1

Universitatea de Stat “B.P.Hasdeu” din Cahul

Facultatea de Economie, Inginerie și Științe Aplicate

Catedra de Economie şi Management în Afaceri şi Servicii

TURISM RURAL

CONSPECT

ELABORAT: Natalia CRESTENCO

Olesea VULPE

2

Tema 1: Conţinutul turismului rural: esenţă şi particularităţi

1.1. Aspecte ale evoluţiei istorice în cadrul turismului rural

1.2. Aspecte ale turismului rural în ţările europene

1.3. Caracteristica zonelor turistice rurale

1.1. Aspecte ale evoluţiei istorice în cadrul turismului rural

Turismul rural, s-a impus încet dar sigur, în special pe pieţele turistice din ţările dezvoltate

economic, puternic industrializate şi cu un grad mare de urbanizare, mai ales după a 2-ua jumătate a

secolului XX.

El a fost şi continuă să fie din ce în ce mai apreciat şi solicitat de oamenii, care trăiesc şi muncesc în

condiţii din ce în ce mai stresante, în cadrul marilor aglomerări urbane. Fiind socotit drept un produs care

reduce stresul, turismul rural fiind şi o posibilitate de reîntoarcere a individului spre natură şi origini.

Este demonstrat că călătoriile turistice s-au dezvoltat încă din antichitate, în special în Europa şi

Orientul mijlociu, ariile geografice în care erau situate marele civilizaţii, din acest motiv se poate afirma

că elemente ale turismului rural pot fi găsite încă din acele timpuri, drept exemplu fiind călătoriile

grecilor spre locurile sfinte, frecventarea băilor curative sau a jocurilor festive şi sportive organizate

periodic.

În perioada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar

traseele lor traversau inevitabil şi mediul rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii omeneşti se

diversifică şi structura călătoriilor. Astfel, în Evul Mediu, călătoreau un număr însemnat de comercianţii,

dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi şi pelerini, oameni de ştiinţă, artişti, calfe şi studenţi, iar

totalitatea serviciilor de cazare şi restauraţie erau asigurate pe parcursul călătoriilor de locuitorii din

mediul rural, astfel formîndu-se cu timpul o formă de „tratament” a oaspeţilor devenită tradiţională, care

mai tîrziu a fost denumită drept „ospitalitate”. Prezenţa unor astfel de servicii în mediul rural, a cauzat cu

timpul ca localităţile rurale să constituie un element de bază în conturarea şi apariţia unor rute specifice,

ca:

a. rute către zonele de tratament (termele romane);

b. rute comerciale, ca: drumul sării, a vinului, a mătăsii, ş.a.

c. rute spre locurile sfinte (Ierusalim, Meka);

Primele forme efective de turism rural s-au realizat în Europa în secolele XVI – XVII, ele fiind

condiţionate de dorinţa anumitor artişti ca: pictori şi scriitori de a valorifica în operele lor construcţiile

mediului din spaţiul rural. Astfel, de exemplu, lucrarea francezului gînditor Jan Jacques Rousseau (1712 -

1778) - „Confesiuni”, despre o călătorie ce a traversat Alpii a fost drept sursă de inspiraţie pentru un

număr mare de persoane ca să călătorească în zonele muntoase, în scopul de admira natura. După anii '60

3

ai secolului al XX-lea, populaţia a început să fie tot mai preocupată de destinaţia vacanţelor sale,

manifestînd o tendinţă relativ mai mare spre natură şi mediul rural, iar odată cu afirmarea marilor

peisagişti, arhitectura rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în desen sau pictură. Acest

comportament a fost cauzat de următorii factori:

Figura 1.1. Factori de influenţă a tendinţei alegerii destinaţiei turistice în mediul rural

Odată cu dezvoltarea acestei forme de turism se dezvoltă şi localitatea în care turismul rural începe

să prindă rădăcini, iar în concordanţă cu creşterea cererii faţă de obiectivele turistice ale localităţilor

rurale sînt create şi o serie de avantaje pentru localitatea dată. Deci turismului rural în anumite zone

implică unele avantaje pentru zona în care se dezvoltă şi care pot deveni imbolduri de dezvoltare efectivă

a acestei forme de turism, iar odată cu ea dezvoltîndu-se şi localitatea de interes turistic.

Figura 1.2. Avantajele dezvoltării activităţii turistice în mediul rural

În R. Moldova, turismul rural s-a dezvoltat ca şi pe plan internaţional, primele forme efective ale

turismului rural fiind observate încă din antichitate. Elemente ale turismului rural au fost evidenţiate

chiar şi în perioada existenţei URSS, cînd exista un sistem centralizat de distribuire a foilor de călătorie.

Actualmente, în R. Moldova deşi fluxul de turişti a scăzut foarte mult, totuşi destinaţiile rurale

rămîn printre cele mai solicitate obiective, deoarece:

Factori de influenţă a tendinţei populaţiei de alegere ca destinaţie

mediul rural

Industrializarea mare a unor oraşe şi regiuni

Dezvoltarea reţelei şi infrastructurii de drumuri

Accesibilitatea transportului auto

personal

Standardizarea excesivă a vieţii de la oraş

Fragmentarea vacanţei în cîteva vacanţe mai mici

Creşterea interesului faţă de natură şi odihna activă

Creşterea gradului de solicitare a unităţilor de

cazare cu un confort mic

Avantaje ale dezvoltării activităţii turistice în mediul

rural

Reducerea la minim a personalului de

deservire

Economisirea de investiţii (cazare, masă, agrement)

Valorificarea potenţialului rural

Reanimarea tradiţiilor populare

Creşterea nivelului de trai în mediul rural

4

a. oferta de excursii a agenţiilor de turism este orientată aproape în totalitate spre spaţiul rural;

b.s-au realizat unele unităţi de cazare ce oferă o calitate bună la preţuri acceptabile;

c. preţurile în unităţile de cazare rurală de aceeaşi calitate sunt de 2-3 ori mai mici decît în unitatea

de cazare hotelieră;

d.investiţiile necesare pentru dezvoltarea activităţii de turism în mediul rural sunt cu 30-40 % mai

mici.

1.2. Aspecte ale turismului rural în ţările europene

Turismul rural avînd la bază majoritatea tipurilor de primire existente ca: pensiuni, ferme, hanuri,

camere de oaspeţi, campinguri, care de obicei se află în proprietatea privată a locuitorilor din mediu rural,

persoane ce practică activitatea de turism ca un element complementar pentru alte activităţi de bază.

Lucru care a favorizat dezvoltarea turismului rural, în special, în cadrul statelor comunităţii europene prin

intermediul existenţei condiţiilor favorabile de organizare a activităţii, a prezenţei experienţei bogate în

domeniu, susţinerii din partea statului şi a Comunităţii Economice Europene ş.a. Un rol important în

dezvoltarea turismului rural l-a jucat în mediu european înfiinţarea în 1990 la Tomar, Portugalia a

Federaţiei Europene pentru Primirile Turistice a Locuitorilor la Ferme şi Sate „EUROGITES”, care

iniţial a avut 13 membri, organizaţii naţionale şi regionale din 9 state, iar în prezent numără 22 de

membri din 12 ţări europene.

Printre liderii europeni ai turismului rural putem menţiona următoarele state:

Austria. În această ţară turismul rural reprezintă o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi

preocupări – devenite în timp profesii - care au contribuit la evoluţia aşezărilor săteşti. Formele de

manifestare ale turismului rural sînt: pensiunea ţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi

turismul în hanuri. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziţia de fanion a regiunii

Tirolului, unde activitatea turismului rural cunoaşte o istorie de 150 de ani. Rezultatele obţinute în zona

Tirolului sînt o urmare firească a programului iniţiat de Ministerul Agriculturii şi al Comerţului, numit

„Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi (credite) cu o durată de

rambursare mare (15 ani) şi o dobândă scăzută (3-5%). Toate acestea au condus la: omologarea şi

funcţionarea a 25 de comune turistice, în care o familie din două primeşte turişti la fermă, în medie

existând - la fiecare fermă circa 6 paturi. Astăzi în întreg Tirolul 1/3 din gospodăriile aflate în mediul

rural închiriază spaţii de cazare.

Soluţionarea problemelor din domeniu au creat necesitatea fondării unor instituţii

nonguvernamentale ca: Organizaţiile Turistice Săteşti şi Centre de Administrare a Organizaţiilor

Turistice Săteşti. Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: Camera de Comerţ Exterior,

instituţiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din ţările emitente de fluxuri turistice,

5

prin ziare, reviste, emisiuni la radio şi televiziune, afişe în locurile publice, prospecte, pliante, firme,

participarea la târguri şi expoziţii.

Caracteristici ale turismului rural austriac:

Încercând a realiza o fotografie a produsului turistic rurala austriac vom constata că el se

caracterizează prin:

- imensul efort investiţional pentru echipare;

- preponderent al unităţilor de mici dimensiuni şi caracterul familial al acestora;

- nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunătăţit continuu (salon, bar, salon T.V, sală de

jocuri, saună, piscină, etc);

- existenţa unor mici societăţi de exploatare şi întreţinere-reparaţie a dotărilor şi instalaţiilor

existente.

Franţa. Este considerată drept leagăn pentru turismul rural, datorită tradiţiilor vechi, diversificarea,

organizarea şi promovarea activităţilor. Cea mai mare parte a unităţilor de cazare rurale franceze sunt

numite „case rustice”, care sunt controlate, monitorizate şi rezervate prin Federaţia Naţională „GITES de

France”, fondată în 1955, ce include peste 38 000 de proprietari, peste 55 000 unităţi de cazare, cu o

capacitate de cazare de peste 330 000 locuri. Anual editează şi difuzează circa 2 000 000 ghiduri ce

includ ofertele prestatoare de servicii.

În 1970, ca urmare a preocupărilor de a oferi servicii turistice în spaţiul rural, ia naştere „Asociaţia

Turismului în Spaţiu Rural”, ce cuprindea 4 000 de sate turistice, 150 000 de locuri de cazare, dispersate

în 80 de departamente ale ţării. Dintre zonele care situează această activitate pe o poziţie importantă

amintim: Haute-Savoie, Herault, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin-pe de o parte - precum şi regiuni bine

cunoscute ca: Bourgogne, Bretagne sau Alsace. În prezent Franţa deţine întîietatea ca număr de echipare

de cazare în mediul rural (65 300 pensiuni).

În cazul Franţei se respectă raportul preţ-calitate, care constituie o preocupare majoră pentru fiecare

prestator. La cele de până acum este necesar a adăuga “un puternic ataşament pentru regiunea natală şi o

oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta”, precum şi grija autorităţilor de a sprijini toate aceste

întreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (până la

15 ani) şi cu dobândă mică (3.5%).

Toate acestea şi încă câteva lucruri pe care nu le poţi descoperi decât la faţa locului au contribuit la

noua înfăţişare a turismului francez în spaţiul rural şi la clasarea în topul preferinţelor turiştilor de

pretutindeni.

Germania. „Vacanţele la fermele ţărăneşti” au condus, printre altele, la o concluzie apreciată şi bine

cunoscută - a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): ”un oaspete pentru un sejur aduce

6

mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. Drept urmare, în 1980 a fost inaugurat

un proiect de amenajare „De la Marea Nordului până la Alpi”, ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe

de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi două paturi). Rezultatul proiectului este că în prezent

circa 2/3 din spaţiul rural german este antrenat în practicarea turismului rural. În afara serviciilor de

cazare şi restauraţie, turiştilor le sunt propuse de către gazde un sortiment mare de servicii auxiliare:

- itinerarii ciclo-turistice, călare, cu căruţa, ş.a.

- vizite în ateliere de artizanat;

- sejururi pentru naturalişti (vînătoarea fotografică);

- plimbări, drumeţii, perelinaje.

Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural sunt: Schwartwald şi Messen. Cele mai

de sus pot fi conjugate cu legislaţia anti-trust, cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu

capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german asupra vieţii de familie şi în

special legat de poziţia femeii în societate - care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o

promovare ascendentă a turismului rural.

Tabelul 1.

Analiza turismului rural în alte state europene

Danemarca. Este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: „vacanţe active”. Prin intermediul organizaţiei „Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţie doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3 000 de paturi.

Serviciile sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă; cazarea este oferită în locuinţe la fermă, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copii sub 12 ani, iar în extrasezon se practică preţuri speciale.

Finlanda. Ţara „făcută” parcă în întregime din ape, aer şi arbori. Cele mai bine de 188 000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur, proaspăt dar mai răcoros.

Ţară în acelaşi timp al fiordurilor şi al lui Moş Crăciun, Finlanda posedă un popor calm, modest, pacifist şi foarte disciplinat. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugăm lungile nopţi albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peşte şi echipamentul din lemn.

Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor, aceste mici cabane sau „castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor, a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. Sunt omologate peste 50 000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi.

Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti. De asemenea, în vacanţele lor pot participa la viaţa aşezărilor rurale, pot munci în cadrul gospodăriilor sau pot practica sportul - cel mai adesea echitaţia sau schiul. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor între 2 şi 11 ani, ca şi pentru sejururile lungi.

Irlanda Are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula „bed & breakfast” (cazare şi mic dejun), dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane.

Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă, iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. Multe din ferme a amenajate locuri de joacă pentru copii

7

şi se pot asigura la cerere servicii de „baby sitter”. În general copiilor li se acordă 25% reducere. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independenta sau rezidenţe rurale rezervate în edificii antice.

Zonele renumite în turismul rural irlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin. Regiunile care se constituie în zonele tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon), Joyce Coountry, Irishawen, Unabhan şi Carlow Country.

Italia Turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare „vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Ambiente e il Territorio s-a construit la Roma în 1965. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic - conţine informaţii, adrese pentru vacanţe la fermă, descrieri ale echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei.

În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat în 1995 de AGRITURIST se regăsesc informaţii diverse despre aproximativ 15 000 de echipamente (ferme, locuinţe antice renovate, pensiuni, case de odihnă, vile moderne, case tradiţionale, castele şi fortificaţii).

Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţionale culturale şi a peisajelor, turismul italian atrage prin: tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene; renumitele vinuri; dansurile şi cîntecele folclorului sau muzicii culte; arhitectura diverselor monumente istorice; poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte.

Interesant de remarcat este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar şi unii dintre cei mai mari emiţători în cadrul mişcării turistice rurale.

Portugalia 800 km de coastă (ţărm-tărâm de vis), 12 insule, o pasiune ancestrală pentru ocean - căci aici Atlanticul întâlneşte Europa - patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost portughezi), şi nu în ultimul rând locul de unde se „fabrică” vinul de Porto şi se cântă fadoul.

Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori a unor rezidenţe de interes particular, arhitectonic sau istoric. „Turismo no Escapo Rural” (TER) propune case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVII, case rustice sau ferme în plină activitate. Sectorul turismului este coordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului, care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice turismul rural. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil, 40-60%, cu condiţia de a desfăşura această activitate în timp de minim 10 ani. Din punct de vedere turistic, Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele şi Madeira.

Turismul rural uneşte peste 100 de echipamente cu peste 1 500 de paturi, la: ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinh), vile (vila). Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara, care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri.

„Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă un mod deosebit de animaţie, posibilitatea practicării sportului (înot, tenis, echitaţie, vânătoare, golf) sau a participării la viaţa fermei - vacanţe active. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză, engleză, germană, italiană). Deviza lor: „Un turist=un prieten. Zâmbeşte!”

Sursa: Buciuman, Eugen, Economia turismului rural şi a agroturismului, Alba Iulia, 1999

1.3. Caracteristica zonelor turistice rurale

Impactul major asupra afacerilor turistice în mediul rural este produs, de regulă, de o serie de

caracteristici geografico-economice ale zonei sau localităţii turistice concrete, în raza căreia este situată

aceasta. Principalele caracteristici ţin de: imaginea turistică a zonei, apropierea de pieţe turistice, resurse

8

turistice importante, existenţa unor întreprinderi importante, prezenţa şi calitatea infrastructurii utile

turismului, ş.a.

Tabelul 2 Oportunităţile oferite de zona turistică sau localitate Caracteristici

Pozitive Negative

Imaginea turistică

Prezenţa permanentă în presa de specialitate, în publicitatea agenţilor economici, a programelor zonale de promovare a turismului.

Informaţii cu caracter negativ privind climatul socio-economic sau de mediu, despre conflicte între agenţii economici şi autorităţi, cazuri de corupţie.

Apropierea de pieţele turistice

Accesibilitatea zonei pentru vizitatori din cel puţin un oraş în rază de 50 km, magistrale directe de comunicaţie cu localităţile generatoare de turişti sau zonele de tranzit ale acestora.

Ne utilizarea poziţiei de „vad comercial”, concentrarea nestructurată pe deservirea consumatorilor întîmplători, politici neeficiente de marketing.

Resurse turistice importante

Peisaje pitoreşti, rezervaţii naturale, spaţii funcţionale pentru turism, elemente pentru balneoterapie, monumente de cultură şi istorie, naturale şi antropice, existente în raza a 30 km.

Deteriorarea fizică, poluarea, neglijenţa faţă de valoarea reprezentativă, inexistenţa unui program de conservare şi valorificare inteligentă, suprasolicitarea pentru turism.

Existenţa unor întreprinderi importante

Întreprinderi mari ce deservesc sau au tangenţă cu piaţa turistică, formează şi promovează imaginea originală a localităţii.

Întreprinderi ce poluează mediu, au oferta rigidă drept consecinţă a situaţiilor monopoliste, nu sunt deschise pentru diverse categorii de consumatori.

Calitatea infrastructurii generale şi turistice

Infrastructura tehnico-edilitară accesibilă, prezenţa traseelor turistice, exploatarea terenurilor cu funcţionalitate turistică.

Acces dificil sau lipsa elementelor de infrastructură generală, drum deteriorat sau care pune în pericol buna desfăşurare a călătoriei, lipsa traseelor turistice.

Principalele caracteristici ce ţin de factorul uman, de implicarea principalilor factori sociali în

dezvoltarea sectorului turistic în mediul rural sunt: atitudinea generală a autorităţilor publice locale faţă

de turism, implementarea proiectelor cu impact asupra turismului, modul de primire şi deservire a

turiştilor, ş.a.

Tabelul 3 Oportunităţile oferite de populaţia din zona turistică sau localitate Caracteristici Pozitive Negative

Aditudinea APL faţă de turism

Există planuri strategice de dezvoltare a turismului în zonă, sunt create parteneriate strategice de cooperare publice-private, sunt facilităţi pentru dezvoltarea afacerilor turistice în zonă.

Ignorarea oportunităţilor de utilizare a resurselor turistice pentru dezvoltarea economică locală, cadru neeficient de colaborare între toţi actorii sociali, lipsa capacităţilor pentru dezvoltarea domeniului turistic.

Ospitalitatea locală

Tradiţii vii de manifestare a ospitalităţii, experienţă în primirea şi deservirea calitativă a oaspeţilor în localitate, ofertă activă pentru deservirea vizitatorilor zonei.

Ignorarea percepţiei diferite la culturi diferite ale ospitalităţii, ostilitate faţă de unele categorii d vizitatori, intoleranţă de orice fel faţă de străini, caracterul confuz al unor „obiceiuri noi”.

Proiecte ce pot influenţa dezvoltarea turistică

Programe naţionale cu nominalizarea acţiunilor concrete pentru localităţile zonei, concursuri de granturi pentru activităţi turistice susţinute de proiecte internaţionale, proiecte locale de dezvoltare a turismului.

Neacoperirea financiară a unor programe naţionale, condiţii dure şi uneori neobiective ale finanţatorilor externi, incapacitatea de a atrage proiecte mari în unele zone turistice, lipsa unor programe şi proiecte locale de stimulare a activităţilor turistice.

9

Organizarea de evenimente de rezonanţă

Programe culturale naţionale găzduite de zona turistică, scenarii clare, interesante şi diverse pentru desfăşurarea evenimentelor, organizatorii de evenimente motivaţi.

Caracterul formal al evenimentelor, neimplicarea vizitatorilor în desfăşurarea sărbătorii, lipsa de imagine a evenimentului, participanţii nemotivaţi, atmosferă nerelaxantă.

Securitatea turiştilor

Autoritatea înaltă a poliţistului de sector, contracte ferme de asigurare a vizitatorilor în diverse situaţii, mediu inofensiv, punct medical local.

Cazuri de atac la adresa vizitatorilor, neasigurarea igienei şi sănătăţii, conflicte sociale, lipsa accesului la serviciile de comunicaţie, medicale, juridice.

Bibliografie:

1. Bran, Florina, Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti, 1998,

247p.

2. Bran, Florina, Marin, Dumitru, Simon, Tamara, Turismul rural: modelul european, Editura

Economică, Bucureşti, 1997, 176p.

3. Buciuman, Eugen, Economia turismului rural şi a agroturismului, Alba Iulia, 1999

4. Nistoreanu, Puiu, Ecoturism şi turism rural, Economică, Bucureşti, 1999

5. Cosmescu, I., Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti, 1998

6. Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005

Tema 2: Complexitatea fenomenului turistic rural

2.1. Definirea conceptului de turismului rural

2.2. Tipuri de produse turistice rurale

2.1. Definirea conceptului de turism rural

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de

activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurîndu-se într-un mediu

tipic rural. O definire cît mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată de

specialiştii în domeniu este greu de realizat, deoarece anumite componente ale turismului

rural variază de la o zonă la alta.

