Universitatea de Vest Timișoara

8/10/2019 Universitatea de Vest Timișoara

http://slidepdf.com/reader/full/universitatea-de-vest-timioara 1/10

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Analiza comparativă a influenței globalizării asupra Germaniei, Franței,

Chinei, Indiei și SUA



Abstract

Globalizarea poate avea mai multe înțelesuri și definiții, fiind un subiect de actualitate care îi preocupăatât pe economiști, cât și pe sociologi, politicieni, istorici. Se poate considera că din punct de vedereeconomic este un proces prin care se inten sifică interdependențele dintre economiile naționale, acestea fiind integrate în economia internațională prin intermediul fluxurilor de capital și tehnologie, a migrației

forței de muncă, a investițiilor străine directe și a celor de portofoliu și pe baza extinderii fluxurilor

internaționale de bunuri și servicii, care duce la formarea unei piețe globale unice. În cadrul acestui proiect scopul principal este de a evidenția evolutia comparativa a globalizarii intre 1970-2011 in tari

emergente (Chiana, India), dar si in tari dezvoltate (SUA, Franta, Germania).

1.Aspecte introductive privind avantajele și dezavantajele globalizării

În prezent asistăm, pe plan mondial, la o intensificare a procesului de globalizare acesta fiind privit prin prisma accentuării interdependențelor economice, sociale, politice, culturale dintre state pe baza unor transformări de amploare care conduc la o intensificare a relațiilor economice și de afaceri

internaționale precum și la o emergență a pieței globale, în cadrul căreia producătorii de bunuri și serviciitrebuie să își adapteze oferta la preferințele și dorințele sociale care, se pare, conduc către o anumităconvergență.

Deși acest proces este unul care s-a manifestat de foarte mult timp, conceptul de globalizare a fostintrodus în literatura de specialitate de către Theodor Levitt într -un articol care s-a dovedit a fi unul dereferință pentru economiști. Acesta face referire la globalizare prin intermediul tehnologiei ca fiind “o puternică forță ce conduce lumea către o convergență” (Levitt, 1983) prin intermediul căreia sefacilitează comunicarea, transportul, călătoriile și care duce totodată la o nouă realitate comercială. Am putea afirma că dezvoltarea de amploare a tehnologiei din ultimii ani reprezintă un avantaj al globalizării,făcând posibil transferul rapid de informații, capital, persoane peste granițele naționale. Astfel,

întreprinderile au posibilitatea de a-și extinde mai rapid activitatea și să pătrundă pe piața internaționalăvalorificând astfel economiile de scară. “Aceste beneficii se pot traduce prin prețuri mai mici la scarămondială, prin care se pot desființa competitorii care încă se mai ghidează după vechile asumții despremodul în care funcționează lumea.” (Levitt,1983) Totodată, am putea afirma că acest avantaj se reflectă șiasupra clienților care au posibilitatea de a obține produsul dorit la un preț mai mic. De asemenea, se parecă la nivel agregat, o creștere a volumului comercializării între state va determina o reducere a niveluluide risc pentru comercianți.

În opoziție cu beneficiile care se obțin în urma intensificării globalizării a apărut o serie de problematici și critici. Se consideră că “globalizarea devine o concentrare de bogăție și putere în mâinileanumitor unor grupuri și persoane” (Zgurovsky, 2007) astfel că doar țările dezvoltate și companiile maris-au bucurat de avantajele și puterea dobândite pr in intermediul procesului de globalizare. Ca un rezultat,“la începutul secolului XXI diferența de profit între bogați și săraci dintre țări a atins o rată de 72:1”(Zgurovsky, 2007). Efecte negative care se răsfrâng cu precădere asupra țărilor nedezvoltate ar ficreșterea corupției, terorismul, conflicte între țări, probleme ecologice, menținerea sănătății oamenilor,accesul la educație pentru populația țărilor sărace. Pe lângă aceste aspecte, mulți critici își îndreaptă



