Unirea Moldovei Cu Romania

8/17/2019 Unirea Moldovei Cu Romania

1/17

Unirea Republicii Moldova cu România

Demonstraii în Chișinău (Februarie 2002)Unirea Republicii Moldova cu România (și, prin aceasta, intrarea Republicii Moldova în UniuneaEuropeană și în OTAN, și scoaterea sa din CSI) este obiectivul politic al unor mișcări mbeleări, până acum nedeterminante, așa cum reiese din faptul că unirea nu a avut loc.Cuprins 1 Contextul politic 2 Fapte istoriceo 2.1 Identitatea și luptele în jurul acesteiao 2.2 Situaia particulară din Republica Moldovao 2.3 Mișcarea unionistă în vremea Uniunii Sovieticeo 2.4 Independena Republicii Moldova 3 Aciunea 2012 4 Situaia actualăo 4.1 Extinderea teritorială a uniriio 4.2 Sondaje de opinie in Moldovao 4.3 Sondaje de opinie în România 4.3.1 Costul economic al unirii 4.3.2 Condiiile politice

4.3.3 Unirea unul câte unul și controversele suscitate de aceasta 5 Diferene și convergene faă de modelul german și de alte unionisme 6 Note 7 Referine 8 Legături externeContextul politic[modificare | modificare sursă] Unionismul. În măsura în care prima Republică DemocraticăMoldovenească s-a unit cu România la data de 9 aprilie 1918, sepoate vorbi despre o re-unificare a Republicii Moldova cu România,mișcare iniiată în ambele ări la începutul anilor 90, după ceMoldova și-a declarat independena faă de Uniunea Sovietică.Spre deosebire de naionaliștii care promovează revenirea în cadrulRomâniei a tuturor teritoriilor cedate Uniunii Sovietice în 1940,

unioniștii se limitează la promovarea unei reunificări pașnice șidemocratice a Republicii Moldova cu România având camodel Reunificarea Germaniei după anul 1989. Anti-unionismul. În Republica Moldova, anti-unioniștii, regrupaiastăzi în coaliiile dominate de comuniști, cuprind atât minorităileconlocuitore (o treime din populaia republicii) cât și o parteînsemnată dintre băștinașii moldoveni românofoni, care se tem demodelul capitalist, politic și economic, românesc și european,preferând să rămână în modelul rusesc post-sovietic reprezentatdeCSI. În România nu există concret o mișcare anti-unionistăstructurată, ci mai degrabă o majoritate de alegători cărora aceastăchestiune le este indiferentă, care nu au zilnic această preocupare.O parte din cercurile conducătoare din România au în vedere și

costul economic al unei uniri și de intrarea în colectivul naional amai bine de un milion și jumătate de cetăeni de origineetnicărusă, ucraineană, bulgară, găgăuză sau altele, dintre caremuli nu cunosc limba română decât tangenial[1].Potrivit sondajelor din noiembrie 2006, 48% din locuitorii Republicii Moldova doreau să devinăcetăeni români, iar 46% nu erau interesai de acest lucru. Potrivit acestui sondaj se onstată că o


2/17

majoritate de 85 la sută dintre cei care-și doresc pașaportul românesc se gândesc în prrând laposibilitatea de a circula liber în Uniunea Europeană. Alii ± 19 la sută ± vor să aibăntrua putea munci și/sau locui în România, în timp ce 14 procente doresc să fie cetăeni rorucă se consideră români.[2] Fapte istorice[modificare | modificare sursă]Identitatea și luptele în jurul acesteia[modificare | modificare sursă]

În mentalul colectiv al populaiilor românești, existau, ca moștenire a trecutului medil, percepii

pur locale privind identitatea colectivă: oamenii se defineau ca ardeleni (sauchiar ungureni), bănăeni, olteni, munteni, moldoveni sau dicieni (în Dobrogea), deși sau cu toiivorbitori ai aceleiași limbi românești[3]. Mișcarea pentru reunificarea Republicii Moldova cu Româniaeste continuarea în zilele noastre a unei mișcări unioniste începută încă din secolul Xe aveaca scop creearea unui stat întregit naional pentru toi vorbitorii limbii Daco-Romane care locuiau înprincipatele Moldova și ara Românească, cât și în imperiile Austro-Ungaria, Otoman și

precis în Transilvania, Bucovina,Dobrogea și Basarabia. Această mișcare se înscria în puleuropean de constituire a naiunilor moderne, care s-a concretizat în 1859 într-o parte din spaiulromânesc prinUnirea Principatelor Moldova și ara Românească, în 1861-1870 prin unireaprincipatelor și regatelor italiene, în 1871 prin unirea principatelor și regatelor medievale germane șiîn 1918, din nou în spaiul carpato-dunărean românesc prin unirea restului teritoriilormânești,inclusiv Basarabia (Est-Moldova).Uniunea Sovietică însă, teritorial continuatoare a politicii Imperiului arist Rus, nu recunoscutaceastă unire și încă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, făurește Regiunea Aut

Moldovenească din Ucraina, pe malul stâng al Nistrului, unde este promovată o identitate etnică(așa-zisă) moldovenească, ce ar fi diferită de cea română, aceasta din urmă fiind asoci¹opresorii capitaliștiº (români).[4] După al Doilea Război Mondial, deși România devenise unstat comunist, Uniunea Sovietică a continuat promovarea acestei identităi moldovenești"neromâne", pentru a justifica etnic despărirea Est-Moldovei de ara-mamă, România,adică anexarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, deși rusa nu are nimic comun nici cu așa-zisalimba moldoveană "sovieticǎ", promovată de Moscova ca "ne-românească".Situaia particulară din Republica Moldova[modificare | modificare sursă]Unirea tuturor teritoriilor cu majoritate românofonă la 1 decembrie 1918 este rezult

atul susineriiconceptului unionist în teritoriile respective, de către o elită intelectuală puternicăeptătoriineamuluiº. Dar, în prejma Primului Război Mondial, în Basarabia, dat fiind că o mare pa apopulaiei trăia în mediul rural și era analfabetă, ca urmare a politicii rusificatoareImperiuluiRus de interzicere a învăământului în limba română, și a interzicerii generale a limbigubernia Basarabiei, ¹deșteptătorii neamuluiº erau mai puin numeroși ca în alte teritoofone.


