la Sofia, unde s-au adoptat câteva

recomandări: crearea unor agenŃii pentru cooperarea tehnică şi ştiinŃifică,

a unor comisii mixte în diferite domenii, realizarea unor acorduri de

schimb pe termen lung între statele membre. Un gest semnificativ al

CAER l-a reprezentat iniŃiativa sovietică din 1950 când, la o şedinŃă

convocată ad-hoc, s-a hotărât, la sugestia lui Molotov, construirea podului

peste Dunăre între România şi Bulgaria, la care să contribuie toate Ńările

lagărului socialist. Podul de la Giurgiu-Ruse, botezat „Podul prieteniei”

reprezintă şi astăzi un prim rezultat concret al activităŃii Consiliului de

Ajutor Economic Reciproc.

În februarie 1949 a fost primită în CAER Albania, iar în septembrie

1950 Republica Democrată Germană. La finalul primului an de existenŃă

al CAER, fiecare stat membru avea un plan de dezvoltare economică pe

termen lung. Toate statele, cu excepŃia Bulgariei, care a pus în aplicare un

plan cincinal abia în 1953, aveau un program Ńintă pentru anul 1955.

Totuşi, fiecare plan avea particularităŃile sale, mai ales în domeniul

schimburilor economice. O caracteristică a acestor schimburi consta în

dezvoltarea resurselor interne în defavoarea celor externe. Uniunea

Sovietică a impus propria concepŃie în materie de schimburi economice,

ceea ce a dus la schimbarea din temelii a politicii economice a Ńărilor din

Est aflate în spatele Cortinei de Fier. Cehoslovacia şi Germania de

Răsărit, cu industria care mai rămăsese după război, au fost nevoite să-şi

orienteze exporturile spre Ńările din Sud-Estul Europei şi spre Uniunea

Sovietică. łări precum Polonia, România, Bulgaria, exportatoare de

materii prime, au fost determinate să-şi limiteze orizontul lor comercial în

cadrul lagărului socialist. Iar pentru procurarea de mijloace de producŃie,

de tehnică înaltă, singurele posibilităŃi erau cele oferite de Cehoslovacia,

99

Germania de Est şi Uniunea Sovietică. Toate aceste Ńări s-au confruntat

însă, la începutul anilor ’50, cu mari dificultăŃi în reconstrucŃia propriei

industrii, iar disponibilităŃile pentru export erau reduse. Concluzia

esenŃială a colaborării din perioada de început a CAER, 1949-1953, era

aceea a lipsei de complementaritate în relaŃiile economice dintre URSS şi

Ńările de democraŃie populară. Practic, înşişi sovieticii au plătit pentru

reorientarea care se produsese în comerŃul exterior al acestor Ńări,

orientare pe care o impuseseră, aceste Ńări exportând cam tot ce se putea

spre Uniunea Sovietică, realizând astfel două deziderate importante:

„comuniunea frăŃească” cu marea putere de la Răsărit, dar şi obŃinerea de

valută forte, în devize sovietice, necesară comerŃului cu celelalte Ńări

socialiste.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc avea să funcŃioneze ca o

uniune de state care-şi păstrau independenŃa pe plan economic, metoda

principală de activitate a organizaŃiei constând în coordonarea planurilor

naŃionale de dezvoltare economică. Tentativele ulterioare ale Uniunii

Sovietice de a transforma CAER-ul într-o organizaŃie suprastatală prin

impunerea unui plan unic de dezvoltare şi a altor măsuri care presupuneau

tranfer de suveranitate de la statele membre la structurile de conducere

CAER de la Moscova aveau să eşueze mai ales datorită opoziŃiei

României.

Constituirea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia. Uniunea

Sovietică şi statele europene din sfera sa de influenŃă nu erau pregătite să

răspundă imediat provocărilor occidentale printr-o alianŃă politico-

militară care să se opună NATO. În schimb, au trecut la înfăptuirea unui

program accelerat de înarmare. În zilele de 9-12 ianuarie 1951 au fost

convocaŃi la Moscova reprezentanŃi ai guvernelor Bulgariei,

Cehoslovaciei, Poloniei, României şi Ungariei pentru o consfătuire

„neoficială şi strict secretă” cu caracter militar. Deschizând lucrările

100

ConferinŃei, Stalin s-a adresat reprezentanŃilor celor cinci state europene

şi le-a spus că „aveŃi armate slabe”, apoi le-a trasat sarcina de a crea, în

doi-trei ani, „armate moderne şi puternice” care „să fie complet gata de

luptă”. Dictatorul de la Kremlin motiva această cerinŃă prin faptul că

SUA se pregăteau să înceapă, în câŃiva ani, un al treilea război mondial.

(„Document Buletinul Arhivelor Militare Române”, nr. 2-3/1998, pp. 72-

76). La ConferinŃă au fost adoptate măsuri concrete privind dezvoltarea

potenŃialului militar al statelor participante, astfel încât acestea să dispună

de forŃe armate cu un efectiv total de 2.000.000-2.500.000 de militari. În

încheierea consfătuirii, Stalin a atras din nou atenŃia asupra înarmării

statelor socialiste pentru că „imperialiştii au logica lor: ei obişnuiesc să

atace Ńări neînarmate sau slab înarmate … dar ei ocolesc Ńările bine

înarmate”. În anii următori, după moartea lui Stalin, noii lideri ai Uniunii

Sovietice, conştienŃi că raportul de forŃe pe plan mondial era favorabil

puterilor occidentale, au continuat să participe la reuniuni internaŃionale

menite să ducă la diminuarea efectelor Războiului Rece.

Liderii sovietici îşi arătau disponibilitatea de a participa la reuniuni

internaŃionale în scopul rezolvării numeroaselor probleme rămase în

suspensie la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Miniştrii de

Externe francez (Georges Bidault), britanic (lord Robert Salisbury,

locŃiitorul lui Anthony Eden) şi american (John Foster Dulles), întruniŃi la

Washington, au discutat această eventualitate.

Pe 15 iulie 1953, guvernele SUA, Marii Britanii şi FranŃei au

adresat guvernului sovietic o notă prin care propuneau să se discute

despre organizarea de alegeri libere în Germania, condiŃiile constituirii

unui guvern german liber şi eventualitatea unui tratat de pace cu Austria.

La rândul său, guvernul URSS propunea, la 15 august 1953, guvernelor

celor trei mari puteri occidentale occidentale convocarea unei conferinŃe

de pace cu Germania, la care să participe şi reprezentanŃii celor două state

101

germane, constituirea unui guvern german provizoriu de către

parlamentele RFG şi RDG.

După un lung schimb de note diplomatice, Uniunea Sovietică a

acceptat în principiu organizarea unei ConferinŃe cvadripartite, la Berlin,

între 25 ianuarie şi 18 februarie 1954. La această reuniune, Anthony

Eden a propus un plan pentru unificarea Germaniei în mai multe etape:

alegeri libere care să ducă la constituirea unei adunări naŃionale,

elaborarea unei constituŃii şi pregătirea tratatului de pace, acesta urmând

să fie încheiat după crearea unui guvern pentru întreaga Germanie. În

cadrul ConferinŃei, Molotov a propus un plan sovietic de tratat de pace,

care prevedea restabilirea unităŃii germane, retragerea trupelor străine,

funcŃionarea liberă a partidelor democratice, dar interzicerea celor

antidemocratice, neutralitatea Germaniei, aceasta urmând să nu adere la

grupări îndreptate împotriva puterilor aliate. Acestea erau în fapt, şi de o

parte şi de alta, demersuri diplomatice de rutină, destinate mai ales opiniei

publice. (Constantin Vlad, op.cit, pp. 285-286).

Miniştrii de Externe occidentali nu au acceptat nici neutralitatea,

nici formarea, în prealabil, a unui guvern german provizoriu. Nu s-a ajuns

la un rezultat nici în privinŃa Austriei, întrucât Uniunea Sovietică dorea să

amâne retragerea trupelor sale staŃionate în Austria până la încheierea

tratatului de pace cu Germania. Singurul punct important asupra căruia s-

a ajuns la un acord a fost organizarea unei noi conferinŃe, la Geneva, cu

participarea Republicii Populare Chineze, pe 26 aprilie 1954, la care să se

discute, cu precădere, problemele tratatului de pace cu Coreea şi ale păcii

în Indochina.

Între 19 şi 23 octombrie 1954 a avut loc, la Paris, ConferinŃa

miniştrilor de Externe ai statelor occidentale la care au fost adoptate: 1.

Acordul între RFG, pe de o parte, şi Statele Unite ale Americii, FranŃa şi

Marea Britanie, pe de altă parte, privind încheierea regimului de ocupaŃie

102

în Germania de Vest, restaurarea suveranităŃii acesteia şi raporturile

dintre părŃi în noile condiŃii; 2. Acordul între statele membre ale Uniunii

Europei Occidentale privind intrarea Italiei şi a RFG în această

organizaŃie;

3. Acordul între cele 14 state membre ale AlianŃei Nord-Atlantice privind

admiterea RFG în NATO. Totodată, între FranŃa şi RFG erau

reglementate problemele privind statutul regiunii Saar. Câteva zile după

reuniunea de la Paris, cancelarul Konrad Adenauer semna, la Paris, un

Tratat de prietenie, comerŃ şi navigaŃie între SUA şi RFG. În urma

ratificării acordurilor de la Paris, la 5 mai 1955, înceta, în termeni

practici, regimul de ocupaŃie în Germania Occidentală, iar la 9 mai,

acelaşi an, RFG devenea membră a NATO.

ReacŃionând la acordurile de la Paris, Uniunea Sovietică a

organizat la Moscova, între 29 noiembrie şi 2 decembrie 1954, o

ConferinŃă privind securitatea europeană, la care erau invitate toate

statele europene cu care Moscova avea relaŃii diplomatice, precum şi

SUA şi Republica Populară Chineză. Întrucât majoritatea statelor

occidentale au declinat invitaŃia, la conferinŃa organizată în capitala

sovietică au participat Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica

Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria şi URSS. Cu statut de

observator a fost prezent un reprezentant al Republicii Populare Chineze.

În declaraŃia adoptată de conferinŃă, statele participante denunŃau ceea ce

numeau pericolul militarizării RFG şi participarea acesteia la AlianŃa

Nord-Atlantică şi la Uniunea Europei Occidentale. DeclaraŃia menŃiona

că în cazul ratificării acordurilor de la Paris, statele participante

intenŃionau să adopte măsurile pe care le considerau necesare în domeniul

militar. Acesta era preludiul formării blocului politico-militar estic.

La 7 mai 1955, Uniunea Sovietică a dezavuat tratatele încheiate cu

FranŃa şi Marea Britanie în timpul războiului şi a convocat, la Varşovia,

103

la 11 mai 1955, pe prim-miniştrii, miniştrii de Externe şi ai Apărării din

Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană,

Polonia, România şi Ungaria, care, împreună cu reprezentanŃii Uniunii

Sovietice, au pus bazele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia/OTV.

Actul constitutiv, denumit Tratat de prietenie, colaborare şi asistenŃă

mutuală a fost semnat la 14 mai 1955 şi a intrat în vigoare după

ratificarea documentului constitutiv de către statele participante, la 4 iunie

1955, cu o valabilitate de 20 de ani. Tratatul lăsa impresia că era calchiat

după modelul Tratatului Atlanticului de Nord.

Preambulul Tratatului de la Varşovia reliefa dorinŃa părŃilor

semnatare de „a crea un sistem de securitate colectivă în Europa, bazat pe

participarea tuturor statelor europene, indiferent de orânduirea lor socială

şi de stat, ceea ce ar permite unirea eforturilor lor în interesul păcii în

Europa”.

łările contractante se obligau ca „în conformitate cu Carta

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de

la ameninŃarea cu forŃa sau de la folosirea ei şi să rezolve litigiile lor

internaŃionale prin mijloace paşnice, în aşa fel, încât, să nu pericliteze

pacea şi securitatea internaŃională”; declarau că sunt gata „să participe, în

spiritul unei colaborări sincere, la toate acŃiunile internaŃionale având

drept scop asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale şi îşi vor consacra

în întregime forŃele atingerii acestor Ńeluri”; să depună eforturi pentru ca

„în înŃelegere cu alte state care doresc să colaboreze în această direcŃie, să

se ia măsuri eficiente în vederea reducerii generale a armamentelor şi a

interzicerii armelor atomice, cu hidrogen şi a celorlalte tipuri de arme de

exterminare în masă”. Tratatul mai conŃinea prevederi referitoare la

natura relaŃiilor dintre statele participante, înscriind obligaŃia de a se

consulta neîntârziat, în interesul asigurării apărării comune, a menŃinerii

păcii şi securităŃii ori de câte ori, după părerea oricăreia dintre ele „se va

104

ivi primejdia unui atac armat împotriva unuia sau mai multor state

semnatare ale tratatului”.

Asemenea NATO, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia se declara

„deschis şi altor state, indiferent de orânduirea lor socială şi de stat, care

vor declara că sunt gata ca, participând la prezentul Tratat, să contribuie

la unirea eforturilor statelor iubitoare de pace în scopul asigurării păcii şi

securităŃii popoarelor”. În Tratat se prevedea că: „În cazul când în Europa

va fi creat un sistem de securitate colectivă şi va fi încheiat, în acest scop,

un Tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părŃile

contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat îşi va pierde

valabilitatea în ziua intrării în vigoare a Tratatului general-european.

(Gheorghe Gheorghe, Tratatele internaŃionale ale României 1939-1965,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 228-230).

În conformitate cu prevederile Tratatului de la Varşovia şi ale

Protocolului încheiat cu acest prilej, au fost constituite în perioada

următoare structurile de conducere şi de execuŃie, politice şi militare, ale

noii organizaŃii politico-militare. Principalul organism al OTV era

Comitetul Politic Consultativ, în care fiecare stat semnatar al Tratatului

era reprezentat printr-un membru al guvernului sau printr-un alt

reprezentant numit în mod special. Din Comitetul Politic Consultativ,

înfiinŃat la consfătuirea de la Praga din 27-28 ianuarie 1956, făceau parte

şefii statelor membre, iar la şedinŃele acestuia participau primi-miniştrii,

miniştrii Afacerilor Externe, miniştrii Apărării, precum şi secretarii cu

relaŃiile externe ai partidelor comuniste din Ńările respective, comandantul

şef al ForŃelor Armate Unite şi şeful Statului major al ForŃelor Armate

Unite (primul comandant şef a fost numit mareşalul sovietic I.S. Konev

iar primul şef de Stat major generalul A.I. Antonov). Ulterior au fost

înfiinŃate: Comitetul Miniştrilor Afacerilor Externe, Comitetul Miniştrilor

Apărării, Consiliul Militar, Comitetul Tehnic. La consfătuirea de la Praga

105

s-a decis constituirea următoarelor organisme auxiliare cu sediul la

Moscova: a) o Comisie permanentă cu misiunea de a elabora recomandări

în probleme de politică externă; b) un Secretariat unit cu atribuŃii tehnico-

organizatorice, compus din reprezentanŃi ai tuturor statelor membre.

OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia avea o funcŃie dublă: acea de

alianŃă politico-militară rivală NATO şi aceea de a asigura controlul

sovietic asupra Ńărilor din Europa de Est. Comandantul ForŃelor Armate

Unite va fi întotdeauna un mareşal sovietic, iar tratatele bilaterale

ulterioare au permis desfăşurarea Armatei Roşii în fiecare dintre statele

membre.

Potrivit unor documente ale fostei Armate Populare NaŃionale ale

Germaniei de Est, planurile OTV, întocmite de conducerea sovietică,

prevedeau un atac pe cinci fronturi (grupuri de armate) împotriva forŃelor

NATO din Europa de Nord şi Centrală; în plan aveau, de asemenea, roluri

Flota Baltică Sovietică, Flota Militaro-Maritimă Poloneză, Flota Militaro-

Maritimă a Germaniei de Est şi diferite forŃe aeriene. Dacă Ńările

Tratatului de la Varşovia ar fi întreprins o ofensivă nucleară, Ńintele

prioritare ar fi fost instalaŃiile şi echipamentul nuclear, forŃele aeriene şi

dispozitivele de apărare aeriană, posturile de comandă, trupele NATO,

precum şi navele şi bazele navale vest-germane. (Thomas Parrish, op.cit.,

p. 295).

Adoptarea deciziilor în cadrul structurilor politico-militare ale

Tratatului de la Varşovia, relaŃiile „fratelui mai mare” – URSS cu aliaŃii

mai mici, au dovedit că între principiile prevăzute în documentele

constitutive şi declaraŃiile de bună intenŃie era o mare diferenŃă. Ca

urmare, nu au întârziat să apară „rebelii”: Ungaria şi Polonia, revoltate în

1956 şi readuse imediat la „ordine” prin forŃă sau ameninŃare cu forŃa;

Albania, care din 1961 nu a mai participat la activităŃile OTV şi care în

1968 şi-a făcut cunoscută decizia de retragere din Tratat; România, care a

106

început să-şi afirme autonomia, îndeosebi după retragerea de pe teritoriul

ei a trupelor sovietice (1958) şi adoptarea DeclaraŃiei de independenŃă

din 1964, devenind un aliat „rebel” după intervenŃia trupelor sovietice,

susŃinute de trupe poloneze, ungare, bulgare şi est-germane, împotriva

Primăverii de la Praga (1968). (Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu,

Constantin Antip, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii.

Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, p. 41).

Baza oficială pentru intervenŃia forŃelor Tratatului de la Varşovia în

Cehoslovacia a constituit-o ceea ce în Occident s-a numit Doctrina

Brejnev (după numele lui Leonid Ilici Brejnev, conducătorul politic

sovietic care, în 1964, i-a urmat la Kremlin lui Nikita Hruşciov), potrivit

căreia Uniunea Sovietică şi aliaŃii ei fideli aveau datoria să intervină

oriunde în Europa de Est, fără să Ńină cont de frontierele naŃionale, dacă

„socialismul” era ameninŃat de mişcări tinzând la „restaurarea

capitalismului”.

ConferinŃa şefilor de stat şi de guvern de la Geneva din iulie

1955. Ideea convocării unei ConferinŃe „la cel mai înalt nivel” devine

actuală în primăvara anului 1955. Premierul britanic Anthony Eden

preconizase iniŃial reuniuni de experŃi pentru a defrişa terenul. Pe 14 mai,

ministrul sovietic de Externe Molotov, aflat la Viena pentru a semna

Tratatul de stat cu Austria, a acceptat ideea unei asemenea ConferinŃe.

Drept urmare, reuniunea, prima la nivel înalt a marilor puteri după cea de

la Potsdam, avea la ordinea de zi trei puncte: securitate europeană şi

reunificarea Germaniei; dezarmarea şi dezvoltarea contactelor Est-Vest.

La ConferinŃă, ale cărei lucrări s-au desfăşurat între 18 şi 23 iulie 1955,

au participat: preşedintele SUA, Dwight D. Eisenhower; premierul

Uniunii Sovietice, Nikolai A. Bulganin, însoŃit de Nikita S. Hruşciov,

şeful partidului comunist sovietic; Anthony Eden, primul ministru al

Marii Britanii şi Edgar Faure, primul ministru al FranŃei. Conducătorii

107

celor patru mari puteri au avut un cuprinzător schimb de opinii şi au

însărcinat miniştrii lor de Externe să se întâlnească în octombrie acelaşi

an, tot la Geneva, pentru a continua convorbirile pe baza concluziilor

Summit-ului şi a proiectelor prezentate în cursul acestuia. Această

însărcinare a luat forma unor directive care constau în următoarele:

1. securitatea europeană şi reunificarea Germaniei sunt strâns legate între

ele; analiza propunerilor privind securitatea pe continent, prezentate în

timpul ConferinŃei (un pact de securitate pentru Europa sau o parte a

acesteia conŃinând obligaŃia de a nu se recurge la forŃă şi de a se refuza

orice ajutor vreunui agresor); limitarea, controlul şi inspecŃia forŃelor

armate şi a armamentului; crearea unei zone între Estul şi Vestul

continentului în care armele să fie amplasate doar prin acord mutual;

reunificarea Germaniei prin alegeri libere să se facă în conformitate cu

interesele germane, dar şi cu cele ale securităŃii europene; 2. în problema

dezarmării, cele patru mari puteri relevau necesitatea creării unui sistem

de control şi de reducere a tuturor categoriilor de arme şi de forŃe armate

şi au convenit să conlucreze pentru elaborarea unui mod de dezarmare

mutual acceptabil prin intermediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite; 3. în

problema contactelor Est-Vest s-a căzut de acord să fie examinate măsuri

menite să ducă la înlăturarea treptată a barierelor care împiedicau

contactele libere şi comerŃul între popoare, pe baze reciproc avantajoase.

(Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice.

Cronologie diplomatică 1945-1964, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p.

193).

Lucrările Summit-ului de la Geneva din iulie 1955, deşi s-au

desfăşurat într-un climat destins, au rămas la nivelul unor declaraŃii

platonice. „ConferinŃa de la Geneva a fost deosebită de întâlnirile din

timpul războiului, în care liderii se adunau în jurul mesei şi elaborau

acorduri. Geneva a fost mai mult formală, cu fiecare parte Ńinând

108

cuvântări şi făcând declaraŃii. În aceste condiŃii n-a fost deloc surprinzător

că nu s-a adoptat nicio decizie importantă.” (Charles E. Bohlen, Witness

to History, 1929-1969, WW Norton & Company Inc. New York, 1973, p.

383).

Un moment semnificativ al ConferinŃei a fost cel în care

preşedintele american a prezentat planul său privind „Cerul deschis”.

Acest plan invita Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică să

schimbe scheme ale obiectivelor lor militare şi hărŃi care să permită

supravegherea aeriană reciprocă a apărării celor două superputeri.

Eisenhower a motivat că, prin planul respectiv, fiecare parte primea

asigurări împotriva unor eventuale pregătiri de război făcute împotriva sa.

Propunerea americană nu s-a bucurat de o bună primire din partea

delegaŃiei sovietice. Într-o pauză a lucrărilor ConferinŃei, Hruşciov i-a

spus lui Eisenhower: „Domnule preşedinte, noi nu punem la îndoială

motivaŃia propunerii dvs., dar până la urmă, pe cine vreŃi să prostiŃi? În

viziunea noastră ceea ce aveŃi în vedere este un foarte transparent mijloc

de spionaj, şi aceia care v-au sfătuit s-o sugeraŃi au ştiut exact ceea ce

făceau. Cred că nu vă aşteptaŃi ca noi s-o luăm în serios.” (Charles E.

Bohlen, op.cit., p. 384). Preşedintele SUA îşi va apăra ideea, fără succes

însă. Uniunea Sovietică nu avea să răspundă niciodată oficial iniŃiativei

americane privind „Cerul deschis”.

Directivele date de Summit-ul de la Geneva miniştrilor de Externe

ai celor patru mari puteri s-au dovedit a fi un proiect supraoptimist.

Miniştrii respectivi se întâlneau în noiembrie 1955 tot la Geneva, discutau

în aceeaşi atmosferă destinsă care caracterizase Summit-ul, dar nu

ajungeau la rezultate concrete. Astfel, „spiritul de la Geneva”, expresie

prin care va fi evocată ConferinŃa din 1955 a conducătorilor Statelor

Unite ale Americii, Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi FranŃei, nu aducea

un progres real în elaborarea şi soluŃionarea problemelor care despărŃeau

109

Estul şi Vestul Europei. Raporturile dintre superputeri aveau să traverseze

noi crize legate de Suez şi de Berlin, de confruntări privind Cuba, pentru

a se convinge de necesitatea şi utilitatea destinderii relaŃiilor

internaŃionale.

V. EVOLUłIA RELA łIILOR INTERNA łIONALE

DE LA CRIZA SUEZULUI LA R ĂZBOIUL DIN VIETNAM

Criza Suezului. Primă criză internaŃională gravă din afara Europei,

după Războiul din Coreea, s-a petrecut în toamna anului 1956, fiind

rezultatul unor interese conflictuale acumulate în Orientul Mijlociu şi în

care vor fi implicate în mod direct Egiptul, Marea Britanie, FranŃa şi

Israelul. Parlamentul de la Cairo a abrogat Tratatul anglo-egiptean din

1936, încheiat pe o perioadă de 20 de ani, prin care Marea Britanie avea

dreptul de a menŃine trupe şi de construi baze militare pe teritoriul

fostului său protectorat (în 1922 Egiptului i s-a acordat în mod formal

independenŃa de stat sub forma monarhiei constituŃionale). În iulie 1952

regele Faruk, acuzat de corupŃie, este detronat şi silit să plece în exil de

către un grup de ofiŃeri, condus de colonelul Gamal Abder Nasser, iar în

1953 Egiptul se proclamă republică. În anul următor, Nasser devine

preşedintele Egiptului şi ini Ńiază o serie de planuri menite să reducă

influenŃa străină nedorită, să întărească spiritul naŃional şi să amelioreze

condiŃia economică a poporului egiptean.

La sfârşitul lunii februarie 1956 s-au accentuat tensiunile dintre

Egipt şi Israel, cu efecte asupra relaŃiilor cu puterile occidentale. Ca

represalii pentru incursiunile unor gherile arabe, o coloană de blindate

israeliene a pătruns în Fâşia Gaza, provocând zeci de victime în rândul

civililor. La ini Ńiativa Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii şi

FranŃei, Consiliul de Securitate al ONU condamna în unanimitate

110

acŃiunea Israelului; dar la Cairo nu se credea în sinceritatea reacŃiei

puterilor occidentale, considerându-se că Israelul nu putea lovi Gaza fără

consimŃământul acestora. Neîncrederea a sporit şi din cauza faptului că

FranŃa vindea Israelului tancuri, avioane militare, rachete sol-aer şi

ecipamente radar. (Volumul acestor livrări depăşea plafoanele stabilite

printr-o declaraŃie tripartită anglo-franco-americană, care data din 25 mai

1950, prin care se preciza că Israelul şi Ńările arabe puteau cumpăra arme

din Ńările occidentale în anumite limite şi dacă se angajau să nu comită

vreo agresiune împotriva unui alt stat.) Confruntat cu această situaŃie,

guvernul Egiptului a solicitat livrări de armament american; Nasser i-a

declarat ambasadorului american la Cairo că, în cazul unui refuz, se va

adresa în acelaşi scop Moscovei. Washingtonul va pune condiŃia plăŃii

cash pentru eventuale livrări de armament, ceea ce Egiptul nu-şi putea

permite şi a interpretat condiŃia privind plata cash ca un refuz al SUA de

a-i acorda sprijin pe plan militar.

Paralel cu solicitarea de armament, în Egipt aveau loc pregătiri

pentru realizarea marelui baraj hidrotehnic de la Assuan, pe Nil.

Construirea acestuia, avută în vedere încă din perioada interbelică, devine

un obiectiv-cheie în planurile lui Nasser de dezvoltare economică a

Egiptului: barajul ar fi sporit cu circa o treime suprafaŃa cultivabilă a Ńării

şi ar fi dublat producŃia proprie de energie electrică. Pentru realizarea

acestui obiectiv, Egiptul a apelat la Banca Mondială solicitând un

împrumut de 240 milioane de dolari. La început, Statele Unite ale

Americii, Marea Britanie şi Banca Mondială au fost favorabile proiectului

egiptean, văzând în el o modalitate de legare a Egiptului de Occident,

întrucât realizarea lui ar fi dat o ascendenŃă majoră puterilor occidentale

asupra economiei egipetene, ar fi Ńinut această Ńară departe de Uniunea

Sovietică şi ar fi contribuit la reducerea tensiunilor dintre Egipt şi Israel.

111

În curând atitudinea Washingtonului şi Londrei faŃă de Cairo se va

schimba. Fiind refuzat de Statele Unite ale Americii privind livrările de

armament, Egiptul accepta o ofertă sovietică în această privinŃă.

Aranjamentul încheiat cu Moscova era anunŃat de Nasser la 26

septembrie 1955, arătând că încercase să cumpere arme din Ńările

occidentale, fără rezultat însă, în timp ce aceste Ńări înarmau Israelul.

Drept consecinŃă, Egiptul a încheiat cu acord comercial cu Cehoslovacia

– în spatele căruia de afla, desigur, Moscova – în baza căruia va obŃine

armament pe care îl va achita prin livrări de bumbac şi orez. ReacŃia

puterilor occidentale faŃă de tranzacŃia dintre Cairo şi Praga va fi pe

măsura mizei puse în joc. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi

FranŃa au atras atenŃia Egiptului asupra îngrijorării pe care o producea

decizia sa de a achiziŃiona arme din blocul estic. În ceea ce o privea,

Uniunea Sovietică a susŃinut că orice stat are dreptul de a-şi procura

armele necesare apărării sale de la orice alt stat, pe baze comerciale.

Totodată, s-au înmulŃit semnele apropierii Egiptului de Uniunea

Sovietică. La 17 octombrie 1955, guvernul sovietic anunŃa că oferise

Egiptului un împrumut în valoare de 200 milioane dolari, rambursabil în

30 de ani, cu dobândă de 2% anual, pentru construirea barajului de la

Assuan.

La 20 octombrie 1955 s-a încheiat la Damasc un pact militar între

Egipt şi Siria, cu obiective care vizau un înalt grad de integrare politico-

militară între cele două Ńări. Urma, la 27 octombrie, un pact militar

asemănător între Egipt şi Arabia Saudită. La 16 mai 1956, Egiptul

recunoştea Republica Populară Chineză şi anunŃa trimiterea la Beijing a

unei misiuni militare condusă de mareşalul Mohamed Amer, ministru al

Apărării şi numărul doi al regimului de la Cairo; astfel, potenŃial, în

ecuaŃia privind livrările de armament în Orientul Apropiat intra şi China

comunistă.

112

Apropierea Egiptului de Uniunea Sovietică şi de China,

intransingenŃa faŃă de Israel şi tendinŃele pan-arabe ale conducerii de la

Cairo au constituit tot atâtea motive ale schimbării atitudinii puterilor

occidentale faŃă de Egipt. La acestea se adaugă şi un element personal:

secretarul de Stat al SUA John Foster Dulles insistase pe lângă Nasser să

nu participe la ConferinŃa Ńărilor afro-asiatice de la Bandung (18-24

aprilie 1955). Ori, liderul egiptean nu numai că a fost prezent la

ConferinŃa din Indonezia, dar a stabilit acolo raporturi strânse cu liderul

comunist chinez Zhou Enlai (Ciu Enlai) şi cu alŃi lideri din Lumea A

Treia, manifestându-se el însuşi ca promotor al mişcării de Nealiniere,

mişcare faŃă de care şeful diplomaŃiei americane avea o aversiune

nedisimulată. Atitudini asemănătoare faŃă de Nasser adoptau conducătorii

britanici, inclusiv premierul Anthony Eden, care-l asemăna pe liderul

egiptean cu dictatorul fascist italian Benito Mussolini.

În contextul orientării politicii externe a Egiptului în direcŃia

Estului comunist, la 18 iulie 1956, Statele Unite ale Americii au decis să

retragă sprijinul lor pentru finanŃarea construirii barajului de la Assuan;

Marea Britanie făcea acelaşi lucru. ReacŃia autorităŃilor egiptene a fost

promptă. La 26 iulie 1956, într-un discurs răsunător, rostit la Alexandria

în faŃa unei mari adunări populare, Nasser anunŃă că a hotărât

naŃionalizarea Companiei Canalului de Suez şi alocarea resurselor

„recuperate” astfel finanŃării barajului de la Assuan. „Canalul de Suez –

declară el în faŃa mulŃimii – a devenit stat în stat, o societate egipteană din

care Anglia ne-a răpit 44 la sută din acŃiuni. Beneficiile societăŃii pentru

anul 1955 au atins 100 milioane dolari, din care noi am încasat doar 3

milioane. ŞtiŃi voi mărimea totală a ajutorului pe care vor să ni-l acorde

America şi Marea Britanie în cinci ani? 70 milioane dolari… Nu vom lăsa

niciodată ca trecutul să se repete. Din contră, vom sfărâma trecutul

reluându-ne drepturile asupra Canalului de Suez… Vom reuşi să

113

construim înaltul baraj şi ne vom câştiga drepturile spoliate.” (André

Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 247).

NaŃionalizarea Canalului de Suez a luat prin surprindere puterile

occidentale, dar reacŃia lor va fi diferită. Pentru Statele Unite ale Americii

Canalul de Suez nu reprezenta în sine decât un interes secundar, în

schimb Marea Britanie şi FranŃa pun în joc ceea ce le mai rămăsese ca

influenŃă şi prestigiu în regiune. Pe plan strict financiar, nu reprezenta o

catastrofă, în sensul că Nasser, în ajunul anunŃării deciziei sale, prevăzuse

indemnizarea acŃiunilor pe baza cursului de la Bursa din Paris. EsenŃialul

se află aşadar în altă parte. Pentru Marea Britanie, Canalul de Suez

constituia simbolul fostei sale puteri imperiale şi, totodată, o miză

economică şi strategică de anvergură: 35% din cele 15.000 de nave

(dintre care 10.000 petroliere) care treceau prin Canal arborau steagul

britanic. La aceasta se adaugă teama conducătorilor britanici de a vedea

exercitându-se atracŃia Egiptului condus de Nasser asupra Irakului şi

Iordaniei, ultimele bastioane ale influenŃei lor în Orientul Mijlociu. În

ceea ce priveşte FranŃa, pe atunci era ocupată cu revolta algeriană,

victoria asupra Frontului NaŃional de Eliberare a Algeriei presupunea

căderea unui regim care le furniza rebelilor un important sprijin logistic,

financiar şi diplomatic.

FranŃa şi Marea Britanie, care deŃinuseră cele mai mari pachete de

acŃiuni la Compania Canalului de Suez, aveau în vedere chiar de la

început o acŃiune militară contra Egiptului. Cele două mari puteri

occidentale au încercat găsirea unei soluŃii a crizei, împreună cu Israelul,

printr-o operaŃiune militară destinată nu atât să restabilească autoritatea

lor directă sau indirectă asupra Egiptului, ci să favorizeze – cu ocazia unei

acŃiuni limitate în zona Canalului – răsturnarea de la putere a lui Nasser.

Israelul, a cărui existenŃă însăşi era ameninŃată de raidurile fedainilor

(luptători ai gherilelor palestiniene) şi de livrările de arme sovietice către

114

statele arabe riverane, acceptă să preia iniŃiativa şi să furnizeze, într-un

anumit fel, un alibi intervenŃiei franco-britanice în Egipt. (Larousse.

Istoria universală, Vol. III. EvoluŃia lumii contemporane, F.-G. Dreyfus,

A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 2006, p. 560).

La 22-24 octombrie 1956, în cadrul unei întâlniri secrete la Sèvres,

lângă Paris, reprezentanŃii britanici, francezi şi israelieni au elaborat un

plan complicat conform căruia Israelul avea să atace Egiptul la 29

octombrie. Acest atac avea să furnizeze Marii Britanii un pretext

îndreptăŃit pentru a reocupa Canalul de Suez, ca să protejeze oamenii şi

navele din zonă. Marea Britanie avea să emită un ultimatum pe care

Israelul avea să-l accepte. Refuzul Egiptului avea să permită Marii

Britanii să bombardeze terenurile de aterizare. Apoi, trupele anglo-

franceze aveau să debarce cu forŃa la Port Said. ExistenŃa acestui plan a

fost tăgăduit de Eden şi de ministrul său de Externe, Selwyn Lloyd. Dar

participanŃii francezi şi israelieni au susŃinut mai târziu că a fost un plan

concertat. Generalul Moshe Dayan, comandantul armatei israeliene,

insista ca „acŃiunea noastră militară să nu fie o confruntare la scară mică,

ci un «act de război adevărat», astfel ultimatumul britanic nu ar avea nicio

justificare şi Marea Britanie ar apărea în ochii lumii ca un agresor”. (Apud

Paul Johnson, O istorie a lumii moderne 1920-2000, EdiŃia a doua,

revizuită, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005).

Planul de la Sèvres a început să fie pus în aplicare chiar de la 29

octombrie 1956. Trupele israeliene atacă Egiptul, traversând Peninsula

Sinai şi înaintând spre Canal. ImprovizaŃia a inclus şi ultimatumul anglo-

francez adresat ambilor beligeranŃi, cărora li se cerea să se retragă fiecare

la 10 mile de o parte şi alta a Canalului, deşi israelienii se aflau încă la 70

mile distanŃă. „Întreaga poveste era aşa de trasă de păr” – a spus Sir

Anthony Nutting de la Ministerul de Externe britanic – „încât se vedea că

115

este vorba de o înşelătorie grosolană”. (Thomas Parrish, op.cit., p. 85).

După o săptămână, francezii şi britanicii, care concentraseră 60.000 de

militari în Cipru, lansează operaŃiunea Muschetar: o acŃiune cu nave

amfibie, întreprinsă în zona Suezului şi a Ismailiei, şi ai cărei militari

aveau în principal misiunea de a se aşeza între beligeranŃi, şi „să

garanteze libertatea trecerii prin Canal”. (Larousse. Istoria universală,

op.cit., p. 560).

La 31 octombrie 1956, Egiptul respingea ultimatumul Marii

Britanii şi FranŃei, iar forŃele aeriene ale acestor Ńări începeau

bombardarea aerodromurilor egiptene. Egiptenii vor scufunda vase

încărcate cu ciment, blocând complet Canalul de Suez. O declaraŃie a

guvernului Uniunii Sovietice condamna agresiunea Israelului, Marii

Britanii şi FranŃei împotriva Egiptului. La 1 noiembrie 1956, SUA şi-a

precizat poziŃia faŃă de Criza Suezului făcând totodată precizări

referitoare la raporturile cu Marea Britanie şi FranŃa, precum şi cu Ńările

recent eliberate în contextul confruntării cu URSS în Orientul Mijlociu.

Linia de conduită a Statelor Unite ale Americii privind Criza Suezului,

aprobată de Consiliul SecurităŃii NaŃionale, a fost precizată astfel de

preşedintele Eisenhower: „Cu orice preŃ, trebuie prevenit ca sovieticii să

pună mână pe poziŃia de lider mondial printr-o falsă, dar convingătoare

grijă arătată naŃiunilor mici. Întrucât Asia şi Africa, aproape în mod

unanim, urăsc una sau alta dintre cele trei naŃiuni: Marea Britanie, FranŃa

şi Israelul, sovieticii au nevoie doar să propună o pedepsire severă şi

imediată a celor trei spre a avea de partea lor cele două continente.”

(Apud Constantin Vlad, op.cit., p. 378).