atenția asupra globalizării economice, considerând că de fapt se accentuează disparitățile dintre state,adâncind astfel inegalitățile și sărăcia dintre statele dezvoltate și cele nedezvoltate. În cazul consecinţelor globalizării, dezbaterile publice aduc în prim-plan diverse cuvinte la modă, dintrecare se detaşează „interdependenţa”, proces care se accelerează continuu. Unul dintre cele mai importanteefecte ale globalizării rămâne fără îndoială eroziunea statului naţional. Graniţele nu demult fixe, puterea

statului şi a populaţiei devin, sub tăvălugul globalizării, mult mai permeabile. Această „eroziune“transpare în mod deosebit de avansat în Europa. Aici, „statele au transferat asupra unei organizaţiisupranaţionale noi de la competenţe centrale până la suveranitatea monetară”( Revista d e Ştiinţe Juridice”). Tot globalizarea este considerată „responsabilă” şi pentru ceea ce este denumit „dumpingsocial”: în timp ce industria beneficiază de pe urma creşterii capacităţii de concurenţă în cadrulcompetiţiei globale şi scăderea implicită a cheltuielilor presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzândastfel şi cheltuielile salariale suplimentare), sindicatele avertizează asupra pericolului scăderii preaabrupte a salariilor, care permite anumitor ţări să producă mai ieftin, cu preţul prăbuşir ii standardelor deviaţă. De aici o altă „vină” a globalizării – accentuarea clivajului între bogaţi şi săraci (salariaţii din India

câştigă mai puţin decât cei din Europa şi în această privinţă nu se va schimba mai nimic în viitorulapropiat). Acesta este, de altfel, unul dintre pilonii majori pe care se sprijină mişcarea criticilorglobalizării, care a reuşit să-şi atragă între timp un număr considerabil de susţinători.

Politicul nu a rămas impasibil la repartizarea neuniformă a câştigurilor: impozitele neplătite de centrelefinanciare off-shore, crizele internaţionale ca rezultat al unor mişcări de capital speculative, concurenţaruinătoare la nivel local (generată de ameninţările venite din direcţia companiilor multinaţionale), precumşi celelalte consecinţe ale globalizării (efectul de seră, fenomenul migraţiei, criminalitatea internaţionalăsau distribuţia armelor de distrugere în masă). Problemele căpătând un caracter din ce în ce mai global,soluţionarea lor politică tinde să devină şi ea de ordin „global“. În acest sens, există nenumărate proiecte,care vizează inclusiv constituirea unui stat global. Şi pentru că acesta rămâne – cel puţin pentru viitorul

apropiat – o utopie, şi pentru că, după părerea multora, nu este nici măcar de dorit, s -a încercat găsireaunor forme organizaţionale noi, care să adapteze politica la noua eră a globalizării. În acest scop, a fostinventat conceptul de „global governance“, mai exact o politică internă la nivel mondial, o politică a noiiordinii mondiale, pe scurt, politica secolulului XXI. Nu este mai puţin adevărat că globalizarea este decele mai multe ori ,,ţapul ispăşitor” în dezbaterile politice, în special atunci când se impune justificareaanumitor nereuşite de ordin intern, induse de o guvernare defectuoasă, instituţii slabe sau politicieconomice greşite. Dacă influenţa globalizării înlocuieşte „dictatura” elitelor naţionale (un aspect pozitiv) cu cea a finanţelorinternaţionale (aspect negativ), democraţia permite proteste faţă de efectele considerate nefaste alefenomenului. Aşa au apărut actorii mişcării antiglobalizare, care susţin că aeasta cauzează sărăcie,favorizează ţările bogate şi cauzează prejudicii majore mediului înconjurător. Membrii mişcării anti -globalizare sunt organizaţi în reţele prezente atât la nivel global (Forumul Social Mondial), cât siregional. În plus, există sindicate, organizaţii ale consumatorilor sau aparţinând altor categorii sociale(„Public Citizens” – SUA), institute („Center for Economicand Policy Research”) sau organizaţii carelupta împotriva globalizării („GlobalExchange) şi pentru obţinerea unor drepturi („Marşul Mondial alFemeilor”), pentru respectarea drepturilor omului („Human Right Watch”), pentru protecţia mediului



