Piata Turistica a Japoniei
Embed Size (px)
description
Transcript of Piata Turistica a Japoniei

1
CUPRINS:
CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL 2
CAPITOLUL II: SITUATIA ECONOMICA , RITMURI DE DEZVOLTARE ,
PRIORITATI , IMPLICATIILE FENOMENELOR
INTERNE SI EXTERNE ASUPRA TURISMULUI 9
CAPITOLUL III: TARA FURNIZOARE DE TURISTI 41
CAPITOLUL IV: TARA PRIMITOARE DE TURISTI 46
CAPITOLUL V : RELATIILE TURISTICE CU ROMANIA 51

2
CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL
Denumire oficiala: Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal:
originea soarelui). Denumirea oficială este Nipponkoku, textual „Tara de la originea
soarelui” . In Romania este cunoscuta si ca „Tara Soarelui Rasare ”.
În limbile europene Nippon a devenit Iapan, Iapon, Япония, prin împrumutul din limba
chineza care îi spun Yapan (chinezeşte – răsărit de soare).
Sistem politic : Monarhie constitutionala
Imparat: Akihito
Primul ministru : Shinzō Abe
Asezare, vecini: La est de Asia, Lantul insular fiind cuprins intre nordul Oceanului Pacific
, Marea Japoniei si Marea Filipinelor , la est de Peninsula Coreea.
Japonia ocupa o pozitie strategica în nord-estul Asiei cu urmatoarele coordonate:
- Lat: 36.00 Nord ( Latitudinea Japoniei corespunde cu lat. Marii Mediterane şi cu a
orasului Los Angeles în SUA );
- Long: 138.00. Est
Capitala: Tokyo
Suprafata: In total 377,944 Km² ( locul 61 in lume )
din care teren: 374,744 Km², Lacuri şi rauri 3,091 Km² .
Linia de coasta insumeaza 29.751 Km.
Populatia: Estimare 2012 127.799.000 locuitori ( locul 10 in lume )
Densitatea populatiei: estimare 2012 337.7 locuitori pe Km2 ( locul 36 in lume )
Populatia urbana: 100499455 locuitori
PIB ( nominal ) : total : 5390 miliarde USD ( locul 3 in lume )
pe cap de locuitor : 42325 USD ( locul 17 in lume , dupa Paritatea Puterii de
Cumparare ( PPC ) este pe locul 24 in lume )
Indicele Dezvoltarii Umane ( IDU ) : 0.960 ( locul 10 in lume , Norvegia pe primul loc ,
Romania pe locul 60)
Moneda : Yenul japonez (¥) ( YPJ )
Sarbatoarea nationala: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO , 23 Decembrie (1933).
Limba oficiala: japoneza
Prefix telefonic : +81
Domeniu internet : .jp

3
Imn: Kimigayo
Drapelul si stema :
Drapel Stemă

4
Impartirea administrativa: Japonia este impartita în 47 de Prefecturi:
1. Hokkaido2. Aomori3. Iwate4. Miyagi5. Akita6. Yamagata7. Fukushima8. Ibaraki9. Tochigi10. Gunma11. Saitama12. Chiba13. Tokio14. Kanagawa15. Niigata
17. Ishikawa18. Fukui19. Yamanashi20. Nagano21. Gifu22. Shizuoka23. Aichi24. Mie25. Shiga26. Kyoto27. Osaka28. Hyogo29. Nara30. Wakayama31. Tottori
33. Okayama34. Hiroshima35. Yamaguchi36. Tokushima37. Kagawa38. Ehime39. Kochi40. Fukuoka41. Saga42. Nagasaki43. Kumamoto44. Oita45. Miyazaki46. Kagoshima47. Okinawa

5
16. Toyama 32. Shimane
Istorie
Conform legendelor si documentelor japoneze, Tara Soarelui Răsare are o istorie de
aproximativ două milenii si jumătate .
Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic si neolitic. Există un
consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente
sugerează legături cu populatiile tungusice, altaice si uralice din Siberia ), a locuit din cele mai
vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre
acestia si diferite populatii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât si a unor
rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
11 februarie 660 BC este considerată data tradiţională când Japonia a fost fondată de
împăratul Jimmu Tenno. Aceasta este numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele
înregistrări scrise din secolele al şaselea respectiv al optulea când ţara a adoptat alfabetul chinez.
În această perioadă mai mulţi împăraţi se luptau pentru putere. Cu scopul de a-şi legitima
pretenţiile la tron ei au comandat poeţilor de curte să scrie mai multe colecţii de poeme în care
pretindeau că au moştenit puterea direct de la zeiţa soarelui Amaterasu ( care a rămas încă cea
mai venerată zeiţa a panteonului Shinto ), cu medierea nepotului ei Ninigi lui Jimmu Tenno,
despre care se afirma că este unul dintre strămoşii familiei imperiale japoneze.
Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din secolul al XIX lea şi a devenit un
pilon fundamental al ideologiei naţionaliste japoneze Kokutai.
Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. – cca. 300 e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia
o amploare deosebită, culminând cu apariţia primelor forme de organizare politică în unele zone
ale arhipelagului.
Apoximativ în anul 405, curtea japoneză a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc. În
secolul al şaselea budismul a pătruns în ţară adus de imigranţi coreeni. Aceste două evenimente
au revoluţionat cultura japoneză şi au marcat începutul unei lungi perioade de influenţă culturală
chineză. De la stabilirea primei capitale la Nara (ulterior aceasta se va muta la Kyoto) în 710
până în 1867 împăraţii erei Yamato au domnit doar cu numele, aveau doar o valoare simbolică,
căci puterea aparţinea nobililor de la curte, regenţilor sau shogunilor (guvernatori militari ai
provinciilor japoneze).

6
În secolul al XIII-lea, Japonia a fost pusă în faţa singurei invazii din istoria ei medievală.
Mongolii condusi de Kubilai Han , urmasul lui Genghis Han, care au cucerit părţi din China şi
Coreea, pornesc în anul 1274 cu o flotă puternică spre insulele japoneze. Sunt respinşi, dar în
anul 1281 mongolii reiau atacul cu o flotă mai puternică şi mai numeroasă ca în urmă cu şapte
ani. Sunt însă din nou înfrânţi datorită condiţiilor climatice neaşteptate. Un taifun va distruge
flota mongolă, astfel Japonia fiind salvată de la cucerire. Acest taifun este numit de către poporul
japonez “kamikaze”, adică “vânt divin”.
Epoca Meiji (1867-1921) , Imparatul Matsuhito
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea
puterii imperiale. Edo primeste numele de Tokyo si devine capitala statului. Are loc o puternică
dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depăsind rapid structurile feudale. Devine un
stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează
trecerea la imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revolusie socială, ci a fost o revoluție de
sus .Ca urmare, Japonia nu a devenit o democratie ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu
mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu
imperial, asa-numitul Genrōin
Epoca Taisho (1912 - 1926) , Imparatul Yoshihito
Începutul secolului al XX-lea a marcat o scurtă perioadă de democraţie Taisho, lăsată în
umbră de evoluţia politicii de expansiune japoneză. Primul război mondial a permis Japoniei,
care luptase de partea aliaţilor victorioşi, să îşi extindă sfera de influenţă în Asia şi posesiunile în
Pacific.

7
Epoca Showa (1926 - 1989) , Imparatul Hirohito
în 1936, Japonia semnează pactul anti-comintern, în acest fel formând împreună cu
Germania şi Italia alianţa Axei. În această perioadă Japonia invadează China, ocupând Manciuria
în 1931 şi şi-a continuat expansiunea în China în 1937, pornind Al doilea război sino-japonez,
care a durat până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce President
Franklin D. Roosevelt, preşedintele Statelor Unite, a cerut ca Japonia să-şi retragă forţele din
China, Japonia a atacat baza navală americană de la Pearl Harbor şi coloniile britanice şi
olandeze din Asia de sud-est, intrând în război cu Statele Unite.
După o îndelungată campanie în Oceanul Pacific, Japonia şi-a pierdut câştigurile teritoriale
iniţiale, şi forţele americane s-au apropiat suficient de mult pentru a începe bombardamente
strategice asupra Tokyo, Osaka, şi a altor mari oraşe, precum şi bombardamente atomice asupra
oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Japonezii au acceptat în cele din urmă capitularea
necondiţionată în faţa Aliaţilor pe 15 August 1945.
Tribunalul Militar Internaţional pentru Orientul Îndepărtat s-a întrunit pe 3 Mai 1946
pentru a judeca Crimele de război japoneze, inclusiv atrocităţile ca Masacrul de la Nanking.
Împăratul Hirohito, însă, a primit imunitate şi şi-a păstrat titlul.
Războiul a costat milioane de vieţi în Japonia şi în alte ţări, mai ales în Asia de Est, şi a
lăsat mare parte din industria şi infrastructura ţării distruse. Ocupaţia americană a ţinut până în
1952, deşi forţele americane încă deţin importante baze militare în Japonia, mai ales în Okinawa.
În 1947, Japonia a adoptat o nouă constituţie pacifistă, urmărind cooperarea internaţională şi
punând accent pe dreprurile omului şi pe practicile democratice.
Epoca Heisei (1989 - prezent) , Imparatul Akihito
După ocupaţie, în cadrul unui program de dezvoltare industrială agresivă şi beneficiind de
asistenţă americană, Japonia a cunoscut o creştere spectaculoasă devenind una din cele mai mari
economiii ale lumii. În ciuda unei majore prăbuşiri a bursei de valori în 1990, din care ţara şi-a
revenit treptat, Japonia rămâne astăzi o putere economică globală şi cere acum un loc permanent
în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.
Palatul Imperial din Tokyo este principala resedintă a împăratului .
Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constitutia Japoniei
defineste împăratul ca "simbol al statului si al unitătii poporului". El execută datorii ceremoniale
si nu are putere reală, nici măcar în situatii de urgență. Suveranitatea este pusă în mâinile
poporului japonez prin constitutie. Desi statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice,

8
împăratul tinde să se comporte (doar dacă are sustinere publică) ca si cum ar fi sef de stat. În
2006, Japonia este singura tară din lume condusă de un împărat.
Culte, religii
Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor
nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din
ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt adânc
încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest lucru. În
general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de
superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.

