Unitatea tematică nr. 5

V. AUXILIAR PENTRU ACTIVITATEA OPŢIONALĂ Ce este Educaţia pentru Mediu?

Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Copiii învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum „funcţionează” pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.

Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe copii să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu. Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a unei scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor internaţionale.

În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective: Conştientizarea: ajută copiii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul

şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte.

Cunoaşterea: ajută copiii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.

Atitudinea: ajută copiii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.

Deprinderi: ajută copiii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

Participarea: ajută copiii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Mulţi oameni susţin că copiii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei; experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în gradinita si clasele primare în loc ca ele să fi fost folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea copiii în mediul înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe copiii să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele mediului.

Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce copiii mai aproape de natură. De exemplu, mulţi profesori de limbă maternă (în Statele Unite, Danemarca) îşi duc elevii în natură la orele de lectură şi pentru a le stimula creativitatea în

exprimarea scrisă. Mulţi profesori de ştiinţe şi matematică folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi experimentele.

Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre copiii şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care copiii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre părinţii copiilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii dintre copiii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi copiii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un copil care ar putea face parte într-o zi din consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor, şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un copiii care ar putea fi într-o zi proprietar de pământ care încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean căruia i se cere să se implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea.

Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere copiilor să-şi îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate duce la amplificarea sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când copiii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor contează.

Important! Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra copiilor tăi introducând strategiile educaţiei mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile copiilor şi a familiilor lor. Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă că ei contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătând legătura dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea naturală, poţi aprinde o scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă nu poţi face totul – aprinderea unei scântei este un început bun.

Mediul – ce reprezintă pentru noi, ce defineşte acest termen? Copiii vor defini

mediul şi vor identifica importanţa acesteia în viaţa noastră. Materiale necesare: Materiale pentru desen, markeri, creioane colorate, hârtie, coli

mari de desen, cretă şi tablă. Introducere: Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele. Este

esenţial pentru noi toţi, reprezentând hrana, adăpostul, apa şi spaţiul, fără de care nu am putea trăi. Este aerul pe care îl respirăm, soarele care ne dă căldura, apa şi hrana care ne întreţin organismul, reprezintă acoperişul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele şi pârâurile, oceanele şi munţii, insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viaţa pentru noi, fără el nu am putea supravieţui.

Această activitate este o introducere în educaţia ecologică, copiii vor începe să se gândească la definiţia “mediului” şi la importanţa lui.

Modul de desfăşurare: Formaţi grupe de câte 4-5 copii. În cadrul grupelor, copiii definesc “mediul” pe baza

informaţiilor discutate cu colectivul clasei. Acordaţi-le cinci minute pentru această activitate. După definirea termenului, copiii continuă munca în grup, jucând un joc. Fiecare grupă reprezintă o echipă, căreia copiii încearcă să-i găsească un nume. Având în vedere că găsirea unui nume adecvat durează mult timp, profesorul poate numerota echipele. Fiecare grupă întocmeşte o listă desenată cu lucruri din mediu, activitate pentru care au 10 minute. După expirarea timpului, câte un reprezentant al fiecărui grup lipeşte pe flipchart lista întocmită. Profesorul adună listele şi subliniază sau taie lucrurile comune care apar şi pe alte liste ale echipelor. Câştigă acea echipă pe a cărei liste apar cele mai multe cuvinte ce nu figurează şi pe alte liste. Fiecare cuvânt reprezintă un punct, profesorul adună punctele şi anunţă câştigătorul.

Culegere de cuvinte Copiii vor strânge cuvinte şi expresii utilizând termenul “mediu” şi vor crea o

culegere de cuvinte cu scopul lărgirii vocabularului lor pe tema cuvântului “mediu”. Materiale necesare: bloc de desen, creioane, jetoane, imagini decupate Modul de desfăşurare:

1. La începutul anului le explicăm elevilor că vor învăţa multe lucruri noi despre mediu. 2. Le explicăm că întreaga clasă va lucra împreună şi vor învăţa noi cuvinte legate de

conceptul“mediu”. Le vom arăta blocul de desen pe care întreaga clasă îl va folosi pentru a nota noile cuvinte învăţate. Caietul va fi pus în faţa clasei pentru a putea fi văzută de toţi copiii.

3. Ori de câte ori copiii vor avea o activitate legată de mediu le vom aminti să se gândească la cuvintele noi învăţate care trebuie trecute pe coala de hîrtie. Pe aceasta vor fi trecute şi cuvintele auzite, dar neînţelese de către elevi.

Conexiuni (Legături) Copiii vor identifica legătura dintre necesităţile vieţii şi fiinţele vii. Materiale necesare: Materiale de desen, hârtie, carton hârtie poster sau 4 coli lipite laolaltă, spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii.

Introducere: În ce fel suntem legaţi de restul vieţuitoarelor pe această planetă? Ori de cîte ori

respirăm, suntem legaţi de plantele care produc oxigenul pe care îl inhalăm. Cînd bem o ceaşcă cu lapte, suntem legaţi de vaca care o produce şi de iarba pe care o paşte. Sunt foarte multe căi prin care suntem conectaţi la plantele şi animalele din jurul nostru, dar în majoritatea timpului nu ne gândim la aceste legături. De obicei aceste legături sunt greu de observat. Cu toate acessta e important să conştientizăm că avem nevoie de alte fiinţe pentru a supravieţui, aceste conexiuni fiind esenţiale pentru viaţă. În această activitate copiii vor identifica legătura dintre necesităţile vieţii şi fiinţele vii. Vor lucra în perechi şi pe grupe pentru a observa cum se leagă hrana pe care o consumăm, locul unde locuim de plante şi animale şi vor realiza un desen despre toate conexiunile descoperite. După aceasta vor participa la o activitate de demonstrare ale acestor legături.

Modul de desfăşurare: Colectivul clasei discută împreună despre necesităţile unei fiinţe umane: apă, oxigen,

adăpost. Se discută pe scurt de unde provin apa şi aerul; apa se găseşte în mari cantităţi pe suprafaţa pământului, oxigenul se găseşte în aer şi e produs de plantele verzi. Elevii lucrează în perechi, fiecărei perechi îi corespunde un simbol, reprezintă sau “adăpostul”sau “hrana”. În cadrul perechilor, copiii vor întocmi o listă a legăturilor care se stabilesc între ceea ce mâncăm şi locul unde trăim, cu animalele şi plantele. De exemplu, dacă beau lapte, vor desena: “lapte”-“vacă”-“iarbă” (10 minute).

Formaţi acum o grupă de 4-5 persoane dintr-o pereche “adăpost” şi una “alimente” şi lăsaţi ca timp de 5 minute copiii să-şi împărtăşească informaţiile.

Copiii primesc un carton poster sau 4 coli de hârtie lipite pe care vor desena conexiunile deja stabilite. Spre exemplu: o vacă mestecând iarbă sub un copac, care asigură oxigen vacii şi omului care trăieşte într-o casă din lemn (lemnul provine de la copac) şi bea laptele produs de vacă şamd. (15 minute). Afişaţi posterele făcute în clasă.

În continuare vor juca un joc, pentru care e nevoie de mult spaţiu. Acest joc va demonstra că de multe ori se pare că natura e foarte haotică, fără nici un pic de ordine. Natura poate fi privită nu numai a fi haotică, ci şi foarte ordonată, dacă stăm să ne gândim.

Fiecare copil va primi o plăcuţă cu un desen o specie de animal sau plantă. Dacă în această perioadă clasa învaţă despre un ecosistem anume, puteţi alege plante şi animale din ecosistemul respectiv.

Grupaţi copiii în grupe de 10 persoane, e important ca fiecare grupă să conţină un număr par de copii. Membrii grupei stau strînşi unul lângă celălalt în cerc, probabil vor fi 2-3 cercuri mari în funcţie de numărul copiilor.

