VLADIMIR VOLKOFF Treimea raului Rechizitoriu n procesul postum al lui LENIN, TROKI i SALIN Traducere de Aurelian CRAIUU 1996 CUVNT NAINTE LA EDIIA ROMNEASCA Comunismul a ucis mai muli oameni dect oricare alt fenomen natural sau social petrecut n Istorie: lui i-au cazut victima ntre 100 i 200 de milioane de persoane. Partidele comuniste din ntreaga lume au fost cea mai mare grupare de raufacatori constituita vreodata. O alta grupare de raufacatori, mai puin numeroasa i care a acionat n numele unei doctrine condamnabile, dar care pna la urma a afectat mai puina lume , i-a capatat pedeapsa n urma aa-numitelor procese de la Nurnberg. n schimb, att n arile care au avut cel mai mult de suferit din pricina comunismului, dar mai cu seama n arile care nu au avut parte de aceasta experiena, ideologia comunista se afla nca la loc de cinste, iar reprezentanii sai, pocaii sau ramai aceiai, nu sunt nicidecum considerai criminali. Departe de aa ceva: propaganda ideilor lor e permisa i ei se regasesc uneori chiar printre minitrii unor guverne. De ce? Sa fie de vina faptul ca, n timp ce nazismul a fost nvins cu ajutorul armelor, comunismul s-a prabuit de la sine? Ori poate e vorba de o misterioasa complicitate a unei pari a inteligheniei cu puterile ntunericului? Sa fie vorba de laitate? Ori de vreun profit ascuns? Istoricii nu vor gasi curnd raspunsul la aceasta ntrebare. n schimb, artitii, asumndu-i o perspectiva care nu mai e strict istorica, ci meta-istorica i poate chiar metafizica, trebuie sa judece acest proces. Facnd aceasta, ei ateapta de fapt judecata unei Instane mai nalte dect cea a oamenilor. Autorul TREIMEA RAULUI RECHIZITORIU N PROCESUL POSTUM AL LUI LENIN, TROKI I STALIN Exordiu Nimeni din familia mea nu se ndoia ca n faa Treimii luminoase a lui Dumnezeu se njgheba, n tenebrele acelei Rusii pe care parinii mei o plngeau nca plini de amaraciune, dar care pentru mine devenise doar o legenda, o treime a Raului, ale carei persoane purtau numele Lenin, Troki i, mai retras, fiind deocamdata puin tiut, Stalin. Nimanui nu i trecea prin minte ca vreunul din cei trei ar fi putut trudi pentru un Bine, chiar daca diferit de Binele nostru. Nu, eram cu toii convini ca cei trei reprezentau ntruparea Raului integral. Ar fi o copilarie sa se creada ca le reproam pierderea privilegiilor ori confiscarea averii, caci nu fusesem prea bogai i nici nu avusesem multe privilegii. Le reproam n schimb faptul ca aruncasera n teroare i opresiune poporul n mijlocul caruia ne nascusem i de care eram legai cu toata fiina noastra. Nu le iertam transformarea torturii, a masacrelor i a lagarelor de concentrare ntr-un mijloc de guvernare, reinstituirea legarii de glie a aranimii care tocmai i capatase libertatea pierduta cu multe secole n urma, instaurarea persecuiilor religioase, n comparaie cu care persecuiile iniiate de Nero i Diocleian pareau nite jocuri de copii nendemnatici. ntrevedeadeja apariia, din pricina lor, a unui nou tip uman: homo sovieticus. Aceste constatari pline de amaraciune i de care astazi nu se mai ndoiete nimeni li se pareau de necrezut contemporanilor notri din Occident. n acea vreme, Occidentul se ncrncena sa ramna orb n faa relelor comunismului, refuznd sa ia n seama marturiile aparute n L 'illustration, recuznd impresiile lui Gide, ascultnd ntr-o doara spusele lui Kravcenko, ncepnd sa cedeze dar cu cta sila! de-abia n faa represiunii evidente din Germania, Ungaria, Cehoslovacia i trezindu-se pna la urma cu regrete din somnolena sub ocul Soljenin. Oricare ar fi fost probele i marturiile pe care i le nfaiam,entul se folosea, pentru a nega evidenele, de un argument pe care-l credea