La început turismul rural era conceput ca o alternativă a turismului de masă pe plaje

suprasolicitate şi deseori neamenajate pentru o viaţă confortabilă de cîteva zile. În scurt timp,

unii proprietari de case din localităţile în care veneau turiştii au realizat că oferirea spaţiilor de

cazare, în chirie, este o afacere profitabilă. La chirie s-au adăugat mai apoi şi alte servicii ca:

alimentaţie, transport, excursii. Mai tîrziu, asemenea case pentru închiriere au apărut şi în

locuri mai îndepărtate de litoral – în preajma oraşelor mari, în munţi, în locurile pitoreşti ale

naturii.

10

În marea majoritate a ţărilor lumii turismul rural are o evoluţie îndelungată. De-a lungul

timpului – acest timp numărîndu-se în decenii pentru majoritatea ţărilor lumii, cazarea

turiştilor la sate s-a practicat cu o manieră mai mult s-au mai puţin spontană. În schimb, ceea

ce este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în

spaţiul rural. Această expansiune se explică pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor

rurale şi pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De

aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe

viitor. Astfel, în tabelul 1 sînt prezentate principalele coordonate ale dezvoltării turismului

rural, precum şi corelaţia dintre aceste coordonate.

Tabelul 1 Coordonatele de bază ale turismului rural

Spaţiul Oamenii Produsele

Spaţiul în lipsa oamenilor şi

produselor nu poate fi suport al

conveţuirii şi nu răspunde tuturor

nevoilor consumatorilor de turism.

Oamenii în lipsa spaţiului

şi produselor dispun de o

capacitate de primire

redusă.

Produsele ce nu au ca bază

spaţiul şi oamenii doar existenţă şi

nu pot asigura dezvoltarea durabilă

pe plan local

Astfel, s-a demonstrat că ceea ce numim noi numim turism rural este o corelaţie dintre

noţiunile de: produs, spaţiu şi oameni, dar care în funcţie de regiune sau ţară descriu realităţi

foarte diferite. Din această cauză există unele probleme pentru o definire mai exactă a

termenului de turism rural, care în diferite state este perceput diferit, de exemplu în Franţa,

Germania, Olanda, Luxemburg prin mediu rural se subînţelege acele zone care se deosebesc

de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia mediu rural cuprinde zonele montane şi cele

ce se deosebesc de cele urbane şi de coastă, pe cînd în Spania şi Portugalia în conceptul de

mediu rural sunt incluse totalitatea zonelor de producţie şi de comercializare a producţiei

agricole.

Astfel, în prezent zona turistică rurală diferă, după cum am observat mai sus, de la o ţară

la alta şi de la o regiune la alta în cadrul aceleiaşi ţări în dependenţă de cele trei componente

menţionate mai sus: spaţiul, oamenii, produsele, dar care sînt într-o legătură directă una cu

alta şi datorită cărora se desfăşoară activităţile de turism rural.

Deci, spaţiul este reprezentat de teritoriul pe care există obiective de interes turistic

rural, condiţii favorabile pentru petrecerea timpului liber, prestaţii necesare desfăşurării

activităţii date şi satisfacerii nevoilor consumatorilor de turism efectuate de cel de al 2-lea

component al zonei turistice, oamenii, care asigură consumatorii cu produse turistice ca:

cazare, restauraţie, agrement etc. Spaţiul rural s-a format prin juxtapunere a mai multor

11

entităţi, care au fiecare în parte un trecut, prezent şi viitor propriu, iar exploatarea lor în

interes turistic nu se face pe un teren uniform, pe aceeaşi bază geografică, socială, economică

sau culturală.

Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice variate, resursele

umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ fac ceea ce este de dorit sau posibil

într-un anumit loc să nu fie la fel într-un alt loc, ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau

pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt

grup uman.

Însăşi cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii „actori” în activitatea de

turism rural pentru a fi principalii beneficiari. Însă, ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie

însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se

integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie se contribuie

la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări

civilizate, însoţite de restauraţie adecvată şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor

locuri şi oameni noi.

Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este:

cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural.

În aşa mod turismul rural este asemănător parteneriatului dintre sectorul public şi cel

privat sau dintre cei care contribuie la dezvoltarea turismului rural în plan local şi cei care

acţionează pe plan naţional.

Acest lucru creează unele dificultăţi în realizarea analizelor comparative interstatale cu

privire la esenţa turismului rural. Analizînd aceste aspecte, specialiştii în domeniu au optat

pentru determinarea caracteristicilor intrinseci ale activităţii rurale, trăsături ce stau la baza

diferenţierii turismului rural de celelalte forme de turism existente. Potrivit formelor de

manifestare şi practici mondiale, trăsături ale turismului rural pot fi:

- apropierea de natură;

- absenţa mulţimii;

- linişte şi un mediu ambiant nemecanizat;

- contact direct cu prestatorul de servicii;

- posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii acelor locuri;

- contactul nemijlocit cu APL, cu preocupările şi activitatea specifică zonei;

- cunoaşterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

- este variat, corespunzător complexităţii mediului rural;

- şansa integrării în comunitate în perioada sejurului.

12

Acestea sînt unele problemele de definire exactă a noţiunii de turism rural, dar care

totuşi a fost definit în terminologia Organizaţiei Mondiale a Turismului ca:

o formă a turismului, care include orice activitate turistică organizată şi condusă în

spaţiul rural de către populaţia locală, valorificînd resursele turistice locale (naturale,

umane, culturale, istorice) precum şi dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile şi

fermele turistice.

Iar Legea R. Moldova cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice pe

teritoriul naţional, defineşte turismul rural ca:

o formă de turism desfăşurată în mediul rural şi orientată spre utilizarea resurselor turistice

locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea mediului rural, activităţilor specifice acestuia,

obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti şi de fermieri etc.

În prezent zona turistică rurală se diferenţiază de la o zonă la alta datorită mediului

natural, amplasării şi dezvoltării economico-sociale. Această diversitate de resurse,

asortimentată diferit, a condus la o dispersie a formelor de exprimare a activităţilor de turism

rural, şi respectiv a produselor turistice oferite pe piaţă. Astfel, o parte dintre activităţile

turismului rural sînt reflectate prin următoarele forme de turism rural:

1. Agroturismul – un concept relativ nou, care cuprinde acele forme de turism, care au

legătură directă cu activităţile agricole şi/sau construcţiilor ce au rol şi funcţiuni în domeniul

agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea în gospodăria

ţărănească a serviciilor de cazare, restauraţie, agrement şi alte componente. Ea este practicată

de micii proprietari din zonele rurale, ca activitate secundară, activitatea desfăşurată în

gospodăria proprie rămînînd principala ocupaţie şi sursă de venit.

2. Eco-turismul – numit deseori şi turismul verde, blînd sau moale, a apărut sub formă

acţiune, ca opunere sau rezistenţă împotriva poluării mediului şi se manifestă cel mai frecvent

prin activităţi care contribuie la ocrotirea diferitor obiective naturale şi sociale.

2.2. Tipuri de produse turistice rurale

Afacerile turistice în mediul rural pot derula oriunde în perimetrul localităţii săteşti, atît

în zona construită a satului, cît şi în extravilan, deoarece majoritatea resurselor recreative la

ţară sunt concentrate anume în extravilanul localităţii.

Lansarea afacerii în domeniu prestării serviciilor turistice în mediul rural necesită o

analiză detaliată a tuturor factorilor de influenţă pozitivă sau negativă asupra mersul iniţierii

unei afaceri, precum şi a tuturor tipurilor de produse turistice practicate în mediul rural.

13

Astfel, pentru a asigura mersul sigur al iniţierii unei afaceri este necesar de a analiza

mediul extern pe fondul căruia se poate asigura un nivel de calitate, deci în continuare în baza

tabelului 2 vom analiza influenţa factorilor de influenţă ai mediului extern.

Tabelul 2. Influenţa factorilor externi asupra turismului din mediul rural

Factori Oportunităţi Pericole

Cadrul natural-geografic

- peste 80 % din toate resursele turistice naturale sunt concentrate la ţară, inclusiv cca 300 arii naturale protejate de stat din diferite categorii; - satul moldovenesc beneficiază de o diversitate de relief format de cîmpie deluroasă cu dealuri împădurite, văi pitoreşti, zone stîncoase, toltre, ş.a.; - clima este temperat-continentală, iar anul este împărţit în 4 anotimpuri distinse: iarnă blîndă, primăvară însorită, vară călduroasă şi toamnă caldă şi prelungită.

- localităţi rurale neamenajate; - amplasarea într-o regiune cu potenţial economico-social slab; - în raza de 300-400 km se găsesc resurse turistice naturale de excepţie: munţii Carpaţi şi ai Crimeei, Marea Neagră, care captează tradiţional cel mai mare număr de turişti.

Demografic - populaţie economic-activă suficientă pentru dezvoltarea turismului în mediul rural; - tendinţă de diversificare a activităţilor şi stilului de viaţă.

- tendinţe de descreştere a numărului populaţiei; - amplificarea proceselor migraţionale.

Social - trecerea de la sistemul centralizat de stat la unul bazat pe libera iniţiativă şi concurenţă; - existenţa în R. Moldova a unei politici sociale clare.

- populaţia antrenată în mare parte în agricultură de tip extensiv; - un număr mare din populaţia ţării aflată la limita sărăciei.

Economic - reorientarea economiei locale spre activităţi neagricole; - implementarea Reformei Regulatorii a activităţii de antreprenoriat; - extinderea mecanismelor de microfinanţare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii şi a antreprenoriatului; - crearea condiţiilor pentru optimizarea funcţionării pieţei funciare.

- climat investiţional neatractiv; - dimensiuni mici şi protecţie slabă a pieţei interne; - rate înalte ale dobînzii la credite; - instrumente şi capacităţi insuficiente ale APL-ului în dezvoltarea economiei locale.

Infrastructură, transport şi telecomunicaţii

- mediatizare zonelor turistice rurale; - coridoare de transport de nivel naţional, care unesc toate regiunile ţării cu principalele oraşe ale ţărilor vecine.

- starea fizică deplorabilă a infrastructuri productive şi sociale.

Piaţa turistică

- implementarea unui sistem propriu de clasificare a unităţilor de deservire a turiştilor; - existenţa unei experienţe de afaceri agroturistice în diferite regiuni ale Moldovei; - deschiderea agenţiilor naţionale de turism de orientare a fluxului turistic spre destinaţiile rurale; - preţuri mai joase la serviciile oferite turiştilor în mediul rural.

- calitatea joasă a serviciilor hoteliere la preţuri înalte; - solvabilitatea redusă a majorităţii populaţiei; - sectorul serviciilor în mediul rural insuficient şi nediversificat.

Tehnologii de deservire aplicate

- infrastructură de consultanţă pentru fermieri relativ dezvoltată în toate raioanele ţării; - cumpărătorul este deprins să aprecieze calitatea.

- implementarea redusă a sistemelor de calitate.

Politic - demararea pe teritoriul ţării a unor programe de susţinere a antreprenoriatului în turism şi meşteşuguri; - existenţa strategiilor naţionale care au

- instabilitatea legislaţiei în vigoare şi neimplementarea Reformei Regulatorii; - presiuni din partea organelor de control;

14

tangenţă asupra turismului rural; - proiecta naţionale mari de ameliorare a infrastructurii tehnico-edilitare; - declararea turismului drept una din ramurile economice prioritare.

- lipsa resurselor financiare necesare pentru implementarea activităţilor de susţinere a antreprenoriatului; - neîncrederea antreprenorilor în realizarea programelor de susţinere a economiei.

Cooperarea internaţională

- întreprinderi funcţionale în mediul rural cu participarea capitalului străin; - susţinerea de către structurile donatoare a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii.

- micşorarea potenţialului de partener al R. Moldova pe piaţa internaţională; - miza mai mare pe proiecte de donaţii decît pe cele investiţionale.

Cu toate acestea, elementul central al formări produsului turistic rural îl constituie

prezenţa formelor de cazare de a cărui specific variază direct şi structura produsului turistic

oferit spre comercializare turistului. La baza oricărui produs turistic în mediul rural în prezent

se poate identifica una din următoarele forme de cazare:

1. Champing-ul – o structură de primire turistică destinată să asigure cazarea turiştilor în

corturi, diverse rulote sau căsuţe de lemn dotate cu mijloace tehnice şi inventar special, care

să permită turiştilor practicarea atît a unor activităţi cotidiene (masă, studii), cît şi a unor

activităţi specifice de agrement şi odihnă.

2. Tabără turistică – un ansamblu de structuri, clădiri, amplasate într-un perimetru bine

determinat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaţie, de agrement ca: activităţi

sportive, diverse plimbări prin pădure, ş.a.

3. Pensiune turistică – reprezintă, de fapt o casă tradiţională transformată în unitate de

cazare, care se amenajează potrivit standardelor naţionale pentru asigura minimul necesar de

servicii pentru un turist. Pentru a deveni o unitate de deservire completă şi complexă a

turiştilor (cazare, alimentaţie, agrement, asigurare transport), pensiunea turistică trebuie să

îndeplinească nişte cerinţe cu privire la aspectul exterior, dotarea dormitoarelor, bucătăriei şi

grupului sanitar, accesul liber în curte şi zonele adiacente, accesibilitatea uşoară către

activităţile şi obiectivele localităţii.

4. Satul de vacanţă. O structură ce reuneşte un ansamblu de edificii (pensiuni turistice, vile,

campinguri), ce sunt amplasate într-un perimetru bine determinat, care asigură turiştilor

servicii de cazare, alimentare, agrement. O asemenea unitate trebuie să fie dotată cu un

edificiu administrativ, spaţii comerciale, parcări auto, conectare la reţelele de deservire

comunală, ş.a. Se amplasează de obicei pe un teren plan, iluminat spre care accesul se

realizează pe un drum pietruit.

5. Vilă rurală – o structură de primire în mediul rural amplasată în afara localităţilor, dar în

apropierea lor, ce dispune de un spaţiu de cazare mai mic de 40 de camere. Realizează servicii

de restauraţie, cazare, agrement.

15

Tema 3: Amenajarea structurilor de cazare în mediul rural

3.1. Direcţii de amenajare a spaţiilor de cazare. Necesarul de resurse pentru amenajare

3.2. Amenajarea spaţiilor exterioare a structurilor de cazare

3.3. Prezenţa structurilor de servicii auxiliare

3.1. Direcţii de amenajare a spaţiilor de cazare. Necesarul de resurse pentru amenajare

Privit în ansamblu ca un element de dezvoltare mult superioară a

societăţii umane, turismul rural a devenit un domeniu în continuă

implementare în viaţa de zi cu zi a omului pasionat de frumuseţile naturii şi

de dorinţa de a reînvia tradiţiile uitate de popor. Chiar dacă în prezent

turismul rural este privit ca un potenţial creator de beneficii umane, spaţiu

rural, ca element al turismului rural, pînă în prezent este utilizat în agricultură, activităţi economice,

culturale, diverse amenajări şi mai puţin pentru promovarea ospitalităţii la sate, inclusiv prestarea

serviciilor de cazare. Dacă amintim de faptul că afacerile turistice în mediu rural pot derula oriunde în

perimetru localităţii săteşti, atît în zona construită a satului cît şi în extravilanul localităţii, atunci amintim

şi faptul că elementul central în formarea unui produs turistic în mediu rural îl constituie prezenţa

formelor de cazare de a cărui specific variază direct şi structura produsului turistic oferit spre

comercializare turistului, adică prezenţa ofertei turistice în mediul rural.

Oferta turistică rurală este exprimată de ansamblul atracţiilor (naturale, istorice, ş.a.), care pot

determina vizitarea anumitor zone de către turişti, precum şi capacitatea reţelei (bazei tehnico-

materiale, infrastructură, dotări edilitare, ş.a.) de a satisface, în anumite condiţii, cererea populaţiei.

Deci ea este formată dintr-un grup de elemente, existente la un moment dat numai potenţial (ofertă

potenţială) şi un alt grup de elemente prin intermediul cărora aceasta este pusă în valoare şi împreună cu

care formează oferta reală.

Oferta turistică rurală cuprinde totalitatea resurselor naturale (peisaje geomorfologice,

climatologice, faunistice, ş.a.) şi cultural istorice (monumente istorice de artă, arhitectură, religie,

muzee, case memoriale, elemente de etnografie, folclor, artă populară, ş.a.), împreună cu baza

materială aptă să le valorifice prin programe turistice rurale. Astfel, baza dezvoltării acestui domeniu

este prezenţa structurilor de cazare în mediul rural, care pot oferi servicii turiştilor datorită prezenţei

condiţiilor necesare desfăşurării unui sejur.

Pentru prestarea serviciilor de cazare în mediul rural este necesar desfăşurarea activităţii de

investiții în spaţiul rural. Astfel, investiţiile cele mai mari ale întreprinderilor turistice în mediul rural ţin

de ajustarea imobilelor în conformitate cu standardele naţionale. De aceea, înainte de lansarea pe piaţă

16

unei asemenea afaceri, se vor analiza modalităţile de utilizare a spaţiilor existente sau de construirea a

altor spaţii noi, respectiv:

- modernizarea unităţilor existente (hoteluri, baze de odihnă, tabere pentru copii ş.a.);

- extinderea spaţiilor de cazare în pensiuni turistice rurale sau agroturistice, utilizînd odăile disponibile

din casele private;

- extinderea spaţiilor de cazare în vilele din locurile pitoreşti;

- construirea unităţilor de cazare moderne în zonele turistice noi (în zonele natural protejate, plaje,

suburbii);

- o combinaţie a acestora.

Cu toate aceste posibilitatea de a fi introduse în circuitul serviciilor turistice, unităţile de cazare în

spaţiul rural sunt evaluate din următoarele puncte de vedere:

starea generală a imobilului;

organizarea spaţiilor interioare;

instalaţiile tehnice;

suprafaţa minimă a odăilor de cazare şi a altor camere pentru uz turistic;

echiparea sanitară;

dotarea camerelor cu mobilier, lengerie şi alte obiecte;

telefon, echipamente de comunicare;

dotarea spaţiilor pentru pregătirea şi servirea mesei;

alte criterii necesare.

În tabelul 3.1. este prezentată o analiză comparativă a diverselor structuri de cazare şi minimul

necesar în mod obligatoriu pentru funcţionarea în scopuri turistice.

Analiza comparativă a diferitor structuri de cazare permite evidenţierea direcţiilor strategice de

reamenajare a unităţii de cazare în funcţiile de rezultatele reevaluării iniţiale. Spre exemplu, pentru

amenajarea a 4 locuri de cazare într-o unitate de cazare în 2 odăi la nivelul de calitate minimum 1*, dintr-

o casă ţărănească existentă va necesita următoarele investiţii:

- reparaţie cosmetică a 2 odăi de 11 m2

fiecare – 100 euro;

- dotarea odăilor cu mobilier (4 paturi echipate, 2 cuiere, 2 mese şi 4 scaune) – 652 euro;

- 1 TV şi 1 aparat radio în spaţiile comune – 200 euro;

- perdele, covor ş.a. necesare în 2 odăi – 130 euro;

- grup sanitar comun de hol (duş, WC, lavoar, canalizare) – 490 euro;

- instalaţii speciale (racordarea la rezervorul de apă şi canalizare) – 300 euro;

- reparaţia a 2 sobe – 40 euro.

17

- Total = 1972 euro1.

Tabelul 3.1.

Analiza comparativă a necesarului pentru amenajarea unei structuri de primire

turistică

Unitatea de cazare

Starea generală a clădirii

Spaţii de cazare Spaţii de preparare şi servire a mesei

Grup sanitar Altele

Pensiunea turistică rurală sau agroturistică

- clădirile, inclusiv anexele gospodăreşti în stare bună; - Spaţiile înconjurătoare şi căile de acces întreţinute bine; - încălzire cu sobă sau alte instalaţii; - canalizare prin reţeaua publică/mijloace proprii de colectare şi epurare; - conectare la reţeaua electrică publică.

- acces direct în odăile oaspeţilor, inclusiv grupurile sanitare; - suprafaţa minimă a odăilor de 8m

2 (1 pat) şi

16m2

(4 paturi)

- spaţii corespunzătoare şi igienice pentru prepararea şi servirea mesei; - dotarea

bucătăriei: plită sau reşou cu minim 2 ochiuri, vase şi ustensile, frigider

- grup sanitar comun (se admite şi WC uscat); - un spălător cu lavoar cu apă curentă; - o cabină de duş cu apă rece şi caldă.

- dotarea camerelor: pat cu saltea, 2 plapume, perne mari, cearşaf pentru pat, plic pentru plapumă, masă şi scaune, cuier, oglindă, prosoape pentru faţă, pahare, perdele, perie pentru haine şi pantofi.

Camere de închiriat în locuinţe familiale

- aspect şi starea bună a clădirii; - căi de acces şi spaţii înconjurătoare întreţinute; - instalaţie de încălzire; - electricitate.

- acces direct la odăile de dormit; - suprafaţa minimă a camerei de 10m

2

(1 persoană) şi 12m

2 (2 persoane).

- bucătărie dotată, în folosinţă comună cu locatarul.

- grup sanitar de folosinţă comună cu locatarul; - cadă cu duş şi 1 lavoar.

- dotarea camerelor: pat cu saltea, masă şi scaune, dulap, oglindă, plapumă, 2 cearşafuri, perne mari, perdele, carpete.

Camping - firmă la intrare; - panouri informative; - cutie poştală la intrare; - amenajarea terenului: bine nivelat, cu gazon, drenaj, canalizare; - drum carosabil şi alei pietruite; - iluminarea electrică a spaţiilor de cazare şi parcelelor; - parcele de campare numerotate şi delimitate; - spaţiu pentru recepţie, administraţie, de păstrare a bagajelor.