Regulile jocului sunt: Fiecare copil trebuie să se ţină de mână cu alţi doi colegi. Fiecare trebuie să aibă o mână inclusă într-o conexiune. A sosit timpul începerii stabilirii legăturilor: un copil spune cu voce tare ce specie de

animal sau plantă reprezintă şi face un gest sau scoate un sunet specific acestuia/acesteia. Caută în cerc şi prinde mâna unui alt copil care reprezintă ceva de care depinde viaţa primului copil.

Spre exemplu: copilul e “iarba”, ţine mâna “vacii” sau a “viermelui”. Iarba are nevoie de vierme pentru a aerisi solul pentru o mai bună creştere, iar iarba reprezintă hrana vacii. Jocul continuă până când fiecare mână e inclusă într-o legătură.

Ţinându-se de mână, copiii au format o adevărată pânză, cu noduri şi încurcături. Fără a rupe legăturile şi conexiunile şi a-şi lăsa mâinile libere, trebuie să încerce să formeze din nou un cerc.

Aveţi grijă ca nici unul dintre copii să nu fie rănit şi spuneţi-le că vor reuşi deznodarea pânzei numai dacă lucrează împreună.

Dacă au reuşit să formeze din nou un cerc, câţiva dintre copii va sta cu faţa spre înafara cercului, deoarece numai aşa se poate ajunge la forma de cerc fără să se desprindă legăturile. Explicaţi-le că acesta este cercul conexiunilor, format din legături pe care le întâlnim zi de zi, dar nu ne gândim mai aprofundat la ele. Dacă ne-am dat seama de importanţa acestor legături şi le-am înţeles, ele devin foarte lucide şi simple.

Mulţumire mediului Creîndu-şi obiectele preferate, copii vor realiza importanţa resurselor provenite din

mediul înconjurător. Materiale necesare: materiale de desen, hârtie şi spaţiu suficient pentru

desfăşurarea activităţii.

Introducere: Toate lucrurile care ne înconjoară provin din “resursele” mediului. Nu am fi în stare să

înregistrăm sau să ascultăm muzică fără materiale din mediu din care să se obţină CD-urile şi instrumentele; nu am putea folosi internetul, n-am putea sta de vorbă cu prietenii prin telefon, n-amavea case, n-am conduce maşini, n-am purta îmbrăcăminte, n-am avea nici un fel de obiect sau instrument fără a utiliza resursele provenite din mediul care ne înconjoară.

Prin această lecţie copii vor învăţa mai multe despre felul cum se transformă resursele mediului în obiectele lor favorite. Vor juca un joc pentru a descoperi care sunt obiectele preferate ale colegilor.

Modul de desfăşurare: Fiecare copil se gândeşte în sine la obiectul lui preferat, acesta neputând fi o fiinţă

(plantă, animal, om). Nimeni nu îşi spune secretul până la începerea jocului. Copii se împrăştie prin sala de clasă şi fără a se uita pe coala vecinului, fiecare îşi deseneză obiectul preferat. Pentru a fi bine delimitaţi unul de celălalt, copii pot să clădească “bariere” din cărţi. Activitatea de desen are loc timp de 15 minute, timp în care trebuie să precizeze şi materialul din care e creat obiectul.

Împerecheaţi copii, încercând să creaţi perechi din copii care s-au situat departe unul de celălalt la începutul jocului. Scopul jocului este ghicirea obiectului preferat de persoana din pereche.

Punând întrebări referitoare la resursele utilizate pentru fabricarea obiectului, copii vor ghici care este obiectul preferat al colegilor lor. Vor descoperi astfel materialele, părţile obiectului şi în sfârşit obiectul. Fiecare copil trebuie să joace ambele roluri: cel al interogatorului (ghicitorului) şi a celui care răspunde la întrebări. (15 minute)

Comportament dăunător Copiii trebuie să se gândească ce efect are comportamentul dăunător asupra mediului

natural şi ce activităţi alternative se pot face pentru a-l proteja. Materiale necesare: Lucruri pentru desen, foarfeci, lipici, hârtie, creioane şi imagini

din reviste, dacă vă stau la dispoziţie, dar nu e necesar. Introducere: Prin diferite activităţi pe care le practică, oamenii dăunează mediului natural. Dacă acest

comportament dăunător continuă, în curând nu vom avea spaţii naturale, de care să ne bucurăm: nu vor exista parcuri, unde putem să ne odihnim, nu vor fi lacuri unde putem înnota sau pârâuri a căror apă ne potoleşte setea. Comportamentul oamenilor poate schimba radical înfăţişarea mediului.

În această activitate copiii vor învăţa despre comportamentul dăunător al oamenilor care distruge mediul şi se vor gândi la soluţii care ar putea schimba aceste activităţi. Vor desena şi discuta practici alternative şi îşi vor împărtăşi ideile colegilor. Vor răspunde la întrebări despre cum trebuie să ne schimbăm atitutidea pentru a proteja natura.

Modul de desfăşurare: Grupaţi copiii în grupe de câte 4 în funcţie de numărul lor. Cereţi-le să creeze o listă

despre activităţile despre care cred că dăunează plantelor şi animalelor din mediul natural. Pe o coală de hîrtie fiecare grupă va face un desen al unei activităţi ce dauneaza mediului. Dacă e posibil, fiecare grupă să deseneze o altă activitate. Dacă vă stau la dispoziţie reviste, şi din

acestea se potdecupa imagini cu activităţi dăunătoare şi pot fi lipite alături de desene. Dacă grupele au terminat, strângeţi desenele şi distribuiţi-le altor grupe.

Copiii trebuie să privească cu atenţie desenul primit şi să discute lucruri ca de exemplu: Ce s-a întâmplat? Dăunează aceasta lumii sălbatice? De ce? Persoana care face această activitate se simte bine? Ce forme alternative ale aceleaşi activităţi a-ţi putea enumera, dar care e mai puţin dăunătoare? Cu întrebări de acest gen profesorul poate dirija discuţia.

După ce copiii au răspuns la întrebări, fiecare grupă discută cu celelalte grupe răspunsurile date şi le arată desenele şi recomandările posibile pentru activităţile mai puţin dăunătoare mediului natural.

Afişaţi desenele pe perete pentru a realiza o expoziţie care să le amintească copiilor despre comportamentul dăunător al oamenilor contra naturii.

După ce copii vor vedea multiplele activităţi prin care omul dăunează naturii, ei pot crea imagini ilustrând aceste activităţi şi găsind căi alternative mai puţin dăunătoare mediului. Fiecare copil poate să-şi creeze propriul desen pe care o poate duce acasă pentru a o arăta familiei şi prietenilor. Pot face şi postere cu activităţile alternative, postere ce pot fi afişate în grădiniţă.

Noi construim acest oraş Conştientizarea necesităţii respectului faţă de natură şi de

resursele naturale. Aplicarea acestor cunoştinţe şi crearea unui oraş cu aspect “ecologic”. Materiale necesare: Materiale şi coli de desen Introducere: Înainte de a aduce decizii lucide despre schimbarea înfăţişării unui oraş, arhitecţii

trebuie să ia în considerare şi mediul înconjurător. Ei trebuie să ia în considerare de la cum să fie deşeurile depozitate până la de unde provine electricitatea de fiecare dată când lumina se aprinde în casă. Dacă nu se iau măsuri de protejare a naturii şi clădirile se construiesc fără raţionament, împrăştiind deşeuri în toate părţile, apa va deveni nepotabilă, iar străzile murdare. Mediul are un impact uriaş asupra felului de a trăi în oraşe şi asupra modului în care arhitecţii proiectează oraşul.

