1

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ARTE ŞI DESIGN

Domeniul: Arte Vizuale

Teza de doctorat

INGO GLASS – FORMĂ, CULOARE, LUMINĂ, SPAŢIU

Rezumat

Coordonator:

Prof. univ. dr. Aurel Chiriac

Doctorand:

Vasile Duda

Timişoara

2018

2

Cuprinsul rezumatului

Cuprinsul tezei de doctorat …………………..…………………….. p. 3.

Cuvinte cheie …………………………………..…………………… p. 4.

Argument …………………………………...............……………… p. 4.

Prezentarea sintetizată a capitolelor din teza de doctorat ………..… p. 6.

Concluzii ……………………………………………………..…….. p. 9

Cataloage de artă care prezintă opera artistului Ingo Glass ....……. p. 10.

3

Cuprinsul tezei de doctorat

I. Argument istoriografic ............................……..…......……….......…...……... p. 3

II. Contextualități între centru și periferie

1. Contextualități plastice din arta europeană, în secolul XX ............................. p. 13

2. Contextualități plastice din arta românească, în secolul XX .......................... p. 26

III. Artistul Ingo Glass

1. Viața artistului ....................................................................................….. p. 44

2. Analiza operei artistului ........................................................................... p. 60

IV. Sinteza operei plastice 1. Sculpturi de for public .............................................................................. p. 82

2. Formă, culoare, lumină, spațiu ................................................................ p. 97

3. Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare ............... p. 121

V. Concluzii ...............................................…………………….………………….. p. 143

VI. Scurtă cronologie a evenimentelor ..........…………………………….……….. p. 146

VII. Bibliografie

1. Bibliografie generală ................................................................................ p.164

2. Cataloagele de artă ale artistului .............................................................. p. 184

3. Adrese electronice utilizate ....................................................……..….... p. 189

VIII. Anexe

1. Anexe - Viața artistului .............................................................................. p. 190

2. Anexe – Opera artistului ............................................................................ p. 199

3. Anexe – Sculpturi de for public ................................................................. p. 225

4. Anexe – Formă, culoare, lumină, spațiu ..................................................... p. 247

5. Anexe – Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare .... p. 258

4

Cuvinte cheie

Artistul Ingo Glass, sculptură, constructivism, artă concretă, forme geometrice de bază, culori

primare.

Argument

Teza de doctorat „Ingo Glass - formă, culoare, lumină, spațiu” s-a născut în urma

contactelor stabilite cu artistul Ingo Glass în anul 2014, în cadrul unei expoziții personale

susţinută la Bistrița. În acest context a fost realizat un catalog al artistului, cu o primă analiză

a principalelor etape din creația sa și s-au conturat și colaborările cu profesorul univ. dr.

Aurel Chiriac, un bun cunoscător al activității expoziționale susținute de artistul Ingo Glass.

Odată cu realizarea catalogului necesar expoziției bistrițene am constatat discrepanța

între importanța operei artistului și lipsa de analize stilistice, publicate în spațiul românesc

despre opera artistului. Ingo Glass s-a născut la Timișoara în 1941, a copilărit la Lugoj, a

urmat studiile universitare la Cluj, iar activitatea plastică profesionistă a început-o la Galați. Acesta se numără printre artiştii implicați în fondarea Muzeului de Artă din Galați și intră în

contact cu cei mai activi artiști ai României din anii ˝70 - ˝80. Cu expoziția din 1974 de la

Galeria Simeza s-a remarcat între sculptorii constructiviști, iar prin lucrarea Septenarius

realizată la Galați, în 1976, s-a impus ca unul dintre cei mai îndrăzneți sculptori în metal din

Republica Socialistă România. Încurajat de succesul din țară și din străinătate, din perioada

relativului dezgheț politic de la sfârșitul deceniului șapte, al secolului XX, a continuat să-și

perfecționeze stilul prin cât mai multe contacte cu arta europeană. Din păcate, din deceniul

opt, regimul politic din România a revenit la practicile ideologice controlate de partidul unic,

iar activitatea artistică a reintrat sub controlul propagandei de partid. În acest context o serie

de artiști atașați orientărilor avangardiste preferă să părăsească lagărul comunist pentru a

obține firescul libertății de exprimare. Artistul a acordat un interviu corespondentului Paul

Lendvai în care critică regimul comunist din România, iar publicarea materialului în 22/23

iulie 1978 în Die Presse, cu titlul “Rumänien: Sozialismus beginnt dort, wo das Fleisch

verschwindet”, determină regimul de la București să-i acorde în 1979 viza de plecare din

țară.