3/17

Fiind însă majoritari în ¹Sfatul ăriiº, Basarabia a fost primul teritoriu românofon unhiul regatal Românei, în martie 1918. Mărturiile antebelice relevă însă faptul că în acel moment ealocuitorilor încă se identificau ca fiind ¹moldoveniº și nu ca ¹româniº, nu din cauză cns¹identitatea româneascăº, ci deoarece ¹așa apucaseră din bătrâni să-și spunăº. Trecereade la un stat la altul de patru ori într-un răstimp scurt în anii 1918-1944 a avut caurmare oreceptivitate mai redusă a populaiei atât faă de ideea că ar fi români, mai ales în mal, în

mentalul colectiv păstrându-se mai degrabă o identitate locală, moldovenească. După 194mareparte dintre ¹deșteptătorii neamuluiº se refugiază la apus de Prut, partea rămasă în Baiinddeportată sau marginalizată de autorităile sovietice[5].Astfel, elita românească care s-a meninut în teritoriile românofone rămase în România, înmare parte din Republica Moldova, fiind înlocuită cu o elită rusă, rusofonăsau rusificadin acestemotive, în cadrul teritoriului actual al Republicii Moldova, se poate remarca o absenă vizibilă a

sentimentului românităii din mentalul colectiv al majorităii populaiei românofone acPolitica moldovenistă impusă de către URSS în regiune după creearea Republicii SovieticSocialiste Moldovenești, a constat în ridicarea apartenenei locale moldovenești la ranul desentiment naional, conform doctrinei că ar exista o limbă română și o alta, distinctă,moldovenească. Pentru a evidenia ¹difereneleº dintre ele, ¹moldoveneascaº era scrisă unalfabet chirilic ¹moldovenescº derivat artificial din alfabetul rus - spre deosebire de cel român, scris înalfabet latin, și spre deosebire de cel greco-slavon vechi, folosit în vechiul principat alMoldovei.[6]

Vrând, nevrând, majoritatea populaiei a acceptat treptat această definiie al identitnaionale moldovenești, mai ales că ei dintotdeauna își spuseseră ¹moldoveniº. Această interpretare a identităii locale a umplut golul pe care îl lăsase eșecul administraieești care,în numai 22 de ani, nu avusese timp să fructifice în mentalul colectiv basarabean un sentimentputernic al românităii, ca în celelalte regiuni românofone rămase în cadrul României d[7].Astfel, la aproape 2 secole de la ocuparea Basarabiei de către Rusia aristă, în Republca Moldova,deși există o semnificantă parte a populaiei (mai ales printre cei tineri) care susinomânismul,

majoritatea vorbitorilor de limbă română din această ară nu se consideră români, ci moAcest fapt este un obstacol la fel de important în calea mișcării pentru reunificare a RepubliciiMoldova cu România, ca și problemele transnistreană și găgăuză.Mișcarea unionistă în vremea Uniunii Sovietice[modificare | modificare sursă]Frontul Naional-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (FNP) a fost înfiinat în galitateîn 1972, de către un grup condus de Gheorghe Ghimpu (n. 26 iulie 1937, d. 13 noiembrie 2000),fratele fostului președinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. Printre


4/17

conducatorii FNPdin Basarabia erau Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu si Valeriu Graur. În Bucovina deNord, mișcarea era coordonata de Alexandru Șoltoianu. Deinut politic în perioada sovieică pentruacest act, Fondator al Mișcării de Eliberare Naională, Gheorghe Ghimpu a fost primul cre a dat josdrapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinia RepubliciiMoldova, la data de 27 aprilie 1990[8]

. G? Ghimpu a fost membru al Comitetului Executiv al FrontuluiPopular din Moldova și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în moddemocratic 1990 la Chișinău.Frontul Naional-Patriotic, dovedește, prin programul său, cât de neinformai erau înteorii săi :sub impactul refuzului lui Ceaușescu de a participa la intervenia trupelor Pactului de la Varșoviaîn Cehoslovacia în 1968, FNP decide să ceară sprijin României comuniste (!) în lupta îm puterii sovietice[9]. FNP avea drept scopuri nu mai puin decât ieșirea Moldovei din componenaURSS, formarea unei "Republici Populare Moldovenești" cuprinzând și celelalte teritori

i românofonedin zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritoriile fostei RASSM) și unirea ulterioară aacesteia cu România. Drapelul Republicii Populare Moldovenești urma sa devina tricolorul, cu opanglică neagră în diagonală, până la realizarea Unirii. Un alt scop era organizarea deeri liberepentru organele de conducere ale statului. Limba română pe baza alfabetului latin trebuia sa devinălimbă oficială[10]. Pentru aceasta, la 29 martie 1969, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, aflat în vizităla București, lasă în cutia poștală a oficiului poștal nr.6 de la Gara de Nord un plic