9
CAPITOLUL II : SITUATIA ECONOMICA , RITMURI DE DEZVOLTARE , PRIORITATI , IMPLICATIILE FENOMENELOR
INTERNE SI EXTERNE ASUPRA TURISMULUI
Produsul intern brut (Gross Domestic Product)
Total PIB : 5390 miliarde USD ( locul 3 in lume )
Rata reala de creştere a PIB : 1,3 %
PIB/locuitor : 42325 USD
Structura PIB : - agricultura: 2%
- industrie: 35%
- servicii: 63%
Rata inflatiei : - 0,7%
Principalele ramuri ale economiei
Agricultura
Utilizarea terenurilor în Japonia:
Teren arabil: 11% din care:
Recolte permanente : 1%
Pasuni : 2%
Paduri : 67%
Alte destinatii : 19%
Total terenuri irigate: 27.820 km²
Agricultura produce: Orez, zahar, legume, fructe, carne de porc şi pui, oua, lactate, peste.
Silvicultura

10
67% din Japonia este împădurită, în principal în regiunile deluroase, şi copacii asigură
materia primă pentru construcţii, industriile celulozei şi hârtiei şi combustibili. Prin reîmpădurire
versanţii nu rămân goi. Pădurile sunt mixte, de conifere şi foioase, iar sugi(cedrul japonez),
hinoki(chiparosul japonez) şi akaneatru(pinul roşu) sunt deosebit de utili. Lemnul important este
vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Japonia este al doilea mare producător de hârtie din
lume, şi un important producător de celuloză din lemn şi de cherestea din conifere.
Agricultura
11% din suprafaţă este destinată agriculturii, iar 2% păşunatului. Cea mai mare parte a ţării
este prea muntoasă pentru agriculură, deşi o parte din versanţi sunt terasaţi. Orezul este
principala plantă cultivată (peste 13 mil. tone pe an), în special în sud unde uneori este posibilă
dubla cultivare. Se cultivă şi alte cereale, alături de trestie de zahăr, fructe, cartofi dulci şi soia.
Sunt importante păsările domestice, porcii şi vitele. Fermele sunt mici dar mecanizarea este
răspândită.
Pescuitul
Japonia este prima ţară din lume în ceea ce priveşte pescuitul, cu până la 10 milioane de tone
de peşte capturaţi anual. Peştii sunt importanţi în alimentaţia japonezilor şi, pe lângă pescuitul în
ocean există multe pescării în ape mici de coastă. Crevetele sunt cele mai importante în apele
mici, iar stridiile cu perle sunt o sursă de venit valoroasă. Macroul şi tonul sunt importanţi în
apele mai adânci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi în ciuda opoziţiei internaţionale.
Industria
Una din cele mai mari şi tehnologizate industrii în productia de motoare pentru
autovehicule, echipament electronic, masini unelte, otelsi metale neferoase, vapoere, produse
chimice, textile, etc.
Rata creşterii industriale; 5.3% ( 2000 )
Productia de energie electrica
Total : 1.018 mld kWh ( 1999 )
Structura sursei productiei de energie:
Combustibili fosili: 58,91%
Hidro : 8,35%
Nuclear: 30,31%

11
Termal: 0,20%
Neconventional: 2,23%C
Consumul de electricitate: 947.038 kWh
Din acest punct de vedere Japonia ocupã primul loc în lume în ceea ce priveste productia
de otel, industria de constructie a navelor oceanice si a autoturismelor si locul 2 pe glob în ceea
ce priveste industria de prelucrare a petrolului.
Japonia este o naţiune industrială importantă. Este prima din lume în producerea oţelului şi
în construcţia navelor. O oţelărie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc la Osaka.
Japonia produce automobile şi televizoare decât orice altă ţară. Textile de toate tipurile şi articole
de înaltă tehnologie precum calculatoarele sunt industrii importante. Cea mai mare dezvoltare
industrială este legată de porturi, care importă combustibili şi materii prime şi exportă bunuri
fabricate.
Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de “Venezia Japoniei” sau “Manchester-ul
Orientului” , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat in sudul insulei
Honshu, in golful Osaka, pe malul raului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropola
industriala specializata in industria textila (bumbac), industria feroasa, ind. constructiilor de
masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite targuri internationale pentru
produsele industriei usoare asiatice.
Industria manufacturiera include ind. feroasa si siderurgica, ind. chimica si textila, ind
constructiilor de material rulant si avioane.
Resursele de subsol sunt in cantitati foarte mici ; dispune insa de mult sulf si calcar.
Industria este complexa si se bazeaza in cea mai mare masura pe importul de materii prime.
Inainte de razboi, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasa, import de tehnologii occidentale
si mana de lucru ieftina. Dupa razboi, dezvoltarea a stat in umbra S.U.A., s-a investit in
constructii civile, nu militare, si s-a pus baza pe libera initiativa, dar intr-o conlucrare buna cu
statul. S-a folosit, totodata, intreaga forta de munca (somajul ajunge la cel mult 2%) in continuu
calificata. Costul mare al energiei a obligat cautarea permanenta a tehnologiilor de varf, fara a se
neglija insa securitatea sociala si invatamantul. Energia este produsa de tehnocentrale nucleare,
geotermale(vapori din arealele vulcanice) si hidrocentrale (15%). Japonia domina pe plan
mondial in multe ramuri : automobile, nave, motociclete, masini de cusut, instrumente muzicale,
ciment. Ocupa locul II sau III la alte produse : otel, hartie, instrumente optice, fibre sintetice,
electronice. Jumatate din productia navala a lumii este data de Japonia, marcile sale de
automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).

12
Servicii
Transporturile:
Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata
Exista linii standard şi inguste.
Auto: Total : 1.152.207.km
Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)
Nepavat: 289.204 km (1997)
Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.
Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.
Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,
Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,
Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.
Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848
DWT.
Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :
Cu piste de : 3.047m……..8
: 2.438 m……..36
: 1524 m………38
: 914 m…………30
: sub 914 m ……..30
şi cu piste nepavate: 31
Heliporturi : 16 ( 2000 ).
Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru
constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.
Sistemul de comunicatii:
Sistemul telefonic japonez ofera servicii excelente, avind un inalt grad de tehnologizare.
Pentru conexii internationale Japonia dispune de sateliti: 5 – Intelsat, 1 – Intersputnik şi 1 –
Inmarsat; legaturi prin cabluri submarine: cu China, Filipine, Rusia şi SUA ( 1999 ).
Posturi telefonice fixe: 60,38 mil.

13
Posturi telefonie mobila: 63,88 mil.
Radio: emite în undele : AM 190; FM 88; unde scurte 24 ( 1999 ).
Total bucati: 120,5 mil.
Televiziune: Posturi; 7.108 ( plus 441 retransmitatori; Trupele SUA stationate sint
deservite de 3 posturi TV şi 2 Provideri de servicii pe cablu ).
Total receptoare: 86,5 mil.
Servicii internet : 73
Total utilizatori internet: 27,06 mil.
Ritm de dezvoltare
Economia japoneză a ajuns la un ritm de dezvoltare foarte ridicată, venitul pe cap de
locuitor depăşind uşor 40.000 de dolari, în condiţiile în care populaţia Japoniei se apropie de 130
de milioane.
Comertul International:
Exporturile
Total : 450 mld $(f.o.b. , 2000)
Principalele exporturi: motoare de autovehicole, semiconductoare, aparatura de birou, chimicale.
Principalii Parteneri: SUA 35%; Taiwan 7%; Coreea de Sud 6,4%; China 6,2%; Hong Kong
5,6% ( 2000 )
Importurile:
Total : 355 mld $ ( c.i.f. , 2000)
Principalele importuri: combustubili, produse alimentare, chimice, textile, aparatura de birou.
Principalii parteneri : SUA 19%; China 14,5%; Coreea de Sud 5,4%; Taiwan 4,8%; Indonezia
4,3%; Australia 3,9 (2000)
Moneda:
yen
Cod moneda ; “ JPY”
Rate de schimb: yen/$ : 117,10 Ianuarie 2003;
107,77 (2000);
113,91 (1999);
130,91 (1998);
120,99 (1997);
108,78 (1996).
Anul Fiscal : Dureaza de la 1 Aprilie pina la 31 Martie.

14
Transporturile:
Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata
Exista linii standard şi inguste.
Auto: Total : 1.152.207.km
Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)
Nepavat: 289.204 km (1997)
Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.
Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.
Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,
Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,
Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.
Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848
DWT.
Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :
Cu piste de : 3.047m……..8
: 2.438 m……..36
: 1524 m………38
: 914 m…………30
: sub 914 m ……..30
şi cu piste nepavate: 31
Heliporturi : 16 ( 2000 ).
Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru
constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.
Populatia si demografia
În martie 2009 populaţia Japoniei era de 127.076.183 persoane , iar in 2012 populatia era
estimata la 127.799.000 locuitori ( locul 10 in lume )
Japonia este cunoscută pentru omogenitatea etnică şi lingvistică a populaţiei sale, precum şi
pentru legile stricte de imigraţie.
Japonia este o societate urbană (doar cca. 5% din populaţie fiind agricultori) concentrată în
câteva enclave de-a lungul Oceanului Pacific, zona metropolitană Tokio-Yokohama (populaţie:
35 milioane) fiind cel mai mare oraş din lume.

15
Societatea japoneză, compusă în majoritate din rasa Yamato, este omogenă, cu mici
populaţii de coreeni (cca. 0,6 mil.), chinezi/taiwanezi (0,5 mil.), brazilieni (0,3 mil.), filipinezi
(0,25 mil.) etc.
Mai există şi populaţii indigene (ainii şi populaţia Insulelor Ryukyu), şi minoritatea socială
burakuminii.
Cetăţenia japoneză se dă conform jus sanguinis, iar minorităţi care nu mai vorbesc limba
ţării de origine, cu toate că întrunesc condiţiile pentru naturalizare japoneză, deseori continuă să
fie rezidenţi în Japonia fără a cere cetăţenia japoneză. Totuşi, cca. 10.000 de coreeni îşi iau
cetăţenia japoneză anual.
Natalitatea este de 7,65 ‰.
Conform unui raport al Naţiunilor Unite din 2005, densitatea populaţiei era de 338
persoane/km², ceea ce face ca Japonia să fie pe locul 32 în lume.
Între 1955 şi 1989 preţul terenurilor a crescut în cele 6 oraşe majore cu 15 % (12 % pe an).
În 1989 11,6% din populaţie era de peste 65 de ani, dar s-a calculat că această cifră va fi
cca. 40% în 2055. Această îmbătrânire a populaţiei va avea loc datorită natalităţii scăzute
combinată cu mortalitate scăzută.
În timpul expansiunii economice din anii 1950 şi 1960, multe familii s-au mutat la oraş,
unde era mai uşor de găsit lucru sau mai bune posibilităţi de şcolarizare, ceea ce a dus la
urbanizarea centrelor des populate în prezent (2009).
În anii 1980 a avut loc o migraţie inversă, dar de mai mică amploare, unele familii părăsind
zonele supraaglomerate metropolitane stabilinduse în suburbii. În 1988, de exemplu, 500.000 de
persoane s-au mutat din Tokio în alte localităţi.
În anii 1990 peste 600.000 de japonezi locuiau peste hotare, iar din 1880 peste un milion de
japonezi au emigrat, în special în Statele Unite ale Americii şi în Brazilia.
Din punct de vedere economic Japonia este a treia putere economica a lumii dupa SUA si
China avand un PIB de aproximativ 5.39 mld $; 42.300 $/loc. si alaturi de SUA China si Europa
Occidentala ,unul dintre cele 4 centre economice capabile sa influenteze mersul economiei
mondiale. In prezent Japonia se confrunta cu o datorie externa de aproximativ 1.5 mld $ , un ritm
redus de crestere a PIB-ului-sub 2%, o imbatranire a populatie dar in schimb cu o rata de somaj
de aprox 4%-2007 si cu o inflatie aproape inexistenta 0%-2007.
Japonia isi asigura marea majoritate a materiilor prime din import , are o industrie
complexa (care asigura aprox 1/5 din prod ind a OCDE) si cu un inalt nivel tehnologic (printre
altele detine cca. 60% din totalul robotilor industriali din lume) ce antreneaza peste 1/4 din
populatia activa si contribuie doar cu ceva mai utin la PIB. Ocupa locuri fruntase la nivel
Mondial in metalurgia feroasa si neferoasa. electronica, constuctii navale si autoturisme.