(„Greenpeace”) şi, nu în ultimul rând, pentru eliminarea sărăciei („Christian Aid”). Toatea cestea suntsusţinute şi de trusturi media, cum ar fi „AfterNet” sau „Idependent MediaCenter”, iar tabloul generaleste completat de organizaţii mici, formate strict pentru nevoi de moment. Manifestaţiile antiglob alizarese produc în special pe fondul desfăşurării a două categorii de evenimente: reuniunile anuale ale celor maiimportante foruri financiare internaţionale – Organizaţia Mondială a Comerţului, Fondul Monetar

Internaţional şi Banca Mondială – acuzate că netezesc drumul puterii corporaţiilor multinaţionale şiîntâlnirile celor mai puternice ţări din lume, considerate marile beneficiare ale globalizării. Relevant pentru complexitatea întregului proces este faptul că legătura dintre membrii mişcării se realizează cuajutorul internetului, una dintre „pietrele de temelie” ale globalizării.

2.Analiza critică a literaturii de specialitate în prinvința globalizării

„În prezent lumea se schimbă, țările relaționează și se integrează mai repede ca niciodată. Aceastăschimbare are un caracter de expansiune și un ritm tot mai alert. Cu alte cuvinte, această schimbare estenumită globalizare. Procesul de globalizare este resimțit de fiecare regiune, țară, guvern, femeie și bărbatde pe planetă.” (Zgurovsky, 2007)

Există mulți susținători ai globalizării, care consideră că prin intensificarea acestui proces se potcrea reale avantaje pentru populație, ducând astfel la o creștere generală a standardului de viață. “Existăindicii clare că globalizarea este benefică în termeni de performanță macroeconomică și în ceea ce privește creșterea varietății produselor” (Hessami,2009). De asemenea, specialiștii au studiat și efecteleglobalizării care se răsfrâng asupra indivizilor și sunt resimțite în viața de zi cu zi a acestora. Astfel că înurma unor studii s-a ajuns la concluzia că “într -o lume în care factorii de producție sunt mobili pestegranițele țărilor, comerțul liberalizat induce anumite schimbări în prețul acestor factori. Mai specific,crește prețul forței de muncă intelectualizate și scade prețul forței de muncă necalificate. Prin urmare, înurma acestor schimbări a salariilor medii se va îmbunătăți stilul de viață a muncitorilor cu studii

superioare. În al doilea rând, cei cu un venit mai mare vor beneficia mai mult de oportunitățile de călătoriiși consum pe care globalizarea le oferă” (Hessami,2009). Există o serie de discuții care iau în consideraredacă beneficiile create prin globalizare pot fi percepute diferit în funcție de vârsta subiecților, fiindconsiderat că, în general, “a crescut standardul de viață a celor mai în vârstă decât a celor foarte tineri,datorită faptului că o piață de muncă globalizată pune o oarecare presiune asupra tinerilor, care nu dispunîncă de cunoștințele și experiența necesară.” (Hessami,2009) Personal, consider că această ipoteză nu estegeneral valabilă, întrucât tinerii au o capacitate mai mare de a se adapta și de a accepta schimbărileaccelerate care au loc în toate domeniile și accesul rapid la informații de actualitate îi poate face peaceștia reali concurenți pe piața forței de muncă.

Tot datorită globalizării, “preferințele culturale, standardele nationale sunt vestigii ale trecutului.

Unele moșteniri se distrug treptat, altele prosperă și se extind la nivelul de preferințe mondiale.” (Levitt,1983) Ca o mărturie a omogenizării piețelor globale, Levitt aduce în discuție câteva exemple printre care pizza, muzica jazz și country, mâncarea chinezească- segmente de piață care au luat proporții mondiale,fiind acceptate de consumatori din toate lumea ca o dovadă că aceștia s-au adaptat la multiculturalitate.Astfel că pentru a supraviețui, companiile trebuie să mizeze pe omogenitatea preferințelorconsumatorilor, care vor alege un produs standardizat la nivel mondial. “Succesul în lumea competițieieste dat de eficiența în producție, distribuție, marketing, management și inevitabil se concentrează și



asupra prețului” (Levitt, 1983). Prin urmare, consumatorii vor beneficia de produse de calitate superioară, pentru care vor plăti un preț rezonabil. Totuși, se pune accent pe imaginație și strategiile folosite decompanii pentru a crea un produs care într-adevăr să fie acceptat la nivel mondial, întrucât “multeîntreprinderi au încercat să pătrundă pe piața globală prin exportul unor produse domestice fără să seacomodeze la cerințele consumatorilor globali și fără a aduce schimbări- fapt care a atras un eșec” (Levitt,