Activitatea plastică susținută până în 1979 a beneficiat de un text de specialitate scris

de Titus Mocanu și de numeroase articole, care au apărut în presa germană din România.

După plecarea din țară artistul nu mai intră în atenția publicului românesc, iar operele sale nu

mai sunt promovate. Artistul s-a stabilit la München și se integrează rapid în viața culturală

germană. Este curatorul Galeriei Üblacker – Häusl, din cadrul muzeului orășenesc din

München și din această postură intră în contact cu o serie de personalități ale avangardei

germane și europene. Prietenia cu Max Bill, pe care îl cunoștea încă din 1976, îl influențează

în mod special, iar participările la o serie de simpozioane ale artei constructiv – geometrice îl

apropie tot mai mult de sintezele riguroase ale artei concrete. Fuziunea dintre ideea artistică

și soluția plastică a fost stimulată de vizita pe care o face împreună cu profesorul Rudolf

Ortner, colecționar și artist al artei concrete, la sediul Bauhaus din Dessau și începe să fie tot

mai interesat de teoretizările legate de sintezele geometrice și cromatice din arta secolului

XX. În acest context, după 1990 Ingo Glass experimentează diverse variante compoziționale

în care combină relația dintre formele geometrice de bază, triunghi, pătrat cerc, armonizate cu

culorile primare.

5

Cu un doctorat obținut în studiul operei lui Constantin Brâncuși și influențele acestuia

în arta europeană, Ingo Glass își pune problema modului în care se poate trece într-o altă

etapă a sculpturii după sinteza brâncușiană. Decorticarea formei și ajungerea la fundamentul

acesteia, dincolo de învelișul aparențelor, așa cum a început demersul plastic Constantin

Brâncuși, a fost interpretat ca un principiu care merita să fie aprofundat. Din perspectiva

artistului Ingo Glass revenirea la aplicarea suprafețelor încărcate prin detalii naturaliste nu

mai putea să fie o cale posibilă a demersului artistic contemporan. Așa se ajunge la ideea

secționării volumetriilor sculpturale de bază, iar secționarea ovoidului, a cubului și a conului,

îi aduce artistului modulele discului, pătratului și triunghiului, ca elemente tactile ale

construcției plastice. Efectele luminii și relațiile spațiale ale formelor geometrice sunt

elementele multiplicatoare din intersecția cărora se conturează miezul sculpturilor sale, iar

cromatica primară restabilește unitatea întregului demers plastic.

Cu acest concept artistic contemporan, Ingo Glass este remarcat în cadrul grupului

artei concrete europene, iar textele scrise de directorul Muzeului de Artă Concretă din

Ingolstadt, Peter Volkvein sau de către Eugen Gomringer, teoreticianul acestei grupări

artistice, ni-l recomandă pe artistul român de origine germană spre mai multă atenție

istoriografică. Prezent în simpozioanele internaționale ale artei concrete și la o serie de

expoziții internaționale, artistul Ingo Glass este recunoscut între reprezentanții acestui curent

artistic, iar contribuția sa plastică este bine individualizată.

Artistul are prin originile sale o amprentă multiculturală deschisă, care îl ajută să se

integreze rapid în marea familie a diversității europene. Ingo Glass provine dintr-o familie de

şvabi bănăţeni, s-a format în cadrul învățământului românesc cu predare în limba germană

din Lugoj, dar deprinde auditiv și limba maghiară în mediul multietnic al Banatului. Urmează

învățământul universitar artistic la Cluj, în limba română și activează în mediul cultural

românesc din Galați și Bucureşti. Stabilit în Germania după 1979, artistul devine un curator

activ şi un artist implicat în cercurile artei contemporane ataşate grupării abstract-geometrice.