Copiii vor construi un model al oraşului “ecologic” pe baza unui plan proiectat de ei. Se va lucra pe grupe, reprezentantul fiecărui grup va prezenta modelul acestuia colegilor şi va justifica planul proiect. Crearea acestui plan proiect trebuie să aibă un efect ecologic pozitiv asupra oraşului şi a copiilor.

Modul de desfăşurare: Colectivul grupei să discute despre faptul că un oraş trebuie să asigure locuitorilor

condiţii optime de trai: să existe locuinţe, surse de furnizare a căldurii, electricitate, etc. Definim ce înţelegem prin gândire ecologică şi se discută despre ce trebuie să ofere un

oraş “ecologic” locuitorilor săi. Grupaţi copiii în grupe de câte 4. Explicaţi-le că fiecare grup va modela un oraş

“ecologic” Fiecare oraş trebuie să includă:

Numele oraşului / Legile oraşului care îi fac pe cetăţeni să respecte responsabilităţile ecologice./Un râu care să traverseze sau să înconjoare oraşul/Câteva metode pentru refolosirea deşeurilor/Locuinţe pentru cetăţeni După ce fiecare grupă şi-a plănuit oraşul, un reprezentant va prezenta modelul grupei colegilor de clasă.

Desenele şi planurile pot fi afişate în sala de clasă pentru a le reaminti copiilor că întotdeauna trebuie să ţinem cont şi de mediul ce ne înconjoară şi să ne asigurăm că schimbările efectuate nu vor periclita natura.

E nu numai casa noastră… Copiii vor defini “habitatul”, importanţa sa şi vor crea o listă a posibilităţilor de

protecţie a acesteia. Materiale necesare: Carduri (alimente, spaţiu, adăpost, apă) scaune, o sursă de muzică

care poate fi pornit şi oprit uşor (casetofon, CD), spaţiu mare în clasă. Introducere: Habitatul este spaţiul în care trăim şi de la care provin toate lucrurile necesare pentru

viaţă: alimente, apă, adăpost, spaţiu. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla fără aceste lucruri? Din nefericire plantele şi animalele de pe întreg globul simt lipsa acestor lucruri, deoarece, datorită schimbărilor negative din mediu, ei pierd spaţiul în care trăiesc. Pierderea habitatelor este una din cauzele dispariţiei speciilor. Ce am putea face pentru oprirea acestor schimbări negative; cum am putea fi de folos plantelor şi animalelor ce ne înconjoară? În această activitate copiii vor defini ce importanţă au habitatele în supravieţuirea oricărei specii. Vor participa la o activitate “de ocupare a scaunelor” şi formând grupe vor juca un joc.

Modul de desfăşurare: Discutaţi cu colectivul grupei înţelesul cuvântului “habitat”. Începeţi cu întrebarea:

“de ce avem nevoie pentru a trăi?”Apoi explicaţi-le lucrurile incluse într-un habitat şi daţi definiţia:“Habitatul este spaţiul în care trăim şi care ne asigură hrana, apa, adăpostul şi toate lucrurile de care avem nevoie pentru a supravieţui”. (5 minute)

Vor juca jocul “să ne ocupăm scaunele”. Pentru aceasta aşezaţi scaunele pe două râduri, spate în spate, cîte un scaun pentru fiecare elev. Pe fiecare scaun puneţi câte un card (alimente, apă, adăpost, spaţiu). Jocul e destinat pentru 20 de copii. Asiguraţi-vă că aveţi destule carduri pentru schimbările pe care vreţi să le faceţi. Scaunele “alimente” pot fi mutate numai atunci, dacă schimbarea citită afectează provizia e alimente. Pentru cei 20 de elevi, va fi nevoie de 20 de scaune şi câte 5 carduri pentru fiecare schimbare

Folosiţi o sursă de muzică care poate fi uşor pornit şi oprit: radio, casetofon, CD (5 minute).Scaunele reprezintă habitatul. Fiecare scaun e ceva de care avem nevoie: hrană, adăpost, apă şi spaţiu. Când începe muzica, copiii se plimbă în jurul scaunelor. La oprirea muzicii, fiecare încearcă să ocupe loc pe un scaun. Porniţi muzica, lăsaţi ca copiii să se plimbe şi brusc opriţi casetofonul.

Prima dată fiecare copil va avea posibilitatea de a ocupa loc pe un scaun. Explicaţi-le că de această dată habitatul e capabil de a întreţine toţi copiii pentru ca aceştia să supravieţiască. Introduceţi o schimbare , scoateţi cel ma apropiat scaun. De exemplu, dacă schimbarea afectează provizia de alimente, scoateţi scaunul “alimente”. Porniţi şi opriţi muzica din nou. De data aceasta unul dintre copii nu va putea “supravieţui”. El va privi jocul în continuare şi se va ataşa colegilor într-o tură mai târzie.

Între aceste ture, introduceţi de fiecare dată o schimbare, scoateţi scaunul corespunzător, porniţi, apoi opriţi muzica şi rugaţi-i pe copiii care nu “supravieţuiesc” să privească jocul în continuare. Continuaţi jocul până când rămâne doar un singur copil. Acum jocul ia sfârşit (25 de minute pentru joc)

Apă - Oamenii îşi aruncă deşeurile în râuri, animalele şi plantele care trăiesc aici nu pot supravieţui poluării. Scoateţi scaunul “apă”. Pentru a câştiga mai mult curent electric, oamenii construiesc baraje pe râuri, astfel apa nu curge în albia sa naturală. Scoateţi scaunul “apă”.

Datorită industriei carbonifere şi a poluării cauzată de aceasta, apa ploii devine acidă, schimbând pH-ul lacurilor şi a solului. Apa e totuşi bună de băut, dar plantele şi animalele sensibile nu potsupravieţui schimbărilor. Scoateţi scaunul “apă”.

În amonte se taie copacii, iar apa spală partea superioară a solului, cauzând eroziuni. Datorită acestora apa râului devine plină de nămol şi nisip, în care nu pot trăi multe specii. Scoateţi scaunul “apă”. În amonte o fabrică îşi emană deşeurile toxice în apa râului, apa devine nepotabilă. Scoateţi scaunul “apă”. Adăpost- O mare companie de exploatare forestieră face o defrişare uriaşă într-o pădure, lăsând un spaţiu mare pustiu. Multe dintre animalele care trăiau în pădurea deasă nu vor supravieţui. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Câteva dintre peşterile din zonă au prea mulţi vizitatori. Din cauza disturbării, liliecii părăsesc peştera, pe care o foloseau înainte ca loc de sălaş. Scoateţi scaunul “adăpost”. Pentru crearea noilor locuinţe, sunt desecate zonele umede din zonă, lăsând astfel toate speciile de plante şi animale care trăiau acolo fără adăpost. Scoateţi scaunul “adăpost”. Colectorii de specii de păsări rare adună cuiburile acestora. Scoateţi scaunul “adăpost”. De când s-au făcut baraje, plantele care trăiau pe marginea râului nu supravieţuiesc, deoarece solul devine arid. Scoateţi scaunul “adăpost”.

Hrană- Peştii mor din cauza unor toxine emanate în apă. Animalele care se hrănesc cu peşti rămânînfometate. Scoateţi scaunul “hrană”. Ciupercile sunt o delicatese populară, de aceea majoritatea lor sunt culese pentru vânzare.Animalele care se hrănesc cu ele rămân fără hrană. Scoateţi scaunul “hrană”.

Sunt omorâte toate dipterele cu insecticide. E adevărat că ele sunt dăunătoare oamenilor, dar reprezintă hrana a multor păsări, lilieci, broaşte, păjanjeni, etc. Scoateţi scaunul “hrană”. Animalele fermelor pasc toate ierburile poienelor şi a câmpiilor, schimbându-le în arii deşerte, nisipoase. Alte animale, de ex. şoarecele de câmp şi alte rozătoare trăiesc pe aceste câmpii şi se hrănesc cu seminţele plantelor. Scoateţi scaunul “hrană”.