- cazare cu capacitate de cel puţin 12 locuri; - suprafaţa minimă a fiecărei parcele de campare de 80m

2 ;

- număr maxim de 32 locuri la 1000m

2

suprafaţă totală; - dotarea căsuţelor: pat cu saltea, cearşaf, pled, pernă, oglindă, cuier de perete, covoraş, măsuţă.

- o unitate de alimentare pe teritoriu; - spaţii comerciale.

- 1 lavoar la 30 de locuri, cu oglinzi şi policioare; - o cabină de duş (închisă) la 30 de persoane; O cabină WC cu apă curentă la 30 locuri femei şi 20 locuri bărbaţi.

- minim 10% din suprafaţa totală să fie destinată zonelor de linişte şi recreere, terenurile de sport şi agrement, alei interioare; - punct de prim ajutor farmaceutic şi spaţiu izolat pentru bolnavi; - telefon public; - magazin pentru lenjerie şi materiale de întreţinere.

Vile turistice - firmă la intrare; - număr maxim de 40 de camere; - salon de minim 10m

2;

- încălzire centrală sau

- suprafaţa minimă a camerelor de 11m

2 (1 pat) şi

20m2

(4 paturi); - lavoar cu apă

- bufet; - dotarea salonului: covoraş, demifotolii, masă

- grup sanitar comun (separat pe sexe); - o cabină de duş pentru maxim 15

- oficiu pentru cameriste; - dotarea coridorului co covor pentru a

1 Calculele au fost efectuate în baza principalelor criterii de amenajare a unei pensiuni de 1*, precum

şi a preţurilor medii la calitatea respectivă din anul 2005.

18

cu sobe; - o sursă principală de iluminat electrică şi una pentru fiecare loc.

curentă caldă/rece în cameră; Dotarea spaţiilor de cazare similară hotelurilor.

de hol, aparat de radio, coş pentru hîrtii.

locuri; - o cabină WC pentru maxim 10 locuri.

menţine liniştea; - telefon la recepţie.

Tabere de vacanţă

- firmă plachetă, reprezentînd categoria structurii, panouri cu schema taberei, turistice amplasate la loc vizibil, regulamentul de ordine interioară, alte informaţii; - cutie poştală la intrare; - terenuri cît mai plane posibil, bine nivelate, acoperite cu gazon; - drumuri carosabile de acces pietruite; - iluminare electrică în spaţiile de cazare şi de folosinţă comună; - racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare; - pubele acoperite, lavabile, amplasate în locurile fixe adăpostite, evacuarea resturilor menajere, efectuîndu-se zilnic; - spaţii pentru recepţie;: - magazii pentru lengerie şi materiale de întreţinere.

- capacitate de cazare de cel puţin 80 de locuri; - maxim 10 paturi în spaţiile de cazare.

- una sau mai multe unităţi de alimentaţie de aceeaşi categorie.

- 1 lavoar şi o cabină de duş cu oglinzi şi policioare la 10 locuri; - o cabină WC pentru gen feminin cu apă curentă la 15 locuri; - 1 cabină pentru băieţi cu apă curentă la 20 de locuri; - spălătoare pentru picioare, cîte 1 la fiecare grup sanitar.

- minim 30% din suprafaţă pentru drumuri, alei, zone de linişte, recreere, sport, agrement. - 4 terenuri şi săli pentru sport şi agrement; - grădiniţe cu spaţii de joacă pentru copii; - spaţii pentru depozitarea şi întreţinerea echipamentelor, materialilor sportive şi de agrement; - spaţii pentru administraţie şi de păstrare a valorilor; - spaţiu pentru spălatul şi călcatul lengeriei; - punct de prim ajutor, punct farmaceutic, spaţiu pentru izolarea bolnavilor.

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turism rural. Amenajarea şi tehnologia deservirii oaspeţilor în

pensiunea turistică/Viorel Miron, Marina Miron, Tipografia centrală, Chişinău, 2005

În pensiunea rurală sunt combinate serviciile de cazare şi restauraţie a oaspeţilor, de aceea bucătăria

şi salonul de deservire a mesei fac parte din întregul concept al structurilor de primire în spaţiul rural.

Astfel indiferent de opţiunea proprietarului pensiunii se vor aplica reguli generale pentru sporirea

calităţii amenajării bucătăriei şi salonului:

- edificiul atrage partea cea mai importantă a investiţiei şi suportă mai greu modificările capitale, însă

pentru crearea condiţiilor optime de funcţionare a bucătăriei şi salonului sunt necesare instalaţii tehnice şi

reţeaua electrică, sistemul de încălzire, reţeaua sanitară, ventilaţia, ş.a.

- instalaţie electrică asigură alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat şi a unor utilaje.

Este recomandat un sistem de iluminat mixt compus din 70 % corpuri fluorescente şi 30 % becuri

incandescente. Lumina naturală prin ferestre trebuie să fie utilizată cît mai mult, atît în salonul de deservire,

cît şi în bucătărie.

19

- instalaţiile frigorifice în bucătărie trebuie să servească la păstrarea materiei prime perisabile,

produselor finite, băuturilor, ş.,a.. combina frigorifică utilizată trebuie să se înscrie în anturajul bucătăriei

(ca dimensiuni, culoare, stil) şi să dispună de anumite caracteristici minime.

- instalaţia de încălzire este importantă pentru buna funcţionare a unităţii de cazare, deoarece

temperatura optimă este un element principal de confort. Încălzirea locală poate fi realizată cu echipament

conectat la reţeaua electrică sau prin intermediul sobelor (avînd diverse forme şi dimensiuni acestea vor fi

amplasate între 2 odăi).

- instalaţiile sanitare cuprind în mod obligatoriu alimentarea cu apă rece/caldă şi canalizarea pentru

evacuarea apei menajere. Apa caldă necesară într-o unitate de cazare poate fi asigurată prin soluţii mai

economicoase, spre exemplu, instalaţii în sobele de gătit, instalaţii solare, boilere electrice sau pe gaze.

- instalaţii de ventilaţie – climatizoare este obligatorie în localurile publice, asigurînd senzaţia de

confort, materializată prin temperatură, umeditate constantă şi aer purificat. Pentru buna desfăşurare a

activităţii în spaţiul de servire se recomandă o temperatură de 20 – 22 0

C, iar umeditatea relativă între 30 şi

75 %.

- dotarea cu utilaje a bucătăriei se face în concordanţă cu structura sortimentelor pregătite şi servite în

pensiune. Pentru pregătirea bucatelor din bucătăria naţională şi bucătăria clasică sunt necesare cel puţin

următoarele instalaţii şi utilaje: aragaz, rolă electrică sau cu microunde, sobă, ventilaţie pentru aragaz,

combină de bucătărie, frigider şi congelator.

- dotarea cu mobilier trebuie să corespundă stilului unităţii de cazare, mobilierul nu trebuie să fie numai

estetic, ci şi să răspundă unor exigenţe funcţionale, ergonomice şi financiare. Mobilierul necesar în salonul

de servire a mesei în unităţile de cazare în mediul rural este format din: mese, scaune, taburete, masa de

serviciu cu consolă.

- funcţionarea cu succes în cadrul pensiunii a restaurantului presupune dotarea acestuia cu inventar

pentru servirea mesei, care trebuie să fie ajustat la sortimentul şi conceptul de servire. Astfel, deosebim

următoarele elemente de inventar: vesela, sticlăria, tacîmurile, articolele de menaj şi accesoriile de serviciu,

lengeria, ş.a.

- decoraţiunile salonului de servire variază în funcţie de categoria unităţii de cazare şi servire a mesei, şi

gustul proprietarului.

3.2. Amenajarea spaţiilor exterioare a structurilor de cazare

Spaţiile exterioare creează o imagine generală despre nivelul de confort, calitatea serviciilor şi stilul

unei unităţi de cazare şi alimentare, precum este pensiunea rurală. De regulă la spaţiile exterioare sunt

atribuite următoarele elemente:

- drumul de acces în curte;

20

- curtea (se mai zice ograda din faţa casei);

- terasa şi spaţiile amenajate în faţa casei;

- pereţii exteriori ai casei şi anexele gospodăreşti.

Pentru pensiunile turistice de 1* şi 2*, standardele naţionale impun un minim de cerinţe obligatorii,

care ţin de aspectul general, indicarea unităţii, loc pentru parcarea automobilelor, amplasarea anexelor

gospodăreşti, racordarea la infrastructura edilitară (electricitate, apă, canalizare telefon). Totodată,

concurenţa determină ca proprietarii pensiunii rurale să amenajeze aceste spaţii la un nivel superior

cerinţelor minime: spaţiul de joacă pentru copii, iar spaţiul curţii să fie bine determinat în zone funcţionale

şi dotate cu vegetaţie abundentă, flori şi elemente de decor (compoziţii din pietre, zidării artistice, sculpturi

din lemn sau piatră, obiecte şi unelte ţărăneşti).

În funcţie de stilul adoptat (cantri, clasic, rustic sau cu elemente specifice unei zone geografice sau

etnoculturale) şi parametrii fizici ai gospodăriei se va adopta un plan propriu de amenajare exterioară şi se

va calcula necesarul de investiţii. În cazul unor proiecte de amploare se recomandă antrenarea unor

specialişti în domeniu (design al landşaftului, arhitectură peisajeră), rostul cărora este de a conferi un

element de originalitate pensiunii.

Astfel, în continuare vor fi propuse cîteva soluţii practice de amenajare exterioară proprii fiecărui

element:

Drumul de acces în curte face legătura dintre spaţiile obşteşti şi cele private, de aceea, de la o distanţă

de cîteva zeci de metri se va face simţită pensiunea prin:

- un indicator sau panou informativ, unde sînt scrise denumirea, tipul şi categoria unităţii de

cazare/alimentare, semnele principalelor servicii de bază şi suplimentare;

- un sistem de indicatoare mici cu Logoul pensiunii „Bine aţi venit!”;

- poarta se va face uşor de recunoscut, iar în faţa ei se va menţine o curăţenie impecabilă;

- marcarea terenului exterior pentru staţionarea temporară a automobilelor turiştilor, astfel încît să nu

stingherească circulaţia pe stradă;

- menţinerea străzii în stare curată prin cooperare cu vecinii.

Curtea reprezintă întregul spaţiu ce aparţine unei gospodării şi pe care este amplasată casa şi toate

anexele gospodăreşti, de regulă, aceasta este îngrădită cu un gard şi este delimitată în zone funcţionale:

ograda, spaţiul locuibil, grădina de zarzavat, livada cu pomi fructiferi, cîteva soluţii practice vor îmbunătăţi

funcţionalitatea acestora pentru turism:

- Ograda va fi clar delimitată de restul spaţiilor prin compoziţii florale, zidării artistice sau gard adecvat

stilului, compoziţiile vegetale, atît cele orizontale cît şi cele verticale, se vor asorta cu decorul general al

pensiunii, iar florile vor fi plantate astfel încît perioadele de înflorire a acestora să urmeze una după alta.

21

Completarea zonelor verzi cu diferite obiecte de decor sau sculpturi se va realiza cu măsură şi bun gust.

Ograda va fi întreţinută zilnic.

- Poarta este „cartea de vizită a gospodarului”, de aceea trebuie sa fie expresivă (întreţinută

estetic, să facă parte din stilul comun al pensiunii), suficient de mare (inclusiv pentru accesul

automobilului), funcţională (se închide/deschide uşor parţial sau complet de către o singură persoană)şi să

nu stingherească la deschidere circulaţia.

- În interiorul ogrăzii vor fi clar delimitate spaţii însorite şi spaţii umbrite amenajate cu mobilier pentru

odihnă la aer liber. De exemplu, o terasă acoperită poate fi utilizată pentru siesta de după amiază, precum

şi în calitate de salon de servire a dejunului sau cinei. În acest caz, se va asigura accesul direct al turiştilor

spre spaţiile de cazare, grupuri sanitare, locuri amenajate pentru agrement, grădină, ş.a.

- Pentru copii se va prevedea un spaţiu inofensiv (fără obiecte periculoase, departe de animalele domestice),

dotat cu loc pentru jocuri la aer liber: scrînciob, ladă cu nisip curat, sistem din scări de diferite mărimi,

tobogane, căsuţe bizare, etc., precum şi un set de jucării pentru diferite vîrste. Acest loc trebuie să fie

deschis şi la vederea părinţilor.

- În caz de necesitate, pentru parcarea automobilelor se amenajează un loc special care să poată oferi un grad

sporit de securitate, şi în acelaşi timp să fie la îndemîna utilizatorului.

Spaţiile amenajate din curte sunt de două tipuri: cele construite şi, respectiv, neconstruite. Spaţiile

neconstruite sunt mai uşor de unit într-o compoziţie, nu necesită investiţii capitale, totodată, acestea

trebuiesc clar delimitate prin gard sau elemente de demarcare şi întreţinute permanent.

- Anexele gospodăreşti se recomandă să fie amplasate mai departe de circuitul oaspeţilor. Însă, dacă acestea

sunt deja construite în faţa casei (garajul, beciul), se vor căuta soluţii pentru includerea acestora în

compoziţia generală a pensiunii, igienizarea şi acoperirea cu elemente de decor, eliberarea de obiecte

inutile sau care creează disconfort, etc.

- Toate tipurile de şure, depozite pentru lemne şi furaje, precum şi ocoluri pentru animale vor fi amplasate

cît mai departe posibil de spaţiile predestinate turiştilor (inclusiv de ferestrele odăilor de cazare). În cazul în

care ele au fost construite mai înainte, acestora ori li se schimbă destinaţia (dacă se încadrează ca element

de decor), ori se demolează. În cazul agropensiunilor se admit amplasare unor ocoluri demonstrative cu un

număr mic de animale domestice sau exotice (păuni, bursuc, nutrii) la o distanţă suficient de mare de la

bucătărie şi salonul de alimentare (cu permisiune serviciilor veterinare).

- Circuitul animalelor domestice prin curte nu se admite.

- Grădina de zarzavat este o zonă atractivă pentru oaspeţii unei pensiuni rurale, de aceea va fi întreţinută

după rigorile tehnologiei de cultivare a fiecărei specii. Însă pentru a putea organiza pe aceste locuri o

excursie, este necesar ca pe aici să se poată circula pe orice timp, iar pe fiecare parcelă să fie un element

distins sau să se poată practica o activitate interesantă (de exemplu: o seră, creşterea unei culturi rare,

22

prezenţa unor legume de dimensiune mari, posibilitatea de a colecta o cantitate de plante medicinale pentru

ceaiul de după masă, etc.),

- Livada este la fel de interesantă pentru excursii, dacă sunt pomi roditori în timpul excursiei, unii arbori

cultivaţi sunt rari sau sunt altoiţi cu diferite soiuri în combinaţie pe aceeaşi tulpină. Se va asigura accesul în

grădină, iar pentru arborii înalţi va fi prevăzută o scară.

- Pomuşoarele de grădină sunt propuse turiştilor cu orice ocazie: în timpul excursiei, la masă sau cînd se

relaxează. Prezenţa acestora este binevenită în livadă, ca decor în ogradă sau ca spaţii verzi de demarcaţie.

Pereţii exteriori ai casei şi anexelor gospodăreşti din curte fac parte din anturajul general al pensiunii

turistice. Aceştia trebuie să menţină accentele verticale din compoziţia curţii. De aceea se recomandă

următoarele amenajări:

- Pereţii exteriori ai casei vor avea o cromatică neţipătoare, cu elemente tradiţionale şi locale scoase în relief.

De exemplu, acestea pot fi: (i) un anumit tip de tencuială sau zidărie; (ii) culoarea preferată sau combinaţia

de culori preferate în anumite zone geografice; (iii) o anumită formă a pereţilor sau a faţadei casei,

caracteristică locului sau unei perioade (exemplu: stîlpi tradiţionali, flori de piartă), etc.

- Faţada casei va fi întreţinută permanent, în special în timpul cînd nu sunt turişti în pensiune.

- Toate tipurile de racordări la elementele de infrastructură (electricitate, apă, canalizare, gaz, telefon) vor fi

ajustate astfel, încît să nu afecteze stilul general al pensiunii.

- În timpul zăpezilor sau ploilor abundente să permită circuitul uşor spre principalele anexe şi spre drum.

3.3. Prezenţa structurilor de servicii auxiliare

Anterior s-a menţionat despre concurenţa pe piaţa serviciilor turistice, care impun proprietarii

structurilor de cazare să fie mai inventivi şi să diversifice mai des şi mai eficient oferta proprie. Le

serviciile de bază (cazare, alimentare, transport) o pensiune rurală poate oferi un spectru larg de bunuri şi

servicii. Dar, ca şi în cazul celor de bază, serviciile suplimentare trebuie să corespundă celor 4 reguli:

1. să asigure satisfacerea unei necesităţi reale de consum,

2. să fie relativ rare,

3. să fie prezente fizic în oferta pensiunii,

4. să aibă un preţ.

În industria hotelieră s-au conturat un spectru clar de necesităţi specifice ale oaspeţilor. Acestea ţin

de: (i) servicii suplimentare în spaţiile de cazare sau în afara lor; (ii) accesul la diverse dotări, instalaţii şi

echipamente; (iii) oportunităţi pentru agrement şi sport; (iv) posibilităţi de organizare a diferitelor sărbători

şi evenimente; (v) diverse modalităţi de şcolarizare.

23

Tabelul 3.2

Exemple de servicii şi bunuri suplimentare într-o pensiune rurală

Necesitate generală Oferta suplimentară

Confort sporit în număr - mobilier de o calitate avansată faţă de categoria pensiunii;

- telefon în numere de la 1* şi 2*;

- număr cu dotări antifonice;

- climatizator;

- TV în numere de 1* şi 2*;

- calculator, servicii de comunicaţie;

- reviste şi ziare proaspete;

- flori proaspete în fiecare dimineaţă;

- curăţenie şi schimbarea zilnică a lenjeriei;

- prosoape şi haine de baie schimbate zilnic;

- room-service (bucate şi băuturi aduse în număr la comandă);

- cameră adaptată pentru persoane cu handicap.

Ospitalitate sporită în afara

numărului

- deşteptare la o anumită oră;

- serviciu de dădacă;

- climatizor în alte spaţii;

- salon cosmetice;

- fitobar;

- servicii de reparaţii şi întreţinere a obiectelor personale;

- spălarea şi întreţinerea hainelor;

- servicii de agenţie (rezervare de bilete, aranjamente turistice );

- excursii şi vizite locale cu ghid;

- asistenţă, însoţire.

Acces la diverse dotări, instalaţii

şi echipamente

- închiriere de electrocasnice (fier de călcat, utilaj frigorific, radio, casetofon, video);

- închiriere de aparate speciale (foto, video, aparate de măsură);

- închiriere de transport (auto, bicicletă, căruţă, barcă, canoie);

- arenda unor costume speciale (alpinism, speoturism, pescuit, vînătoare);

- acces la instalaţii speciale (punct de observare a păsărilor călătoare).

Agrement

- -piscină în aer liber;

- piscină acoperită;

- baie/saună;

- solariu dotat cu mobilier pentru baie de soare;

- hol de relaxare;

- masaje medicinale;

- spaţii dotate pentru jocul copiilor;

- lac de agrement.

Sport

- teren de badminton, tenis, volei, baschet, minifotbal;

- sală de forţă;

- biliard;

- închiriere de obiecte sportive (îmbrăcăminte, încălţăminte, inventar);

- trening sportiv.

Organizarea diferitor sărbători

şi evenimente

- închiriere spaţiu amenajat pentru diverse evenimente (de peste 50 de locuri);

- închiriere spaţii pentru diverse activităţi de grup (terasă de vară, lac de agremnt);

- servicii de organizare a meselor festive sau tematice;

- organizarea degustaţiilor (băuturi, bucate)

- închiriere de aparataj audio-video;

- închirierea de echipament pentru demonstrat (tablă, retroproiector, diaproiector etc.=;

- închiriere de aparataj muzical;

- serviciu de secretariat;

- serviciu de translator;

- închiriere de calculator;

- serviciu de comunicaţie (tel/fax, internet).

Şcolarizare - instruire în domeniul meşteşugurilor;

- cunoaşterea reţetelor bucătăriei locale;

- cunoaşterea practicilor de preparare a conservelor de casă;

- şcolarizare în domeniul plantelor medicinale şi fitoterapiei;

- organizarea şi găzduirea practicilor studenţeşti în localitate;

- asistenţă în colectarea de folclor local;

- ateliere de lucru pe diverse teme;

- învăţarea unor meserii rurale.

24

Unele servicii le repetă la un alt nivel de calitate pe cele existente în oferta standard a

pensiunii. Altele completează gama serviciilor incluse în pachet cu oportunităţi de practicare a unor

activităţi la aer liber sau în spaţii special amenajate. Toate, însă, reflectă un alt nivel de organizare a

sejurului turistic. Investiţiile în asemenea activităţi suplimentare, de regulă, sunt formate din:

- costul echipamentului;

- costul pentru instalarea şi deservirea echipamentului;

- pregătirea personalului pentru operarea cu acest echipament.

La stabilirea preţului de utilizare (pentru oră/persoană, sau altă unitate de măsură adecvată) se vor

practica, în funcţie de serviciul suplimentar propus, următoarele modalităţi:

- - orientarea după preţul mediu la întreprinderile concurente pe piaţă;

- - adaosul comercial în funcţie de costuri (preţul iniţial + costurile de întreţinere);

- calculul în funcţie de numărul de utilizatori (exemplu: preţul de chirie pe zi va fi de 1/1000 din costul

total al investiţiei).

De cele mai dese ori ca rezultat al combinaţiei acestor modalităţi de calcul, este stabilit un preţ

final acceptat de consumator.