1983). Pe lângă imaginație și inovare continuă, pentru crearea unui produs standardizat, companiiletrebuie să țină cont de “un lucru extraordinar care îl au toate piețele în comună – o dorință copleșitoare pentru modernizare a tuturor lucrurilor, la prețuri extrem de reduse” (Levitt, 1983). Se consideră că “toatecompaniile care nu se vor adapta la noile realități glo bale vor deveni victimile ale celor care fac acestlucru” pentru că “având în vedere scopul comerțului, o companie globală va folosi vectori precumtehnologia și globalizarea în formarea strategiei prin care să pătrundă pe piață. Trebuie să ofere tuturor, înmod simultan, calitate superioară, produse mai mult sau mai puțin standardizate la prețuri optime”(Levitt,1983), pătrunzând astfel pe diverse piețe și bucurându-se de avantajele oferite de creareaeconomiilor de scară și de creșterea profitului.

Dar , toate aceste măsuri nu sunt îndeajuns, astel că se dorește “o intensificare, și nu o reducere a procesului de globalizare, pentru a crește standardul de viață la nivel mondial. Integrarea economicăglobală oferă o multitudine de oportunități, dar pentru a le obține liberalii și democraticii trebuie să seunească pentru a proteja economia globală liberală. Globalizarea economică pornește de la globalizareageopolitică, care la rândul ei pornește de la cea politică prin care se încurajează o orientare către piațainternă și externă. Forțele care conduc globalizarea includ o evoluție a tehnologiei și tacticilor politice,concretizate prin reducerea prețului de transport/călătorii, îmbunătățirea logisticii și a mijloacelor decomunicare.” (Wolf, 2004). Prin studiul unui raport din 2002 al Băncii Mondiale, efectuat pe un grup de73 de țări în curs de dezvoltare, incluzând 49 care nu erau globalizate și 24 care erau integrate în acest proces s-a concluzionat că statele globalizate “au avut o creștere a ratei PIB-ului și a investițiilor străine

directe. Având diverse resurse economice, automat s-a îmbunătățit nivelul educației și fiecare țară a prosperat prin creșterea integrării în economia mondială. Aceia care fac parte din rețeaua globală au partede beneficii f ață de cei care, datorită taxelor vamale ridicate și a diverselor practici de protectionism, nusunt integrați în sistemul global economic” (Wolf, 2004).

Iată că procesul de globalizare crează reale oportunități pentru anumite grupe de indivizi și țări care sunt câștigătorii unor serii de avantaje. Totuși, trebuie să luăm în considerare că acest fenomencomplex și accelerat ridică o serie de „problematici și tendințe, cum ar fi că recunoașterea suveranitățiinaționale, moștenirea culturală națională, religia, limba și în general identitatea umană raportată strict lamarginile delimitate exact a unui stat sau teritoriu sunt gradual înlocuite de procesul incontrolabil deglobalizare, prin unificarea și intergrarea umanității.” (Zgurovsky, 2007)

De-a lungul timpului au existat o serie de proteste, uneori chiar violente, prin care se doreareducerea globalizării, unii fiind interesați să protejeze locurile de muncă naționale, alții, grupați înorganizații non-guvernamentale, care susțineau anumite cauze precum protecția consumatorilor, mediulînconjurător și poluarea, exploatarea drepturilor umane, considerând că procesul de globalizare leafectează în mod evident și direct. Printre acestea, susțineau că acest fenomen “distruge capacitateastatelor de a-și controla și coordona propriile economii, reduce salariul mediu real ceea ce va determina



instablitate economică și va adânci discrepanțele între nivelul de trai din țările dezvoltate și celedefavorizate, respectiv subdezvoltate”, iar acestea din urmă vor avea un acces îngreunat la diferiteresurse, alimente, medicamente, educație. „Ei consideră că este corupt tot ceea ce atinge, de la proceseledemocratice la moștenirea culturală până la mediul înconjurător, fiind o forță malignă ghidată delăcomie.” (Wolf, 2004)