16
Incepand cu anul 1950 populatia Japoniei incepe sa creasca intr-un mod constant ajungand
de la 83 mil. de locuitori la aproximativ 128 de mil locutori in 2005. O crestrere de aproximativ
50% specifica tarilor in curs de dezvolta
Aceasta crestere spectaculoasa a populatiei Japoniei s-a realizat pe un fond extrem de
propice: In perioada de dupa cel de-al doilea Razb. Mondial (1953) Japonia depaseste prod. Ind
din perioada postbelica urmand ca in urmatorii 10 ani sa creasca de 5 ori; astfel o crestere
continua a nivelului de trai alaturi de o stabilitate politica( in perioada 1955-1993 tara este
condusa de un singur guvern- democrat-liberal). Se preconizeaza ca populatia Japoniei va incepe
sa scada incepand cu intervalul anilor 2010-2015 pe fondul imbatranirii populatiei-specific
tarilor dezvoltate.
Din punct de vedere a Natalitatii putem observa 2 perioade distincte respectiv cea a anilor
’50-’70 in cate natalitatea japoniei este destul de ridicata;acest fapt se poate explica prin
dezvoltarea extreme de rapida a sectorului industrial (in perioada anilor ’55-‘65 japonia isi
mareste nivelul productiei industrial de 5 ori ceea ce duce la o crestere economica extreme de
ridicata care la randul ei genereaza fenomenul de “baby-boom” – in anii 70 Jap devine a 3-a
putere economica a lumii).

17
Cea de-a doua perioada este cea de dupa anii 70 cand japonia trece de la stadiul de tara in
curs de dezvoltare la cel de tara dezvoltata iar nivelul natalitatii scade desenand o curba
descendenta. Intr-o prima instanta Japonia a initiat in 1948 un program de control al natalitatii
prin legalizarea contraceptiei si avorturilor. In zece ani rata natalitatii aproape s-a injumatatit
ramanand insa la un nivel destul de ridicat insa.
Un alt factor care explica natalitatea extreme de scazuta este statutul femeii in societatea
japoneza: avand drepturi egale cu cele ale barbatilor si un nivel ridicat de instruire femeile
participa la viata economica totalizan 50% din totalul fortei de munca. Incepand cu anii 80
guvernul japonez confruntandu-se cu o imbatranire a populatiei adopta o politica pronatalista
astfel: la nasterea unui copil, familiilor le sunt platite un beneficiu de 2,448.89 $ alocatia
primului si celui de-al doilea copil este de 50$ pe luna si la cel de-al treilea se plateste 100 $
( pana la varsta de 6 ani); unii angajatii primesc bonusuri pentru ca au copii mici; exista un
serviciu de ingrijire al copiilor acasa; doar 16% dintre femei benefeciaza de concediu parental
pentru copii .
Recent, guvernul a pornit o campanie de facilitate pentru noinascuti aceasta si ca raspuns
46% dintre femei au renuntat la munca in timpul maternitatii.
Rata mortalitatii in japonica prezinta o forma generala de ”U”; intr-o prima faza
mortalitatea ridicata din perioada anilor 1950-1965 poate fi interpretata ca rezultatul expunerilor
populatiei la radiatii nucleare din timpul bombardamentului American asupra oraselor Hiroshima
si Nagasaki din timpul celui de-al doilea razboi mondial .Este stiut faptul k expunere indelungata
la radiatii duce la aparitia cancerului in diverse forme.

18
Dupa aceasta perioada se observa o scadere constanta a ratei mortalitatii ca urmare a
dezvoltarii economice si sociale pana in jurul anilor 90. Dupa aceasta perioada rata mortalitatii
incepe sa creasca ca urmare a fenomenului de imbatranire demografica; Japonia fiind printre
tarile cu cele mai numeroase persoane varstnice, speranta de viata la nastere pentru barbate fiind
de 76 de ani si pentru femei de 82 de ani.Pe viitor se preconizeaza ca rata mortalitatii va creste
iar in jurul annuli 2030 Japonia va avea o populatie de doar 90 de milioane de locutori fata de
127 de milioane fata de cat are in prezent.
Dupa cum putem observa in figura de mai jos in anul 1950 Japonia era o tara
subdezvoltata forma piramidei fiind una specifica.Raportul masculine feminine este aproximativ
echilibrat.

19
Se poate observa insa un dezechilibru in cadrul grupelor cuprinse inste 25 si 34 de ani,
partea masculina fiind mai putina decat cea feminina.Acest fapt se poate explica prin pierderile
de vieti omenesti pe care Japonia le-a suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial cele mai
celebre fiin cele ale pilotilor de tip Kamikaze. De asemenea o mare parte din aceste pierderi le-au
suferit in principal in cadrul bataliilor navale.
In piramida din 2005 se poate observa o schimbare radicala fata de cea a anilor ’50
japonia transformandu-se complet in acest interval. Forma se schimba de la cea triunghiulara la
cea in forma de amphora specifica statelor dezvoltate; postindustriale cu o baza restransa si cu o
reprezentare mult mai accentuate a persoanelor varstnice.

20
De asemenea, se pastreaza acelasi echilibru intre sexe cu un oarecare avantaj a sexului
feminine in randul grupelor de peste 75 de ani fapt care se explica prin speranta de viata la
nastere care in randul barbatilor este situata undeva in jurul valorii de 72 de ani pe cand in randul
femeilor este undeva la 82 de ani. In aceasta piramida se poate observa 2 grupe de varsta care ies
in evidenta : cea de 55-59 de ani si cea de 30-34 de ani.
In cazul primei grupe de varste se poate explica printr-o natalitate extreme de ridicata din
perioada de dinintrea implementarii programului de control al populatie implementat in 1948 in
urma caruia se instriueste populatia pentru folosirea mijloacelor modern de contraceptive. Ce de-
a doua grupa de varsta respectiv 30-34 de ani este rezultatul baby-boom-ului din anii 70, atunci
cand Japonia devine a treia putere economica mondiala.
A treia putere economica a lumii dupa SUA si China , Japonia este lider incontestabil in
anumite domenii industrial precum siderurgie sau constructii de autoturisme si autovehicule
precum si tehnologie de varf electonica, produse IT . In ciuda aparentelor conform nomogramei

21
din 2004 sextorul care contribuie cel mai mult la veniturile populatiei este cel tertiar ( cel al
serviciilor, turismului si domeniul bacar)
Asadar sectorul tertiar este predominant in Japonia el detine o pondere de aproape 70%
din totalul veniturilor realizate domeniul bacar, transportul si telecomunicatiile piata imobiiara si
piata asigurarilor sunt adevarate industrii; fapt oarecum normal tinand cont ca vorbim despre un
stat deja postindustrial.
Dezvoltarea economica spectaculoasa a Japoniei in cea de-a doua jumatate a secolului 20
a fortat populatia paraseasca zonele rurale sis a migreze catre cele urbane putem observa cum
intr-un timp foarte scurt de numai 15 ani raportul urban rural se inverseazaurman ca mai apoi
urbanu sa se dezvolte considerabil.
Industrializarea si urbanizarea au condus la concentrarea populatiei ,la scaderea numarulu
de asezari rurale de la aproape 11000,in 1920 la numai circa 600 in preznt.

22
Concentrarea populatiei cunoaste cele mai mari valori in districtele dens populate care
insumeaza 10 000 km2 (3% din teritoriul tarii) si concentreaza peste 60% din populatie. Aproape
jumatate din populatie traieste in megalopolisul japonez Tokyo-Osaka-Nagoya din SE insulei
Honshu. Alte regiuni cu densitati superioare in tara inregistram in N si V insulei Kyushu si insula
Okinawa.
In tabelul de mai jos putem obseva principalele centre urbane din Japonia. Acestea au
rolul centrului polarizator adica de a atrage populatia prinntr-o oferta de locuri de munca si
fluxuri de toate felurile. Printre cele mai importante putem numara capital-Tokya,Nagoya si
Asociatia Kobe-Osaka.
Observam ca procentajul cel mai mare il detine Capitala acest oras incadrandu-se in cele
de peste 10 mil in prezent aria sa metropolitan inglobeaza o populatie de apoximativ 13
milioane de locuitori.Incepand cu anul 1985 capitalei I se alatura si asociatia Osaka-Kobe care
depaseste si ea 10 milioane de locutori .

23
Date Administrative şi Politice:
Capitala : TOKYO
1. Tipul de Guvernare: Monarhie constitutionala cu un guvern Parlamentar
2. Sarbatori Nationale: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO = 23 Decembrie (1933)
Constitutia: a fost adoptata la 3 mai 1947
3. Sistemul Juridic: dupa modelul Sistemului Juridic European dar cu influente Anglo-
Americane.
Drept de vot : de la 20 de ani; vot universal
Judiciarul: Curtea suprema de Justitie ( Seful Curtii este numit de catre Imparat şi desemnat
de Primul Ministru ).
Executivul: Seful Statului: Imparatul AKIHITO ( din 7 ianuarie 1989 )
Seful guvernului: Primul Ministru Shinzō Abe (din 26 decembrie 2012).
Monarhia este ereditara; Constitutia prevede ca Primul Ministru sa fie Presedintele
majoritatii parlamentare de aceea dupa alegeri, liderul partidului majoritar, sau a coalitiei
majoritare, devine Priministru.
Legislativul: Constitutia Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în
stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanților
(Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani
sau la dizolvare, si o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri,
ai cărei membri alesi popular au mandate de sase ani. Există vot universal pentru adulti (peste 20
de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.
Monarhie constitutionala, imperiu ereditar, conform Constitutiei intrata in vigoare in 1947
si amendata ultima data in 1994. Aceasta Constitutie isi reclama apartenenta la sistemul
democratic fundamentat pe Declaratia Universala a Drepturilor Omulu si este. unica prin natura
sa, de act impus prin cucerire, ramas in vigoare si dupa disparitia presiunii cuceritorului. Initial,
s-a incercat evitarea adoptarii ei, prin acceptarea Declaratiei de la Potsdam (2 august 1945) si
prin Declaratia de renuntare a Imparatului la originea sa divina (1 ianuarie 1946), pentru ca mai
apoi sa fie acceptata, in ciuda incompatibilitatii sale cu Raportul Matsumoto (produs al unei
comisii insarcinate cu cercetarea actualitatii vechii Constitutii imperiale si cu redactarea de
principii pentru actualizarea sa). Trei principii diferentiaza noua Constitutie de cea veche:
suveranitatea poporului, ce inlocuieste principiul puterii emanate de la Imparat, devenit astfel
simbol al unitatii nationale; nonbeligeranta - interdictia de a se mentine armate de uscat,
maritime sau de aer si nici alte forte armate. Nu se recunoaste dreptul la beligeranta al statului
(art.9) ( principiu impus initial de ocupanti, insa sustinut ulterior cu ardoare de japonezi);