Tema 4: Piaţa pensiunii turistice

4.1. Segmentarea pieţei de consum în turismul rural

4.2. Descrierea ofertei standard a unei pensiuni turistice

4.3. Piaţa internă şi externă a pensiunii turistice

4.1. Segmentarea pieţei de consum în turismul rural

Turismul rural – element vital în dezvoltarea social-economică a colectivităţilor locale se bazează, atît

la nivel internaţional, cît şi naţional pe ansamblul activităţilor de cazare, cît şi serviciile oferite de unitatea

de cazare, menite să sprijine motivul principal al deplasării unei persoane spre o anumită destinaţie,

precum şi nivelul lor de prestare. Astfel, el este un mod de trai în spiritul conservării naturii şi a tradiţiilor

populare locale, atenţie deosebită acordîndu-se efectelor sale pozitive în localităţile unde se practică

această formă de turism.

Cu toate acestea, diversificarea formelor de cazare în mediu rural şi specializarea lor în turism este

condiţionată de existenţa resurselor, de valoarea şi competitivitatea lor. Atractivitatea deosebită a

potenţialului natural şi antropic, echiparea adecvată cu infrastructură generală şi specifică reprezintă, fără

îndoială, argumente în favoarea dezvoltării turismului rural, avantaje comparative şi competitive întîlnite

la nivel internaţional, fapt ce a şi determinat formarea pieţei turistice rurale.

25

Piaţa turistică rurală – sfera de confruntare dintre oferta turistică rurală, materializată în producţia

specifică şi cererea turistică rurală, - expresie a nevoilor umane, ce formează totalitatea tranzacţiilor al

căror obiect îl constituie produsele turistice rurale, la un anumit nivel de tarif, într-o perioadă de timp

dată şi într-un spaţiu geografic strict delimitat.

Astfel, analiza pieţei turistice are loc prin utilizarea diverselor surse de informare: buletine statistice,

articole în presă, pagini web ale operatorilor turistice, fişele de evidenţă ale turiştilor în unitatea proprie,

fapt ce este caracterizat prin mai multe aspecte:

- caracteristicile pieţei pe care activează sau intenţionează să activeze pensiunea;

- tendinţele pieţei (mărirea, descreşterea, staţionarea) într-un orizont de timp;

- cota de piaţă la care aspiră sau o deserveşte pensiunea;

- clientela deservită şi cea potenţială (caracteristicile şi aşteptările acestora);

- analiza comportamentului de consumator;

- politica de preţ sau modalităţile de formare a preţului sunt/vor fi practicate;

- canalele de distribuţie utilizate (agenţii de turism, vînzări directe, consumatori corporativi, ş.a.);

- promovarea serviciilor pensiunii (mica publicitate în presă, interviuri în mass-media, promovarea

vînzărilor, relaţiile publice, organizarea evenimentelor speciale, sponsorizări ale acţiunilor cu impact).

Piaţa turistică a unei localităţi sau a unei zone este determinată de numărul de vizitatori, care

beneficiază efectiv de oferta locală, totalitatea necesităţilor turiştilor într-o călătorie formează o cerere

specifică de servicii şi bunuri, avînd unele caracteristici proprii.

Tabelul 4.1.

Manifestările cererii turistice în mediul rural

Caracteristici Explicaţii

Ea se manifestă sezonier şi periodic În perioada caldă se înregistrează un număr mai mare de călătorii (plecări la litoral, excursii, ş.a.), iar în mediul rural toate anotimpurile sunt interesante: vara este verde şi însorită, toamna e bogată în roadele muncii şi sărbători locale, iarna renasc mai multe tradiţii populare odată cu sărbătorile anului nou, iar primăvara reînvie natura.

Este sensibilă la fluctuaţiile veniturilor populaţiei

Călătoriile sunt atribuite unui lux exclus din lista nevoilor de primă necesitate, deoarece costă mai mult iar călătoriile ca formă de odihnă pot fi uşor înlocuite cu altceva. Turismul rural presupune o cazare de alternativă nu în hotel, dar într-o casă ţărănească, serviciu care este mai ieftin, deci mai atractiv.

Decizia de a călători, ca şi decizia de a procura ceva servicii turistice în timpul călătoriei, are un grad mai înalt de spontanietate.

De obicei turistul, avînd nişte „bani de buzunar”, din startul călătoriei încă nu poate spune cu exactitate, pentru ce îi va cheltui; el se decide doar la faţa locului.

Generează în repetate rînduri concentrarea fluxului de turişti în anumite destinaţii cunoscute.

Turismul rural este o alternativă al marilor concentrări turistice de tip urban. Serviciile în agropensiune sunt oferite după principiul „Totul sub un acoperiş”.

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 40

26

Astfel, printre principalii consumatori ai serviciilor turistice rural, care formează piaţa de consum în

turismul rural, şi anume consumatorii de servicii ale pensiunilor turistice sunt vizitatorii localităţii,

proveniţi din satele şi oraşele învecinate, sau turiştii străini. Unul din aceste segmente formează clientela

de bază, celălalt de obicei este complementar şi contribuie la suplimentarea veniturilor în perioada de

diminuare a fluxului din partea clientelei de bază. Pentru o mai bună exploatare a bazei materiale de

deservire a turiştilor se va urmări în permanenţă tendinţele de pe piaţa turistică, iar indiferent de tipul

clientelei, serviciile oferite trebuie să corespundă nevoilor, gusturilor şi aşteptărilor oaspeţilor

agropensiunii.

În linii generale, comportamentul de consumator al turistului pe parcursul călătoriei sale depinde

foarte mult de:

- ce formă de turism practică;

- cît timp se află în călătorie;

- ce mijloc de transport foloseşte;

- cum se cazează;

- care sunt preferinţele, necesităţile individuale, gusturile lui;

- banii de care dispune cumpărătorul.

În dependenţă de factorii care influenţează comportamentul persoanelor se va determina modul de

alegere a destinaţiei turistice şi a formei de cazare, printre aceştia se enumeră:

- factorii culturali:

- factorii sociali;

- factorii psihologici;

- factorii personali.

Un consumator poate proceda diferit de alt consumator, deoarece are o altă cultură, provine din alt

mediu social, altfel gîndeşte despre sine şi rolul călătoriei în viaţa sa, altfel înţelege lumea înconjurătoare,

altfel apreciază ceea ce se întîmplă în jurul său, ş.a. diferenţe, care fac din fiecare persoană o

individualitate. Însă de cele mai multe ori, un număr de persoane poate fi grupat pe anumite sectoare

distincte, care au un comportament de consumator identic.

În funcţie de factorii interni şi externi clientela este delimitată în grupuri mari omogene, numite

segmente de piaţă, care au proprii următoarele caracteristici:

- preferă doar anumite forme de turism;

- manifestă interes, în special, pentru anumite servicii şi bunuri în mediul rural;

- reacţionează într-un anumit mod la raportul calitate/preţ;

- se informează despre serviciile pensiunii turistice prin diverse moduri.

27

Cunoaşterea acestor lucruri ne permite să delimităm mai clar preferinţele clienţilor potenţiali, pentru a

ajusta mai bine serviciile pensiunii la necesităţile acestora. Aşa cum oferta unei structuri de cazare nu se

poate modifica în termen scurt (nivelul diferenţiat de confort în aceeaşi odaie, calitatea mobilierului şi

anturajul), se recomandă selectarea unui anumit număr de clientelă de bază (maxim 3 segmente) şi un

număr de pînă la 5 segmente susţinătoare. Aceasta va oferi posibilitatea de a face o specializare clară, o

eficientizare a ofertei şi o economisire a timpului.

Tabelul 4.2.

Criteriile de segmentare a pieţei turistice

Principii de segmentare

Explicaţii

Geografic - din ce ţară sau regiune provin turiştii? - Sunt orăşeni sau provin din mediul rural? - Din ce zonă climaterică sunt?

Demografic - ce vîrstă au şi ce gen sunt? - Sunt familişti, cît de numeroasă este familia? - Care sunt ocupaţiile profesionale, ce venituri generează acestea? - Naţionalitatea şi confesiunea?

Psihografic - din ce clasă socială provin turiştii? - Tipul de personalitate şi stilul de viaţă adoptat?

Comportamental - Motivaţia călătoriei? - Ce cîştigă din călătoria aceasta? (calitate, economie de bani, viteză de deplasare, atracţii noi…) - Cît de des călătoresc? - Atitudinea faţă de vacanţele din mediul rural?

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 41

4.2. Descrierea ofertei standard a unei pensiuni turistice

Privind cu perseverenţă, se observă existenţa tendinţei de modernizare în prezent a satului

moldovenesc, totuşi cele mai vizitate locuri sînt cele din mediu rural şi în contrast cu concentrarea,

anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa valorilor de referinţă ce caracterizează marile oraşe,

orăşenii consideră din ce în ce mai mult mediu rural ca o rezervă de spaţiu, de bogăţii naturale

fundamentale, de structuri sociale de primire.

Pensiunea turistică fiind principala structură de cazare utilizată în mediul rural, iar oferta ei o

totalitate de servicii oferite clienţilor pe timpul aflării acestora în ospeţie, care se constituie din:

- o combinaţie exactă din servicii şi bunuri,

- este valabilă un timp concret,

- este comercializată la un preţ stabil şi în condiţii clare, reprezintă principalul motiv de

folosire a pensiunii ca formă de cazare.

De remarcat, că în turismul rural, oferta comercială de obicei este văzută de consumatori într-o imagine

mai largă, de exemplu parcurgerea unui traseu excursionist este percepută ca o experienţă de neuitat într-o

ţară sau cunoaşterea unor oameni deosebiţi, ş.a. În cazul consumatorului în mediul rural, ceea ce cumpără

28

consumatorul este depăşit de ceea ce obţine, iar oferta standard a unei pensiuni turistice este percepută de

consumator în modul cum urmează:

Tabelul 4.3.

Oferta standard a unei pensiuni rurale în viziunea cumpărătorului şi a vînzătorului

Necesitatea Ce cumpără clientul Servicii concrete oferite

Cazare Vacanţa într-o casă ţărănească

- chirie odaie cu un pat individual - chirie odaie cu pat matrimonial - chirie odaie cu 2 paturi individuale - chirie odaie cu 3 paturi individuale - chirie odaie cu 4 paturi individuale - chirie apartament

Alimentare Masa într-o pensiune rurală

- mic dejun - prînz - cină - o combinaţie a acestora - masă festivă - degustaţie

Agrement Petrecerea utilă a timpului liber, oportunitatea de a vedea şi experimenta ceva nou

- excursie pe traseul „X” - vizita la atelierul de manufactură „Z” - arenda unui echipament sau a unui utilaj pentru activităţi concrete - asistenţă în confecţionarea unui obiect

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 41

Desfăşurarea în timp a unei oferte în cadrul pensiunii rurale se desfăşoară în 3 faze:

1. Organizarea sosirii – perioadă în care clientul este informat, orientat şi, dacă e cazul, transportat

pînă la destinaţie şi se informează despre împrejurimi (asistenţă în calitate de ghid);

2. Acomodarea şi petrecerea sejurului – o etapă care se concretizează prin serviciile oferite

clientului ca : cazare, alimentare, organizare a agrementului, excursii, transport, ş.a., servicii prestate la

preţul, calitatea şi pe durata de timp prestabilite. Oferirea de cadouri la intrarea în casă (pîine şi sare,

fructe, băuturi, dulciuri), surprize făcute pe parcursul şederii (flori, dulciuri, băuturi, suvenire), serviciile

mici incluse în preţul şederii fidelizează clientela;

3. Plecarea – o etapă în care clientului i se solicită părerea despre modalitatea de reîntoarcere,

organizarea, dacă este nevoie, transportului. Oferirea de cadouri (suvenire, dulciuri, fructe, băuturi) sau a

unei mese de adio este apreciată de turişti drept încununarea unui sejur de calitate.

Oricare unitate de cazare şi alimentare a turiştilor în oferta comercială include un asortiment mare de

servicii şi bunuri spre consumul beneficiarilor, unele fiind mai des solicitate altele mai rar. Astfel, evidenţa

comercializării combinaţiilor de servicii în pensiune permite o mai bună ajustare a ofertei la necesităţile

schimbătoare ale clienţilor, dar şi urmărirea unui beneficiu maxim. Acest lucru poate fi realizat prin

sistematizarea şi analiza datelor colectate de clienţi în Fişele de evidenţă şi Chestionarele de satisfacţie.

Modalităţile de chestionare, în cazul pensiunii pot fi diverse:

29

- lăsate pe masă în odaia clienţilor, apoi recepţionate în timpul operaţiunilor de întreţinere zilnică a

camerelor;

- pe masă în bucătărie;

- înmînate personal în ultima zi de cazare.

Orice studiu de piaţă a unei întreprinderi presupune şi analiza concurenţei, astfel structurile

concurente ale pensiunii sunt:

- alte pensiuni din aceeaşi zonă turistică;

- hotelurile rurale, motelurile în raza satelor vecine;

- tabere şi sate de vacanţă.

În cazul pensiunilor noi în zonele turistice, unde nu sunt alte structuri de cazare şi alimentare a

turiştilor există un „vad comercial” neexploatat, iar în cazul în care apare o pensiune sau o altă structură de

cazare în locuri cu potenţial turistic, în timp scurt vor apărea şi concurenţii, ceea ce este o lege a economiei

de piaţă. Astfel concurenţii vor fi analizaţi obiectiv pentru a întări capacitatea pensiunii proprii şi a

beneficia din slăbiciunile concurenţei.

4.3. Piaţa internă şi externă a pensiunii turistice

Totalitatea turiştilor, care călătoresc în hotarele unei ţări, constituie piaţa internă potenţială a unei

pensiuni turistice. Dacă vorbim despre cererea turismului rural în R. Moldova, trebuie să menţionăm că

încă nu este bine formată, deoarece sunt un număr limitat de pensiuni turistice rurale, iar consumatorii încă

nu cunosc avantajul turismului în sat. Acest avantaj ţine de:

- costuri mai joase la servicii similare în alte structuri de cazare;

- posibilitatea unui sejur liniştit;

- alimentarea naturală;

- o altă viaţă la doar 20-50 km de centrele urbane;

- cunoaşterea valorilor de la sat (natură, tradiţii, patrimoniu cultural);

- satisfacţia copiilor pentru o vacanţă „ca la bunicuţa”.

Pe parcursul ultimilor ani de activitate a pensiunilor din ţară şi din regiune s-au delimitat clar cîteva

segmente de consumatori ai serviciilor pensiunilor rurale:

- orăşenii familişti;

- grupuri de studenţi;

- pelerini la mănăstiri şi locuri sfinte;

- persoane din alte localităţi la evenimente din sat;

- persoane venite pentru a desfăşura întruniri şi evenimente profesionale;

- grupuri de copii în vacanţă.

30

O analiză detaliată a acestor categorii de consumatori permite o mai bună ajustare a ofertei pensiunii,

dar şi diversificarea serviciilor comercializate. Astfel în continuare se analizează succintă a principalilor

categorii de turişti interni într-o pensiune.

Orăşenii familişti, care au pierdut legăturile de rudenie cu satul, au ocupaţii de birou (cu puţină

mişcare în încăperi) şi locuiesc în apartamente standardizate. Aceste persoane, de obicei îşi petrec

concediul la mare sau alte destinaţii „la modă”, în schimb ar dori pe parcursul anului să meargă la ţară

pentru 2-3 zile la sfîrşit de săptămînă.

Un grup de studenţi, care studiază profund discipline de istorie, etnografie, ecologie, biologie,

folclor, îşi petrec petrec vara practica în localităţile rurale. De obicei se mulţumesc cu un confort modest la

preţuri reduse. Pot închiria o odaie, îşi pregătesc masa singuri şi petrec mult timp liber în excursii şi

plimbări locale.

Persoanele aflate în pelerinaj în R. Moldova călătoresc de obicei în grup la mănăstiri şi locuri

sfinte. Ele sunt foarte motivate de a participa la unele ritualuri creştine şi solicită un program de sejur

adaptat exigenţelor canoanelor religioase. De regulă procură servicii de cazare şi de transport.

Participanţii la nunţi, cumătrii, zile onomastice, ş.a. în alte localităţi se confruntă cu situaţia de a

alege să meargă acasă noaptea tîrziu sau să rămînă peste noapte în localitate (însă fără ca să stingherească

gazdele). În cazul ultimilor sunt solicitate spaţii de cazare, inclusiv pentru copii, parcarea automobilelor,

servicii mărunte.

Persoanele venite din interes profesional sau pentru întruniri de afaceri reprezintă un contingent

stabil în localităţile în care viaţa economică şi culturală este dinamică. Acestea, de obicei, călătoresc pe

banii companiei, de aceea solicită servicii mai costisitoare decît dacă ar călători pe banii proprii. În oferta

standard se includ facilităţi de comunicare, spaţii pentru întruniri, mese de protocol.

Copii în vacanţă generează un şir de necesităţi specifice, care, fiind conştientizate de părinţi, se

materializează într-o formă de odihnă organizată (tabără, tutela unei bunici). Pensiunea turistică este un loc

unde se oferă copiilor (dar şi părinţilor) siguranţa unui sejur prielnic, alimentare consistentă şi un agrement

captivant (în grupuri mici).

Pe lîngă categoriile de turişti menţionaţi mai sus, pensiunile rurale oferă servicii şi turiştilor străini,

care sosesc în ţară prin intermediul agenţiilor de turism naţionale. În oferta turistică a acestora sunt incluse

de cele mai multe ori vizite ale destinaţiilor rurale (excursii, degustaţii, sejur în agropensiuni). Segmentul

deservit de agenţiile de turism reprezintă piaţa externă potenţială a unei pensiuni rurale.

Din experienţa proprie a R. Moldova şi a ţărilor din regiune, segmentele de consumatori străini ai

serviciilor unei pensiuni pot fi:

- funcţionarii ambasadelor şi reprezentanţelor străine în Moldova;

- turiştii străini veniţi organizat;

31

- turiştii individuali;

- persoane de vîrsta a treia.

Cunoaşterea comportamentului de consum ale acestora va ajuta proprietarul unei pensiuni să asigure

un nivel înalt al serviciilor, precum şi depăşirea unor eventuale probleme de ordin intercultural.

Funcţionarii ambasadelor străine la Chişinău, care după o perioadă de şedere în capitală, au

descoperit că numai au ce face cu timpul lor liber, că ar fi tentaţi să cunoască Moldova, trăind cîteva zile

într-o familie din sat. De obicei, ei au cerinţe pentru un confort ridicat, produse alimentare de calitate,

vizite la obiecte de o certă valoare turistică. Sunt consumatori selecţi.

Turiştii străini veniţi organizat prin agenţii turistice naţionale reprezintă un segment de

consumatori permanent şi la un nivel de cerinţe variat. De obicei, preferă pensiunile clasificate cu ofertă

clară şi diversă. De fapt, selectarea pensiunilor este făcută de angajaţii agenţiilor de turism naţionale, fapt

ce impune un mare grad de cooperare cu intermediarii.

Turiştii străini veniţi individual sunt un contingent stabil de vizitatori în zonele turistice promovate

în exteriorul ţării şi care întrunesc un anumit minim de cerinţe faţă de securitatea oaspeţilor. Originea

acestora şi preferinţele acestora sunt diverse.

Turiştii străini de vîrsta a treia în ultimul timp sunt cei mai frecvenţi beneficiari străini în pensiunile

rurale din Europa. Aceştia preferă liniştea, un climat blînd, apropierea de natură şi oameni ospitalieri.

Oferta unei pensiuni trebuie, în cazul unor asemenea oaspeţi, să fie ajustată la vîrsta, starea şi necesităţile

specifice ale acestora.

Tema 5: Tehnici de organizare a afacerii în cadrul turismului rural

5.1. Tehnologia de deservire a oaspeţilor şi sisteme de oferire a serviciilor de cazare

5.2. Tehnici de prestare a serviciilor de alimentare în pensiunile turistice

5.3. Organizarea agrementului în mediul rural

5.4. Modalităţi de diversificare a serviciilor turistice rurale

5.1. Tehnologia de deservire a oaspeţilor şi sisteme de oferire a serviciilor de cazare

În domeniul serviciilor reuşita afacerii depinde de cît de satisfăcuţi au rămas clienţii. Cu atît mai mult

în sfera turismului, unde caracterul serviciilor de oferire a ospitalităţii de la persoană la persoană ne

impune să folosim mai multe tehnici specifice şi să depunem mai multe eforturi, pentru ca oaspetele

nostru să rămînă mulţumit. Vorbind despre prestarea serviciilor în pensiune, nu trebuie să uităm de regula

de aur „comportamentul celor ce deservesc clienţii este parte a produsului oferit spre vînzare”.

Astfel, în continuare vor fi analizate cîteva idei de comportament a gazdelor:

32

a. prestatorii de servicii trebuie să fie politicoşi, să dea dovadă de bună cuviinţă, de maniere alese,

de punctualitate, promptitudine şi solicitudine.

b. Aspectul unui prestator de servicii trebuie să fie curat, plăcut îngrijit, iar mîinile şi faţa să fii

întotdeauna curate.

c. Vestimentaţia trebuie să corespundă următoarelor cerinţe de ordin general:

- să fie croită pe corp,

- să fie completă şi asortată, fără defecte,

- să fie călcată şi curată,

- se recomandă pantofi comozi, fără tocuri, de culoare neagră,

- vestimentaţia trebuie să fie de bună calitate, rezistentă şi uşor de întreţinut.