irefutabil: Ei, sigur, sub comuniti nu se traiete ca n rai, dar oricum e mai bine dect sub domnia arilor. Traiam deci tare nsingurai, iar n ceea ce ma privete, eram poate chiar mai nsingurat dect parinii mei, fiind expus haruielii ignorante a colegilor i a unora dintre profesorii mei. Era, muli vor recunoate astazi acest lucru, nsingurarea nefericita a celui care are dreptate, dar pe care nu-l crede nimeni. Caci e din ce n ce mai clar ca experiena comunista a fost, la scara planetara, una din cele mai mari crime comise vreodata mpotriva umanitaii. Noiunea de crima mpotriva umanitaii, alcatuita a posteriori i fara prea multa rigoare judiciara de care Aliaii nvingatori n cel de-al doilea razboi mondial, pentru a putea sa-i judece ct mai sever cu putina pe naziti, este de buna seama o noiune vaga, dar ea corespunde unei intuiii pe care nu trebuie s-o abandonam. Fiecare dintre noi e impresionat nainte de orice de crimele a caror victima directa sau indirecta se considera. E firesc ca evreii sa cedeze tentaiei de a transforma substantivul comun holocaust ntr-un substantiv propriu. La fel ar sta lucrurile cu fotii locuitori ai Ierihonului, daca macar unul dintre ei ar fi supravieuit. Nimeni nu se mira ca pe negri i scandalizeaza n primul rnd comerul cu sclavi (albii ncercau sa-l justifice glumind pe seama lemnului de abanos), ca ochii unor colonizai se aprind de mnie atunci cnd vorbesc despre colonizare, ca alii se aprind atunci cnd vine vorba de cucerirea Constantinopolului de catre cruciai, de srbii trai n eapa de turci, de genocidul din Vendeea sau de cei 2.800.000 de refugiai rui parasii n faa Armatei Roii de catre anglo-americani sau, mai aproape de noi, de abandonarea de neiertat dupa parerea mea a populaiei harki. E adevarat ca aceste crime au ceva n comun prin amploarea i ororile lor de nejustificat, fara ca, bineneles, sa se poata stabili o ierarhie, afirmndu-se, de pilda, ca masacrele din Smirna au fost mai mult ori mai puin atroce dect exterminarea indienilor. Da, toate razboaiele sunt ucigatoare; mai mult dect att, orice copil batut pe nedrept repune problema revoltei n faa Raului, dar asta nu nseamna ca am avea mai puine motive sa spunem ca Fontenoy nu e Stalingrad, ori Stalingrad, Katin. Comunitii nu sunt primii care au comis crime mpotriva umanitaii. Vasile cel Mare, principe aa-zis cretin, cel care, scond ochii a 19.999 de bulgari, l-a cruat totui pe cei de-al 20.000-lea, caruia nu i-a scos dect un ochi, nu trebuia sa primeasca lecii de cruzime de la nimeni. Nu e nsa vorba aici numai de cruzime. Eu, ca i familia mea, am simit ca, trecnd de stadiul cruzimii, comunismul era o crima mpotriva umanitaii (dei nu cunoteam nca aceasta expresie). Nu ne-am nelat, i asta din mai multe motive. nainte de orice, e vorba de numar. Douazeci de mii de bulgari orbii nseamna mult, nsa aproape doua sute de milioane de mori pe toate meridianele nseamna i mai mult. Da, e vorba de cel puin doua sute de milioane, ntruct cei patruzeci de milioane de rui nu au fost dect primele victime; chinezii, romnii, iugoslavii, polonezii, bulgarii, albanezii, germanii, cehii, etiopienii, angolezii, ungurii, nicaraguanii i atia alii au colorat cu pieile lor albe, brune, aramii, negre sau tuciurii o hecatomba nemaivazuta la scara ntregii umanitai. tiu ca e ocant sa jonglezi pe hrtie cu aceste milioane de grumazuri mpucate, de pntece goale, de ochi nchii pe vecie i de ultime suflari; dar cum altfel s-ar putea nscrie aceasta datorie inumana i supraumana n marea Carte de socoteli a umanitaii? Nu e nsa vorba nici doar de numar. Raul exista i nainte de comuniti, caci omul nemarxist era deja un animal