Luând în dezbatere problemele Orientului Mijlociu create de Criza

Suezului, la 3 noiembrie 1956, Adunarea Generală a ONU a adoptat o

rezoluŃie prin care cerea tuturor forŃelor angajate în război împotriva

Egiptului să accepte încetarea imediată a focului şi, în conformitate cu

116

aceasta, să pună capăt transportului de militari şi de armament în regiune.

RezoluŃia cerea ca după intrarea în vigoare a acordului să fie reluate

măsuri pentru redeschiderea Canalului de Suez. Întrucât ostilităŃile

continuau, Adunarea Generală a ONU adoptă o nouă rezoluŃie iniŃiată de

Canada, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii, propunând constituirea

de urgenŃă a unor forŃe ale ONU care să se interpună între beligeranŃi; se

deschidea astfel calea acŃiunii „căştilor albastre”. RezoluŃia oferea o

poartă de ieşire pentru cele două mari puteri occidentale, astfel încât

trupele lor să fie înlocuite cu forŃe ale NaŃiunilor Unite.

Încetarea focului a devenit efectivă la 7 noiembrie 1956. Era o

înfrângere pentru FranŃa şi Marea Britanie. Niciunul din obiectivele

urmărite prin acŃiunea miliară nu fusese atins. Canalul de Suez rămânea

în mâinile egiptenilor. Regimul lui Nasser nu numai că nu fusese

înlăturat, dar îşi întărise poziŃiile. Întrucât trupele anglo-franceze

continuau să staŃioneze în Egipt, la 10 noiembrie 1956 guvernul de la

Moscova anunŃa posibilitatea plecării de „voluntari” sovietici în sprijinul

egiptenilor. O reuniunea la nivel înalt a statelor arabe adopta o poziŃie de

sprijinire a Egiptului. La 24 noiembrie Adunarea Generală a ONU adopta

o nouă rezoluŃie prin care condamna Marea Britanie şi FranŃa şi cerea

retragerea imediată a trupelor lor din Egipt; Statele Unite ale Americii au

votat în favoarea rezoluŃiei. Belgia a încercat să elimine prevederea

privind condamnarea Marii Britanii şi FranŃei şi să obŃină ca retragerea

forŃelor lor militare să se efectueze treptat; proiectul de rezoluŃie belgian

era respins. Retragerea trupelor anglo-franceze a început la 5 decembrie şi

s-a încheiat la 24 decembrie 1956. Israelul va pune condiŃii pentru

retragerea trupelor sale şi pentru evacuarea Fâşiei Gaza, garanŃii ale

NaŃiunilor Unite că raidurile gherilelor arabe nu vor fi reluate şi că vasele

israeliene vor circula nestingherit dinspre şi înspre portul Eilath. În faŃa

acestor obstrucŃii, la 19 ianuarie 1957, Adunarea Generală a ONU cerea

117

Israelului să-şi retragă toate trupele în decurs de 5 zile. Retragerea se va

efectua în primele zile ale lunii martie 1957, după ce se obŃinea ca forŃele

ONU să fie amplasate doar pe partea egipteană a frontierei dintre Egipt şi

Israel, şi nu de ambele părŃi ale acestei frontiere, cum stabilise iniŃial

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite la propunerea Canadei.

În timp ce „căştile albastre” ocupă poziŃii în zona Canalului de

Suez, iar Nasser face eforturi pentru a-şi transforma înfrângerea militară

într-un succes politic, Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii se

pregătesc să înlocuiască pe scena turbulentă din Orientul Mijlociu

influenŃa fostelor puteri coloniale cu propria lor influenŃă. Statele Unite

ale Americii au luat iniŃiativa unei angajări în zonă, luând naştere ceea ce

avea să devină „Doctrina Eisenhower”, fiind puternic tentate „să profite

de pe urma atitudinii lor în chestiunea Suezului şi a izolării Uniunii

Sovietice, ca urmare a crizei ungare, pentru a înrola, în fine, Orientul

Apropiat în tabăra lor şi pentru a a se asigura că în felul acesta

zăcămintele de petrol nu vor intra sub dominaŃia unei puteri ostile”.

(André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 360). În mod concret, la 5

ianuarie 1957, după ce denunŃa ambiŃiile Uniunii Sovietice în Orientul

Mijlociu, preşedintele Eisenhower cerea Congresului Statelor Unite ale

Americii să fie autorizat pentru a acorda ajutor economic şi militar

oricărei Ńări sau grup de Ńări din regiune ameninŃate „direct” de puteri

comuniste. Congresul aproba propunerea la începutul lunii martie. Liderii

Partidului Democrat au reproşat acestei doctrine caracterul ei restrâns şi

faptul că se mărginea la o apărare anticomunistă lăsând nereglementate

probleme esenŃiale precum securitatea Israelului, Canalul de Suez,

trecerea navelor israeliene în Golful Akaba. Totuşi, Statele Unite ale

Americii au repurtat succese diplomatice, îndepărtând de Egipt unele

state arabe. „Doctrina Eisenhower” va fi acceptată de către Liban,

Pakistan, Irak, Iran, Turcia, Grecia, Afganistan, Libia, Tunisia, Maroc şi,

118

după ezitări, Israel şi Iordania. Egiptul şi Siria respingeau iniŃiativa

americană.

La 4 februarie 1957, o reuniune a liderilor Egiptului, Siriei, Arabiei

Saudite şi Iordaniei, întrunită la Cairo, afirma hotărârea acestor Ńări de a

evita pericolele Războiului Rece. Confruntări interne privind orientarea

politică a Iordaniei, în care grupările proegiptene şi prosiriene se

manifestau activ, sfârşeau prin acceptarea de către autorităŃile de la

Amman a „Doctrinei Eisenhower”; era un prim succes al noii politici

americane în Orientul Mijlociu. Urma Libanul, unde un substanŃial ajutor

economic american consolida orientarea prooccidentală a acestei Ńări. În

acest context, Cairo şi Damascul solicitau o asistenŃă militară sporită din

partea Uniunii Sovietice, care le era acordată cu promtitudine.

Canalul de Suez era redat navigaŃiei internaŃionale în martie 1957.

Tensiunile care s-au prelungit până la sfârşitul lunii octombrie, arătau că

trebuia „să treacă aproape un an ca, după momente de reactivare

dramatică, această criză din Orientul Mijlociu – una dintre cele mai tipice

pentru Războiul Rece prin desfăşurarea ei, care părea să-şi găsească

explicaŃia mai ales prin extrema neîncredere pe care fiecare o avea în

privinŃa adversarului – să ia sfârşit. Americanii văd peste tot mâna

Moscovei. NaŃionaliştii arabi, interpretând Doctrina Eisenhower ca un

avatar al colonialismului occidental, se apropiau, pentru a rezista, de

Uniunea Sovietică justificând astfel, mai târziu, temerile Washingtonului.

În ceea ce îi priveşte pe sovietici, aceştia sunt deosebit de încântaŃi să fie

chemaŃi în ajutor, cu condiŃia de a nu-şi asuma riscuri, într-un moment în

care se străduiau din răsputeri să şteargă sechelele afacerii ungare”.

(André Fontaine, op.cit., vol. III, 1993, p. 370-371).

Revoltele din Polonia şi Ungaria. Criza Suezului avea să fie

simultană cu prima criză majoră al modelului rusesc al comunismului şi

al tipului de relaŃii internaŃionale impuse de Uniunea Sovietică în sfera sa

119

de dominaŃie. Şi unul şi celălalt; modelul de orânduire socială şi cel de

relaŃii cu statele-satelit se constituiseră sub patronajul lui Stalin.

Rădăcinile revoltelor, desfăşurate în anul 1956, întâi în Polonia, apoi în

Ungaria, au fost comune, aflându-se în procesul destalinizării, ini Ńiat de

Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din

februarie 1956.

Cea dintâi dezavuare a modelului stalinist avusese loc în anii 1948-

1949 din partea Iugoslaviei. Comuniştii iugoslavi, conduşi de Tito, erau

atunci singurii în măsură să se opună lui Stalin cu şanse de succes: ei se

aflaseră în fruntea forŃelor care eliberaseră Iugoslavia de sub dominaŃia

Germaniei naziste şi ajunseseră la putere pe baza unui sprijin popular

dobândit în mişcarea de eliberare naŃională. Belgradul începea rezistenŃa

faŃă de tentativa Kremlinului de a impune raporturi de vasalitate, înainte

de toate, pe plan politic. RezistenŃa a dus la excluderea comuniştilor

iugoslavi din Kominform şi a Iugoslaviei din lagărul socialist. Cu

sprijinul Occidentului, regimul din Iugoslavia a supravieŃuit tuturor

presiunilor staliniste. Dobândându-şi libertatea de gândire şi de acŃiune,

comuniştii iugoslavi au promovat înnoiri substanŃiale în doctrina şi

practica socialistă. Liga comuniştilor din Iugoslavia stabilea raporturi

netutelare cu instituŃiile statului, precum şi cu societatea civilă; nu renega

socialismul dar introducea consiliile muncitoreşti/autoconducerea.

Asemenea schimbări, însoŃite de o anumită liberalizare a vieŃii social-

politice anunŃau ceea ce avea să fie definit prin expresia „calea iugoslavă

spre socialism”, un model distinct şi, pe fond, opus în multe privinŃe celui

sovietic.

Destalinizarea a fost interpretată în Ńările est şi central-europene, în

principal, ca recunoaşterea dreptului de înfăptuire a unor reforme care să

nu urmeze automat modelul sovietic, de a avea un cuvânt de spus în

raporturile lor cu „marele frate” şi de a înceta să fie în politica externă

120

simpli pioni ai liniei stabilite de la Kremlin. Iar în toate aceste privinŃe

Iugoslavia oferea puncte de reper, un mod de conduită molipsitor, mai

ales că în dorinŃa de a relua legăturile cu Iugoslavia, liderii sovietici care

au succedat morŃii lui Stalin nu mai contestau justeŃea politicii şi

experienŃei iugoslave. Astfel, în iunie 1955, în vizită în Iugoslavia, în

fruntea unei delegaŃii sovietice, Nikita Hruşciov semna cu Iosip Broz Tito

o declaraŃie prin care se recunoştea „legitimitatea unei varietăŃi de căi

pentru construirea societăŃii socialiste şi dreptul partidelor comuniste de

a-şi elabora şi înfăptui politica internă şi externă”. (Constantin Vlad,

op.cit., p. 384).

Procesul destalinizării în sensul menŃionat mai sus va pune în

cauză, la debutul său, hegemonia Uniunii Sovietice în cazul Poloniei, iar

în cazul Ungariei, regimul comunist însuşi. În primăvara şi vara anului

1956, Polonia traversa mari dificultăŃi economice pe fundalul cărora

efectul dezvăluirilor f ăcute la Congresul al XX-lea al partidului comunist

sovietic s-au dezvoltat spriritul critic şi contestatar al polonezilor.,

îndeosebi al intelectualilor şi al muncitorilor. Critici ascuŃite se îndreptau

împotriva partidului comunist care, aflat într-o pierdere de credibilitate, se

va scinda într-o aripă reformistă şi o alta conservatoare. Când s-a deschis

problema succesiunii la conducerea Poloniei, în urma decesului lui

Boleslaw Bierut, s-a văzut că liderii sovietici înŃelegeau să aplice

principiile proclamate în declaraŃia Hruşciov-Tito doar în raporturile cu

Iugoslavia, nu şi în statele care alcătuiau propriul bloc. Astfel, Hruşciov

se autoinvita la plenara comitetului central al partidului polonez,

intervenind direct în procedura alegerii, ceea ce nu va face decât să

exacerbeze starea de spirit antisovietică. În pofida intervenŃiei sovietice,

noua conducere de la Varşovia, avându-l ca prim secretar al partidului pe

Edward Ochab, va întări curentul reformist.

121

În dimineaŃa zilei de 28 august 1956, circa 15.000 de muncitori,

angajaŃi la uzina din Poznan, au intrat în grevă. Revendicările lor erau la

început de natură economică, la care se vor adăuga apoi altele cu

semnificaŃii politice. Greviştii scandau „Vrem pâine!” dar şi „Jos

comunismul!” De la o demonstraŃie în faŃa sediului partidului comunist s-

a juns la eliberarea cu forŃa a deŃinuŃilor din închisoarea locală şi la

ciocniri cu forŃele de poliŃie. „Ordinea” va fi restabilită de către armată,

soldându-se cu 53 de morŃi şi peste 300 de răniŃi. Conservatorii vor pune

revolta muncitorilor pe seama unor provocatori şi a intervenŃiei

occidentale; liberalii, dimpotrivă, vor vedea în revoltă un avertisment şi

un îndemn pentru reforme. PoziŃia curentului liberal va fi stimulată şi de

unele evenimente externe: la 17 aprilie 1956 s-a desfiinŃat Kominformul;

în iunie 1956, cu prilejul unei vizite a lui Tito la Moscova fusese reluată

ideea dreptului fiecărei Ńări de a-şi alege propria cale de dezvoltare

socialistă; în Ungaria, Mátyás Rákosi este înlăturat de la conducerea

partidului comunist. În aceste condiŃii, deznodământul crizei poloneze se

precipita.

O reuniune a conducerii partidului polonez, convocată la 18 iulie

1956, examina problema alegerii în funcŃia cea mai înaltă în partid a lui

Wladyslaw Gomulka – fost prim secretar al partidului comunist din

Polonia, înlăturat din funcŃie în 1948 şi închis timp de trei ani (1951-

1954) pentru simpatii faŃă de regimul politic din Iugoslavia. Gomulka a

condiŃionat acceptarea alegerii sale de înnoirea eşaloanelor superioare ale

ierarhiei de partid prin îndepărtarea unora dintre conservatori şi

promovarea unor cadre reformatoare. Ştirile sosite la Moscova de la

Varşovia au produs îngrijorare. Au început deplasări de trupe sovietice,

aflate pe teritoriul polonez, ceea ce prefigura o lovitură de forŃă. Pe 19

iulie Nikita Hruşciov, însoŃit de Veaceslav Molotov, Anastas Mikoian şi

Lazar M. Kaganovici, precum şi de mai mulŃi generali, ateriza la

122

Varşovia fără să fie invitat. Referindu-se la manifestările antisovietice, el

va declara, îndată după coborârea din avion, în faŃa conducătorilor

polonezi, veniŃi să-l întâmpine: „Ne-am vărsat sângele pentru această Ńară

şi ei vor s-o vândă acum americanilor.” O voce îi va răspunde: „Noi am

vărsat mai mult sânge decât voi şi nu vom vinde absolut nimic.” „Cine-i

acela?” – l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Cel vizat va răspunde el însuşi:

„Sunt fostul secretar general al partidului pe care Stalin şi dumneavoastră

înşivă l-aŃi aruncat în închisoare. Mă numesc Gomulka.” „Ce caută aici?”

– l-a întrebat Hruşciov pe Ochab. Acesta reacŃionă brusc: „Se află aici

pentru că noi am hotărât să-l alegem secretar general al partidului.”

(Constantin Vlad, op.cit., p. 386). AltercaŃiile vor continua întreaga zi.

Hruşciov se va calma după ce Gomulka a ameninŃat că dacă îşi va

continua acuzaŃiile pe acelaşi ton, el va arăta compatrioŃilor săi, pe calea

radioului, cum erau concepute la Moscova prietenia dintre popoare şi

relaŃiile polono-ruse. Liderii sovietici au părăsit Varşovia fără să poată

împiedica alegerea lui Gomulka în funcŃia de prim secretar al partidului

comunist polonez.

Ales fruntea partidului comunist polonez, Gomulka s-a referit la

evenimentele de la Poznan pe care le-a caracterizat ca „răspuns al

muncitorilor la distorsiunile principiilor fundamentale ale socialismului”.

În acest sens, el a afirmat că „încercarea de a prezenta tragedia de la

Poznan ca un rezultat al acŃiunii agenŃilor imperialişti şi provocatorilor

era foarte naivă din punct de vedere politic”. Apoi, cu o trimitere înainte

de toate către Kremlin, Gomulka preciza: „Ceea ce este de neschimbat în

socialism se reduce la desfiinŃarea exploatării omului de către om.

Modelul de socialism poate diferi. Poate fi de genul celui creat în URSS,

poate fi construit în felul în care îl vedem în Iugoslavia; poate fi altfel.”

(Constantin Vlad, op.cit., p. 386).

123

Revenind la putere, Gomulka n-a făcut nicio încercare de

desprindere de Uniunea Sovietică şi nu intenŃiona să scoată Ńara din

OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia sau să ceară retragerea trupelor

sovietice de pe teritoriul polonez. El a prezidat un program de liberalizare

politică şi economică limitată, esenŃialmente tactică. „Calea poloneză” pe

care a adoptat-o pentru a promova orânduirea socialistă includea un

sector agricol relativ liber, toleranŃă faŃă de Biserica romano-catolică şi o

anumită libertate individuală a cetăŃenilor polonezi, de pildă libertatea de

a călători în străinătate.

Aşadar, revolta poloneză n-a avut un sfârşit tragic; puŃini ştiau

atunci cât de aproape era Polonia de o a doua ocupaŃie militară sovietică.

În Ungaria, însă, evenimentele aveau să ia o întorsătură diferită, greu de

anticipat. Exemplul Poloniei dovedea că liderii de la Kremlin puteau fi

forŃaŃi să accepte principii noi în raporturile cu statele-satelit. Era o lecŃie

pe care Budapesta şi-a însuşit-o imediat. După raportul secret al lui

Hruşciov de la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii

Sovietice, destalinizarea a fost puternic resimŃită în Ungaria. DificultăŃile

economice stimulau criticile împotriva reformelor, reforme legate la

început de numele lui Imre Nagy. În ianuarie 1955, conducătorii unguri

erau convocaŃi la Moscova, unde vor asculta un rechizitoriu despre

apropiatul faliment al Ńării, reproşurile fiind îndreptate în primul rând

împotriva lui Nagy, acuzat de „manifestări de şovinism şi de demagogie

mic-burgheză”. În martie 1956, ultrastalinistul Mátyás Rákosi va obŃine

condamnarea lui Nagy pentru deviaŃionism de dreapta (se opusese

colectivizării forŃate a agriculturii şi manifestase interes faŃă de

Iugoslavia), ceea ce a atras după sine excluderea din partid şi destituirea

din funcŃia de prim-ministru. MenŃinerea grupului Rákosi la putere a

adâncit nemulŃumirile în Ńară şi radicalizarea unor structuri ale societăŃii

civile, între care se remarca Cercul Petöfi, creat în 1954 de un grup de

124

tineri intelectuali. La începutul lunii iulie, Anastas Mikoian şi Mihail A.

Suslov aduceau la Budapesta hotărârea Kremlinului privind schimbarea

lui Rákosi din conducerea partidului comunist din Ungaria, acesta fiind

înlocuit cu un apropiat al său, Ernı Gerı. Adjunct al lui Gerı a fost

desemnat János Kádár, fost ministru de Interne, eliberat chiar atunci după

cinci ani de detenŃie pentru „titoism”.

Noua conducere făcea paşi timizi în direcŃia unor reforme, dar a

pierdut controlul asupra stării de spirit a populaŃiei. Victoria lui Gomulka

în Polonia era salutată cu entuziasm la Budapesta. Pe 23 octombrie,

celebrând acest eveniment, participanŃii la o manifestaŃie a studenŃilor,

care s-a transformat într-o demonstraŃie a peste 100.000 de oameni,

incluzând muncitori şi chiar militari, s-a îndreptat spre sediul

Parlamentului pentru a cere revenirea lui Imre Nagy la conducerea

guvernului. DemonstranŃii purtau drapele ungare cu o gaură la mijloc: de

pe ele fusese smulsă steaua roşie comunistă. Adus la Parlament de un

grup de manifestanŃi, Nagy va îndemna la prudenŃă. În schimb, Gerı va

vorbi în termeni laudativi despre Uniunea Sovietică şi despre sprijinul

acordat de aceasta Ungariei. Cuvântarea lui Gerı a sunat ca o provocare

pentru demonstranŃi. O parte dintre ei s-a îndreptat spre radiodifuziune

spre a-şi face cunoscute dezideratele; vor fi împiedicaŃi să intre şi, în jurul

orei 21, în faŃa sediului radiodifuziunii vor fi trase primele focuri de armă;

era începutul insurecŃiei. Întrunită de urgenŃă, conducerea partidului

comunist l-a desemnat, în dimineaŃa zilei de 24 octombrie, pe Imre Nagy

ca prim-ministru. Liderii de la Budapesta, inclusiv Kádár şi Nagy,

calificau mişcarea insurecŃională drept contrarevoluŃie. În aceeaşi zi, un

comunicat semnat de noul premier anunŃa adoptarea unei proceduri de

urgenŃă pentru a pedepsi cu moartea actele urmărind răsturnarea

republicii populare. Un alt comunicat, nesemnat, făcea cunoscut că

guvernul a făcut apel la trupele sovietice staŃionate în Ungaria pentru

125

restabilirea ordinii. În Ńară a început o grevă generală. Statuia lui Stalin

era doborâtă, spre entuziasmul populaŃiei devenită stăpână pe stradă.

Militarii unguri, chiar şi poliŃişti, vor adopta o atitudine pasivă faŃă de

demonstranŃi, iar uneori aveau să pactizeze cu aceştia. Într-o situaŃie

confuză au avut loc ciocniri între trupele sovietice şi insurgenŃi.

La amiaza zilei de 24 octombrie 1956, Mikoian şi Suslov reveneau

la Budapesta cu hotărârea privind înlocuirea lui Gerı cu Kádár la

conducerea partidului. A doua zi, au început intense acŃiuni diplomatice

internaŃionale legate de revolta din Ungaria, altele decât cele dintre

Moscova şi Budapesta. Preşedintele american Dwight D. Eisenhower se

declara din toată inima alături de poporul ungar. Departamentul de Stat al

SUA a adresat unor state cosemnatare ale Tratatului de pace cu Ungaria

mesaje prin care dorea să cunoască dacă acestea ar fi dispuse să

întreprindă o acŃiune a ONU referitor la situaŃia din Ungaria. Contacte

diplomatice intense cu Londra şi Parisul au dus la o iniŃiativă anglo-

britanică în acest sens la Consiliul de Securitate al ONU. Tito, Gomulka

şi Mao Zedong salutau revolta ungară şi condamnau, mai mult sau mai

puŃin deschis, intervenŃia sovietică. Pe de altă parte, Tito şi Gomulka îi

transmiteau lui Nagy sfatul de a Ńine desfăşurarea evenimentelor sub

control. La 29 octombrie, ambasadorul american Charles Bohlen era

însărcinat să prezinte de urgenŃă guvernului sovietic un mesaj din partea

Departamentului de Stat în sensul că „Statele Unite nu vedeau Ungaria

sau oricare alŃi sateliŃi sovietici ca potenŃiali aliaŃi militari”, ceea ce

Bohlen realiza fără întârziere. (Charles E. Bohlen, Witness to History,

1929-1969, W.W. Norton & Company Inc. New York, 1973, p. 413).

Sub presiunea evenimentelor, Nagy şi Kádár făceau noi declaraŃii,

primul insistând asupra proiectelor de înfăptuire a unor reforme radicale

şi se angaja să iniŃieze negocieri cu Uniunea Sovietică pe probleme

urgente, înainte de toate în legătură cu retragerea trupelor sovietice de pe

126

teritoriul Ungariei, iar al doilea vorbea despre necesitatea respingerii prin

toate mijloacele a agresiunii împotriva puterii populare, precizând şi el că

se vor purta negocieri cu Uniunea Sovietică în baza unei depline egalităŃi

între părŃi. La 27 octombrie s-a întreprins o remaniere guvernamentală,

readucându-se în componenŃa executivului a partidului agrarienilor şi al

micilor proprietari, care fuseseră dizolvate de regimul Rákosi. Dar valul

revoltei nu putea fi stăvilit. Greva generală paralizase Ńara. Provincia se

afla în mâinile insurgenŃilor care se pregăteau să ia cu asalt Budapesta. În

aceste condiŃii, Nagy a dat ordin forŃelor guvernamentale să înceteze

operaŃiunile împotriva revoltei şi anunŃa realizarea unui acord cu

autorităŃile de la Moscova privind retragerea trupelor sovietice din

capitală. De această dată, el a încetat să califice insurecŃia drept

contrarevoluŃie, numind-o o uriaşă mişcare populară care cuprindea

întreaga naŃiune şi urmărea să garanteze independenŃa şi democratizarea

Ńării.

La 12 octombrie 1956 se întrunea Consiliul de Securitate al ONU

pentru a discuta situaŃia creată în Ungaria. Înaintea începerii dezbaterilor,

membrii Consiliului de Securitate au primit o declaraŃie a guvernului de

la Budapesta în care se contesta competenŃa acestui forum de a examina

ceea ce se considera a fi o problemă internă a Ungariei. Dezbaterile din

Consiliul de Securitate vor fi îngreunate de obstrucŃiile Uniunii Sovietice,

pe de o parte, dar şi de acŃiunea militară anglo-franceză din Egipt, pe de

altă parte. La 29 octombrie, trupele sovietice s-au retras din Budapesta,

dar au rămas în apropiere. A doua zi guvernul sovietic a adoptat o

declaraŃie privind relaŃiile dintre Uniunea Sovietică şi statele aliate ei.

DeclaraŃia recunoştea că se făcuseră greşeli care au dus la încălcarea

principiului egalităŃii în drepturi cu aceste state şi preciza că guvernul de

la Moscova era gata să angajeze negocieri cu guvernul de la Budapesta şi

127

cu guvernele altor state participante la Pactul de la Varşovia în legătură

cu prezenŃa trupelor sovietice în Ungaria.

În condiŃiile unei relaxări a situaŃiei din Budapesta, în urma plecării

trupelor sovietice, la 30 octombrie, „dis-de-dimineaŃă, insurgenŃii au luat

cu asalt, după un asediu de trei ore, sediul comitetului de partid al Marii

Budapeste şi au masacrat pe cei ce se aflau acolo, printre care şi pe

secretarul comitetului, Imre Mezı, unul dintre cei mai credincioşi

susŃinători ai noului preşedinte al Consiliului de Miniştri, doi colonei

veniŃi să discute cu acesta organizarea unor miliŃii muncitoreşti, precum şi

45 de tineri încorporaŃi, fără să li se ceară părea, în trupele de securitate.

Unii au fost arşi de vii. Sălbăticia acestei scene, precum şi moartea lui

Imre Mezı, l-au impresionat în mod deosebit pe Nagy, făcându-l să

înŃeleagă la ce excese risca să conducă furia populară, dacă nu era rapid

potolită prin concesii convingătoare.” (Constantin Vlad, op.cit., p. 390).

La 1 noiembrie 1956, Imre Nagy a anunŃat retragerea Ungariei din

Pactul de la Varşovia şi declararea neutralităŃii. Va anunŃa aceste măsuri

la NaŃiunile Unite, cerând sprijinul secretarului general, Dag

Hammarskjöld, pentru recunoaşterea de către marile puteri a neutralităŃii

Ungariei şi începerea de negocieri în Polonia pentru retragerea forŃelor

sovietice. Era o încercare disperată de a forŃa destinele Ungariei. A doua

zi, János Kádár anunŃa dizolvarea partidului comunist, care încetase în

fapt să existe, şi crearea unui nou partid – Partidul Socialist Muncitoresc

Ungar. La 3 noiembrie Nagy a procedat la o nouă remaniere

guvernamentală, în urma căreia opt din cele zece portofolii reveneau unor

necomunişti. În aceeaşi zi, din iniŃiativa sovietică, începeau convorbiri

între delegaŃiile militare ale celor două Ńări privind retragerea trupelor

sovietice din Ungaria. DelegaŃia ungară era condusă de colonelul Pál

Maléter, noul ministru al Apărării NaŃionale în guvernul Nagy remaniat.

Era, cum aveau să demonstreze evenimentele, o măsură din planul

128

sovietic de reprimare a revoltei. În noaptea de 3 spre 4 noiembrie,

reprezentanŃii unguri la convorbiri au fost arestaŃi de autorităŃile militare

sovietice. În aceeaşi noapte, Kádár, care de două zile se retrăsese la

Ujgorod, pe teritoriul Uniunii Sovietice, anunŃa formarea unui guvern

ungar muncitoresc Ńărănesc, el însuşi devenind prim ministru al acestuia.

Noul guvern făcea cunoscut că a cerut comandamentului armatei

sovietice să ajute naŃiunea ungară să înfrângă „forŃele reacŃiunii” şi să

restabilească ordinea în Ńară, urmând să înceapă negocieri cu Uniunea

Sovietică şi celelalte state participante la Tratatul de la Varşovia în

problema retragerii trupelor sovietice din Ungaria.

În zorii zilei de 4 noiembrie 1956, sute de tancuri şi importante

efective terestre ruseşti, sprijinite de aviaŃie, pătrundeau în Budapesta. În

câteva zile rezistenŃa eroică a insurgenŃilor este înfrântă. Este semnificativ

faptul că autorităŃile comuniste de la Beijing, Belgrad şi Varşovia au

aprobat intervenŃia forŃelor sovietice în Ungaria. În aceeaşi zi de 4

noiembrie, se întrunea de urgenŃă Consiliul de Securitate al ONU, care va

cere Uniunii Sovietice să-şi retragă imediat trupele din Budapesta. A doua

zi era convocată Adunarea Generală a ONU, care va lua în dezbatere atât

situaŃia din Egipt, cât şi cea din Ungaria. Adunarea Generală a NaŃiunilor

Unite adoptă o rezoluŃie, propusă de SUA, prin care se cerea URSS să-şi

retragă trupele din Ungaria. Se afirma dreptul poporului ungar la

independenŃă şi se solicita guvernului sovietic şi celui ungar să permită

trimiterea de observatori ONU în Ungaria. Desigur, nici guvernul de la

Moscova, nici noul guvern de la Budapesta nu au luat în seamă solicitarea

NaŃiunilor Unite. Aceeaşi soartă o aveau alte rezoluŃii ale forumului

mondial, adoptate în zilele următoare. Putea face mai mult comunitatea

internaŃională, mai ales statele democratice pentru revoluŃia ungară?

Potrivit documentelor vremii, devenite publice, răspunsul este negativ.

Tot negativ răspunde şi Kissinger, într-o privire retrospectivă. Astfel,

129

după ce face o paralelă între Criza Suezului şi cea ungară, celebrul

diplomat afirmă: „Ungaria a fost un caz mai complicat, deoarece ar fi

făcut necesară folosirea puterii într-o formă sau alta. Însă conducătorii

Americii nu doreau să pună în pericol vieŃi americane pentru o cauză

care, oricât le-ar fi frământat conştiinŃa, nu privea în mod direct interesele

securităŃii americane. Principiul nu permite nicio ambiguitate sau nuanŃă.

În Suez, America a putut insista pe aplicarea întocmai a preceptelor sale,

deoarece consecinŃele nu implicau nici un risc imediat. În Ungaria însă,

ea a consimŃit tacit la Realpolitik, ca şi celelalte naŃiuni, deoarece

insistenŃa asupra principiilor ar fi atras riscul inevitabil al unui război,

poate chiar al unui război nuclear. Şi atunci când se află în joc vieŃi

omeneşti, omul de stat are datoria, atât faŃă de propriul popor cât şi faŃă

de sine însuşi, de a explica relaŃia dintre riscuri şi interese, oricât de larg

şi de generos ar fi ele prezentate. Uniunea Sovietică era clar pregătită să-

şi asume riscuri mai mari pentru a-şi menŃine poziŃia în Europa de Est

decât ar fi fost Statele Unite dispuse să înfrunte [Uniunea Sovietică]

pentru a elibera Ungaria. Nimic nu poate ocoli această ecuaŃie. Din punct

de vedere al declaraŃiilor anterioare revoluŃiei, politica Americii faŃă de

Ungaria a fost, într-adevăr, deficitară; sub aspectul intereselor sale,

refuzul Americii de a-şi asuma riscul războiului a fost inevitabil şi

corespunzător deopotrivă – cu toate că el nu explică lipsa voinŃei de a

ridica costul intervenŃiei sovietice prin mijloace nemilitare.” (Henry

Kissinger, op.cit., pp. 493-494).

În urma unui ultim apel de sprijin din partea puterilor occidentale,

la 4 noiembrie 1956, Imre Nagy şi unii dintre apropiaŃii săi s-au refugiat

la ambasada Iugoslaviei din Budapesta, primind azil politic. Noul guvern

ungar, János Kádár personal, le-a garantat întoarcerea sigură la

domiciliile lor, dar odată ce Nagy şi alŃi lideri unguri părăseau sediul

reprezentanŃiei diplomatice iugoslave, erau reŃinuŃi şi expediaŃi în

130

România de către autorităŃile militare sovietice. În aprilie 1957, guvernul

Kádár a decis readucerea lui Nagy şi a „complicilor” săi în Ungaria

pentru a fi judecaŃi, însă procesul a fost amânat până în iunie 1958. „La

15 iunie 1958, într-un proces strict secret, toŃi cei acuzaŃi au fost găsiŃi

vinovaŃi de incitarea la contrarevoluŃie şi condamnaŃi la moarte sau

închisoare pe termen lung. Scriitorii István Bibó şi Árpád Göncz (viitorul

preşedinte al Ungariei postcomuniste) au fost condamnaŃi la închisoare pe

viaŃă. AlŃi doi – József Szilágyi şi Géza Losonczy au fost ucişi în

închisoare înainte de începerea procesului. Imre Nagy, Pál Maléter şi

Miklós Gimes au fost executaŃi în zorii zilei de 16 iunie 1958.” (Tony

Judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945, Editura

Polirom, Iaşi, 2008, pp. 294-295).

Revolta ungară, scurtă şi fără speranŃă, a avut un impact

semnificativ asupra relaŃiilor internaŃionale. În primul rând, a constituit o

lecŃie practică pentru diplomaŃii occidentali. Până în acel moment, Statele

Unite ale Americii recunoşteau, pe de o parte, în mod oficial, că statele

est-europene nu se puteau desprinde de pe orbita sovietică, iar pe de altă

parte, încurajau „spiritul de rezistenŃă” în Ńările respective. Într-un

document al Consiliului de Securitate NaŃională al SUA se prevedea că

operaŃiunile secrete şi sprijinul diplomatic american aveau drept scop

„crearea unor condiŃii care vor permite, într-un moment favorabil din

viitor, eliberarea statelor satelit”. Dar, după cum se arăta într-un alt

document confidenŃial de politică externă (intitulat „Politica SUA faŃă de

sateliŃii sovietici din Europa de Est”), elaborat în iulie 1956 pentru a lua

în considerare tulburările din acel an, „Statele Unite nu sunt pregătite să

poarte un război pentru a elimina dominaŃia sovietică asupra sateliŃilor

săi”. (Tony Judt, op.cit., p. 295).

În urma revoltelor din Polonia şi din Ungaria, Moscova a făcut

eforturi deosebite pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi

131

muncitoreşti. Astfel, între 1 şi 4 ianuarie 1957 a avut loc la Budapesta o

consfătuire a reprezentanŃilor partidelor din Bulgaria, Cehoslovacia,

România, Ungaria şi Uniunea Sovietică, iar la 10 ianuarie se întâlneau la

Moscova reprezentanŃii Republicii Populare Chineze, Ungariei şi Uniunii

Sovietice. Totodată, liderii de la Kremlin îşi vor întări controlul asupra

statelor din propriul bloc, odată cu unele măsuri care prefigurau schimbări

în raporturile acestor state cu Uniunea Sovietică. S-au încheiat acorduri

privind statutul forŃelor armate sovietice pe teritoriile Poloniei (17

decembrie 1956), Republicii Democrate Germane (12 martie 1957),

Ungariei (28 martie 1957), României (15 aprilie 1957). Asemenea

acorduri prevedeau că trupele sovietice nu se amestecau în treburile

interne ale statelor respective, că mişcările acestor trupe, precum şi

aplicaŃiile şi manevrele lor urmau să se desfăşoare numai cu

consimŃământul guvernelor statelor în cauză.

De asemenea, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a acŃionat

pentru strângerea rândurilor partidelor comuniste şi întărirea relaŃiilor sale

cu aceste partide, acŃiuni care s-au bucurat de un sprijin deosebit din

partea comuniştilor chinezi. În noiembrie 1957 avea loc la Moscova o

consfătuire a partidelor comuniste din Ńările blocului sovietic, urmată de

alta, la care au participat şi partidele comuniste şi muncitoreşti din Ńări

occidentale şi din Ńări în curs de dezvoltare.

A doua criză a Berlinului şi criza din Caraibe. În 1958 problema

Berlinului se impune din nou, după 10 ani, pe agenda confruntărilor

dintre superputeri. La 27 noiembrie 1958, guvernul Uniunii Sovietice

adresează guvernului Statelor Unite ale Americii o notă prin care, după ce

acuză puterile occidentale de încălcarea acordurilor postbelice privitoare

la Germania, inclusiv a celui de la Potsdam, anunŃă că pentru el aceste

acorduri şi-au pierdut valabilitatea. În viziunea sovietică puterile

occidentale nu doreau să participe la pregătirea tratatului de pace cu

132

Germania în cadrul căruia şi-ar fi găsit soluŃionarea şi problema

Berlinului. Pornind de la această supoziŃie, guvernul Uniunii Sovietice

considera că Berlinul Occidental trebuia transformat „într-o unitate

politică independentă – oraş liber – în viaŃa căruia să nu se amestece

niciun stat, inclusiv unul dintre cele două state germane existente. S-ar

putea, în special, să se ajungă la o înŃelegere ca teritoriul oraşului liber să

fie demilitarizat şi în el să nu existe niciun fel de forŃe armate. Oraşul

liber Berlinul Occidental ar putea avea guvernul său propriu, şi ar putea

conduce singur economia, administraŃia şi celelalte treburi.” (Dezarmare

şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I, Bucureşti, 1973, p.

552). Guvernul sovietic propunea deschiderea de negocieri pe această

temă cu guvernele Statelor Unite ale Americii şi ale celorlalte state

interesate, şi anunŃa că, timp de o jumătate de an, nu intenŃiona să opereze

schimbări în sistemul existent al transporturilor militare ale SUA, Marii

Britanii şi FranŃei în Berlinul Occidental. Dacă în acest termen nu se va

ajunge la o înŃelegere, „Uniunea Sovietică va realiza, prin intermediul

unui acord cu RDG, măsurile prevăzute. Şi mai departe adaugă, în atenŃia

celor care ar dori să recurgă la limbajul forŃei brutale, că ameninŃările şi

intimidările nu impresionează poporul sovietic, orice violare a graniŃelor

RDG trebuind să fie considerată ca un act de agresiune împotriva tuturor

membrilor Pactului de la Varşovia.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp.