Lacul e declarat a fi “mort” din cauza ploii acide. Nimic nu poate trăi în lac, provizia de hrană dispare. Scoateţi scaunul “hrană”.

Spaţiu- O arie dintr-un teritoriu e transformat în carieră de piatră. Animalele din această arie sunt nevoite să-şi caute alt loc de viaţă, disturbând alte animale. Scoateţi scaunul “spaţiu”. Turiştii care doresc să vadă animalele în habitatul lor, traversează pădurea zi de zi, din când în când apropiindu-se foarte mult de animale pentru a le face fotografii sau calcă plantele pe care le întâlnesc în cale. Pierderea proprietăţii private înseamnă pierdere de spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Oamenii doritori de pescuit au introdus o nouă specie de peşte în lac, acesta fiind mult mai mare şi crescând mult mai repede decât speciile native, din faţa cărora mănâncă întreaga hrană. În scurt timp speciile native nu au suficient spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

E nevoie de cât mai multe terenuri agricole pentru care se taie mulţi copaci. Animalele care trăiesc în pădurile tăiate rămân fără spaţiu. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Lupii, urşii şi alţi carnivori mari au nevoie de spaţiul pe care omul îl utilizează, reducând din ce în ce mai mult spaţiul animalelor sălbatice. Scoateţi scaunul “spaţiu”.

Habitatele acvatice (acvariu într-o sticlă) Cunoaşterea mai aprofundată a ecosistemelor acvatice. Materiale necesare: două sticle de plastic de doi litri, sursă de apă şi lumină, peşti

guppy, melci de apă, nisip, foarfeci, markeri şi alte instrumente de scris. Introducere: 75% din suprafaţa Pământului e acoperită de apă, aceasta reprezentând cea mai mare

parte a biosferei. Habitatele acvatice adăpostesc multe specii de plante şi animale. Fără apă,

cele mai multe forme de viaţă nu ar putea supravieţui, iar Pământul ar deveni un loc pustiu, asemănător unui deşert.

Deşi temperatura apei variază mult, habitatele acvatice sunt umede, iar temperatura aerului este mai mult rece. Habitatele acvatice sunt de două feluri: ape dulci (râuri, pârâuri, izvoare, lacuri) şi ape sărate, marine (mări, oceane, estuare).

Apele dulci au o concentraţie mică de sare, de obicei sub 1%. Plantele şi animalele acestor ape s-au acomodat concentraţiei reduse de sare şi nu ar putea supravieţui în arii cu o mare concentraţie de sare (de ex. oceane). Apele dulci sunt de mai multe feluri: lacuri, râuri, pârâuri, izvoare, etc.

Apele sărate ocupă trei sferturi din suprafaţa Pământului şi includ mările, oceanele, recifele corale şi estuarele. Algele marine produc cea mai mare parte a oxigenului pe care îl respirăm şi folosesc mare parte a dioxidului de carbon atmosferic. Prin evaporarea apelor marine se produc ploile.

Cele mai mari ecosisteme, oceanele, dominează suprafaţa Pământului şi pot fi separate în zona pelagică, abisală, bentică şi flux-reflux. Oceanele au o mare biodiversitate de specii, după părerea unor oameni de ştiinţă există mai multe specii de animale şi plante în oceane decât pe suprafaţa Pământului.

În această activitate copiii vor crea un sistem acvatic viu într-o sticlă de plastic de doi litri.

Organismele colonizatoare vor fi plante acvatice, melci de apă şi peşti. Copiii vor reţine observaţiile făcute timp de o perioadă de patru săptămâni.

Modul de desfăşurare: Prima zi

1. Începeţi prin a împărţi clasa în grupe de 3-4 copii, depinde de numărul copiilor din grupă. 2. Explicaţi-le că trebuie să-şi creeze propriul ecosistem acvatic. Pentru aceasta e nevoie să aducă materiale pentru experiment. 3. Discutaţi despre lucrurile care trebuie luate în seamă la crearea unui ecosistem acvatic:

4. Timp de patru săptămâni vor observa ce se întâmplă. Pot să observe creşterea plantelor acvatice, a animalelor, a schimbările petrecute în numărul indivizilor, schimbarea calităţii apei.

- Pot fi făcute măsurători cantitative: Ce mărime are…? Timp de câte zile a durat…? Sau măsurători calitative: Ce culoare are…? Ce formă are…? se mişcă repede sau lent…?

- La sfârşitul perioadei de patru săptămâni, copiii îşi vor reprezenta datele cu schimbările petrecute în ecosistem de la începutul şi până la sfârşitul perioadei. A doua zi

1. Copiii vor crea ecosisteme acvatice utilizând materialele aduse de ei sau profesor. 2. Împărţiţi copiii pe grupe. 3. Unul dintre copii să taie partea de sus a unei sticle de plastic, unde aceasta se îngustează şi partea de jos a altei sticle 4. Sticla trebuie tăiată acolo, unde partea ei de sus se îngustează. Trebuie tăiată de asemenea partea de jos a altei sticle şi perforată, aceasta va fi capacul. 5. Umpleţi sticla cu nisip până la o înălţime de 5 cm. 6. Adăugaţi apă încet, pentru a nu împrăştia nisipul şi rădăcini de Elodea lungi de 3-10 cm (sau orice altă plantă acvatică), înfigându-le cu grijă în nisip. Pe suprafaţa apei puteţi pune şi linte de baltă. 7. Lăsaţi nisipul să se aşeze şi dacă aţi folosit apă de robinet, cloridele din apă să se risipească. În ziua următoare adăugaţi doi peşti guppy şi melci de apă. Puneţi sticlele marcate cu numele echipelor sau a copilului răspunzător de ea la o sursă de lumină.

Copiii vor studia ecologia unei ape stătătoare şi viaţa organismelor din acest mediu pentru a dobândi cunoştinţe despre funcţionarea unui ecosistem acvatic.

Proiect: Să facem ordine şi curăţenie! Copiii trebuie să înţeleagă problemele de mediu cu care se confruntă planeta noastră.

Lucrând în echipă vor curăţa curtea grădiniţei. Materiale necesare: Saci menajeri, mănuşi de cauciuc; dacă mănuşi nu vă stau la

dispoziţie, elevii să-şi pună pungi de plastic pe mâini pentru a-i proteja, hârtie şi ustensile pentru desen.

Introducere: Poluarea este una din marile probleme cu care se confruntă globul. Există multe tipuri

de poluări care dăunează animalelor, plantelor şi bineânţeles oamenilor; una dintre sursele de poluare, la care participă şi omul zi de zi este producerea deşeurilor în cantităţi foarte mari. Prin deşeu se înţelege orice tip de gunoi care nu este depozitat în mod adecvat. O mare problemă este că oamenii nu îşi dau seama că deşeurile sunt foarte dăunătoare, afectându-ne viaţa de zi cu zi: de exemplu aruncate în apă poluează pânza freatică, apa devenind nepotabilă. Omul crede că deşeurile dispar după un anumit timp: adevărul e că unele se descompun într-adevăr, altele însă (de ex. materialele plastice) rămân pe suprafaţa pământului, cauzând daune plantelor, animalelor şi omului. Mulţumită omului Pământul e acoperit de deşeuri. Să facem deci ceva pentru a opri acest lucru!

Prin această activitate copiii vor învăţa despre diferitele surse de poluare care afectează planeta şi vor participa la o activitate de curăţare a curţii grădiniţei. Se vor familiariza cu diferitele tipuri de deşeuri care se găsesc chiar şi în curtea şcolii şi vor învăţa despre metodele de recirculare ale acestora. Prin curăţirea curţii, împrejurimile şcolii devin mult mai frumoase. Vor face un desen cu tipurile de deşeuri colectate.