70 depagini privitoare la activitatea și scopurile FNP[11]. Anul urmator, A. Usatiuc-Bulgăr mai vine o dată laBucurești, cu această ocazie mergând, pe 12 iunie 1970, la sediul Consiliului de Statal României.Președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, nu-l primeste în audienă. Usatiuclgăr seîntâlnește, până la urmă, cu trei consilieri de-ai lui Ceaușescu (consilierul-șef Predeoiconsilieri care nu s-au prezentat). Audiena durează 3 ore și 40 de minute, Usatiuc-Bulgăr explicândcu amănuntul activitatea FNP. La plecare, lasă și o serie de documente ale FNP

[12].Pe 30 iunie 1970, printr-o scrisoare strict secretă nr. 14006418, Ion Stănescu, PreședinteleConsiliului Securităii de Stat al Republicii Socialiste România, îl informa pePreședintele KGB al URSS, Iuri Andropov, despre vizita cetăeanului sovietic Usatiuk Aleksandr.Împreună cu scrisoarea, Stănescu îi trimite lui Andropov și plicul cu documentele lăsatUsatiuc-Bulgăr


5/17

[13]. Ca urmare, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur și AlexandruȘoltoianu sunt arestai : după jumătate de an de anchetă, dosarul nr. 6648 privind lotusatiuc-Ghimpu-Graur este trimis la Curtea Supremă de Justiie a RSSM. Judecata durează trei zile :acuzaii sunt condamnai la șase sau șapte ani de lagăr corecional cu regim sever și ci dedeportare, în baza art. 67, partea I și art. 69 ale Codului Penal al RSSM[14]. O mulime de basarabeni

și bucovineni sunt anchetai, da

i afară de la lucru, în special, din învă

ământ. O mulstudeni sunt eliminai din instituiile de învăământ. Mai muli tineri au fost puși s

[15]

La o întrunire a Frontului PopularOdată cu proclamarea restructurării (Перестройка : perestroika), Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur șiAlexandru Șoltoianu, împreună cu mul ailii, încadrează activ în Mișcarea de Renaștere Naională și de democratizare a societăii, fiproiectelor de lege privind reabilitarea victimelor regimului totalitar de ocupaie și despre controlul de

stat. La 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem al RSSM aprobă tricolorul ca drapel de stat.Independena Republicii Moldova[modificare | modificare sursă]În cadrul politicii sovietice de Гласность ("glasnost": transparenă) și de Перестройкаreformă) iniiată Mihail Gorbaciov, sentimentele naionale locale devin, ca în celelaltepubliciunionale sovietice, sinonime de deschidere și de Равенсность ("ravensnost": a fi, pentrdeopotrivă, egali cu populaiile ruse sau rusofone aduse aici de URSS). Sentimentele moldovenescși românesc, care în ciuda politicii de rusificare, dăinuiseră parial între Prut și Nierminăparlamentul Republicii Moldova de la Chișinău, în septembrie 1989, să declare limbamoldovenească drept limbă oficială și să admită oficial ¹identitatea lingvistică Moldo-

Româneascăº[16], conform datelor știinifice care consideră că atâta vreme cât două popoare se potînelege spontan și în întregime fără să aibă nevoie de traducători, ele vorbesc aceeașPe 6 mai 1990, România și Republica Moldova desfiinează restriciile privind călătorialedouă state și sute de mii de persoane trec râul Prut care marchează grania dintre aces.[17] În cuvântarea sa inută Parlamentului României din februarie 1991, Mircea Snegur, preșeleRepublicii Moldova, a vorbit despre identitatea comună a moldovenilor și a românilor,

referindu-sela românii de pe ambele pări ale Prutului și la teritoriile românești ocupate de sovie În 1991, Republica Moldova oficializează ca limbă de stat ¹Limba românăº, ca steagnaional drapelul tricolor românesc cu o stemă moldovenească, ca imn naional Deșteaptăromâne!, imnul naional al României, și ca deviză ¹Virtus romana redivivaº. La acel momaștepta și spera o unire cât mai rapidă a celor două ări[18], dar parlamentele celor două ări nuîndrăzniră să proclame această unire din cauza considerentelor geopolitice și presiunil


6/17

onomice:România intră în sfera de influenă a Uniunii Europene, în timp de Republica Moldova, ma C.S.I., rămâne în sfera de influenă a Rusiei, care ocupa Transnistria și Tighina. Înicultăiloreconomice, entuziasmul iniial din Moldovadevine minoritar în masa populaiei, și începcu 1993 Republica Moldova și România au început să se distaneze. Președintele român IoIliescu declară că România ¹nu poate absorbi un milion de ruși cu foraº, în timp ce prMoldovean Mircea Snegur elaborează doctrina: ¹un popor, două stateº.În anul următor, distanarea crește: Constituia Moldovei, adoptată în 1994, reia termeimbămoldoveneascăº în loc de ¹românăº, deviza ¹Virtus romana redivivaº este înlocuită prin

Moldaviae redivivaº iar imnul a devenit Limba noastră. O controversă identitară traduce interiorulării lupta influenelor ¹româno-europeanăº pe de-o parte, și ¹ruso-comunistăº pe de alconfruntare există și în ările vecine, România și Ucraina, dar sub forme care nu implitateanaională (deși atât la București cât și la Kiev, pro-comuniștii afirmă a fi singurii a, și îiacuză pe pro-europeni de trădare a intereselor ării și poporului). Încercarea din 1996președintelui Mircea Snegurde a schimba din nou denumirea limbii oficiale în ¹românăº a respinsă de Parlamentul Republicii Moldova, și considerată de minoritatea rusǎ a fi o ¹movare aexpansionismului românescº.