54-55).

Astfel, potrivit celor de mai sus, de la Moscova se adresa

Occidentului echivalentul unui ultimatum. Începea a doua criză a

Berlinului . AcŃiunea diplomatică sovietică apărea ca o surpriză, deşi

iminenŃa ei era preconizată de mai mult timp de către liderii est-germani,

iar Hruşciov o anunŃase în termeni politici, la 10 noiembrie 1958.

MotivaŃia principală consta într-o realitate dramatică. Berlinul Occidental

se afla ca o oază de prosperitate în interiorul Republicii Democrate

133

Germane şi constituia poarta prin care un număr crescând de locuitori ai

acesteia treceau în Germania Occidentală. Aceste împrejurări făceau din

Berlinul de Vest o uriaşă gaură în Cortina de Fier. (Constantin Vlad,

op.cit., p. 406).

Puterile occidentale au răspuns provocării sovietice la Sesiunea

Consiliului NATO de la Paris din 16-18 decembrie 1958. În DeclaraŃia

asupra Berlinului adoptată cu acel prilej se preciza că: „Statele membre

ale NATO nu vor putea fi de acord cu o reglementare a chestiunii

Berlinului care ar pune în cauză dreptul celor trei puteri de a rămâne în

Berlin atâta timp cât responsabilităŃile lor vor cere acest lucru, sau care nu

ar asigura libertatea de circulaŃie între acest oraş şi lumea liberă. Uniunea

Sovietică va fi răspunzătoare pentru orice acŃiune care ar avea ca efect

compromiterea acestui drept sau punerea în pericol a acestei libertăŃi.”

(Dezarmare şi dezangajare militară în Europa. Documente, vol. I,

Bucureşti, 1973, pp. 568-569). Consiliul NATO aprecia că problema

Berlinului nu poate fi soluŃionată decât în cadrul unui acord cu Uniunea

Sovietică asupra ansamblului problemei germane şi declara din nou că

este dispus să examineze această problemă, precum şi cele referitoare la

securitatea europeană şi la dezarmare. Astfel, în problema Berlinului,

erau implicate nu numai cele patru mari puteri foste aliate, prezente în

Germania, ci şi blocurile militare cărora acestea le aparŃineau.

IniŃiativa sovietică privind Berlinul era luată în serios atât la

Kremlin, cât şi la Washington. Trimis într-o misiune de informare în

Uniunea Sovietică, Charles Bohlen conchidea, după contacte în mediul

politic rusesc, dar şi în cel diplomatic străin de la Moscova, că Hruşciov

nu blufa în ameninŃarea de a forŃa puterile occidentale să plece din Berlin

şi de a semna un tratat de pace separat cu Berlinul de Est. Chiar în ziua de

27 noiembrie, când Nota asupra Berlinului sosea la Washington,

preşedintele Eisenhower i-a spus secretarului de Stat Dulles că el nu

134

respingea ideea unui oraş liber, fără trupe americane, cu condiŃia ca atât

Berlinul, cât şi căile sale de acces, să fie puse sub jurisdicŃia OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite. Prin aceasta, preşedintele american exprima opinia

conform căreia statutul Berlinului era anormal şi că Statele Unite ale

Americii urmau, la un moment dat, să-şi retragă trupele din acest oraş.

Disponibilitatea preşedintelui Eisenhower de a negocia cu sovieticii era

sprijinită de premierul britanic Maurice Harold Macmillan, dar nu era

agreată de preşedintele FranŃei, generalul Charles de Gaulle, care reliefa

miza politică a disputei. Astfel, după o întâlnire cu secretarul de Stat

american, în ianuarie 1959, liderul francez spunea: „… dacă sovieticii vor

război, acesta nu va fi evitat cedând Berlinul, iar dacă nu-l vor, nu are

niciun rost să li se facă concesii.” (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 59).

Aceasta va fi atitudinea lui de Gaulle pe toată durata crizei Berlinului. Cu

prilejul reuniunii Consiliului NATO, de la Paris, din decembrie 1959, el îi

va spune lui Bohlen ca să audă Eisenhower, aflat de faŃă: „Domnule

Bohlen, ai auzit ceea ce noi tocmai am decis? Am decis să vorbim cu

domnul Hruşciov în mod ferm despre lucruri vagi.” (Charles E. Bohlen,

Witness to History, 1929-1969. W.W. Norton & Company Inc, New

York, 1973, p. 461).

În cursul anului 1959 criza Berlinului a cunoscut o evoluŃie

sinuoasă. În urma unor contacte diplomatice intense între cele patru mai

puteri, la 11 mai 1959, în Palatul NaŃiunilor Unite din Geneva, au început

lucrările ConferinŃei Miniştrilor de Externe, la care luau parte: Christian

Archibald Herter, succesorul lui Dulles (SUA), Andrei A. Gromîko

(URSS), John Brooke Selwyn Lloyd (Marea Britanie) şi Maurice Couve

de Murville (FranŃa). La 14 mai, cele trei puteri occidentale au prezentat,

în forma unui proiect, un Plan de Pace, care relua, într-o versiune

îmbogăŃită, proiectul occidental privind securitatea europeană,

reunificarea şi încheierea unui tratat de pace cu Germania, pe etape. În

135

ceea ce priveşte Berlinul, se preciza că acesta este un singur oraş, care

aparŃine întregii Germanii; ca atare Berlinul de Est şi cel de Vest trebuiau

să se unifice prin alegeri libere, desfăşurate sub supraveghere

cvadripartită sau a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Se prevedea

reunificarea Germaniei, Berlinul urmând să fie viitoarea ei capitală. În

maximum doi ani şi jumătate urmau să fie organizate alegeri pentru o

Adunare generală pangermană. Adunarea urma să aibă mandat de

elaborare a unei ConstituŃii a întregii Germanii, iar un guvern al acesteia

putea semna tratatul de pace. La 18 mai, Gromîko a respins în întregime

proiectul occidental, iar a doua zi i se va răspunde că nu se pune problema

semnării unui tratat de pace atâta vreme cât Germania nu va fi reunificată,

nici de a consimŃi la vreo renunŃare oarecare în privinŃa drepturilor celor

trei puteri occidentale în Berlin. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, p. 64).

La 10 iunie 1959, guvernul sovietic va prezenta ConferinŃei

Miniştrilor de Externe noi propuneri vizând o reglementare provizorie a

problemei Berlinului Occidental pe baza următoarelor principii: a)

puterile occidentale să reducă efectivele forŃelor lor armate în Berlinul

Occidental până la contingente simbolice; b) să înceteze orice propagandă

împotriva RDG şi a celorlalte Ńări socialiste de pe teritoriul Berlinului

Occidental; c) să fie lichidate organizaŃiile din Berlinul Occidental care

desfăşurau activităŃi de spionaj şi de diversiune împotriva RDG şi a Ńărilor

aliate cu aceasta; d) puterile occidentale să-şi asume obligaŃia de a nu

instala în Berlinul Occidental baze atomice şi rampe pentru rachete. În

cazul încheierii unui acord pe baza acestor principii, Uniunea Sovietică

era dispusă să accepte menŃinerea legăturilor Berlinului Occidental cu

lumea exterioară în forma existentă până atunci. ConŃinutul propunerilor

sovietice era însă inacceptabil puterilor occidentale. Pe de altă parte, noul

termen avansat de sovietici de un an, lăsa deschisă posibilitatea

continuării negocierilor. Dar, ConferinŃa de la Palatul NaŃiunilor din

136

Geneva se încheia la 13 iulie 1959 fără să se ajungă la un rezultat. Astfel,

o primă fază a celei de a doua crize a Berlinului, se încheia nedecis.

Această criză va continua intercondiŃionându-se în mod strâns cu seria de

evenimente din Caraibe, cunoscute sub denumirea de Criza rachetelor

din Cuba.

O mişcare insurecŃională cubaneză, condusă de Fidel Alejandro

Castro Ruz, înlătură de la putere pe generalul Fulgencio Batista y

Zaldivar, la 1 ianuarie 1959. Noul guvern de la Havana a adoptat un

program radical favorabil revendicărilor păturilor sociale nevoiaşe,

apropiindu-şi totodată populaŃia de culoare prin promisiuni de înlăturare a

discriminărilor rasiale. Principalele puncte ale programului noilor

guvernanŃi erau: realizarea unei reforme agrare spre a lichida marile

latifundii, înfăptuită la 17 mai 1959; naŃionalizarea marilor companii

americane care operau în Cuba; înlăturarea dependenŃei faŃă de Statele

Unite ale Americii. Asemenea prevederi vor duce la acumularea unei stări

de tensiune între Statele Unite ale Americii şi Cuba.

Contextul insurecŃiei cubaneze şi situaŃia internaŃională îl vor

orienta pe Fidel Castro spre stânga. În vara anului 1959, el va realiza o

colaborare strânsă cu comuniştii, devenind el însuşi, nu peste mult timp,

un marxist convins şi, în final, liderul unul partid comunist cubanez

reconstruit. Noul regim din Cuba, spre deosebire de regimurile din

celelalte state latino-americane, aveau o notă antinordamericană

definitorie: sub Batista, interesele SUA pe insula din Caraibe erau

predominante; în plus, era imediata vecinătate a coastelor Floridei, ceea

ce făcea din Cuba un loc predilect pentru numeroşi americani amatori de

excursii şi plăceri. Turismul aducea valută forte, dar stârnea

resentimentele cubanezilor printr-un comportament care jignea

demnitatea lor.

137

Colaborarea lui Fidel Castro cu comuniştii, includerea unora dintre

ei în guvern şi în alte poziŃii administrative, au atras atenŃia

Washingtonului asupra posibilităŃii reale a apariŃiei unui stat comunist în

emisfera occidentală. O întâlnire între Fidel Castro şi vicepreşedintele

american Richard Nixon a întărit această temere. Pe de altă parte, s-au

dezvoltat relaŃiile dintre Cuba şi Uniunea Sovietică. La 1 ianuarie 1960, o

delegaŃie sovietică, în frunte cu Anastas Mikoian, a vizitat Cuba, oferind

un credit de 100 milioane de dolari, cu dobândă mică şi asistenŃă tehnică,

încheind totodată contracte pentru importul unor mari cantităŃi de zahăr.

RelaŃiile sovieto-cubaneze s-au extins în domeniul militar, Uniunea

Sovietică începând să livreze Cubei armament, inclusiv avioane de luptă,

ai căror piloŃi vor fi instruiŃi de către sovietici. AchiziŃiile de armament

sovietic s-au intensificat după ce, la 4 martie 1960, agenŃii CIA au distrus,

în raza portului Havana, cargoul francez „La Coubre”, încărcat cu arme

cumpărate de statul cubanez din Belgia. Puternica explozie, urmată de un

incendiu, s-a soldat cu 75 de morŃi şi peste 200 de răniŃi – docheri

cubanezi şi marinari francezi. În consecinŃă, pe 5 martie, conducerea

cubaneză a organizat un marş de protest, urmat de un miting în centrul

Havanei, în memoria victimelor. La comemorare au luat parte doi oaspeŃi

de seamă, sosiŃi special din FranŃa: Jean Paul Sartre, filosof existenŃialist

şi fenomenolog, împreună cu soŃia sa, scriitoarea Simone de Beauvoir;

înalŃii oaspeŃi francezi au fost prezenŃi în tribuna oficială, alături de Fidel

Castro.

Un rol proeminent în înfăptuirea revoluŃiei cubaneze l-a avut,

împreună cu Fidel Castro, Ernesto („Che”) Guevara, pe numele adevărat

Ernesto Guevara de la Serna. RevoluŃionar sud-american de origine

argentiniană, de profesie medic, Guevara se făcuse cunoscut pentru ideile

sale de stânga ce preconizau metode radicale ca soluŃie pentru

ameliorarea sărăciei cvasigenerale din America de Sud. L-a cunoscut pe

138

Fidel Castro în Mexic, apoi a participat la lupta insurgenŃilor cubanezi

împotriva dictatorului Batista, iar între 1961 şi 1965 a fost ministru al

Industriilor în guvernul de la Havana. În 1965 a plecat în Bolivia,

încercând să exporte revoluŃia cubaneză în alte Ńări din America Latină; a

dat însă greş, fiind arestat şi executat de forŃele guvernului bolivian în

1967. Figură romantică de revoluŃionar latino-american (în ochii unora),

Guevara, prin scrierile sale (Războiul de gherilă, Socialismul şi omul în

Cuba, Jurnal din Bolivia etc.) şi în special prin atitudinea sa politică,

ostilă Statelor Unite ale Americii, dar independentă faŃă de Uniunea

Sovietică, a exercitat un fel de atracŃie mistică asupra noii stângi din

Statele Unite ale Americii şi din Europa, inspirând în anii ’60 şi ’70 ai

secolului XX o generaŃie întreagă de militanŃi radicali şi de lideri ai

mişcărilor studenŃeşti.

În martie 1960, preşedintele Eisenhower a aprobat pregătirea unei

acŃiuni militare pentru înlăturarea regimului Castro. În acest scop, pe

teritoriul SUA şi în Guatemala au fost constituite şi înarmate formaŃiuni

paramilitare din refugiaŃi cubanezi. Fiind informat de aceste pregătiri,

guvernul de la Havana a sesizat Consiliul de Securitate. După eşecul

ConferinŃei la nivel înalt a SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei, de la

Paris (convocată la 16 mai 1960), având pe ordinea de zi problema

Berlinului, Hruşciov va adopta o poziŃie publică în sprijinul Cubei,

anunŃând că, în cazul că aceasta ar fi atacată, Uniunea Sovietică îi va veni

în ajutor. La 28 august, acelaşi an, ConferinŃa Miniştrilor de Externe ai

Ńărilor din OrganizaŃia Statelor Americane, Ńinută la San José, în Costa

Rica, a condamnat, în unanimitate, orice amestec sau ameninŃare din

partea unor puteri extracontinentale în afacerile republicilor americane;

deşi nici Cuba, nici Uniunea Sovietică nu erau menŃionate, trimiterea la

ele nu lăsa loc vreunui dubiu. Guvernul de la Havana va cere celui de la

Washington să-şi reducă personalul diplomatic din Cuba, de la circa 300

139

la 11 membri cu paşaport diplomatic. În replică, la 2 ianuarie 1961, SUA

anunŃa ruperea relaŃiilor diplomatice şi consulare cu Cuba.

În 1961 SUA au încercat să răstoarne regimul din Cuba prin

invazia unei forŃe neoficiale, care se va termina cu bătălia de la Baya de

los Cochinos (Bay of Pigs – Golful Porcilor), prin înfrângerea

mercenarilor cubanezi. John Kennedy, ales preşedinte al SUA, arăta, în

discursul său de investitură din 20 ianuarie 1961, că un regim comunist în

emisfera occidentală nu va niciodată obiect de negociere. Noua

administraŃie de la Washington va şovăi înainte de a aproba invadarea

Cubei, dar, la inisistenŃa unor colaboratori apropiaŃi, şi-a dat acordul, la

14 aprilie 1961, iar a doua zi acŃiunea a început prin lovirea bazelor

aeriene cubaneze de către bombardiere B26, care au decolat din

Nicaragua. Au urmat, în zorii zilei de 17 aprilie, debarcarea unităŃilor de

exilaŃi pe plaja de la Giron (Golful Porcilor), situată pe coasta de Sud a

insulei, de unde se deschidea un drum scurt către Havana. Întrucât se

contura perspectiva înfrângerii forŃelor invadatoare, unii şefi militari i-au

cerut preşedintelui Kennedy să angajeze direct trupe americane în

conflict, ceea ce preşedintele a refuzat. În trei zile, tentativa de răsturnare

a regimului Castro a eşuat. În cursul desfăşurării ei, la 18 aprilie 1961,

Hruşciov i-a adresat un mesaj şefului Casei Albe, în care arăta că Uniunea

Sovietică va acorda Cubei întregul său sprijin „spre a înfrânge

agresiunea”. Kennedy i-a răspuns că „Statele Unite nu vor interveni

militar în Cuba, dar nici nu vor accepta o intervenŃie a unor forŃe din afara

zonei.” (Constantin Vlad, op.cit., pp. 422-423).

În zilele de 3 şi 4 iunie 1961 s-a petrecut un eveniment politico-

diplomatic major: întâlnirea la nivel înalt, americano-sovietică, de la

Viena. Această întâlnire marca începutul unor contacte şi negocieri

bilaterale dintre SUA şi URSS, care se distanŃau astfel ca superputeri de

vechea formulă a conferinŃelor în trei sau în patru. Reuniunile în patru –

140

între SUA, URSS, Marea Britanie şi FranŃa – vor avea loc doar la nivelul

miniştrilor de Externe. ReuniŃi în capitala Austriei, Hruşciov şi Kennedy

îşi vor confrunta părerile în unele probleme ideologice şi în legătură cu

principalele teme ale relaŃiilor internaŃionale. Rezultatele vor fi însă

minore: de pildă s-a exprimat intenŃia de a nu fi reluate experienŃele cu

arme nucleare. În legătură cu problema Berlinului, Hruşcov a repetat că,

dacă puterile occidentale nu doresc să semneze tratatul de pace cu

Germania, care ar duce şi la încetarea regimului de ocupaŃie din Berlin,

Uniunea Sovietică va semna un astfel de tratat cu Republica Democrată

Germană: se fixa un nou termen pentru această acŃiune – 31 decembrie

1961. Unii analişti ai fenomenului internaŃional consideră că, la Viena,

Hruşciov ar fi încercat să-l intimideze pe Kennedy; el lua în seamă, în

această privinŃă, lipsa de experienŃă a preşedintelui american, eşecul

lamentabil al invadării Cubei etc. Dar Kennedy nu va fi intimidat şi era

decis să nu cedeze. La 25 iunie 1961 el anunŃa, printr-o declaraŃie

transmisă direct de mass media, că va cere Congresului majorarea

bugetului militar al SUA cu peste 3 miliarde dolari, moblizarea unor

contingente de rezervişti, mărirea numărului de recruŃi angajaŃi anual şi

creşterea efectivelor americane staŃionate în Europa. În acelaşi timp,

administraŃia de la Washington va avea contacte strânse cu aliaŃii

europeni pentru o abordare comună în problema Berlinului.

La 5 august 1961, o reuniune a miniştrilor de Externe ai SUA,

Marii Britanii, FranŃei şi Republicii Federale Germania, Ńinută la Paris,

reafirma hotărârea de a menŃine, cu toate mijloacele, trupele puterilor

occidentale în partea de Vest a Berlinului şi libertatea accesului în oraş.

Această atitudine fermă s-a datorat în principal preşedintelui de Gaulle,

care i-a scris preşedintelui Kennedy că deschiderea de negocieri cu ruşii

nu putea decât să ducă, pe termen lung, la pierderea poziŃiilor occidentale

la Berlin.

141

În noaptea de 12 spre 13 august 1961, guvernul Germaniei de Est a

întreprins o acŃiune extraordinară: instalarea unui gard de sârmă ghimpată

de jur împrejurul Berlinului Occidental, transformat peste câteva zile într-

o barieră de beton. Statele participante la Tratatul de la Varşovia au

propus autorităŃilor Republicii Democrate Germane să introducă la

graniŃele Berlinului de Vest măsuri de pază sigură şi control, propunere

care a fost acceptată. Astfel se ridica Zidul Berlinului, simbol al eşecului

regimului comunist din Republica Democrată Germană de a împiedica

fuga est-germanilor în Vest. Liderii statelor democratice occidentale,

surprinse de apariŃia Zidului, au realizat că nu mai puteau face nimic. Vor

protesta energic la Moscova. Într-un gest simbolic, SUA vor transfera la

Berlin 15.000 de militari, care staŃionau în Germania Occidentală.

Vicepreşedintele SUA, Lyndon Johnson, saluta prezenŃa acestor militari

în Berlinul Occidental, reînnoind angajamentul Washingtonului de a

păstra statutul existent al oraşului. Cu câteva zile înainte de construcŃia

zidului, preşedintele Kennedy afirmase că Europa de Est este de un

interes vital pentru Nikita Hruşciov şi că acesta nu poate sta pasiv şi s-o

lase să se subŃieze. „Eu pot să pun alianŃa [Nord-Atlantică] în mişcare

dacă el încearcă să facă ceva în legătură cu Berlinul de Vest” – a spus

Kennedy, „dar nu în cazul în care face ceva numai în legătură cu Berlinul

de Est.” În perioada ce a urmat construirii Zidului Berlinului, cu toată

tevatura aferentă, Statele Unite ale Americii şi aliaŃii lor din NATO n-au

întreprins nicio acŃiune în afara celor menite să fortifice moralul vest-

berlinezilor, al vest-germanilor în general. Cu tot şocul pe care l-a produs,

ridicarea Zidului Berlinului n-a afectat niciunul din interesele vitale ale

marilor puteri occidentale.

În agitaŃia care a urmat construirii Zidului de la Berlin, social-

democratul Willy Brandt, primarul Berlinului Occidental şi viitorul

cancelar al RFG, declara, în faŃa unei mulŃimi de sute de mii de cetăŃeni,

142

că ei se află în faŃa celei mai serioase situaŃii de la Blocada şi podul aerian

de la Berlin din 1948-1949. AliaŃii occidentali trebuie să ia măsuri

constrângătoare, sublinia Willy Brandt în Bundestag. Aceste măsuri nu

trebuie să fie militare, dar este necesar să aibă substanŃă; alegătorii mei, a

declarat el, „n-ar da nici doi bani pe nişte contramăsuri care n-ar face

altceva decât să stârnească hohote de râs de la Potsdamerplatz până la

Vladivostok.” (Thomas Parrish, op.cit., p. 48).

În vara anului 1962, perspectiva unor evoluŃii pline de pericole

plutea în aer. La sfârşitul lunii august, Departamentul de Stat al SUA a

ajuns la concluzia că Moscova putea să ia în curând o iniŃiativă riscantă

spre a câştiga poziŃiile pierdute, fără a avea însă indicii privind locul unei

astfel de iniŃiative. În condiŃile date, când atenŃia generală era îndreptată

spre Berlin, o adevărată lovitură de teatru avea să se petreacă însă în

Caraibe.

În mai 1962, conducerea Uniunii Sovietice a adoptat hotărârea de a

amplasa în Cuba rachete cu rază medie de acŃiune, capabile să poarte

arme nucleare. MotivaŃia oficială a Moscovei era apărarea Cubei de o

invazie americană, considerată iminentă. Ambasadorul sovietic la

Washington, Anatoli Dobrînin, aprecia că decizia sovietică era

determinată mai degrabă de raportul general de forŃe între cele două

superputeri. Premierul sovietic Nikita Hruşciov a insistat ca instalarea

rachetelor să se facă în cel mai strict secret; se conta pe împrejurarea că,

puse în faŃa faptului împlinit, autorităŃile SUA aveau să accepte realitatea.

În consecinŃă, au fost transportate şi instalate în Cuba 40 de rachete SS-4

şi SS-5, împreună cu 40.000 de militari sovietici, spre a le proteja şi

folosi. La 4 şi la 11 septembrie 1962, guvernele de la Havana şi de la

Moscova dădeau asigurări că armele livrate Cubei aveau un caracter strict

defensiv. Washingtonul avertiza, totuşi, pe 4 septembrie, că dacă în Cuba

ar sosi arme ofensive, s-ar ridica o problemă dintre cele mai grave.

143

La 30 august 1962, un expert al CIA, care examina fotografii

aeriene făcute de un avion-spion U-2 asupra Cubei, a descoperit o bază de

rachete sovietice SA-2, acelaşi tip de rachetă care doborâse deasupra

Uniunii Sovietice avionul-spion U-2, pilotat de Garry Powers. În aceeaşi

zi, un alt avion U-2 a fost surprins intrând în spaŃiul aerian al URSS,

violând angajamentul solemn al SUA de încetare a acestor incursiuni

aeriene. Kremlinul a expediat prompt Casei Albe un protest în acest sens.

La 11 septembrie 1962, Kennedy a suspendat zborurile U-2 asupra Cubei.

În următoarele 5 săptămâni 95 de rachete nucleare sovietice ajung în

Cuba, nedetectate de americani. Fiecare din aceste rachete era echipată cu

o bombă atomică de 70 de ori mai devastatoare decât cea trimisă la

Hiroshima de preşedintele Truman. La 14 octombrie 1962, un avion U-2

a zburat deasupra Cubei, efectuând 92 de fotografii în 6 minute. Toată

ziua următoare experŃii americani au comparat fotografiile din Cuba cu

cele făcute în PiaŃa Roşie din Moscova la parăzile militare de 1 Mai. Din

specificaŃiile tehnice furnizate de spionul sovietic, colonelul Oleg

Penkovsky, s-a putut afla că în Cuba se aflau rachete balistice de rază

medie SS-4, capabile să transporte până la Washington bombe atomice de

o megatonă fiecare. (Michael Nicholas Blaga, De la criza din Golful

Porcilor la asasinatul de la Dallas. C.I.A. în perioada lui Kennedy, în

Historia, An IX, nr. 86, februarie 2009, pp. 36-37).

La 16 octombrie 1962, preşedintelui american i-au fost prezentate

fotografiile pe care apăreau rachete, rampe de lansare în proces de

instalare şi ceea ce păreau a fi depozite de arme nucleare. ExperŃii care

studiaseră deja fotografiile în cauză nu aveau niciun dubiu: în Cuba se

aflau rachete sovietice cu rază medie şi intermediară de acŃiune,

purtătoare de focoase nucleare care puteau lovi o bună parte din teritoriul

SUA, precum şi pe cel al unor Ńări din America Centrală şi de Sud.

Începea Criza rachetelor din Cuba, „cel mai periculos moment al

144

confruntărilor Est-Vest în perioada Războiului Rece”. (Constantin Vlad,

op.cit., p. 430).

În scopul gestionării crizei, preşedintele Kennedy a convocat

imediat un Consiliu de război, alcătuit din 15 persoane, între care se

aflau: vicepreşedintele Johnson; Dean Rusk, secretarul Departamentului

de Stat; Robert Strange McNamara, şeful Pentagonului; Robert Kennedy,

fratele preşedintelui, ministru de JustiŃie; McGeorge Bundy, consilierul

pentru problemele securităŃii naŃionale; Maxwell Taylor, consilierul

pentru problemele militare. Acest grup a constituit ceea ce s-a numit

Comitetul Executiv al Consiliului SecurităŃii NaŃionale (EXCOM), care

avea să se reunească zilnic, pe toată durata crizei. Kennedy îi alesese

personal pe membrii acestui comitet, având în vedere funcŃiile, dar şi

competenŃa lor, ştiind că vor aduce în discuŃie puncte de vedere proprii,

adesea diferite, chiar divergente. Problemele au fost dezbătute, dar

decizia şi răspunderea reveneau întotdeauna şefului Casei Albe. În urma

unor analize amănunŃite, s-a ajuns la concluzia că Uniunea Sovietică

urmărea, mai ales, să-şi întărească poziŃiile pentru eventuale negocieri

privind Berlinul. Drept răspuns, s-au conturat următoarele soluŃii: 1) să nu

se întreprindă nicio măsură, acceptându-se situaŃia creată; 2) să se

acŃioneze pe plan diplomatic, adresându-se un avertisment serios

Moscovei; 3) să se propună URSS retragerea rachetelor sale din Cuba în

schimbul renunŃării de către SUA la bazele americane de rachete Jupiter

din Turcia; 4) blocada, prin mijloace militare, aplicată Cubei; 5)

bombardarea instalaŃiilor de rachete; 6) o debarcare surpriză a forŃelor

americane pe Insulă. (André Fontaine, op.cit., vol. IV, pp. 241-242).

Prima opŃiune era respinsă de la început de către Kennedy, care

considera că instalarea de arme sovietice ofensive în vecinătatea Statelor

Unite ale Americii şi în centrul emisferei occidentale aducea schimbări

fundamentale în raporturile de forŃe şi în situaŃia geopolitică generală. De

145

aceea, acŃiunea întreprinsă de Uniunea Sovietică nu putea fi acceptată, iar

armele ofensive din Cuba trebuiau eliminate prin mijloace asupra cărora

urma să decidă. Înainte de a lua o decizie în această privinŃă, la 18

octombrie, Kennedy îl primea la Casa Albă pe ministrul sovietic de

Externe Andrei Gromîko, la solicitarea acestuia. După ce Gromîko reitera

poziŃia sovietică în problema Berlinului şi deplângea ceea ce numea

campania anticubaneză a SUA, Kennedy l-a avertizat pe demnitarul rus,

fără a face nicio aluzie la situaŃia din Cuba, împotriva unei eventuale

instalări de arme strategice în această Ńară. Gromîko a negat orice intenŃie

de acest gen. În timp ce erau examinate avantajele şi dezavantajele unora

sau a altora dintre operaŃiunile militare posibile, la 19 octombrie,

comandanŃii şefi ai forŃelor militare americane din Atlantic şi Caraibe

primeau ordin să intre în stare de alertă. A doua zi, Kennedy i-a informat

pe participanŃii la EXCOM că a decis instituirea blocadei Cubei pentru a

preveni continuarea trimiterii de arme ofensive în această Ńară; dacă

măsura nu se dovedea eficace, urma să se treacă la bombardarea

instalaŃiilor de rachete.

La 22 octombrie erau informaŃi asupra opŃiunii americane

Macmillan şi de Gaulle, Cabinetul şi liderii Congresului Statelor Unite ale

Americii, iar la ora 18 ambasadorul sovietic Anatoli F. Dobrînin primea

de la Departamentul de Stat o copie a cuvântării publice pe care Kennedy

avea s-o rostească la orele 19. Era de fapt un discurs care va fi radio-

difuzat şi televizat, prin care Kennedy anunŃa că, potrivit unor dovezi

indubitabile, Uniunea Sovietică instalase în Cuba rachete şi bombardiere

capabile să poarte încărcături nucleare. Măsura – sublinia şeful Casei

Albe – constituia o ameninŃare explicită la adresa păcii şi securităŃii

Americilor, în contradicŃie cu declaraŃiile repetate ale oficialilor sovietici,

o modificare deliberat provocatoare şi nejustificată a statu-quo-ului.

Politica Statelor Unite ale Americii – declara preşedintele – va fi aceea de

146

a considera orica lansare de rachete nucleare din Cuba contra oricărei

naŃiuni din emisfera occidentală drept un atac al Uniunii Sovietice

împotriva Statelor Unite ale Americii, impunând ca represalii o ripostă

completă. Kennedy anunŃa că a ordonat instituirea unei „carantine

riguroase” asupra oricărui echipament militar ofensiv aflat în drum spre

Cuba, carantină care la nevoie putea fi completată prin măsuri mai grave.

Preşedintele Kennedy a folosit termenul de „carantină” din cauză că

instituirea unei blocade ca atare ar fi echivalat cu o violare a dreptului

internaŃional. Din acest punct de vedere, acŃiunii sovietice nu i se puteau

aduce acuzaŃii că n-ar fi respectat dreptul internaŃional şi principiile

Cartei ONU. Mircea MaliŃa, în acel moment reprezentat al României la

ONU, aprecia că: „În niciun text normativ nu se interzicea unei Ńări să

instaleze în alte părŃi rachete, fie ele şi nucleare (SUA tocmai făcuse acest

lucru cu Jupiter în Anglia şi Turcia), şi nici ca o Ńară să le primească

invocând autoapărarea. Dar aceleaşi instanŃe considerau ilegală instituirea

unilaterală de către SUA a blocadei, interzisă expres ca un act agresiv.

Când trecem însă la balanŃa strategică ce reglementa relaŃiile celor două

puteri, URSS era în culpă. În lumina balanŃei, surprizele sunt delicte

majore; ca ea să funcŃioneze, comportamentul fiecărei părŃi trebuie să fie

previzibil. SUA aveau dreptate să acuze URSS de încercarea unilaterală

de a modifica în secret o balanŃă ce era obiectul unei elaborări minuŃioase

bazată pe încredere reciprocă. RelaŃiile internaŃionale stăteau cu mult mai

mult sub semnul balanŃei şi menŃinerii ei, decât sub semnul unui drept

internaŃional declarativ şi ineficient.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din

Războiul Rece. Memoriile unui diplomat român, Editura C.H. Beck,

Bucureşti, 2007, pp. 13-14).

Preşedintele Kennedy a cerut convocarea Consiliului de Securitate

al ONU, precum şi a Consiliului OrganizaŃiei Statelor Americane spre a

examina situaŃia creată. Într-un mesaj trimis premierului sovietic,

147

preşedintele american arăta: „Trebuie să vă spun că Statele Unite sunt

hotărâte pe poziŃia că această ameninŃare la adresa securităŃii Emisferei

occidentale să fie înlăturată. În acelaşi timp, vreau să subliniez că

acŃiunea pe care o avem în vedere este minimul necesar pentru înlăturarea

acestei ameninŃări. Faptul că reacŃia noastră este minimă, n-ar trebui

totuşi să ducă la o înŃelegere greşită din partea voastră.” (Constantin Vlad,

op.cit., pp. 431-432).

Între 25 şi 28 octombrie 1962 liderii celor două superputeri au

elaborat, în termeni generali, un acord privind încetarea crizei, analizând

totodată măsuri de punere în aplicare a acestuia prin mesaje reciproce

transmise pentru siguranŃă prin canale multiple, inclusiv prin intermediul

secretarului general al ONU, U Thant. Astfel, americanii l-au rugat pe U

Thant să intervină pe lângă Hruşciov pentru oprirea vaselor sovietice

înainte de a ajunge la linia de intercepŃie stabilită prin blocadă, ceea ce

liderul sovietic acceptă ca măsură temporară. La 26 octombrie, Casa Albă

a declarat că există noi dovezi potrivit cărora pe amplasamentele de

rachete se desfăşura o activitate continuă. Într-un lung mesaj primit în

aceeaşi zi la Casa Albă, Hruşciov făcea o propunere de compromis:

sovieticii vor desfiinŃa amplasamentele de rachete dacă americanii se

angajează să nu invadeze Cuba. A doua zi, 27 octombrie, un alt mesaj de

la Moscova a complicat lucrurile prin adăugarea stipulaŃiei ca Statele

Unite ale Americii să promită că îşi vor scoate rachetele Jupiter din

Turcia. Tot pe 27 octombrie criza s-a acutizat ca urmare a faptului că un

U-2 a fost dat dispărut şi că s-a presupus, ceea ce era corect, că fusese

doborât de o rachetă sovietică; ordinul de tragere pare însă să nu fi fost

rezultatul unei decizii la nivel înalt ci, pur şi simplu, ar fi fost dat de

comandantul bateriei de rachete. În aceeaşi zi, după emiterea unei

declaraŃii prin care se preciza că situaŃia din Emisfera Vestică trebuie

rezolvată în ea însăşi (adică fără referire la Turcia), Kennedy a adoptat

148

sugestia fratelui său Robert de a lăsa deoparte mesajul ce implica Turcia

şi de a se concentra pe promiŃătorul mesaj din 26 octombrie, adică i-a

răspuns lui Hruşciov, dându-şi acordul în principiu de a suspenda

carantina şi de „a oferi asigurări că nu va avea nicio invazie în Cuba”,

adăugând că şi Cuba să nu se angajeze şi să nu comită acte agresive în

Emisfera Vestică. A doua zi, Hruşciov a anunŃat că sovieticii vor înceta

activitatea la bazele de rachete, iar preşedintele Kennedy a dat asigurările

cerute cum că nu va invada Cuba. De asemenea, Statele Unite ale

Americii au făcut cunoscut Uniunii Sovietice că rachetele Jupiter vor fi

retrase din Turcia, dar că această acŃiune nu putea fi menŃionată în niciun

acord oficial. Din acest moment, tensiunile au început să slăbească, deşi

criza nu trecuse, iar refuzul lui Castro de a permite unor inspectori din

SUA sau din altă Ńară să intre în Cuba a făcut să treneze rezolvarea

problemelor.

La 7 noiembrie 1962, Statele Unite ale Americii şi Uniunea

Sovietică au ajuns la un acord potrivit cărora navelor americane li se

permitea să controleze navele sovietice aflate în drum spre casă. În felul

acesta, partea americană voia să se încredinŃeze că sovieticii îşi retrag

rachetele din Cuba. Criza rachetelor s-a încheiat ocolind OrganizaŃia

NaŃiunilor Unite întrucât nu au existat documente, acte finale sau

acorduri scrise care să fie supuse dezbaterii în Adunarea Generală a ONU

sau în Consiliul de Securitate. „Această criză se termină prin înŃelegeri

verbale, prin acŃiuni desfăşurate conform unui cuvânt de onoare. În scris,

nu rămâne decât corespondenŃa celor doi mari. Asta înseamnă că onoarea

oponenŃilor, terfelită reciproc câteva zile la rând în declaraŃii publice, nu

mai e pusă la îndoială şi că încrederea reciprocă a actorilor balanŃei

strategice e reparată. Stabilitatea balanŃei nu e bazată pe nimic scris, ci pe

un cuvât dat, care face cât o garanŃie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., pp. 21-22).

149

În timpul crizei din Marea Caraibelor, Gheorghiu-Dej l-a

împuternicit pe Corneliu Mănescu, în calitate de ministru de Externe, să

întocmească o scrisoare pe care, sub semnătura sa, să o transmită

secretarului de Stat al SUA, Dean Rusk, pentru a-l informa că România

nu se implică în niciun fel în acea criză. Punctul de vedere al diplomaŃiei

române a fost prezentat mai amplu în cadrul unei întâlniri secrete dintre

cei doi oficiali, la 4 octombrie 1963. Corneliu Mănescu i-a spus lui Dean

Rusk că România nu fusese consultată în legătură cu decizia sovieticilor

de a-şi plasa rachete balistice în Cuba şi, din acest motiv, ea nu este parte

a conflictului. Guvernul de la Bucureşti dorea ca Statele Unite ale

Americii să înŃeleagă că România va rămâne neutră în orice conflict

generat de acŃiuni similare desfăşurării rachetelor sovietice în Cuba.