Din 1987 începe să colaboreze în cadrul unor expoziționale cu artişti maghiari, iar treptat

aceste contacte devin tot mai strânse, astfel încât după pensionare se decide să se stabilească

la Budapesta. Prin mediul în care s-a format și prin modul în care acționează artistul Ingo

Glass se dovedește un cetățean european care circulă liber între cultura română, germană și

maghiară. Onorat cu distincții oficiale de către statul român, german și maghiar, artistul

reprezintă pe plan internațional curentul artei concrete, iar opera sa trebuie să fie cunoscută

de cetățenii acestor țări.

În acest context, teza de cercetare își propune să prezinte publicului din România

opera artistului, iar pentru publicul din străinătate să promoveze și etapa de formare, prea

puțin remarcată în sursele istoriografice germane și maghiare. În plus analiza stilistică a

principalelor etape de creație, de formație academică, constructivistă şi concretă,

completează istoriografia din străinătate concentrată mai degrabă pe nararea etapelor vieții,

decât pe sinteza creației plastice. Prezentarea principalelor momente din viața artistului,

activitatea, etapele stilistice şi semnificația estetică a lucrărilor reprezentative, devin și

motivul unor comparații succinte în perimetrul artelor plastice din Europa şi din România,

din cursul secolului XX. Relația dintre formă şi culoare, dintre spaţialitate şi nonspaţialitate,

dintre lumină, umbră şi oglindire, aduc în atenţie principii ale volumului sculptural

contemporan alcătuit din fuziunea ritmurilor golului şi ale plinului, din unitatea şi

expresivitatea ansamblului, iar comparaţiile şi problematizările trec de la particularitatea

6

stilistică a demersului plastic susţinut de Ingo Glass, spre caracteristicile şi preocupările

sculpturii contemporane.

Prezentarea sintetizată a capitolelor din teza de doctorat

Teza de doctorat este structurată în 8 capitole și 15 subcapitole, prin care s-a urmărit

obținerea unei prezentări monografice, care să permită înțelegerea activității artistului Ingo

Glass și identificarea importanței operei plastice pentru spațiul românesc și european. Textul

de specialitate este însoțit de o anexă cu lucrări din diverse perioade de creație, alături de

lucrări reprezentative pentru etapele stilistice parcurse, inclusiv întâlnirile avute cu diverse

personalități ale vieții culturale europene. O parte din ilustrații sunt inedite, inclusiv cu

prezentarea unor desene din colecții private, realizate la început de carieră sub influența

marilor maeștri ai avangardei.

Capitolul I al lucrării intitulat Argument istoriografic oferă o abordare cronologică a

publicațiilor care tratează acest subiect. Sunt prezentate primele surse în care este menționat

artistul, inclusiv din perioada în care a fost elevul Şcolii Populare de Artă din Lugoj, primul

catalog al artistului și textele de specialitate care au însoţit cariera din România, Germania şi

Ungaria. Sursele analizate au prezentat interes atât din perspectiva textelor scrise, cât şi din

perspectiva ilustrațiilor cu lucrări, care însoțesc conţinutul scris. Menționarea cronologică și

comparația textelor de specialitate oferă o perspectivă asupra modului în care sculptorul a

fost perceput în viața artistică contemporană și intensitatea activităților în care a fost

implicat. Sunt prezentate și materialele publicate în cadrul actualei teze de doctorat pe diverse

aspecte ale vieții și operei artistului, iar unele aspecte ale acestor materiale au fost citate și în

ultimele cataloage de expoziție, dovedind nevoia structurării acestor informații.

Capitolul II intitulat Contextualități între centru și periferie este structurat în două

subcapitole: Contextualități plastice din arta europeană, în secolul XX și Contextualități plastice din arta românească, în secolul XX. În cadrul acestui material de specialitate s-a

urmărit prezentarea principalelor momente ale artei europene și naționale contemporane

artistului sau care au putut să influențeze evoluția acestuia. Interesul manifestat în deceniul

șapte al secolului XX pentru constructivism și artă geometrică a conturat și contextul care a

impulsionat dezvoltarea unor direcții artistice asemănătoare și în Europa de Est. În România

prezența grupului Sigma oferă un sincron cu arta europeană, care a amprentat producția

artistică din preajma anului 1970, atunci când Ingo Glass finaliza studiile universitare și își

făcea debutul în lumea artiștilor profesioniști. Reorientarea artistică europeană după această

perioadă îi îngreunează artistului parcursul stilistic, dar tenacitatea și coerența demersului său

îl aduc în anii 90 la deschidere spre noi oportunități plastice.