Modul de desfăşurare: Discutaţi despre tipurile de poluare care afectează mediul .Explicaţi-le că poluarea este

una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă planeta şi că aceasta afectează în mod negativ mediul în care trăim. Întrebaţi-i prin ce metode putem ajuta: dacă unul dintre copii rosteşte “curăţirea deşeurilor”opriţi discuţia, spunându-le că tema activităţii din acea zi este chiar aceasta. Împărţiţi grupa în două echipe, fiecare copil să primească o pereche de mănuşi şi un sac menajer. Regulile sunt: timp de 15 minute fiecare să strângă atâtea deşeuri cât poate din curtea grădiniţei, precizându-le care sunt limitele curţii. Numai în interiorul acesteia pot aduna gunoaiele. Obiectele din sticlă şi cele ascuţite nu trebuie adunate.

Dacă timpul a expirat, copiii trebuie să sorteze deşeurile în saci diferiţi pentru a fi recirculaţi. Mănuşile se adună şi ele. Ne întoarcem în sala de clasă.

Fiecare copil desenează o listă cu tipurile de deşeuri pe care le-a adunat: resturi de mâncare, sticle de plastic, etc. Acestea trebuie reprezentate pe un grafic şi trebuie interpretate de către profesor pentru a le reaminti copiilor care tipuri de deşeuri sunt cele mai frecvent întâlnite.

Puneţi următoarele întrebări: Ce fel de obiecte aţi găsit în cea mai mare cantitate? Ce fel de obiecte au fost rar întâlnite? Ce alt lucru am putea face pentru a ajuta Pământul? Dacă în 15 minute am ajutat aşa de mult, închipuiţi-vă ce s-ar putea face timp de 3 ore? Ce ar putea face colectivul grădiniţei pentru a menţine curtea grădiniţei curată?

Poluarea apelor Copii să poată identifica doi sau mai mulţi poluanţi într-un pârâu, lac, baltă sau altă

zonă umedă şi să relateze prin cuvinte sau prin metode artistice un mesaj de prevenire a poluării.

Materiale: materiale pentru desen, cutii de plastic, deşeuri de plastic, mănuşi de

cauciuc, 5 pahare de plastic, vată, apă şi substanţe (poluanţi) care se dizolvă în apă. Introducere Există multe substanţe care poluează apele, afectând în acest fel viaţa plantelor şi

animalelor avatice. Poluarea este de trei feluri: chimică, termică şi ecologică. Deoarece nu toate tipurile de poluări sunt cauzate de oameni, copiii vor învăţa prin intermediul acestei activităţi că există şi poluare naturală, aceasta ajutându-i să înţeleagă mai bine fenomenul poluării apelor şi efectele potenţiale ale acesteia asupra habitatelor naturale şi antropice. Modul de realizare: Prima sesiune

1. Duceţi copiii într-o zonă umedă pentru a se familiariza cu un habitat acvatic. De exemplu în Iaşi puteţi ieşi pe malul râului Bahlui.

2. Duceţi şi saci pentru gunoaie (deşeuri) şi mănuşi din cauciuc de protecţie. 3. Împărţiţi copiii în grupe de câte 3-4 persoane. 4. Fiecare grupă are de cules cât mai multe surse poluante de pe malul apei, în timp ce

un copil din grupă va desena poluantele pe o coală de hârtie. După 5-7 minute copiii se vor aduna pentru a discuta ce fel de surse poluante au găsit. Pe când poluarea vizibilă e adesea sub forma de grămezi de gunoaie explicaţi-le copiilor că apa poate fi poluată, fără ca aceasta să fie vizibilă.

5. După ce discuţia a luat sfârşit, împărţiţi copiilor saci menajeri şi mănuşi pentru a aduna deşeurile, mergeţi înapoi la grădiniţă şi puneţi deşeurile adunate în containere.

Sesiunea a doua Reluaţi cu copiii tipurile de poluare despre care au învăţat şi pe care le-au văzut pe malul apei (5 minute).

1. Încuraja-ţi copiii să se gândească la surse de poluare şi la măsuri de prevenţie a acesteia.

2. După ce au terminat de desenat, purtaţi desenele prin clasă ca ei să poată observa diferite căi de a spune “nu” poluării.

3. Dacă timpul permite, copiii să-şi cureţe băncile cu apă curată. Explicaţi-le că apa curată nu e pe deplin lipsită de poluanţi.

4. În timp ce copiii desenează, puneţi 5 lichide curate în pahare de plastic. Conţinutul paharelor trebuie să fie uşor de recunoscut pentru copii, de exemplu: apă dulce, sărată, cu lămâie, apă de robinet şi oţet.

5. Cereţi câtorva copii să guste fiecare lichid şi să spună ce gust au simţit, apoi arătaţi-le ce au gustat. Dacă timpul permite, experinţa se poate face cu fiecare copil

6. După terminarea experienţei, avertizaţi-i că multe tipuri de poluanţi nu pot fi văzuţi cu ochiul liber, dar pot avea un impact negativ asupra apei potabile, astfel ca aceasta să devină nesănătoasă pentru oameni. Discutaţi despre măsurile de prevenţie care trebuie luate pentru a păstra apele curate şi a putea bea o apă bună, sănătoasă (5 minute).

Circuitul apei în miniatură

Materiale necesare: borcan cu capac, plante, pietricele, sol, nisip; Modul de realizare: Copiii vor introduce în borcan pietricele, nisip si apoi solul. Se pun în pământ plantele şi lîngă ele capacul cu apă. Închideţi borcanul şi puneţi-1 într-un loc însorit. Astfel, obţineţi un circuit al apei.

Poluarea apei Materiale necesare: două garoafe albe, ţelină cu frunze, cerneală roşie, verde,

albastră, foarfecă, vase de sticlă. Modul de realizare: Copiii vor umple vasele cu apă adăugându-se la fiecare vas altă

culoare de cerneală. Tulpina garoafei se taie cu grijă în două părţi până la capătul floral. Fiecare jumătate a tulpinii se introduce într-un vas cu apă colorată. După câteva ore florile încep să se coloreze.

O ţelină secţionată în partea inferioară se pune într-un vas ce conţine colorant roşu. Apa urcă prin tulpină în frunze colorându-le în roşu şi vedem celulele vasculare prin care apa e condusă către frunze.

Festival de mediu pe tema reciclării materialelor Copiii vor fi conştienţi de

importanţa ecologică a recilării şi refolosirii deşeurilor. Materiale necesare: Deşeuri curate Introducere:

Recircularea constă în utilizarea repetată a diferitelor materiale: metale, sticle de plastic, cutii de conserve şi produse de hârtie, aceste materiale fiind colectate, înainte de aruncarea lor şi trimise manufacturilor care le transformă în noi produse. Prin recirculare resursele naturale utilizate pentru obţinerea unor produse sunt reutillizate pentru fabricarea altor produse noi. În această activitate copiii vor învăţa noi căi de utilizare a materialelor despre care au crezut că nu mai au nici un folos. Ei vor învăţa deasemenea importanţa recirculării şi vor vedea cum lucrurile folosite zi de zi şi uzate pot fi transformate în alte produse noi. Cu ajutorul imaginaţiei lor, copiii împreună cu părinţii vor transforma o bucată de deşeu curat într-un produs nou, care poate fi utilizat în viaţa de toate zilele.

Modul de realizare: Explicaţi copiilor că aţi adus o grămadă de deşeuri curate, pe care bineînţeles le

depozitaţi în afara sălii de clasă pe o masă. Chemaţi copiii în apropierea mesei ca fiecare dintre ei să poată vedea deşeurile aflate

pe masă. Dacă vreun copil are vreun deşeu pe care doreşte să-l pună pe masă, încurajaţi-l s-o facă.