România căuta asigurări în sensul că, în cazul apariŃiei unei asemenea

situaŃii, Statele Unite ale Americii nu o vor lovi pe baza falsei percepŃii că

ea ar putea participa împreună cu URSS la respectivul conflict. Şeful

diplomaŃiei americane a întrebat dacă cele prezentate exprimau părerea

personală a omologului său român sau constituiau un punct de vedere

oficial al conducerii României. Corneliu Mănescu l-a încredinŃat că a

exprimat poziŃia guvernului de la Bucureşti. Drept răspuns, Dean Rusk l-a

asigurat pe ministrul român că SUA vor Ńine seamă de orice Ńară care nu

va participa sau nu va permite ca teritoriul ei să fie folosit în scopuri

militare împotriva Statelor Unite ale Americii sau a aliaŃilor lor. În afară

de demersul întreprins prin intermediul lui Corneliu Mănescu, Gheorghe

Gheorghiu-Dej i-a trimis o scrisoare preşedintelui John Fitzgerald

Kennedy al cărei sens a fost descifrat corespunzător la Washington, în

care sublinia că „dacă din cauza Cubei izbucneşte un război, SUA să-şi

amintească faptul că nu România l-a declanşat”. (Ştefan Lache, România

în relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2007, p. 272, 276).

150

Astfel, din timpul crizei rachetelor datează primele intenŃii ale

României de a-şi îmbunătăŃi relaŃiile cu Statele Unite ale Americii.

Această criză a influenŃat politica externă a României în anii următori, în

sensul unei politici de autonomie faŃă de Moscova. Un curs politic nou,

dificil şi complicat, cu declaraŃii explicite de independenŃă în domeniul

economic, cu voturi diferite la ONU în domeniul politic faŃă de cele ale

altor state din blocul sovietic, în strategia unei noi ordini economice pe

plan mondial, culminând cu „DeclaraŃia de independenŃă” din 1964 şi

prin refuzul de a participa la înăbuşirea „Primăverii de la Praga” de către

trupele OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia.

Criza rachetelor a fost un duş rece atât pentru Statele Unite ale

Americii, cât şi pentru Uniunea Sovietică, deşi vor mai trece mulŃi ani

până când cele două superputeri vor înŃelege cât de greşit au interpretat

motivele una pe ale celeilalte. Cu toate acestea, în 1963, adică în anul

următor crizei rachetelor, s-a stabilit o legătură directă între Casa Albă şi

Kremlin pentru a preîntâmpina unele dintre problemele de comunicare

care stânjeniseră negocierile din timpul crizei şi când s-a realizat între

superputeri tratatul de interzicere al armelor nucleare.

Criza rachetelor a relevat importanŃa pe care o aveau personalităŃile

care deŃineau o autoritate uriaşă pentru soarta lumii. Ea a arătat că atât

Kennedy cât şi Hruşciov deŃineau mai multă putere decât avusese Cezar,

care trecuse Rubiconul zicând: „Zarurile sunt aruncate”; cei doi s-au oprit

la timp din jocul de hazard şi au trecut la mişcări raŃionale de şah. „Din

nou teoria jocurilor, managementul crizelor, teoria deciziei, bipolarismul,

neangajaŃii care voiau să aşeze sistemul internaŃional pe trei picioare,

toate temele au fost reluate cu energie.” (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 27).

Criza rachetelor a rămas până azi un caz revelator, un punct de referinŃă.

BilanŃul ei nu e de neglijat. Pentru americani, victoria fermităŃii, iar criza

berlineză absorbită. Pentru sovietici, Cuba nu va fi atacată, conform

151

angajamentului neoficializat, dar va trăi sub embargo. Fidel Castro va

rămâne liderul ei, după ce toŃi ceilalŃi actori din timpul crizei rachetelor

vor dispărea. Kennedy va fi asasinat peste un an, iar Hruşciov debarcat de

tovarăşii săi peste doi ani. Ambii în împrejurări legate implicit de

problema rachetelor.

Dacă revolta ungară Ńinea de Războiul Rece, era oare legată de

criza Suezului în cadrul aceluiaşi Război Rece, sau doar i se alătura prin

contiguitate şi parŃial prin actorii săi? Răspunsul este afirmativ: criza

Suezului făcea parte din Războiul Rece şi îi respecta regulile, contribuind

chiar la cristalizarea lor. Ambele blocuri politico-militare erau ierarhice şi

în vârful fiecăruia se afla o singură putere dominantă. În afara lor, erau

cercurile cu grade diferite de interes şi competiŃie. Punctele considerate

strategice şi resursele energetice se aflau pe harta geopolitică a celor două

superputeri, dar era o hartă nouă ce o înlocuise pe cea veche, a epocii

colonialiste. În fruntea piramidei vestice, SUA vegheau la disciplina

blocului său. Nu atât lui Nasser i se dădea mână liberă, cât o vergea

autoritară admonesta mâinile care se întinseseră spre obiective ce nu le

mai reveneau. (Mircea MaliŃa, op.cit., p. 158).

„Doctrina Brejnev” şi „Prim ăvara de la Praga”. La 14 octombrie

1964, Nikita Hruşciov este înlăturat din funcŃiile sale de prim-secretar al

CC al PCUS şi de preşedinte al Consiliului de Miniştri al Uniunii

Sovietice. Trei zile mai târziu, cotidianul sovietic „Pravda” făcea publice

criticile formulate la adresa lui Hruşciov: „stilul personal de conducere,

subiectivism, iniŃiative dezordonate, grabă, lăudăroşenie, frazeologie,

ignorarea realităŃilor, dispreŃ pentru mase” etc. (Apud Nicolas Werth,

Istoria Uniunii Sovietice de la Hruşciov la Gorbaciov (1955-1985),

Editura Corint, Bucureşti, 2004, p. 58). Mihail Suslov, un veteran ideolog

comunist, şi ceilalŃi tovarăşi ai lui Hruşciov din prezidiul CC al PCUS

(fostul Birou Politic) n-au omis din sumedenia de acuzaŃii pe care i le-au

152

adus pe aceea că folosea un „limbaj murdar” la reuniunile prezidiului.

După toate aceste acuze, Hruşciov a fost forŃat să demisioneze din toate

funcŃiile. I s-a stabilit un statut de „pensionar special” cu obligaŃia de a

locui la dacea lui de lângă Moscova, având de fapt condiŃia de arest la

domiciliu până când a încetat din viaŃă, în urma unui atac de cord, la 11

septembrie 1971.

FuncŃiile deŃinute de Hruşciov au fost atribuite unei echipe deja

pregătită pentru schimbare: Leonid Ilici Brejnev l-a înlocuit în postul de

prim-secretar al partidului comunist, iar Alexei Kosâghin în fruntea

guvernului. Pentru prima dată în Uniunea Sovietică, reglementarea

succesiunii a fost minuŃios regizată: era o succesiune instituŃionalizată,

care atesta drumul parcurs în practicile politice sovietice după moartea lui

Stalin din 1953.

Noua echipă de putere de la Kremlin a preluat pasivul destul de

greu, acumulat de politica externă a Uniunii Sovietice, pe care rivalii lui

Hruşciov au calificat-o „voluntaristă”. Coeziunea lagărului socialist era

zguduită. Raporturile Est-Vest după criza din Caraibe rămâneau încordate

iar problema germană tot nereglementată; în sfârşit, politica sovietică faŃă

de Lumea a Treia nu-şi Ńinuse promisiunile. În ciuda faptului că făcuse

efortul de a restructura politica externă sovietică, Hruşciov a lăsat în urmă

tot atâtea probleme câte moştenise. În aceste condiŃii, pentru noii lideri

sovietici trei orientări apăreau esenŃiale: a) să pună stavilă tendinŃelor de

dezagregare a lagărului socialist şi să asigure o mai mare integrare sub

aspect politic, militar, economic a Ńărilor satelite ale Uniunii Sovietice; b)

să normalizeze relaŃiile Est-Vest şi relaŃiile cu China; c) să menŃină o

politică de susŃinere a mişcărilor şi regimurilor „progresiste” din Lumea a

Treia. Aceste orientări vor fi ilustrate prin trei episoade-cheie ale politicii

externe sovietice până în anul 1985: intervenŃia militară în Cehoslovacia,

în 1968; semnarea primelor două acorduri sovieto-americane privind

153

limitarea armamentelor strategice, în mai 1972; intervenŃia în Afganistan,

în 1979. Cele trei orientări nu au mers toate în aceeaşi direcŃie, şi anume a

unei destinderi a relaŃiilor internaŃionale. Ele nu sunt totuşi incoerente şi

nu dovedesc, în fapt – cum au bănuit mult timp observatorii străini –

confruntări între „porumbeii” şi „uliii” din sânul conducerii de la

Moscova. A existat în realitate o logică între acŃiunile, în aparenŃă foarte

diferite, duse între toate cele trei sfere ale politicii externe sovietice:

lagărul socialist, relaŃiile Est-Vest, Lumea a Treia. (Nicolas Werth,

op.cit., pp. 106-107).

Trecerea la înfăptuirea noii orientări a politicii externe sovietice,

după căderea lui Hruşciov, şi anume aceea care viza coeziunea blocului

estic, a adus în teoria şi practica relaŃiilor internaŃionale, în 1968,

„Doctrina suveranităŃii limitate”, botezată în Occident „Doctrina

Brejnev”, întrucât a rămas legată de numele liderului de la Kremlin.

Această doctrină avea să fie agreată şi susŃinută de unii dintre liderii

statelor din blocul estic, între aceştia fiind şi unii care se afirmaseră ca

reformatori şi apărători ai valorilor naŃionale, precum Wladyslaw

Gomulka. Potrivit terminologiei vremii, „Doctrina suveranităŃii limitate”

stipula că relaŃiile dintre statele socialiste se bazau nu numai pe principiile

dreptului internaŃional, considerate principii general-democratice, ci şi,

înainte de toate, pe internaŃionalismul socialist/proletar, care presupunea

solidaritatea tuturor statelor blocului pentru destinele sistemului socialist

în fiecare stat care aparŃine respectivului bloc. Conceptul era relativ nou,

pentru că dreptul la intervenŃie al Uniunii Sovietice în viaŃa politică

internă a statelor din sfera sa de influenŃă, inclusiv cu mijloace militare,

fusese aplicat prin intervenŃia trupelor sovietice în Berlinul de Est în

1953, apoi în Ungaria în 1956. În 1968, a venit rândul Cehoslovaciei să

suporte intervenŃia militară a celor cinci state ale OrganizaŃiei Tratatului

de la Varşovia: Uniunea Sovietică, Polonia, Republica Democrată

154

Germană, Ungaria şi Bulgaria, al cărei rezultat a fost înăbuşirea

„Primăverii de la Praga”.

Mişcarea politică reformatoare din Cehoslovacia din anul 1968 a

fost botezată cu numele festivalului „Primăvara de la Praga” – cel mai

important eveniment anual al vieŃii muzicale cehoslovace, începând din

anul 1946, organizat în jurul datei de 12 mai, la comemorarea morŃii

compozitorului Bedřich Smetana – creatorul şcolii muzicale naŃionale

cehe.

În zilele de 3-5 ianuarie 1968, o plenară a Comitetului Central al

Partidului Comunist Cehoslovac l-a înlocuit pe liderul care urma neabătut

linia trasată de la Kremlin, Antonín Novotný, din funcŃiile de prim-

secretar al Partidului Comunist Cehoslovac cu Alexander Dubček. La 22

martie, Novotný este nevoit să demisioneze din funcŃia de preşedinte al

Cehoslovaciei, fiind înlocuit după o săptămână de generalul Ludvík

Svoboda. Alexander Dubček a îndepărtat imediat din conducerea

partidului comunist pe majoritatea adepŃilor lui Novotný, care au fost

înlocuiŃi cu o echipă de conducere în care intrau comunişti tineri şi

înclinaŃi spre reforme.

La 5 aprilie 1968, noua echipă adoptă un Program de acŃiune al

Partidului Comunist din Cehoslovacia. Programul nu repune în discuŃie

principiile marxiste şi confirmă, în preambul, rolul conducător al

partidului comunist. Partidul nu mai este conceput ca o putere autoritară.

În Program se prevedea un statut egal şi autonomie pentru Slovacia,

reabilitarea victimelor trecutului şi „democratizarea” sistemului economic

şi politic. Se promova acum, în mod oficial, ceea ce Programul numea

„socialismul cu faŃă umană”. Documentul menŃiona o perioadă de

tranziŃie de zece ani, timp în care Partidul Comunist Cehoslovac avea să

permită apariŃia altor partide cu care va concura în alegerile parlamentare.

Nu erau idei originale dar, afirmate public de către un partid comunist

155

aflat la putere, au provocat un seism politic. Era începutul „Primăverii de

la Praga”.

Caracteristic este faptul că, deşi partidul comunist era iniŃiatorul

programului de reforme, curând avea să se contureze, chiar în interiorul

lui, o grupare, care, făcându-se purtătoarea de cuvânt a „străzii”, dorea să

împingă lucrurile mai departe decât intenŃionau Dubček şi echipa sa.

După părerea conducătorilor altor state comuniste, exista pericolul ca

această grupare să devină preponderentă în partid şi să deturneze cursul

evenimentelor, punând „în pericol cauza socialismului în Cehoslovacia”.

(Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică

externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, pp. 124-125).

La 23 martie 1968 s-au reunit la Dresda conducătorii Bulgariei,

Cehoslovaciei, Republicii Democrate Germane, Poloniei, Ungariei şi

Uniunii Sovietice, care, luând în dezbatere „situaŃia din Cehoslovacia”, au

adoptat un comunicat prin care se exprima „încrederea că proletariatul şi

oamenii muncii din Cehoslovacia, sub conducerea partidului comunist,

vor asigura în continuare progresul construcŃiei socialiste în Ńară”. În

realitate însă, conducătorii celor cinci state partenere de bloc exprimau

îngrijorări cu privire la posibilitatea ca partidul cehoslovac să piardă

controlul asupra evoluŃiilor social-politice din Ńară. (Constantin Vlad,

op.cit., p. 591).

Evenimentele din primăvara şi vara anului 1968 din Cehoslovacia

gravitau în jurul unor iluzii contemporane. Prima, frecventă după

publicarea Programului de acŃiune, era aceea că libertăŃile şi reformele

preconizate puteau fi integrate în proiectul socialist/comunist. Se credea

că „socialismul cu faŃă umană” nu era doar un reflex sau un compromis

retoric ci, reprezenta o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil

cu instituŃii libere, care să respecte libertăŃile şi drepturile individuale şi

dezideratele colective. DiferenŃa dintre stalinismul discreditat al

156

generaŃiei Novotný şi idealismul reînnoit al perioadei Dubček era

neîndoielnică – chiar şi pentru membrii de partid. Se credea că partidul

comunist câştigase prestigiu şi popularitate (în decembrie 1967 16,9%

dintre cetăŃenii Cehoslovaciei erau membrii de partid) şi că poporul se

declarase spontan în favoarea socialismului. Aceasta era desigur o

exagerare, dar nu complet străină de spiritul vremii, ceea ce alimenta la

rândul său o altă iluzie. Încurajat de demonstraŃii publice de sprijin, un

nou guvern, instalat pe 19 aprilie, sub conducerea lui Oldřich Černík, a

renunŃat practic la controlul opiniilor exprimate în public. La 26 iunie a

fost abolită cenzura din presa scrisă, din radio şi televiziune. În aceeaşi zi

s-a anunŃat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal,

alcătuit dintr-o republică socialistă cehă şi o republică socialistă slovacă.

O a treia iluzie şi cea mai periculoasă: convingerea lui Dubček că putea

Ńine Moscova la distanŃă, că va reuşi să-i convingă pe liderii sovietici că

evenimentele din Cehoslovacia era benigne – că aveau chiar de câştigat

din popularitatea recentă a comuniştilor cehoslovaci şi din credinŃa

regăsită într-un proiect socialist reînnoit. Dacă Dubček a făcut această

eroare de calcul, el şi ceilalŃi lideri reformişti au înŃeles greşit lecŃia

ungară din 1956. Credeau că vina lui Imre Nagy fusese cererea de ieşire

din Pactul de la Varşovia şi declaraŃia privind neutralitatea Ungariei. Câtă

vreme Cehoslovacia rămânea în Pact şi era incontestabil aliata Uniunii

Sovietice, Brejnev şi colegii săi aveau să-i lase în pace. (Tony Judt,

op.cit., p. 407).

În 1968, însă, Uniunea Sovietică nu era atât îngrijorată de

securitatea militară, ci, mai mult de pierderea monopolului de către

partidul comunist. Încă de la 21 martie, la o întâlnire a Biroului Politic

sovietic, şeful partidului comunist ucrainean, Petro Şelest, se plângea că

exemplul cehoslovac e molipsitor: zvonurile de la Praga afectau negativ

starea tineretului ucrainean, raporta el. Fără ştirea autorităŃilor de la

157

Praga, Iuri V. Andropov, şeful KGB-ului, afirma că ar putea fi nevoie de

„măsuri militare concrete”, iar în aprilie, ministrul sovietic al Apărării,

Andrei A. Greciko, a fost autorizat discret să conceapă un plan de acŃiune

pentru operaŃiuni militare în Cehoslovacia.

Procesul de liberalizare din Cehoslovacia a îngrijorat tot mai mult

Kremlinul; pe 4 şi 5 mai, Dubček şi alŃi comunişti cehoslovaci au fost la

Moscova, unde au fost supuşi la critici aspre în legătură cu evoluŃiile din

Ńara lor. Dubček a continuat să susŃină că partidul controlează în

continuare evenimentele din Cehoslovacia şi că oricât de libere ar deveni

exprimările publice, nu se punea problema ca Cehoslovacia să-şi încalce

obligaŃiile „fr ăŃeşti”.

La 8 mai erau convocaŃi la Moscova liderii Bulgariei, RDG,

Poloniei şi Ungariei. Scopul convocării: informare despre ultimele

discuŃii dintre liderii sovietici şi cei cehoslovaci şi stabilirea activităŃilor

viitoare. Consfătuirea „celor cinci” a evidenŃiat deosebiri de vederi, cei

mai duri fiind Walter Ulbricht, Todor Jivkov, Wladyslaw Gomulka,

evident Leonid Ilici Brejnev. János Kádár a încercat să pondereze

atitudinile. Cu unele rezerve ale liderului ungar, participanŃii la reuniune

au considerat că în Cehoslovacia se pregăteşte o contrarevoluŃie, s-au

pronunŃat pentru înlăturarea lui Dubček şi a altor conducători reformişti şi

sprijinirea creării unui „nucleu sănătos” în cadrul Partidului Comunist

Cehoslovac. Totodată, au susŃinut organizarea unor manevre militare ale

OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia. János Kádár a

avut aprecieri diferite de ale omologilor săi: „Dacă o luăm în sensul că

Mao Zedong şi camarazii lui nu sunt oameni normali, că Fidel Castro este

un mic burghez, că Ceauşescu este naŃionalist, iar cehoslovacii au

înnebunit cu toŃii, cu asta nu putem rezolva lucrurile.” În accepŃia lui

János Kádár, ceea ce se petrecea în Cehoslovacia nu întrunea

caracteristicile contrarevoluŃiei, ci, socotea el, „s-a pornit o luptă pentru

158

corectarea greşelilor înfăptuite în trecut, dar conducerea este slabă, nu are

sub control partidul, statul, societatea… Dimensiunile confuziilor sunt

atestate şi de «Programul de acŃiune» care, luat în sine, este un mare

zero.” Declarându-se de acord cu organizarea manevrelor militare, Kádár

Ńinea să menŃioneze că „doar prin forŃa armelor nu putem rezolva

problema” şi nu se sfia să dea şah la rege: „Merită să ne amintim şi de

faptul că în 1956, în Ungaria, deşi trupele sovietice au fost acolo, un

pretext bun pentru dezlănŃuirea contrarevoluŃiei a fost chiar imixtiunea

trupelor sovietice”. (Mihai Retegan, op.cit., pp. 146-148).

La 14 iulie 1968, la o întâlnire a şefilor de partid din URSS,

Polonia, RDG, Ungaria şi Bulgaria, Ńinută la Moscova, s-a hotărât să fie

trimisă o scrisoare amicală Partidului Comunist Cehoslovac prin care se

avertiza asupra riscului unei contrarevoluŃii, precizându-se că: „SituaŃia

din Cehoslovacia periclitează interesele vitale comune ale altor Ńări

socialiste”. Două săptămâni mai târziu, Dubček şi Brejnev s-au întâlnit la

Čierna nad Tisou (un mic orăşel de frontieră din Estul Slovaciei), unde

liderul cehoslovac a încercat din nou să-l convingă pe omologul său

sovietic că partidul său nu îşi primejduia poziŃia atunci când promova

reforme, ba chiar îşi consolida sprijinul popular. Dar liderul sovietic n-a

putut fi convins. La 3 august 1968 s-au întrunit la Bratislava statele

Pactului de la Varşovia (fără România), unde Brejnev a explicat astfel

doctrina care-i va purta pe viitor numele: „Fiecare partid comunist e liber

să aplice principiile marxism-leninismului şi socialismului în Ńara sa, dar

nu trebuie să se abată de la aceste principii dacă vrea să rămână un partid

comunist… O verigă slabă în sistemul mondial al socialismului afectează

direct toate Ńările socialiste; ele nu pot rămâne indiferente.” (Apud Tony

Judt, op.cit., p. 408).

În noaptea de 20 spre 21 august 1968, circa o jumătate de milion de

militari (20 divizii, 7.500 tancuri şi peste 1.000 de avioane) aparŃinând

159

celor cinci state membre ale Pactului de la Varşovia – Polonia, Ungaria,

Bulgaria, Republica Democrată Germană şi Uniunea Sovietică – au intrat

în Cehoslovacia şi au ocupat sau au blocat zone şi puncte strategice:

aeroporturi, instituŃii guvernamentale şi de partid, cazărmi etc. (OperaŃia

„Dunărea”).

Invadarea Cehoslovaciei a suscitat o rezistenŃă pasivă şi multe

proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la dispoziŃia guvernului

cehoslovac, nu s-au înregistrat alte manifestări deschise de ostilitate.

Cehii au reacŃionat prin scoaterea semnelor de circulaŃie, în aşa fel încât

invadatorii să nu ştie unde se află; lumea de pe stradă huiduia trupele

invadatoare. IntervievaŃi mai târziu, comandanŃii de rang superior

polonezi şi unguri au recunoscut că, după ce au intrat în Cehoslovacia,

soldaŃii lor au fost derutaŃi şi consternaŃi – li se spusese că vin în apărarea

unui stat aliat ameninŃat de „imperialiştii americani” şi „revanşarzii vest-

germani”. Primirea ostilă i-a surprins pe liderii de la Kremlin, întrucât

fuseseră făcuŃi să creadă că tancurile vor fi întâmpinate cu bucurie.

Alexander Dubček şi alŃi lideri cehoslovaci au fost arestaŃi, aduşi la

Moscova şi obligaŃi să semneze un document prin care renunŃau la o parte

din prevederile programului reformist şi agreau ocupaŃia sovietică a Ńării

lor; Brejnev şi ceilalŃi lideri de la Kremlin au fost nevoiŃi să accepte faptul

că reformiştii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh şi slovac şi au

acceptat să rămână oficial la conducerea Ńării. După câteva demonstraŃii

publice în apărarea reformelor, desfăşurate în oraşele industriale din

Boemia şi Moravia, Kremlinul a profitat de ocazie pentru a-l înlătura pe

Dubček, care la 17 aprilie 1969 este înlocuit de unul dintre foştii săi

colegi, Gustáv Husák. Ca slovac şi fostă victimă a unui proces politic de

tip stalinist şi închis pentru „naŃionalism”, Husák era candidatul ideal

pentru a curăŃa Cehoslovacia de „erezia reformistă”, fără a fi acuzat de

întoarcere la anii lui Stalin.

160

În concluzie, pot fi distinse două tipuri de motivaŃii care au dictat

intervenŃia militară împotriva „Primăverii de la Praga”: primele sunt de

ordin strategic şi de politică externă; celelalte, considerate mai

importante, erau de ordin intern, legate de coeziunea sistemului sovietic.

Împreună cu Polonia şi Republica Democrată Germană, Cehoslovacia

constituia o poziŃie cheie în dispozitivul strategic al Pactului de la

Varşovia. Sovieticii nu puteau decât să se neliniştească din cauza

declaraŃiilor unor înalŃi conducători cehi şi slovaci, care vizau necesitatea

reducerii influenŃei sovietice în Comandamentul unificat al OrganizaŃiei

Tratatului de la Varşovia. Republica Democrată Germană, care s-a

dovedit cea mai ostilă „Primăverii de la Praga” se temea de apropierea

Cehoslovaciei de Republica Federală Germania. În sfârşit, dezvoltarea

relaŃiilor privilegiate între Iugoslavia, România şi Cehoslovacia (Tito,

apoi Ceauşescu fuseseră primiŃi triumfal la Praga puŃin înainte de

intervenŃia din august) putea să nască la Moscova temeri în privinŃa

reapariŃiei, sub o formă nouă, a Micii ÎnŃelegeri, alianŃă care legase cele

trei Ńări în perioada interbelică.

Poate mai mult decât problemele de politică externă, evoluŃiile

interne din Cehoslovacia au provocat neliniştea conducătorilor sovietici.

Abolirea cenzurii, procesul de democratizare, de liberalizare social-

politică, se puteau propaga în întregul bloc estic, inclusiv în URSS. Spre

deosebire de ceea ce s-a petrecut în 1956, motivele de intervenŃie militară

în Cehoslovacia s-au întemeiat în 1968, în realitate, mai mult pe riscurile

presupuse decât pe primejdii concrete. Profund conservatoare, conducerea

sovietică nu mai era dispusă să primească provocarea unei situaŃii care

risca, în orice moment, să scape de sub controlul său. De aceea, cel mai

înalt reprezentant al puterii sovietice a adoptat singura soluŃie adecvată

din punctul lui de vedere: ocuparea militară a Cehoslovaciei.

161

România a manifestat, încă din ianuarie 1968, o mare simpatie faŃă

de „Primăvara de la Praga”. Românii presupuneau în mod logic că

politica externă a Cehoslovaciei va fi mult mai autonomă şi mai originală

decât în perioada anterioară, ceea ce crea premise pentru o alianŃă solidă a

celor două Ńări şi pentru acŃiuni comune pe plan internaŃional. Pe 21

august 1968, în faŃa participanŃilor la un mare miting din PiaŃa Palatului

Republicii (circa 100.000 de bucureşteni), Nicolae Ceauşescu a declarat

că invadarea Cehoslovaciei este o pagină ruşinoasă în istoria mişcării

comuniste şi a relaŃiilor dintre Ńările socialiste. A doua zi, Marea Adunare

NaŃională adopta o declaraŃie prin care condiŃiona acceptarea oricărei

prezenŃe militare străine în România de către o hotărâre expresă a forului

legislativ suprem al Ńării. S-au constituit gărzi patriotice înarmate, s-au

adoptat măsuri urgente de apărare a teritoriului naŃional în ipoteza unei

acŃiuni militare care putea avea loc la frontierele de stat ale României. La

24 august, Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito se întâlneau la VîrşeŃ. Cu

acel prilej i s-a cerut lui Tito ca, în caz că România ar fi fost atacată de

aliaŃii săi din OTV, trupele române să se poată retrage pe teritoriul

Iugoslaviei. Tito accepta cu menŃiunea că aceste trupe urmau să fie

dezarmate, în conformitate cu reglementările internaŃionale. În acelaşi

timp, el îi îndemna pe români să fie prudenŃi. Alături de luări de poziŃii

politice de prevenire a unei acŃiuni militare punitive împotriva României,

venite de la Washington, Beijing şi din alte capitale, liderii de la

Bucureşti primeau sfaturi asemănătoare de prudenŃă.

În legătură cu o posibilă invadare a României, ambasadorul

sovietic la Washington, Anatoli Dobrânin, relatează în memoriile sale că

Dean Rusk, secretarul de Stat al SUA, l-a întrebat pe neaşteptate dacă

după invazia Cehoslovaciei urmează rândul României. Între timp,

americanii primiseră informaŃii despre mişcările de trupe sovietice la

frontierele României, despre zvonurile care circulau privind invadarea

162

României de către Uniunea Sovietică şi că se făceau presiuni pentru

schimbarea lui Nicolae Ceauşescu din funcŃia de secretar general al

Partidului Comunist Român. Americanii se temeau nu numai de o

posibilă invadare a României, dar şi de o acŃiune în Berlinul Occidental,

destinată să deruteze şi să abată atenŃia de la situaŃia din Cehoslovacia. La

28 august, în cursul unei noi întrevederi, Dean Rusk i-a comunicat lui

Dobrânin că guvernul american avea informaŃii despre concentrări de

trupe sovietice la frontiera cu România, precum şi alte indicii despre o

invazie iminentă. „În numele întregii omeniri – a spus Rusk – vă rugăm

să nu faceŃi aceasta, căci urmările sunt greu de prevăzut. Noi nădăjduim,

de asemenea, că nu vor fi întreprinse acum niciun fel de măsuri sau

încercări în privinŃa Berlinului Occidental, ceea ce ar putea provoca o

criză internaŃională de proporŃii, o criză pe care vrem prin toate

mijloacele să o evităm. Toate acestea ar fi catastrofale pentru relaŃiile

sovieto-americane şi pentru întreaga lume.” În urma acestui avertisment,

la 31 august, Dobrânin i-a comunicat lui Rusk că informaŃiile privind

intenŃiile URSS de a invada România şi de a întreprinde acŃiuni în

Berlinul Occidental erau lipsite de temei. (România şi „Prim ăvara de la

Praga”, Institutul NaŃional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti,

2005, pp. 22-23).

Atitudinea de condamnare de către România a intervenŃiei militare

în Cehoslovacia pentru înăbuşirea „Primăverii de la Praga” s-a bucurat de

adeziunea largă a opiniei publice româneşti. Elita intelectuală a sprijinit în

acel moment partidul comunist. Nume sonore au aderat atunci la Partidul

Comunist Român pentru că au văzut în Ceauşescu nu atât un garant al

ideii de suveranitate în interiorul Pactului de la Varşovia, ci un garant al

poziŃiei româneşti faŃă de expansionismul sovietic. Atitudinea fermă

adoptată în timpul „Primăverii de la Praga” i-a deschis lui Nicolae

Ceauşescu calea pentru a-şi consolida propria sa putere în România,

163

precum şi influenŃa în lumea democratică, mai ales în Statele Unite ale

Americii şi în Europa de Vest. Astfel, în timp ce Cehoslovacia ocupată a

devenit din nou unul dintre sateliŃii sovietici neinteresanŃi, România şi-a

câştigat, prin poziŃia ei fermă, un prestigiu internaŃional considerabil, pe

care l-a consolidat vizita la Bucureşti, în august 1969, a preşedintelui

Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon.

Războiul din Vietnam. Conflictele politico-militare din Indochina,

îndeosebi cele din Vietnam, ocupă un loc aparte în istoria relaŃiilor

internaŃionale din timpul Războiului Rece. Originile lor se regăsesc în

anii celui de-al doilea război mondial şi sunt legate nemijlocit de

fenomenul decolonizării. Înainte de război, Imperiul vietnamez („Regatul

celor trei Ky”: Tonkin, Annam şi Cochinchina), Cambodgia şi Laosul

constituiseră Uniunea Indochineză Franceză. Invazia japoneză a

destrămat aceastră construcŃie geopolitică: Siamul (Thailanda) anexează

Laosul, o parte din Cambodgia şi restul zonei sunt ocupate şi supuse

administraŃiei japoneze. Alungarea puterilor coloniale occidentale a

favorizat, într-o primă etapă, apariŃia mişcărilor pentru independenŃă în

Vietnam. În mai 1941, Ho Şi Min şi alŃi lideri comunişti indochinezi au

constituit Liga pentru independenŃa Vietnamului/Viêt-Minh. Această

organizaŃie le-a asigurat comuniştilor forŃele pe care le-au mobilizat

împotriva francezilor, precum şi împotriva trupelor japoneze de ocupaŃie.

Viêt-Minh-ul a organizat o armată comandată de Vo Nguyen Giap.

La 2 septembrie 1945, Ho Şi Min proclamă Vietnamul Republică

Democrată independentă, după abdicarea forŃată a împăratului Bao Dai;

în octombrie, francezii revin în partea de Sud a Vietnamului şi îşi

restaurează controlul asupra Cochinchinei. AutorităŃile de la Paris au

iniŃiat discuŃii cu reprezentanŃii Viêt-Minh-ului în scopul unei autonomii

negociate sau a independenŃei Vietnamului, dar la 1 iunie 1946, amiralul

Thierry d’Argenlieu, plenipotenŃiarul francez, a proclamat separarea

164

unilaterală a Cochinchinei de partea de Nord a Ńării, sabotând astfel

eforturile propriului guvern de a ajunge la un compromis şi întrerupând

discuŃiile guvernamentale cu Ho Şi Min. Tot în 1946 Cambodgia îşi reia

de la Thailanda provinciile occidentale şi Laosul este ridicat de rangul de

regat unificat. Până în toamna aceluiaşi an, forŃele fraceze au bombardat

portul Haiphong, iar cele ale Viêt-Minh-ului i-au atacat pe francezi la

Hanoi. Astfel a început un prim război al Vietnamului. Între 1946 şi 1949,

acest război păstrează caracterele unei confruntări coloniale, soldată cu

eşecul FranŃei de a-şi restabili autoritatea în Indochina.

Începând din anul 1949, războiul indochinez se internaŃionalizează.

Încă de la începutul acestuia, voluntari chinezi luptau sub comanda

generalului Giap, iar în vara anului 1949, trupe ale Armatei Roşii chineze

erau masate la graniŃa de Sud a Tonkinului. După proclamarea Republicii

Populare Chineze, la 1 octombrie 1949, SUA intervin direct pentru a

susŃine trupele franceze, apreciind că în contextul Războiului Rece, un

conflict colonial se transformase într-un război ameninŃător pentru

echilibrul blocurilor politico-militare. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică

sprijină Viêt-Minh-ul, căruia i se alătură pe teren trupe chineze. În

octombrie 1950, chino-vietnamezii obŃin o victorie importantă la Nord de

Tonkin.

Confruntările franco-vietnameze se grefează pe o divizare politică

internă. Francezii îl readuc pe tron pe Bao Dai şi recunosc, sub autoritatea

acestuia, ceea ce îi refuzaseră lui Ho Şi Min, adică independenŃa

întregului Vietnam, inclusiv a Cochinchinei. Aceasta independenŃă fictivă

nu face decât să relanseze conflictul cu Viêt-Minh-ul, care respinge statul

imperial profrancez. Între anii 1951 şi 1953, forŃele franceze resping

ofensivele Viêt-Minh-ului din Nord şi din Sud şi reuşesc să împiedice

infiltr ările acestuia în Laos. Totuşi, trupele franceze se epuizează, iar

îndelungatul război de uzură aduce armata franceză în faŃa eşecului. În

165

1953, într-o încercare prost condusă de a ademeni Viêt-Minh-ul într-o

luptă deschisă, comandantul francez din Indochina, generalul Henri

Navarre a ordonat să se construiască un fort în valea de lângă localitatea

Diên Biên Phu. Locul a fost greşit ales; dealuri înalte înconjurau fortul,

iar pistele de aterizare amenajate acolo puteau fi atacate cu arme de foc

din multe poziŃii, care le dominau ca relief. Când a început să sufle

musonul, francezii au devenit, din punct de vedere al aprovizionării,

dependenŃi în întregime de ceea ce li se arunca din aer, or, majoritatea

bunurilor destinate francezilor cădeau în mâinile vietnamezilor. În

primăvara anului 1954, francezii au fost lipsiŃi de orice posibilitate de a

primi vreun sprijin; o cerere ca americanii să lovească din aer a fost

respinsă de preşedintele Eisenhower. La 7 mai 1954, francezii au fost

nevoiŃi să capituleze. Circa 2.300 dintre apărătorii ini Ńiali fuseseră ucişi şi

alŃi 5.100 răniŃi. Bătălia de la Diên Biên Phu a dus la Acordurile de la

Geneva din 21 iulie 1954 asupra Vietnamului şi la încheierea primului

război din Indochina.

La 8 mai 1954 s-au reunit, la Geneva, pentru a examina problemele

referitoare la Indochina, reprezentanŃii Vietnamului de Nord şi ai

Vietnamului de Sud, împreună cu reprezentanŃii Uniunii Sovietice,

Republicii Populare Chineze, FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale

Americii, Cambodgiei şi Laosului. În cursul negocierilor se vor contura

două soluŃii: una, înaintată de FranŃa, care propunea gruparea forŃelor

beligerante în zonele pe care le controlau în momentul încheierii

armistiŃiului; cealaltă, propusă de Marea Britanie, preconiza împărŃirea

Vietnamului în două printr-o linie de demarcaŃie care să treacă prin zona

de mijloc a Ńării. Această propunere era însuşită de reprezentantul SUA,

precum şi de Republica Democrată Vietnam. În faŃa ezitărilor franceze

faŃă de soluŃia împărŃirii Vietnamului, preşedintele american şi premierul

britanic, reuniŃi la Washington, au înaintat Parisului o DeclaraŃie comună

166

prin care asigurau FranŃa că Marea Britanie şi SUA vor respecta

eventualul acord de armistiŃiu, dacă Viêt-Minh-ul evacua teritoriul situat

la Sud de jumătatea distanŃei dintre paralele 17 şi 18 grade, precum şi

Laosul şi Cambodgia. La rândul său, Republica Democrată Vietnam

propunea paralela 13 grade. În final, Uniunea Sovietică a sugerat ca linia

de demarcaŃie să se afle pe paralela 17 grade, sugestie acceptată de toate

părŃile.

ConvenŃia de la Geneva se încheia prin adoptarea unei DeclaraŃii

finale şi a unor acorduri care prevedeau: încetarea focului în Vietnam,

Laos şi Cambodgia; independenŃa Vietnamului, dar împărŃit în două state

conform modelului din Coreea – la Nord de paralela 17 grade, Republica

Democrată Vietnam, având capitala la Hanoi, iar la Sud, Republica

Vietnam, cu capitala la Saigon. S-a mai convenit retragerea trupelor

franceze din partea de Nord şi a celor nord-vietnameze din cea de Sud a

Ńării; organizarea de alegeri libere, programate să se desfăşoare simultan

la data de 20 iulie 1956 sub supravegherea unei comisii formate din

reprezentanŃii Indiei, Canadei şi Poloniei. Acordurile erau însoŃite de

declaraŃii separate ale unora dintre statele participante. Astfel, guvernul

francez arăta că va respecta independenŃa, suveranitatea şi integritatea

teritorială a Vietanmului, Laosului şi Cambodgiei şi că era gata să-şi

retragă trupele la cererea acestor Ńări la date ce urmau a fi stabilite.