Aciunea 2012[modificare | modificare sursă]Articol principal: Platforma Civică ACIUNEA 2012În aprilie 2011, o coaliie de ONG-uri din România și Republica Moldova a creat platfora civică"Aciunea 2012" al carei scop este de a "sensibiliza opinia publică cu privire la necesitatea unificăriiRomâniei cu Republica Moldova". Anul 2012 a fost ales cu referire la comemorarea divizarii din1812 a Moldovei istorice, când Imperiul Rus a anexat ceea ce mai târziu se va numi Basarabia.Susinătorii aciunii ineleg unificarea ca o reparaie a acestei divizări istorice, in de UnireaBasarabiei cu România (1918-1940)care a fost perturbată de ocupaia sovietică.

[19][20][21][22] Situaia actuală[modificare | modificare sursă]

Harta reunificării României cu Moldova într-un singur stat: așa numitul plan ¹Andronic-gaciu-Filatº (o uniunepolitica Româno-Moldoveana excluzând Transnistria, cu schimb de teritorii).

Harta unei posibile organizări teritoriale a unui stat unificat.Extinderea teritorială a unirii[modificare | modificare sursă]Potrivit diferitelor propuneri ale mișcărilor unioniste, există cinci variante ale unei eventuale uniri

[23]: unirea politică a Republicii Moldova și României prin contopirea într-un singur stat, în frontierele ¹de jureº (de drept) actuale (ceeaceimplică preluarea de către noul stat a problemei transnistrene și alegăturilor acesteia cuFederaia Rusă) și indiferent de situaiapolitico-administrativă a unităilor teritoriale actuale, care pot fipăstrate sau reformate în cadrul noului stat; unirea politică a Republicii Moldova și României prin contopirea într-un singur stat, în frontierele ¹de factoº (de fapt) actuale (ceeace


7/17

implică renunarea noului stat la teritoriul controlat de statul auto-procamat al Transnistriei[24], acesta avînd atunci de ales întreindependenă, alipirea la Ucraina sau alipirea la Rusia: aceastăvariantă a fost denumită de presă ¹planul Belkovskiº); unirea politică a Republicii Moldova și României prin contopirea într-un singur stat, în frontiere stabilite printr-un tratat internaional dupăun schimb teritorial cu Ucraina, bazat pe meninerea suprafeeiactuale a Ucrainei (adică a echivalenei între suprefeele schimbate)în care teritorii de pe malul stîng al Nistrului ar fi cedate acesteia în

schimbul raionului Reni, fîșiilor de teritoriu din Bugeac situate la sudsau est de calea ferată Reni-Tighina și insulelor dunărene Maican șiLimba de pe braul Chilia[25]: această variantă a fost denumită depresă ¹planul Andronic-Dungaciu-Filatº); unirea politică a Republicii Moldova și României prin federarea celorsouă state (care și-ar păstra fiecare suveranitatea) într-o comunitateeconomică, monetară, vamală și militară (această variantă esteinspirată din ideia ¹un popor, două stateº a lui Mircea Snegur); unirea excluziv culturală, nu politică nici teritorială, prin care celedouă state ar fi meninute în hotarele și alianele lor actuale, dar princare populaia romanică din Republica Moldova ar fi constituional

recunoscută ca fiind română, astfel ca și moldovenii, aidoma rușilor,ucrainenilor sau bulgarilor, să aibă dreptul de a se socoti membriiunui popor, vorbitorii unei limbi și vectorii unei culturi depășindhotarele Republicii, fără a fi silii, pentru a avea acest drept, să fiesocotii ¹minoritateº în propria lor ară, cum este cazul celor care sedeclară ¹româniº în sistemul actual.Sondaje de opinie in Moldova[modificare | modificare sursă]Institutul Republican Internaional în parteneriat cu organizaia Gallup efectuează perodic sondajede opinie în Republica Moldova în legatură cu diverse aspecte social politice[26]. Rezultatele de maijos reflectă percepia publică asupra chestiunii unirii

An/Lună ÎntrebareAcordtotalAcordparialDezacordparialDezacordtotalNȘ/NRJan-Feb2011[27]

Excluzând impactul aderării poteniale aMoldovei la UE, suntei de acord cuunirea Moldovei cu România?10% 18% 16% 47% 9%Aug-Sep2011[28] Suntei sau nu de acord cu reunificarea


8/17

Republicii Moldova cu România?11% 20% 16% 43% 10%Sondaje de opinie în România[modificare | modificare sursă]Un sondaj efectuat în noiembrie-decembrie 2010 și analizat pe larg in studiul 'Republica Moldova înconștiina publică românească'[29] a abordat și chestiunea uniriiÎntrebareFoarte maremăsură

MaremăsurăMicămăsurăFoarte micămăsurăNȘ/NRUnirea ar trebui sa fie un obiectiv naional pentruRomânia23% 29% 23% 11% 15%Mai devreme sau mai târziu, Republica Moldovași România ar trebui sa se unească după modelulGermaniei

16% 29% 16% 11% 28%Costul economic al unirii[modificare | modificare sursă]Consecinele economice ale unificării celor două state nu sunt neglijabile. Aritmetic, rezultateleunificării ar fi următoarele:ara Populaia[30] Suprafaă Densitate PIB[31] PIB/locuitorRomânia 20.121.641 238.391 km² 84,4 352,2 miliarde $ 16.518 $Moldova 3.559.497 33.843 km² 105,1 14,884 miliarde $ 4.182 $ara unită 23.681.138 272.234 km² 87 367 miliarde $ 15.497 $