Capitolul III, intitulat Artistul Ingo Glass cuprinde subcapitolele Viața artistului și

Analiza operei artistului, prin care s-au structurat cronologic principalele momente ale vieții

și principalele momente ale parcursului artistic. Pentru alcătuirea acestui material au fost

realizate mai multe interviuri cu artistul și au fost parcurse cronicile cataloagelor sau

informații din presa care a oferit detalii în acest sens. Un rol important în identificarea

surselor de informare l-a avut chiar colaborarea cu Ingo Glass, care ne-a pus la dispoziție

arhiva personală. Capitolul este completat și cu anexe care ilustrează prin imagini momentele

evocate în textul de specialitate.

7

Capitolul IV, numit Sinteza operei plastice se structurează în trei subcapitole:

Sculpturi de for public, Formă culoare, lumină, spațiu și Relația dintre formele geometrice

de bază și culorile primare. În cadrul studiului sunt realizate interpretări morfologice și

stilistice ale lucrărilor de sculptură, din perspectiva limbajului plastic utilizat și a mijloacelor

de expresie, care asigură originalitatea artistică. Abordarea evoluției stilistice din perspectiva

lucrărilor de for public a pus în valoare proiectul dunărean al artistului, o încercare de

realizarea a unui proiect de anvergură europeană care ne relevă dimensiunea progresistă a

operei sale. Relația dintre sculptură și spațiul public problematizează aspecte legate de

spațialități, percepția și relaționarea spațiului plastic cu spațiul public. Lucrările de sculptură

publică: Septenarius (1976, Galați, România), Quadratur (1980, Oberhausen, Germania),

Alpha&Omega (1987, Dunaúváros, Ungaria), Poartă pe Röhn (1987, Hünfeld, Germania),

Piramida Soarelui (1991, Galați, România), Piramida Contraforturilor ( 1993/1998, Neu-

Ulm, Germania), Monumentul Eroilor din 1989 (1992, Timișoara, România), Monumentul

DADA ( 1996, Moineşti, România), etc., sunt analizate din perspectiva evoluției stilistice şi a

caracteristicilor plastice implicate.

În subcapitolul Formă, culoare, lumină, spațiu sunt analizate modalitățile prin care

artistul își potențializează efectele estetice ale sculpturilor sale. Arta sculpturii nu se mai

rezumă la un ritm al plinurilor, ci devine o relație estetică a plinurilor și a golurilor, a

efectelor de spațiu și negarea spațiului, de clar și obscur, de cromatic și acromatic.

Dimensiunea modernă a sculpturii lui Ingo Glass s-a născut din îngemănarea acestor

componente, iar titlurile unor lucrări precum: Gloria cercului, Omagiul triunghiului,

Triunghiul în repaus, Dialog între cercul pozitiv și negativ, Transformarea pătratului etc.,

confirmă interesul artistului pentru asemenea experimente plastice. Perfecțiunea suprafețelor,

constanta cromatică standardizată prin utilizarea celor trei culori primare, proporția integrată

dintre părţi şi întreg, geometria şi claritatea ansamblului, definesc o artă anorganică, aseptică

şi atemporală, care imprimă sculpturii efecte cu potențialitate pentru timpurile care urmează.

Pentru a înțelege aceste noțiuni și pentru a aprofunda relația dintre formă și culoare enunțată

în plastica sculpturilor lui Ingo Glass s-a optat pentru un subcapitol în care să fie analizate

relațiile dintre formele de bază și culorile primare. S-a parcurs un inventar al interpretărilor

teoretice, de la Wassily Kandinsky până la Ingo Glass și s-au căutat explicații pentru aceste

interpretări și asocieri.