Guvernele Laosului şi Cambodgiei se angajau prin declaraŃii separate să

restabilească unitatea lor naŃională pe baze democratice şi

nediscriminatorii, că nu vor duce o politică agresivă, nu vor adera la

alianŃe politico-militare şi nu vor pune la dispoziŃie teritoriile lor unor

puteri străine pentru o astfel de politică. Guvernul SUA lua act de

documentele ConferinŃei şi se angaja: a) să se abŃină de la ameninŃarea cu

forŃa pentru a schimba respectivele documente; b) să considere orice

agresiune produsă prin violarea acordurilor convenite ca o ameninŃare

167

serioasă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale; c) să recunoască

dreptul poporului vietnamez de a-şi realiza unitatea naŃională prin alegeri

libere desfăşurate sub supravegherea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Regimul comunist al lui Ho Şi Min realizează reforma agrară şi

naŃionalizarea industriei, fiind susŃinut direct de URSS şi Republica

Populară Chineză. În Sud, unde monarhia imperială este abolită,

preşedintele republicii, Ngo Dinh Diem, modelează un regim politic

autoritar supus faŃă de Statele Unite ale Americii, după exemplul lui

Syngman Rhee. „În Indochina, ca şi în Coreea, independenŃa a avut drept

contrapartidă inevitabilă diviziunile interne şi împărŃirea geografică,

dovezi ale integrării – sau ale înfeudării – faŃă de marile blocuri

internaŃionale.” (Larousse. Istorie universală, op.cit., p. 534).

După Acordurile de la Geneva, menite să pună capăt primului

război din Indochina, administraŃia Eisenhower a decis mai degrabă să

sprijine întemeierea unei republici independente în Vietnamul de Sud

decât să se confrunte cu posibilitatea ca forŃele comuniste ale lui Ho Şi

Min să câştige alegerile naŃionale, prevăzute la Geneva. S-au investit

energii americane pentru un stat independent la Sud de paralela 17 grade

cu Ngo Dinh Diem la cârmă. În urma unor alegeri trucate, Diem a devenit

preşedintele Republicii Vietnam.

Încă în 1956, Ngo Dinh Diem declara că guvernul său se confruntă

cu atacuri din partea Vietnamului de Nord comunist. În realitate, natura

acestor atacuri a rămas una dintre problemele controversate ale războiului

din Vietnam. Statele Unite ale Americii văd în aceasta o agresiune a

Republicii Democrate Vietnam împotriva Republicii Vietnam. Cei care se

opuneau intervenŃiei americane, susŃineau că opoziŃia faŃă de Diem

creştea chiar din realitatea Vietnamului de Sud, ca o reacŃie izvorâtă din

percepŃia populară.

168

În 1960, comuniştii au înfiinŃat Frontul NaŃional pentru Eliberarea

Vietnamului de Sud sau Frontul NaŃional de Eliberare, care şi-a constituit

forŃe militare, numite de adversari Viêt-Cong. Guvernul Statelor Unite ale

Americii considera că Frontul de Eliberare NaŃională a fost creat pentru a-

i ajuta pe comunişti în încercarea lor de a răsturna regimul Diem, întrucât

rataseră unificarea Vietnamului prin mijloace politice. Războiul din

Vietnam va deveni, conform unei sintagme celebre, o întrecere pentru

cucerirea „inimilor şi minŃilor” Ńăranilor sud-vietnamezi, care reprezentau

circa 80% din populaŃie. Preşedintele Eisenhower a popularizat

„principiul dominoului”, susŃinând că, dacă Vietnamul „era pierdut”,

întreaga Indochină avea aceeaşi soartă, după care ar fi urmat alte Ńări din

Asia de Sud-Est. El a aprobat refuzul lui Ngo Dinh Diem de a se supune

testului alegerilor libere, ceea ce era o abatere de la linia fundamentală a

politicii americane din timpul Războiului Rece, potrivit căreia conflictul

dintre Est şi Vest trebuia rezolvat nu prin forŃa armelor, ci pe baza unor

alegeri corecte. Lui Diem i s-a permis să se abată de la acest principiu, ba

chiar a fost răsplătit cu ajutor economic şi militar american pentru prima

dată, direct, şi nu printr-un intermediar francez. Astfel, „Eisenhower a

fost cel care a comis păcatul originar al Americii în Vietnam”; el a împins

SUA într-un nou război în Vietnam, numit uneori şi al doilea război din

Indochina. La 4 aprilie 1959, Eisenhower declara: „Pierderea

Vietnamului de Sud ar pune în mişcare un proces de măcinare care ar

putea, pe măsură ce înaintează, să aibă consecinŃe grave pentru noi şi

pentru libertate.” (Apud Paul Johnson, op.cit., p. 613).

John Kennedy, ca şi predecesorii săi, Truman şi Eisenhower,

considera Vietnamul o verigă esenŃială a poziŃiei geopolitice de ansamblu

a Statelor Unite ale Americii. Şi el vedea în regimul politic de la Hanoi un

substitut al Kremlinului şi era de acord cu cele două administraŃii

americane anterioare că apărarea Vietnamului de Sud era esenŃială pentru

169

strategia globală de stăvilire a comunismului. Kennedy nu voia să facă

din forŃa militară un panaceu, deşi avea în vedere folosirea ei. Când a

ajuns la Casa Albă, în 1961, personalul militar american din Vietnamul de

Sud se ridica la 900, iar când a fost asasinat, în noiembrie 1963, numărul

respectiv era de 16.000 de militari. Blocarea înaintării comunismului

înspre Sud trebuia realizată nu atât pe calea armelor. Sarcina consta, mai

curând, în a împământeni puternic un sentiment non-comunist în zonă.

Ceea ce trebuie să ofere SUA popoarelor din Asia de Sud-Est – afirma

Kennedy – „este o revoluŃie – o revoluŃie politică, economică şi socială

mult superioară oricărei oferte comuniste.” (Apud Henry Kissinger,

op.cit., p. 565). În consecinŃă, Statele Unite ale Americii aveau să se

implice mai mult în politica internă a Vietnamului de Sud, tinzând să

dispună de consilieri proprii la toate nivelele administraŃiei sud-

vietnameze. Dar luptele de gherilă deveneau în curând un adevărat război

între Nord şi Sud, iar forŃele americane aveau să fie atrase rapid în acest

război.

În noiembrie 1961, Kennedy a autorizat trimiterea în Vietnam a

primilor 7.000 de soldaŃi americani. Generalul Maxwell Taylor, care a

recomandat această măsură, l-a prevenit că, dacă lucrurile se deteriorau,

„va fi greu să rezistăm presiunii de a trimite întăriri”, ceea ce se va

confirma. Kennedy a acceptat un compromis fără speranŃă, în care

ajutorul militar, în cantităŃi tot mai mari, dar niciodată hotărâtoare, era

acordat unui guvern-client, pe care nu-l putea controla. Exasperat că nu

reuşise să obŃină în Vietnam un succes răsunător, el a dat vina pe Ngo

Dinh Diem, în loc să dea vina pe politică. În toamna anului 1963,

Kennedy a autorizat în secret sprijin american pentru o lovitură de stat

împotriva lui Diem; aceasta a avut loc, conform planului, la 1 noiembrie

1963, când Diem este asasinat, iar CIA a furnizat 42.000 de dolari în mite

pentru soldaŃii care au instituit o juntă militară la conducerea Vietnamului

170

de Sud. Trei săptămâni mai târziu, Kennedy însuşi este asasinat, iar

Lyndon Johnson îi urmează la Casa Albă.

În timpul administraŃiei Jonhnson se va consolida orientarea spre o

angajare militară americană în Vietnam. La 7 august 1964, Congresul

SUA a adoptat o rezoluŃie prin care erau aprobate raiduri aeriene

„punitive” asupra unor Ńinte din Vietnamul de Nord şi care îi conferea

preşedintelui Johnson autoritatea „de a lua toate măsurile necesare,

inclusiv folosirea forŃelor armate” pentru a-i ajuta pe membrii SEATO să-

şi „apere libertatea”. RezoluŃia a fost adoptată ca răspuns la presupusele

atacuri din 2 şi 4 august, efectuate de navele de patrulare nord-vietnameze

împotriva distrugătorului american Maddox în Golful Tonkin. (RezoluŃia

a fost cunoscută mai târziu sub denumirea de Hotărârea asupra Golfului

Tonkin.) Cercetările ulterioare au evidenŃiat faptul că informaŃiile

serviciilor secrete care au stat la baza acestei rezoluŃii nu erau corecte, şi

este posibil să fi fost inventate de guvernul SUA. Totuşi, această rezoluŃie

a fost un cec în alb pentru politica lui Johnson în Vietnam şi a permis

astfel implicarea militară activă a SUA în război prin raidurile de

bombardamente asupra oraşelor nord-vietnameze. După ce a repurtat o

victorie electorală concludentă, cu o platformă politică de neagresiune,

Johnson a procedat exact contrariul, ordonând trimiterea în Vietnam a

unui mare număr de militari (circa 125.000 de militari la 28 iulie 1965).

În februarie 1965 au avut loc primele bombardamente aeriene

americane asupra Vietnamului de Nord. La 8 februarie 1965, Adunarea

NaŃională a Republicii Democrate Vietnam adresa un apel către

parlamentele statelor lumii în care se pronunŃa pentru soluŃionarea

paşnică a problemei vietnameze. Peste trei zile, guvernul francez cerea

reconvocarea ConferinŃei de la Geneva pentru a se pune capăt intervenŃiei

din afară asupra Nordului şi Sudului Vietnamului. Uniunea Sovietică şi

Republica Democrată Vietnam au anunŃat că sprijină iniŃiativa FranŃei,

171

dar SUA au respins-o. La 12 februarie, secretarul general al ONU, U

Thant, făcea un apel la reŃinere şi propunea organizarea urgentă a unei

întâlniri exploratorii cu participarea FranŃei, Marii Britanii, SUA, URSS,

Vietnamului de Sud şi Vietnamului de Nord în scopul revitalizării

ConferinŃei de la Geneva. Statele Unite ale Americii vor fi însă împotriva

acestei iniŃiative. La 8 martie 1965, primele contingente de puşcaşi marini

americani debarcau în Vietnamul de Sud; în iunie, acelaşi an,

Washingtonul autoriza participarea trupelor americane la acŃiuni deschise

de luptă împotriva Frontului NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud;

începea angajarea Statelor Unite ale Americii cu unităŃi militare regulate

în războiul din Vietnam. A urmat o prezenŃă americană sporită în

Vietnamul de Sud, care, la 1 august 1968, însuma 541.000 de militari.

Escaladarea războiului din Vietnam a fost însoŃită de acŃiuni

politico-diplomatice. La 1 aprilie 1965, 17 state membre ale Mişcării de

Nealiniere adoptau un apel pentru convorbiri imediate, fără precondiŃii, în

vederea rezolvării politice a problemei vietnameze în spiritul Acordurilor

de la Geneva. Apelul aprecia că intervenŃia străină, inclusiv cea militară,

agravează situaŃia, că recurgea la forŃă şi la presiune sub diferite forme

este contrară drepturilor poporului vietnamez la pace, libertate şi

independenŃă şi nu poate duce decât la generalizarea războiului, cu

consecinŃe catastrofale. La 7 aprilie, acelaşi an, preşedintele Johnson se

pronunŃa pentru convorbiri necondiŃionate cu Vietnamul de Nord şi

enunŃa ideea unei reduceri reciproce a forŃelor participante la conflict.

Oferta era însă respinsă de Republica Democrată Vietnam, considerând

că, fără un angajament din partea americană privind încetarea intervenŃiei

în Vietnam, astfel de convorbiri ar da legitimitate intervenŃiei respective.

La rândul său, Republica Democrată Vietnam făcea public un plan în

patru puncte privind soluŃionarea paşnică a problemei vietnameze.

Acestea erau următoarele: 1) recunoaşterea drepturilor fundamentale ale

172

poporului vietnamez la pace, independenŃă, unitate şi integritate

teritorială. În acest sens, conform Acordurilor de la Geneva, se prevedea

ca SUA să înceteze intervenŃia militară în Vietnamul de Sud şi actele de

război împotriva Vietnamului de Nord; 2) până la reunificarea paşnică a

Vietnamului, Nordul şi Sudul Ńării să se abŃină de a intra în alianŃe

militare cu alte Ńări şi să nu admită pe teritoriul lor baze militare străine;

3) problemele interne ale Vietnamului de Sud să fie rezolvate de poporul

din această parte a Ńării, fără vreun amestec din afară; 4) reunificarea

Vietnamului trebuia realizată de vietnamezi la adăpost de orice

intervenŃie străină. Conducerea de la Hanoi considera că acceptarea

acestui plan ar crea condiŃii favorabile rezolvării paşnice a problemei

vietnameze, făcând posibilă reconvocarea ConferinŃei de la Geneva.

Planul prezentat de premierul Pham Van Dong era o primă expunere

cuprinzătoare a poziŃiei conducerii nord-vietnameze în ansamblul

problemelor privind Vietnamul; el avea să constituie un punct de reper al

iniŃiativelor diplomatice ale părŃilor aflate în conflict sau ale terŃilor în

anii următori.

Implicarea crescândă a SUA în război a dat naştere unui fenomen

fără precedent: Mişcarea pentru Pace în Vietnam, a cărei amploare va

influenŃa poziŃia finală a Washington-ului faŃă de conflict. Un moment

important în cristalizarea acestei mişcări l-a constituit Apelul către

poporul şi Congresul SUA din februarie 1966, prin care profesori din 69

de universităŃi şi colegii cereau încetarea intervenŃiei în Vietnam.

Concomitent, s-au desfăşurat acŃiuni de protest pe plan internaŃional.

Astfel, tot în februarie 1966, Consiliul Mondial al Bisericilor îndemna la

încetarea urgentă a războiului din Vietnam şi propunea ca la negocierile

de pace să participe şi Frontul NaŃional de Eliberare din Vietnamul de

Sud. Urma, în octombrie 1966, o enciclică a Papei Paul al VI-lea în care

se cerea încetarea războiului din Vietnam. Un puternic impact asupra

173

opiniei publice l-a reprezentat constituirea, la Stockholm, a Tribunalului

InternaŃional asupra crimelor de război din Vietnam. Acest Tribunal a

fost organizat din iniŃativa unor personalităŃi ale ştiinŃei şi culturii, între

care se aflau filosoful britanic Bertrand Russell şi filosoful francez Jean-

Paul Sartre. În timpul audierilor, desfăşurate între 2-10 mai 1967, Statele

Unite ale Americii au fost acuzate de agresiune în Vietnam şi de

distrugere prin bombardamente a unor obiective civile.

Între 29 ianuarie şi 25 februarie 1968, gherilele Viêt-Cong şi

unităŃile armatei nord-vietnameze au declanşat o amplă acŃiune militară în

Vietnamul de Sud, cunoscută sub denumirea de Ofensiva Tet (la 30

ianuarie erau sărbătorile de Anul Nou, numite Tet); ele au invadat, de

asemenea, ambasada SUA din Saigon, o clădire despre care, cu numai

câteva săptămâni în urmă se spusese că este cea mai sigură din lume.

Planificatorii Ofensivei Tet vedeau posibile trei rezultate: 1) forŃele lor

vor câştiga o bătălie care va sili Statele Unite ale Americii să înceapă

negocieri pentru a pune capăt războiului; 2) ei vor avea un succes parŃial

care, cu toate acestea, va permite forŃelor americane şi sud-vietnameze să

recucerească zone importante şi să continue războiul; 3) ei vor eşua

complet, încurajând astfel SUA să aducă mai multe trupe în Vietnam şi să

extindă războiul spre Nord. Ofensiva a luat prin surprindere Statele Unite

ale Americii şi Vietnamul de Sud. Ca un element-cheie al planului

strategic de inducere în eroare, nord-vietnamezii au efectuat în toamna

anului 1967 o serie de raiduri în zona rurală, în special de-a lungul

frontierei cu Laosul, pentru a abate atenŃia forŃelor americane de la

apărarea oraşelor. Două divizii nord-vietnameze au atacat avanpostul

infanteriei marine americane de la Khe Sanh, aproape de frontiera cu

Laosul, angajându-se într-o bătălie care a devenit cunoscută ca un Diên

Biên Phu american. În timp ce armata americană se concentra asupra

zonei rurale, comuniştii îşi începeau ofensiva. Asemeni altor aspecte ale

174

războiului din Vietnam, ofensiva Tet nu este uşor de evaluat.

Planificatorii ei au socotit, probabil, că au obŃinut rezultatul 2. Nordul nu

a învins Sudul şi nici nu a provocat o revoluŃie acolo şi a suferit pierderi

enorme: peste 40.000 de oameni, în condiŃiile în care şi Viêt-Cong-ul a

suferit pierderi grele. Având în vedere aceste rezultate, liderii militari

americani au apreciat Tetul drept o înfrângere a comuniştilor, dar

ofensiva – în special asaltul asupra ambasadei, pe care relatările de presă

le-au prezentat ca o dezlănŃuire a infernului – au avut un impact enorm în

Statele Unite ale Americii, echivalând, în fapt, cu o victorie psihologică

pentru Hanoi. În episodul de la ambasadă fusese vorba de un taxi vechi şi

un camion care au oprit în faŃa clădirii acesteia; 19 sau 20 de luptători

Viêt-Cong au sărit din cele două vehicule, printr-o explozie au făcut o

gaură în zid şi s-au năpustit în curte, împuşcând 5 membrii ai gărzii

americane. Faptul că nord-vietnamezii şi Viêt-Cong-ul au pătruns în oraşe

a afectat siguranŃa de sine a americanilor. Rapoartele optimiste despre

război, trimise la Washington de Statul Major al generalului William

Westmoreland erau contestate la scenă deschisă în emisiuni de ştiri

televizate. AdministraŃia preşedintelui Lyndon Johnson nu şi-a mai

revenit niciodată din şocul produs de atacurile Tet. Impresia lăsată de

această ofensivă a persistat în timp datorită relatărilor ini Ńiale despre o

victorie comunistă, chiar dacă mai târziu acestea s-au dovedit a fi

exagerate.

Rezultatele Ofensivei Tet au adus o modificare substanŃială în

privinŃa poziŃiei Statelor Unite ale Americii în problema negocierilor cu

Vietnamul de Nord. La 3 aprilie 1968, între guvernele de la Washington

şi Hanoi s-a realizat un acord privind începerea unor convorbiri bilaterale

în problema încetării totale a bombardamentelor împotriva Vietnamului

de Nord. Astfel, apărea posibilitatea intrării în scenă a diplomaŃiei, care

îşi va asuma responsabilităŃi, în condiŃii când şi Statele Unite ale Americii

175

şi Vietnamul de Nord aveau să apeleze periodic la forŃa militară pentru a

impune soluŃii negociate.

La 1 noiembrie 1968, Washingtonul anunŃa încetarea tuturor

bombardamentelor asupra Republicii Democrate Vietnam şi propunea

începerea de negocieri la Paris în vederea găsirii unei soluŃii în problema

vietnameză la care să participe reprezentanŃii Statelor Unite ale Americii,

Republicii Democrate Vietnam, Republicii Vietnam şi Frontului NaŃional

de Eliberare din Vietnamul de Sud. Se conturau condiŃii pentru aşezarea

părŃilor beligerante la masa negocierilor; nimeni nu anticipa atunci că

aceste negocieri aveau să dureze aproape patru ani.

Alegerea lui Richard Nixon în funcŃia de preşedinte al Statelor

Unite ale Americii a adus un plus de determinare din partea

Washingtonului pentru o soluŃie în problema Vietnamului.

„AdministraŃiei Nixon i-a revenit scoaterea Americii din prima experienŃă

a unui război necâştigat şi din primul angajament extern în care

convingerile morale ale Americii s-au aflat în conflict cu ceea ce era

posibil de făcut. PuŃine obiective de politică externă s-au dovedit a fi mai

contorsionate; nicio Ńară nu a reuşit o asemenea tranziŃie fără chin.”

(Henry Kissinger, op.cit., p. 587).

Mişcarea pentru Pace în Vietnam considera războiul atât de contrar

idealurilor americane încât orice retragere, inclusiv una care ar fi

însemnat umilirea Americii, trebuia efectuată fără amânări. Noul şef de la

Casa Albă însă, animat de convingerea că o victorie împotriva

comuniştilor vietnamezi nu era posibilă, dorea să negocieze o retragere

onorabilă din Vietnam. În acest scop, el avea să promoveze linia

negocierilor simultan cu măsuri hotărâte pe plan militar care nu erau

afectate de retragerea treptată a efectivelor americane din Vietnamul de

Sud. Periodic, erau reluate bombardamentele asupra Vietnamului de

Nord; principalele porturi nord-vietnameze erau minate, ceea ce a creat

176

dificultăŃi crescânde în aprovizionarea Hanoiului pe mare. Astfel de

acŃiuni constituiau un răspuns la cele ale nord-vietnamezilor care nu-şi

vor diminua efortul militar. Succesul tratativelor se contura atunci când,

într-un context larg, inclusiv internaŃional, pe plan militar se realiza un

anumit echilibru de forŃe între beligeranŃi.

Principalii negociatori au fost Henry Kissinger, pe atunci consilier

pentru problemele securităŃii naŃionale, din partea americană, şi Le Duc

Tho, al patrulea om în structura de putere de la Hanoi, din partea nord-

vietnameză. PoziŃia fundamentală a diplomaŃiei americane, urmărită până

la finalizarea tratativelor, a constat în departajarea aspectelor militare de

cele politice. În prima categorie intrau încetarea ostilităŃilor militare între

SUA şi Vietnamul de Sud, pe de o parte, Vietnamul de Nord şi Frontul

NaŃional de Eliberare din Vietnamul de Sud, pe de altă parte, cu

încheierea unui tratat de pace, retragerea nord-vietnamezilor din

Vietnamul de Sud, din Laos şi Cambodgia şi a trupelor americane din

Vietnamul de Sud, schimbul de prizonieri. Din a doua categorie făceau

parte problemele privind puterea de stat în Vietnamul de Sud şi, implicit,

soarta regimului de la Saigon, şi perspectiva eventualei unificări a

Vietnamului. Prima categorie de probleme urma să fie examinată şi

soluŃionată prin tratative la Paris; pentru a doua negocierile cvadripartite

aveau doar menirea de a stabili cadrul în care sud-vietnamezii urmau să

decidă asupra regimului politic de la Saigon. Această poziŃie a

diplomaŃiei americane va sfârşi prin a fi acceptată de celelalte părŃi,

făcând posibile acordurile la care s-a ajuns în negocierile de pace.

La 3 noiembrie 1969, preşedintele Nixon anunŃa că în colaborare

cu guvernul Thieu a fost elaborat un plan prevăzând retragerea treptată a

forŃelor combatante americane din Vietnamul de Sud şi înlocuirea lor cu

forŃe sud-vietnameze. Acest plan concretiza politica administraŃiei Nixon

privind „vietnamizarea” războiului, care consta în trecerea conducerii şi

177

desfăşurării acestuia în sarcina armatei Republicii Vietnam. Propunerea a

fost respinsă de autorităŃile de la Hanoi şi de Frontul NaŃional de

Eliberare din Vietnamul de Sud, fiind percepută ca o tentativă de

subminare a tratativelor de pace.

În mai 1970, Richard Nixon a făcea publică retragerea din Vietnam

până în primăvara anului 1971 a încă 150.000 de militari americani; pe de

altă parte, a anunŃat declanşarea unei puternice ofensive americane şi sud-

vietnameze în Cambodgia, precizând că această acŃiune era iniaŃiată nu

pentru a extinde războiul, ci pentru a-i pune capăt în Vietnam. La 6 mai

era constituit un guvern în exil al Cambodgiei, care nu recunoştea regimul

Lon Nol de la Pnom Penh. În condiŃiile continuării operaŃiunilor militare,

secretarul general al ONU propunea, la 11 iunie 1970, convocarea unei

conferinŃe internaŃionale asupra Cambodgiei, la care să participe toate

părŃile interesate: guvernul prinŃului Norodom Sihanuk, guvernul Lon

Nol, precum şi China, FranŃa, Marea Britanie, SUA, URSS, Canada, India

şi Polonia. Lipsită de sprijin, propunerea lui U Thant rămânea un simplu

exerciŃiu diplomatic. La 12 iunie, acelaşi an, trupele terestre americane şi

sud-vietnameze sunt retrase din Cambodgia. Ca urmare a opoziŃiei

crescânde faŃă de implicarea SUA în conflictele militare din Indochina, la

30 iunie 1970 Senatul american adopta un amendament prin care era

interzisă trimiterea de trupe americane în Cambodgia, ca şi acordarea de

ajutor militar guvernului Lon Nol fără aprobarea expresă a Congresului.

Anul 1971 nu a adus elemente fundamentale noi în cursul

tratativelor de la Paris. Australia şi Noua Zeelandă au decis să-şi retragă

trupele din Vietnamul de Sud până la sfârşitul lunii decembrie. În anul

următor, la 22 octombrie, la Paris, s-a ajuns la adoptarea unui proiect de

acord privind rezolvarea problemei vietnameze, în care se prevedea: 1)

Statele Unite ale Americii respectă independenŃa, suveranitatea, unitatea

şi integritatea teritorială a Vietnamului, recunoscute în Acordurile de la

178

Geneva din 1954; 2) La 24 de ore de la semnarea acordului va înceta

focul pe întreg teritoriul Vietnamului de Sud. SUA vor înceta toate

activităŃile lor militare şi bombardamentele în Vietnamul de Nord; 3)

Eliberarea tuturor persoanelor capturate şi deŃinute se va efectua paralel

cu retragerea trupelor americane; 4) Principiile vizând înfăptuirea

dreptului la autodeterminare sunt: alegeri libere în Vietnamul de Sud, sub

supraveghere internaŃională; SUA nu sunt angajate faŃă de nicio tendinŃă

politică din Vietnamul de Sud şi nu urmăresc să impună un regim

proamerican la Saigon; va fi înfăptuită reconcilierea naŃională şi vor fi

garantate libertăŃile democratice; va fi înfăptuită o structură

administrativă – Consiliul naŃional de reconciliere naŃională – formată

din trei componente egale pentru a promova aplicarea de către guvernul

revoluŃionar provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud a acordurilor

asumate şi pentru a organiza alegerile generale; cele două părŃi din

Vietnamul de Sud vor începe consultări în acest scop. Erau prevăzute, de

asemenea, măsuri vizând forŃele armate din Vietnamul de Sud, relaŃiile

dintre cele două părŃi din Vietnamul de Sud;

5) Reunificarea Vietnamului se va face în etape prin mijloace paşnice; 6)

Se înfiinŃează o comisie cvadripartită mixtă şi o comisiei militară mixtă a

celor două părŃi sud-vietnameze. Va fi înfiinŃată o comisie internaŃională

de control şi supraveghere. O conferinŃă internaŃională cu privire la

Vietnam va fi convocată în termen de 30 de zile de la semnarea acordului;

7) Cele patru părŃi la tratative urmează să respecte în mod strict drepturile

naŃionale fundamentale ale popoarelor din Cambodgia şi Laos; 8) În noile

condiŃii se vor stabili relaŃii pe bază de egalitate şi respect reciproc între

Statele Unite ale Americii şi Republica Democrată Vietnam. SUA vor

contribui la efortul de vindecare a rănilor de război, la opera de

reconstrucŃie de după război în Republica Democrată Vietnam şi în

întrega Indochină. Acordul urma să intre în vigoare odată cu semnarea

179

lui. (Nicolae Ecobescu (coordonator), RelaŃiile internaŃionale postbelice.

Cronologie diplomatică. 1965-1980, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p.

213).

Între 19 noiembrie şi 15 decembrie 1972 au avut loc două runde de

convorbiri cu participarea lui Kissinger şi Le Duc Tho pentru

definitivarea şi parafarea proiectului de acord convenit. Dar convorbirile

s-au soldat cu un eşec. La 18 decembrie SUA au reluat bombardamentele

asupra Vietnamului de Nord. O nouă rundă de convorbiri între Kissinger

şi Le Duc Tho începea începea la 8 ianuarie 1973, iar la 15 ianuarie

Washingtonul anunŃa suspendarea bombardamentelor, date fiind

progresele obŃinute în negocierile de la Paris. Într-adevăr, la 23 ianuarie,

era parafat Acordul privind încetarea războiului şi restabilirea păcii în

Vietnam. Acest Acord era semnat la 27 ianuarie de către cele patru părŃi

reprezentate la tratative, într-o ceremonie desfăşurată la Paris. Cu acel

prilej erau semnate şi următoarele documente: Protocolul cu privire la

încetarea focului în Vietnamul de Sud şi la comisiile militare mixte;

Protocolul referitor la Comisia internaŃională de control şi

supraveghere; Protocolul cu privire la remiterea militarilor capturaŃi şi

persoanelor vietnameze capturate şi reŃinute.

La 6 februarie 1973, Statele Unite ale Americii şi Republica

Democrată Vietnam conveneau asupra convocării ConferinŃei

InternaŃionale asupra Vietnamului. Această ConferinŃă s-a întrunit la

Paris între 26 februarie şi 2 martie la nivel de miniştrii de Externe, în

componenŃa următoare: Statele Unite ale Americii, Republica Vietnam,

Republica Democrată Vietnam, Guvernul revoluŃionar provizoriu al

Vietnamului de Sud, statele membre ale Comisiei InternaŃionale de

Control şi Supraveghere – Canada, Indonezia, Polonia şi Ungaria, precum

şi China, FranŃa, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. A participat, de

asemenea, secretarul general al ONU, Kurt Waldheim. ConferinŃa a

180

adoptat un Act Final, cuprinzând un preambul şi 9 articole. Articolul 2

precizează: „PărŃile reprezentate la ConferinŃă consideră că Acordul din

27 ianuarie răspunde aspiraŃiilor şi drepturilor fundamentale ale poporului

vietnamez, şi anume: independenŃa, securitatea, unitatea şi integritatea

teritorială a Vietnamului, dreptul la autodeterminare a populaŃiei sud-

vietnameze.” (Nicolae Ecobescu (coordonator), op.cit., p. 220).

O nouă rundă de convorbiri între Kissinger şi Le Duc Tho prefaŃa o

reuniune cvadripartită, la Paris, în 13 iunie 1973, care a examinat modul

în care se îndeplinea Acordul privind Vietnamul. La reuniune s-a stabilit

că SUA urmau să înceteze zborurile de recunoaştere asupra Republicii

Democrate Vietnam şi să ducă până la capăt operaŃiunile de deminare a

porturilor nord-vietnameze. Cele două părŃi sud-vietnameze se angajau să

respecte încetarea operaŃiunilor militare, începând cu 15 iunie 1973.

„Astfel, diplomaŃia îşi arăta virtuŃile în încheierea acestui conflict

îndelungat şi dureros, cu mize politico-strategice, dar şi ideologice

majore. ForŃa militară, singură, se dovedise neputincioasă, dar fără ea nici

diplomaŃia n-ar fi avut succes, după cum, odată finalizată faza

diplomatică a soluŃiei războiului, forŃa avea să reintre în scenă,

determinând rezultatul final al confruntărilor.” (Constantin Vlad, op.cit.,

p. 589).

Confruntările dintre cele două entităŃi sud-vietnameze: Frontul

NaŃional de Eliberare şi Guvernul revoluŃionar provizoriu, pe de o parte,

şi autorităŃile de la Saigon, pe de altă parte, s-au reluat. După ce, la 28

aprilie 1975, întreg personalul american, inclusiv cel diplomatic, părăsea

Vietnamul de Sud, la 30 aprilie Saigonul cădea în mâinile forŃelor

comuniste. În curând, el devenea oraşul Ho Şi Min. Între 15 şi 21

noiembrie 1975, o conferinŃă politică consultativă, cu participarea

reprezentanŃilor Nordului şi Sudului, adopta principalele documente

privind reunificarea naŃională a Vietnamului, iar la 2 iulie 1976,

181

Adunarea NaŃională a Vietnamului unificat adopta o nouă denumire a

statului: Republica Socialistă Vietnam. În mai 1977 au început convorbiri

americano-vietnameze pentru normalizarea relaŃiilor reciproce, iar la 20

septembrie, acelaşi an, Republica Socialistă Vietnam era admisă în

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite.

Angajarea militară a Statelor Unite ale Americii în Indochina se

încheia fără ca obiectivele pe care şi le-a propus să fie atinse. „America,

în orice caz, a plătit pentru aventura sa din Vietnam un preŃ care a fost cu

totul disproporŃionat faŃă de orice câştig ce poate fi conceput. A fost în

mod clar o greşeală să se pună mize atât de mari pe cauze atât de prost

definite. America se implicase în primul rând deoarece aplicase

literalmente maximele politicii de succes duse în Europa la o regiune

având cu totul alte condiŃii politice, sociale şi economice. Idealismul

wilsonian nu permitea nici o diferenŃiere culturală, iar teoria securităŃii

colective susŃinea că, securitatea fiind indivizibilă, Ńesătura întregii ordini

mondiale avea să se destrame dacă era tras fie şi numai un fir.

Prea idealistă pentru a-şi baza politica pe interesul naŃional şi prea

centrată pe cerinŃele unui război general în doctrina strategică, America a

fost incapabilă să stăpânească o problemă strategică nefamiliară, în care

obiectivele politice şi militare erau întreŃesute. Pătrunsă de credinŃa în

aplicabilitatea universală a valorilor sale, America a subestimat imens

obstacolele aflate în calea democratizării unei societăŃi modelate de

confucianism şi în sânul unui popor care se lupta pentru identitate politică

sub asaltul unor forŃe din afară.” (Henry Kissinger, op.cit., p. 608).

VI. LUMEA A TREIA, MI ŞCAREA DE NEALINIERE

ŞI GRUPUL CELOR 77

182

Sistemul relaŃiilor internaŃionale din timpul Războiului Rece a fost

mai bogat în conŃinut şi manifestări decât încorsetările pe care le impunea

dinamica raporturilor dintre principalele centre de putere. Lumea a Treia

– una dintre cele trei lumi în care au fost împărŃite naŃiunile în timpul

Războiului Rece – a apărut pe scena internaŃională ca rezultat al

mişcărilor de decolonizare postbelice. Statele din Asia, Africa şi America

Latină, eliberate de sub tutela colonială şi cele care au suportat mult timp

influenŃa Ńărilor dezvoltate, au format un grup de presiune important, în

special în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, care va lua forma

nealinierii la blocurile politico-militare. Sociologul şi demograful francez

Alfred Sauvy a comparat situaŃia acestor state cu aceea a Stării a Treia din

Vechiul Regim, vorbind de naşterea unei „a treia lumi” (le tiers monde),

ale cărei probleme specifice şi alegere în materie de politică externă vor

influenŃa mult timp relaŃiile internaŃionale. Lumea a Treia, spre deosebire

de Lumea Întâi (statele capitaliste occidentale dezvoltate industrial) şi

Lumea a Doua (Uniunea Sovietică, China şi alte state socialiste),

cuprindea Ńări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, în majoritate din

Asia şi Africa, multe dintre ele recent eliberate faŃă de puterile coloniale

europene. łările latino-americane au ajuns să fie încadrate în Lumea a

Treia la fel ca unele Ńări europene, precum Grecia, cu niveluri scăzute de

productivitate. Este important de arătat că expresia Lumea a Treia are o

conotaŃie negativă, adică viza state care nu erau nici industrializate şi

prospere, nici comuniste.

NoŃiunea de Lumea a Treia este, în esenŃă, greu de descifrat,

întrucât expresia lui Alfred Sauvy, oricât de fericită ar fi, nu Ńine seamă în

suficientă măsură de diversitatea situaŃiilor subdezvoltării şi de faptul că

pe parcursul evoluŃiilor ulterioare noŃiunea a fost înrolată, pe drept sau pe

nedrept, de susŃinătorii teoriei marxiste asupra relaŃiilor dintre naŃiunile

bogate şi cele sărace, în serviciul unei viziuni polemologice a relaŃiilor

183

internaŃionale. O definiŃie a Lumii a Treia trebuie să Ńină seamă de

aspectele reale şi de mutaŃiile ideologice în interiorul sau în afara Ńărilor

luate în considerare. Din 1956 expresia inventată de Alfred Sauvy

desemnează masele omeneşti care, în America Latină, în Asia (cu

excepŃia Japoniei), în Orientul Mijlociu (cu excepŃia Israelului) şi în

Oceania (cu excepŃia Australiei şi a Noii Zeelande) trăiesc într-o stare de

sărăcie extremă, fără contact cu sistemul economic mondial, unde totuşi

aspiră să joace un rol, în raport cu ponderea lor demografică. Definirea

fenomenului se precizează, la sfârşitul anilor ’60, în cadrul ONU, în care

au intrat între 1945 şi 1970, 78 de noi membri, ale căror voturi în cadrul

organizaŃiei internaŃionale exercită presiuni tot mai mari asupra marilor

naŃiuni industriale. Conform definiŃiei ONU, subdezvoltarea este un

fenomen de ordin economic şi social, care se bazează pe cinci criterii:

„insuficienŃa venitului naŃional, malnutriŃia, analfabetismul, demografia

galopantă şi concentrarea excesivă a populaŃiei active în sfera

agriculturii”. Este mai dificilă acceptarea ideii că subdezvoltarea este un

fenomen dinamic, indisociabil de funcŃionarea relaŃiilor inegale, stabilite

în toate domeniile între Ńările bogate şi cele sărace, întrucât se lansează o

dezbatere referitoare la originile profunde ale fenomenului şi la

responsabilităŃile mai vechi şi cele noi ale naŃiunilor avansate.

Expresia Lumea a Treia a înglobat întotdeauna, în realitate,

ansamblul de situaŃii şi evoluŃii extrem de diferite, dar definite printr-un

număr de caracteristici comune. Anii ’70 sunt anii afirmării Ńărilor din

Sud în relaŃiile internaŃionale, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic,

în timp ce anii ’80 corespund unei marginalizări a acestora şi a unei

reclasificări interne devenite necesare prin diferenŃierea evoluŃiilor. Într-

adevăr, în Lumea a Treia a anilor ’70 se constată deosebiri considerabile

în materie de evoluŃie: Coreea de Sud menŃine în anii 1973-1979 o rată

anuală medie de creştere de 10,6%, în timp ce ansamblul continentului

184

african nu depăşeşte o medie de 3,7% în aceiaşi ani. Mai multe

subansambluri pot fi caracterizate astfel:

– łările exportatoare de petrol au obŃinut niveluri ale veniturilor

care le permit să se distanŃeze; totuşi deosebim printre ele acele Ńări care,

slab populate şi situate în regiuni deşertice (Peninsula Arabică) şi-au

utilizat doar o parte limitată a veniturilor pentru echipare şi modernizare

(infrastructuri de comunicaŃie, urbanizare etc.) În cazul acestor state,

partea esenŃială a veniturilor rezultate din vânzarea petrolului s-a reciclat

mai ales pe pieŃele financiare internaŃionale. Noua bogăŃie nu se traduce

aşadar în mod obligatoriu în termeni de creştere înaltă. Dimpotrivă, „noile

Ńări bogate ale petrolului”, precum Mexicul sau Iranul, s-au lansat în

programe de dezvoltare de anvergură, în mare parte bazate pe îndatorire

masivă „garantată”, cu o anticipare asupra veniturilor din petrol care s-a

dovedit apoi precară şi ducând la dependenŃă.