Condiiile politice[modificare | modificare sursă]Până recent, unirea României cu Moldova a fost considerată improbabilă, din cauza unei se deinteres din partea ambelor ări. În România, deși majoritatea partidelor politice au spinit conceptul,cel puin teoretic, unirea ar reprezenta cel mai probabil o povară pentru economia ări, așa cumreiese din datele de mai sus, deoarece Moldova este în prezent cea mai săracă ară din opa. Dinacest motiv, Uniunea Europeană se arată în general ostilă unionismului, și, deși a spri și sprijinăMoldova în politica sa externă, muli analiști politici dispută pregătirea politică a M, și faptul că

ar fi progresat suficient pentru unificare. Alt motiv, pentru care și membrii OTAN-ul sunt reticeni faăde unionism, este că unirea ar fi socotită de Federaia Rusă drept o provocare, cum reise clar dindeclaraiile succesive ale liderilor ruși. Din acest motiv, o eventuală unificare nu ar cuprinde decâtacea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria unde sunt staionate șitrupe ruse, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul româncialii


9/17

transnistrieni admiând unirea Moldovei cu România, numai atâta timp cât Transnistria n inclusă.În perioada de dinainte de 2005, doar Mișcarea Unionistă din Republica Moldova și Partiul PopularCreștin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziia Creștin-Democrailor a de nesigurădupă colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniștilor din Republica Modova.Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat Partidul NaionlLiberal (similar partidului cu același nume din România), care susine cauza uniunii d

intre Româniași Republica Moldova și a integrării în UE.[32] Cu toate aceastea, discuiile cu privire la unificare sunt în creștere după cum poate f observat dindiferite articole din presă și forumurile de pe internet din ambele ări.În 2004, publicaia română Ziua a publicat o serie de articole în care un diplomat rus nea unplan care afirma că ar fi susinut de Vladimir Putin și prin care se accepta unirea Moldoveicu România în schimbul recunoașterii de către România a independenei Transnistriei sauipirii

acesteia la Federaia Rusă. Președintele rus, Putin, nu a confirmat sau infirmat aceste afirmaii.Jurnaliștii români, însă, au considerat false aceste articole, întrucât nu se specificac legat desituaia orașului Tighina aflat sub controlul auto-proclamatelor autorităi din Transnitria și nu explicacum ar putea convinge Rusia un stat independent - Republica Moldova - să accepte această uniune.În ianuarie 2006, președintele României, Traian Băsescu și-a declarat public susinerearnicăpentru integrarea Republicii Moldova în UE, afirmând că ¹politica României ar trebui săunificareanaiunii române în interiorul UEº, soluie rezonabilă, cǎci ar înlǎtura reinerile unor

faăde o nouǎ "reîntregire" românǎ.Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populaia României sprijină reunirea cu RepublicaMoldova, iar 27% sunt împotrivă[33]. Dintre partizanii reuniunii, 28% sprijină unirea, incluzândTransnistria, iar 16% fără Transnistria.[34] În iulie 2006, președintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunerepreședintelui de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, astfel încât să adere mbele ări la

UE împreună. Această ofertă, a fost refuzată de către Voronin (care din 2009 nu mai estdintela Chișinău), iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a RepiiMoldova, iar România va ajuta Moldova să intre pe drumul de integrarea în Uniunea Europeanǎ.[35] Pe parcursul anului 2006, mișcarea unionistă a câștigat teren, subiectul fiind mult maidiscutat în


10/17

ziarele din România, iar peste 100.000 de cetăeni ai Republicii Moldova au cerut pașaparteromânești în doar douǎ luni, august și septembrie 2006.[36] Un articol în publicaia Cotidianul[37], careestima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacii negative în publicaiiprecum Ziua[36]

sau unele publicaii din Republica Moldova - Timpul[38]

și Jurnal de Chișinău[39],care acuzau Cotidianul de exagerarea costurilor și limitarea uniunii doar la dimensiunea materială.La finalul anului 2006, în lunile noiembrie și decembrie, a existat o explozie de cereri de obinere acetăeniei române, din partea cetăenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaila numărul de cereri.În urma declarării independenei Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă

îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextulprecedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziia Moscovei astfel: ¹astăzi pentr Moscovaeste mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea fostei Basarabii de către Ro Această declaraie se încadrează în ansamblul manifestărilor politice, diplomatice și m aleluptei de influenă, în jurul Mării Negre, întreFederaia Rusă și OTAN-ul împreună cu UEuropeană, luptă care se desfășoară și în Ucraina ("revoluia portocalie") sau în Georgtuldin Abhazia și Osetia de Sud)[40]

. În acest context, mișcarea pentru reunificarea României cuMoldova se situează geopolitic în rândul fenomenelor pe care strategii OTAN-ului le definesc cauncontainment ("îngrădire") al influenei Rusiei, în timp ce politica Transnistriei și orelor care, înRepublica Moldova, se opun reunificării, se situează în rândul fenomenelor care manifes susininfluena Rusă, pe care se și bazează.Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să ceste victoriacomuniștilor la alegeri, scandând ¹Vrem alegeri repetateº și ¹Jos comuniștiiº. În timpudemonstraiilor, unii dintre manifestani au agitat steaguri românești și au arborat drlului

României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președiniei.În cursul zilei de 8 aprilie, Vladimir Voronin, președinte în exerciiu după expirarea datului de șefal statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzaiile că România s-ar fi aflat în spatele proestelor violente dela Chișinău, anunând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu șiintroducerea sistemului de vize pentru cetăenii români.În urma alegerilor anticipate din iulie 2009, Partidul Comuniștilor a pierdut majoritatea în Parlament,în favoarea partidelor de opoziie PL, PLDM, AMN și PDM. Acestea au constituit o coali