Spuneţi-le că vor participa la un proiect prin care deşeurile aflate în faţa lor vor fi transformate în lucruri folositoare, urmând astfel un comportament ecologic.

Rugaţi-i să se aşeze la loc şi împărţiţi copiii şi părinţii în echipe de câte doi. În fiecare echipă să fie acelaşi număr de persoane.

Explicaţi următoarele reguli clasei:

a. Fiecare grupă îşi va alege un obiect din cele aflate pe masă b. Trebuie să folosească cel puţin un obiect din cele aflate pa masă, dar pot utiliza deşeuri

aduse de acasă, dacă acestea sunt curate c. Produse alimentare nu se folosesc d. La atingerea produsului, mâna celui care l-a atins să fie curată e. Grupele vor crea un produs care va fi expus la un “festival de mediu”, organizat în ziua

în care se desfăşoară proiectul

Acest “festival de mediu” este de fapt o competiţie, unde produsele create vor fi notate de un juriu. Membrii juriului vor cere participanţilor să facă o demonstraţie a proiectului lor. Fiecare participant va sta lângă produsul său, fără a se deplasa în altă parte până la anunţarea câştigătorului.

a. Copiii pot să dea orice fel de demonstraţie, aceasta putând consta într-un cântec, un dans, un logo etc. despre produsul lor. Ideea este să-şi poată vinde produsul juriului.

b. Trebuie să demonstreze care sunt beneficiile produsului creat de ei. c. Fiecare grupă trebuie să aibă idei diferite şi deci şi produse diferite. d. Înainte de a începe fabricarea noului produs, copiii şi părinţii să facă desene preliminarii

pentru a vedea dacă produsul va funcţiona, desene care vor fi de asemenea prezentate în cadrul festivalului.

f. Fiecare grupă trebuie să aibă un nume, la fel ca şi produsul creat. Copiii şi părinţii pot să înceapă lucrul prin a-şi găsi nume echipelor. Pot lua deşeurile

de pe masă, numai după ce şi-au terminat desenele provizorii. Echipele pot lucra la crearea produsului, chiar şi în timpul lor liber, condiţia este ca produsul să fie finisat până la o dată stabilită preliminar.

În ziua organizării “festivalului de mediu” produsele trebuie aranjate în aşa fel încât juriul să se poată plimba printre produsele expuse, fără ca atenţia sa să fie distrasă de vederea unui alt produs. Juriul trebuie să se oprească la fiecare produs şi să pună aceleaşi întrebări fiecărei echipe, judecând cu corectitudine fiecare lucru prezentat. După aceasta fiecare echipă îşi face demonstraţia.

Juriul să facă comentarii pozitive fiecărui produs pentru ca fiecare echipă să fie satisfăcută pentru munca depusă. După aceasta este desemnat câştigătorul. Profesorii ar putea pregăti certificate de apreciere pentru toţi participanţii şi câştigătorii festivalului de mediu. Acestea ar putea fi înmânate de care juriu la ceremonia de premiere.

Producerea hârtiei Hârtie folosită pentru scris de către copiii va fi recirculată şi utilizată

pentru îndeplinirea unei sarcini. Materiale necesare: Mixer, hârtie, apă, două cade largi, spaţiu mare şi uscat pentru lucru, prosoape de bucătărie, ziare, sucitor (chiar dacă nu vă stă la dispoziţie, lecţia se poate executa), rame. Introducere:

Hârtia este un material simplu. Pentru producerea ei e esenţială papura sau rogojina şi poate fi produs din aproape orice fel de material fibros, de exemplu lemn sau hârtie recirculabilă.

Procesul producerii hârtiei a fost inventat în China în sec. al doilea şi până în 1798 se putea face deodată numai o coală de hârtie. Cu toate că tehnologia de producere a hârtiei a evoluat foarte mult în ultimele secole, paşii principali au rămas aceeaşi, astfel putem produce hârtie şi manual, acasă.

În această activitate copiii vor învăţa să recircule hârtia folosită, vor înţelege mai bine procesul de reutilizare a resurselor şi cel al producerii hârtiei.

Modul de realizare:

1. Înainte de începerea procedurii, explicaţi copiilor că în următoarele două ore din hârtia odată folosită vor produce hârtie nouă, deci materialul va fi reutilizat. 2. Adunaţi toate hârtiile folosite în mijlocul clasei. 3. Scoateţi coperţile, orice obiect lipit pe aceste coli şi rupeţi-le în mici bucăţele, apoi înmuiaţi hârtia în apă caldă pentru cel puţin 30 de minute, dar o puteţi lăsa o noapte întreagă.

4. Până când hârtia se înmoaie în apă, fiecare copil să facă o ramă, iată câteva posibilităţi de utilizare a acestora:

a) Ramă de lemn: creaţi o ramă de lemn pe care fixaţi o plasă de sârmă cu ajutorul cuielor.

b) Umeraş din sârmă: pentru a ajunge la forma dorită îndoiţi sârma şi acoperiţi-o cu nylon. Acest fel de ramă e cel mai uşor de făcut, mai ales dacăfiecare copil îşi prepară propria hârtie. Copiii pot să aducă şi de acasă materiale pentru producerea unor rame.

c) Gherghef: fixaţi nylon sau material dintr-o perdea între două gherghefuri şi fixaţi-le. 5. Dacă hârtia s-a uscat, umpleţi mixerul până la jumătate cu apă caldă şi adăugaţi o

mână de hârtie îmbibată, după care porniţi mixerul la o viteză medie, pînă când bucăţelele de hârtie se dizolvă şi amestecul va avea o consistenţă lichidă. Pentru schimbarea structurii hârtiei, puteţi adăuga bucăţi de hârtie colorată, flori sau ierburi presate, uscate.

6. Turnaţi amestecul mixat într-un cadă mare şi amestecaţi-l cu apă caldă, până când tot componentele sunt dispersate în mod uniform.

7. Puneţi cu grijă rama pregătită în cadă, astfel încât apa să o acopere şi încet mişcaţi-o înainte şi înapoi pentru ba fibrele de hârtie să se depună pe suportul ramei.

8. Ţinând-o în poziţie orizontală, scoateţi rama din apă şi lăsaţi-o pe marginea cadei, până când apa picură de pe ea. Pe suportul ramei ar trebui să fie depus un strat uniform din amestecul obţinut. Pentru a înlătura umiditatea, excesivă, apăsaţi uşor amestecul de pe suport cu ajutorul pălmii. Îmbibaţi excesul de apă de pe marginea ramei cu ajutorul unui burete.

9. Puneţi prosoape de hârtie sau ziare pe suprafaţa netedă şi acoperiţi-o cu suportul cu hârtia îndreptată jos. Ridicaţi uşor suportul, pentru ca hârtia să rămână la loc.

10. Acoperiţi din nou hârtia cu ziare sau prosoape şi înlăturaţi excesul de apă cu mâna sau cu ajutorul sucitorului. Colile de hârtie rezultate trebuie puse la uscat la aer liber. Pentru obţinerea rezultatelor mai bune, le puteţi lăsa la uscat o noapte întreagă.

11. Dacă hârtia s-a uscat, înlăturaţi cu grijă ziarul sau prosopul de bucătărie. 12. După terminarea procesului de preparare a hârtiei, restul de amestec poate fi aruncat

sau păstrat pentru alte grupuri de copii, care urmează să efectueze aceeaşi activitate. Nu aruncaţi însă amestecul în chiuvetă sau în toaletă.

Dacă au terminat de preparat hârtia, copiii vor scrie ceva pe hârtia obţinută. Deşeurile: o problemă actuală, pe care deseori n-o luăm în considerare Copiii să cunoască cele mai importante surse de poluare, de producere a deşeurilor şi să

înţeleagă că acestea trebuie reduse; să încurajeze şi alţi copii să producă cât mai puţine deşeuri. Materiale necesare: Un cântar, deşeuri acumulate într-o zi, un sac menajer.