24
garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului adaptate, insa, modului
de gandire oriental, si astfel indreptate spre prosperitatea societatii( art.12). Un alt aspect
interesant este acela ca toate persoanele au dreptul si isi asuma obligatia de a munci ( art.27,
al.1)
Puterea legislativa este exercitata de Dieta, compusa din Camera Consilierilor - Shugi-in
(252 membri alesi pentru 6 ani) si cea a Reprezentantilor - Sangi-in (500 membri alesi pentru 4
ani). Sistemul electoral este mixt, intr-o mai mare proportie uninominal. iar cea executiva de un
cabinet numit de membri partidului majoritar din Camera Reprezentantilor. Cabinetul, desi nu
are puteri considerabile, are sprijinul influentelor grupuri zaibatsu.
Japonia are un sistem pluripartit dominat de doua partide majoritare: Jiyu Minshu–to
(Partidul Liberal-Democrat, conservator) si Minshu–to (Partidul Democrat, liberal), in Dieta mai
intrand si Nihon Kyosan – to (Partidul Comunist din Japonia), Kashai Minshu – to (Partidul
Social – Democrat ), respectiv Kome-to (Partidul pentru Un Guvern Curat, buddhist), impreuna
cu alte cinci partide cu procente nesemnificative..
Unul dintre atuurile esentiale ale dezvoltarii nipone este organizarea societatii sale. In
centrul acestei organizari stau institutii non-guvernamentale numite Chonaikai. Structuri
traditionale ale comunitatilor nipone, ele se ocupa cu protectia cartierelor lor impotriva
dezastrelor, de mobilizarea populatiei, de securitatea cartierelor, de protejarea mediului, de
intrajutorare, de cultura educatie si sport sau de turism si alte activitati ale comunitatii. Teritoriul
pe care functioneaza este cel al vechilor sate feudale sau al cartierelor marilor orase. Chonaikai
nu sunt constituite din indivizi, ci din gospodarii reprezentate de capul familiei. Toate
gospodariile adera la Chonaikai automat cand se muta intr-o zona,, insa nu pentru ca este
obligatoriu ci tocmai pentru ca este indispensabil vietii comune in cartier. Exista in interiorul sau
structuri pentru femei, copii si batrani, precum si uniuni ale mestesugarilor, comerciantilor sau
artizanilor. Chonaikai nu au adeziuni politice, continand intreaga populatie indiferent de optiuni
politice, insa coopereaza strans cu puterea locala pentru organizarea si dezvoltarea spatiului lor.
Reprezentantii Chonaikai joaca un rol important in comitetele locale in stransa colaborare cu
autoritatile si cu economia locala. Legatura dintre locuitori si administratia locala ori centrala
este realizata tot de catre Chonaikai.Aceste organizatii au foruri provinciale si nationale care le
reprezinta, formand o ierarhie rigida.
Dispute internationale:
Insulele Etorofu, Kunashiri, Shitkotan şi arhipelagul Habomai ocupat de URSS în 1945,
acum fiind sub administratie Rusa; reclamata de Japonia.

25
Liancourt Rocks disputate cu Coreea de Sud; Senkaku Island reclamate de China şi
Taiwan.
Mediul cultural
Sărbatori şi festivaluri tradiţionale japoneze
Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe
sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.
Sărbătoarea Anului Nou
Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune.
Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a
anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se
presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după
obicei, şterge orice amintire rea care a rămas din anul precedent.
Sărbătoarea Setsubun
În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi
se referă în special la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primăvara în mod
tradiţional. Conform calendarului vechi, prima zi a primăverii marca şi începutul anului nou, iar
ziua precedentă, sau setsubun, reprezenta ultima zi a anului care a trecut. Modul tradiţional de a
sărbători această zi este prin împrăştierea boabelor de fasole prin casă, pentru a feri familia de
spiritele rele.
Festivalul păpuşilor
Festivalul păpuşilor sau hina matsuri, este celebrat în data de 3 martie, când familiile
japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de păpuşi reprezentând vechea familie imperială.
De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit.
Ziua Copiilor
A cincia zi din a cincia lună a fost sărbătorită în China şi Japonia din timpuri străvechi. În
Japonia, data de 5 mai a fost transformată în sărbătoare naţională în anul 1948. Cu toate că
sărbătoarea se numeşte Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru băieţi. Familiile japoneze cu

26
băieţi atârnă, în afara caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, şi expun armuri
şi păpuşi reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu această ocazie se mănâncă
prăjituri speciale din orez.
Festivalul Tanabata
Sărbătorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei, Festivalul Tanabata îşi are
originile într-o legendă populară chineză care povestea despre întâlnirea romantică, o dată pe an,
a două stele din Calea Lactee: Steaua Văcarului (Altair) şi Steaua Ţesătoarei (Vega). În ziua
festivalului oamenii îşi scriu dorinţele pe fâşii de hârtie colorată, pe care mai apoi le prind de
ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu ziua îndrăgostiţilor.
Ziua de nastere a imparatului , 23 decembrie
. Ziua de nastere a împăratului a fost sărbătoare natională începând cu 1868. Initial
cunoscută drept Tenchō-setsu, a fost redenumită Tennō tanjōbi în 1948. Ziua de nastere a
împăratului Akihito, născut în 1933.
Festivalurile agricole
Încă din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul principal
în aprovizionarea cu alimentaţie a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producţia
agricolă, în special de cea a orezului.
Ceremoniile shinto ţinute cu ocazia Anului Nou au fost iniţial festivaluri în care japonezii
se rugau pentru a avea o recoltă bună în anul viitor, iar cultivarea orezului şi alte festivaluri
legate de muncile câmpului sunt şi astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate
în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanţi cântă în
apropiere la tobe, flaute şi clopote. Dansul tradiţional asociat unor astfel de festivaluri s-a
dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no.
Toamna se ţin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite
zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătoreşte festivalul toamnei, iar în multe zone ale
Japoniei, care de procesiune purtând zeităţi simbolice sunt expuse pe străzi. La Palatul Imperial,
împăratul aduce ofrande în grâne şi produse zeilor.

27
Festivalurile verii
În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi a avea o
recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulţumi pentru aceasta, majoritatea
festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Dintre cele mai importante trei
festivaluri japoneze – Festivalul Gion din Kyoto, Festivalul Tenjin din Osaka şi Festivalul Kanda
din Tokyo – două dintre ele, respectiv festivalurile Gion şi Tenjin au un astfel de scop.
Festivalul Gion, ţinut pe data de 17 iulie, faimos pentru cele 32 de care de procesiune
expuse în paradă pe străzi, a fost iniţial festivalul unui cult cu o răspândire largă, începând cu
perioada Heian (794-1185), pe tot parcursul evului mediu. Simpatizanţii acestui cult credeau că
bolile şi epidemiile erau cauzate de spiritul unor oameni puternici care au murit lăsând în urma
lor invidie. Deoarece epidemiile apăreau frecvent în timpul verii, majoritatea festivalurilor de
vară aveau scopul de a împăca oamenii cu spiritele care au cauzat epidemiile.
În timpul Festivalului Tenjin, care îşi are de asemenea originile în credinţele unui cult, un
mare număr de bărci încărcate cu tobe şi păpuşi urmăresc bărci care poartă care de procesiune
colorate în josul râurilor din Osaka.
Unul dintre cele mai mari festivaluri de vară japoneze, care atrage muţi turişti în fiecare an,
este festivalul Nebuta. Acest festival se desfăşoară în prefectura Aomori dar şi în alte zone din
nordul Japoniei, la începutul lunii august. Festivalul este caracterizat prin parada unor imense
care de procesiune din hârtie, luminate din interior, având reprezentări ale unor personalităţi
japoneze din trecut şi prezent. Se crede că festivalul îşi are originea într-un ritual care alunga
somnolenţa, cuvântul nebuta derivând de la cuvântul japonez care are sensul de a dormi.
Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebrează recolta din anul
respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce
carele de procesiune reprezentând vase de comerţ din perioada Edo (1603-1868), balene şi alte
simboluri sunt etalate în întreg oraşul.
Japonia are treisprezece sărbători naţionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care
celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie); se organizează de asemenea şi multe
festivaluri regionale.

28
Japonia- Cultura nipona
Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei
Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din
lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala
deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit
(papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento,
ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea
americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura
populara contemporana japoneza.
Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.
Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se
poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar
putem observa kimonoul in tinuta zilnica.Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea
in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si
persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este
dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata,
pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.
Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi
purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o
baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei
primi o yukata.
Ceremonia Ceaiului (Sado)
Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este
puternic influentat de Zen Buddhism.In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby.
Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in
case private.

29
Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape
fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut
de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.
Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale
japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este
menita sa tinda spre perfectiune.
Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte
traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte
abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.Gheisele sunt imbracate in
kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turist vei
putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau
in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).
Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii
sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.
Gradinile japoneze
Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze
traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile
Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).
Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite
pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in
China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre,
nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt
puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.
Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza Sakura (floarea de cires) este floarea
nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in
cultura japoneza. Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru
cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea
florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.Exista cateva tipuri de muzica traditionala
japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:

30
Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica
traditionala japoneza.
Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru
corzi.
Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-
un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.
Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si
Shakuhachi :Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.
Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de
aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura
japoneze.
Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai
trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.
Minyo: Folk japonez.
Baile japoneze In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile
publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe
cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre
de fitness etc.
In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce
apa normala este folosita pentru altceva. Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice
sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o
curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.
Mediul natural
Relieful
Japonia constă din peste 3000 de insule mici şi patru insule principale. Hokkaido, cea mai
nodică (78.508 km2 ), are un lanţ muntos central înconjurat de depresiuni fertile de coastă.
Honshu (230.448 km2 ) este de asemenea muntoasă şi conţine cel mai înalt vârf al Japoniei,
Fujiyama (3770m). Shikaku (18.757 km2) şi Kyushu (42.079 km2) au de asemenea munţi şi