În sfera serviciilor personalul este parte componentă a serviciilor prestate, de aceea accentul pe

evidenţierea unor calităţi umane contează foarte mult. Astfel, în ceea ce priveşte comportamentul uman

se vor menţiona următoarele calităţi personale necesare unui lucrător în sfera deservirii:

punctualitatea – (să fii punctual înseamnă să fii exact, să respecţi întocmai termenul sau

momentul fixat) la primirea şi deservirea oaspeţilor;

tactul profesional, care presupune simţul măsurii, determină o comportare corectă, delicată şi

adecvată. În exprimare este dorit să fie evitate formulele categorice, ca de exemplu: „Nu aveţi dreptate”,

„Nu este adevărat”, „În nici un caz”, ş.a.

bunele maniere, reprezintă modul corect şi acceptat de comportament al oamenilor în societate. În

cadrul activităţii legate de deservicrea zilnică a clienţilor venim în contact cu persoanele care nu ne

cunosc, dar ne apreciază după felul în care ne comportăm. Cel mai înalt nivel de apreciere în acest

domeniu este încrederea ce se capătă prin discreţie: nu trebuie să urmărim conversaţiile clienţilor, nu

trebuie să intervenim în discuţii, nu ne exprimăm părerea decît dacă sîntem întrebaţi, ş.a.

gestica este ansamblul de gesturi folosite pentru manifestarea dorinţelor, sentimentelor şi

intenţiilor umane. Acestea sînt întregite de felul în care ne deplasăm, de poziţia corpului în timpul

activităţii profesionale. Trebuie să mergem cu paşi mărunţi, în ritm vioi, evitînd alergarea. Circulaţia prin

salonul de servire a clienţilor şi prin întreaga pensiune se va face pe partea dreaptă, acordîndu-se

prioritate clienţilor.

salutul (cuvînt enunţat sau gest cu care se salută) trebuie să fie însoţit de o uşoară înclinare a

corpului şi un zîmbet. A saluta înseamnă a face un gest sau a folosi o formulă uzuală de politeţe, de

respect, de simpatie, ş.a. la întîlnirea cu cineva sau la despărţire.

Exprimarea (formularea idei sau sentimente) trebuie să fie corectă, clară, concisă.

Deşi marea majoritate a situaţiilor interumane dintre gazdă şi oaspete sînt reglementate de o

mulţime de ritualuri şi forme de comportament standard, cunoscute la diferite culturi sunt, totuşi, nişte

33

reguli generale ce indică cum se va acorda un act de ospitalitate. Acestea sînt clar repartizate pe activităţi:

sosirea în casă a oaspeţilor, luarea în comun a mesei, întreţinerea unei discuţii, plecarea oaspeţilor. Astfel

în continuare sînt prezentate cîteva sfaturi generale la priorităţile de deservire a clienţilor, în special în

timpul trapezei:

- femeile sînt servite primele, în ordinea vîrstei, ultima fiind gazda sau cea care a comandat masa;

- bărbaţii sînt serviţi după femei, tot în ordinea vîrstei, ultimul fiind acela care a comandat masa;

- copiii şi adolescenţii sînt serviţi ultimii, în ordinea vîrstei, de la mare la mic, sau potrivit

indicaţiilor date de părinţi.

În pensiunile turistice rurale, unde există un mediu specific, proprietarii şi personalul angajat trebuie

să dea dovadă de calităţi personale caracteristice unui sătean şi, totodată, - de calităţi profesionale

necesare într-o unitate de primire a turiştilor clasificată. Calităţi personale generale:

- înclinaţie pentru lucru cu oaspeţii în casa proprie;

- prezenţă plăcută şi amabilitate;

- comunicare la nivelul oaspetelui;

- vestimentaţia întreţinută şi asortată cu gust;

- capacitatea de conducere a lucrului în echipă;

- creativitate, imaginaţie, simţ artistic;

- responsabilitate pentru munca prestată.

Capacităţile profesionale generale vor corespunde următoarelor cerinţe:

- cunoaşterea unor tehnici de conducere a activităţilor în grup,

- tehnologia de deservire a turiştilor în unităţile de cazare şi alimentare,

- amenajarea pensiunii rurale,

- marketing turistic,

- gestiunea resurselor umane,

- cultură generală solidă,

- să cunoască 1-2 limbi de circulaţie internaţională.

Astfel, în dependenţă de aceste cerinţe atît activitatea de cazare, restauraţie cît şi agrement în

cadrul unei pensiuni turistice trebuie să se supună unui management al calităţii şi să se respecte

raportul calitate preţ. Întreaga condiţie fizică a unităţii de cazare, anturajul şi amabilitatea

personalului va oferi încrederea unui sejur liniştit şi sigur. Sistemul de oferire a serviciilor de cazare

este compus din:

- organizarea unui spaţiu comod pentru cazare,

- menţinerea permanentă a curăţeniei în spaţiile închiriate turiştilor şi în spaţiile comune,

- comportamentul profesional al personalului.

34

Fiecare persoană în majoritatea cazurilor simte necesitatea unui adăpost propriu comod, care să-i

permită o odihnă plăcută. Cazarea în orice structură de primire turistică presupune oferirea minimului

necesar pentru şedere, iar în aceste cazuri trebuie să se ţină cont de cîteva reguli:

- lipsa în spaţiile de cazare a lucrurilor personale ale gazdelor;

- lipsa în spaţiile de cazare a obiectelor personale ale oaspeţilor precedenţi;

- fiecare cameră va fi amenajată cu gust, în stil propriu, deosebită prin ajustarea culorilor,

facturii stofelor folosite în interiorul spaţiului de cazare;

- un rol important are aranjarea patului, pentru care pot fi folosite diferite modalităţi de

combinare a dotării standard: două cearşafuri, o plapumă şi o pernă, cearşaf, plic pentru plapumă,

plapumă şi o pernă, patul poate fi acoperit cu cuvertură sau fără aceasta;

- este recomandat, ca fiecare seară oaspetele să găsească pe pernă o mică surpriză, cum ar fi: o

bomboană, un simbol al pensiunii, ş.a., lucru ce depinde de fantezia şi gustul proprietarului pensiunii

rurale.

În sistemul oferirii serviciilor de cazare, un rol important îl ocupă curăţenia şi ordinea

impecabilă în spaţiile destinate clienţilor pensiunii. Odată intrat în cameră, clientul nu trebuie să aibă

nici o îndoială că respectivul spaţiu a servit adăpost şi altora. Astfel, în cadrul unei pensiuni, de

curăţenia spaţiului locativ se ocupă camerista, care de cele mai multe ori este proprietara pensiunii. În

cadrul pensiunii rurale efectuarea curăţeniei poate fi efectuată numai la eliberarea camerei, iar

schimbarea prosoapelor şi lengeriei nu se face în fiecare zi, ca în cazul hotelelor clasice, pe cînd

schimbarea acestora este obligatoriu de a fi efectuată după fiecare turist. Sarcinile specifice

cameristei pot fi analizate în baza tabelului 5.1.

Tabelul 5.1.

Sarcinile cameristei în pensiunea rurală

Sarcini Explicaţii

Prezentarea şi primirea sarcinilor zilnice

Este obligatorie prezenţa la serviciu în fiecare zi şi îndeplinirea exactă a sarcinilor primite dimineaţa de la proprietară.

Aranjează camerele libere Această activitate presupune verificarea în fiecare dimineaţă a stării camerelor libere ce pot fi ocupate pe parcursul zilei, aducerea lor în ordine şi menţinerea acestora.

Schimbă lengeria Schimbă întreg setul de lengerie şi prosoape după plecarea turiştilor şi dacă este necesar – la dorinţa clienţilor.

Curăţă antreul şi holul pensiunii

Menţine într-o stare impecabilă antreul şi holul pensiunii, deoarece acestea sunt spaţii în care turiştii au acces liber în orice moment al zilei.

Urmează strict programul de Se întocmeşte periodic un caiet de sarcini, care vor fi îndeplinite pe parcurs.

35

lucru

Evidenţa obiectelor uitate de clienţi

Este obligată să strîngă lucrurile uitate de turişti în spaţiile de cazare, salonul de servire a mesei şi să le transmită proprietarei pensiunii.

Curăţă grupurile sanitare Întreţine zilnic (sau de cîte ori este necesar) curăţenia în grupurile sanitare din odăile de cazare şi din spaţiile publice, astfel încît să nu deranjeze clienţii.

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 59

Proprietara pensiunii îşi asumă, cum s-a menţionat mai sus, funcţiile femeii de serviciu (guvernanta)

şi îndeplineşte sarcinile acesteia.

Tabelul 5.2.

Sarcinile guvernantei în pensiune

Sarcini Explicaţii

Gestiunea produselor de uz personal

Produsele de uz personal includ produsele de primă necesitate: săpun, şampon, pastă de dinţi, ş.a.

Gestiunea produselor de întreţinere

Din categoria produselor de întreţinere fac parte detergenţii, gelurile pentru veselă, înălbitor, ş.a.

Decoraţiuni florale Se ocupă cu aranjarea buchetelor pentru diferite ocazii: în fiecare zi – pentru mesele obişnuite, iar în zilele de sărbători şi la aniversări – pentru mese festive. Nu trebuie uitate nici decoraţiunile florale de ambianţă pentru crearea unui mediu plăcut în toate spaţiile unde au acces turiştii.

Planificarea şi controlul lucrărilor de curăţenie

Planifică orarul lucrărilor zilnice de curăţenie, controlează curăţenia şi funcţionarea echipamentelor, ajută, în caz de necesitate, cameristei.

Bugetul anual Stabileşte nivelul veniturilor totale şi cheltuielilor totale anuale.

Păstrarea obiectelor uitate

Preluarea obiectelor uitate de oaspeţi de la cameristă, păstrarea şi reîntoarcerea ei proprietarilor.

Gestionarea lengeriei Repartizează lengeria după tipuri, livrează necesarul zilnic de lengerie cameristei, verifică starea lengeriei şi procură cantitatea necesară de lengerie.

Coordonează activitatea de spălare şi călcare a lengeriei

Organizează procesul de spălare şi întreţinere a lengeriei, controlează calitatea lucrului făcut.

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 59

În condiţiile unei pensiuni rurale, cel mai comod ar fi organizarea spălării lengeriei în cadrul acestei

structuri. În paralel, poate fi oferit clienţilor un serviciu cu plată de spălare-călcare a lucrurilor personale.

Necesarul, exprimat în număr de schimburi, variază în funcţie de frecvenţa schimbării lengeriei şi durata

medie a sejurului. Reeşind din aceste condiţii pentru o pensiune necesarul de schimburi pentru un loc de

cazare este de 4 pentru lengeria de pat şi 6 – pentru prosoape. Pentru această activitate este nevoie de apă

curentă, instalaţii de evacuare a apei menajere, maşină de spălat, detergenţi, masă de călcat, fier de călcat

de calitate bună, ş.a.

5.2. Tehnici de prestare a serviciilor de alimentare în pensiunile turistice

Personalul. Pensiunea turistică rurală este în mare parte o afacere de familie, iar în gestionarea

afacerii sunt implicaţi ambii soţi, care acoperă tot spectrul de responsabilităţi necesare derulării afacerii.

Spre deosebire de celelalte unităţi de primire a clienţilor cu funcţiune de cazare şi servire a mesei, în

pensiuni o persoană poate exercita mai multe funcţiuni, fapt pentru care vor fi evidenţiate capacităţi

profesionale speciale, responsabilităţi de bază şi calităţi personale, care sunt necesare persoanelor

respective.

36

Astfel, în baza tabelului 5.3. pot fi analizate calităţile personale speciale, capacităţile profesionale

speciale şi responsabilităţile proprietarei şi proprietarului pensiunii turistice.

Tabelul 5.3.

Calităţile personale şi capacităţile profesionale speciale şi responsabilităţile proprietarilor

pensiunii turistice.

Proprietara pensiunii turistice

Calităţile

personale speciale

- iniţiativă, spirit comercial,

- memorie şi memorie vizuală dezvoltată,

- bun gust şi miros,

- grijă pentru igienă,

- uşurinţă în calcul şi operativitate în întocmirea documentelor primare şi a

situaţiilor statistice,

- disponibilitate pentru control şi analiză

Capacităţi

profesionale

speciale

- contabilitate şi gestiune,

- tehnologie culinară,

- norme şi reguli de igienă şi de protecţie a muncii,

- norme şi tehnici de păstrare a mărfurilor, alimentelor şi produselor culinare,

- cunoştinţe şi deprinderi corecte privind aranjarea meselor şi oferirea

serviciilor,

- metodologii de calculare a preţurilor.

Responsabilităţile - planificarea şi organizarea lucrului în bucătărie şi în salonul de servire a

mesei,

- organizarea şi realizarea activităţilor de producţie culinară,

- supravegherea şi controlul tuturor lucrărilor din bucătărie şi salonul de

servire a clienţilor,

- stabilirea necesarului de mărfuri şi materiale,

- aranjarea şi gestionarea stocurilor de inventar, materiale şi produse,

- efectuarea mice-en-place-ului şi servirea clienţilor cu respectarea regulilor şi

tehnicilor cunoscute,

- gestionarea mărfurilor şi distribuirea acestora potrivit necesarului.

Proprietarul pensiunii turistice

Calităţile personale

speciale

- rezistenţă fizică,

- memorie bună,

- tact profesional,

- iniţiativă şi spirit comercial.

Capacităţi

profesionale

speciale

- bun organizator al locului de muncă, inclusiv al spaţiilor de depozitare,

- cunoştinţe bune în tehnicile de servire a băuturilor alcoolice,

- cunoaşterea zonelor viticole din Moldova,

- cunoaşterea pieţei potenţiale,

- competenţe în alegerea calitativă a mărfurilor,

- cunoaşterea metodologiei de calculare a preţurilor.

Responsabilităţile - asigurarea necesarului de băuturi şi alte mărfuri specifice,

- păstrarea şi gestionarea băuturilor,

- stabilirea necesarului de sortimente de băuturi potrivit listei preparatelor,

- prezentarea, recomandarea şi servirea clienţilor cu băuturi, care se asociază

cu componentele meniului,

- asigurarea în beci a condiţiilor optime de păstrare a calităţii vinului,

37

- supravegherea evoluţiei vinului, îmbutelierea, dacă este cazul, ţinerea

evidenţei la zi a stocului de băuturi pe sortimente, ani de recoltă,

- asigurarea transportului, depozitării şi păstrării, mărfurilor în condiţiile

igienico-sanitare corespunzătoare normelor,

- comportarea politicoasă şi amabilă cu clienţii,

- o ţinută impecabilă din punct de vedere al igienei corporale şi vestimentaţiei. Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 60 – 61

Hotărîrea de Guvern a RM cu privire la aprobarea Normelor metodologice şi criteriilor de clasificare a structurilor de primire

turistice cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei, nr. 643 din 27.05.2003 // Monitorul Oficial nr 099 din: 06.06.2003 art:

680

Lupu, Nicolae, Hotelul – Economie şi Management - Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 1999

În restaurantul pensiunii, pentru efectuarea mai calitativă a activităţilor ce ţin de pregătirea mesei şi

servirea clienţilor, se recomandă, dacă e cazul, angajarea unei persoane care se va ocupa de:

- întreţinerea spaţiilor bucătăriei şi salonului de servire,

- debarasarea meselor,

- spălatul veselei,

- curăţarea materiei prime.

Aranjarea mesei. Servirea mesei într-o pensiune turistică impune anumite reguli stricte de aranjare

a salonului sau sufrageriei, pregătirea inventarului adecvat, precum şi un comportamental personalului de

serviciu pentru fiecare tip de masă.

Astfel, în literatura de specialitate procesul de amenajare a mesei poartă denumirea de mise-en-

place, şi necesită luarea în considerare a următoarelor cerinţe:

Inventarul folosit pentru servire trebuie să fie în perfectă stare de curăţenie, fără defecte şi toate

piesele componente de aceeaşi culoare, model sau tip.

Pentru un complet nu se va folosi două obiecte de aceeaşi mărime: pahare, tacîmuri, farfurii,

farfurioare, ş.a. Ca excepţie, se admite folosirea a două tacîmuri de desert – unul pentru gustare şi al doilea

pentru desert.

Aranjarea pe masă a obiectelor de inventar necesare se va face astfel încît să se asigure o simetrie

riguroasă, ţinîndu-se cont de faptul că pentru aranjarea fiecărui component al tacîmului există reguli,

respectarea cărora este obligatorie:

- farfuriile se transportă în teanc de pînă la 20 obiecte. Ele se aşează pe mese pe locul prevăzut pentru

fiecare tip; ordinea aranjării farfuriilor începe cu farfuria suport, în stînga ei se plasează farfuria pentru

pîine, suport pentru ceai (la micul dejun), farfurioare, ş.a.

- tacîmurile se transportă pe o tavă acoperită cu un şervet sau în mînă, înfăşurate în şervet, de regulă, un

singur fel: cuţite, furculiţe, linguri, linguriţe. Atunci, cînd tacîmurile sunt transportate în mînă, se prind în

palma stîngă cu degetul mare, învelite într-un şervet de serviciu. Mînerele tacîmurilor pot fi lăsate în afara

şervetului, pentru ca, la aranjarea lor pe mese, să poată fi prinse cu mîna dreaptă şi „trase” prin şervet

38

înainte de a le pune pe mese, aceasta constituind o măsură de siguranţă din punct de vedere igienic.

Numărul maxim de tacîmuri recomandat pentru un complet este de 10: trei în dreapta suportului, trei în

stînga, trei spre interiorul mesei şi unul pe farfuria de pîine (cuţitul pentru unt). Aranjarea tacîmurilor pe

masă respectă ordinea inversă a servirii meniului: la început, lîngă suport, se pune tacîmul adecvat servirii

preparatului de bază, urmează tacîmul pentru antreuri sau peşte şi la urmă se aşează tacîmul pentru

gustare. În dreapta farfuriei-suport se aşează cuţitele şi linguriţele, în faţa farfuriei-suport, spre interiorul

mesei, paralel cu marginea mesei se aşează tacîmul de desert în următoarea ordine: cuţit, furculiţă, lingură

sau linguriţă.

Paharele se aşează cu gura în jos pe tavă acoperită cu un şerveţel sau în containere (coşuri speciale),

după care se transportă în salon. Se consideră greşită prinderea mai multor pahare de picior între degetele

mîinii stîngi şi transportul lor în aşa mod. Pentru un complet la o masă comandată se recomandă maxim 4

pahare. La punerea pe masă a paharelor se începe de la dreapta la stînga cu cele mai mici şi se termină cu

cele mai mari sau pentru şampanie. Aranjarea paharelor pe masă se face la stînga de vîrful cuţitului mare,

simetric faţă de el, în linie dreaptă, frîntă sau semicerc.

Din motive de igienă se recomandă aranjarea şervetelor în forme cît mai simple: rol, pliat, plic,

triunghi. Punerea pe mese, în acelaşi timp, a şervetului din ţesătură şi a şervetului din hîrtie constituie o

impoliteţe faţă de client (oaspete).

sarea, piperul, scrumiera şi vaza cu flori se aşează pe masă într-un loc uşor accesibil sau vizibil pentru

toţi clienţii.

Muştarierele, olivierele, flacoanele de condimente, suporturile pentru scobitori, ş.a., se oferă numai

la cerere. Este de dorit ca scobitorile să fie preambalate.

În tabelul 5.4. pot fi analizate cîteva reguli ce ne ajută în servirea corectă a unei mese.

Tabelul 5.4.

Regulile de servire a mesei

Tipul mesei Inventar

Micul dejun

complet

(continental)

Faţă de masă şi napron, farfurie de desert, cuţit de desert, pahar pentru apă, presătoare pentru sare,

farfurioară-suport pentru ceaşcă cu linguriţă de ceai, scrumieră (dacă se admite fumatul), vază de flori.

Ceaşca de ceai se poate aduce la masă înaintea servirii băuturii respective.

Micul dejun

englezesc

(american)

Faţă de masă şi napron, farfurie întinsă mare, cuţit şi furculiţă mare, pahar pentru apă, presătoare pentru

sare şi piper, farfurioară-suport pentru ceaşcă cu linguriţă de ceai, farfurie pentru pîine, cuţit pentru unt,

scrumieră (dacă se admite fumatul), vază de flori.

Micul dejun

prin bufet

suedez

Masa se aranjează ca în cazul micului dejun englez.

Dejun şi cină Faţă de masă şi napron, marcarea locului cu şervet, cuţit şi furculiţă mari, pahar pentru apă şi pentru vin

alb, presătoare pentru sare şi piper, farfurioară pentru pîine, cuţit pentru unt, scrumieră (dacă se admite

fumatul), vază de flori.

Sursa: Miron, Viorel, Afaceri în turismul rural, ACSA, Chişinău, 2005, p. 62

39

Meniul. Următorul pas în pregătirea serviciului restaurantului din pensiunea rurală este elaborarea

listei de bucate şi băuturi (meniu), care trebuie să ofere o nuanţă deosebită şi să devină o adevărată carte de

vizită a casei Dvs. listele întocmite pentru prezentarea lor oaspeţilor pensiunii trebuie să răspundă

anumitor cerinţe de ordin general:

- să fie estetic, să constituie un mijloc de reclamă, să trezească interesul clientului;

- să conţină informaţiile necesare despre pensiunea Dvs;

- să scrie, corect, citeţ, fără ştersături, în afară de l. română textul va fi tradus în 1- 2 limbi străine

corespunzător structurii clienţilor pensiunii;

- să conţină denumirea completă a sortimentelor de preparate şi băuturi ce se oferă;

- să popularizeze, dacă este cazul, preparate şi băuturi moldoveneşti;

- să evite denumiri pompoase pentru preparate de calitate modestă, jargonul profesional şi regional.