Introducere: Mediul înconjurător este afectat de foarte mulţi factori, unul dintre cei mai dăunători

fiind deşeurile, în special cele necolectate şi depozitate corespunzător. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre noi şi-ar arunca gunoiul pe stradă. Ar fi peste tot murdărie, nu ne-am putea mişca pe străzi.

Modul de realizare:

1. Profesorul va aduna deşeurile produse într-o zi de colectivul clasei, punând deoparte conţinutul coşului de gunoi. Va colecta separat deşeurile reciclabile şi cele nereciclabile.

2. La începutul orei întrebaţi copiii dacă ei produc multe deşeuri. 3. După începerea discuţiei, surprindeţi copii prin a le arăta sacul cu deşeurile produse în

ziua precedentă de colectivul clasei.

4. Arătaţi-le conţinutul sacului/sacilor; dacă conţin şi materiale murdare, e convenabil să purtaţi o mănuşă.

6. Întrebaţi oare ce se întâmplă cu deşeurile? 7. Discutaţi cu copiii despre materialele reciclabile : materialele plastice, metale, sticlă,

hârtie şi daţi şi exemple din fiecare; exemplele să nu coincidă cu cele aflate în faţa clasei. Oare ce se poate produce din materialele reciclabile ? Există vreun loc unde se efectuează reciclarea ?

8. Căutaţi acum care sunt materialele reciclabile şi cele ne–reciclabile din sacul vostru şi în timp ce profesorul explică diferenţa dintre ele, dând şi exemple, puneţi-le în saci diferiţi. Dacă un arbore e doborât în pădure Copiii vor identifica produsele secundare utilizate în viaţa de toate zilele şi vor descrie

câteva modalităţi prin care viaţa omului depinde de pădure. Materiale necesare: Instrumente şi materiale de desen, hârtie Introducere: Pădurile acoperă aproape o treime din suprafaţa pământului şi ne furnizează lemn,

hrană, medicamente, hârtie şi multe alte produse folosite zilnic. De asemenea frunzele copacilor oxigenează aerul, modifică clima şi pădurea consituie zona de recreaţie a multora dintre noi.Fără păduri, viaţa omului ar fi foarte diferită, ele constituind “plămânul verde” al pământului. În această activitate copiii vor învăţa despre rolul pădurilor în viaţa omului şi vor întocmi o listă a produselor făcute din lemn, categorizându-le în obiecte des folosite şi cele mai puţin cunoscute.

Modul de realizare: Întocmiţi o listă cu produse fabricate din lemn, pentru ca ei să-şi dea seama de

importanţa lemnului, a pădurii: de exemplu hârtia de scris, bancnotele, cărţile provin din lemnul copacilor. Întrebaţi copiii ce fel de beneficii mai avem de pe urma copacilor (ne ţin umbră, reprezintă spaţiu de recreare, oxigenează aerul). Explicaţi-le că există nenumerate produse fabricate din lemn sau din derivatele acestuia, dar care nu au o importanţă aşa mare.

Colectivul grupei sau micile grupe alcătuite din aceasta să întocmească o altă listă despre produsele fabricate din lemn, cum ar fi: -Alimente pe care le obţinem din păduri: migdale, nuci, alune, lămâi, cafea, mere, scorţişoare etc. -Produse obţinute din diferitele părţi ale copacilor: creioane, cărţi, lemne de foc, covoare, cerneală, case din lemn, linguri de lemn, carton, ziare, reviste, plicuri de ceai şi cafea, mâncare pentru peşti, mobilă din lemn, chitare, şampoane, şerveţele, medicamente, gumă de mestecat etc. - Beneficii aduse mediului: absoarbe poluarea de zgomot, produce oxigen, reprezintă adăpost pentru păsări şi alte animale, rădăcinile copacilor fixează solul etc. -Recreaţie: loc de plimbare şi popas, case de lemn, producerea de canoe şi diferite tipuri de bărci, etc. - Copiii mai pot adăuga şi alte categorii: valorile estetice ale unei păduri, produce umbră împotriva razelor solare, răcoreşte asfaltul, ţine piept vântului, etc. Rugaţi-i pe copii să se gândească cum ar decurge o zi fără arbori şi copaci: prin ce ar diferi rutina lor zilnică? Cum s-ar schimba mediul înconjurător? Vor desena o scurtă poveste despre o zi fără copaci. Ei trebuie să aibă grijă ca pe desen să nu apară nici un obiect produs din lemn.

Problemele mediului în regiunea polară Copiii vor întocmi o listă despre problemele

de mediu pe care le cunosc şi se vor gândi care dintre acestea pot afecta regiunea polară.

Materiale necesare: Instrumente pentru desen şi harta lumii, dacă e disponibilă Introducere: În discuţii despre mediu regiunea polară e adesea ignorată, deşi nu ar trebui să fie.

Mediul regiunii polare e foarte sensibil la impactul antropic, în special la poluare şi la subţierea stratului ozonic. Încălzirea globală are de asemenea un efect negativ asupra regiunilor polare, efect care va avea urmări ce se vor simţi pe întreg globul. Copiii vor învăţa despre efectul poluării asupra regiunilor polare.

Modul de realizare: 1. Cereţi-le copiilor să arate pe hartă unde se situează Arcticul şi Antarcticul 2. Să se gândească la probleme de mediu locale sau care afectează alte zone ale globului 4. Explicaţi-le copiilor că din cauza că aceste regiuni polare sunt foarte rar locuite, mulţi oameni nu le cunosc caracteristicile şi de aceea aceste regiuni sunt de multe ori ignorate când e vorba de probleme de mediu şi de protecţia ariilor naturale. 5. Cereţi-le copiilor să se gândească la posibilele beneficii aduse oamenilor dacă aceştia ar fi mai devotaţi protejării regiunilor polare. 6. Copiii pot lucra individual sau în perechi, depinde de dorinţa profesorului. Desenarea unui asemenea avertisment poate constitui şi o temă pentru acasă, copiii putând fi ajutaţi şi de către părinţi. Avertismentele vor fi apoi prezentate în cadrul clasei, de către fiecare copil.

De ce sunt speciile periclitate? A ajuta copiii să înţeleagă de ce omul este cel care prin activitatea sa periclitează viaţa

multor specii şi dăunează mediului înconjurător. Materiale necesare: Instrumente pentru desen, coli mari de hârtie, cartoane poster,

foarfeci, lipici, copii xerox despre “Profilul speciilor periclitate”; dacă acestea nu vă stau la dispoziţie

Introducere: Pământul e locuit de diferite vieţuitoare: plante, animale, oameni şi alte organisme,

legate prin relaţii interdependente şi care alcătuiesc un sistem complex ce schimbă mereu înfăţişarea planetei, a oceanelor, a atmosferei. Creşterea explozivă a populaţiei umane în ultimele două secole a dus la dezechilibrarea acestor sisteme ecologice şi la periclitarea speciilor de plante şi animale, de care în mod direct sau indirect depinde supravieţuirea fiinţei umane.

Creşterea populaţiei umane atrage după sine răspândirea activităţilor umane devastatoare (defrişarea pădurilor, emiterea poluanţilor chimici în atmosferă, agricultura intensivă) pe întreg suprafaţa Pământului şi schimbarea înfăţişării peisajului, a componenţei atmosferei, a oceanelor. Multora dintre aceste schimbări mediul nu e în stare să le facă faţă.

Copiii vor învăţa în această activitate despre cauzele umane şi naturale, prezente şi de viitor care periclitează supravieţuirea speciilor; lucrând pe grupe vor realiza un poster intitulat “Salvaţi animalul nostru”.