31
câmpii. Cele patru insule au mulţi vulcani activi, izvoare termale şi cutremure
frecvente.Deoarece insulele sunt formate din munţi în proporţie de 85%, depresiunile sunt
puţine, ele găsindu-se numai aproape de coastă, precum Kanto, cea mai mare dintre câmpii, şi
văile râurilor.
Pământul cu mulţi vulcani
Aproximativ 3/4 din suprafaţa Japoniei este presărată cu munţi. Regiunea Chubu din
centrul ins. Honshu este numită "Acoperişul Japoniei"
şi mai sunt mulţi munţi mai înalţi de 3.000 m.
Cel mai înalt munte al Japoniei este Muntele Fuji (3.776 m.) pe marginea Prefecturilor
Yamanashi şi Shizuoka. Al doilea vârf înalt al Japoniei este Kitadake în prefectura Yamanashi,
la 3.192 m., şi al treilea vârf este Hotakadake la 3.190 m, la marginea dintre prefecturile Nagano
şi Gifu.
Deşi este situată departe de Cercul de Foc al Pacificului, Japonia are mai multe zone
vulcanice - de obicei considerate şapte - din nord până în sud. Din numărul total de vulcani,
aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula Izu Oshima, Mt. Asama la
marginea prefecturilor Nagani şi Gunma, şi Mt. Aso în Prefectura Kumamoto. Japonia are
aproximativ 1/10 vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar dacă are numai 1/400
din suprafaţa pământului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupţie din 1707, nu dă nici un semn că n-
ar mai putea erupe încă odată în zilele noastre.
Chiar dacă vulcanii pot cauza mari pagube în timpul erupţiilor mari, ei contribuie, fiind o
sursă de turism. Zone turistice, ca de exemplu Nikko, Hakone, Pen. Izu, sunt faimoase pentru
verile lor calde şi scenariul atractiv al munţilor vulcanici.
Toţi aceşti vulcani spun, de fapt, că scoarţa Pământului de sub Japonia este instabilă şi
plină de energie. Astfel, Japonia este una din acele ţări care au mult de suferit de pe urma
cutremurelor. În fiecare an au loc aprox. 1.000 de cutremure destul de puternice pentru a fi
simţite. În Ianuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin-Awaji a ucis 6.000 de oameni, 40.000 fiind
răniţi iar 200.000 rămaşi fără case.
La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orasul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a
avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia.
Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător.
Agentia Meteorologică a Japoniei si-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea
cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter

32
În urma seismului a fost declarată stare de urgentă nucleară în Japonia din cauza unor
probleme la centralele nucleare Fukushima I si Fukushima II din Prefectura Fukushima.
Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din
cauza rotatiei accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a
deplasat cu 2,4 m fată de pozitia anterioară cutremurului .
La 11 aprilie, când s-a comemorat 1 lună de la catastrofă, autoritățile au comunicat că în
total au fost 28.000 morți
O tară insulară a Pacificului
Japonia este o ţară insulară care formează un arc în Oc. Pacific la est de Asia. Teritoriul ei
conţine patru insule mari numite Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, împreună cu multe insule
mai mici. Oc. Pacific se întinde în est iar Marea Japoniei împreună cu Marea Chinei de Est
separă Japonia de continentul asiatic.
În termeni de latitudine, Japonia coincide aprox. cu Marea Mediterană şi cu oraşul Los
Angeles din America de Nord. Paris şi Londra au latitudini puţin spre nord de Hokkaido.
Teritoriul total al Japoniei este cam de 378.000 km2. Are aproape acelaşi teritoriu ca
Germania, Finlanda, Vietnam sau Malaysia. Are doar 1/25 din mărimea S.U.A. şi este mai mică
decât statul California.
Linia de coastă a Japoniei este puţin variată. În unele locuri, cum ar fi Kujukurihama în
Prefectura Chiba, sunt plaje lungi(60 km) şi calde. Coasta Prefecturii Nagasaki este un exemplu
de zonă caracterizată prin peninsule, golfuri şi insule foarte depărtate de ţărm (cum ar fi Arh.
Goto şi insulele Tsushima şi Iki, care fac parte din prefectură. Acolo sunt şi zone iregulate de
coastă cu multe golfuri şi dealuri abrupte cauzate de submersia plăcii de coastă realizând
schimbări în scoarţa Pământului.
Un curent oceanic cald este Kuroshio (sau Curentul Japonez) care pluteşte dinspre nord-
vest spre sudul Arh. Japonez, şi o ramură a lui, Curentul Tsushima, pluteşte pe coasta de vest a
ţării, pe Marea Japoniei. Dinspre nord, un curent rece numit Oyashio (sau Curentul Ohotsk) care
pluteşte spre sud de coasta de est a Japoniei, şi o ramură a lui, numit Curentul Liman, intră în
Marea Japoniei dinspre nord. Aceste curente, cald şi rece, produc produc resurse abundente de
peşte în mările din apropierea Japoniei.

33
Clima
Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în
timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei.
Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în
lunile de vară în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea
Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie şi 19 grade C în
iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3
grade C, 25 grade C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C,
26 grade C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.
De la sfârşitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun.Taifunul se
naşte din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de
aproximativ 5-20 de grade, şi este aproape acelaşi fenomen ca uraganul şi ciclonul din alte părţi
ale lumii.Când un taifun începe să ia formă, se mişcă spre nord. În fiecare an, în timpul acestei
perioade, împrejurul a 30 de tipuri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodată cauzând
mari distrugeri.
Flora si fauna
Solul Japoniei este impadurit in proportie de 67%, In zona centrala si de nord se pot intalni
artarii, ulmii, mestecenii, stejarii, cedrii, brazii, pinii, molizii, atat speciile europene cat si unele
specifice Japoniei, cum ar fi cedrul japonez, pinul negru japonez sau artarul rosu japonez.
Numeroase specii de bambus sunt nelipsite atit in campie cat si in zonele mai inalte. Ciresul
ocupa un loc aparte in cultura japoneza.
In sud se intalnesc plante specific zonelor mai calde – palmieri, mangrove, camfor.
Plante de tot felul formeaza flora din campii si de pe dealuri, in cadrul careia o pozitie deosebita
o ocupa crizantema si camelia.
Agricultura are disponibila doar 11% din suprafata tarii. Marul, kakiul (Diospyros kaki)
mandarinul si caisul japonez (Prunus mume) sunt o prezenta comuna in livezi. In campie si pe
coastele terasate ale dealurilor se cultiva orez, trestie de zahar, soia, porumb, ridichi, ceapa si
plante aromatice.
Fauna e reprezentata de mamifere mari (ursul, cerbul, mistretul) pradatori mici (vulpea,
nevastuica, cainele enot) si rozatoare (iepuri, veverite, arici). Cele citeva varietati de maimute
constituie o componenta particulara a faunei.
Arhipeleagul nipon se afla pe ruta de migratie a peste 600 de specii de pasari. Dintre
zburatoarele locale se pot aminti cocorii, berzele, lebedele, ratele si gastele salbatice, cormorani,

34
randunicile de mare, pescarusii si albatrosii, precum si citeva specii de rapitoare din familia
soimilor si eretilor.
In apele de munte si lacuri traiesc boaste si serpi, salamandre, crapi, stiuci si pastravi.
Confluenta unor curenti calzi si reci aduce langa tarmuri o bogatie de vietuitoare specifice apelor
sarate: balene, delfini, broaste testoase,sau pesti precum tonul, dorada, macroul, heringul,
sardelele, dar si moluste, crabi, creveti si languste.
Obiective turistice antropice
Principalele orase ale Japoniei sunt: Tokio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto, Kwasaki,
Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de locuitori.
Toate aceste orase înglobează aproximativ 45% din locuitorii tării.
Tokio este capitala tării si în acelasi timp cel mai mare oras al Japoniei. Este un
megalapalopolis. Tokio- " capitala răsăriteana " , capitala "tării soarelui răsare" începând cu
1869, s-a transformat într-o strălucită metropolă. Orasul a avut de suferit de pe urma
cutremurului din 1923 si a bombardamentelor din perioada 1942-1945. In ultimele trei decenii ,
au apărut zgârie-norii-primul fiind Kasumigaseki Building , cu 36 de etaje , inaugurat în 1968-
grupati în mare parte în cartierul Shinjuku.
Tokio polarizează ansamblul industrial Keihin (Yokohama, Kawasaki, Chiba) care asigură
27% din puterea industrială a tării. Cartierul general al afacerilor comerciale, în mare parte
asemănător celor al marilor orase americane este Kanda, sediul marilor bănci si al marilor
societăti comerciale din domeniilor constructiilor navale, masinilor electronice, autoturismelor.
Cea mai impunătoare constructie o reprezintă turnul televiziunii având 334 m, în partea de
vest a orasului. în centrul orasului se găsesc posta, ministerele, gara centrală, precum si palatul
imperial împrejmuit de ziduri medievale si santuri de apă.în partea de nord se desfasoară
cartierul universitătilor Merji si Nihon, muzeul transporturilor si marele parc Ueno-cu
Universitatea Tokio, numeroase muzee si grădina zoologică. în estul orasului se găseste Templul
Kannon datând din secolul al-xviii-lea si parcul de distractii Asakusa. În sudul cartierului general
se afla parcul Hibya cu cladirea curtii supreme, iar înspre sud-est vestita Ginza, cartierul luxului,
hotelurilor si magazinelor universale moderne. Aici se aliniază cunoscuta stradă "Harumi",
iluminată feeric. În contrast cu acest cartier, se află cartierul Shinjuku denumit "sfârsitul lumii",
un cartier unde predomina mizeria si sărăcia nu cu mult timp în urmă. acum, însă, a devenit un
cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.
Tokio este deasemenea cel mai important centru comercial al tării , având peste 400 de
institutii de învătământ superior, peste 100 de universităti, 50 de mari biblioteci, academia
japoneza(1879), 600 de cinematografe, 2000 de temple.

35
Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria chimică, a
cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constuctiilor de masini. Tokio este
deasemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port,
Yokohama. Functia industrială a megalopolisului este enormă. El concentrează împreună cu
Kawasaki si Yokohama aproximativ o treime din productia industrială a tării si reprezintă cel
mai mare complex pentru japonezi , cu un trafic ce depăseste 80 milioane tone anual.
Tokio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine si constructii urbane, cartiere
muncitoresti. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi si fabrici al căror fum si gaze
nocive acoperă cerul orasului si face imposibilă privirea siluetei splendide a lui fuji-yama (sau
fuji-yama), vulcanul sfânt japonez, care este format dintr -un con vulcanic cu înăltimea de 3376
m si care n-a mai erupt din anul 1707. "Muntele sfânt" reprezintă punctul cel mai înalt al acestei
tări. legat de vulcani, în japonia există 196 de vulcani, dintre care 30 sunt încă în activitate.
Cutremurele si vulcanii gata să erupă sunt cele mai mari pericole pentru o tară asa de dezvoltată
cum este Japonia .
Yokohama este portul cel mai însemnat al Japoniei, în capitala a districtului Kanagawa, în
sudul insulei Honshu si pe coasta vestică a golfului Tokio. Situat la 20 km în sudul metropolei,
orasul-port cu o populatie de 3,3 milioane locuitori reprezintă poarta maritimă a lui Tokio, sau a
complexului Reihin el este dotat cu cele mai mari si moderne santiere navale si are un trafic
sporit. Este un centru important al industriilor chimice, echipament electronic, industria
constructiilor de masini si al rafinăriilor de petrol. În Yokohama, punctele turistice cele mai
atractive sunt: templele, altarele de cult, bisericile Christian cu numeroasele grădini si parcuri,
precum si institutiile educationale reprezentate de universitătile: Yokohama National (1949) si
Yokohama City (1949).
Yokohama era la inceput un mic sat cu preocupări pescăresti, cu o populatie de aproape
350.000 locuitori, când a fost vizitat de amiralul statelor unite ale americii, Matthew Perry în
1854. Portul a început să înfloreascăca un centru comercial în momentul în care a fost deschis
spre comertul exterior. Yokohama a fost aproape în totalitate distrusă în 1923 de un cutremur de
pământ. Reconstructia gradată, compensată cu designerele specifice japoneze, au făcut cu timpul
dintr-un oras aproape distrus unul dintre cele mai frumoase si mai moderne orase ale Japoniei. A
fost bombardată în timpul celui de-al doilea-lea război mondial. Populatia, în conformitate cu
recesămîntul din 1998, este de 3.325.216 de locuitori.
Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de "Venezia Japoniei" sau "Manchester-ul
Orientului" , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat în sudul insulei Honshu,