– Într-un număr mic de state din Sud-Estul asiatic şi din America

Latină politicile de dezvoltare duc la rezultate notabile; calificate drept

„ Ńări-atelier” în anii ’60, unele dintre ele (Coreea de Sud, Taiwanul,

Singapore, Hong Kong) cunosc o dezvoltare care, iniŃial, corespunde unei

politici de industrializare extravertite şi bazate pe avantajul comparativ

reprezentat de forŃa de muncă; de fapt, demarajul lor se înscrie într-un

context de solicitare adresată „centrelor” economiei mondiale, care găsesc

aici loc pentru investiŃii şi pentru strămutare; dar aceste Ńări se bazează

din ce în ce mai mult – cu excepŃia oraşelor-stat care rămân, din cauza

specificului lor, supuse constrângerii pieŃelor exterioare – pe strategiile de

cucerire a pieŃelor interne şi de introducere a structurilor industriale

naŃionale diferenŃiate, cu amplificarea filierelor, care glisează spre înalta

tehnologie şi devin concurenŃiale pentru Ńările occidentale. În interiorul

acestui ansamblu, se disting de asemenea Ńările a căror strategie de

dezvoltare se bazează concomitent pe exploatarea resurselor interne, pe

185

deschiderea spre exterior, acesta fiind cazul Braziliei şi al Mexicului şi, în

condiŃii particulare, acela al Indiei şi al Chinei.

– Un al treilea ansamblu a fost definit, la începutul anilor ’70, prin

ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru comerŃ şi dezvoltare, prin expresia

„ Ńări mai puŃin avansate”; acestea fiind Ńările cele mai sărace ale planetei;

pentru a le caracteriza, au fost reŃinute trei criterii: Produsul NaŃional Brut

pe cap de locuitor al acestora este mai mic de 200 de dolari, producŃia

industrială nu depăşeşte 10% din Produsul Intern Brut, analfabetismul

atinge peste 80% din populaŃie. În 1971, 25 de Ńări corespund acestei

definiŃii; în 1981, 31 de Ńări sunt mai puŃin dezvoltate, şi dintre ele, 21

aparŃin continentului african. (Larousse. Istoria Universală, Vol. III,

op.cit., pp. 609-610, 733-734).

Lumea a Treia şi, în cadrul ei, Mişcarea de Nealiniere şi-au făcut

simŃită prezenŃa în viaŃa internaŃională la ConferinŃa afro-asiatică

desfăşurată în oraşul indonezian Bandung, între 18 şi 24 aprilie 1955.

Această ConferinŃă a fost convocată de către guvernele Birmaniei

(Myanmar), Ceylonului (Sri Lanka), India, Indonezia şi Pakistanul, care

au invitat să participe la lucrări, alături de ele, 25 de Ńări: Ńările arabe

independente – Egipt, Libia, Irak, Liban, Siria, Iordania, Arabia Saudită –

, Turcia, Iran, Afganistan, alte Ńări musulmane din Asia, Etiopia, Coasta

de Aur (Ghana), Liberia, Sudan şi FederaŃia Africii Centrale (aceasta din

urmă nu şi-a trimis reprezentanŃi), Cambodgia, Laos, Rebublica

Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), Republica Vietnam

(Vietnamul de Sud), Thailanda, Filipine, Nepal, în fine, Republica

Populară Chineză şi Japonia. Aşadar, la ConferinŃă au fost prezente două

state comuniste (China şi Vietnamul de Nord).

Majoritatea statelor reprezentate la ConferinŃa de la Bandung erau

foste colonii sau protectorate. De aceea, în unanimitate, au fost

condamnate „exploatarea colonială, segregaŃia rasială şi discriminarea”.

186

Tot în unanimitate s-a convenit asupra necesităŃii unei asistenŃe tehnice şi

economice şi asupra cooperării în domeniul cultural.

ConferinŃa de la Bandung este prima reuniune intercontinentală a

popoarelor de culoare din istoria contemporană. „AparŃinem unor popoare

diferite, aparŃinem unor sisteme sociale diferite şi ne aflăm la un nivel

cultural diferit – declara preşedintele Indoneziei, Ahmed Sukarno. Modul

nostru de viaŃă diferă. Dar suntem uniŃi, de pildă, prin ura comună

împotriva colonialismului, indiferent în ce formă ar apărea el. Suntem

uniŃi prin ura comună împotriva rasismului. Şi, în sfârşit, suntem uniŃi

prin hotărârea comună de a menŃine şi instaura pacea în lume.” (R.I.A.D.,

vol. III, op.cit., p. 88).

ConferinŃa de la Bandung a votat o Cartă cuprinzând următoarele

10 principii:

„1. Respectul drepturilor umane fundamentale în conformitate cu

scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite;

2. Respectul suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale ale tuturor

naŃiunilor;

3. Recunoaşterea egalităŃii tuturor raselor şi a egalităŃii tuturor

naŃiunilor, mari şi mici;

4. NeintervenŃia şi neamestecul în afacerile interne ale altor Ńări;

5. Respectul dreptului fiecărei naŃiuni de a se apăra individual sau

colectiv conform Cartei NaŃiunilor Unite;

6.a) Refuzul de a decurge la aranjamente de apărare colectivă

destinate să servească interesele particulare ale marilor puteri, oricare ar fi

ele;

b) Refuzul unei puteri, oricare ar fi ea, de a exercita o presiune

asupra altora;

187

7. AbŃinerea de la acte sau ameninŃări de agresiune sau de la

folosirea forŃei împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice

ale unei Ńări;

8. Reglementarea tuturor conflictelor internaŃionale prin mijloace

paşnice, ca negocierea sau concilierea, arbitrajul sau reglementarea în faŃa

tribunalelor, ca şi a altor mijloace paşnice pe care le vor putea alege Ńările

interesate, conform Cartei NaŃiunilor Unite;

9. Încurajarea intereselor mutuale şi cooperării;

10. Respectul justiŃiei şi obligaŃiilor internaŃionale.

ConferinŃa afro-asiatică proclamă convingerea sa că o cooperare

amicală conform acestor principii ar contribui efectiv la menŃinerea şi

consolidarea păcii şi securităŃii, în vreme ce o cooperare în domeniile

economic, social şi cultural ar contribui la prosperitatea şi la bunăstarea

tuturor.” (R.I.A.D., vol. III, op.cit., pp. 89-92).

Între problemele esenŃiale discutate la Bandung s-au aflat cele

legate de relaŃiile Est-Vest şi de Taiwan. John Kotelawala, premierul

Ceylonului, susŃinut de deleagatul Irakului şi de cel al Turciei, a cerut

condamnarea „colonialismului sovietic în Europa de Est”. Jawaharlal

Nehru, premierul Indiei, a replicat, cerând aderarea Ńărilor afro-asiatice la

o a treia forŃă internaŃională, care să favorizeze coexistenŃa între Est şi

Vest. DelegaŃii au convenit asupra unei moŃiuni vagi prin care se

condamna colonialismul „sub toate manifestările lui”. În ceea ce priveşte

Taiwanul, Kotelawala a propus un plan de pacificare care viza plasarea

marii insule sub tutela celor cinci state organizatoare ale ConferinŃei de la

Bandung. Atitudinea sa anticomunistă a făcut ca planul să nu fie acceptat

de reprezentantul Republicii Populare Chineze. Totuşi, pe 23 aprilie Ciu

Enlai a declarat: „Poporul chinez nutreşte sentimente de prietenie faŃă de

poporul american. Poporul chinez nu doreşte un război cu Statele Unite,

188

pe tema destinderii în Extremul Orient şi, mai ales, în regiunea insulei

Taiwan.” (Jean-Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., pp. 126-127).

ConferinŃa de la Bandung a fost precedată de ConferinŃa Ńărilor

asiatice de la Delhi din aprilie 1955, cu prilejul căreia au fost susŃinute

cele cinci principii proclamate de prim-miniştrii Indiei şi Republicii

Populare Chineze, cunoscute sub denumirea de Pantja Sila: a) respectul

mutual al integrităŃii teritoriale şi al suveranităŃii fiecărei Ńări; b)

neagresiune; c) neamestecul în treburile altor Ńări;

d) egalitate şi ajutor reciproc; e) coexistenŃă paşnică. ConferinŃele de la

Delhi şi de la Bandung au constituit primele simptome ale Mişcării de

Nealiniere.

În 1956 a avut loc întâlnirea de la Brioni între conducătorii

Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, Indiei, Jawaharlal Nehru şi Egiptului, Gamal

Abder Nasser, la care au fost abordate problemele relaŃiilor dintre Est şi

Vest, ale reducerii încordării internaŃionale, necesităŃii promovării unei

„neutralităŃi pozitive” faŃă de politica blocurilor militare.

AcŃiunea începută la Bandung a continuat prin ConferinŃa afro-

asiatică de la Cairo, desfăşurată între 20 decembrie 1957 şi 1 ianuarie

1958, la care au participat delegaŃii reprezentând 44 de state. În

DeclaraŃia finală a ConferinŃei se releva că „politica reprezentată prin

«Pantja Sila» şi cele zece principii de la Bandung ca fiind cel mai bun

mijloc pentru a atenua încordarea internaŃională şi pentru a pune capăt

Războiului Rece.” ConferinŃa de la Cairo „declară că sprijină întru totul

drepturile popoarelor la libertate, autodeterminare, suveranitate şi

independenŃă totală şi drepturile lor de a-şi rezolva problemele interne

prin forŃe proprii, de a-şi alege forma de guvernământ în conformitate cu

dorinŃa lor.”

łările nealiniate în curs de dezvoltare se vor manifesta consecvent

ca o forŃă a decolonizării. La OrganizaŃia NaŃiunilor Unite ele au iniŃiat

189

DeclaraŃia Adunării Generale privind acordarea independenŃei Ńărilor şi

popoarelor coloniale, adoptată la 14 decembrie 1960, document cu rol

însemnat în desfăşurarea procesului de decolonizare în Africa; ele au

acŃionat pentru democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru creşterea

rolului ONU şi perfecŃionarea activităŃii acesteia. Mişcarea Ńărilor

nealiniate s-a situat printre promotorii dezbaterilor privind dezarmarea,

îndeplinind un rol semnificativ în pregătirea şi desfăşurarea a trei sesiuni

speciale ale NaŃiunilor Unite în 1978, 1982 şi 1988, consacrate

dezarmării.

La invitaŃia Iugoslaviei, Egiptului, Indoneziei, Indiei şi

Afganistanului, între 5 şi 12 iunie 1961 s-a desfăşurat la Cairo o reuniune

pregătitoare a Ńărilor nealiniate, la care au participat reprezentanŃi din 21

de state şi cel al Braziliei, în calitate de observator. S-a decis ca la

începutul lunii septembrie 1961 să aibă loc la Belgrad prima ConferinŃă a

şefilor de state sau de guverne a Ńărilor nealiniate cu următoarea ordine

de zi: respectarea dreptului popoarelor şi naŃiunilor la autodeterminare;

lichidarea colonialismului şi a neocolonialismului; respectarea

suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale a statelor; neamestecul şi

neintervenŃia în afacerile statelor; dezarmarea generală şi completă;

interzicerea experienŃelor nucleare; coexistenŃa paşnică între state şi

sisteme politice şi sociale diferite; necesitatea îmbunătăŃirii colaborării

economice şi tehnice între state ş.a.

Prima ConferinŃă a Ńărilor nealiniate de la Belgrad, care a avut loc

între 1 şi 6 septembrie 1961, a reunit reprezentanŃi din 25 de Ńări; în afară

de Iugoslavia, India şi Republica Arabă Unită au luat parte, şase Ńări din

Asia de Sud-Est (Afganistan, Birmania, Cambodgia, Ceylon, Indonezia şi

Nepal), cinci Ńări din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Cipru, Irak,

Liban, Yemen), trei Ńări din Africa de Nord (Maroc, Tunisia, Algeria),

şase Ńări din Africa aflate la Sud de Sahara (Congo-Léopoldville, Etiopia,

190

Ghana, Guineea, Somalia, Sudan), o Ńară din Africa de Vest (Mali), o Ńară

latino-americană (Cuba), la care s-au adăugat, în calitate de observatori,

Bolivia, Brazilia, Ecuador. ConferinŃa a reunit personalităŃi precum:

împăratul Etiopiei Hailé Sélassié, regele Hassan al II-lea al Marocului,

Mahommed al V-lea regele Nepalului, prinŃul Norodom Sianuk din

Cambodgia, arhiepiscopul Macarios al Ciprului, Kwame N’Krumah –

preşedintele Ghanei, Sékou Touré – preşedintele Guineei, Ahmed

Sukarno – preşedintele Indoneziei, Modibo Keita – preşedintele statului

Mali, Habib Bourghiba – preşedintele Tunisiei şi, bineînŃeles, Gamal

Abder Nasser, Jawaharlal Nehru şi Iosip Broz Tito.

ConferinŃa de la Belgrad nu şi-a propus să constituie un „bloc” al

Ńărilor nealiniate, ceea ce ar fi contravenit principiului nealinierii. Un

obiectiv esenŃial era acela de acŃiona la nivelul marilor puteri; cum spunea

Tito: „Această reuniune îşi propune să determine marile puteri să-şi dea

seama că nu mai pot Ńine singure în mână destinul lumii”. (Apud Jean-

Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205). În aceeaşi ordine de

idei, Tito sublinia: „Politica de nealiniere nu a apărut ca rezultat al unei

opŃiuni formale sau al unor înŃelegeri prealabile între promotorii ei pentru

crearea unui al treilea bloc – aşa cum s-a încercat uneori să ni se impute –

, ci ca expresie a intereselor vitale şi a necesităŃilor comune ale

popoarelor de a trăi în pace, libertate şi independenŃă, de a fi participanŃi

egali în drepturi, şi nu observatori pe arena mondială.” (Iosip Broz Tito,

Iugoslavia socialistă şi politica ei, Editura Politică, Bucureşti, 1972, p.

253).

S-a afirmat, pe bună dreptate, că la ConferinŃa de la Belgrad s-a

înbogăŃit conŃinutul politicii de nealiniere. Astfel, în afara apelurilor

privind încetarea Războiului Rece şi începerea unui dialog între marile

puteri, au fost formulate iniŃiative constructive privind soluŃionarea

problemei dezarmării, progresul economic al Ńărilor insuficient dezvoltate

191

şi încheierea procesului de decolonizare. Ea a constituit, totodată, un

prilej de a lua atitudine contra neocolonialismului, care se substituia

constrângerilor politice directe. La ConferinŃă au fost adresate mesaje de

pace preşedintelui Kennedy de către Sukarno şi Modibo Keita şi lui

Hruşciov de către Nehru şi N’Krumah. În realitate, cele două superputeri

nu erau deloc mulŃumite de această ConferinŃă. Hruşciov a ales chiar ziua

de deschidere a lucrărilor ConferinŃei pentru reluarea unor experienŃe

nucleare atmosferice, dorind să arate astfel că „pentru marile puteri nu

este suficient să fii iubit, ci trebuie să fii şi temut”. ReacŃia la ConferinŃă

faŃă de exploziile sovietice a fost împărŃită. Ceylonul, Indonezia, Irakul,

Guineea, Marocul şi Algeria au refuzat să facă orice comentariu.

Birmania, Etiopia, Arabia Saudită, Sudan şi Yemen s-au mărginit la o

vagă condamnare a experienŃelor nucleare în general, iar Tunisia a

condamnat pe acelaşi plan Uniunea Sovietică şi FranŃa; aceasta din urmă

detonase recent bombe atomice în Sahara algeriană. Libanul şi Iugoslavia

şi-au exprimat surprinderea. Singurele condamnări formale au venit de la

reprezentantul Afganistanului, care s-a declarat „profund şocat”, de la cel

al Ghanei, al Ciprului şi al Indiei; Nehru a exprimat că pericolul mondial

se agravase prin decizia sovietică de a relua experineŃele nucleare. (Jean-

Baptiste Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 205).

Mişcarea Ńărilor nealiniate a continuat sub forma diplomaŃiei

conferinŃelor, dar cu mai multă indulgenŃă în privinŃa criteriului de

nealiniere. La ConferinŃa de la Cairo (5-10 octombrie 1964), celor 25 de

participanŃi de la reuniunea precedentă li s-au alăturat reprezentanŃi ai

altor 21 de state: 18 africane, plus Iordania, Siria şi Kuweit. Zece Ńări şi-

au trimis observatori: nouă latino-americane şi Finlanda. Principalul

document al acestei reuniuni a fost Programul pentru pace şi colaborare

internaŃională, alcătuit dintr-un preambul şi 11 secŃiuni. Programul

sintetiza problemele dezbătute de participanŃi, şi anume: „AcŃiunea

192

concertată pentru eliberarea Ńărilor încă dependente şi eliminarea

colonialismului, neocolonialismului şi imperialismului; respectul

dreptului popoarelor la autodeterminare şi condamnarea folosirii forŃei

împotriva exercitării acestui drept; discriminarea rasială şi politica de

apartheid; coexistenŃa paşnică şi codificarea ei de către OrganizaŃia

NaŃiunilor Unite; respectul suveranităŃii statelor şi integrităŃii lor

teritoriale; reglementarea diferendelor fără ameninŃare sau recurgere la

forŃă conform principiilor Cartei NaŃiunilor Unite; dezarmarea generală şi

completă; utilizarea energiei atomice în scopuri paşnice; crearea de zone

denuclearizate; pacte militare, trupe şi baze străine; rolul NaŃiunilor Unite

în relaŃiile internaŃionale; dezvoltarea economică şi cooperarea;

cooperarea în domeniul educaŃiei, ştiinŃei şi culturii.” A şadar, documentul

votat la Cairo relua problemele stringente ale vieŃii internaŃionale.

La a treia ConferinŃă, Ńinută la Lusaka, în Zambia, între 8 şi 10

septembrie 1970, au fost reprezentate 62 de state şi 11 în calitate de

observatori. Principalele chestiuni dezbătute au fost asemănătoare cu cele

abordate la ConferinŃa de la Cairo. Între 8 şi 12 august 1972 a avut loc

ConferinŃa Miniştrilor Afacerilor de Externe, de la Georgetown, la care s-

a decis crearea unui comitet permanent al statelor nealiniate cu sediul la

New York.

A patra ConferinŃă a Ńărilor nealiniate s-a Ńinut la Alger între 5 şi 9

septembrie 1973. Au participat şefi de stat şi de guvern din 75 de state

membre şi 12 Ńări în calitate de observatori, precum şi reprezentanŃi ai

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, ai OrganizaŃiei UnităŃii Africane, ai Ligii

Arabe. Problemele dezbătute la această reuniune, între altele, au fost:

rolul mişcării de nealiniere şi perspectivele acesteia; acŃiunea Ńărilor

nealiniate pentru întărirea păcii şi securităŃii internaŃionale; acŃiunea

internaŃională în vederea accelerării progresului economic şi social al

Ńărilor nealiniate; măsuri privind promovarea cooperării şi coordonării

193

între statele nealiniate etc. În cursul acestei ConferinŃe s-a petrecut un

incident provocat de colonelul Muammar al-Gaddafi, conducătorul Libiei.

Acesta a atacat Uniunea Sovietică şi a declarat că Vietnamul de Nord şi

Cuba, fiind Ńări angajate, n-aveau ce căuta printre membrii Mişcării Ńărilor

nealiniate. Guvernul de la Moscova lansase în prealabil un avertisment

solemn, susŃinând că „simetria” dintre Statele Unite ale Americii şi

Uniunea Sovietică, „socialistă şi paşnică”, era o gravă eroare. Fidel

Castro, în numele Cubei, a apărat acest punct de vedere, la fel a procedat

şi premierul Indiei, Indira Ghandi. Din considerente de imagine, pentru a

nu prejudicia unitatea Mişcării de nealiniere, această divergenŃă nu a fost

evocată în comunicatul final al ConferinŃei.

ConferinŃele ulterioare ale Ńărilor nealiniate au avut loc în Cuba, la

6-7 septembrie 1979, la nivel de şefi de state şi de guvern, la Delhi, în

februarie 1981, la nivel de miniştri de Externe, între 31 mai – 5 iunie

1982, la Havana, o reuniune ministerială a biroului de coordonare a

Ńărilor nealiniate; toate acestea reafirmând analizele anterioare şi

necesitatea presantă de a înfăptui hotărârile adoptate la prima ConferinŃă

de la Belgrad din 1-6 iunie 1961. Mişcarea de Nealiniere a dobândit o

audienŃă tot mai mare, în ea înrolându-se aproape toate statele care şi-au

dobândit independenŃa înainte sau după ConferinŃa de la Belgrad.

Mişcarea de Nealiniere a cuprins nu numai Asia, Africa, America

Latină, ci şi Europa, unde şi-au asumat un statut de nealiniere/neutralitate,

alături de Iugoslavia, Austria, Cipru, ElveŃia, Finlanda, Malta şi Suedia.

Alăturarea acestor state la politica de nealiniere avea o semnificaŃie

deosebită întrucât, în Europa, se aflau faŃă în faŃă NATO şi OTV şi se

resimŃea puternic confruntarea celor două blocuri. În plus, Austria,

ElveŃia, Finlanda şi Suedia au constituit, în 1959, la Stockholm, AsociaŃia

Europeană a Liberului Schimb/AELS.

194

În 1963, statele Lumii a Treia se unesc în Grupul celor 77;

numărul a ajuns la sfârşitul anilor ’70 la 130 de membri, denumirea

grupului rămânând însă neschimbată. Multe state din Grupul celor 77

aparŃineau simultan Mişcării de Nealiniere. Grupul celor 77 s-a remarcat

prin promovarea unor politici de sprijin pentru depăşirea subdezvoltării.

În 1974, la ONU, Grupul iniŃia organizarea unei sesiuni speciale în scopul

creării unei Noi Ordini InternaŃionale (NOI). Politica acestui Grup era

anticolonială şi antiimperialistă, întrucât majoritatea statelor care îl

compuneau erau foste colonii.

Grupul celor 77 a obŃinut crearea ConferinŃei NaŃiunilor Unite

pentru ComerŃ şi Dezvoltare. Aceasta s-a desfăşurat la Geneva, din 23

martie până în 5 iunie 1964, reunind 123 de state – 113 erau membre ale

ONU, iar 10 nu făceau parte din această organizaŃie –, între ele două

puteri industriale de prim rang: Republica Federală Germania şi ElveŃia.

ConferinŃa se va reuni în mod regulat în perioada următoare, având în

special misiunea de a găsi mijloacele menite să ducă la îndepărtarea

subdezvoltării, mai curând prin pârghii economice decât prin mijloace

umanitare. Încercând să favorizeze redresarea economică a acestor Ńări,

statele grupate în OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

(înfiinŃată în decembrie 1960, având în componenŃă Ńările vest-europene,

Statele Unite ale Americii, Canada şi Japonia) s-au angajat să transfere

Ńărilor sărace 1% din Produsul lor Intern Brut (PIB), din care 0,7% în

sarcina finanŃelor publice. Totodată, s-a creat un Comitet de Sprijin al

Dezvoltării , grupând principalele 17 state donatoare, pentru a defini

regulile comune de acŃiune, lăsând totuşi gestionarea ajutorului unor

organisme internaŃionale, numeroase în acest domeniu – în legătură cu

ONU, Banca Mondială sau în cadrul ComunităŃii Economice Europene –

ori a statelor neutre.

195

Totuşi, ajutorul consimŃit nu a atins niciodată cotele prevăzute, şi

unii dintre donatori au privilegiat acordurile bilaterale, foarte des legate

de contrapartide economice, politice sau strategice, care măreau

dependenŃa statelor beneficiare de ajutoare. Din anii ’60 contribuŃia

Ńărilor industriale, care nu a depăşit niciodată, global, 0,52% din PIB, a

scăzut la 0,33% în 1976. Drept urmare, Ńările în curs de dezvoltare nu şi-

au putut acoperi necesarul financiar, sporit de creşterea preŃurilor la

materii prime, decât printr-o îndatorare crescândă: fluxul de capitaluri pe

termen mediu şi lung către Lumea a Treia a crescut de la 10,5 miliarde

dolari în 1970, la 39 miliarde dolari în 1975. Petrodolarii reciclaŃi pe

pieŃele financiare occidentale, în special cele europene de la Londra,

Paris, Zürich, Frankfurt, au luat parŃial calea către Ńările în curs de

dezvoltare, provocând o îndatorare care a atins 180 de miliarde dolari în

1975 şi 465 de miliarde dolari în 1980. (Larousse. Istoria Universală,

Vol. III, op.cit., pp. 621-622).

Grupul celor 77 a avut un rol principal în stabilirea de către ONU a

deceniilor dezvoltării : deceniul 1961-1970, care şi-a propus ca obiectiv

obŃinerea de către Ńările în curs de dezvoltare a unei creşteri a PIB-ului lor

cu 5% anual; deceniul 1971-1980, care lansa un apel pentru dezvoltarea

cooperării economice internaŃionale pe o bază justă şi echitabilă; deceniul

1981-1990, care se pronunŃa pentru introducerea de schimbări în

economia mondială prin negocieri globale şi cuprindea un agajament al

Ńărilor dezvoltate de a aloca anual 0,7% din PIB în scopul acordării de

asistenŃă oficială pentru dezvoltare; deceniul 1991-2000 adopta strategia

unei dezvoltări economice internaŃionale capabile să sprijine eliminarea

sărăciei şi foametei, dezvoltarea resurselor umane, creşterea capacităŃii

instituŃionale a Ńărilor în curs de dezvoltare, soluŃionarea problemelor

populaŃiei şi ale mediului ambiant.

196

În perspectivă istorică, Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77

au avut un impact limitat asupra politicii mondiale, efectele de durată ale

orientărilor promovate de ele dovedindu-se insuficiente. Şi totuşi,

Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 au fost, în perioada Războiului

Rece, centre de putere şi factori de echilibru de forŃe pe plan

internaŃional. Adesea ele au reprezentat grupuri de presiune puternice şi

credibile luate în seamă de către superputeri şi statele aliate acestora. În

plus, prin Mişcarea de Nealiniere şi Grupul celor 77 căutările de soluŃii

pentru marile probleme care confruntau lumea, abordările teoretice şi

dezbaterile de idei care fundamentau aceste căutări au depăşit cadrul celor

două blocuri politico-militare. Aşadar, prin cele două mişcări s-a evitat,

într-o măsură însemnată, uniformizarea pe care alianŃele politico-militare

şi politica de bloc le generau, reflectând diversitatea lumii contemporane.

197

VII. CONFERINłA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE

ÎN EUROPA 1972-1975

Un moment de referinŃă în istoria relaŃiilor interna Ńionale din

timpul Războiului Rece. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în

Europa/CSCE reprezintă una dintre cele mai importante reuniuni

internaŃionale din perioada Războiului Rece. La lucrările CSCE au

participat 35 de state, şi anume: Austria, Belgia, Bulgaria, Canada,

Cehoslovacia, Cipru, Danemarca, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Republica

Democrată Germană, Republica Federală Germania, Grecia, Irlanda,

Islanda, Italia, Iugoslavia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea

Britanie, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, San

Marino, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ungaria,

Uniunea Sovietică, Vaticanul.

ConferinŃa a fost pregătită în cadrul unor consultări multilaterale

organizate între 22 noiembrie 1972 şi 8 iunie 1973 în localitatea

finlandeză Dipoli. Lucrările ConferinŃei propriu-zise au început la 3 iulie

1973 şi s-au desfăşurat în trei faze după formula Helsinki-Geneva-

Helsinki, culminând cu semnarea Acordurilor Finale la 1 august 1975.

Reunind Ńări care făceau parte din coaliŃii politico-militare opuse –

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord şi OrganizaŃia Tratatului de la

Varşovia, alături de state neutre şi nealiniate, ConferinŃa de la Helsinki,

cum mai este denumită ea, a marcat o apoteoză a destinderii în relaŃiile

internaŃionale din epoca Războiului Rece; ea a dat naştere unei acŃiuni

politico-diplomatice de anvergură (follow-up-ul) care a dus la crearea în

1995 a OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa/OSCE.

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost posibilă

în contextul politicii de destindere în relaŃiile internaŃionale, începută în

anii ’60 ai secolului XX, fiind la rândul ei o expresie elocventă a acestei

198

politici. În acest context, ConferinŃa de la Helsinki a dat expresie unui

echilibru de interese foarte diferite: Uniunea Sovietică urmărea

inviolabilitatea frontierelor europene şi consacrarea ca atare a statu-quo-

ului postbelic; Statele Unite ale Americii şi partenerii săi occidentali

vizau cu predilecŃie promovarea drepturilor omului şi libera circulaŃie a

informaŃiei, în timp ce Ńările mici şi mijlocii, indiferent dacă aparŃineau

sau nu unor alianŃe politico-militare, aveau în vedere consacrarea unei

mai mari libertăŃi de acŃiune şi a unui rol sporit în concertarea europeană.

Această ConferinŃă s-a înscris în istoria relaŃiilor internaŃionale şi a

diplomaŃiei prin însumarea unor trăsături originale precum: o ordine de zi

complexă şi dificil ă, care a cuprins preocupările esenŃiale ce stăteau în

faŃa Europei în acel timp; un nou mod de negociere, bazat pe egalitatea în

drepturi a statelor, şi a cărei expresie principală a fost utilizarea

consensului pentru adoptarea tuturor hotărârilor; în sfârşit o continuitate

organizată a procesului multilateral pe care l-a declanşat.

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 1972-

1975 a oferit României prilejul consolidării cursului autonom al politicii

sale externe început în urmă cu mai bine de un deceniu. Demersul

diplomatic al Bucureştilor s-a remarcat printr-o notă aparte acŃionând

pentru adoptarea unor norme de procedură şi de lucru care să consacre

egalitatea în drepturi a statelor participante la ConferinŃă, ca şi

posibilitatea folosirii regulii consensului pentru apărarea şi promovarea

intereselor legitime. O astfel de opŃiune explică, de asemenea, de ce

diplomaŃia română a acŃionat şi a reuşit să obŃină ca lucrările CSCE să se

situeze în afara alianŃelor militare şi a spiritului de bloc. Tot aşa se

explică şi interesul pe care, pe parcursul ConferinŃei, România l-a

manifestat pentru consacrarea principiului nerecurgerii la forŃă sau la

ameninŃarea cu forŃa, pentru aspectele militare ale securităŃii europene ca

199

şi, mai ales, pentru instituŃionalizarea procesului multilateral de

destindere a relaŃiilor internaŃionale marcat de ConferinŃă.

Contextul internaŃional şi preliminariile CSCE. Ideea organizării

unei conferinŃe privind securitatea europeană este enunŃată, prima oară în

timpul Războiului Rece, de către diplomaŃia sovietică. La reuniunea

miniştrilor de Externe ai FranŃei, Marii Britanii, Statelor Unite ale

Americii şi Uniunii Sovietice, de la Berlin din 25 ianuarie – 18 februarie

1954, Veaceslav M. Molotov, ministrul de Externe sovietic, propune un

proiect de pact pentru securitate colectivă în Europa, care să fie încheiat

ca rezultat al unei conferinŃe general-europene. Cu acelaşi prilej, făcând o

legătură directă între soluŃionarea problemei germane şi securitatea

europeană, Molotov propune neutralitatea Germaniei, formarea în

prealabil a unui guvern provizoriu pangerman cu parlamentele din

Republica Federală Germania şi Republica Democrată Germană, precum

şi alte măsuri menite să prevină integrarea statului vest-german în

structurile de securitate euroatlantice.

IniŃiativa privind crearea unui pact european de securitate, din care

SUA erau practic excluse, a trezit bănuiala că URSS încerca să spargă sau

cel puŃin să slăbească NATO. În replică, Uniunea Sovietică avansa, la 31

martie 1954, ideea intrării ei în NATO, dacă această organizaŃie ar

cuprinde toate marile puteri ale CoaliŃiei NaŃiunilor Unite din timpul celui

de-al doilea război mondial. FranŃa, Marea Britanie şi Statele Unite ale

Americii au respins oferta considerând-o nerealistă.

La 4 august 1954, Moscova revenea cu propunerea de organizare a

unei întâlniri a miniştrilor de Externe ai celor patru mari puteri, în lunile

august sau septembrie, pentru o discuŃie preliminară asupra agendei unei

conferinŃe general-europene. Londra, Parisul şi Washingtonul au răspuns

la 10 septembrie, exprimându-şi acordul pentru întrunirea conferinŃei

miniştrilor de Externe dacă Uniunea Sovietică era gata să semneze

200

tratatul de stat cu Austria şi să accepte organizarea unor alegeri libere în

Germania ca un prim pas în vederea reunificării acesteia.

Perioada de destindere între Est şi Vest, plasată în unele lucrări de

istorie între 1963-1975, iar în altele între 1968-1977, n-a fost lipsită de

momente de tensiune şi de crize, de războaie locale, dar toate acestea

aveau loc pe fundalul unei înŃelegeri între SUA şi URSS cu privire la

evitarea oricărui conflict direct, care ar fi dus la producerea unei

catastrofe nucleare. Este o perioadă în care diplomaŃia revenea la rolul

său de artă a negocierii şi determina începutul şi desfăşurarea procesului

destinderii, perioadă în care s-au amplificat contactele între şefii de state,

iar instituŃiile diplomatice specializate au devenit foarte active, crescând

rolul acestora în construcŃia şi evoluŃia vieŃii internaŃionale.

Proiectul ConferinŃei dedicată securităŃii pe continentul european

este reluat după mai bine de un deceniu de la constituirea celor două

alianŃe politico-militare în condiŃiile atenuării încordării internaŃionale.

După eşecul politicii sale de rezolvare de pe poziŃii de forŃă a problemei

germane, urmat de cel din Marea Caraibelor din anii 1961-1962, Uniunea

Sovietică a promovat o politică de „destindere” concretizată, între altele,

prin începerea, în aprilie 1970, a negocierilor cu SUA privind reducerea

numărului armelor strategice de atac şi a sistemelor de apărare antirachetă

– Tratatul SALT-1/Strategic Arms Limittation Talks fiind semnat în mai

1972). (Alesandru DuŃu, EvoluŃii diplomatice şi teritoriale în Europa în

secolele XIX-XX, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008,

p. 300).

Uniunea Sovietică aştepta de la relaŃiile sale cu puterile occidentale

în cadrul unei conferinŃe la nivel european cel puŃin trei tipuri de

avantaje: confirmarea schimbărilor teritoriale impuse de ea la sfârşitul

celui de-al doilea război mondial; crearea unui cadru prielnic de relaŃii

economice şi comerciale; iar pe termen lung realizarea unei Europe

201

neutre (după eventuala retragere a trupelor americane) în locul unei

Europe militarizate şi dominate de Statele Unite. Acceptând organizarea

unei conferinŃe asupra securităŃii europene, liderii occidentali nu se

îndoiau de existenŃa unor gânduri ascunse ale conducătorilor de la

Kremlin, dar îşi imaginau că vor putea face presiuni asupra acestora în

scopul respectului faŃă de persoane şi faŃă de ideile lor în cadrul blocului

Estic şi libera circulaŃie în Europa.

Problema conferinŃei paneuropene de securitate a fost readusă pe

agenda diplomatică la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al

OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia de la Bucureşti din 4-6 iulie 1966.

În documentul adoptat de această reuniune la 6 iulie, intitulat DeclaraŃie

cu privire la întărirea păcii şi securităŃii în Europa, se aprecia că „o mare

însemnătate pozitivă ar avea-o convocarea unei conferinŃe general-

europene pentru discutarea problemelor referitoare la asigurarea

securităŃii în Europa şi la stabilirea unei colaborări general-europene.

ÎnŃelegerea la care s-ar ajunge la conferinŃă ar putea fi exprimată, spre

exemplu, sub forma unei declaraŃii europene cu privire la colaborarea în

interesul menŃinerii şi întăririi securităŃii europene. Într-o astfel de

declaraŃie s-ar putea prevedea obligativitatea statelor semnatare de a se

conduce în relaŃiile dintre ele după interesele păcii, de a rezolva

problemele litigioase numai pe cale paşnică, de a avea consultări şi

schimburi de informaŃii în probleme care prezintă interes reciproc, de a

contribui la dezvoltarea pe toate căile a legăturilor economice, tehnico-

ştiinŃifice şi culturale dintre ele. DeclaraŃia trebuie să fie deschisă pentru

aderare tuturor statelor interesate.”

InvitaŃia la dialog adresată „statelor interesate” era înnecată în

generalităŃi; documentul reuniunii la nivel înalt a Pactului de la Varşovia

din iunie 1966 nu cuprindea nimic concret în legătură cu participanŃii la

conferinŃa paneuropeană, cu excepŃia unor referiri vagi la statele

202

„blocului nord-atlantic” şi la cele neutre. Titulatura de „conferinŃă

general-europeană”, precum şi formulări de genul „colaborare general-

europeană” ş.a., în absenŃa unor precizări privind participarea Statelor

Unite ale Americii, sugerau posibile jocuri în plan secund ale diplomaŃiei

sovietice, deşi, în mod cert liderii de la Kremlin nu-şi făceau iluzii că

problema securităŃii europene putea fi examinată fără americani.

(Constantin Vlad, op.cit., p. 543).

În aşteptarea unor semnale venite din partea NATO, liderii OTV,

reuniŃi la Budapesta în martie 1969, adoptau un Apel în care reiterau

poziŃiile lor în problemele europene, tot cu caracter general, dar având şi

o propunere concretă privind „reunirea în cel mai scurt timp a

reprezentanŃilor tuturor statelor europene interesate, în vederea stabilirii

de comun acord, atât a procedurii de convocare a ConferinŃei, cât şi a

definirii punctelor de pe ordinea de zi”. Totodată, statele membre ale

OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia se declarau gata să examineze

„orice altă propunere asupra modului de pregătire şi de convocare a

acestei conferinŃe.”