suficient de josnic; ne putem chiar imagina ca revoluii la fel de ucigatoare ar fi putut avea loc n anumite ari i fara amestecul comunitilor. Nu nsa cu aceeai necruatoare coerena, att de ireversibila, zdruncinnd ntr-att omul; ci se cuvine sa observam ca marxismul a adaugat ncarnarii politice a Raului trei elemente noi, care disting comunismul de toate nenorocirile inventate de om: e vorba de pretextul moral, de organizare i de universalitate. Cuceritorii de altadata Alexandru cel Mare, Napoleon au dorit poate sa domneasca peste ntreaga lume, dar fara sa pretinda ca o vor face pentru a aduce fericirea umanitaii; unele societai secrete au avut organizaii eficace, dar n-au devenit sngeroase dect n spaii limitate; moralizatorii de profesie s-au mulumit sa-i mustre adepii i, uneori, sa-i martirizeze pe ceilali. Doar Biserica, prin pretenia sa marturisita de universalitate, prin structurile sale laice i clericale, prin certitudinea ei de a fi fost fondata de Dumnezeu ar fi putut produce n numele unei cauze considerate sfinte ravagiile pe care le-a produs comunismul. Daca s-ar aduna nsa razboaiele religioase, convertirile forate, vocaiile silite, cruciadele (n ipoteza ca ele ar fi condamnate n bloc), Inchiziia (care a fost, poate, calomniata) i s-ar aeza pe; celalalt taler binefacerile cretinismului pe care nici comunitii nu se gndeau sa le nege , s-ar vedea ca exista o diferena considerabila ntre slujirea Binelui (chiar cu mijloace discutabile) i slujirea Raului deghizat n Bine. Pomeneam mai sus; de singuratatea celui care are dreptate. Cred ca aveam dreptate nu numai pentru ca spuneam fara ocoliuri ca lumea nu mai cunoscuse ceva att de nfiorator precum comunismul, ci i pentru ca nelesesem i tocmai de aceea singuratatea noastra e departe de a fi disparut ca sistemul comunist e rau pentru ca e Raul, adica 50% atomi de violena i 50% atomi de minciuna agitai cu mare viteza ntr-un accelerator. nelesesem de asemenea, nu att cu mintea, ct mai degraba datorita bunului sim al inimii, ca el nu e un rau politic, ci unul metafizic, care nu poate fi judecat nici ntr-o cabina de vot, nici cu bazooka, ci doar exorcizat. La drept vorbind, nu eram chiar singuri: Dostoievski profetizase toate acestea, iar papii garantasera, la rndul lor, ca lucrurile stau aa. Sa presupunem ca se admite specificitatea maligna a comunismului. Nimic nu probeaza totui, n toamna anului 1990, cnd eu scriu aceste rnduri, ca marea majoritate a oamenilor ar fi de aceasta parere: n-au ajuns la ea nici conducatorii chinezi, nici M. Gorbaciov, nici comunitii francezi, care ndrazneau sa vorbeasca nu cu mult timp n urma de un bilan global pozitiv al Revoluiei ruse, nici intelectualii, care, oricum, nu cred n Rau, nici economitii, care cred ca Raul e o ecuaie ce trebuie rezolvata, nici, bineneles, teologii eliberarii. Cu toate acestea, sa presupunem ca Raul comunismului e admis. O asemenea prezumie ne ndreptaete oare sa postulam existena unei treimi a Raului, izolndu-i de toi ceilali vinovai pe Lenin, Troki i Stalin, pentru a-i face raspunzatori de toate crimele subordonailor, urmailor, imitatorilor i tovarailor lor de drum? Oare Djerzinski, Ejov ori Iagoda nu au fost capii torionari ai unei ntregi naiuni? Oare Mao n-a ordonat i mai multe execuii? Pe de alta parte, oare expresia treime a Raului nu e incorecta din punct de vedere teologic? Sunt de acord cu ultima chestiune: Raul nu accede la fiina, iar cuvntul treime trebuie neles aici doar metaforic, n sensul ca ntregul Rau s-a condensat, cu toate ramificaiile sale sinuoase i cu toate consecinele lui nefaste, n triumviratul Lenin-Troki -Stalin. n rest, mi se pare ca suntem