11/17

e deguvernare sub numele de Aliana pentru Integrare Europeană (AIE), iar ca urmare a poziiei pro-europene a noii conduceri de la Chișinău, pentru prima dată după 8 ani de guvernare comnistăostilă României a început un dezghe al relaiilor bilaterale dintre București și ChișiPreședintele prin interim al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat de mai multe ori că seconsideră român și chiar că este unionist. Însă a inut să precizeze că acestea sunt doesale personale, și că unirea după model german cu România nu este pe agenda politică a

iconduceri de la Chișinău.Unirea unul câte unul și controversele suscitate de aceasta[modificare | modificaresursă]Unirea personală a cetăenilor Moldoveni cu România (după expresia lui Mircea Druc) contă înacordarea cetăeniei române pentru cetăenii Republicii Moldova. În data de 18decembrie 2007, Traian Băsescu a declarat pe postul TV public că în spiritul apropierii dintreRepublica Moldova și România ar trebui ca cetăenia română să fie acordată tuturor cetăRepublica Moldova, chiar dacă nu sunt de origine etnică română.[41] Acestă propunere a fost pusă în

practică, el declarând că în 2008 au primit cetăenie română aproape 2500 de persoane, în 2009 14 000, în timp ce alte mii de dosare erau în curs de procesare.[42] În anul 2010 sepreconizează un ritm de eliberare al pașapoartelor de 10 000 pe lună.[43][44] Această situaie a stârnit diverse reacii, în general ostile, în Uniunea Europeană. Îniulie 2010 Der Spiegel afirmând că prin asta s-ar permite cetăenilor unui stat care nuface parte dinUE să intre, totuși, ușor în UE, ¹prin ușa din spateº,[43][45] și că asta ar reprezenta o extindere pe

ascuns a EU spre Est, fără a avea vreo aprobare în acest sens prin vreun referendum sau acordcu Brussels, Berlin sau Paris.[45] De asemenea, Der Spiegel afirmă că doar 2% din moldoveni sedeclară români, iar pe moldoveni nu-i interesează unirea cu România, care, oricum, ar f, alăturide Bulgaria, una dintre cele mai sărace ări de pe continent, ci accesul în Europa, und să-și ofereieftin fora de muncă.[45] Articolul din "Der Spiegel" a primit replica Ministerului Afacerilor Externe din

România sub forma unuicomunicat acordat presei centrale, în care se spune că faptul că unii dintre foștii cet români și-au pierdut cetăenia din motive neimputabile lor este o chestiune de notorietate, iar in materiaredobândirii cetăeniei Romania nu face excepie de la normele europene, și că articoludinLegea cetăeniei române conine prevederi similare cu articolul 116 din constitutia RepbliciiFederale Germania, care reglementează faptul că ¹foștii cetăeni germani, care în perio


12/17

ianuarie 1933 - 8 mai 1945 și-au pierdut cetăenia din motive politice, etnice sau religioase, precumși descendenii acestora pot redobândi, la cerere, cetăenia germanăº.[46] În plus, o parte a preseiremarcă că nici pentru absorbia RDG nu s-a organizat vreun referendum la nivel european, statelecontinentului luând act de voina liber exprimată a germanilor de a trăi într-o singură[47] iar prinacest act au intrat în UE 18 milioane de germani, în timp ce în cazul Republicii Moldo

va este vorbade numai 3 milioane[48].Diferene și convergene faă de modelul german și de alteunionisme[modificare | modificare sursă]Sursa:[49].Mișcarea unionistă din cele două ări susine ideea reunificării Republicii Moldova cu bazându-se pe identitatea cultural-lingvistică dintre băștinașii celor două state, și pia comunăa Moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, până în 1812, între 1918 și 1940 și în

1 și1944. Privind modalităile unirii, se referă la modelul reunificării germane din 1990.Există însă, faă de modelul german, diferene. În ciuda faptului că până în 1871, Germexista, în locul ei găsindu-se regate, principate și ducate diferite (cu limbi germanice diferite), înmentalul colectiv al populaiei din Est sentimentul germanităii nu a fost niciodată cobătut deautorităile sovietice apoi comuniste din RDG, al cărei nume oficial eraRepublica DemocratăGermană, iar chestiunea reunificării nu a fost niciodată respinsă, depinzând de condiiacesteia. Germania de Vest era considerată de către elita politică a RDG ca fiind ¹terioriu naionalaflat sub ocupaie capitalistăº: în Germania de Est nu a fost niciodată promovată o ide

tenaională diferită faă de cea a celorlali Germani, limba era denumită tot germană, miconlocuitoare (slavii Sorabi) reprezentau sub 2% din populaie și trăiau acolo din Evul mediu, nuerau colonizate recent de Imperiul Rus sau de URSS și nu erau în poziie social-economicădominantă, iar în momentul căderii Zidului Berlinului cvasi-totalitatea cetăenilor dor șirevendicau unirea. Altă diferenă faă de situaia Germaniei este existena altor treistate germanofone sau preponderent germanofone: Austria, Elveia și Liechtenstein separate deGermania, cu existena cărora oamenii sunt obișnuii de veacuri, care nu suscită controse fiind

bazate pe același model social și politic ca și Germania, în care limba poartă același și încare orice vorbitor algermanei se poate referi nestingherit la Germania, la istoria și cultura poporuluigerman, fără să fie socotit de autorităi ca fiind un partizan al imperialismului germaUnionismul românofonilor din România și Republica Moldova este unul dintre numeroasele unionisme existând în Europa și în lume : cel german, care a reușit, precum și celealeYemenului și Vietnamului, dar și cele, mult mai numeroase, care au dat greș: Austria cu