Se pare că într -adevăr că rata venitului mediu crește în statele dezvoltate în raport cu venitul celordin statele nedezvoltate. Pentru a-și susține cauza, specialiștii pro-globalizare vin cu un argument șianume că “acest lucru se poate datora faptului că statele de succes au par de și mai mult succes șideoarece proporția populației care locuiește în state extrem de sărace este în descreștere”(Wolf, 2004). Caexemple, au fost aduse în discuție statele asiatice, precum China și India care “acum 30 de ani erau uneledin cele mai sărace state. În ziua de azi, Sierra Leona se numără printre aceste state nedezvoltate. Daroare este echitabil să tratăm sărăcia acestei țări care are o populație de 5 milioane de locuitori ca fiindechivalentă cu cea a populației Chinei și Indiei? Astfel că datorită creșterii economice puternice agiganților asiatici, per total numărul de oameni care trăiesc în sărăcie, cel mai probabil, a scăzut, la fel ca

și numărul celor care trăiau într -o sărăcie extremă. Totuși, diferența dintre cei bogați și cei săraci cusiguranță se va adânci, însă standardul de viață s-a îmbunătățit pentru majoritatea populației” (Wolf, 2004).

3. Evolutiei comparativa a globalizării economice, sociale si politice in China, India, Franta,

Germania si SUA.

În cadrul acestei analize se iau în considerare cinci state, doua tari emergente si trei tari dezvoltate,care au reușit să se impună pe scena mondială : China, India, Franta, Germania si SUA, fiind vizat modul

în care cele 3 dimensiuni ale globalizarii au evoluat pe o perioadă determinată de timp, între anii 1970-2011. ("Dreher, Axel, Noel Gaston and Pim Martens”, 2008). Pentru a determina dacă procesul deglobalizare constituie într-adevăr un avantaj pentru cele cinci state, generând reale beneficii care săinfluențeze prosperitatea și creșterea economică, ne vom raporta la indicele KOF care măsoarădimensiunea economică, socială și politică a globalizării. Conform unor studii efectuate de către SwissFederal Institution of Technology în 2011 s-a constat ca India, fata de anul precedent, si-a pastrat pozitia(locul 111), in timp ce SUA a ocupat locul 31 (fata de locul 33 in 2010 ceea ce inseamna ca a inregistrat oimplicare mai mare in procesul de globalizare). Germania a ocupat locul 25 în topul statelor puternicintegrate în procesul de globalizare, Franta locul 20, China locul 71, insa fata de anul 2010 „au pierdutdin teren in ceea ce priveste globalizare”. Totuși, dat fiind faptul că sunt economii mari, nu aveau nevoie

să fie la fel de globalizate ca și țările mici. În ceea ce privește comerțul exterior și lichiditățile, acestea auscăzut datorită repercursiunilor crizei economice și financiare.”(Press Release, 2013).



0

10

20

30

40

50

60

70

80

1 9

7 0

1 9

7 1

1 9

7 2

1 9

7 3

1 9

7 4

1 9

7 5

1 9

7 6

1 9

7 7

1 9

7 8

1 9

7 9

1 9

8 0

1 9

8 1

1 9

8 2

1 9

8 3

1 9

8 4

1 9

8 5

1 9

8 6

1 9

8 7

1 9

8 8

1 9

8 9

1 9

9 0

1 9

9 1

1 9

9 2

1 9

9 3

1 9

9 4

1 9

9 5

1 9

9 6

1 9

9 7

1 9

9 8

1 9

9 9

2 0

0 0

2 0

0 1

2 0

0 2

2 0

0 3

2 0

0 4

2 0

0 5

2 0

0 6

2 0

0 7

2 0

0 8

2 0

0 9

2 0

1 0

2 0

1 1

Economic Globalization

China Germania Franta India SUA

Figura nr. 1: Indicele de globalizare economică in Germania, Franta, China, India si SUA