Odată cu venirea lui Wassily Kandinsky la Bauhaus s-a conturat teoria relației dintre

formele geometrice de bază și culorile primare, prin care culoarea galbenă este asociată cu

forma geometrică a triunghiului, culoarea albastră cu cercul, iar cea roșie cu pătratul. Un test

aplicat studenților în preajma anului 1923 a susținut această asociere care a influențat teoria

artistică a secolului XX. Aflat în căutarea unui concept sintetizator, artistul Ingo Glass

reinterpretează în deceniul nouă al secolului XX teoria Bauhaus. În concepția artistului Ingo

Glass, culoarea galbenă se asociază cu triunghiul, albastrul este o culoare care primește

expresivitate în special prin asociarea cu forma echilibrată a pătratului, iar roșul se

relaționează preponderent cu dinamica expansionistă a discului sau a cercului. Prin această

reinterpretare artistul își simplifică formele construcțiilor sculpturale la triunghi, pătrat și cerc, iar din punct de vedere cromatic se rezumă doar la utilizarea culorilor primare.

Prin comparația făcută în 1998 între cele două teorii de către Peter Volkvein,

directorul Muzeului de Artă Concretă din Ingolstadt, se afirma nevoia de a stabili cine are

dreptate ! Istoria artelor primea astfel o temă prin care să tranșeze axioma artistică a

relaționării formelor și culorilor de bază. Analiza acestei problematici nu s-a trasformat într-

8

un partizanat pentru una sau alta dintre cele două teorii, deoarece considerăm diferențele

dintre cele două interpretări ca fiind consecința unei evoluții socio-culturale și amprenta

mediului în care ne-am format sensibilitatea artistică. Înțelegerea teoriei oferite de Kandinsky

și apoi însușirea acestui punct de vedere în cadrul Şcolii Bauhaus se conturează în contextul

cultural de la începutul secolului XX. Testul oferit studenților la Bauhaus a relevat un punct

de vedere perfect justificat și în consecință a fost îmbrățișat de membrii școlii și lumea

artistică care a urmat acestui experiment. La un secol distanță, Ingo Glass a schimbat

interpretarea ca urmare a adaptării la un mediu cultural mai abstractizat. Raționamentul

asocierii albastrului cu forme rotunjite specifice profunzimii apei și deci a relaționării cu

spațialități centripete specifice cercului, este apropiată unor indivizi care au trăit într-un

mediu natural, mult mai general, la începutul secolului XX. Raționamentul asocierii

pătratului, ca formă geometrică echilibrată, cu o culoare statică (într-un sens stabil), este

apropiată unor indivizi care trăiesc într-un mediu cu noțiuni mai abstracte, mult mai uzuale,

la sfârșitul secolului XX.

Considerăm așadar, că aceste diferențe de percepție se datorează chiar dinamicii

modului de a percepe al omului contemporan. Schimbarea mediului socio-cultural, determină

și schimbări în modul de a percepe relaționarea formelor și culorii, între natural şi abstract.

Pentru a verifica aceste aspecte a fost conceput un test apropiat de cel oferit în cadrul Şcolii

Bauhaus, iar repondenții au fost elevii participanți la Olimpiada Națională de Arte Vizuale,

Arhitectură și Istoria Artelor. Așadar, testul are acoperire națională, dar s-a mărginit la elevii

cu vârste cuprinse între 16-19 ani, calificați la Olimpiada Națională din 2018, organizată la

Bistrița. Rezultatele obținute au fost comparative cu cele obținute în urmă cu circa zece ani la

Muzeul de Artă Modernă din New-York, care a obținut un procent de 48 % din repondenți,

pentru asocierea culorii albastre cu forma riguroasă a pătratului. Testul din Bistrița a

confirmat o asociere a triunghiului cu culoarea galbenă în proporție de 39%, cu roșul în

proporție de 36%, iar cu culoarea albastră în proporție de 24%. Cercul a fost asociat în

proporție de 39 % cu culoarea roșie, iar 37% cu galbenul și 23% cu albastrul. Pătratul a

întrunit un procent majoritar de 52% pentru albastru, 25% pentru roșu și doar 22% pentru

galben. Experimentul în sine reproblematizează relația dintre abordarea intuitivă și respectiv

rațională a fenomenului plastic contemporan. Anexele grupate pentru fiecare subcapitol în

parte completează cu ilustrații abordările teoretice, iar textele care însoțesc aceste anexe

completează oportunitatea unor comparații directe.