13/17

Germania în 1918, Coreea, ările arabe între ele, statele polineziene întreele, Cipru cuGrecia, Macedonia slavă cu Bulgaria, ările sârbești dupăprăbușirea Iugoslaviei, Kosovo cu Albania, Bielorusia cu Rusia după prăbușirea URSS, OsdeNord cu cea de Sud,Senegalul cu Gambia apoi cu Mali, Malaezia cu Indonezia, ș.a. Încele maimulte din aceste cazuri, forele centrifuge au fost mai puternice decât cele unioniste... Un cazparticular este Armenia cu Karabagul, unire efectivă pe teren, dar nerecunoscută juridic.

Note[modificare | modificare sursă]1. ^ Igor Cașu - Cum s-a ratat reunificarea României cu RepublicaMoldova?2. ^ Unul din doi moldoveni vrea cetatenie romana Monday, 11December 20063. ^ "Așa și neamul acésta, de carele scriem, al ărâlor acestora,numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de laRoma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit(....) tot acest nume au inut și in pănă astăzi și încă mai binemunténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu ara sarumânească, ca și românii cei din Ardeal. (...) Și așa ieste acestorări și ărâi noastre, Moldovei și ărâi Muntenești numele celdireptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toi acéia

din ările Ungurești lăcuitori și munténii ara lor și scriu și răspundŭcu graiul: ara Românească", scria Miron Costin în De neamulmoldovenilor; în 1532, Francesco della Valle, însoindu-l peguvernatorul Aloisio Gritti în Ardeal, Moldova și Muntenia nota că"...in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: StiRominest ? (Știi tu Romînește ?) che vol dire: Sai tu Romano ?"(în Cl. Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteraturageografica italiana del Cinquecento, XVI, 1929, p. 1- 90); FerranteCapecci scrie prin 1575 că ªAnzi essi si chiamano romanesci, evogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati acavar metalli...º (în Maria Holban, Călători străini despre ărileRomâne, vol. II, p.158 ± 161); Pierre Lescalopier scria în 1574 că"Tout ce pays la Wallachie et Moldavie et la plus part de la

Transilvanie a esté peuplé des colonies romaines du temps deTrajan l'empereur¼ Ceux du pays se disent vrais successeurs desRomains et nomment leur parler romanechte, c

est-à-direromain" (fol 48 în Paul Cernovodeanu, Studii și materiale de istoriemedievală, IV, 1960, p. 444)4. ^ Mackinlay, pg. 1355. ^ Nikolai Bugai, Депортация народов из Украины, Белоруссии иМолдавии : •аеря, принудительный труд и депортация(deportarea popoarelor din Ucraina, Bielorusia și Moldova: lagăre,muncă silnică și deportare), Dittmar Dahlmann et GerhardHirschfeld - Essen, Germania, 1999, P. 567-5816. ^ Mackinlay, p. 1407. ^ Gheorghe Negru, Politica etnolingvistică din RSSM, Prut

Internaional, Chișinău 2000,ISBN 9975-69-100-58. ^ Agenia Info-Prim: Simpozion în memoria lui Gheorghe Ghimpu,70 de ani de la naștere9. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 8110. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 11311. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 10512. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între doua lumi,


14/17

Ed. Lyceum, 1999, pag. 76-7713. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 22514. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 8915. ^ Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi,Ed. Lyceum, 1999, pag. 7816. ^ Legea cu privire la funcionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSMoldovenești Nr. 3465-XI din 01.09.89, publicată în Veștilenr.9/217, 198917. ^ România Liberă. ¹Podul de flori peste Prut. Puni de simire

româneascăº, 8 mai 1990.18. ^ Mackinlay, p. 13919. ^ http://www.actiunea2012.ro20. ^ http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-8510245-webrelease-lansat-platforma-civica-actiunea-2012-sustine-uunirea-republicii-moldova-romania.htm21. ^ http://www.publika.md/unirea-romaniei-cu-moldova--sustinuta-de-platforma-civica-actiunea-2012_294811.html22. ^ http://www.tvr.ro/articol.php?id=10278823. ^ Vezi diferitele poziii ale organizaiilor membre ale platformeicivice ¹Aciunea 21º de exemplu, sau evoluia liniei politice a unorpartide precum bunăoară Partidul Popular Creștin Democrat24. ^ Autorităile separatiste al "Republicii Moldovenești Nistrene" nu

controlează șase comune transnistrene (Cocieri, Molovata Nouă,Corjova, Coșnia, Pârâta și Dorocaia), însă controleazăîn Basarabia municipiul Tighina (Bender) (cu satul Proteagailovkainclus) și comunele Gâsca și Chicani.25. ^ Schimb teritorial prin care raioaneleactuale Camenca, Rîbnia, Grigoriopol, Tiraspol (cu orașul)și Slobozia ar intra în componena Ucrainei.26. ^ http://www.iri.org/countries-and-programs/eurasia/moldova27. ^ [1]28. ^http://www.iri.org/sites/default/files/flip_docs/Moldova%20national%20voters%20survey%202010-09/HTML/index.html#/34/zoomed29. ^ http://www.soros.ro/ro/publicatii.php30. ^ Iulie 2005 est. CIA Factbook