Sursa: KOF Swiss Economic Institute, 2014

Indicele de globalizare economică al celor cinci ţări analizate în 2011 a fost cuprins între cca. 40-67%, comparativ cu media mondială de 36%. De-a lungul anilor, țările au cunoscut o îmbunătățirea înceea ce privește creșterea economică. Putem observa creşterea semnificativă integrării economice aacestora, unele pornind chiar de la un nivel foarte scazut în anul 1970. De exemplu, dintre cele cinci țări

analizate, procentajul tarilor asiatice, India si China, era sub 20%, urmând apoi o creștere considerabilăajungand ca in 2011 India sa aibe indicele de globalizare economica de 41,67%, iar China de 50,72%.Țara care ocupă poziția de vârf este Franta care a avut un procentaj de 43,41% și a crescut până la 67,88%în anul 2011. Deasemenea, SUA a cunoscut o crestere considerabila a acestui indice, de la 47,24% (inanul 1970) la 59,19% (in 2011). În ceea ce este priveste statul german, acesta a pornit de la un procentajde aproximativ 45% a jungând până în 2011 la 66%. Cea mai mare crestere s-a inregitrat in perioada2000-2005.

Aceasta crestere a indicelui de globalizare economica se datoreaza in principal restrictiiloreconomice care au crescut de la 20% in 1970 (cel mai mic procentaj inregistrat in China) la 81% in2011(cel mai mare procentaj inregistrat in Franta). Aceste restrictii au fost cresterea ratei medii a tarifuluivamal, a taxelor pe importul international, a barierelor de import ascuse si a restritiilor asupracapitalurilor. Bineinteles, aceasta crestere se datoreaza, intr-o mai mica masura, si cresterii lente afluxurilor: cresterea lenta a investitiilor directe, veniturile intoarse in tara de la emigranti, investitiile de portofoliu si comertul.



Figura nr.2: Indicele de globalizare socială in Germania, Franta, China, India si SUA


Graficul de mai sus evidențiaza o creștere lenta a indicelui de globalizare socială a celor cinci țăriîn perioada 1970 – 2011. In anul 1970 procentajul acestui indice pentru tarile asiatice era sub 10 %, intimp ce acelasi indice indica pentru tarile europene un procentaj sub 50%, respectiv de aprox. 55% pentruSUA. Acest lucru s-a datorat in principal fluxului informational foarte scazut, dar si datorita unei

proximitati culturale foarte scazute. Treptat, indicele de globalizare sociala a cunoscut o crestere lentaajungand ca in anul 2011 valoarea acestuia sa se situeze peste media globala de 38% pentru tarileanalizate: SUA 77,96%, Franta 86,70%, Germania 83,71%, China 52,42%; exceptie facand India careinregistreaza in 2011 un procent de doar 29,85%. Aceasta crestere s-a datorat „deschiderii” spreinterculturalitate, datorita cresterii raporturilor economice dintre tari, fapt ce a atras dupa sine si o cresterea raporturilor sociale.

Printre indicatorii care au favorizat cel mai mult aceasta crestere se numara televiziunea per 1000de loc. care a cunoscut o raspandire rapida in randul populatiei, apropierea culturala manifestata in principal prin aparitia unui numar mare de restaurante McDonald's si magazine Ikea pe cap de locuitor,dar si datorita cresterii numarului de utilizatori ai internetului. De fapt, aceasta evolutie a tehnologiei a

favorizat foarte mult cresterea comunicarii interculturale, a indicelui de globalizare sociala. Din pacateIndia este tara care nu a reusit sa se apropie nici macar de media indicelui de globalizare sociala (38%)acest lucru datorandu-se accentuarii discrepantei sociale, a diferentelor dintre bogati si saraci, majoritatea populatiei hinduse traind in saracie. Acest lucru a dus la o crestere lenta si aproape nesemnificativa aindicatorului privind contactul personal (turismul international, scrisorile venite din strainatate, dar sitraficul de telefonie), a fluxului informational si implicit o crestere lenta a indicatorului de globalizaresociala din India.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1 9 7 0