Lansată astfel, ideea conferinŃei pe problemele securităŃii europene

va fi ignorată la nivel public de cancelariile occidentale. În cele din urmă,

ideea îşi va face loc, fiind agreată de state vest europene membre ale

NATO, ca bunăoară, FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Danemarca, dar şi de

state neutre, precum Austria, ElveŃia, Finlanda. În mai 1969, guvernul

Finlandei înainta tuturor statelor europene, precum şi Statelor Unite ale

Americii şi Canadei un Memorandum prin care îşi arăta disponibilitatea

de a găzdui atât ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, cât

şi o reuniune pregătitoare a acesteia. Oferta este repetată de guvernul de

la Helsinki printr-un nou Memorandum, în noiembrie 1970.

OrganizaŃia Pactului de la Varşovia preciza, în iunie 1970, că la

viitoarea conferinŃă pot participa toate statele europene, inclusiv cele

203

două state germane, precum şi Statele Unite ale Americii şi Canada, iar în

legătură cu ordinea de zi supunea atenŃiei următoarele probleme:

înfăptuirea securităŃii europene şi renunŃarea la folosirea forŃei sau a

ameninŃării cu folosirea ei în relaŃiile mutuale dintre statele din Europa;

lărgirea relaŃiilor comerciale, economice, tehnico-ştiinŃifice şi culturale pe

baza egalităŃii în drepturi; crearea unui organism special pentru

problemele securităŃii şi cooperării în Europa. Propunerea privind agenda

conferinŃei lăsa în suspensie problema asupra căreia insistau statele

occidentale, şi anume aceea privitoare la libera circulaŃie a persoanelor,

ideilor şi informaŃiilor. Se conturau astfel deosebiri fundamentale

referitoare la viitoarele negocieri.

În contextul abordărilor de la bloc la bloc, existau state cum era în

cadrul NATO FranŃa unde generalul Charles de Gaulle vorbea despre o

politică nouă în care destinderea să poată duce la înŃelegere, iar

înŃelegerea la cooperare „într-o Europă a patriilor”, independente şi

suverane, „de la Atlantic la Urali”. Deasemenea, România se manifesta

distinct în cadrul OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, concepând

proiectata reuniune pentru securitatea europeană ca un prilej de

continuare a politicii sale de autonomie, angajându-se într-un intens

program de contacte şi consultări diplomatice la toate nivelele, inclusiv la

cel mai înalt nivel, pe plan european, dar şi mondial, menit să contribuie

la pregătirea conferinŃei. DiplomaŃia română manifesta un interes special

pentru întreaga problematică privind securitatea şi cooperarea în Europa,

insistând asupra cerinŃei eliminării forŃei, în orice formă, cu deosebire cea

militară din cadrul relaŃiilor intereuropene. (Ştefan Lache, România în

relaŃiile internaŃionale 1939-2006, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2007, pp. 297-298).

Modul în care România definea atunci viitorul Europei din punct

de vedere al securităŃii era definit astfel de Valentin Lipatti, diplomatul

204

român care va deveni principalul negociator al diplomaŃiei Bucureştilor la

CSCE: „Securitatea europeană se constituia ca un sistem de angajamente

liber consfinŃite, clare şi precise, din partea tuturor statelor, însoŃite de

măsuri concrete, care să ofere tuturor Ńărilor garanŃia deplină că se află la

adăpost de orice agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor lor

interese şi propriei lor voinŃe, şi să coopereze pe baza respectării

principiilor fundamentale ale dreptului internaŃional. ConferinŃa general-

europeană trebuia, ca atare, să elaboreze premisele fundamentale ale unui

sistem de securitate şi cooperare în Europa, bazat cu precădere pe un cod

de conduită al relaŃiilor dintre statele participante, pe un amplu program

de cooperare în marile domenii de interes comun, în sfârşit, pe

continuarea eforturilor multilaterale începute de conferinŃă, prin crearea

unui organism permanent sau cel puŃin a unei continuităŃi organizate în

această privinŃă.” (Valentin Lipatti, În tranşeele Europei. Amintirile unui

negociator, op.cit., Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 22.)

Totodată, în cercurile diplomatice de la Bucureşti se constata că,

prin acŃiunea sa politico-diplomatică din timpul Războiului Rece,

România urmărea, în esenŃă, „slăbirea rigorilor şi restrângerilor din cadrul

relaŃiilor de bloc, într-un cuvânt, a autorităŃii hegemonice a URSS, prin

afirmarea dreptului recunoscut pe plan internaŃional la independenŃă,

suveranitate şi neinterferenŃă în treburile interne. Nu erau inovaŃii, nu

erau principii noi. A le urmări şi aplica nu putea, teoretic şi doctrinar,

supăra pe nimeni. Politica externă română a Ńinut să nu fie catalogată

drept rupere sau disidenŃă.” (Mircea MaliŃa, Tablouri din Războiul Rece.

Memorii ale unui diplomat român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p.

209).

Liderii statelor membre ale Pactului de la Varşovia, reuniŃi la

Berlin, la începutul lunii decembrie 1970, considerau că se creaseră

condiŃii favorabile pentru organizarea unei conferinŃe general-europene şi

205

salutau iniŃiativa guvernului Finlandei privind organizarea unei reuniuni

pregătitoare. Liderii AlianŃei Nord-Atlantice şi-au exprimat acordul, după

un an, în urma încheierii acordului cvadripartit asupra Berlinului.

Consiliul NATO, reunit la Bruxelles la 10 decembrie 1971, s-a

pronunŃat pentru participarea statelor membre la convorbiri multilaterale

menite să ducă la o conferinŃă asupra securităŃii şi cooperării în Europa şi

acceptau propunerea guvernului finlandez privind începerea unor

convorbiri multilaterale la care şefii misiunilor diplomatice acreditaŃi la

Helsinki să înceapă asemenea convorbiri. Guvernele statelor NATO, se

preciza în comunicatul comun publicat la sfârşitul reuniunii, apreciau că

„o conferinŃă pentru securitate şi cooperare în Europa nu trebuie să

servească perpetuării divizării Europei postbelice ci, dimpotrivă, ar trebui

să contribuie la o reconciliere între statele participante şi la cooperarea

dintre ele, datorită unei evoluŃii tinzând să suprime barierele încă

existente”. În acelaşi timp, Consiliul NATO oferea agenda proprie a

viitoarei conferinŃe cuprinzând următoarele teme: a) securitatea, inclusiv

principiile care călăuzesc relaŃiile dintre state şi anumite aspecte militare

ale securităŃii; b) libera circulaŃie a persoanelor, a informaŃiilor şi a

ideilor, precum şi relaŃiile culturale; c) cooperarea în toate domeniile

economiei, ştiinŃelor aplicate şi tehnologiei, ca şi în domeniul ştiinŃelor

pure; d) cooperarea în vederea îmbunătăŃirii mediului uman. Totodată,

Consiliul NATO releva necesitatea unor explorări prealabile în ceea ce

priveşte reducerile reciproce şi echilibrate de forŃe în Europa Centrală şi îl

autoriza pe Manlio Brosio, secretarul general al NATO, să poarte

convorbiri asupra temelor enunŃate la Moscova şi în capitalele altor state

ale blocului estic. (Constantin Vlad, op.cit., p. 552).

Consultările multilaterale de la Dipoli. ÎnŃelegerile privind

pregătirea CSCE au fost perfectate de către diplomaŃiile sovietică şi

americană cu prilejul vizitei preşedintelui SUA, Richard Nixon, la

206

Moscova, între 22 şi 30 mai 1972. La 31 mai acelaşi an, Consiliul NATO

îşi dădea acordul pentru începerea, la Helsinki, a consultărilor

multilaterale destinate pregătirii CSCE. Consiliul NATO releva

importanŃa politică pe care statele membre ale acestei alianŃe o atribuiau

reuniunii pregătitoare, subliniind că rolul acestora este să asigure că

propunerile lor vor fi pe deplin luate în considerare la conferinŃă şi să

constate că există suficient teren comun în rândul participanŃilor, care să

justifice aşteptări rezonabile că o conferinŃă pentru securitate şi cooperare

va da rezultate satisfăcătoare. Astfel pregătită, o conferinŃă pentru

securitate şi cooperare în Europa trebuie să constituie un factor important

în procesul de reducere a încordării internaŃionale. Ea trebuie să

contribuie la eliminarea obstacolelor din calea unor relaŃii mai strânse şi a

colaborării între statele participante, menŃinând, în acelaşi timp,

securitatea tuturor.

Consultările multilaterale de pregătire a CSCE s-au deschis la 22

noiembrie 1972 la Dipoli – un cartier satelit al capitalei finlandeze (unde

funcŃionează a doua Politehnică din Finlanda, de unde provine denumirea

localităŃii). Consultările, desfăşurate la nivelul şefilor de misiune

diplomatică acreditaŃi în Finlanda, s-au prelungit până la 8 iunie 1973.

Limbile de lucru ale reuniunii de la Dipoli, prevăzute iniŃial, erau engleza,

franceza şi rusa. Ulterior, aveau să li se adauge germana, italiana şi

spaniola.

DelegaŃia română la consultările multilaterale de la Dipoli a fost

condusă de Mircea Bălănescu, ambasadorul României în Finlanda, având

ca adjuncŃi pe Valentin Lipatti şi Constantin Vlad.

Principalul rezultat al consultărilor multilaterale pregătitoare a

constat în elaborarea Recomandărilor finale ale Consultărilor de la

Helsinki – faimoasa Carte Albastră. Prin acest document s-a stabilit

organizarea CSCE în trei faze: cea dintâi, la nivel de miniştri de Externe,

207

la Helsinki; a doua la nivel de experŃi, la Geneva, unde lucrările urmau să

se desfăşoare în şedinŃe plenare, în comisii şi subcomisii, sub îndrumarea

unui Comitet de coordonare, format din reprezentanŃii tuturor statelor

participante; cea de a treia la un nivel ce urma să fie stabilit ulterior, la

Helsinki.

Agenda ConferinŃei inclusă în Recomandările Finale cuprindea:

probleme referitoare la securitatea în Europa; cooperarea în domeniile

economiei, ştiinŃei şi tehnicii şi a mediului înconjurător; cooperarea în

domeniul umanitar şi în alte domenii; urmări ale ConferinŃei. De

asemenea, Recomandările Finale includeau: Regulile de procedură ale

Consultărilor, participanŃii şi invitaŃii la lucrări, precum şi aranjamentele

financiare. Adoptate de miniştri de Externe ai statelor participante în

timpul primei faze a CSCE, Recomandările Finale au devenit unul dintre

cele mai importante documente ale ConferinŃei.

Consultările multilaterale de la Dipoli au debutat cu elaborarea

regulilor de procedură. Înainte de deschiderea consultărilor, la 17

noiembrie 1972, ambasadorul FranŃei la Helsinki, Gérard André, difuzase

sub forma unui gentleman’s agreement un aranjament procedural care

cuprindea ca propuneri mai importante: asigurarea preşedinŃiei lucrărilor

exclusiv de către partea finlandeză (un preşedinte suplinit în caz de

absenŃă de un vicepreşedinte); adoptarea tuturor hotărârilor prin consens;

crearea unor organe subsidiare de lucru; caracterul închis şi confidenŃial

al lucrărilor. Acest document circulase printre ambasadori la Helsinki în

săptămâna care a precedat deschiderea lucrărilor şi toŃi căzuseră de acord

privind adoptarea deciziilor în cadrul consultărilor prin consens, aceasta

fiind de fapt singura regulă de lucru concretă stabilită în comun.

DelegaŃia României a acordat o atenŃie prioritară regulilor de

procedură, considerându-le esenŃiale pentru desfăşurarea democratică a

sesiunii. „Problema care se punea cu precădere delegaŃiilor participante la

208

consultări – dincolo de chestiunile de fond pe care acestea urmau să le

abordeze –, arăta ambasadorul Lipatti, era definirea şi convenirea de la

bun început a unor norme de procedură, menite să călăuzească atât

lucrările consultărilor, cât şi, ulterior, pe cele ale ConferinŃei propriu-zise.

Iată de ce adusesem cu noi un proiect complet de procedură, care a

devenit primul document de lucru al consultărilor multilaterale

pregătitoare. Documentul nu fusese uşor de pregătit acasă; infinit mai

greu era să-l faci acum «să treacă», adică să obŃii consensul celorlalŃi

participanŃi. Acestei sarcini grele, dar pasionante – care a fost decisivă

pentru mersul ulterior al lucrărilor, pentru spiritul şi substanŃa

consultărilor şi a ConferinŃei, ca şi a întregului «proces CSCE» –

delegaŃia noastră i s-a consacrat cu o tenacitate şi cu o forŃă de convingere

care i-au uimit pe observatori. Ne-am bătut atunci pentru a promova un

curs democratic al negocierilor, fără de care rezultatele lor riscau să nu

aducă nimic nou.” (Valentin Lipatti, op.cit., pp. 24-25.)

Proiectul românesc privind regulile de procedură ale consultărilor

prevedea regula consensului, dar nu se reducea la preluarea acestei reguli

deja convenite, ci definea consensul „prin absenŃa oricărei obiecŃii

exprimate de un reprezentant în legătură cu luarea hotărârii respective”.

Mergând însă dincolo de gentlemen’s agreement-ul şefilor misiunilor

diplomatice din capitala Finlandei, proiectul românesc de reguli de

procedură cuprindea „aplicarea rotaŃiei la conducerea lucrărilor,

caracterul deschis tuturor statelor participante a oricărei activităŃi ce avea

loc în cadrul Consultărilor, precum şi desfăşurarea acestora între state

independente şi suverane, în afara alianŃelor militare.” Proiectul

românesc de reguli de procedură a fost primul document oficial al

consultărilor multilaterale de la Dipoli. S-a făurit atunci, pas cu pas, un

model nou de negociere a cărei aplicare a fost asigurată de-a lungul

lucrărilor ConferinŃei şi aceasta în ciuda încercărilor de a eroda normele

209

procedurale. Noul model de negociere, imaginat şi promovat de România

la ConferinŃa de la Helsinki, şi-a dovedit viabilitatea şi forŃa de atracŃie;

proliferarea lui sau a componentelor sale esenŃiale a devenit o realitate în

viaŃa internaŃională; consensul, definit şi practicat, uneori, poate cu mai

puŃină rigoare, s-a impus ca element esenŃial de procedură, în alte instanŃe

internaŃionale permanente sau temporare.

„Bătălia pentru reguli, declanşată şi câştigată de România în

primele zile la Dipoli, a însemnat în mod neîndoios un câştig pentru

democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru afirmarea personalităŃii şi

a capacităŃii de acŃiune a Ńărilor mici şi mijlocii în apărarea intereselor lor

legitime şi construirea unui sistem de securitate europeană. Această

«zestre politică», dobândită cu trudă, nu trebuia în niciun moment şi în

nicio împrejurare diminuată sau poluată de practicile trecutului. Şi poate

că, dintre toŃi participanŃii la ConferinŃă, România a fost Ńara care a

vegheat cu cea mai mare grijă la respectarea şi aplicarea acestor norme.”

(Valentin Lipatti, op.cit., pp. 33-34).

La Consultările de la Dipoli fiecare delegaŃie a prezentat

numeroase propuneri cu privire la substanŃa ordinii de zi a ConferinŃei,

fiind necesară inventarierea şi clasificarea lor pe domenii. În acest scop,

ambasadorul ElveŃiei, Samuel Campiche, a luat iniŃiativa pregătirii unui

catalog în care să fie însumate toate propunerile prezentate în scris de

autorii lor. ImaginaŃi-vă – îşi explica el iniŃiativa într-o şedinŃă plenară a

consultărilor – că voi lua propunerile şi le voi pune după subiectul tratat

în mai multe coşuri: un coş pentru problemele securităŃii europene, un

altul pentru problemele economice, un al treilea pentru chestiunile

umanitare şi culturale, un al patrulea coş pentru urmările ConferinŃei.

Fiecare delegaŃie – continua Campiche – să aibă deplina libertate de a

pune în coşurile respective propriile idei privind problemele ce trebuiau

examinate şi măsurile de înscris în documentul final al ConferinŃei. După

210

ConferinŃă, când delegaŃii au luat pauză şi au ieşit în hol, au găsit în faŃa

sălii patru coşuleŃe de rafie, goale, pe care un ziarist mucalit le aşezase pe

o măsuŃă pentru a concretiza iniŃiativa diplomatului elveŃian. Astfel au

fost introduse în terminologia CSCE faimoasele „coşuri”, care au

cunoscut o amplă circulaŃie în cercurile diplomatice şi gazetăreşti din

Europa.

DiplomaŃii întruniŃi la Dipoli au creat un model nou de negociere

prin stabilirea acelor regului de procedură şi de lucru pe care avea să le

consacre întreaga desfăşurare a CSCE. Ei au pregătit o ordine de zi a

ConferinŃei care a conturat sarcinile ce reveneau acesteia în domeniile pe

care îşi propunea să le abordeze. Negociatorii au imaginat şi o structură

organizatorică fără să transforme ConferinŃa într-un club închis, ci,

dimpotrivă, să considere securitatea şi cooperarea în Europa ca o

componentă a securităŃii şi cooperării mondiale. La Dipoli a fost

declanşat totodată procesul de instituŃionalizare a eforturilor amorsate de

ConferinŃă. „Dar dincolo de aceste rezultate importante, consultările

multilaterale de la Dipoli au însemnat şi un stil nou de comportament

uman. Negociatorii s-au înfruntat adesea de pe poziŃii adverse, disputele

lor au atins cote înalte, dar rareori floretele lor au rănit pieptul

adversarilor. Un climat de înŃelegere şi de respect a prevalat, în cele din

urmă, între oameni care aveau interese opuse, care veneau din părŃi

diferite ale Europei şi reprezentau adesea şcoli de gândire antagonice.”

(Valentin Lipatti, op.cit., p. 68).

DelegaŃia României la Consulările multilaterale de la Dipoli –

alcătuită din diplomaŃi diferiŃi prin temperament, formaŃie intelectuală şi

experienŃă profesională – a acŃionat ca un ansamblu coerent şi funcŃional

contribuind într-o măsură însemnată la succesul reuniunii. Ea s-a străduit

să realizeze ceva cu totul nou şi în care aportul specific al fiecărui

membru al delegaŃiei era indispensabil. „Astfel, scepticismul lui Mircea

211

Bălănescu capabil să corijeze acŃiunile necumpătate; calmul şi

înverşunarea lui Romulus Neagu în discuŃiile cu sovieticii şi cu

occidentalii; competenŃa juridică a lui Ion Diaconu şi cea economică a lui

Dragoş Şerbănescu; munca de relaŃii şi informare practicată asiduu de

Dimitrie Stănescu, de Ovidiu Popescu, de Teofil Bălaj, Ioan Sbârnă,

Marian Pavelescu sau Iuliu Irinca, relaŃiile lui Petre Mogoşanu cu presa;

analizele politice făcute de Constantin Vlad; memoria fidelă a Paşei

Bădescu în materie de consultări cu Ńările «frăŃeşti»”, ca şi rolul lui

Valentin Lipatti de debater în plenară sau în grupele de lucru unde erau

discutate chestiuni mai dificile – toate alcătuiau în ultimă instanŃă un

ansamblu coerent şi funcŃional. „Evaluarea sistematică, zi de zi şi seară de

seară a evoluŃiei negocierilor, deprinderea de a pune sistematic răul

înainte pentru a găsi soluŃii potrivite şi a gândi negocierea în desfăşurarea

ei imediată şi de perspectivă – sublinia ambasadorul Lipatti – ne-au

permis, ca în scurt timp, să devenim o echipă care gândea la unison, ştiind

exact ce voia şi ce trebuia întreprins. Cei ce s-au autodenumit atunci «leii

de la Dipoli» au fost însufleŃiŃi de un sentiment de solidaritate autentică şi

de prietenie, pe care nu l-am mai întâlnit vreodată în delegaŃiile pe care

le-am condus sau din care am făcut parte.” (Valentin Lipatti, op.cit., p.

73)

Cele trei faze ale CSCE. ContribuŃia diplomaŃiei româneşti.

Prima fază a CSCE, desfăşurată în capitala Finlandei între 3 şi 7 iulie

1973, cu participarea miniştrilor de Externe, avea o deosebită semnificaŃie

politică. Pentru prima dată în istoria Europei contemporane se întruneau

miniştrii de Externe reprezentând state cu sisteme sociale diferite, Ńări

mici şi mijlocii cu stadii de dezvoltare economică diferite şi aparŃinând

unor coaliŃii militare opuse, alături de state neutre. În contextul unei

destinderi condiŃionate de antagonismele dintre Est şi Vest, toate aceste

Ńări îşi propuneau să acŃioneze în comun pentru crearea temeliilor unei

212

Europe unite în diversitatea ei. Dezbaterea generală nu a adus multe

elemente noi faŃă de poziŃiile înregistrate la Dipoli. Marea majoritate a

miniştrilor de Externe au salutat evoluŃiile pozitive înregistrate în Europa,

relevând totodată necesitatea lichidării surselor de neîncredere şi trecerii

la edificarea treptată a procesului de securitate şi cooperare europeană.

Cum era de aşteptat, problemele politico-juridice, militare, economice,

ştiinŃifice, culturale şi umanitare au fost evocate cu accente deosebite, dar

în aceeaşi perspectivă convergentă şi complementară, care caracterizase

în esenŃă lucrările consultărilor pregătitoare.

Ministrul de Externe al României, George Macovescu, a înfăŃişat

concepŃia diplomaŃiei româneşti despre securitatea şi cooperarea

europeană punând accentul asupra următoarelor idei: necesitatea stipulării

clare a principiilor menite să călăuzească relaŃiile între statele

participante; adoptarea unor măsuri de creştere a încrederii, de

dezangajare militară şi dezarmare; transformarea Peninsulei Balcanice

într-o zonă a păcii şi a colaborării, lipsită de arme nucleare şi de baze

militare străine; dezvoltarea schimburilor şi a cooperării între statele

participante în domenii de interes comun – economic, tehnico-ştiinŃific,

cultural, umanitar etc.; crearea unui organism permanent care să permită,

în viitor, concertarea şi conlucrarea între statele participante, asigurând

continuitatea procesului multilateral început de ConferinŃă. România îşi

rezerva dreptul de a prezenta la următoarea fază a ConferinŃei propuneri

privind, în special, măsuri de aplicare a principiului nerecurgerii la forŃă

sau la ameninŃarea cu forŃa.

În afara dezbaterii generale, miniştrii de Externe au adoptat prin

consens recomandările finale ale consultărilor de la Helsinki pentru a le

transforma în hotărâri care să ghideze lucrările fazei a doua a CSCE.

Comunicatul care marca încheierea primei faze a ConferinŃei, după ce

menŃiona adoptarea Recomandărilor Finale, prevedea ca faza a doua a

213

ConferinŃei să înceapă la Geneva la 18 septembrie 1973. Această fază în

care urma să se elaboreze ceea ce s-a numit apoi Actul Final al CSCE s-a

prelungit până la 21 iulie 1975.

Lucrările fazei geneveze a CSCE au fost organizate de un Comitet

de coordonare format din reprezentanŃii celor 35 de state participante. Pe

baza Recomandărilor Finale, acest Comitet a organizat comisii şi

subcomisii care să examineze propunerile statelor participante şi să

redacteze apoi diferitele părŃi ale documentelor ConferinŃei. După

dezbateri tensionate, Comitetul de coordonare a convenit asupra unei

organigrame care a cuprins: Comisia I pentru problemele securităŃii, cu

trei organisme de lucru subsidiare (principii; aplicarea principiilor;

aspecte militare); Comisia a II-a pentru problemele economice, cu cinci

organisme de lucru subsidiare (cooperare comercială; cooperare

industrială şi proiecte de interes comun; ştiinŃă şi tehnică; mediu

înconjurător; alte domenii); Comisia a III-a privind cooperarea culturală

şi umanitară, cu patru organisme de lucru subsidiare (contacte umane;

cultură; educaŃie; informaŃie). Un grup de lucru urma să ajute Comitetul

de coordonare pentru examinarea „Urmărilor ConferinŃei”.

DelegaŃia României la negocierile de la Geneva a fost alcătuită

Ńinând cont de argumentul continuităŃii. Valentin Lipatti a fost numit

ambasador cu însărcinări speciale şi şef al delegaŃiei române la Geneva.

DiplomaŃii români au adus o contribuŃie substanŃială la încheierea cu

succes a fazei de la Geneva, inclusiv în redactarea Actului Final al CSCE.

Desigur, meritul n-a fost numai al diplomaŃiei române. Reuşita negocierii

s-a datorat înainte de toate voinŃei politice pe care guvernele Ńărilor

participante au manifestat-o, fiecare în felul său şi găsirea soluŃiilor de

compromis. ContribuŃia delegaŃiei române a fost sintetizată astfel de şeful

acesteia: „formularea clară şi completă a principiilor menite să guverneze

relaŃiile reciproce dintre statele participante, cu un accent pronunŃat pe

214

drepturile inerente suveranităŃii, egalitatea în drepturi, neamestecul în

treburile interne şi nerecurgerea la forŃă; un capitol distinct în care erau

cuprinse, pe baza propunerii româneşti, norme care să facă efectivă

nerecurgerea la forŃă; convenirea unor măsuri de creştere a încrederii şi

stabilităŃii; convenirea unui program diversificat în domeniul cooperării

economice, inclusiv recunoaşterea existenŃei Ńărilor în curs de dezvoltare

în Europa; situarea dezvoltării colaborării culturale în perspectiva unei

mai bune cunoaşteri şi a respectului mutual între naŃiuni; prevederi

echilibrate în domeniul umanitar şi în ceea ce priveşte securitatea şi

cooperarea în Mediterana; crearea unui cadru organizat pentru «Urmările

CSCE», ca un început de instituŃionalizare a procesului multilateral

început de conferinŃă; în sfârşit, consacrarea normelor democratice de

negociere stabilite la Dipoli.”(Valentin Lipatti, op.cit., pp. 154-155).

Toate aceste elemente esenŃiale ale mandatului delegaŃiei României la

negocierile de la Geneva şi-au găsit reflectarea într-o formă

corespunzătoare în Actul Final al CSCE. Demersul românesc a putut

beneficia atunci de sprijinul unui adevărat lobby. DelegaŃiile unor state

ca: Austria, Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia au

constituit, alături de delegaŃia română, un nucleu de rezistenŃă menit să

frâneze presiunea exercitată de către delegaŃiile marilor puteri.

DelegaŃiile marilor puteri, în special cea sovietică, după ce îşi

atinseseră obiectivele, s-au străduit, la Geneva, să impună un dead-line

negocierilor. DelegaŃia română s-a opus unor astfel de practici, care

echivalau cu un veto impus de timp şi nu a acceptat, de la caz la caz,

decât eventuale termene orientative (target-date), menite, chipurile, să-i

stimuleze pe negociatori. „Şi din acest punct de vedere – al duratei ca

dimensiune de fond a negocierii – tratativele de la Geneva au fost un

model al genului, care nu avea să se mai repete atât de curând.” (Valentin

Lipatti, op.cit., p. 99).

215

În cadrul fazei a doua a CSCE de la Geneva s-a remarcat şeful

delegaŃiei române, ambasadorul Valentin Lipatti, considerat, după cum se

aprecia în „Los Angeles Times” din 27 iulie 1975, „solistul-vedetă al

negocierilor îndelungate, adesea obositoare şi greoaie ale ConferinŃei

pentru Securitate şi Cooperare în Europa”. PublicaŃia înfăŃişa diferite

exemple ale manifestării independenŃei române în cadrul negocierilor,

precum sunt cele ce urmează:

„–România a luptat mai puternic chiar decât puterile apusene

pentru acordul ConferinŃei pentru Securitate cu privire la notificarea

prealabilă a manevrelor militare la 150 de mile depărtare de orice

frontieră europeană. Statele Unite nu erau deosebit de interesate în

legătură cu această problemă, posedând metode de detecŃie prin satelit

pentru supravegherea mişcărilor militare. Pentru români însă, acest lucru

era cel puŃin o formă de protecŃie împotriva unei «a doua Praga» din

partea aliatului lor sovietic.

– România s-a situat fără întrerupere de partea elveŃienilor,

suedezilor, iugoslavilor şi a altora care au insistat – împotriva rezistenŃei

evidente a sovieticilor – că trebuie să existe conferinŃe de revizuire

complete, la fiecare doi ani, care să examineze modul în care ruşii şi toŃi

ceilalŃi şi-au respectat noile obligaŃii şi angajamente asumate prin acordul

încheiat la ConferinŃa pentru Securitate.

– Invers, când Uniunea Sovietică a fost în sfârşit de acord cu o

mulŃime de concesii făcute Occidentului cu privire la circulaŃia mai liberă

a persoanelor, schimbului de informaŃii şi vize şi aranjamente de călătorie

acordate mai uşor corespondenŃilor de presă, România a schimbat direcŃia

şi a opus rezistenŃă faŃă de aceste propuneri privind «Coşul trei».”

Faza a treia a CSCE a avut loc la Helsinki între 30 iulie şi 1 august

1975, reunind şefii de stat sau de guvern ai celor 35 de state participante.

Ea a constituit momentul politic culminant al CSCE. În cadrul acesteia,

216

liderii Ńărilor participante şi-au expus poziŃiile proprii în problemele

relaŃiilor internaŃionale ale timpului şi au semnat Actul Final al

ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. În discursurile lor,

înalŃii reprezentanŃi ai statelor participante şi-au expus punctul de vedere

cu privire la însemnătatea ConferinŃei, au prezentat motivele pentru care

se considerau îndreptăŃiŃi să semneze Actul Final, au înfăŃişat unele

merite şi carenŃe ale acestuia şi au schiŃat perspectivele procesului

declanşat de ConferinŃă. Dincolo de epitete, sobre sau înflăcărate, privitor

la definirea ConferinŃei, s-a desprins aprecierea unanimă potrivit căreia

prin modul său de negociere şi rezultatele la care s-a ajuns, forumul

început la Helsinki, continuat la Geneva şi din nou la Helsinki reprezenta

un eveniment de referinŃă în istoria relaŃiilor europene contemporane.

Actul Final al CSCE; conŃinut şi semnificaŃii. Actul Final al

ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, semnat la 1 august

1975, are o structură unitară, cuprinzătoare, fiind alcătuit din următoarele

patru secŃiuni: 1. Probleme privind securitatea în Europa; 2. Măsuri de

creştere a încrederii; 3. Cooperarea în diferite domenii; 4. Urmările

ConferinŃei. În prima secŃiune este inclusă DeclaraŃia privind principiile

care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante. Aceste

principii le prezentăm aşa cum sunt ele concretizate în textele ce le

însoŃesc, împreună cu alte prevederi ale Actului Final.

I. Egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente

suveranităŃii . Statele participante se angajează că vor respecta fiecare

egalitatea suverană şi individualitatea celuilalt şi drepturile inerente pe

care le cuprinde suveranitatea lor, între care în mod special dreptul

fiecărui stat la egalitatea juridică, la integritate teritorială, la libertate şi

independenŃă politică. Sunt specificate nu numai atributele de ordin intern

ale suveranităŃii statelor, dar şi cele de ordin extern, între care dreptul de

a-şi stabili şi desfăşura liber politica externă, în conformitate cu dreptul

217

internaŃional, de a deveni parte la tratate sau organizaŃii internaŃionale sau

de a fi neutru. Fiecare stat are dreptul la egalitate juridică; în cadrul

dreptului internaŃional toate statele participante au drepturi şi îndatoriri

egale; relaŃiile de cooperare internaŃională trebuie să se efectueze în

condiŃii de deplină egalitate. Respectarea originalităŃii şi particularităŃilor

fiecărui stat – cu alte cuvinte identitatea sa naŃională – este de asemenea

specificată în mod expres. DeclaraŃia consacră ca atare egalitatea în

drepturi ca fiind o normă fundamentală a vieŃii internaŃionale.

II. Nerecurgerea la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa. Acest

principiu – căruia delegaŃia română îi acorda un interes prioritar a fost

formulat în detaliu, precizând că în afara obligaŃiei statelor de a-l respecta

atât în relaŃiile bilaterale cât şi în cele internaŃionale în general, sunt

stipulate nu numai acte directe, dar şi indirecte de folosire a forŃei sau a

ameninŃării cu forŃa împotriva exercitării de către alte state a drepturilor

suverane. S-a convenit că nicio consideraŃie nu poate fi invocată ca

justificare pentru încălcarea acestui principiu. Era astfel repudiată

categoric „Doctrina suveranităŃii limitate”.

Actul Final al CSCE cuprindea o secŃiune complementară prin care

statele participante se angajau să se abŃină de la orice folosire a forŃelor

armate incompatibilă cu principiile Cartei ONU şi ale Actului Final, de la

orice manifestare de forŃă, de la orice act de constrângere economică, să

promoveze un climat de încredere şi de respect reciproc între popoare, să

rezolve orice diferend dintre ele exclusiv prin mijloace paşnice.

III. Inviolabilitatea frontierelor. Potrivit acestui principiu statele

participante consideră inviolabile frontierele lor ca şi ale tuturor statelor

din Europa, şi se abŃin de la orice atentat împotriva acestor frontiere,

precum şi la orice cerere sau acaparare şi de uzurpare a întregului sau a

unei părŃi a teritoriului oricărui stat participant.

218

IV. Integritatea teritorială a statelor. Statelor participante li se

cerea să se abŃină de la orice acŃiune incompatibilă cu scopurile şi

principiile Cartei NaŃiunilor Unite, împotriva integrităŃii teritoriale, a

independenŃei politice sau a unităŃii oricărui stat participant, precum şi de

a face din teritoriul altor state participante obiectul unei ocupaŃii militare

sau a altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forŃei.

V. Reglementarea paşnică a diferendelor. Acest principiu,

conceput ca o alternativă la folosirea forŃei este reafirmat în declaraŃia de

principii cu specificarea mijloacelor de soluŃionare paşnică a litigiilor,

precum şi a angajamentului părŃilor în conflict de a se abŃine de la orice

act care ar putea să agraveze situaŃia complicând-o şi punând astfel mai

mult în pericol menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale. Se cerea

statelor participante să recurgă, pentru rezolvarea diferendelor, la

mijloace cum sunt: negocierea, ancheta, mediaŃiunea, concilierea,

arbitrajul sau alte mijloace paşnice asupra cărora cădeau de acord. În

acelaşi spirit se propunea elaborarea ulterioară a unei metode general

acceptabilă de reglementare paşnică a diferendelor, stabilind în acest scop

organizarea unei reuniuni de experŃi în ElveŃia.

VI. Neamestecul în treburile interne. Prin Actul Final se cerea

statelor participante să se abŃină de la orice intervenŃie, directă sau

indirectă, individuală sau colectivă, în treburile interne sau externe care

intră în competenŃa naŃională a altui stat participant, oricare ar fi relaŃiile

lor reciproce. În consecinŃă, statele participante erau chemate să se abŃină

de la orice formă de intervenŃie armată sau de ameninŃare cu asemenea

intervenŃie împotriva altui stat participant; să se abŃină de asemenea, în

orice împrejurări, de la orice alt act de constrângere militară sau politică,

economică sau de altă natură, tinzând să-şi subordoneze interesele lor

exercitarea de către un alt stat participant a drepturilor inerente

suveranităŃii. În acelaşi sens se cerea statelor participante să se abŃină de

219

la sprijinirea, directă sau indirectă, a activităŃilor teroriste ori subversive

îndreptate spre răsturmarea violentă a regimului altui stat participant la

ConferinŃă.

VII. Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale,

inclusiv a libertăŃii de gândire, conşiinŃă, religie sau de convingere.

Textul declaraŃiei stipula în mod clar obligaŃia statelor participante de a

respecta drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului pentru toŃi

cetăŃenii, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie; de a promova şi

încuraja exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăŃilor civile, politice,

economice, sociale, culturale ş.a., care decurg toate din demnitatea

inerentă persoanei umane şi sunt esenŃiale pentru libera şi deplina sa

dezvoltare. Statelor participante, care aveau pe teritoriul lor minorităŃi

naŃioanale, li se cerea să respecte dreptul persoanelor care aparŃin acestor

minorităŃi la egalitate în faŃa legii, să acorde acestor persoane posibilitatea

deplină de a se bucura efectiv de drepturile omului şi libertăŃile

fundamentale, protejând astfel interesele lor legitime. Era de asemenea

consacrată importanŃa universală a drepturilor omului şi a libertăŃilor

fundamentale ca factor esenŃial al păcii, justiŃiei şi bunăstării, de

promovare a dezvoltării relaŃiilor amicale între statele participante, ca şi a

cooperării şi înŃelegerii internaŃionale. În conjuncŃie cu prevederile

referitoare la cooperarea în domeniul umanitar: contacte între oameni,

căsătorii mixte şi reunificarea familiilor, dreptul de a călători în alte Ńări în

scopuri personale şi profesionale etc.; substanŃa principiului privind

drepturile omului introducea în sfera CSCE o perspectivă democratică şi

umană inedită, cu efecte durabile.

VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a

dispune de ele însele presupune, în conformitate cu Actul Final, dreptul

fiecărui popor de a-şi determina, aşa cum doreşte şi atunci când doreşte,

statutul lui politic intern şi extern fără niciun amestec din afară, şi de a

220

înfăptui, potrivit voinŃei proprii, dezvoltarea sa politică, economică,

socială şi culturală.

IX. Cooperarea între state, ca principiu înscris în Actul Final,

stipula necesitatea cooperării între statele participante, fiecare cu celălalt

şi cu toate statele, în toate domeniile, în conformitate cu scopurile şi

principiile Cartei ONU. Dezvoltând cooperarea lor pe bază de egalitate,

statele participante erau invitate să promoveze înŃelegerea şi încrederea

reciprocă, relaŃii amicale şi de bună vecinătate, pacea internaŃională,

securitatea şi justiŃia.

X. Îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform

dreptului internaŃional. Prin acest ultim principiu al DeclaraŃiei privind

principiile care guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante

se cerea tuturor statelor semnatare ale Acordului Final să-şi îndeplinească

obligaŃiile asumate conform dreptului internaŃional – pacta sunt servanda

– şi atrăgea atenŃia asupra aplicării corespunzătoare a hotărârilor adoptate

de ConferinŃa CSCE. Statele participante confirmă că, în caz de conflict,

între obligaŃiile membrilor ONU şi obligaŃiile lor în virtutea oricărui tratat

sau alt acord internaŃional, vor prevala obligaŃiile lor în conformitate cu

Carta ONU.