La stabilirea sortimentului preparatelor şi băuturilor din meniu este necesar să se ţină seama de

condiţiile concrete existente în fiecare unitate de primire a turiştilor:

- condiţiile de producţie din bucătărie;

- serviciile alese pentru oferirea preparatelor respective;

- structura clientelei (locale şi internaţionale);

- posibilităţile de aprovizionare cu alimente de pe piaţa locală sau din grădina proprie;

- preţurile alimentelor ce intră în componenţa diferitelor preparate.

Astfel, în lista de preparate bucatele oferite se înscriu în ordinea în care se prezintă şi se servesc la o

masă:

gustări reci şi calde,

supe – creme – consommeuri – ciorbe,

preparate din peşte,

antreuri reci şi calde,

preparate de bază,

legume şi salate,

brînzeturi,

dulciuri de bucătărie şi produse de cofetărie-patiserie,

fructe.

Lista de băuturi se anexează la lista de preparate, care cuprinde totalitatea băuturilor alcoolice şi

nealcoolice propuse clienţilor pentru o singură masă. Băuturile ca şi preparatele se înscriu în listă cu

denumirea lor comercială completă, din care trebuie să rezulte originea sortimentului respectiv. În această

listă produsele oferite se înscriu în ordinea de prezentare şi servire la masă, grupate astfel:

aperitive: rachiuri, vermuturi, vinuri speciale aperitive,

40

vinuri: albe, roze, roşii, spumoase şi spumante,

berea: sortimente din producţia locală şi din import,

digestive: divinuri, brandy, lichioruri,

băuturi răcoritoare: sucuri, compoturi, nectaruri, siropuri, băuturi de tip limonadă, ape

minerale şi carbogazoase,

cafele, ceaiuri, infuzii din plante medicinale,

băuturi amestecuri de bar/coctailuri.

La alcătuirea meniului se vor avea în vedere o serie de cerinţe specifice:

- orice masă începe cu o gustare caldă/rece sau o supă, cremă, ciorbă, ş.a., în funcţie de obiceiurile

alimentare ale clienţilor;

- al 2-lea serviciu va fi ales dintr-un preparat din peşte sau antreu;

- preparatul de bază va fi însoţit, întotdeauna, de legume şi salată;

- dacă este cazul, se pot oferi brînzeturi;

- în încheierea oricărei mese se serveşte un desert;

- coşul cu fructe de sezon completează meniul;

- preparate servite trebuie să se asocieze în modul cel mai armonios cu vinuri şi băuturi;

- cafeaua, dacă este cazul, va fi însoţită de băuturi digestive (divinuri şi lichioruri).

În meniul ospitalităţii au fost create cîteva tipuri de meniuri. În practica restaurantelor din pensiunea

turistică ne este necesar să implementăm toate tipurile existente, însă este bine să le cunoaştem:

- meniul a la carte permite clienţilor să-şi aleagă preparatele în funcţie de preferinţe dintr-o listă

completă, alcătuită din timp.

- meniul la preţ fix fără alegere se compune, de regulă din timp: o gustare caldă sau rece, un

preparate de bază unic (la alegere din peşte sau din carne), salată sau brînzeturi, un desert.

- meniul la preţ fix cu alegere are acelaşi număr de servicii ca şi meniul la preţ fix fără alegere.

Deosebirea constă în aceea că numărul preparatelor la fiecare serviciu variază între 3 şi 6, clienţii

având o mai mare posibilitate de alegere, ceea ce dovedeşte disponibilitatea restauratorului de a veni în

întâmpinarea clienţilor săi pentru a le satisface dorinţele. La propunerea celor două tipuri de meniuri

amintite se vor respecta regulile arătate referitoare la alcătuirea meniurilor şi se va ţine cont de

preţul de vânzare a fiecărui meniu.

- meniul pentru copii, mai ales în restaurantele cu caracter care vor să-şi fidelizeze

clientela. Aceste meniuri sunt adaptate gustului copiilor, cantităţile sunt corelate cu vârsta

acestora, iar preţurile sunt foarte atractive.

- meniul dietetic care pot răspunde diferitelor cerinţe ale fiecărui regim alimentar: hiposodice,

hipocalorice sau echilibrate nutriţional, energetice, pentru sportivi şi altele.

41

- meniul binar – conţine numai 2 preparate, la preţ fix, după caz: gustare şi un preparat de bază, o

gustare şi un desert, un preparat de bază şi un desert, un preparat de bază şi o băutură.

Din totalitatea de meniuri existente, pentru organizarea alimentării oaspeţilor pensiunii, cele mai

potrivite din punct de vedere practic sunt 2 tipuri de meniuri – la preţ fix fără alegere şi la preţ fix cu

alegere.

Realizarea cu succes a unui serviciu corespunzător presupune nu numai comportament şi o atitudine

corectă a lucrătorilor faţă de oaspeţi, ci şi respectarea unor reguli şi tehnici de lucru privind prestarea

serviciilor de alimentare în pensiunea turistică. Astfel, în prezent se utilizează mai multe tehnici de

deservire a clientelei în cadrul restaurantului pensiunii, şi anume:

serviciul indirect – în cazul acestui tip de deservire se practică în familie şi în cazul banchetelor.

Platoul cu preparatul respectiv cu tacîmul de serviciu trebuie să fie aşezat pe masă şi fiecare client se

serveşte singur, cu ajutorul tacîmului de serviciu.

serviciul la farfurie – în cazul dat farfuriile cu preparatele montate pe ele se preiau de la bucătărie şi

se duc în salon; se servesc clienţii din partea dreaptă, în ordinea de preferinţă impusă de ocazie, iar farfuria

se aşează în faţa clientului, pe suport sau direct pe masă.

bufetul rece, care oferă o largă posibilitate de a alege un sortiment bogat. De obicei pe bufet se

aşează platouri cu preparatele oferite, precum şi inventarul necesar pentru servire. Vesela necesară poate fi

aşezată pe o masă de lucru, lîngă bufet, în timp ce tacîmurile, şervetele şi alte accesorii pot fi puse pe

mesele din salon, pe care se face consumul preparatelor dorite.

Metodele şi tehnicile generale de lucru pentru efectuarea serviciilor susnumite au un caracter

orientativ, adaptîndu-se la condiţiile concrete din fiecare structură de primire a turiştilor, şi aplicîndu-se

diferenţiat, în funcţie de structura preparatelor, dotarea tehnică, tradiţia locală, obiceiurile clienţilor.

5.3. Organizarea agrementului în mediul rural

Fiecare persoană are nevoie de odihnă şi agrement, iar în mod tradiţional activitatea de relaxare are

loc zilnic, săptămînal şi anual. În perioada odihnei, de obicei, persoanele preferă activităţi neobişnuite şi

care nu repetă muncile cotidiene, astfel, organismul eliberîndu-se de stresul şi monotonia vieţii. În prezent

omul oriunde şi oricînd este tentat să-şi aranjeze clipe pentru agrement, lucru care se întîmplă şi în

pensiunea rurală, unde sejurul devine plicticos, dacă se rezumă doar la cazare şi alimentare. Astfel,

deosebim odihnă pasivă şi activă, iar de multe ori clienţii încearcă să combine odihna şi distracţia, lucru ce

permite desfăşurarea unui sejur petrecut cu plăcere. Odată cu dezvoltarea turismului rural s-au produs un

şir de schimbări sociale în viaţa satului. Relaţia dintre gazdă şi oaspeţi, de regulă evoluează după

următorul scenariu: „a venit ca turist, dar a plecat ca prieten”, iar din punct de vedere al produsului

42

turistic, turismul rural propune un set de servicii, începînd de la cazare în casa ţărănească, excursii,

servirea mesei şi terminînd cu participarea activă în viaţa de la ţară.

Motivaţia pentru recreaţie în mediul rural poate fi:

- mai aproape de natură, posibilitatea de a respira aer curat,

- posibilitatea de a cunoaşte o altă cultură şi tradiţii,

- dorinţa de a participa la diferite sărbători, comunicare,

- din cauza tradiţiilor familiale,

- lipsa mijloacelor pentru odihnă în altă parte,

- posibilitatea de a practica diferite tipuri de sport în timpul odihnei, ş.a.

În aşa fel odihna în mediul rural are mai puţin un caracter pasiv şi mai mult un caracter activ, doar

aici turiştii pot beneficia de mai multe activităţi cu caracter distractiv, plus posibilitatea de a cunoaşte

lucruri noi:

recreaţie cu caracter etnofolcloric;

participarea la culegerea strugurilor, merelor, producerea vinului, vizite la întreprinderi vitivinicole cu

degustarea vinurilor;

cunoaşterea istoriei satului, zonei geografice, localităţii: presupune vizitarea muzeelor de istorie,

cetăţilor, unor memoriale, organizarea taberelor pentru realizarea săpăturilor arheologice sub

supravegherea unor specialişti;

odihna în locuri liniştite cu peisaje plăcute;

organizarea unor excursii în rezervaţii peisagistice;

odihnă activă – pescuit şi vînat;

plimbări în pădure pentru colectarea ciupercilor, pomuşoarelor, plantelor medicinale, ş.a.

activităţi sportive.

Este important de a menţiona că o pensiune rurală singură nu poate propune toate tipurile de

agrement, şi nici cel puţin pentru proprii săi turişti, fapt pentru care este importantă cooperarea cu alte

structuri, care deservesc oaspeţii satului. De obicei, partenerii unei pensiuni pot fi:

structurile de alimentare (restaurante, baruri, taverne, cîrciume),

proprietarii de transport (tradiţional, retro-variate),

centrele de meşteşugărit şi artizanat,

colectivele artistice şi etnofolclorice,

muzeele,

gospodăriile reprezentative,

administraţia unui lac de agrement cu plajă, ş.a.

43

Structura apărută ca rezultat al cooperării (numit în literatura de specialitate „claster”) beneficiază de

avantaje mai mari pentru fiecare participant, decît dacă acestea ar funcţiona de sine stătător, iar pentru

orice claster este caracteristică formula „2 + 2 = 5”.

Altfel spus, fiecare participant mai are încă ¼ (sau 25 %) valoare adăugată pentru acelaşi efort depus

doar prin faptul că participă într-un sistem, iar în cazul dat organizarea agrementului pentru turişti este una

dintre cele mai dinamice forme de extindere a ofertelor tradiţionale în orice destinaţie turistică, inclusiv

cele rurale, şi acestea au tendinţă de a se dubla ca număr la fiecare 5 ani.

Cadrul natural, în care este plasat satul moldovenesc, cîteva monumente sau zone verzi protejate, un

crîng pitoresc cu o poeniţă plină cu flori, un loc cu o plajă mică însorită, ş.a., reprezintă unele elemente

foarte atractive din mediul rural. Obiectele confecţionate de mîinile oamenilor: case tradiţionale, unelte de

muncă sau de vînătoare, vestimentaţie sau covoare ţărăneşti, mobilierul simplu din scînduri prelucrate de

lemnarul din sat, mijloace de transport local, ş.a., numai completează imaginea unui sat de la noi, care însă

are destule elemente moderne. Dacă ele se înscriu armonios în decorul general, atunci şi acestea sporesc

atractivitatea localităţii.. la fel este imposibil de a ne imagina un sat moldovenesc fără anumite evenimente

tradiţionale: sărbătorile de Anul Nou, Paşte, zilele roadei, hramul satului, hramul familiei, nunţile, ş.a. De

obicei în timpul acestor manifestări populare lăutarii, formaţiunile folclorice, cercurile de teatru local şi

alţi entuziaşti înviorează mult atmosfera generală. Toate acestea sunt obiecte, care pot aduce venit doar din

faptul că sunt demonstrate, afacere ce ţine de organizarea excursiilor. Excursia este o plimbare pe jos de

scurtă durată de cîteva ore, în timpul căreia sunt vizitate anumite locuri interesante, obiecte turistice,

muzee, ş.a. este forma cea mai des utilizată în timpul liber pentru călătorii locale. Într-o localitate rurală,

unde sunt puţine structuri de agrement, excursia, ca formă de petrecere a timpului şi cunoaştere a

împrejurimilor, este foarte importantă. Aceasta poate fi petrecută de sine stătător sau fiind însoţită de un

ghid local, care poate povesti în detalii tot ceea ce ţine de interesul turistului.

De obicei aceste plimbări sunt petrecute cu scopul de a cunoaşte în general locurile, excursii, care pot

fi şi tematice. Excursiile tematice includ vizitarea cîtorva obiecte turistice, care reflectă o singură temă sau

cîteva teme foarte apropiate. Ghidul poate ajuta vizitatorul să privească, să audă şi să simtă totul ce se

referă la o temă, să vadă şi să înţeleagă rostul obiectelor înconjurătoare, să nu piardă interesul faţă de

excursie pe tot parcursul ei.

Obiectele care pot fi demonstrate într-o localitate rurală din R. Moldova sunt grupate în 3 categorii

distincte:

a. resurse turistice naturale:

- rezervaţiile ştiinţifice,

- rezervaţiile naturale (silvice, de plante medicinale, mixte),

- rezervaţiile peisagistice,

44

- rezervaţiile de resurse,

- ariile cu management multifuncţional (sectoare reprezentative cu vegetaţie de stepă, sectoare

reprezentative cu vegetaţie de luncă, perdele forestiere),

- monumentele naturii (geologice şi paleontologice, hidrologice, botanice),

- parcurile vechi,

- grădinile botanice, deontrologice şi zoologice.

b. resurse turistice cultural-istorice:

- vestigii preistorice,

- monumente ale antichităţii (selişti, horodişti sau cetăţi din pămînt),

- cetăţi medievale (fortificaţiile din pămînt, cetăţile din piatră),

- monumente de arhitectură locativă (case rupestre, case ţărăneşti, casele personalităţilor locale),

- monumente de arhitectură civilă (şcoli cu tradiţii, spitale, edificii bancare, muzee, teatre, edificii

administrative, gări, forme de arhitectură mică – crucifixe, fîntîni bogat decorate),

- monumente de cult şi complexe monastice,

- monumente economice şi construcţii inginereşti.

c. activităţi tradiţionale:

- evenimente calendaristice,

- evenimente religioase,

- evenimente culturale etnofolclorice,

- evenimente locale.

Esenţa serviciului excursionist este de a facilita parcurgerea de către turist a unui traseu, în care sunt

incluse mai multe obiecte interesante pentru vizită. Pentru ca obiectivele să devină interesante pentru

vizita turiştilor, ele trebuie să respecte 3 condiţii de bază:

- să fie atractive,

- să fie accesibile,

- să fie dotate cu un minim de infrastructură turistică.

Tema 6: Analiza veniturilor si cheltuielilor pentru lansarea si desfasurarea activitatii unei

pensiuni rurale

6.1. Planificarea serviciilor turistice

6.2. Stabilirea preţurilor

5.3 Prognoza vânzărilor şi cheltuielilor anuale

5.4. Comercializarea ofertei turistice

45

6.1. Planificarea serviciilor turistice

Serviciile turistice, de regulă, sunt comercializate "la pachet", mai multe împreună pentru întreaga

perioadă a călătoriei turiştilor. Fiecare antreprenor combină aceste servicii în funcţie de

posibilităţile întreprinderii sale sau ale partenerilor contractaţi. Pentru a putea comercializa o

gamă cât mai mare de servicii într-o pensiune rurală cu o capacitate a bazei materiale relativ mici,

proprietarul trebuie să întrevadă diverse posibilităţi de diversificare a ofertei. De exemplu, o odaie

mobilată pentru 2 persoane poate fi oferită turiştilor în mai multe forme de chirie, în dependenţă

de: a) numărul de persoane cazate; b) perioada de sejur; c) servicii adăugătoare.

Pentru aceste servicii separate se va practica diverse niveluri tarifare şi vor putea fi combinate în

diverite oferte comerciale în mod independent cu un număr anumit de alte servicii. Orice

combinaţie de servicii poate alcătui o ofertă separată care are un cost total propus pe piaţa

turistică. Orice ofertă turistică, alcătuită dintr-o combinaţie de servicii şi bunuri comercializate

către turişti în timpul călătoriei, se numeşte produs turistic. Teoretic, un produs turistic rural este

alcătuit din servicii de bază şi adăugătoare.

Serviciile de bază constituie: - cazarea, - alimentarea, - organizarea agrementului.

Serviciile adăugătoare oferă turistului nişte avantaje în plus la serviciile de bază: transport,

telefon, servicii de informare - ghidare, spaţii suplimentare, diverse activităţi de agrement etc.

Produsul turistic, ca rezultat al unor combinaţii de servicii oferite persoanelor aflate în călătorie,

are nişte caracteristici specifice, care îl deosebeşte de alte produse obişnuite:

l. Nu "poate fi pipăit", este imaterial, deşi depinde aproape în totalitate de existenţa unei baze

materiale: spaţiu pentru cazare, bucătărie, transport etc.

2. Deşi foarte solicitat, nu a devenit un bun de primă necesitate, el poate fi uşor înlocuit cu alte

produse similare sau produse de strictă utilitate.

3. Se consumă în prezenţa turistului la destinaţie.

4. Suportă consecinţele sezonalităţii: nu se poate stoca (ca în depozit) în timpul sezonului turistic

pentru perioada de extrasezon.

5. Are un anumit ciclu de viaţă: dezvoltare, introducere pe piaţă, creştere rapidă, maturizare şi

declin.

6. Este greu de standartizat, pentru că gusturile clienţilor sunt foarte neomogene, iar cerinţele lor

-individuale.

7. Este foarte rigid la modificările calitative şi cantitative ale cererii turistice.

8. Este un produs de lux.

46

Antreprenorii implicaţi în deservirea turiştilor activează în funcţie de cererea turistică şi evoluţiile

reale ale pieţei turistice, în mediul rural ei se conduc după o formulă generală:

Produs turistic rural = cazare la tara + bucatarie locala + timp liber pentru excursii, vizite

si descoperiri noi.

Fiecare combinaţie de servicii turistice în dependenţă de cerere este fie dezvoltată, fie scoasă din

circuit după o perioadă de probă, ca fiind nerentabilă. Astfel, un serviciu turistic, un program de

vizită într-o anumită localitate si însăşi destinaţia turistică au un ciclu anumit de viaţă scurt sau de

durată. Se deosebesc cinci etape ale evoluţiei oricărui produs turistic: - creare, - lansare pe piaţă, -

creştere, - maturizare, - declin.

Unele oferte turistice au un ciclu de viaţă scurt, altele pot fi profitabile un timp îndelungat. Chiar

în aceeaşi pensiune turistică în fiecare sezon pot fi lansate programe noi pentru noi -segmente de

consumatori, iar ofertele din anii precedenţi să fie actualizate, pe când serviciile de cazare să nu

sufere între timp nici o schimbare.

Fig. 6.1. Evoluţia ofertei turistice în timp.

Tabelul 6.l. Caracteristica etapelor ciclului de viaţă al ofertei turistice a unei pensiuni rurale

Etapa Caracteristică Recomandări

Crearea

produsului

turistic

Se pregăteşte o ofertă din combinaţia mai

multor servicii (cazare / alimentare / agrement)

după: • analiza tuturor resurselor interne şi

externe disponibile, serviciilor oferite,

preţurilor şi tarifelor existente, calităţii

serviciilor; • determinarea segmentele de

consumatori, pentru care se pregăteşte oferta,

precum şi atitudinea lor faţă de noul produs; •

mediul concurenţial, cine şi cât de eficient

poate crea şi comercializa produse similare.

Se înregistrează cheltuieli semnificative, iar

profitul este egal cu zero. Accent pe calitate.

Se determină strategiile de marketing:

preţuri joase pentru a penetra piaţa; preţuri

mari pentru a culege "frişca".

Lansarea pe

piaţă

• începe odată cu prima apariţie a produsului pe

piaţa. • Nu sunt înregistrate venituri mari:

preţurile sunt înalte, orientate spre turiştii gata

să cumpere şi care au venituri mari, canalele de

distribuţie încă nu lucrează suficient de bine,

pot apărea probleme cu partenerii, care încă nu

s-au adaptat la noile condiţii.

Lansarea necesită timp (uneori chiar câţiva

ani) şi eforturi susţinute pentru publicitate şi

acţiuni de promovare. Publicitate către

consumatorii inovatori. Se poate

experimenta câteva variante ale unei oferte,

pentru a o alege pe cea mai bună.

Comisioane mari şi avantaje acordate

47

intermediarilor.

Creşterea

vânzărilor

• îmbunătăţirea tehnicilor de oferire a

serviciilor. • Dacă serviciile pensiunii sunt

calitative, ele sunt cumpărate, piaţa se

deprinde cu ele, şi ca rezultat vânzările cresc.

Uneori aceste creşteri sunt foarte

spectaculoase. Lupta concurenţială ia

proporţii, cheltuielile pentru publicitate sunt

la acelaşi nivel ridicat sau chiar sporit

îndreptate spre atragerea şi fidelizarea noilor

segmente de consumatori.

Se îmbunătăţesc calităţile serviciilor turistice

sau se diversifică, sunt utilizate noi canale de

distribuţie, uneori se reduc preţurile pentru a

atrage noi consumatori, în publicitate se

schimbă accentul de pe informaţia că

serviciile există, spre anumite calităţi

decisive ale acestora (preţ, prestaţie, tradiţie,

siguranţă) pentru fidelizarea clienţilor.

Maturitatea

• Se produce saturarea pieţei cu oferte similare

• Etapa este mai îndelungată decât celelalte şi

înregistrează cele mai mari venituri. • Este

utilizat un număr suficient de canale de

distribuţie şi sunt racolate altele noi, din contul

diminuării cheltuielilor pentru publicitate scad

şi preţurile de comercializare

Creşterea vânzărilor are loc prin ademenirea

clientelei concurenţilor sau din alte destinaţii

concurente. Modalităţi: • modificarea

serviciilor pentru a fi mai funcţionale; •

scăderea preţurilor, astfel unii concurenţi să

aibă costuri de producere mai mari; •

promovarea vânzărilor, etc.