În capitolul V, intitulat Concluzii s-a realizat o abordare comparativă între stilistica

personală a artistului Ingo Glass și contextul existent. Prezența sculpturilor artistului în

colecții internaționale prestigioase care reunesc lucrări ale unor artiști precum Constantin

Brâncuși, Alberto Giacometti, Henry Moore, Max Bill, Joseph Beuys ș.a.m.d. confirmă

importanța demersului său plastic și ne motivează aprofundarea cercetării operei sale.

Expozițiile repetate la Muzeul de Artă Constructivă și Concretă, Mondriaanhuis din Olanda îl

poziționează între avangarda și neoavangarda artei geometrice contemporane, iar prezența

activă în numeroase expozițiile internaționale, care îi reunesc pe artiștii cu preocupări din

sfera artei concrete, confirmă implicarea artistului în fenomenul cultural contemporan.

Capitolul VI, intitulat Scurtă cronologie a evenimentelor, prezintă succint o

desfășurare cronologică a principalelor momente din istoria artei contemporane europene,

întrepătrunse cu evenimente legate de artistul Ingo Glass. Modelul cronologiei este inspirat

de albumele de artă care permit relaţionări directe între realizările artistului şi fenomenul

artistic naţional şi universal. Evenimentele încep cu anul 1910, momentul conceperii lucrării

9

Spiritualul în artă, de către Wassily Kandinsky și se încheie cu expoziția susținută de Ingo

Glass în toamna anului 2018 la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile

Bucureștiului, intitulată Constructiv - Distructiv.

Bibliografia organizată în Capitolul VII, se structurează pe subcapitolele: Bibliografie

generală, Cataloagele de artă ale artistului și Adresele electronice utilizate. În subcapitolul

Cataloagele de artă ale artistului s-a făcut și o scurtă prezentare a surselor respective pentru

a permite și o înțelegere a contextului în care au apărut publicațiile cu opera artistului, a

conținutului acestora și a teoreticienilor implicați.

Anexele din Capitolul VIII, cuprind imagini însoțite de texte informative intitulate:

Anexe – Viața artistului, Anexe – Opera artistului, Anexe – Sculpturi de for public, Anexe –

Formă, culoare, lumină, spațiu, Anexe – Relația dintre formele geometrice de bază și culorile primare. Imaginile provin din arhiva artistului sau au fost realizate în cadrul tezei de

cercetare. Fiecare pagină cu anexe are propria legendă, de prezentare sau de interpretare a

lucrărilor din ilustrații. În cadrul anexelor sunt prezentate majoritatea lucrărilor artistului, dar

pentru încadrarea într-un spațiu rezonabil s-a renunțat la o prezentare integrală a materialului

adunat în acest sens.

Teza de doctorat tratează într-un mod autonom fiecare capitol în parte, dar fiecare

capitol este practic un modul al întregului prin care subiectul principal al cercetării se

defineşte prin fațetele sale multiple şi perspectivele diverse prin care a fost cercetat.

Concluzii

Cercetarea Ingo Glass – Formă, culoare, lumină, spațiu este prima prezentare

completă a operei artistului și asigură istoriografiei românești o bază de cercetare a

oportunităților plastice experimentate de artistul Ingo Glass în cadrul constructivismului şi a

artei concrete. Prin acest demers istoriografic se recuperează decalajul față de modul în care

artistul a fost prezentat și asumat în mediul cultural german și maghiar, iar în plus se

completează într-o formă elaborată activitatea artistului din spațiul românesc. Analizele,

sintezele și comparațiile stilistice oferă noi oportunități în înțelegerea și aprofundarea operei

artistului. În contextul actualei teze de cercetare au fost publicate cinci materiale de

specialitate în cataloage şi articole de specialitate, cu prezentare în limba română şi germană,

iar o parte din aceste materiale au fost reluate şi în alte două cataloage de artă ale artistului.

În ultima perioadă constatăm o creştere a interesului pentru opera artistului Ingo

Glass, iar în anul următor se intenţionează organizarea unor noi expoziţionale şi publicarea

integrală a rezultatelor acestei cercetări.