În scopul prevenirii oricărei ierarhizări a principiilor privind

guvernarea relaŃiilor dintre statele participante la CSCE, ca substanŃă şi

valoare, Actul Final precizează: Toate principiile enunŃate mai sus au o

importanŃă primordială şi, în consecinŃă, ele vor fi aplicate în mod egal şi

fără rezerve, fiecare din ele interpretându-se Ńinând seama de celelalte.

Totodată, statele participante îşi reafirmau hotărârea să respecte şi să

aplice pe deplin aceste principii aşa cum sunt ele enunŃate în DeclaraŃie,

sub toate aspectele, în relaŃiile lor mutuale şi în cooperarea lor, în scopul

de a asigura fiecărui stat participant avantajele care rezultă din

respectarea acestor principii de către toate.

221

În secŃiunea dedicată securităŃii, Actul Final cuprinde şi un

document privind măsuri de încredere pe plan militar. Prin acest

document, statele participante conveneau asupra notificării prealabile a

manevrelor militare de anvergură, efectuarea schimburilor de observatori

la aceste manevre şi notificarea prealabilă a mişcărilor militare de

anvergură nu erau obligatorii. Pentru România, ca şi pentru alte state

participante, aspectele militare ale securităŃii europene erau cu mult sub

aşteptări. La Geneva România propusese un document de lucru

cuprinzător care mergea de la măsuri de încredere la cele de dezangajare

militară şi dezarmare, inclusiv dezarmare nucleară. În această privinŃă,

România se întâlnea cu alte state participante, între care se aflau Austria,

Canada, Cipru, Finlanda, Iugoslavia, Olanda, Suedia. Rezultatele finale

erau însă modeste datorită mai ales rezistenŃei opuse de cele două

superputeri care nu doreau ca problemele militare pe care le considerau

domeniul lor privilegiat să fie examinate într-un forum larg care funcŃiona

pe principii democratice şi nu accepta abordările de la bloc la bloc.

Notificarea prealabilă a manevrelor militare de anvergură înscrise în Actul

Final nu depăşea clasa măsurilor de creştere a încrederii (Confidence

Building Measures).

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa din anii 1972-

1975 s-a înscris în istoria contemporană prin rezultate remarcabile: ea a

putut stabili un cod de conduită menit să asigure relaŃii echitabile între

statele participante; a elaborat un program vast de acŃiune în domeniile

înscrise pe agenda ei; a asigurat, într-o formă incipientă, continuarea

procesului paneuropean; a inaugurat şi consacrat norme de procedură şi

de lucru, care i-au conferit un profil original, diferit de cel al reuniunilor

internaŃionale tradiŃionale.

CarenŃele primei reuniuni a CSCE au fost determinate, îndeosebi,

de interesele divergente ale celor două superputeri. Beneficiul Uniunii

222

Sovietice nu era foarte clar. Ea păstra o extraordinară neîncredere în sine.

„Probabil că liderii sovietici mizau pe posibilitatea ca în urma ConferinŃei

să fie create unele instituŃii care să dilueze activitatea NATO sau cel puŃin

să o facă irelevantă. În această privinŃă s-au înşelat. Nicio Ńară NATO nu

aştepta să substituie bagajul declarativ şi birocratic al unei ConferinŃe

pentru Securitate şi Cooperare în Europa realităŃii militare a NATO sau

prezenŃei forŃelor militare americane pe continent. Moscova, după cum s-

a dovedit, avea mai mult de pierdut decât democraŃiile dintr-o ConferinŃă

care a sfârşit prin a oferi tuturor participanŃilor, inclusiv Statelor Unite,

dreptul de a se pronunŃa în evoluŃiile politice din Europa de Est.” (Henry

Kissinger, op.cit., p. 660).

Continuitatea procesului CSCE. Acordurile de la Helsinki păreau

multor analişti occidentali că legitimează frontierele est-europene pentru

nimic altceva decât pentru nişte simbolice promisiuni sovietice în

domeniul drepturilor omului, căci respectivele acorduri nu conŃineau

nicio prevedere pentru vreun mecanism de aplicare. Dar în următorii ani

istoria relaŃiilor internaŃionale a oferit o surpriză. În loc să confirme

hegemonia sovietică în Europa de Est, aşa cum se aşteptaseră liderii de la

Kremlin, Acordurile de la Helsinki au dat naştere unor grupuri de

„supraveghere Helsinki” care monitorizau respectarea drepturilor omului,

producând documente precum Carta 77 din Cehoslovacia şi contribuind

finalmente la crearea Sindicatului Independent Solidaritatea în Polonia.

Astfel, în timp ce se punea capăt celui de-al doilea război mondial, prin

recunoaşterea inviolabilităŃii frontierelor – inclusiv a celor două state

germane –, apăreau semnale evidente ale prăbuşirii imperiului sovietic

din Europa de Est.

Problema asigurării continuităŃii procesului început la Dipoli a

figurat în toate fazele CSCE. În viziunea celor ce se pronunŃau în

favoarea unei formule de continuitate, ConferinŃa încheiată la 1 august

223

1975 nu trebuia considerată în niciun caz un act unic şi irepetabil. Această

viziune reflecta un acut simŃ al realităŃii: problemele Europei postbelice

nu puteau fi soluŃionate de o singură reuniune, oricât de bine s-ar fi

desfăşurat ea. Mai mult decât atât, diplomaŃia României, ca şi a altor state

europene, spera ca procesul CSCE să erodeze structurile şi politica de

bloc de pe continent. România nu dorea o continuitate oarecare a

procesului respectiv, ci una instituŃionalizată, văzută sub forma unui

organism cu caracter permanent. Nu era vorba de o structură birocratică,

greoaie şi costisitoare: se preconiza ca Ńara care găzduia o conferinŃă,

precum cea de la Helsinki, să asigure un secretariat tehnic, în funcŃiune

până la următoarea reuniune de acelaşi gen. Treptat, în bună măsură

datorită eforturilor depuse de diplomaŃia română la Geneva, ideea

instituirii unor urmări ale ConferinŃei a câştigat teren. Ea avea să se

concretizeze în Actul Final, dar doar parŃial în forma propusă de

România. În mod concret, s-a adoptat hotărârea de a se Ńine deschisă

perspectiva unor noi reuniuni sau chiar conferinŃe similare celei de la

Helsinki; în plus, s-a fixat data şi locul următoarei întruniri dedicate

securităŃii şi cooperării europene – la Belgrad, în 1977. Continuitatea se

va realiza în această formă. Nu se constituiau structuri permanente, dar

procesul european însuşi devenea permanent. Statele occidentale,

participante la ConferinŃa de la Helsinki, îşi păstrau atitudinea negativă

faŃă de orice structuri cu caracter permanent privind securitatea şi

cooperarea paneuropeană. Nici Uniunea Sovietică nu dorea astfel de

structuri. Interesul ei major fusese satisfăcut prin înscrierea în Actul Final

al CSCE a principiului inviolabilităŃii frontierelor.

În perspectivă istorică, prima ConferinŃă pentru Securitate şi

Cooperare în Europa are rezultate pozitive notabile. Ea a deschis un

proces înnoitor în viaŃa politică a continentului, iar Actul său Final,

adoptat la Helsinki la 1 august 1975, s-a constituit într-o adevărată Cartă a

224

relaŃiilor intereuropene. Procesul CSCE s-a dovedit a fi, timp de un

deceniu şi jumătate, destul de fragil. Climatul de încredere şi conlucrare

care prevalase între 1972 şi 1975 va fi înlocuit de reluarea la dimensiuni

sporite a confruntărilor politice şi ideologice dintre Est şi Vest, îndeosebi

de rivalitatea şi neîncrederea dintre americani şi sovietici. ProtecŃionismul

economic, practicat de PiaŃa Comună, ca şi violarea drepturilor omului şi

îngrădirea liberei circulaŃii a persoanelor şi a informaŃiilor de către

regimurile totalitare din Ńările socialiste Central, Est-europene şi Uniunea

Sovietică au dus la declinul politicii de destindere.

În aceste condiŃii, aplicarea Actului Final al CSCE a fost practic

blocată în pofida angajamentelor asumate în mod solemn de şefii de state

şi de guvern în capitala Finalndei, la 1 august 1975. Reuniunile de

evaluare a Actului Final de la Helsinki – Ńinute rând pe rând la Belgrad

(1977-1978), la Madrid (1980-1983), la Ottawa (1985) şi la Viena (1986-

1989) s-au îndepărtat de la spiritul de înŃelegere şi de compromis care

caracterizase negocierile paneuropene din anii 1972-1975; ele au fost

marcate de dezbateri tensionate şi prelungite în mod artificial şi de

rezultate adesea mediocre; uneori chiar reuniuni ale CSCE la nivel de

experŃi nu au putut adopta documente finale datorită lipsei de consens. Cu

toate aceste neajunsuri considerabile, fluxul reuniunilor multilaterale ale

CSCE a putut continua, când mai bine, când mai rău, demonstrând

vitalitatea prevederilor instituŃionale convenite la ConferinŃa de la

Helsinki.

Începând cu anul 1990, ca urmare a transformărilor profunde

produse pe eşichierul european prin prăbuşirea regimurilor socialist-

totalitare europene şi instaurarea unor regimuri democratice pluraliste,

precum şi a dizolvării OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, polemicile

de natură ideologică şi-au pierdut raŃiunea lor de a fi din momentul în

care relaŃiile dintre statele participante la CSCE nu se mai caracterizau

225

prin adversitate, ci se doreau mai curând relaŃii de parteneriat. EvoluŃia

favorabilă a procesului CSCE s-a concretizat cu prilejul reuniunii la nivel

înalt care s-a Ńinut la Paris în 1990 şi a reuniunilor de evaluare care au

avut loc la Helsinki în martie-iulie 1992 şi la Budapesta în octombrie-

noiembrie 1994. Aceste reuniuni, ca şi altele, Ńinute în aceşti ani la nivel

de experŃi, au consacrat noul curs al procesului multilateral declanşat de

ConferinŃa de la Helsinki. Carta de la Paris pentru o nouă Europă

(1990), Sfidările schimbării (1992) sau Către un parteneriat veritabil

într-o eră nouă (1994) sunt documente care dau expresie acestui curs

nou.

CSCE a devenit, din ianuarie 1995, o organizaŃie regională –

OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa/OSCE.

CompetenŃele OSCE vizează domenii fundamentale ale relaŃiilor

internaŃionale după încheierea Războiului Rece: prevenirea conflictelor şi

operaŃiuni de menŃinere a păcii, controlul armamentelor, dezarmarea şi

creşterea încrederii şi securităŃii, conceptualizarea unui nou model de

securitate, cooperarea în domeniile economic, cultural, umanitar, ecologic

şi în alte domenii de interes comun, raporturi de conlucrare cu Ńările

mediteraneene din afara OSCE.

VIII. RELAłIILE INTERNA łIONALE

ÎNTRE DESTINDERE ŞI SFÂRŞITUL R ĂZBOIULUI RECE

O nouă fază a Războiului Rece. Destinderea marcată de CSCE

constituie un moment excepŃional în istoria Războiului Rece. „Sistemul

Est-Vest găseşte un echilibru; dar orice echilibru, mai ales în relaŃiile

internaŃionale, tinde să fie perceput ca permanent, în timp ce el este, de

obicei, echivoc şi precar.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile

internaŃionale după 1945, Institutul European, Iaşi, 2001, p. 58).

226

În prima jumătate a anilor ’70, dialogul americano-sovietic se

instituŃionalizează la nivelul întâlnirilor la vârf, ce par să devină regulate.

Din partea Statelor Unite ale Americii, preşedintele Nixon şi consilierul

său Henry Kissinger gândesc, contrar tradiŃiei wilsoniene, în termeni de

echilibru; desigur, Uniunea Sovietică rămâne duşmanul a cărui

expansiune trebuie oprită, de pildă stabilind legături cu Republica

Populară Chineză. Totuşi, Uniunea Sovietică, dat fiind arsenalul său

militar, este acceptată ca partener esenŃial în menŃinerea ordinii mondiale.

În ceea ce îi priveşte, sovieticii, bine ancoraŃi pe ceea ce deŃineau deja –

forŃa lor militară, dominaŃia asupra Europei de Est –, caută în concertarea

cu americanii un mijloc de a-şi consolida statutul de superputere.

Un domeniu fundamental de confruntare şi de competiŃie, dar şi de

dialog, l-a constituit, încă dinaintea CSCE, dezarmarea. La 17 noiembrie

1969 s-au deschis, la Helsinki, negocierile americano-sovietice SALT I.

Aceste negocieri aveau în vedere rachetele nucleare cu rază lungă de

acŃiune, care puteau atinge teritoriile celor două superputeri; discuŃiile

abordează şi problema instalaŃiilor antirachetă, susceptibile de a bloca

loviturile continentale. Obiectivul negocierilor SALT nu era atât acela de

a se trece la reducerea armamentelor, cât de a controla cursa înarmărilor,

de a administra echilibrul militar printr-un dialog permanent între

Washington şi Moscova, pentru ca niciuna dintre cele două superputeri să

nu dobândească un avans decisiv, incitând-o la declanşarea unui război

nuclear preventiv, cu speranŃa câştigării acestuia fără prea multe

distrugeri. La 26 mai 1972, are loc prima întâlnire Nixon-Brejnev, care

pune bazele Acordurilor SALT I. Pe de altă parte, o convenŃie Anti

Ballistic Missiles/ABM limitează strict numărul zonelor protejate de

instalaŃii antirachetă. Pe de altă parte, SUA şi URSS fixează plafoane

privind numărul rachetelor lor ofensive. CompetiŃia în materie de

227

armamente nu se opreşte, totuşi, continuând cercetările pentru crearea

unor arme sofisticate.

Între anii 1974-1979 destinderea se caracterizează prin ambiguitate.

Preşedintele Nixon, care avea o viziune clară asupra destinderii, este

constrâns să demisioneze în urma scandalului Watergate. Încheierea

războiului din Vietnam, în 1975, aduce deziluzie şi neîncredere în

rândurile americanilor. Ca de multe ori în istoria lor, Statele Unite ale

Americii sunt străbătute de un val moralizator care îl aduce la Casa Albă,

în 1977, pe Jimmy Carter, pentru care diplomaŃia era chemată să păstreze

nu atât echilibrele, cât să apere valorile. În ceea ce o priveşte, Uniunea

Sovietică îşi împinge pionii în Indochina, cu victoria aliatului său nord-

vietnamez, şi în Africa, în Etiopia, Angola, Mozambic.

La 18 iunie 1979, Leonid Brejnev şi Jimmy Carter semnează, la

Viena, Tratatul SALT II, care nu face decât să completeze şi să precizeze

Acordurile SALT I, adăugând sub-limite pentru anumite tipuri de rachete,

mai ales limitarea numărului rachetelor cu focoase multiple – Multiple

Independently Targeted Re-entry Vehicles/MIRV. Acordurile SALT I şi

SALT II nu vor opri cursa înarmărilor nucleare. Ele autorizează chiar cele

două superputeri să le modernizeze şi să desfăşoare o nouă rachetă

terestră. Mai mult, aceste acorduri nu se referă decât la rachete cu o bătaie

mai mare de 5.000 km; or, la sfârşitul anilor ’70, se formează un braŃ de

fier Est-Vest asupra rachetelor cu rază medie de acŃiune – între 500 şi

5.000 km, numite eurorachete. Tratatul SALT II nu este ratificat de către

Senatul Statelor Unite ale Americii din cauza intervenŃiei armatei

sovietice în Afganistan – 27 decembrie 1979; ele sunt totuşi aplicate de

către cele două părŃi, preocupate să nu compromită prea mult o competiŃie

extrem de costisitoare.

La 30 octombrie 1973 au început negocieri între NATO şi OTV

privind dezarmarea clasică în Europa: Mutual Balanced Forces

228

Reduction/MBFR (Reducere mutuală şii echilibrată a forŃelor). Obiectivul

era reducerea numărului avioanelor, tancurilor şi pieselor de artilerie ale

celor două alianŃe politico-militare în Europa, de ambele părŃi ale Cortinei

de Fier. Guvernul SUA, iniŃiatorul acestor negocieri, este supus unor

presiuni interne prin care se cerea reducerea prezenŃei militare americane

în Europa. Guvernul de la Washington era preocupat să-şi reafirme

fidelitatea vizând responsabilităŃile de comandament ale NATO, MBFR

urmând să permită să se ajungă la o diminuare echilibrată a mijloacelor

militare clasice ale celor două tabere. Negocierile MBFR au bătut pasul

pe loc: NATO vrea ca reducerile de armament să fie „asimetrice”, adică

să elimine sau cel puŃin să atenueze superioritatea cantitativă în

mijloacele militare clasice ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia.

Pentru Uniunea Sovietică, a accepta reduceri masive ale armamentelor

clasice de care dispunea, putea dezechilibra în acelaşi timp mijloacele de

menŃinere a ordinii în interiorul blocului estic şi în doctrina sa militară,

fondată pe ofensivă, şi care presupunea capacităŃi masive de atac.

Începând cu anul 1985, noul lider numărul unu de la Kremlin,

Mihail Gorbaciov, şi ministrul său de Externe, Eduard Şevardnadze, au

inaugurat o nouă orientare în politica externă a Uniunii Sovietice.

Gorbaciov şi-a afirmat de la bun început hotărârea de a reduce povara

înarmării Uniunii Sovietice, scutind-o măcar de cele mai oneroase dintre

obligaŃiile sale militare. La o lună după preluarea puterii, el a sistat

desfăşurarea de rachete sovietice şi a propus negocieri necondiŃionate

asupra forŃelor nucleare, astfel încât ambele superputeri să-şi

înjumătăŃească arsenalele strategice. În octombrie 1986, în cadrul

întâlnirii „la nivel înalt” de la Reykjavik (Islanda), Ronald Reagan şi

Mihail Gorgaciov, deşi nu au ajuns la un acord privind dezarmarea

nucleară, au pus bazele unor fructuoase negocieri viitoare. Până la

sfârşitul anului 1987, Eduard Şevardnadze şi secretarul de Stat al SUA

229

George Schultz au elaborat proiectul unui Tratat asupra ForŃelor

Nucleare cu Rază Medie de AcŃiune, semnat şi ratificat în anul următor.

Tratatul pornea de la „opŃiunea zero”, propusă anterior de Ronald Reagan

(sovieticii acceptau astfel implicit că nu puteau câştiga un război nuclear

în Europa) şi reprezenta prologul unui tratat şi mai important, semnat în

1990, asupra ForŃelor armate convenŃionale în Europa, care limita strict

prezenŃa şi acŃiunea acestor forŃe pe continentul european.

Semne clare ale trecerii de la destindere la o nouă fază a Războiului

Rece sunt: Criza Eurorachetelor şi Războiul Stelelor. Începând din anul

1977, Uniunea Sovietică trece la modernizarea rachetelor sale cu rază

medie de acŃiune. Ea desfăşoară rachete SS20, mobile, dotate fiecare cu

câte trei capete nucleare, fiecare putând să parcurgă mai mult de 5.000 de

km, de pe teritoriul sovietic până în Europa, bazinul mediteraneean,

Extremul Orient, China, Japonia etc. Amplasarea de noi rachete

performante declanşează în tabăra occidentală o dezbatere pe două teme:

rachetele SS20 atentează la echilibrul strategic Est-Vest? Dacă da, ce

ripostă trebuie să adopte puterile occidentale? DiscuŃiile între Statele

Unite ale Americii, Republica Federală Germania, Marea Britanie şi

FranŃa sunt marcate de confuzie, niciuna dintre acestea nu voia cu

adevărat abandonarea dialogului Est-Vest, dar fiecare admitea , în măsuri

diferite, că trebuia exprimată voinŃa Occidentului faŃă de Uniunea

Sovietică în privinŃa respectării codului destinderii.

La 14 decembrie 1979, AlianŃa Nord-Atlantică adoptă o „dublă

decizie” (two track policy): 1) modernizarea, începând cu sfârşitul anului

1983, a rachetelor americane instalate în Europa occidentală

(euromissiles) prin dotarea cu rachete de tip Pershing II şi rachete de

croazieră; 2) negocieri cu scadenŃă în 1983, între Washington şi Moscova,

în vederea eliminării rachetelor SS20, făcând astfel inutilă amplasarea

noilor rachete americane. În esenŃă, nevoia de fermitate este echilibrată de

230

voinŃa de a găsi un acord cu Uniunea Sovietică – guvernele puterilor

occidentale se temeau de reacŃia opiniei publice din Ńările lor, obsedată de

teama unei apocalipse nucleare. Conform acestei duble decizii, au avut

loc, în noiembrie 1981, la Geneva, negocieri americano-sovietice asupra

rachetelor cu rază medie de acŃiune, dar aceste negocieri au stagnat,

Uniunea Sovietică propunând o „îngheŃare” a desfăşurării rachetelor

SS20 (în schimbul stopării instalării noilor rachete americane) –

moratoriu – dar excluzând orice lichidare a stocurilor. În 1983 negocierile

se suspendă. În Europa Occidentală, mai întâi în Germania Federală, se

declanşează mişcări de protest contra instalării rachetelor Pershing II şi a

rachetelor de croazieră. Aceste mişcări contestau legitimitatea

descurajării nucleare, făcând din populaŃia civilă o simplă miză în

înfruntarea cinică dintre liderii occidentali şi cei sovietici. Germanii, care

puteau fi primii loviŃi în caz de război Est-Vest, acceptă foarte greu ca

teritoriul lor, fiind zonă de joncŃiune între cele două blocuri politico-

militare, să devină câmp de bătaie. Pentru guvernele vest-europene, însă,

modernizarea rachetelor americane amplasate în Europa, în eventualitatea

eşecului convorbirilor cu Moscova, ar confirma protecŃia nucleară a

Statelor Unite ale Americii, fiind totodată clar că de acum înainte acestea

din urmă nu vor risca distrugerea oraşelor New York sau Chicago pentru

a salva Londra sau Bonnul.

La sfârşitul anului 1983, întrucât negocierile americano-sovietice

nu au dus la niciun rezultat, a început instalarea rachetelor Pershing II şi a

rachetelor americane de croazieră în Europa. „Foarte repede criza

eurorachetelor se dovedeşte a nu fi fost decât o gesticulaŃie politico-

militară între două blocuri.” (Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile

internaŃionale după 1945, op.cit., p. 70). După venirea sa la putere în

Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov a permis redemararea dialogului

între cele două superputeri, noul lider de la Kremlin şi preşedintele

231

Ronald Reagan au semnat în 8 decembrie 1987, la Washington, un tratat

care prevedea distrugerea tuturor rachetelor americane şi sovietice cu rază

de acŃiune între 500 şi 5.000 de km.

La 23 martie 1983, Ronald Reagan, într-unul din discursurile sale

spectaculoase, pe care fostul actor de filme western le prefera, lansează

proiectul IniŃiativa de Apărare Strategică – Strategic Defense

Initiative/SDI, numit şi Războiul Stelelor: „Ne angajăm într-un program

care vizează oprirea oribilei ameninŃări a rachetelor sovietice prin măsuri

defensive… Am putea intercepta şi distruge rachetele balistice sovietice

înainte ca ele să ne atingă solul sau pe cel al aliaŃilor noştri.” (Apud

Philippe Moreau Defarges, RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., p.

71). Programul urmărea protejarea Statelor Unite ale Americii printr-un

scut spaŃial prin identificarea şi nimicirea oricărei rachete străine venită

de oriunde din atmosferă. IniŃiativa de Apărare Strategică constituia o

adevărată revoluŃie în comparaŃie cu sistemul antirachete reglementat prin

negocierile SALT I şi SALT II. Nu mai era vorba de o interceptare prin

rachete, ci de o interceptare prin fascicule laser. În cazul în care nu erau

suficient de puternice, aceste fascicule deveneau utilizabile în faza de

propulsie a rachetei inamice (5 minute), cu condiŃia unei precizii de o

milionime de grad, şi mai ales în faza de jumătate de parcurs (15 minute).

Dimpotrivă, în faza de intrare în atmosferă (30 până la 100 secunde),

interceptarea ar fi trebuit realizată prin rachete antirachete. Proiectul

Reagan (SDI) a creat o mare surpriză chiar şi în rândul oamenilor de

ştiinŃă americani. A beneficiat însă de un sprijin ferm în Congres şi în

cercurile militare americane, obŃinând aprobarea programului al cărui cost

urma să se ridice la 26 miliarde de dolari în cinci ani. (Jean-Baptiste

Duroselle, André Kaspi, op.cit., p. 267).

Puteau Statele Unite ale Americii să devină invincibile prin

realizarea programului Războiul Stelelor? Va fi el perfect etanş dacă o

232

singură rachetă ar străpunge scutul de apărare? Care ar fi protecŃia

împotriva rachetelor de croazieră, nonbalistice, care nu proveneau din

atmosferă, ci zburau la joasă altitudine? Asemenea întrebări şi le puneau

nu numai americanii, ci şi aliaŃii lor. Aceştia din urmă erau mai curând

îngrijoraŃi de faptul că realizarea IniŃiativei de Apărare Strategică putea

transforma SUA într-o fortăreaŃă invincibilă şi să revină la izolaŃionismul

pe care îl abandonase, nu fără regrete, în timpul celui de-al doilea război

mondial.

Deşi preşedintele Reagan a declarat public că SDI constituie o forŃă

pentru pace şi că de îndată ce va fi realizată, Statele Unite ale Americii i-o

vor împărtăşi şi Uniunii Sovietice, eliberând astfel – se presupunea –

fiecare superputere de teama unei anihilări nucleare. Pe de altă parte,

mulŃi americani considerau că Războiul Stelelor, cum era numit de unii

observatori sceptici, „era aşa de încărcat de incertitudini încât putea fi

asemuit unui joc de noroc cu o miză colosal de mare”. (Thomas Parrish,

op.cit., p. 147).

IniŃiativa de Apărare Strategică a reprezentat o surpriză foarte

neplăcută pentru Uniunea Sovietică. Prin realizarea ei, SUA încetau să fie

vulnerabile şi, la adăpostul oricărui risc de represalii, ar putea fi tentată

să-şi regleze conturile cu principalul său adversar. Pe de altă parte, URSS,

care prin performanŃele ei nucleare şi spaŃiale rămânea un rival de temut

al SUA, se va lăsa angajată într-o nouă competiŃie tehnologică şi militară

majoră, timp în care îşi va da seama că economia sa nu-i putea face faŃă.

La 15 ianuarie 1986, Mihail Gorbaciov propune un plan de eliminare a

tuturor armelor nucleare până în anul 2000 – ceea ce ar face inutil

Războiul Stelelor. Obiectivul veritabil al IniŃiativei de Apărare Strategică

a fost acela de a construi un scut impenetrabil pentru proiectele balistice.

„Foarte repede, această ambiŃie pare puŃin accesibilă: scutul cere

combinarea aleatorie de tehnici care se află adeseori încă în stadiul

233

experimental; mai mult, ca întotdeauna în acest tip de întreprindere,

costurile cresc într-o manieră vertiginoasă. Scopul autentic n-ar fi oare

lansarea URSS într-o nouă cursă a înarmărilor cu scopul de a o epuiza şi

de a o aduce la o înfrângere pacifistă?” (Philippe Moreau Defarges,

RelaŃiile internaŃionale după 1945, op.cit., pp. 72-73).

Sfârşitul Războiului Rece. În a doua jumătate a deceniului nouă al

secolului XX, Războiul Rece intra în faza lui terminală. Începea un ritm

al vieŃii internaŃionale fără egal. Principalii actori pe scena politico-

diplomatică erau cele două alianŃe politico-militare, NATO şi OTV iar, în

cadrul acestora, cele două superputeri, Statele Unite ale Americii şi

Uniunea Sovietică.

La începutul anului 1988, Mihail Gorbaciov a declarat că toate

trupele sovietice vor fi retrase din Afganistan, eliminând astfel

justificarea menŃinerii tensiunii americano-sovietice. În luna mai, anul

următor, s-a semnat Tratatul care prevedea eliminarea rachetelor

Pershing şi SS20, a căror amplasare reprezentase o gravă sursă de

confruntare timp de aproape zece ani. „La încheierea mandatului său,

preşedintele Reagan putea să afirme că a asigurat pacea, obligând

Uniunea Sovietică, ruinată de cursa înarmărilor care i-a fost impusă, să

negocieze. Totuşi, el nu putea să prevadă dezintegrarea blocului estic,

care a urmat şi care a pus capăt Războiului Rece.” (Jacques Portes,

op.cit., pp. 179-180).

La 7 decembrie 1988, Mihail Gorbaciov a pronunŃat de la tribuna

Adunării Generale a ONU un discurs devenit celebru, care anticipa

transformările geopolitice ce aveau să se producă în anul următor. Se

poate aprecia că acel discurs a marcat sfârşitul ideologic al Războiului

Rece. Liderul de la Kremlin sublinia, cu acel prilej, necesitatea creării

unei „lumi noi” în care interesele divergente să fie echilibrate, iar

confruntarea să facă loc cooperării. O „nouă ordine mondială” era

234

posibilă, în opinia lui Gorbaciov, prin renunŃarea la utilizarea forŃei ca

instrument de politică externă şi respectarea dreptului de opŃiune al

fiecărei naŃiuni.

Diversitatea structurilor socio-politice apărute în ultimele decenii

presupunea toleranŃă, respect pentru părerile şi poziŃiile altora,

disponibilitatea de a accepta puncte de vedere divergente fără a le percepe

automat ca fiind malefice sau ostile, capacitate de a convieŃui paşnic în

ciuda diferenŃelor. Principiile enunŃate de Gorbaciov însemnau de fapt că

Moscova nu-şi va mai păzi cu tancurile sfera de influenŃă, abandonarea

„Doctrinei Brejnev” potrivit căreia Ńările Pactului de la Varşovia aveau

dreptul de a interveni, inclusiv militar, dacă forŃe ostile socialismului

încearcau să deturneze spre capitalism dezvoltarea unui stat socialist.

În discursul său de la tribuna ONU, Gorbaciov a pledat pentru o

nouă abordare a relaŃiilor internaŃionale în care diferenŃele ideologice să

devină irelevante. Confruntările ideologice – menŃiona liderul sovietic –

nu mai aveau ce căuta în relaŃiile dintre state întrucât ele puteau zădărnici

realizarea unor obiective comune tuturor: recuperarea zonelor

subdezvoltate, protecŃia mediului, eradicarea foametei şi a

analfabetismului, lupta împotriva unor maladii devastatoare şi eliminarea

ameninŃării nucleare. Dezarmarea era – susŃinea Gorbaciov – cel mai

important subiect dintre toate, fără de care nicio problemă majoră a

secolului viitor nu putea fi rezolvată. În primele zile ale anului 1989

puŃini erau cei care credeau că Uniunea Sovietică era dispusă să meargă

atât de departe pe cât lăsase să se înŃeleagă la ONU liderul de la Kremlin.

Întâlnirea de la Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre Mihail

Gorbaciov şi George Bush a statuat un fapt împlinit: sfârşitul Războiului

Rece. Cei doi lideri au abordat probleme privind evoluŃia statelor din

Centrul şi Sud-Estul Europei, dezarmarea şi au căzut de acord că în faŃa

transformărilor majore care se petreceau în lume reclama

235

responsabilitatea comună a Uniunii Sovietice şi a Statelor Unite ale

Americii. Gorbaciov l-a asigurat pe Bush că Uniunea Sovietică nu va

declanşa niciun război, fiind gata să nu mai considere SUA drept

inamicul său şi chiar să facă o declaraŃie publică în acest sens. „Suntem

gata să colaborăm cu America, inclusiv în domeniul militar. Dorim ca

securitatea fiecăruia dintre noi să fie garantată prin eforturile noastre

comune.” (Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, p. 88).

Războiul Rece se încheie prin dispariŃia unuia dintre cele două

centre de putere care se confruntaseră, şi anume Uniunea Sovietică şi

blocul est-european. Începând din vara anului 1989, în Ńările Europei

Centrale şi de Est au avut loc schimbări profunde cu semnificaŃia unor

revoluŃii, care au dus la înlocuirea regimurilor totalitare cu regimuri

democratice şi reformiste. Începutul l-a făcut Polonia, unde, prin alegeri,

guvernul condus de partidul comunist lăsa locul unei puteri având în

frunte reprezentanŃii sindicatului Solidaritatea. Au urmat, rând pe rând,

Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană, unde,

în noaptea de 9-10 noiembrie 1989, era demolat Zidul Berlinului.

Germania divizată se angajează pe drumul unei reunificări rapide.

La 22 iulie 1990, Parlamentul RDG a reînfiinŃat cele cinci landuri care

existaseră în perioada 1945-1952, fiecare dintre acestea intrând în

componenŃa RFG. La 3 octombrie 1990 RDG a încetat să mai existe şi

Germania era unificată. După negocieri americano-sovietice şi

americano-germano-sovietice, pe 12 septembrie 1990 s-a semnat la

Moscova Tratatul asupra reglementării definitive privind Germania, ca

urmare a întâlnirii 2 + 4. Tratatul a fost semnat de miniştrii de Externe ai

RFG, RDG, URSS, SUA, Marea Britanie şi FranŃa. O prevedere

importantă a acestui Tratat se referea la reglementarea printr-un tratat

între Germania unită şi URSS a condiŃiei şi duratei prezenŃei militare

sovietice pe teritoriul fostei RDG şi în Berlin, retragerea trupelor

236

sovietice până cel târziu în 1994. După ratificarea Tratatului de la

Moscova de către cele două parlamente germane, în octombrie 1990,

miniştrii de Externe ai SUA, URSS, Marii Britanii şi FranŃei au semnat la

New York DeclaraŃia prin care erau suspendate drepturile şi obligaŃiile

celor patru mari puteri de ocupaŃie privind Berlinul şi Germania în

ansamblul ei. (Cristina Păiuşan-Nuică, Istoria relaŃiilor internaŃionale şi

a diplomaŃiei (1945-2008), Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2008, pp. 155-156). În România s-a desfăşurat RevoluŃia din

decembrie, care a înlăturat regimul Ceauşescu şi a deschis calea

democratizării Ńării. Ca rezultat al acestor răsturnări, structurile

internaŃionale prin care Ńările est şi central-europene erau legate de URSS

n-au supravieŃuit. La 28 iunie 1991 s-a dizolvat CAER-ul şi apoi, în

acelaşi an, la 1 iulie, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia.

Totodată a început procesul de destrămare a URSS prin ieşirea din

cadrul acesteia a unor republici federale, primele care-şi declară

independenŃa fiind statele baltice. În martie 1990, Lituania, apoi Estonia

îşi proclamă independenŃa. În mai Letonia procedează la fel. La 8

decembrie 1991, preşedintele Rusiei, Boris ElŃîn, preşedintele Sovietului

Suprem al Republicii Bielorusia, Stanislav Şuşkevici, şi preşedintele

Ucrainei, Leonid Kravciuk, reuniŃi la o casă de vănătoare, nu departe de

Minsk, semnau o convenŃie privind constituirea ComunităŃii Statelor

Independente – CSI. În convenŃie se arăta: „URSS îşi încetează existenŃa

ca subiect de drept internaŃional şi ca realitate geopolitică.” La 21

decembrie, la Alma Ata, în Kazahstan, Comunitatea Statelor

Independente este ratificată de 11 state, din care făceau parte, alături de

Rusia, Ucraina şi Belarus, Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova,

Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan, Kirghizstan. Georgia

intră în CSI în octombrie 1993.

237

La 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov demisionează, declarând,

într-o alocuŃiune televizată, că situaŃia creată prin formarea ComunităŃii

Statelor Independente pune capăt funcŃiilor sale de preşedinte al URSS.

La câteva minute după transmiterea discursului lui Gorbaciov, drapelul

Uniunii Sovietice este coborât de la Kremlin şi înlocuit cu cel al

FederaŃiei Ruse. FederaŃia Rusă devenea moştenitoarea URSS pe plan

internaŃional. „Războiul Rece – comenta Henry Kissinger – începuse

când America se aştepta la o eră de pace” şi „a luat sfârşit într-un moment

când America se pregătea pentru o nouă eră de conflict prelungit.” Nicio

putere mondială nu s-a dezagregat vreodată atât de rapid fără să piardă un

război. Ceea ce a dus Uniunea Sovietică cu o viteză tot mai mare spre

prăbuşire a fost combinaŃia între glasnosti, ce a dus la distrugerea

autorităŃii, şi perestroika, ce a dus la distrugerea vechilor mecanisme care

făcuseră economia să funcŃioneze, fără a oferi o alternativă. A fost o

combinaŃie explozivă, care a subminat temeliile şubrede ale unităŃii

economice şi politice ale URSS. Ulterior, Vladimir Putin, succesorul lui

ElŃîn la preşedinŃia FederaŃiei Ruse, avea să declare, din perspectiva

consecinŃelor globale ale evenimentelor din anii 1990-1991, că dispariŃia

URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.

Au câştigat Statele Unite ale Americii Războiul Rece? Răspunsul

este, fără îndoială, da, în sensul că la sfârşitul anului 1990 imperiul

sovietic era complet distrus pentru că în toate statele europene care îl

compuneau au fost înlăturate regimurile comuniste totalitare şi s-a

dizolvat OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia care le unea de Moscova.

În schimb, AlianŃa Nord-Atlantică şi-a continuat activitatea aflată şi ea

într-un proces de transformare, iar Statele Unite ale Americii au rămas

singura superputere. Se poate pune, totodată, întrebarea care a fost rolul

jucat de către SUA în evenimentele spectaculoase de la căderea Zidului

Berlinului din noiembrie 1989, până la sfârşitul anului 1990. În stadiul

238

actual al cercetării, în lipsa unor documente, evenimentele care au dus la

încheierea Războiului Rece s-au derulat fără o implicare directă a

structurilor statale ale Statelor Unite ale Americii, în general în afara

controlului american. Meritul pe care şi-l pot revendica Statele Unite ale

Americii este acela de a fi agravat situaŃia economică a Uniunii Sovietice,

determinând-o să facă cheltuieli militare ce depăşeau resursele sale

disponibile. Această apreciere aparŃine lui Robert Gates, director al

AgenŃiei de InformaŃii a SUA, care a recunoscut că nu a evaluat corect

amploarea degradării economiei Uniunii Sovietice, atribuindu-i o putere

pe care nu o avea. (Jacques Portes, op.cit., pp. 180-181). Oricum, se poate

conchide că americanii au cules victoria mai mult prin prăbuşirea

adversarului decât prin acŃiune directă.