31. ^ Pe baza parităii puterii de cumpărare, 2007 est. IMF est.32. ^ Articol în Timpul33. ^ Sondaj CIVIS34. ^ Cotidianul. "Unirea cu Moldova", 23 ianuarie 200635. ^ Traian Basescu si-a dezvaluit planul unionist secret, 3 iulie2006, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 201236. ^a b [2]37. ^ Cotidianul38. ^ [3]

39. ^ [4]40. ^ Ziarul Pravda: România va inghii treptat Republica Moldova cuTransnistria cu tot41. ^ Băsescu: Tuturor cetăenilor Republicii Moldova li s-ar puteaacorda cetăenia română, adevarul.ro, 19 dec 2007, accesat 2010-07-1942. ^ Băsescu vine la Chișinău, jurnal.md, 27 ian 2010, accesat 2010-07-1943. ^a


15/17

b Der Spiegel: România le oferă generos pașapoartemoldovenilor, care intră "pe ușa din spate" în UE, Mediafax,accesat 2010-07-1944. ^ Der Spiegel: Băsescu bagă moldovenii în UE "pe ușa din dos",unimedia.md, accesat 2010-07-1945. ^a b

c en Benjamin Bidder - Romanian Passports For Moldovans -Entering the EU Through the Back Door, spiegel.de, 13 iulie 2010,accesat 2010-07-1946. ^ Răzvan Iorga - MAE dă o replică fundamentată articolului din DerSpiegel privind Chișinăul, karadeniz-press.ro, 16 iul 2010, accesat2010-07-1947. ^ Laureniu Nistorescu - Un gest penibil al săptămânalului ¹DerSpiegelº, renasterea.ro, 18 iul 2010, accesat 2010-07-1948. ^ După ce s-a văzut cu cei 18 milioane de germani din Est in UE,Germania mârâie la România, rgnpress.ro, 14 iul 2010, accesat2010-07-19

49. ^ Virginia Raisson, Jean-Christophe Victor și Franck Tetart, Atlasgeopolitic, pp. 38-41: rep. Moldova la marginea Europei, ed.: arte-tallandier, 2005, ISBN 2-84734-234-6Referine[modificare | modificare sursă]1. en Grenoble, Lenore A (2003) Politica privind limbile înUniunea Sovietică, Springer, ISBN 1-4020-1298-52. en John Mackinlay, Peter Cross (2003) RegionalPeacekeepers. United Nations University Press ISBN 92-808-1079-0Legături externe[modificare | modificare sursă] Romanism.net Website dedicat reunificării dintre România șiMoldova BBC Romanian: "Interviu cu președintele PPCD Iurie

Roșca" (March 2005) Ziua: ¹Trădarea Basarabiei de la Bucureștiº (June 2005) Hotnews.ro: Sondaj CIVIS martie 2006 Cotidianul: ¹Câi bani ne-ar costa unirea cu Basarabiaº (October2006) en Basescu Plan: Actions supporting unification with Romania heldin Chisinau (October 2006)[ascunde]v · d · mRevolte, proteste și tulburări civile în România

Înainte de

sec. XIXRăscoala de la Bobâlna (1437-1438) · Războiul ărănesc condus de Gheorghe Doja (1514) ·ui Horea, Cloșca și Crișan (1784)

Sec. XIX Revoluia de la 1821 · Revoluia Română din 1848 · Revoluia de la 1848 din MRepublica de la Ploiești (1870)

Sec. XX


16/17

Răscoala ărănească din 1907 · Răscoala de la Hotin (1919) · Răscoala de la Tighina (19enerală din România din 1920 · Răscoala de la Tatarbunar (1924) ·Greva de la Lupeni, 19Greva de laAtelierele CFR Grivia (1933) · Rebeliunea legionară (1941) · Mișcările studenești dindin 1956 · Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 ·Revolta de la Brașov (1987) · Revluia Română din1989 · Conflictul interetnic de la Târgu Mureș (1990) · Golaniada (1990) · Mineriada diunie 1990 · Mineriada din 1991 ·Ciocnirile de la Hădăreni (1993) · Mineriada din ianuar1999

Sec. XXIMișcarea pentru Unirea Republicii Moldova cu România · Revolta din Ferentari (2006) · Potestele din România din 2012 · Protestele sociale din România din 2013 ·Protestele din2013 împotriva ProiectuluiRoșia Montană · Revolta de la Pungești

Categorii: Politica Republicii Moldova Politica României Relaiile bilaterale ale RomânieiMeniu de navigare Creare cont Autentificare

Articol Discuie Lectură Modificare Modificare sursă IstoricSalt Pagina principală Portaluri tematice Cafenea Articol aleatoriuParticipare

Schimbări recente Proiectul săptămânii Ajutor Portalul comunităii DonaiiTipărire/exportare Creare carte Descarcă PDF Versiune de tipăritTrusa de unelte Ce trimite aici Modificări corelate Trimite fișier

Pagini speciale Navigare în istoric Informaii despre pagină Element Wikidata Citează acest articolÎn alte limbi Català Deutsch English


17/17

Esperanto Español Suomi Français °³¶¸½ Bahasa Indonesia Italiano 日本語 ქართული LietuviÃ Nederlands Português Русский УкраÅнська 中文 Modifică legăturile Ultima modificare efectuată la 16:55, 8 mai 2014. Acest text este disponibil sub licena Creative Commons cu atribuire și distribuire încondiii identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedei detalii la Termenii de utilizare. Politica de confidenialitate Despre Wikipedia

Termeni Dezvoltatori Versiune mobilă

Unirea Moldovei Cu Romania

Documents

Transcript of Unirea Moldovei Cu Romania