36
în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropolă
industrială specializată în industria textila (bumbac), industria feroasă, ind. constructiilor de
masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite târguri internationale pentru
produsele industriei usoare asiatice. Orasul a crescut si s-a modernizat foarte mult după cel de-al
doilea război, unindu-se cu Kobe (1,3 milioane locuitori-după sondajul din 1975 ), devenind
astfel cel mai mare port de import si centru al industriei grele japoneze.
Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturală, în
special.astfel, cele mai inportante puncte turistice sunt templele: Tammangu-secolul x,
Shitennoji-secolul 6 si Temmangu, oras cu izvoare termale, în apropiere de Osaka. orasul este
intersectat de mai multe canale traversate de poduri si câteva parcuri.cel mai mare, parcul
Tennoji, contine grădina botanică. De asemenea, este "casă" a teatrelor dramatice din japonia, în
special Bunraku - teatrul de marionete. Universitătile: Osaka (1931), Kansai (1886), Osaka Bay
(1949) sunt centrele de învătământ cele mai cunoscute.
De asemenea, are 2 aeroporturi, unul dintre ele, aeroportul international Kansai, deschis în
septembrie 1994, pe o insulă artificială în golful Osaka. noul aeroport este primul în Japonia care
se deschide în functie de ceas.
Doi ani mai tîrziu, 10.000 de vieti omenesti au pierit în urma unui puternic cutremur.
Orasul a fost devastat de focuri si incendii în anii 1909 si 1912. In Ianuarie 1995, un cutremur de
pământ a zdruncinat solul insulei Awaji de-a lungul golfului Osaka. Autostrada de pe coasta
golfului Osaka a fost distrusă la fel pătind si stada de comunicatie dintre Osaka si Kobe denumită
Hanshin Expressway. Populatia metropolei la recesământul din 1998 a fost de: 2.476.105
locuitori.
Osaka si Kobe formează a doua conurbatie, care cu zona urbană înconjurătoare, numara
circa 11 milioane de locuitori (aproape cît orasul Tokio-capitala tării ).
Nagoya este o metropolă cu o populatie de aproximativ 2,2 milioane de locuitori, situată în
partea centrală a tării, pe coasta sudică a insulei Honshu si fiind inclusă în districtul Aichi, o
conurbatie ce numără peste 5 milioane de locuitori.
Industria manufacturieră include ind. feroasă si siderurgică, ind. chimică si textilă, ind
constructiilor de material rulant si avioane. De-a lungul orasului se află castelul Nagoya
(construit în 1612, distrus de foc în 1945, reconstruit în 1959) si altarele: Atsuta si Ise, două
dintre cele mai vechi si mai faimoase altare Shinto.
Toate facilitătile educationale sunt incluse în universitătile: Nagoya(1939), Meijo(1948),
Nanzan(1949), Nagoya City(1950) si institutul tehnologic din Nagoya(1949).

37
Dezvoltatea orasului a început la începutul secolului al-XVII-lea, când castelul nagoya a
fost construit de generalul si totodată conducătorul de stat japonez Ieyasu, fondatorul
shogunatului Tokugawa. orasul s-a dezvoltat rapid ca centru industrial după 1880 si, în 1907, a
anexat portul din Atsuta din sud. la fel ca multe orase din Japonia, si Nagoya a fost avariată în
cel de-II-lea război mondial, ca pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenusă, devenind în
zilele noastre, unul dintre cele mai impunătoare orase ale Japoniei si de ce nu din lumea
modernă. Populatia Nagoyei în 1998 a fost de 2.090.340 locuitori.
Hiroshima este, din punct de vedere al asezării geografice, situat în sud-vestul insulei
Honshu, fiind capitala districtului cu acelasi nume, în centrul golfului Hiroshima. Orasul a fost
fondat în anul 1594, din 6 insule în delta râului Ota si s-a dezvoltat rapid ca un oras-cetate si
centru comercial, si, după 1868, a fost propulsat ca principalul centru militar al tării. In 6 august
1945, în timpul celui de-II-lea război mondial, prima bombă atomică ce urma să fie aruncată
împotriva pozitiilor inamice, a fost lansată înspre oras de fortele armate aeriene americane. în
conformitate cu estimările U.S., 60.000-70.000 de oameni au murit sau au fost declarati dispăruti
ca urmare a bombei atomice si multi altii au devenit, după aceasta, invalizi.
În 1940, populatia orasului era de 343.700 locuitori. bomba a distrus, de asemenea, mai
mult de 10 km2 din oras, distrugând circa 68% din clădirile Hiroshimei, alte 24% au fost
avariate. În fiecare 6 august începând cu 1947, sute de mii de oameni participă la manifestări în
"parcul memorial al păcii", construit exact în locul în care a explodat bomba. În 1949, japonezii
au denumit Hiroshima ca fiind "altarul international al păcii".
După război, orasul a fost construit din temelii si activităti economice au început să se
desfăsoare. Industria constructiilor de masini si industria conservelor sunt cele mai dezvoltate
ramuri industriale ale orasului. Zona, cu toate că este muntoasă, reprezintă o vale fertilă, bogată
si producătoare de grâu. Populatia orasului Hiroshima a fost, în 1998, de: 1.098.614 locuitori.
Kobe este oras si mare port comercial al Japoniei, capitala regiunii Hyogo, în sud-vestul
insulei Honshu, în golful Osaka, lângă orasul Osaka. Începând cu anul 1890, câteva orase
incluzând Hyogo au fost incluse în (absorbite de) Kobe.
Productia agricolă a localitătii include plantatii de orez si alte culturi de grâne, fructe,
vegetale si chiar tei. Constructiile de vapoare si bărci si produsele din cauciuc reprezintă
principalele industrii ale orasului. Chimicale, masini si trenuri, echipament electronic, textile,
zahar rafinat, de asemenea, se produc aici.
În zona muntilor Rokko au fost construite resedintele suburbane si hotelurile Japoneze.
Multe biserici Christian, Shinto si temple si altare budiste, două faimoase statui ale lui Buddha,

38
un interesant muzeu de arte si un muzeu municipal cu o larga colectie ce tratează interferentele
cu cultura vestica se găsesc in Kobe.
Universitatea Kobe (1949) este, de asemenea, localizată aici. Fondată in 1902, facultatea de
comert din Kobe a devenit universitatea de economie (in 1944) si apoi încorporată în alte patru
colegii sub numele pe care îl poartă si acum. Orasul nu a fost important până în 1860, când
Japonia a deschis piata straina. Înainte de aceasta, Hyogo, care acum este parte din Kobe, a fost
mai multe secole cel mai mare port al Japoniei.
Kyoto, oras situat in sudul insulei Honshu, capitala regiunii urbane Kyoto, lângă Osaka,
este faimos pentru mestesugurile cu fire de mătase, bronz, portelan, chimicale, echipament
electronic.de asemenea, orasul include si o firmă de constructii a părtilor componente de avion.
Centru cultural si religios de frunte al Japoniei, orasul contine peste 2.000 temple si altare
vechi, 37 de universităti si colegii si 24 de muzee. Kyoto este cunoscut si pentru splendidele
festivale anuale si pentru superbele grădini. Tot în această zonă se află si castelul Nijo, palatul
imperial Kyoto, morminte foarte vechi, universitatea Kyoto (1897) si numeroase muzee.
Kyoto servea ca o capitată imperială a Japoniei, aproape continuu, între 794-1868, când
sediul administrativ a fost mutat la Tokio. O importată culturală ar fi ruinele din urma
bombardamentelor din cel de-II-lea război mondial. Populatia (1998): 1.389.863 locuitori.
Fukuoka, este capitală a regiunii cu acelasi nume, situată în nord-vestul insulei Kiushu din
golful Hakata. orasul, împărtit de râul Naka, include Fukuoka, pe latura vestică, un oras-cetate al
familiilor de baroni feudali datând din 1601 si Hakata, pe latura estică, un spatiu comercial a
cărei importantă în sec. al-XVII-lea, era poarta Japoneză spre China.
Orasul este cel mai apropiat mare port al Japoniei de continentul Asiatic si este un
important centru manufacturier pentru produse din mătase, păpusi, portelan, electronică, hârtie.
De-a lungul golfului Hakata se află rămăsitele zidului de apărare de 3 metri, construit în
secolul al-XVIII-lea pentru a proteja orasul de invaziile armatelor mongole. tot în oras, ca
obictive turistice pot fi enumerate: Universitatea Kiushu (1911) si Universitatea Fukuoka, datând
din anul 1934. Populatia (1998): 1.260.371 locuitori.
Orasele din arhipelagul japonez au cunoscut o dezvoltare accentuată după cel de-al-II-lea război
mondial, fiind printre cele mai dezvoltate orase din lume din punct de vedere economic.
Castelul Osaka (iniţial 大坂城, actualmente 大阪城 Ōsaka-jō?) este un castel situat în
Japonia, în oraşul Osaka, sectorul Chuo. Numit iniţial Ozakajo, în secolul XVI, în perioada
Azuchi-Momoyama, castelul a jucat un rol important în unificarea politică a Japoniei. Astăzi