Mulțumim specialiștilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara pentru

sprijinul acordat în realizarea demersului științific și colaboratorilor de la Muzeul de Artă din

Galați, Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud și

Muzeului de Artă din Timișoara. Nu în ultimul rând, mulțumim artistului Ingo Glass pentru

materialele din arhiva personală puse la dispoziție și pentru contactele oferite în cercul artei

concrete din România și străinătate.

10

Cataloage de artă care prezintă opera artistului Ingo Glass

1974, Catalogul:

Ingo Glass, Catalog Galeria Sigma, București, 1974. Catalogul conține primele lucrări

constructiviste ale artistului și are primul text de specialitate elaborat de Titus Mocanu.

1983, Catalogul:

Bildhauersymposion eisen – stahl, Mertingen, 1983. Catalogul cuprinde lucrări ale artiștilor:

Volker Bartsch, Susanne Bayer, Michael Burke, Baird Cornell, Béla Crisan, Herbert Dlouhy,

Ingo Glass, Axel Götz, Alfred Karner, Ben Muthofer, Vicky Randall, Ivan Rousev, Ivan

Slavov, Peter Schwenk, Uli Seidler, Wilhelm Weiner.

1984, Catalogul:

Skulpturenstraße München 1983-1984, München, 1984. Catalogul cuprinde lucrări ale

artiștilor: Hans Ettrich, Paul Fuchs, Ingo Glass, Axel Götz, Hans Huschka, Alfred Karner,

Erika Maria Lankes, Gabriela Meister, Ben Muthofer, Michael Ody, Josef Sailstorfer, Jochen

Scheithauer, Klaus Schultze, Karl Stengel, Emese Zavory

1985, Catalogul:

Kunstpreisträger der landeshauptstadt Mümchen, künstler die in haidhausen leben oder

arbeiten, Mümchner Volkshochschule Gasteig Kulturzentrum, München, 1985. Catalogul

cuprinde lucrări ale artiștilor: Reinhard Fritz, Ingo Glass, Albert Hien, Franz Kochseder,

Victor Kraus, Kuno Lindenmann, Werner Radetzky-Radetz, Rainer Silbereisen, Somboon,

Peter Vogt, Else Bechteler, Eva Sperner, Max Pfaller.

1985, Catalogul:

Ingo Glass, Monographischer Katalog, Ostdeutsche Galerie Regensburg, Regensburg, 1985.

Catalogul prezintă în special lucrările de for public și diverse proiecte și schițe din seria

catedralelor.

11

1991, Catalogul:

Ingo Glass, Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, München, 1991. Catalogul prezintă lucrări

din ultima fază constructivistă, dar și primele sinteze despre formele artei concrete definite

în anii următori.

1996, Catalogul:

Ingo Glass, Vasarely Múseum, Budapesta, 1996. Catalogul, editat în limba maghiară,

cuprinde imagini ale lucrărilor din expoziția organizată în noiembrie-decembrie 1996 la

Muzeul Vasarely din Budapesta.

2001, Catalogul:

Ingo Glass, Von der verbindenden Kraft der Kunst, Sein Bezug zu Rumänien 1941-1979 und

nach 1991, München, 2001. Catalogul cuprinde imagini cu lucrări ale artistului Ingo Glass

din perioada românească, de la Lugoj, Cluj, Galați, București, Timișoara și Moinești.

2001, Catalogul:

Ingo Glass 60, Arbeiten 1995-2001, Donauschwäbisches Zentralmuseum Ulm, Ulm, 2001.

Catalogul cuprinde lucrări ale artistului Ingo Glass, cu precădere de la începutul perioadei

concrete.

2011, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen des Künstlers mit Persönlichkeiten aus Kunst, Kultur und Politik,

Band I, Haus des Deutschen Ostens, München, 2011. Catalogul prezintă imagini ale

întâlnirilor cu diferite personalități, cu preponderență personalități culturale.

2011, Catalogul:

Ingo Glass, Nyitott Terek – Offene Räume Glass Ingo Glass, Catalogul Galeriei A22,

Budapesta, 2011. Catalogul prezintă în imagini lucrările de artă concretă expuse în Galeria A

22.