Declinul Vânzările mai devreme sau mai târziu scad

într-atât, încât serviciile devin nerentabile.

Menţinerea lor artificială pe piaţă poate fi

costisitoare, suscitând eforturi considerabile şi

timp necesare creării unei noi oferte mai

adaptate la exigenţele turiştilor.

Se vor lua o serie de măsuri capabile să

revigoreze oferta pensiunii: schimbarea

imaginii şi stilului în compania de

publicitate şi anturaj, relansarea de noi

servicii pentru noi consumatori etc revenirea

la comisioane mari şi avantaje acordate

intermediarilor.

Planificarea nomenclatorului de servicii într-o pensiune turistică se face în baza conceptului

general al planului de afaceri. Acesta va conţine: lista serviciilor şi bunurilor oferite (separat sau

în combinaţii), caracteristicile (cantitative, calitative, tehnologice) ale ofertei, asortimentul pe

grupe şi cantităţile previzionale pentru comercializare anuală, dotările şi echipamentul necesar

pentru prestarea serviciilor, necesităţile care sunt satisfăcute şi evoluţia acestora.

Model

Orice planificare este precedată de o analiză a pieţei turistice a zonei. Să admitem că, din studiul

pieţei sau din experienţa anterioară s-a constatat:

1. în zona turistică, în care este amplasată pensiunea, fluxul turistic depăşeşte 100 mii vizitatori

anual. Mulţi doresc să se cazeze. Un număr de 0,3% din vizitatori (cca 290 persoane) vor accepta

cazarea în pensiune.

2. Se ia drept bază de calcul numărul de 150 de zile de cazare pe an, care însumează zilele din

perioada estivală, festivalul vinului, sărbătorile tradiţionale. Serviciul de cazare de bază va costa

în medie 10 €.

3. Pensiunea va putea oferi servicii de alimentare şi suplimentare.

48

A. Un calcul estimativ al serviciilor de cazare va determina încasările aşteptate pe parcursul unui

an. Astfel, din exploatarea unui număr dublu într-o pensiune clasificată la 2* se pot încasa anual

cca 2,7 mii € în 150 zile (în perioada estivală, sărbători tradiţionale, festivalul vinului), în cazul

unui număr mai mare de odăi se va calcula corespunzător numărului de locuri.

Tabelul 6.2. Exemplu de planificare a chiriei locurilor de cazare într-o pensiune de 2*

Servicii Caracteristici Vânzări anuale, €

Cazare 2 persoane în

zile de odihnă

In cameră dublă mobilată conform standartului

naţional de clasificare. Tarif afişat (maximal).

50 zile x 2 pers. x 10 e =

1000

Cazare 2 persoane în

zile lucrătoare

Se va practica coeficientul de 0,9 aplicat la tariful

standard 70x2x9= 1260 €

Cazare 2 maturi +1

copil

Se va practica coeficientul de 0,5 aplicat la tariful

maturi.

10x2x9+ 10x5 = 230 €

Cazare 1 persoană în

număr dublu

In cameră dublă mobilată conform standartului

naţional de clasificare. Tarif afişat (maximal).

20 x 10 = 200€

Total 1 număr dublu exploatat 150 zile 2690€

B. Serviciile de alimentare vor fi estimate, potrivit aceleiaşi scheme a incasărilor aşteptate, gamei

ofertei restaurantului pensiunii pe parcursul unui an. Astfel, din exploatarea unităţii de alimentare

într-o pensiune clasificată la 2* se pot încasa anual cca 17,2 mii €, deservind clienţii proprii

cazaţi, precum şi 800 excursionişti (sosiţi în zonă prin agenţiile de turism sau individual) şi 500

persoane cu motivaţie specială (întruniri profesionale, sărbători tradiţionale, nunţi, cumetrii,

festivalul vinului). Odată cu diversificarea contingentului deservit, se vor oferi mese pentru mai

multe niveluri de preţuri.

Tabelul 6.3. Exemplu de planificare a organizării alimentării într-un restaurant pensiune de

2*

Servicii Comentarii Vânzări anuale, €

Micul dejun

De regulă este introdus în preţul de cazare. Pentru

persoanele necazate, sau cei cu necesităţi speciale

(copii, vegetarieni) se va oferi la 3 €.

50 porţii x 3 EU = 1 50 €

Dejun

Meniu cu preţ fix (10 €), clientul va alege din 2-3

variante propuse. La clienţii de baza încă 500 de

excursionişti se vor alimenta în timpul vizitei localităţii

290 x 10 + 500 x 10 =

7900 €

Cină

Meniu cu preţ fix (7 €), clientul va alege din 2-3

variante propuse, încă 300 de persoane vor beneficia de

cină în pensiune.

290 x 7 + 300 x 7 = 4130 €

Mese speciale

Se va practica un meniu divers reieşind din preţul de 10

€ de persoană. 500 de persoane la banchete, nunţi,

întruniri de afaceri

500 x 10 = 5000 €

Total 1930 persoane deservite la masă 17180 €

49

C. Numărul serviciilor suplimentare şi de agrement oferite clienţilor pensiunii pot determina un

nivel înalt al încasărilor scontate pe parcursul unui an. Să admitem că pensiunea are o bază

materială pentru oferirea următoarelor servicii suplimentare:

• excursii pe 3-4 trasee;

• spaţii dotate pentru treningul sau întrunirile profesionale ale cea 20 persoane;

• cramă pentru degustarea vinurilor locale;

• piscină şi saună.

Astfel un calcul sumar demonstrează că din deservirea a 790 clienti, 200 persoane la seminare,

500 degustări, 590 persoane la piscină/saună într-o pensiune clasificată la 2* se pot încasa anual

cca 4,8 mii €.

Tabelul 6.4. Exemplu de planificare a ofertei serviciilor suplimentare într-o pensiune de 2*

Servicii Comentarii Vânzări anuale, €

Excursie locală

Se vor stabili 3-4 trasee tematice. Preţul unui circuit va fi

de 3 €/oră pentru grup de până la 3 pers. şi l€/pers. în

cazul deservirii grupurilor mari.

290 pers. x 1€ + 500

excursionişti x 1€ =

790 €

Spaţiu pentru

trening, evenimente

profesionale

Spaţiu de lucru dotat cu mobilier corespunzător pentru 20

persoane. Arenda spaţiului va fi de 5 €/ora. Preţurile vor

fi mai joase pentru a motiva întrunirile corporative în

pensiune.

10 treninguri x 7 ore x

5 €= 350€

Degustaţie de vinuri

locale

Se vor propune 7 vinuri la degustaţie, cu durata de 1,5

ore. Preţul de 5 €/pers. 500 pers x 5 € = 2500€

Piscină, saună Se va propune la preţul de 2 €/pers 290 pers x 2 € + 300

pers x 26= 1180€

Total 790 excursionişti, 200 persoane la seminare, 500

degustări, 590 persoane la piscină/saună 4820€

In final se stabileşte necesarul de resurse materiale (spaţii, dotări, echipamente, stocuri de produse

alimentare şi nealimentare), umane (nr. persoane angajate, competenţe, parteneri atraşi) şi

financiare (cheltuieli curente, promovare, consultaţii, pregătire profesională) pentru executarea

serviciilor propuse la nivelul dorit al vânzărilor.

6.2. Stabilirea preţurilor

Politica de preţ este o componentă obligatorie a planului de afaceri. Pentru fiecare etapă din ciclul

de viaţă a ofertei (serviciului sau produsului) există un ansamblu de strategii, tactici şi tehnici,

care permite modelarea preţurilor în funcţie de mărimea cererii, de dinamica vânzărilor,

conjunctura şi momentele favorabile existente pe o piaţă reală.

Într-o pensiune rurală, ca şi în orice altă structură de deservire, sosirea turistului este aşteptată,

pentru că presupune achitarea unui tarif pentru cazare, masă şi servicii adăugătoare. Fiecare

50

unitate de cazare îşi stabileşte propria politică a preţurilor în dependenţă de costurile realizate şi

profitul aşteptat. In industria hotelieră există mai mulţi factori, care influenţează formarea

preţurilor:

• Categoria unităţii de cazare (de clasă economică, medie sau lux);

• Tipul unităţii de cazare (hotel pe plajă, hotel-centru de business, vilă turistică, apartamente,

pensiune, tabără, camping);

• Perioada de cazare (sezon cu număr înalt de cazări, extrasezon);

• Durata cazării (una sau câteva zile / săptămâni);

• Ziua cazării (de lucru sau de week-end);

• Amplasarea unităţii de cazare (în centru, la periferia localităţii, într-o zonă verde);

• Amplasarea camerei de cazare (la etaje extreme, perspectiva văzută din fereastră);

• Mărimea camerei de cazare;

• Numărul de persoane cazate în cameră;

• Clientul este individual sau parte a unui grup, etc. Astfel pentru una şi aceeaşi cameră de cazare

pot fi stabilite în diferite perioade sau circumstanţe diverse niveluri de preţuri. In unele hoteluri

din Chişinău pentru un număr există până la 7 tarife, în pensiunile rurale din ţară sunt 3 niveluri

de tarife la cazare. Grila de preţuri în plan mondial, însă, poate varia până la 40 de tipuri de tarife

pentru unul şi acelaşi spaţiu de cazare.

In marketingul hotelier sunt câteva orientări strategice pentru stabilirea nivelului de preţ: (I) după

costuri de producţie; (II) după preţurile concurenţilor; (III) după nivelul cererii; (IV) în funcţie de

anumite reglementări guvernamentale şi legislative. La baza strategiei de tarife a fiecărei structuri

de cazare stau criteriile economice, factorii cererii şi reglementările legale. Reglementări legale în

Republica Moldova la stabilirea preţului în structuri de cazare nu sunt prevăzute. Insă, acestea

sunt influenţate indirect de taxele locale (hotelieră, balneară ş.a.), precum şi de nivelul fiscal

general. Limita maximă a tarifului este dictată de cererea de pe piaţa turistică şi este stabilită

individual de administraţia fiecărei unităţi de cazare.

Tarifele stabilite la limita maximă se numesc tarife maximale şi sunt plătite de către turiştii străini

sosiţi pe cont propriu. Pentru clienţii veniţi organizat prin agenţii de turism şi pentru turiştii

interni pot fi propuse tarife speciale, care prevăd reduceri de 5-50%. Din întregul număr de

strategii tarifare pentru pensiunile rurale cea mai potrivită poate deveni strategia tarifului

diferenţiat după criterii temporale (sezon, zile din săptămână, sărbători).

In practică stabilirea tarifelor la cazare (cele mai importante în oferta unei pensiuni) se face prin

folosirea metodelor formale şi neformale. La categoria metodelor neformale sunt atribuite

următoarele:

51

a) stabilirea intuitivă a tarifului (fără o analiză a pieţei această metodă nu poate asigura

maximizarea profitului):

b) copierea tarifului concurenţei (sau modificându-1 puţin);

c) prin încercări repetate, aplicând diferite tarife şi urmărind reacţia clienţilor.

La folosirea metodelor neformale pentru diminuarea riscurilor se recomandă folosirea

concomitentă a una-două metode.

Metodele formale se bazează pe criterii obiective: (I) volumul investiţiei totale în afacere; (II)

gradul de ocupare a unităţii de cazare; (III) costurile de întreţinere; (IV) aşteptările cu privire la

recuperarea investiţiei. Sunt două metode răspândite de acest tip - regula 1/1000 şi formula

Hubbart („de jos în sus").

a) Regula 1/1000 se aplică în cazul stabilirii tarifului pentru o unitate de cazare construită din

temelie şi proaspăt lansată pe piaţă (vilă turistică, hotel, motel, pensiune). Ideea generală a acestei

reguli este de a forma preţul de arendă a unei odăi reieşind din recuperarea tuturor investiţiilor

pentru ea după 1000 de cazări. Adică, dacă valoarea investiţiei pentru construirea şi dotarea unei

camere a constituit 8000 €, atunci preţul de chirie va fi de 8000 x 1/1000 = 8 €. Acesta va fi costul

minimal acceptabil pentru o odaie/zi. La acest cost se vor adăuga cheltuielile curente

proporţionale gradului de ocupare.

b) Pentru a stabili tariful de cazare după formula Hubbart este necesar să luăm în considerare

toate informaţiile importante: volumul investiţiei, gradul de ocupare, cheltuielile curente, marja

netă (încasări minus cheltuieli directe) etc. Punctul de plecare spre calcularea tarifului de cazare îl

constituie profitul net, de unde şi denumirea "de jos în sus".

Stabilirea preţului pentru alimentare. Intr-o pensiune rurală turiştilor li se oferă toate serviciile

"sub un acoperiş". Serviciile de alimentaţie sunt în pachetul de bază şi, de regulă, includ diferite

combinaţii dintre micul dejun, dejun şi cină. Chiar daca se comercializează preparate separate,

incluse într-un meniu, într-o pensiune rurală din simplitate se va opta pentru stabilirea unui preţ

fix al unei mese. Astfel, micul dejun va avea un preţ, dejunul şi cina - altele. Stabilirea preţului de

vânzare a preparatelor servite la o masă se poate face:

- prin aplicarea la costul de achiziţie a materiilor prime a unui coeficient multiplicator;

- aplicarea unui preţ mediu pe piaţă in funcţie de segmentul de clientelă ales şi de concurenţă;

- combinând variantele anterioare, aşa cum adeseori obligă circumstanţele.

Stabilirea preţului de vânzare face trimitere la următoarele categorii: preţul de cumpărare, costul

de achiziţie, marja brută, coeficientul multiplicator.

52

a) Preţul de cumpărare a materiei prime reprezintă echivalentul sumei plătite pentru mărfurile

furnizate de alte întreprinderi (furnizori). In cazul unei agropensiuni, care se autoasigură cu

produse alimentare, costul acestora va fi calculat la preţul de piaţă.

b) Costul de achiziţie al unui preparat are ca bază de calcul preţul de cumpărare a materiilor

prime, la care se adaugă cheltuielile de achiziţie sau de aprovizionare (de exemplu, cheltuielile de

transport).

c) Marja bruta diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de achiziţie a materiilor prime.

d) Coeficientul multiplicaior serveşte la stabilirea preţului de vânzare, adăugându-se la

cheltuielile de preparare (costul de achiziţie şi alte cheltuieli). Nivelul mediu recomandat

pensiunilor este de 30-40% Strategia de preţ în alimentaţie depinde de câţiva factori determinanţi:

- nivelul calitativ al serviciului - este format de mai multe elemente (primirea şi petrecerea

oaspeţilor, decorul, atmosfera, pregătirea şi prezentarea preparatelor culinare, curăţenia,

inventarul textil, vesela, serviciul la masă etc.). Acest factor poate deveni unul din cei mai

importanţi pentru activitatea pensiunii rurale;

- un raport calitate/preţ competitiv - analiza valorii permite evitarea acelor elemente ale

serviciului care au caracterul unor cheltuieli inutile în raport cu aşteptările clientului;

- factori psihologici - în căzul în care conceptul pensiunii rurale este prevăzut meniul cu preţ fix

poate fi introdus un preţ rotund – 10 € sau un preţ "magic" - 9,5 €;

- acordarea de reduceri şi gratuităţi - în perioada extrasezon sau pentru grupuri mari de turişiti

pot fi acordate reduceri ale preţului. Acest factor poate deveni foarte important în lupta pentru

clienţi. Oferirea gratuită a unor băuturi, dulciuri, flori creează o atmosferă prietenească, o bună

imagine şi premise pentru practicarea unor preţuri relativ ridicate;

- alţi factori - categoria de clienţi, popularitatea restaurantului pensiunii, raportul între tariful de

cazare şi preţul mesei, impactul inflaţiei asupra costurilor etc.

6.3 Prognoza vânzărilor şi cheltuielilor anuale

Nivelul vânzărilor reprezintă capacitatea pensiunii de a asigura mijloace suficiente, pentru a putea

satisface plăţile curente şi a dezvolta afacerea în continuare. De aceea, determinarea unui venit

prognoza! cât mai real permite nu numai o creştere a întreprinderii, dar şi adeseori supravieţuirea

acesteia. Calculele vânzări lor prognozate se face pe o perioadă strictă de timp (săptămână, lună,

an). De regulă, se iau parametrii existenţi ai ofertei şi în baza calculelor analizei pieţei sau din

experienţa anterioară este stabilit un număr ipotetic de vânzări. Acest număr poate fi estimat ca

modest, mediu sau mare în funcţie de unul din cele 3 scenarii de evoluţie a nivelului cererii:

- pesimist, dar nu mai jos de o anumită cotă;

53

- mediu, foarte probabil,

- optimist, dar cu respectarea unor condiţii dictate de conjunctura de pe piaţă. La elaborarea

planului de vânzări vor fi luate în calcul următoarele: mărimea şi tendinţele pieţei, structura

segmentelor de consumatori pe piaţa deservită, beneficii: puncte tari şi oportunităţi, tactici de

marketing utilizate, beneficiile turistului în zonă, constrângeri: reglementări legale şi normative,

puncte slabe şi riscuri, gradul de dezvoltare a infrastructurii generale şi turistice, distanţa de la

pieţele de consum.

In cazul unei experienţe anterioare, proprietarul pensiunii va determina un număr al vânzărilor în

baza fişei lunare a comercializării ofertei de bază. Aceasta îi permite analiza rulajului fondului de

cazare şi serviciilor de alimentare, aplicarea unui sistem de rezervare a numerelor pentru o

perioadă ulterioară, repartizarea cererii pe zile ale săptămânii, operarea de schimbări în regim

operaţional etc. Analiza anuală a acestor fişe permite o prognoză realistă a volumului vânzărilor

realizate pe viitor.

Tabelul 6.7. Fişa vânzărilor lunare ale ofertei de bază a unei pensiuni turistice rurale

Serviciu Total,

lună

Ocupare/consum pe parcursul lunii

1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3

Camera 1

Camera 2

Camera 3

Micul dejun

Dejun

Cină

Alte

Total

Prognoza cheltuielilor. Toate ieşirile de mijloace băneşti pentru asigurarea bunei funcţionări a

pensiunii rurale se reduc la costurile de prestare a serviciilor către turişti, precum şi toate

cheltuielile operaţionale ce vor fi suportate într-o perioadă de timp.

Costul serviciilor unei pensiuni includ:

» consumuri directe de bunuri (în funcţie de numărul de clienţi prognozat): produse de larg

consum, produse alimentare, detergenţi etc.

• salariul angajaţilor, inclusiv defalcări în fondul social: guvernantă, cameristă, ospătar, bucătar,

etc.

• utilităţi, folosite în mod direct la prestarea serviciilor.

Cheltuielile operaţionale intr-o pensiune ţin de:

54

• Cheltuieli generale şi administrative:- salariul personalului administrativ, inclusiv defalcări în

fondul social; - uzura mijloacelor fixe; - cheltuieli de întreţinere imobil; - reparaţii; - echipamente

şi rechizite de birou; - autorizaţii pentru activitatea turistică în pensiune; - electricitate, apă,

salubrizare.

• Cheltuieli comerciale: - publicitate; - studiul pieţei; - consulting.

• Alte cheltuieli operaţionale: - arenda unor echipamente sau spaţii; - dobânzile bancare etc.

Toate tipurile de costuri şi cheltuieli trebuiesc aranjate pe un plan divizat pe luni, cu explicaţiile

de rigoare (surse de finanţare, responsabilităţi, grafic de rambursare a unor dobânzi etc.). Datorită

neomogenităţii diferitelor categorii de cheltuieli, se recomandă ca la Registrul încasărilor

(veniturilor} fi plăţilor (consumurilor şi cheltuielilor), practicat în contabilitate în partidă simplă

(Formular CPS-1), să se creeze pentru fiecare grupă de plăţi planuri ale necesităţilor în funcţie de

potenţialul fiecărei pensiuni.

Tabelul 6.8. Exemplu de planificare a necesarului de personal în pensiunea rurală

N r. Nume, prenume Funcţia Salariu,

lei

Responsabilităţi

Total salarii lunare Lei

Total salarii anuale Lei

Pentru calcularea necesarului de produse consumabile într-o pensiune (produse de larg consum,

produse alimentare etc.) se recomandă o schemă simplă, care sistematizează informaţia pe luni ale

anului, precum şi la nivelul cheltuielilor lunare şi necesarului pentru depozitarea cantităţii de

produse (masă, volum).

Tabelul 6.9. Exemplu de planificare a stocului necesar de produse în pensiunea rurală

Stoc Necesarul lunar Total,

kg Total, lei

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Produs 1

Produs 2

Produs 3

Produs 4

Total, kg

Total, lei

5.3.3. Analiza vânzărilor ţi cheltuielilor

55

In practica antreprenorială este utilizat pe larg un tabel integrator al tuturor intrărilor (veniturilor)

şi plăţilor practicate. Acesta este parte componentă a planurilor de afaceri şi permite previzionarea

veniturilor, tuturor cheltuielilor, impozitelor, profitului, precum şi a marjei brute. De regulă, este

stabilit în detaliu pentru l an, iar pentru următorii (2 - 4) ani - doar totalul exprimat în bani.

Tabelul 6. 10. Prognoza veniturilor şi cheltuielilor într-o pensiune turistică rurală

Indicatori Anul I Anul II Anul III

unit.

Nr.

unit.