39
Castelul Osaka este deschis publicului şi este unul din cele mai cunoscute castele ale Japoniei.
Parcul Castelului Osaka, cu cele 1250 de arbori de prun japonez şi 4500 de arbori de vişin, este
un loc popular de pertecere a festivităţilor de primavară, legate de înflorirea sakurei. Fiecare
toamnă aici se petrece Festivalul Crizantemelor.
Acvariul Kaiyukan din Osaka este unul din cele mai mari acvariuri din lume. El este
situat in sectorul Minato (Minato-ku), pe malul golfului Osaka. Tematica acvariului tine de
zonele de activitate vulcanica (asa numitul Cerc de Foc) si zonele cu concentratie si diversitate
biologica sporita (asa numitul Cerc de Viata) ale Oceanului Pacific. Colectia acvariului cuprinde
aproximativ 580 de specii (30 mii de specimene), din care 470 de specii (29 mii de specimene)
sunt pesti si mamifere si 110 specii (1 mie de specimene) sunt plante.
Palatul Imperial din Tokyo
Palatul imperial din Tokio se inalta in mijlocul unei zone verzi, impadurite, cultivate ca
atare, aflata chiar in inima uriasei metropole. A devenit resedinta imparatilor japonezi din 1868,
cand imparatul Meiji (Mutsuhito) si-a reafirmat puterea in Japonia si a mutat curtea imperiala de
la Kyoto la Edo pe care l-a numit ulterior Tokyo. Inainte de respectiva mutare, Castelul Edo era
inaccesibilul sediu al legendarilor soguni Tokugawa, cei mai autoritari stapani feudali, care, timp
de secole, si-au impartit intre ei puterea Japoniei. Palatul in care locuieste in zilele noastre
imparatul Japoniei este o cladire moderna. Un pod impunator de piatra, cunoscut sub numele de
Nijubashi conduce spre intrarea principala al carei acoperis verde, ca al intregii constructii, se
armonizeza perfect cu stralucirea frunzelor tremuratoare ale copacilor din jur. Palatul nu este
foarte inalt, dar se intinde pe o suprafata suficient de mare si este conceput fara emfaza, cu
simplitate, in stil japonez. A fost construit in 1968, inlocuind vechiul palat distrus in timpul
bombardamentelor din Cel de al Doilea Razboi Mondial. In oaza de verdeata imprejmuita de
ziduri se ridica, pe langa cladirile imperiale, o serie de constructii inchinate vechilor sporturi
japoneze cum ar fi tragerea cu arcul, kendo si judo. Cutremurele si conflagratiile nu au putut
distruge traditiile atat de dragi locuitorilor. Dupa fiecare catastrofa reconstruirile au fost mai
reusite iar modelele europene n-au fost evitate, au fost inteligent aplicate, creand nu doar o
resedinta regala cu un farmec unic, ci si o metropola care zi de zi pare sa se intreaca pe ea insasi.
Simbolul religiei nipone, Muntele Fuji, poate fi admirat din trenul care leagă Tokyo de
Osaka (staţia Shin-Fuji este cel mai potrivit loc de urcare), dar la fel de bine poate fi subiectul
unei excursii în sine, care să includă si lacul de la poalele renumitului vulcan stins. Nu în ultimul

40
rând, Hirosima ar trebui să se afle în atenţia oricărui turist, în primul rând pentru muzeul Peace
Memorial, care păstrează vie drama atomică a locuitorilor acestui oras (Atomic Bomb Dome este
singura clădire ce a „supravieţuit“ bombardamentului din ’45).
Tot în perimetrul Hirosimei se află si insula Miyajima, un loc sacru, populat de zei,
considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Japonia, poarta Torii
ce se ridică din apă făcând parte din istoria acestui tărâm.
Shinkansen, (în limba japoneză 新幹線 , literal, "Linia noului trunchi"), este un termen
folosit pentru o serie de trenuri de mare viteză japoneze ale diferitelor societăţi JR. De când
Tōkaidō Shinkansen s-a deschis în 1964 cu viteze de 210 km/h, reţeaua (2.459 km) s-a extins
pentru a lega toate oraşele mari de pe insulele Honshū şi Kyūshū la viteze de 300 km/h, într-un
mediu predispus la cutremure şi uragane. Recordul de viteză pentru acest tip de trenuri este de
443 km/h (în 1996).
Shinkansen înseamnă "Linia noului trunchi"" şi deci se referă doar la linie, nu şi la trenuri,
care sunt numite oficial "Super Express" ( 超特急 chō-tokkyū?); totuşi, această diferenţă este
rareori făcută în limbajul curent, chiar în Japonia. Shinkansen funcţionează pe ecartament
normal, iar liniile au lucrări de artă cum ar fi tuneluri şi viaducte.
Yokohama are staţie de shinkansen, anume „Gara Shin-Yokohama”, care este pe linia
Tōkaidō.
Gara Yokohama este şi ea un punct de transport important (a cincea cea mai aglomerată
gară din Japonia), cu cca. 2,05 milioane de pasageri zilnic.[1]
Sistemul de transport cu tramvaie şi trolee a încetat în 1972, anul în care prima linie a
metroului din Yokohama a fost inaugurată. Actualmente (2009), metroul, care este administrat
de către municipiu, are două linii.

41
CAPITOLUL III: TARA FURNIZOARE DE TURISTI
Anul trecut, numărul de turisti la nivel mondial a ajuns la un uimitor 1035000000 sosiri,
potrivit unui sondaj anual dat de către Organizatia Mondială a Turismului a Natiunilor Unite
(UNWTO). În ciuda incertitudinii economice la nivel mondial, mai multi oameni decât oricând
înainte au călătorit în alte tări. Turismul este în mod clar o fortă economică si culturală, care va
continua să crească în fiecare an.
Studiul a constatat că turismul în întreaga lume a crescut cu 4 la suta in 2012 fata de
2011. Europa este în continuare cea mai vizitat zona, cu 535 milioane de vizitatori, dar sosirile
de vizitatori au continuat să crească în fiecare regiune a lumii cu exceptia Orientului Mijlociu.
Turismul în regiunea Asia-Pacific a crescut cu 7 procente. Cel mai bun performer din
regiune a fost Asia de Sud-Est, cu sosiri cu 8,7 la sută începând din 2011. Japonia si-a crescut
veniturile din turism cu 37 la sută în 2012, o crestere mai mare decat a majoritatii tarilor .
Turismul japonez extern, de asemenea, s-a îmbunătătit în 2012. O usoară îmbunătătire în
economia japoneză a contribuit în mod semnificativ la cresterea vizitatorilor japonezi în Asia.
. Turismul nu este o industrie într-o singura directie, beneficiile sunt pentru multe tări în
acelasi timp .
In ceea ce priveşte numărul de turişti japonezi care şi-au petrecut concediul în străinătate, acesta
a crescut între 2003 şi 2006, dar, începând cu 2007, s-a observat o scădere a numărului de
călătorii realizate peste hotare ( conform graficului de mai jos )

42
Evoluţia numărului de turişti japonezi care au călătorit peste hotare în perioada 1975-2008 (la 10.000 de locuitori) Sursa: Japan Tourism Agency, 2009, p. 9
Deci in 2008 16,900,000 japonezi au calatorit in strainatate .
In anul 2011 numarul turistilor japonezi care au calatorit in afara granitelor a fost
de 16,994,164 turisti , circulatia lunara rezultand din tabelul de mai jos :

43
Vize acordate turistilor japonezi pentru vizite in strainatate in anul 2011
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Nr vize 1282348 1391193 1420548 1114906 1152339 1267227 1465379 1786412 1637158 1517525 1497704 1461425

44
Motivatia deplasarilor turistilor japonezi in afara granitelor Japoniei au fost :
Scopul deplasarii
2010
[ % ]
2011
[ % ]
Vacanta 67.1 67.6
Luna de miere 2 2.3
Tranzit 5.9 6.2
Afaceri 14.6 12.2
Training , documentatii
tehnice
1.7 2.4
Conferinte 1.6 1.7
Studii 1.0 1.3
Altele 4.0 4.3
Fara raspuns 2.0 1.9

45
Deastinatiile turistilor japonezi
1.Asia de nord vest 29 %
2. Hawai , Guam si Sapan 18 %
3. .Europa 17 %
4. Asia de sud est 15 %
5. America de nord 6 %
6. Asia de sud , Orientul mijlociu , Africa 6 %
7. America de sud si centrala 5 %
8. Oceania 4 %
Regiunile Japoniei din care provin turistii internationali sunt :
- Aprox 73% provin din insula Honshu, incluzand peste 40% din Tokyo Metropolitan
Area
- 15% din Kansai (Kyoto/Osaka) area
- 12% din Tokai (Nagoya) area

46
CAPITOLUL IV: TARA PRIMITOARE DE TURISTI
Numărul de turişti străini care au vizitat Japonia în perioada 1990-2009
An Număr de turişti Evoluţia faţă de anul precedent (%) 1990 3.235.860 1991 3.532.651 9,2% 1992 3.581.540 1,4% 1993 3.410.447 -4,8% 1994 3.468.055 1,7% 1995 3.345.274 -3,5% 1996 3.837.113 14,7% 1997 4.218.208 9,9% 1998 4.106.057 -2,7% 1999 4.437.863 8,1% 2000 4.757.146 7,2% 2001 4.771.555 0,3% 2002 5.238.963 9,8% 2003 5.211.725 -0,5% 2004 6.137.905 17,8% 2005 6.727.926 9,6% 2006 7.334.077 9,0% 2007 8.346.969 13,8% 2008 8.350.835 0,0% 2009 6.789.936 -18,7%
Sursa: http://www.tourism.jp/english/statistics/outbound.php
Numărul turiştilor străini (milioane) care au vizitat Japonia în perioada 2002-2009
Sursa: http://www.tourism.jp/english/statistics/outbound.php

47
În anul 2002, guvernul japonez a constatat că peste 16 milioane de japonezi călătoresc
anual în străinătate, dar că Japonia este vizitată doar de 5 milioanede turişti străini. În aceste
condiţii, în februarie 2002, cu ocazia Cupei Mondiale de Fotbal desfăşurată în Japonia şi Coreea
de Sud, primul ministru japonez, Junichiro Koizumi,a anunţat că ţara sa are nevoie de o
promovare turistică agresivă şi o revitalizare regională, propunând ca turismul să devină unul
dintre pilonii centrali ai politicilor japoneze (Japan Tourism Agency, Visit Japan Campaign).
La 1 aprilie 2003, prim-ministrul Japoniei a lansat strategia de brand Yōkoso! Japan („Bine aţi
venit în Japonia!”) care avea ca obiectiv principal atragerea a 10 milioane de turişti străini în
Japonia până în anul 2010. Iniţial, logoul campaniei a fost :
Yokoso! Japan,
urmând ca din decembrie 2003 să fie adăugat semnul de pronunţie deasupra primului „o”,
pentru ca acesta să devină
Yōkoso! Japan.
Principalul motiv al adăugării acestei marcaţii a fost ca turiştii să poată pronunţa acest slogan cu aceeaşi graţie precum japonezii.
Turismul este o ramură vitală a economiei si societătii japoneze moderne, dar trebuie mentionat faptul că majoritatea amenajărilor turistice din Japonia îi vizează mai degrabă pe turistii japonezi decât pe cei străini. Exceptii în acest sens sunt eventual Kyoto si Tokio.
Japonezii, având concedii relativ scurte si care se iau de obicei odată cu ceilalsi angajati ai firmei, călătoresc mai ales în trei perioade ale anului: asa-numita „Săptămână de aur” de la sfârsitul lunii aprilie la începutul lunii mai, săptămâna „O-Bon” de la mijlocul lui iulie/august si sfârsitul anului / începutul anului nou.
Călătorii mai lungi de o săptămână sunt rare pentru cei ce lucrează, ele fiind posibile doar pentru studenti, pensionari si casnice.