ndreptaii din punct de vedere istoric sa afirmam ca daca la 7 noiembrie 1917 la Petrograd, Lenin nu ar fi pus mna pe putere i daca Troki i Stalin nu i-ar fi permis s-o pastreze, unul prin organizarea Armatei Roii, celalalt prin fracionarea Imperiului rus, dupa aptezeci i doi de ani i doua sute de milioane de mori, un student anonim din Pekin nu ar fi trebuit sa lupte de unul singur cu un tanc de asalt T59 de fabricaie sovietica. Trei barbai nascui din femeie Acestea fiind zise, ntrebarea pe care o pun e urmatoarea: cine au fost aceti trei barbai care au facut atta rau omenirii? Le-am aezat portretele n faa mea, caci vreau sa ma las patruns de nfaiarea lor malefica. Troki e fotografiat din profil. Parul i e ciufulit. Ochiul, pe jumatate nchis, dincolo de pince-nez, pare a cauta inspiraia. Nasul piramidal e proiectat n faa. Barbionul e puin nalat, magic, la capatul barbiei, care e n parte rasa. Urechea, foarte ndepartata, de neatins. Profetul nu aude dect cuvintele imaginare ce urmeaza sa i se atearna pe buze. n cteva momente, va lansa o formula himerica i cuceritoare, poate chiar pe cea a revoluiei permanente. Stalin i arata aproape tot chipul. Dar pe ct parea Troki un taumaturg halucinat, pe att e Stalin de grosolan i de pamntean. Ochi mari, nas mare, o mustaa enorma surzatoare, urechea ciulita pndind parca cel mai mic murmur mpotriva sa. I se simte parul des, stufos i pielea lucitoare. Ochiul, uleios, cu pleoapa inferioara nalata vigilent, cu riduri seducatoare, arunca priviri de mncau ghiftuit. Viaa a devenit mai uoara, viaa a devenit mai vesela!, murmura nca Stalin, aa cum facea pe timpul cnd metastazele Gulagului se ntindeau din districtul Bering n cel al Bosforului. Lenin e fotografiat din faa, cu capul uor aplecat nainte (ca i cum ar ncredina cuiva o misiune), cu partea dreapta n lumina i cu cea stnga n umbra, exceptnd o protuberana pe frunte. Se simte ca bolta pleuva, ridata n mod neregulat, fierbe de nelinite. Narile respira cu fora. Sub sprncenele negre, ochii au exact aceeai expresie ca i gura care, ca un al treilea ochi orb aezat sub mustaa grizonata, indica o voina extrem de concentrata, careia nu i-ar putea rezista nimic. Deviza acestui om i se citete pe faa: cine pe cine va mnca?. Am ales oare aceste portrete? Fara ndoiala. Le-am ales frumoase i asemanatoare. E adevarat ca n ele nu se afla pic de bunatate. Aceti trei revoluionari de profesie nu fusesera croii dupa acelai calapod. Lenin (1870-1924) era cu noua ani mai mare dect Stalin (1879-1953) i dect Troki (1879-1940). Din punct de vedere etnic, Lenin era rus, avnd poate aceasta chestiune nu e elucidata i snge evreiesc din partea mamei. Troki era evreu; Stalin, georgian. Lenin, fiul unui rus nnobilat, provenea dintr-un mediu academic. Tatal lui Troki era agricultor, iar cel al lui Stalin, cizmar. Lenin e singurul care a facut studii universitare serioase. Troki era doar un autodidact cultivat. Stalin, care a parasit Seminarul n circumstane neelucidate, a ramas aproape un ignorant. Doar Lenin a practicat unele meserii nainte de a se dedica n ntregime Revoluiei: a fost avocat i lucru pe care biografii sai prefera sa-l ascunda un exploatator agricol lipsit de noroc; el nsui spunea: relaiile mele cu aranii devenisera complet anormale. Acestor diferene le corespundeau i unele asemanari. Aceti trei provinciali au fost rasfaai de mame, avnd mai puine relaii cu taii (cei ai lui Lenin i Stalin au murit de altfel devreme) i s-au certat cu profesorii lor. Toi trei au fost exilai n Siberia, unde Lenin i Troki vnau, n timp ce Stalin prefera sa pescuiasca nisetri. Toi trei i-au dovedit, n situaii diferite, curajul: Stalin atunci cnd jefuia banci, Troki n timpul evadarilor sale, iar Lenin n ziua n care Fanny Kaplan i-a ranit cu un glon braul. Toi trei au devenit celebri, dar nici unul sub adevaratul sau nume, fapt ce nu poate fi atribuit doar condiiilor impuse de clandestinitate sau de rusificare. Atunci cnd triumviratul i-a nceput domnia, nu mai era deloc periculos ca membrii sai sa-i reia adevaratele lor nume; cu toate acestea, Djugavili a continuat sa se numeasca Stalin (adica omul de oel ) Bronstein a ramas Troki (ca o curiozitate: acesta era numele unui gardian-ef dintr-o nchisoare-model prin care trecuse), iar Ulianov, Lenin (de ce Lenin?, a fost ntrebat; la care el raspundea printr-un vechi proverb: Cine tie multe moare repede). Sa nu trecem cu vederea aceasta preferina pentru numele ales n defavoarea numelui primit, aceasta respingere a ceea ce i e dat n favoarea a ceea ce fabrici singur, n care existena nesocotete fiina, printr-o micare de hybris. Suntem de fapt n chiar miezul subiectului nostru. Azi e la moda sa te bucuri ca economia comunista a euat. De fapt chiar reducerea comunismului la o concepie economica reprezinta o dezinformare. Comunismul nu e punerea n comun a mijloacelor de producie, nici suprimarea capitalismului ori adoptarea capitalismului de stat. Comunismul e o morala, o politica i o religie. Morala comunista consta n credina ca pentru Partid, dar numai pentru Partid, scopul scuza mijloacele. Nu exista nsa un scop prestabilit: Partidul l recreeaza n fiecare zi, dupa bunul sau plac, la ntmplare. (n aceasta privina, i azi, n 1990, lucrurile stau la fel.) Politica comunista nseamna aplicarea directivelor Partidului, orict ar fi ele de aberante i chiar daca ar fi rasturnate de la o zi la alta. Exista n aceasta cursa continua ce consta n a-i schimba palaria, cascheta, uniforma, livreaua ori chiloii dungai pentru a fi ct mai repede pe placul unui stapn fantezist, dar infailibil, un patetism grotesc, nedezminit de altfel de ultimele evenimente. Religia comunista consta iar Dostoievski i-a dat seama de asta naintea tuturor n instaurarea pe pamnt a unei caricaturi a mparaiei cerurilor. Nu e deci de mirare ca cei trei ingineri ai acestui nou turn Babel au profesat un ateism absolut; Refuzam sa neleg scria Troki n legatura cu Darwin n ce fel o teoridespre originea speciilor datorata seleciei naturale i sexuale i credina n Dumnezeu i-au gasit loc n aceeai minte. Acest ateism rudimentar se asocia de minune cu frazeologia cretina, att n cazul lui Troki, a carui familie parasise credina mozaica fara sa adopte o alta, ct i n cazul lui Lenin, care i-a pierdut credina ortodoxa la 16 ani, i al fostului seminarist Stalin. Troki cita adesea: Ce ai de facut, fa repede i studia limbile straine pe o evanghelie poliglota. Lenin cita i el Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, facea semnul crucii pentru a ndeparta ghinionul, iar n nchisoare facea 40 de matanii n fiecare seara ca sa se ncalzeasca. Stalin considera ca doar proletariatul ne poate duce n Pamntul fagaduit, se razvratea mpotriva guvernului ce calcase n picioare i ridiculizase demnitatea umana, care reprezinta bunul nostru cel mai sfnt i, atingnd culmea fervorii poetice, vedea n Manifestul comunist Cntarea Cntarilor a marxismului. Descoperim aici un amestec de cliee lingvistice, de deturnari de sens i de zeflemea care atesta faptul ca adevarata intenie a comunismului nu poate fi dect una transcendenta. Troki iluzionistul iluzionat Odata cu trecerea timpului, Troki pare a fi cel mai nensemnat dintre cei trei posedai. Vorbesc de posedai traducnd cu o expresie mai blnda termenul lui Dostoievski, care vorbea