12

2012, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen des Künslers mit Schriftstellern und Autoren, Band II, Haus des

Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini o serie de întâlniri din

cadrul vernisajelor.

2012, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen mit Sammlern, Sammlungen und Museen, Band III, Haus des

Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini, lucrări din colecții

muzeale, colecționari, dar și o evocare a activității de la Lugoj la Vaterstetten.

2012, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen mit Architektur, Geometrie und Bauaufgaben, Band IV, Haus des

Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul prezintă prin imagini lucrările de for public ale

artistului.

2012, Catalogul:

Ingo Glass és Magyarország életrajzi é művészeti kapcsolatok, Zichy Kastély

Sárszentmihály, Budapesta, 2012. Catalogul rememorează prin imagini contactele maghiare.

2012, Catalogul:

Rob. S. Gessner, Eugen Gomringer, Ingo Glass, Galleria il Tesoro, Altendorf, Schweiz,

2012. Catalogul cuprinde creații ale artiștilor: Rob. S. Gessner, Eugen Gomringer, Ingo

Glass.

2013, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen, Band V, Haus des Deutschen Ostens, München, 2012. Catalogul

prezintă prin imagini contactele și implicațiile mutării la Budapesta.

2013, Catalogul:

Ingo Glass,15 Jahre Skulpturenpfad Vaterstetten 2013, München, 2013. Catalogul prezintă

prin imagini sculpturile artei concrete din intervalul 1998-2013.

13

2014, Catalogul:

Ingo Glass, Formă-Culoare-Lumină-Spațiu, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Bistrița,

2014. Catalogul oferă publicului românesc prima prezentare cronologică a activității

artistului Ingo Glass, cu ocazia unei expoziții la Bistrița. În urma acestei implicări, istoricul

de artă Vasile Duda, din Bistrița, a început în anul următor o teză de doctorat pe acest

subiect, la Universitatea de Vest din Timișoara, sub coordonarea prof. univ. dr. Aurel

Chiriac.

2015, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen mit anspornenden Aufgaben, verbunden mit dem Üblacker-Häusl

und dem Verein Freunde Haidhausens e.V., Band VI, Budapesta, 2015. Catalogul

rememorează prin imagini cei 75 de ani ai artistului și activitatea de muzeograf.

2015, Catalogul:

Ernő, P., Szabó, Szellemet adni a térnek, Beszélgetés Ingo Glass-szal, Pharma Press,

Budapest, 2015.

2016, Catalogul:

Ingo Glass, catalog aniversar la 75 de ani, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, 2016. Catalogul

conține un text de specialitate elaborat de prof. univ. dr. Aurel Chiriac și un interviu cu drd.

Vasile Duda.

2017, Catalogul:

Ingo Glass, Begegnungen – Întâlnire, Lugoj 1949-2017, Band/Volumul VII, Budapesta,

2017. Catalogul, cu texte în limba română și germană, prezintă evoluția stilistică a artistului

din perspectiva istoricului de artă drd. Vasile Duda, fiind o parte din materialul de cercetare

din cadrul tezei de doctorat susținută la Universitatea de Vest din Timișoara.

2017, Catalogul:

14

Ingo Glass, forme și culori de bază, spațiu, ritm, lumină, Muzeul de Artă din Timișoara,

Editura Balcanic, Timișoara, 2017. Catalogul conține imagini reprezentative și texte

elaborate de dr. Victor Neumann, prof. univ. dr. Aurel Chiriac și drd. Vasile Duda.

2018, Catalogul:

Ingo Glass. Gyorgy Jovian. Constructiv – Distructiv, Centrul Cultural „Palatele

Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, Editura Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești

de la Porțile Bucureștiului”, București, 2018. Catalogul este împărțit egal de cei doi artiști,

cu texte de specialitate elaborate de curatorul Maria Zintz. Textul cu enumerarea

principalelor momente ale vieții artistului Ingo Glass a fost preluat după cel publicat în limba

română de drd. Vasile Duda în Catalogul Ingo Glass, Begegnungen – Întâlnire, Lugoj 1949-

2017, Band/Volumul VII, Budapesta, 2017.