48
Ca țară de destinație a turismului internațional, în 2008 Japonia a fost pe locul 28 într-un clasament privind cele mai populare destinații turistice din lume
In anul 2012 , 8,367,872 turisti straini au vizitat Japonia , acestia provenid , in general din tarile invecinate Japoniei astfel :
rank TARA Numar persoane procent1 South Korea 2,044,249 24.4%2 Republic of China 1,466,688 17.5%3 China 1,429,855 17.1%4 United States 717,372 8.6%5 Hong Kong 481,704 5.8%6 Thailand 260,859 3.1%7 Australia 206,538 2.5%8 United Kingdom 174,759 2.1%9 Singapore 142,255 1.7%10 Canada 135,481 1.6%
Others 1,308,112 15.6%Total 8,367,872 100%
O caracteristica a turismului japonez o reprezinta contrastul intre baza moderna a
turismului si slaba prezenta a turistilor straini in Japonia. Cei mai multi turisti straini sunt din
Coreea si China , insa si acestia erau putini in comparatie cu marele potential turistic al gazdelor.
Cauzele acestei situatii erau doua. In primul rand distanta relativ mare intre Japonia si tarile
care ar putea furniza clienti, cum sunt S.U.A, Canada sau Europa de Vest. Tarile mai apropiate
sunt sarace, si nu-si pot permite sa incurajeze turismul in Japonia.
In al doilea rand, si ceea ce este mai important, costul mare al vietii in Japonia, care
greveaza asupra buzunarului turistului si-l determina sa prefere alte maleaguri, unde cheltuielile
proprii sunt mai reduse.
Japonezii insa insista. Ei au toate conditiile materiale si organizatorice pentru satisfacerea
celor mai rafinate gusturi, pentru captarea interesului turistilor, pentru satisfacerea tuturor
exigentelor.
Fascinatia marilor orase ale Japoniei, Tokyo, Kyoto si Kobe este un punct forte al
turismului nipon.

49
TOKYO este capitala Japoniei supranumita New York-ul japonez si este unul dintre cele
mai importante orase din Extremul Orient. Are o populatie de peste 12 milioane de locuitori si
este dominat de impresionantii zgarie-nori,. Cea mai inalta cladire care domina orasul este turnul
de televiziune care are peste 300 de metri. Cladirea Dietei din Tokyo da un farmec aparte
arhitecturii orasului – aici a luat nastere Constitutia Japoniei. In mijlocul orasului Tokyo se afla o
adevarata oaza de verdeata : Palatul Imperial cu gradinile sale superbe declarate monumentele
naturii.
KYOTO fosta capitala imperiala a Japoniei a fost proiectata geometric dupa modelul
marilor orase chinezesti. Orasul este impresionant datorita peisajului ireal de care este inconjurat,
este strajuit de munti care toamna, datorita frunzelor rosii de artar par in flacari.
Kyoto este supranumit si capitala linistei si pacii datorita sutelor de temple si a gradinilor
Zen care reprezinta un punct de mare atractie turistica.
Cel mai frumos model al gradinilor Zen se gaseste la templul Ryoanjy. Aici, un strat de
pietricele albesimbolizeaza apa din care se ridica 15 stanci grupate in asa fel incat sa dea un
deosebit echilibru vizual iar spectatorul sa fie cuprins de semntimentul independentei si al
infinitului atat de caracteristic pentru Zen. In filozofia budista numarul 15 inseamna implinire iar
Gradinile Zen au fost proiectate ca o creatie artistica care te imbie la meditatie.
Alan Booth a surprins esenta Orasului Kyoto in cateva cuvinte inspirate : ”Frumusetea
orasului este una eluziva si trebuie cautata cu rabdare si evlavie …ceea ce Kyoto ofera mai bun
este de multe ori mic ca marime, dar atat de delicat incat modernitatea banala care il inconjoara il
scoate in relief si astfel impresioneaza mai mult”.
KOBE – perla Japoniei este cel mai activ port, iar marile si frumoasele bulevarde ale
orasului se intind de la colinele verzi ale masivului Rokko pana la cheiurile insufletite ale
portului. Acest port este o fereastra deschisa culturilor si ideilor lumii, iar in anul 1981 a fost
organizata o expozitie internationala denumita Protopia 81 la care au participat numeroase tari si
un numar record de turisti. Punctul maxim de atractie al expozitiei l-a reprezentat “Port Island-
ul”, o insula artificiala care a luat fiinta in apele golfului si unde s-au expus ultimele mari
realizari in domeniul stiintei si tehnicii.
Cei 80 de milioane metri cubi de pamant si nisip necesari au fost “smulsi” muntelui Rokko
si transportati pana la mare de un covor rulant ce se intindea pe mai multi kilometri.
Un sistem de transport public automatizat leaga insula de centrul orasului. Acest “Port
Liner” poate transporta un numar foarte mare de vizitatori din inima orasului in inima insulei
animate de un “Fashion Town” – un ansamblu de structuri moderne unde activeaza 37 de mari

50
intreprinderi de moda, producatoare de confectii, accesorii si bijuterii din perle, imbracaminte si
incaltaminte sportiva.
Gigantul industriei de perle are un muzeu al Perlelor si o sala unde sunt demonstrate pe loc
Metodele de Cultura ale Perlelor. Perlele au constituit un adevarat pilon al vietii economice in
orasul Kobe.
Perlele naturale devin tot mai rare iar astazi, perlele se obtin prin culturi, Japonia detinand
90% din productia de perle ale omenirii. Mikimoto a fost denumit regele perlelor, iar la moartea
sa, in 1954, lasa mostenire 3500 de ferme de cultura a perlelor pe o suprafata de 100 km patrati
cu 1,5 milioane scoici care produceau annual 10 milioane de perle. Numele sau este foarte
popular in Arhipeleagul nipon.

51
CAPITOLUL V: RELATIILE TURISTICE ALE JAPONIEI CU
ROMANIA
Relatiile dintre Japonia si România au fost inaugurate în 1902, când dl.Makino, Ministrul
extraordinar si plenipotentiar al Japoniei la Viena, a trimis o scrisoare, în care-si exprima dorinta
de a stabili relatii diplomatice cu România, dlui. Ghica, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al
României la Viena. În 1921, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al României soseste la
Tokyo, iar în 1922, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al Japoniei soseste la Bucuresti. Dupa
o întrerupere de mai multi ani, începuta în 1944, relatiile diplomatice dintre cele doua tari au fost
reluate pe 1 septembrie 1959.
Japonia s-a bucurat, în mod traditional, de relatii cordiale cu România în domeniile
dialogurilor politice, economiei, cooperarii economice, culturii, etc.
În domeniul dialogurilor politice, relatiile dintre Japonia si România nu sunt numai,
traditional, unele de prietenie, dar cele doua tari sunt si parteneri importanti, care împartasesc
valorile fundamentale, precum libertatea si democratia, si care coopereaza strâns în problemele
regionale si internationale. Dupa Revolutia din 1989, România a trecut cu succes printr-o
schimbare de regimuri, de la un regim comunist de peste patruzeci de ani, la democratie, si s-a
alaturat NATO si Uniunii Europene, în urma unor reforme însotite de sacrificii. În prezent,
România îsi îmbunatateste statutul international prin sporirea importantei sale geostrategice ca
forta de stabilitate în regiunea Europei de sud-est si la frontierele rasaritene ale NATO si ale
Uniunii Europene, prin contributia sa militara la pacea si stabilitatea unor tari precum Irakul sau
Afghanistanul, si prin asumarea unui rol activ în procesele decizionale din cadrul UE, având a
saptea reprezentare, ca marime, din Uniune. Este deosebit de util ca cele doua tari abordeaza
împreuna nu numai chestinile bilaterale, ci si probleme comune internationale, cum ar fi criza
economica, schimbarile climatice, dezarmarea nucleara si neproliferarea armelor nucleare,
constructia pacii, dezvoltarea si saracia..
. Japonia a salutat integrarea României în Uniunea Europeana, în ianuarie 2007, un succes
ce simbolizeaza încheierea procesului de tranzitie politica din România, precum si cresterea
standardelor economice.
UE, Japonia si Romania au colaborat strans in probleme regionale si globale, ca parteneri
importanti care impartasesc aceleasi valori fundamentale ca: democratie sau drepturile omului.
In anul 2009 s-au implinit 50 de ani de la reluarea relatiilor diplomatice dintre Japonia si
Romania. Pe data de 13 ianuarie 2009, a avut loc un schimb de mesaje de felicitare intre Primul

52
Ministru Taro ASO si Primul Ministru Emil BOC. Cu aceasta ocazie, s-a stabilit de comun acord
ca relatiile bilaterale de prietenie sa se dezvolte pe mai departe.
Relatiile economice intre Japonia si Romania
Relatiile economice romano-japoneze de pana acum, gandind din perspectiva potentialului
latent al fiecarei tari, nu se poate spune ca sunt suficiente nici ca volum comercial, nici ca volum
al investitiilor. Cu toate acestea, in Romania se face remarcata prezenta industriei manufacturiere
japoneze, prin 17 companii (in total 24 de unitati de productie), la care sunt angajati in total
23.000 de romani, inclusiv firme preluate de catre companii japoneze. principalii investitori sunt
in domeniul productiei de componente auto, iar in ultima vreme oamenii de afaceri jaonezi au
inceput sa acorde atentie Romaniei ca piata de desfacere.
Exista Comitetul Bilateral Economic Romano-Japonez, ca reprezentant al mediului de afaceri
din cele doua tari, ai carui membri sunt firme japoneze private, precum E & M, Itochu
Corporation, Calsonic Kansei, Jtekt, Makita, Marubeni Corporation, Mitsui & Co., Mitsubishi
Corporation, Bank of Tokyo-Mitsubishi UFJ, YKK. (aprilie 2008)
Schimburile comerciale intre Japonia si Romania
Exporturi japoneze catre Romania (mii. USD)
Produse2006 Valoare
2007 Valoare
2008 Valoare
(%)
Mijloace de transport 59,426 102,107 236,846 53.2
Autoturisme 14,194 59,205 191,382 43.0
Componente auto 44,570 41,889 43,527 9.8
Echipamente electrice 76,449 79,255 94,568 21.2
Circuite electrice 49,016 46,891 46,144 10.4
Masini si echipamente 19,658 36,693 58,482 13.1
Echipamente pentru prelucrarea metalelor
3,106 7,420 14,282 3.2
Pompe si centrifuge 4,578 6,880 5,107 1.1
Produse din anumite materiale 16,449 18,644 26,072 5.9
Otel 6,089 4,236 7,970 1.8
Produse metalice 4,755 6,502 7,312 1.6
Produse chimice 5,778 6,627 9,715 2.2
TOTAL 188,153 255,737 445,146 100

53
Importuri din Romania (mii. USD)
Produse2006 Valoare
2007 Valoare
2008 Valoare
(%)
Imbracaminte si accesorii 54,690 61,767 69,813 32.3
Materii prime 70,175 85,624 60,303 27.9
Lemn 69,258 83,890 59,700 27.7
Produe chimice 6,600 6,536 14,456 6.7
Medicamente 2,845 3,911 9,391 4.4
Produse din anumite materiale 9,758 12,958 10,645 4.9
Produse din lemn altele decat mobila
6,789 9,331 4,553 2.1
Masini si echipamente 6,645 6,785 8,885 4.1
Mijloace de transport 2,629 8,054 8,575 4.0
Componente auto 2,467 7,910 7,804 3.6
Mobila 4,181 6,040 7,692 3.6
Genti 2,070 5,380 5,553 2.6
TOTAL 183,658 223,123 215,817 100
Potrivit datelor INS, România a fost vizitată în anul 2008 de 13.000 de japonezi, în 2009 de
aproximativ 10.000, în 2010 de 12.000, iar în 2011 de 13.500.