Preţ.

unit. Total

A. VÂNZĂRI NETE

Cazare

Alimentare

Agrement

Alte încasări

B. COSTUL MATERIALE

Produse de larg consuni

Produse alimentare

Alte

C. SALARII

D. CHELTUIELI

ADMINISTRATIVE

Uzură mijloace fixe

Dotări spaţii cazare/alimentare

Lucrări de întreţinere

Reparaţii

Autorizaţii

Alte

E. CHELTUIELI COMERCIALE

Publicitate

Studiul pieţei

Consulting

F. CHELTUIELI

OPERAŢIONALE

Arenda

Dobânda bancară

Alte cheltuieli neprevăzute

G. TAXE ŞI IMPOZITE

Impozit pe venit

Impozit funciar

Impozit pe imobil

Fond social

Taxa hotelieră

Alte taxe şi impozite

H. TOTAL CHELTUIELI

(A+B+C+D+E+F+G)

I. MARJA BRUTĂ (A - H)

J. MARJA BRUTĂ (H/I)

56

6.4. Comercializarea ofertei turistice

Prin comercializare se subînţelege toate procedeele de comercializare (desfacere, vânzare) a

produselor turistice pe piaţă. Strict geografic se poate împărţi:

- comercializarea pe piaţă;

- comercializarea pe piaţa externă.

In condiţiile Republicii Moldova o pensiune turistică sau unitate comercială poate utiliza

următoarele modalităţi de comercializare:

- vânzare directă către turiştii sosiţi în localitate;

- comercializare prin mai mulţi intermediari (pe bază de comision):

• asociaţii naţionale profesionale în turism,

• agenţii de turism locale şi naţionale,

• operatori turism străini,

• puncte locale de informare turistică,

• muzee locale, raionale şi naţionale,

• asociaţii locale de antreprenori, ONG-uri etc.

Preţurile la programele turistice într-o pensiune rurală va include, în funcţie de complexitatea

călătoriilor, următoarele plăţi şi taxe pentru:

- cazare pentru fiecare persoană/zi,

- alimentare în funcţie de meniu,

- servicii de transport în funcţie de distanţa parcursă şi durata deplasării,

- taxe de intrare pe teritoriul complexelor, muzeelor, rezervaţiilor ş.a.,

- serviciile ghidului pe trasee excursioniste,

- serviciile animatorilor locali (după caz),

- alte plăţi şi taxe necesare,

* comisionul recomandat pentru intermediari este de 5 - 20% din costul total al sejurului.

Oferta turistică este considerată a fi una dependentă de gradul de implicare a consumatorului în

procesul de cumpărare, deoarece produsele turistice au un mare grad de risc (se cumpără într-un

loc şi se consumă în alt loc mai târziu). In procesul de procurare şi "consumare" a unei călătorii

(sau, mai bine zis, a serviciilor prestate în această călătorie), persoana trece prin câteva etape bine

distincte:

1. Luarea deciziei de a călători

Orice proces de cumpărare se începe cu formularea unui scop, unor necesităţi la început încă

toarte abstracte, cum ar fi: vreau să călătoresc. De obicei, această etapă "de formulare a unei

57

probleme' este provocată de stimuli interni (oboseală, experienţa precedentă) sau externi (sfatul

unui prieten, publicitatea la TV sau un articol din revista preferată), în acelaşi timp, are loc şi

formularea unor aşteptări sau închipuiri despre călătoria spre o destinaţie reală. La această etapă

sunt foarte eficiente materialele de promovare a destinaţiei, resurselor turistice, serviciilor oferite

turiştilor în pensiunile rurale ş.a., în pliante multicolor, fotografii, calendare, cataloage, emisiuni

TV şi radio, articole în presa scrisă şi electronică. Acestea influenţează mult decizia

cumpărătorului.

2. Căutarea informaţiei. In momentul in care persoana s-a decis în favoarea unei destinaţii sau

forme de turism, ea mai caută informaţie suplimentară, pentru a preciza cât de mult această

călătorie (vacanţă, deplasare, serviciu) îi poate satisface necesităţile. Cea mai mare parte de

informaţie cumpărătorul o obţine din surse comerciale (de la o agenţie de turism, reclamă etc.),

care sunt pregătite astfel, încât să evidenţieze avantajele unui sau altui serviciu procurat Dar, cele

mai influente sunt, totuşi, informaţiile obţinute personal: de Ia prieteni, familie, cunoscuţi, vecini,

personalităţile care formează opinia publică ş.a.

3. Analiza variantelor posibile. Circumstanţele impune consumatorul să selecteze din toate

alternativele una, care va fi cea mai reuşită. Această alegere, de obicei, se produce în funcţie de

anumite calităţi ale produsului turistic: originalitate, calitate, preţ, siguranţă ş.a.

4. Decizia de a cumpăra. Acest act se finalizează cu plata pentru serviciile si bunurile incluse în

programul turistic, însă un vânzător experimentat ştie cât de uşor se răzgândesc cumpărătorii în

ultimul moment în funcţie de circumstanţele neaşteptate.

5. Etapa de pregătire pentru călătorie

însumează o serie de activităţi pregătitoare: formarea bagajelor şi ultimele precizări

organizatorice.

6. Călătoria - în timpul ei sunt vizitate obiectele de interes turistic, este petrecut plăcut şi util

timpul liber în pensiunea rurală, este "consumat" programul de agrement. 7. Decizia pentru viitor.

A mai veni în viitor la această pensiune sau nu.

6.4.3. Segmentarea pieţei

Segmentarea pieţei este un proces de analiză al grupurilor potenţiale de consumatori şi selectarea

acelor grupuri reale, necesităţile şi aşteptările cărora pot fi satisfăcute de oferta pensiunii turistice.

Serviciile unei pensiuni turistice rurale pot fi comercializate atât populaţiei autohtone, cât şi

turiştilor interni şi străini. In cazul în care se prestează servicii doar pentru necesităţile populaţiei

locale contează mult:

- preţurile şi tarifele serviciilor turistice;

- calitatea acestor servicii.

58

Criteriile segmentării pieţei pentru comercializarea cu succes a ofertei unei unităţi comerciale

sunt:

1. hotarele clare ale contingentului de consumatori (exemplu: familişti din oraşul Chişinău);

2. contingentul este măsurabil (ex: peste 30 mii de persoane la odihnă săptămânal în Vadul lui

Vodă);

3. este viabil (ex: contingentul depăşeşte 100 persoane, număr necesar pentru atingerea pragului

de rentabilitate într-o pensiune);

4. este combinabil (ex: turismul rural cu turismul de tratament balnear);

5. este stabil (ex: numărul de turişti străini în RM este prognoza! la nivel de 150 - 200 mii/anual

pe parcursul următorilor 5 ani);

6. este protejat de acţiunile concurenţilor.

Orice program turistic într-o pensiune rurală trebuie să fie pregătit, de la bun început, pentru un

anumit segment de pensiune. Acest segment poate fi larg (toţi doritorii) sau îngust (orăşenii

familişti, studenţii la practică, funcţionarii ambasadelor). Promovarea acestor programe în diferite

cazuri va fi diferită:

- pentru o piaţă omogenă nesegmentată de consumatori, promovarea va li nediferenţiată, în care

accentul se pune pe principalele valori ale serviciului:

- pentru o piaţă bine segmentată programele vor fi pregătite diferenţiat, luându-se în consideraţie

necesităţile fiecărui grup;

- poate fi promovat un program turistic pentru diferite segmente distincte, folosindu-se un

complex de măsuri comune. Se mai numeşte aceasta mixul de marketing, recomandat pensiunilor

cu resurse limitate, care se specializează pe 2 - 3 segmente de consum apropiate şi folosesc

tehnici de promovare comune.

Fiecare ofertă complexă sau serviciu trebuie să fie clar poziţionate, diferenţiate de altele

asemenea, pentru o mai bună memorizare de către clienţi. Dintre sutele de servicii turistice

similare, consumatorului îi vine greu să aleagă, dacă i se oferă ceva neclar şi de neînţeles. De

aceea, întreaga ofertă a pensiunii turistice rurale trebuie să aibă locul şi rolul ei pe piaţă, adică o

poziţie avantajoasă, diferită de alte asemenea servicii şi oferte.

Există mai multe criterii de diferenţiere a ofertelor turistice:

- diferenţierea după aspectul fizic (exemplu: cazarea într-un conac boieresc din secolul XIX, care

a păstrat o arhitectură clasică, însăşi atmosfera de aici este irepetabilă);

- diferenţierea după tipul de deservire (exemplu: cazare simplă într-o casă ţărănească, unde

servirea este mult mai sinceră şi firească, iar oaspeţii aproape că devin membri ai familiei pe

perioada sejurului):

59

- diferenţierea după personalul de deservire (un ghid local este de cele mai dese ori mai credibil

pe traseele din sat, decât un ghid venit din capitală); - diferenţierea după amplasare (turiştii într-o

zonă naturală protejată s-ar putea caza cu o mai mare plăcere în casa pădurarului decât într-un

motel de lângă drum);

- diferenţierea după imaginea destinaţiei (se consideră de lux o călătorie într-o destinaţie intens

promovată: Căpriana, Orheiul Vechi, Cosăuţi ş.a.).

Din acest punct de vedere, trebuie de analizat care sunt avantajele reale obţinute de turist în

pensiunea concretă, prin ce se deosebesc acestea de serviciile similare ale concurenţilor. Şi aceste

avantaje trebuiesc promovate, despre ele trebuie să se ştie. Eforturile principale vor fi orientate

spre promovarea unor calităţi esenţiale ale acestora:

- Importanţa reală pentru turist,

- Irepetabil (exemplu: "numai la noi în sat se întâmplă..."),

- Superioritate faţă de altele (exemplu: în această localitate se găseşte cea mai mare peşteră din

Moldova şi una dintre cele mai mari de pe planetă),

- Poate fi dovedit şi verificat uşor de consumator.

- Nu poate ii imitat de concurenţi (exemplu: modalitatea specifică a localnicilor unui sat de a

servi oaspeţii),

-Accesibil ca preţ,

- Profitabil.

Pentru aceasta pot fi utilizate majoritatea canalelor de promovare: panou informativ, presa locală

şi naţională, T V, radio, Internet, expoziţii, festivaluri etc.

Cu cât o pensiune turistică este mai cunoscută, cu atât aceasta este mai solicitată. Până a lua o

decizie turistul culege, prelucrează şi analizează un anumit soi de informaţie privind:

- o călătorie în ansamblu,

- o destinaţie turistică,

- obiecte turistice, care merită să fie vizitate,

- oameni, tradiţie, bucătărie,

- o totalitate de servicii, de care ar avea nevoie si pe care le-ar putea procura,

- felul cum îşi poate organiza timpul liber etc.

Totodată, din experienţa multor companii, un sistem de comunicare poate fi creat pentru a ajuta în

acest sens turistul. Scopul unui asemenea instrument de informare - comunicare trebuie să se

axeze pe trei funcţii mari:

- funcţia de documentare, adică de a aduce informaţia utilă până la turist, pentru ca acesta să-şi

poată fundamenta motivaţia de a călători într-o localitate rurală;

60

- funcţia decizionalii, pentru a-l ajuta să-şi analizeze priorităţile şi necesităţile, ca până la urmă să

ia o decizie corectă privind un program turistic concret;

- funcţia operaţională, pentru a ajuta vizitatorul să se orienteze în timpul călătoriei, să apeleze

eficient la serviciile necesare, să-şi poată programa timpul etc.

Informaţia pentru turişti trebuie să corespundă anumitor criterii:

- Exprimare prin diverse moduri: scrise, audiovizuale, electronice, dar şi prin viu grai de la

populaţia locală;

• O prelucrare finalizată: sub formă de postere, hărţi, gliduri etc.;

• Să aibă direcţie dublă de la sursă la turişti şi invers;

• Să fie preponderent sub formă de recomandări, documentări, mai puţin restricţii,

• Să fie actuală şi să se refere la necesităţile reale ale turiştilor;

• Să se încadreze într-o concepţie.

Acest sistem de informare-comunicare trebuie să fie orientat si spre documentarea populaţiei

locale despre valorile turistice deţinute de comunitate, felul cum trebuie tratat vizitatorul, diverse

acţiuni culturale etc.

In funcţie de natura şi rolul lor în sistemul de comunicare "pensiune rurală - turist", activităţile

promoţionale pot fi clasificate in:

• publicitate,

• promovarea vânzărilor,

• relaţii publice,

• utilizarea mărcilor,

• evenimente promoţionale,

• forţe de vânzare, etc.

Reuşita comercializării serviciilor turistice ale unei pensiuni ţine de felul în care se manifestă

proprietarul ca un bun negociator. Cu cât mai convingător, amabil si negociator abil se va dovedi,

cu atât va înregistra un număr mai mare de vânzări. Serviciile nu "se pipăie", de aceea este nevoie

de suficientă imaginaţie să demonstrezi avantajele acestora. Şi insistenţă.

6.5. Impozitarea activităţii turistice în mediul rural

Pe teritoriul ţârii fiecare antreprenor, care activează in domeniul economiei reale, este obligat să

achite taxe şi impozite de stat şi locale. Acestea sunt principalele surse de venit in bugetul oricărui

stat şi-i asigură capacitate pentru realizarea unor programe sociale si pentru întărirea securităţii

cetăţenilor săi. Fiecare antreprenor işi înregistrează afacerea (patentă sau întreprindere) la

organele fiscale teritoriale în mod obligatoriu.

61

în cazul activităţii în baza patentei de antreprenor impunerea fiscală se efectuează sub formă de

taxa pentru patentă, care include:

• impozitul pe venit,

• impozitul pentru folosirea resurselor naturale,

• taxa pentru amplasarea unităţii comerciale,

• taxa pentru amenajarea teritoriului.

• taxa pentru dreptul de a presta servicii la transportarea călătorilor,

• defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit legislaţiei naţionale, titularul de patentă desfăşoară activitatea de întreprinzător:

• fără înregistrarea de stat.

• nu este necesară licenţa.

• nu se cer dări de seamă financiare şi statistice,

• nu ţine evidenţă contabilă şi financiară,

• nu sunt plătitori de TVA.

Odată cu înregistrarea întreprinderii (persoană fizică MI u juridică) antreprenorul este obligat să:

• adopte unul din sistemele de contabilitate,

• cunoască lista impozitelor si taxelor existente în ţară. care se referă la activitatea desfăşurată,

• cunoască tipuriie dărilor de seamă fiscale, termenele prezentării lor. termenii achitării

impozitelor,

• achite în termenele stabilite plăţile in buget.

In Republica Moldova sunt stabilite 3 forme de ţinere a evidenţei contabile:

• Contabilitate in partidă simplă (activitatea este bazată pe munca individuală a membrilor unei

familii, cu un număr mai mic de angajaţi decât membrii familiei, volumul vânzărilor nete nu va

depăşi l mln lei, iar al valorii de bilanţ a mijloacelor fixe - de până la 359 mii Ici).

• Sistemul simplificat al partidei duble (pentru întreprinderi cu un număr de până la 30 de

angajaţi, sub 3 mln lei vânzări nete, valoarea totala a bilanţului nu va depăşi 3 mln lei).

• Sistemul complet al partidei duble.

6.5.2. Impozitarea pensiunii turistice rurale

Pensiunea rurală, în calitate de agent economic, este obligată să contribuie la formarea bugetelor

de stat şi locale. Cadrul general de aplicare a impozitelor de stat este valabil pe întreg teritoriul

Republicii Moldova şi pentru fiecare antreprenor. In cazul taxelor locale, fiecare consiliu local

satubileşte, în condiţiile legii, mărimea taxelor la care este supusă pensiunea turistică. De

exemplu, din totalul de taxe şi impozite locale în Chişinău sunt aplicate doar 11, iar în unele

62

localităţi rurale - 7-8. Taxa hotelieră şi cea balneară este aplicată doar în localităţile cu tradiţii în

activitatea hotelieră sau declarate staţiuni balneare. Astfel, o pensiune turistică rurală beneficiază,

cel puţin în perioada de lansare pe piaţă, de un regim fiscal favorabil (facilităţile generale oferite

întreprinderilor micului business, nu va plăti o serie de taxe locale: hotelieră, balneară,

amplasarea publicităţii ş.a.).

în calitate de întreprindere a micului business (cu număr un mediu de angajaţi până la 19 persoane

şi cu un volum al vânzărilor nete anuale sub 3 mln lei), pensiunea rurală beneficiază de facilităţi

fiscale (potrivit art 49 al Codului fiscal):

• scutirea de plată a impozitului pe venit pe un termen de 3 ani: dacă se încheie un acord cu

Serviciul fiscal de stat, iar cel puţin 80% din urma scutirii se repartizează pentru dezvoltarea

întreprinderii proprii.

• reducerea de 35% în decurs de 2 ani a cotelor impozitului pe venit: dacă se creează anual cu

20% mai multe locuri de muncă şi se procură echipament nou sau se extinde întreprinderea.

• scutirea de plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma de 50% din valoarea

investiţiei făcute în mijloace fixe sau construcţii, inclusiv procurate în leasing.

Tabelul 6.11. Impozite şi taxe valabile pentru o pensiune turistică rurală

Denumire Bază de calcul Scutiri

A. de stat

1 . Impozitul pe venit

• persoanele fizice - (10%, 15%, 25%) din

venitul brut, cu excepţia deducerilor şi

scutirilor; • persoanele juridice - (22%) din

venitul brut, cu excepţia deducerilor.

Deduceri = cheltuieli

ordinare şi necesare,

suportate exclusiv în

cadrul activităţii de

antreprenor. Scutiri

(personale, preferenţiale

pentru soţie şi persoane

întreţinute).

2. Taxa pe valoarea

adăugată

• achită întreprinderile care au o sumă a

circulaţiei impozabile mai mare de 200

mii lei, sunt înregistrate; • 20% din

valoarea impozabilă a mărfurilor şi

serviciilor.

Cota 0% este aplicată la

serviciile pentru export.

B. locale

1 Impozitul pe bunurile

imobiliare

• 0,1%- 1,5% din jumătatea valoni bunurilor

imobiliare impozabile (terenuri, construcţii).

întreprinderile

producătoare de materie

primă agricolă. Celelalte -

15% la achitarea integrală

până la 30 iunie

63

2. Taxa pentru

amenajarea teritoriului

• pers. juridice = maxim 4 salarii minime +

10% din volumul fondului anual de salarizare.

• pers. fizice = maxim 2 salarii minime + 10%

din volumul fondului anual de salarizare.

Prin decizia Consiliului

local

3. Taxa pentru

amplasarea unităţii

comerciale

• 300 salarii minime achitate anterior obţinerii

Permisului pentru amplasarea unităţii

comerciale.

Prin decizia Consiliului

local

4. Taxa hotelieră • se calculează la numărul de cazări efectuate. Taxa hotelieră este aplicată

doar în oraşe.

5. Taxa balneară • este o taxă unică Se achită doar în staţiunile

balneare

C. Asigurările sociale de

stat

• Angajatorii - 29% din fondul de

remunerare: ' Salariaţii - 1% din talanii, •

întreprinderile Individuale — 653 lei/an, '

Titularii de patentă - 653 lei/an.

Bibliografie

1. Concepţia dezvoltării turismului în Republica Moldova/ Hotărârea de Guvern Nr. 912 din

8-10-1997//Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1997. - Nr. 74-75. – (13 noiembrie)

2. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova, nr

965-IV, din 26 .01.2007 Monitorul Oficial nr.14-17(2001-2004), 2.02.2007

3. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi / Nr. 845-XII din 03-01-92//Monitorul

Oficial al Republicii Moldova. – 1994. - Nr. 2/33. – (28 febr.)

4. Hotărîrea Guvernului Nr.1065 din 02.09.2003 cu privire la aprobarea Strategiei de

dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015, Monitorul Oficial

Nr.196 din 12.09.2003

5. Bran, Florina, Economia turismului şi mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti,

1998, 247p.

6. Bran, Florina, Marin, Dumitru, Simon, Tamara, Turismul rural: modelul european, Editura

Economică, Bucureşti, 1997, 176p.

7. Buciuman, Eugen, Economia turismului rural şi a agroturismului, Alba Iulia, 1999

8. Cosmescu, I., Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura Economică, Bucureşti,

1998

10. Glăvan V., Strategii de valorificare a potenţialului rural şi de dezvoltare a

agroturismului, Ministerul Turismului, 1997

11. Glăvan V., Resurse turistice pe Terra, Editura Economică, Bucureşti, 2000, 344 p.

12. Livandovschi R., Dimensiunea socială a turismului rural, Revista Economica, nr. 3-4 (37-

38), Editura ASEM, Chişinău, 2002, p. 107-110

13. Lupu, Nicolae, Hotelul – Economie şi Management - Ediţia a V-a, Editura All Beck,

Bucureşti, 2005, 461 p.

14. Miron, Viorel, Afaceri în turism rural. Amenajarea şi tehnologia deservirii oaspeţilor în

pensiunea turistică/Viorel Miron, Marina Miron, Tipografia centrală, Chişinău, 2005, 117p

15. Miron, Viorel, Managementul resurselor turistice în mediul rural din Republica

Moldova, - Teză de doctor în economie, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Chişinău,

2006

16. Miron, Viorel, Turismul în ariile naturale din Republica Moldova (ghidul investitorului

local)/ Viorel Miron, Veaceslav Guţuţui, Editura “Continental Grup”, Chişinău, 2005, 124p.

17. Neacşu N., Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti, 2000, 230 p.

64

18. Nistoreanu, Puiu, Ecoturism şi turism rural, Economică, Bucureşti, 1999

19. Noni L., Mihailuc O., Crestenco N., Harta turistică a raionului Cahul, ACCD DIALOG,

2009

20. Tacu, A.P., Glăvan, V., Turismul rural. Actualitate şi perspectivă, Editura Pan Europe,

Iaşi, 1999, 208 p.

21. www.eurogites.org

22. www.turism.md

23. www.world-tourism.org