Modul de realizare: Prima zi

1. Începeţi activitatea cu următoarele întrebări: Pământul este un loc sigur pentru toate plantele şi animalele? Din ce cauză? Ce reprezintă pentru o specie să fie “periclitată”? Ce ştiţi despre acest fenomen? Ştiţi să daţi exemple de plante şi animale periclitate sau extinse?

2.Copiii îşi vor da seama că tema se referă la plantele şi animalele periclitate. Puneţi-le următoarele întrebări: De ce credeţi că speciile sunt periclitate? Ce se întâmplă cînd un animal o specie de animal sau plantă dispare?

Ce credeţi există metode prin care se poate rezolva această situaţie? Care sunt acelea? Care este deosebirea dintre o specie pe cale de dispariţie şi una periclitată? (Speciile periclitate sunt acelea ale căror număr este foarte mic şi scade în continuu, fără ca acestea să fie ameninţate de dispariţie în prezent. Speciile pe cale de dispariţie sunt speciile atât de rare, încât sunt ameninţate de extincţie). De ce e nevoie de protecţia acestor specii

3. Atenţia copiilor trebuie îndreptată spre problema speciilor periclitate. Cerinţa este ca elevii să creeze un proiect, alături de părinţi, special intitulat “Salvaţi animalul nostru” şi postere cu speciile de plante şi animale ameninţate pentru a atrage atenţia comunităţii asupra acestor probleme globale.

4. Regulile sunt următoarele: Lucrâd în echipe de trei, copiii trebuie să-şi aleagă un animal periclitat, despre care să

facă un poster colorat, interesant şi informativ, care poate fi expus în parcuri şi alte locuri publice pentru a atrage atenţia comunităţii asupra pericolelor care duc la posibila extincţie a speciei.

Înainte de crearea posterului e nevoie ca ei să se familiarizeze cu specia pe care au ales-o, să cunoască cauzele, problemele cu care se confruntă, efectele negative ale activităţii omului asupra ei şi potenţialele soluţii care pot preveni extincţia ei.

Pentru aceasta e nevoie ca aceştia să se orienteze îndrumaţi de profesor şi părinţi, din cărţi şi de pe internet pentru a obţine informaţii despre specia aleasă. Vor completa de asemeni “Profilul speciilor periclitate”, pe care îl vor prezenta clasei împreună cu posterul făcut. Profilul trebuie să includă informaţii despre animal, date şi statistici despre statutul acestuia, recomandări şi metode de orientare a atenţiei comunităţii asupra speciei pe cale de dispariţie.

Deoarece rolul cel mai important al posterelor este atragerea atenţiei, acesta trebuie bine gândit, trebuie trecute pe el cele mai interesante, convingătoare şi folositoare informaţii, statistici şi date ştiinţifice despre specia aleasă. Este important ca aceste informaţii să atragă şi să îndrepte atenţia publicului asupra problemelor serioase şi ameninţătoare cu care se confruntă specia şi asupra posibilelor metode prin care pot fi salvate aceste animale.

Pentru realizarea posterului, copiii vor avea nevoie de carton poster, instrumente de scris şi desen şi alte materiale. Posterul trebuie să includă următoarle informaţii: numele comun şi ştiinţific al speciei, o descriere scurtă a habitatului în care trăieşte, a cauzelor care au dus la faptul că specia a devenit periclitată şi un desen, imagine sau foto a speciei.

Posterele vor fi prezentate clasei, iar profesorul le va nota pe baza următoarelor criterii: creativitate, design, mesaj, conţinut şi impresie, următoarele două fiind cele mai importante criterii. 5.. Echipele trebuie să-şi aleagă specia cu care vor lucra, iar profesorul să controleze ca aceeaşi specie să nu figureze de două ori. A doua zi

Echipele vor continua să adune informaţii şi să realizeze posterul, lucrând cît mai eficace în timpul activităţii. Profesorul trebuie să răspundă la toate întrebările care i se adresează şi să controleze toate posterele. Dacă activitatea nu se termină în timpul orei, copiii o pot continua ca temă pentru acasă. A treia zi

Fiecare echipă va prezenta în faţa clasei “Profilul speciilor periclitate”şi va fi pregătită să răspundă la întrebările puse.

Echipele îşi vor prezenta posterele, astfel încât fiecare membru să vorbească cel puţin o dată pe parcursul prezentării.

O listă scurtă a animalelor rare: sursa este: www.animalinfo.org/rarest.htm, care include informaţii, imagini şi numele speciilor listate. Primejdiile (riscurile) mediului

Copiii îşi vor exprima cunoştinţele despre mediu sub forma unui joc . Materiale necesare: flipchart, jetoane

Modul de realizare: 1. Întreaga clasă va juca un joc. 2. Împărţiţi clasa în trei grupe, unul dintre copii va fi arbitrul jocului şi el îl va ajuta pe

profesor să urmărească care dintre copii şi-a ridicat primul mâna. 3. Fiecare echipă să îşi aleagă un nume, pentru ca arbitrului să îi fie mai uşor să

recunoască participanţii. 4. Explicaţi regulile jocului: Clasa va juca un joc despre diferitele categorii de mediu În fiecare rundă sunt cinci categorii cu câte cinci întrebări care au valori între 1bulina şi 5

buline. Întrebarea de 1bulina este cea mai uşoară, cea 5 buline de e cea mai grea. Fiecare grup îşi alege un reprezentant, care va răspunde la întrebări. Când reprezentantul ştie răspunsul, ridică mâna, iar profesorul ascultă răspunsul dat de

grupa care a ridicat prima mâna. Dacă echipa spune răspunsul corect, primeşte puncte, dacă răspunsul e greşit, i se iau puncte. Oricine răspunde, deşi nu e din grupa celor care au ridicat primii mâna, pierde puncte. Aceste puncte îi fac pe copii să răspundă numai în cazul în care sunt solicitaţi. Echipa care a răspuns corect, poate pune următoarea întrebare. Există o limită de timp de 10 secunde dacă o echipă a ridicat mâna şi până să dea răspunsul După fiecare rundă, anunţaţi scorul şi câştigătorul jocului. Teme de reflecţie:

• Argumentaţi interacţiunea celor cinci obiective ale educaţiei pentru mediu:

Conştientizare, Cunoaştere, Atitudine, Deprindere, Participare: în diferite contexte

educaţionale.

Aplicaţii:

• Analizaţi comparativ legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu.

• Analizaţi sistemic elementele de învăţare la vârsta preşcolară prin raportare la

urmările degradării mediului şi rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.

• Concepeţi două activităţi opţionale specifice educaţiei ecologice după modelul de mai

sus .

Bibliografie selectivă

• Berca M., Ecologie generala si protectia mediului, Editura Ceres, Bucuresti, 2000 • Boca M. Elena & colab., Ghidul metodologic şi aplicativ al educatoarei, Editura Eurodidact,

Cluj Napoca, 2006

• Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup- ghid metodic, Editura Ares, Bucureşti, 2008;

• Bucovală Carmen, Cândea M., Metode moderne de educaţie pentru mediu, Constanţa, 2003; • Cătrună Liliana, Să ocrotim mediul înconjurător, Editura Coresi, Bucureşti, 2003; • Cătrună Liliana, Ecosfera. Viaţa şi mediul ei natural, Editura Coresi, Bucureşti, 2003; • Cerghit I., Metode de învăţământ, Editura Pedagogia secolului XX, Bucureşti, 1980; • Ezechil Liliana, Lăzărescu P., Laborator preşcolar- ghid metodic, Editura V& Integral,

Bucureşti, 2001; • Geamănă Nicoleta Adriana & colaboratorii, Educaţia ecologică la vârsta preşcolară mic

îndrumar pentru educatoare, Editura Coresi, Bucureşti, 2008; • Şova Siminica, Activităţi opţionale în grădiniţă, Editura AS’S, Iaşi, 2000