1 9 7 1

1 9 7 2

1 9 7 3

1 9 7 4

1 9 7 5

1 9 7 6

1 9 7 7

1 9 7 8

1 9 7 9

1 9 8 0

1 9 8 1

1 9 8 2

1 9 8 3

1 9 8 4

1 9 8 5

1 9 8 6

1 9 8 7

1 9 8 8

1 9 8 9

1 9 9 0

1 9 9 1

1 9 9 2

1 9 9 3

1 9 9 4

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 7

2 0 0 8

2 0 0 9

2 0 1 0

2 0 1 1

Social Globalization




Figura nr. 3: Indicele de globalizare politică in Germania, Franta, China, India si SUA


In ceea ce priveste indicele de globalizare politica, asa cum rezulta si din graficul de mai sus,observam ca valoarea acestuia in anul 2011 in toate tarile analizate depaseste media globala de 26%. Ceamai rapida crestere a indicatorului de globalizare politica o intalnim in China care in 1970 inregistra25,35%, iar in 2011 a inregistrat un procent de 85,87%. China este o tara care a devenit mai puternic

globalizata din punct de vedere politic incepand cu anul 1989. Pana atunci China era o singura tara, dar cudoua sisteme politice: o parte mai mica a tarii era condusa dupa sistemul capitalist, insa cea mai mare parte se conducea dupa sistemul socialist. Dupa caderea regimurilor comuniste din Europa, in China aavut loc o reforma politica, reforma care a determinat deschiderea acesteia spre globalizare. Franta siSUA au avut o crestere lenta, de la 91,44% respectiv 82,55% in 1970 la 97,76% respectiv 92,47% in2011.

In ceea ce priveste India, acesta a avut si ea o usoara crestere din 1970 (59,59%) pana in 1987(64,81%), dupa care valoarea acestui indicator a inceput sa creasca mult mai rapid ajungand ca in 2011 sainregistreze un procent de 92,52%.

Germania este o tara care a cunoscut o constaneitate a indicatorului de globalizare politica in

intervalul 1970-1984 de aprox.51%, dupa aceasta faza urmand o crestere minora, urmata de o diminuare a procentajului acestui indicator intre anii 1985-1990, cea mai mica valoare fiind de 48,39% inregistrataintre 1989-1990. Acest lucru s-a datorat in principal luptei politice din aceasta perioada. In 1989numeroase forte politice si sociale din RDG (Germania de Est) a dus la caderea Zidului Berlinului si laaparitia unui guvern deschis spre liberalizare (pana in 1989 Germania de Est se afla sub putere sovietica),iar in 1990 RDG este dizolvata si Germaia unificata. Dupa 1990 urmeaza o perioada de stabilitate politica, ca urmare indicele de globalizare politica creste ajungand ca in 2011 sa fie de 92,44 %.

0

20

40

60

80

100

120

1 9 7

0

1 9 7

1

1 9 7

2

1 9 7

3

1 9 7

4

1 9 7

5

1 9 7

6

1 9 7

7

1 9 7

8

1 9 7

9

1 9 8

0

1 9 8

1

1 9 8

2

1 9 8

3

1 9 8

4

1 9 8

5

1 9 8

6

1 9 8

7

1 9 8

8

1 9 8

9

1 9 9

0

1 9 9

1

1 9 9

2

1 9 9

3

1 9 9

4

1 9 9

5

1 9 9

6

1 9 9

7

1 9 9

8

1 9 9

9

2 0 0

0

2 0 0

1

2 0 0

2

2 0 0

3

2 0 0

4

2 0 0

5

2 0 0

6

2 0 0

7

2 0 0

8

2 0 0

9

2 0 1

0

2 0 1

1

Political Globalization




Figura nr. 4 Indicele global al globalizării


0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

197019721974197619781980198219841986198819901992199419961998200020022004200620082010

Overall Globalization


Universitatea de Vest Timișoara

Documents

Transcript of Universitatea de Vest Timișoara