fara ocoluri despre demoni. Mai nti de toate, faptul ca Troki era evreu reprezinta o circumstana atenuanta. Contrar legendei, guvernul arist nu a ncurajat pogromurile, dei e adevarat ca uneori cazacii se dezlanuiau mpotriva satelor evreieti, iar numerus clausus constituia o realitate istorica. Se poate deci susine ca Leiba Bronstein, care nu avesese de suferit nici din cauza guvernului, nici a cazacilor, nu avea totui faa de patria sa obligaiile unor rui 100%. Apoi, orict ar fi fost el de posedat, e adevarat ca a pastrat totui unele trasaturi umane. A devenit marxist nu att din convingere, ct pentru a fi pe placul celei care va deveni prima lui soie. Despre cea de-a doua soie, a avut, dupa 40 de ani de viaa n comun, cuvinte de o mare tandree. Soarta copiilor sai o fiica s-a sinucis, un fiu a fost deportat, iar altul asasinat nu l lasa indiferent. Obsedat de impresia pe care o facea contemporanilor sai i pe care trebuia sa o lase posteritaii, Troki cocheta, se grozavea, se asculta vorbind ori se privea acionnd. Toate acestea nu caracterizeaza poate un mare om, dar in totui de un om obinuit. Troki era, nainte de toate, un intelectual. Dupa propria-i marturisire, a preferat ntotdeauna carile i ideile, Naturii i indivizilor. Orator eficace, n ciuda vocii sale de cotoi castrat, el scria mai bine dect catehetul Stalin ori pedagogul Lenin i iubea formulele stridente: faimoasa lada de gunoi a istoriei i aparine; era indignat sa vada cum imperialismul german i austro-ungar scria cu sabia pe trupul unor fiine vii; juramntul pregatit de el pentru combatanii Armatei Roii ncepea cu Eu, fiu al poporului muncitor i se ncheia cu Daca voi ncalca ace juramnt, fie ca mna necruatoare a legii revoluionare sa ma pedepseasca! O asemenea emfaza, chiar daca era lipsita de orice suport, l exprima foarte bine pe autor, un personaj ce seamana cu o umbra proiectata pe un perete. Marea sa reuita a fost, n mod evident, dar i inexplicabil, Armata Roie, pe care a creat-o plecnd de la zero sau aproape de la zero, contra parerii celorlali bolevici i contrazicndu-l chiar pe Lenin. Troki a condus aceasta armata la victorie n lupta cu Armatele albe. Nu are nici un rost sa se deplnga zzaniile dintre aceste armate, incompetena lor politica ori confuzia n care erau nvaluite obiectivele lor: un ef e ef atunci cnd profita de greelile inamicului. Strabatnd Rusia de la un capat la celalalt n trenul sau blindat o adevarata fortareaa ambulanta , Troki se credea un mare general. Pna la urma a i devenit. Ce film uluitor n toate acestea: Troki se mbraca ntr-o uniforma fantezista ca sa treaca regimentele n revista, arunca unitaile n lupta, le retragea, cucerea i recucerea oraele, simind ca destinul Revoluiei se juca n faa sa, depindea de el! M-am ntrebat adeseori ce ar fi putut face un John Wayne sau un George C. Scott pe cmpul de bataie i nclin sa cred ca doar cu un minimum de curaj fizic i cteva sfaturi ale unor profesioniti, reuita lor ar fi fost tot att de stralucita ca i a capeteniilor pe care le-au jucat. Un mare capitan are ceva dintr-un actor, iar Troki era un mare actor. Dei oportunist, el a trudit din plin pentru a izbndi. A trudit mai nti ideologic, caci i-a asumat riscul de a nrola n armata sa foti ofieri iti, pe care i-a nconjurat cu ceea ce el numea, cu distincie nobiliara, noul ordin al samurailor, compus din comisarii politici ce puteau sa-i destituie pe ofieri atunci cnd voiau. Iata o combinaie de-a dreptul geniala. n al doilea rnd, izbnda sa a fost platita cu snge. Din ordinul sau, dezertorii erau sistematic mpucai, mitralierele, deservite de oameni de ncredere, fiind aezate n spatele frontului propriilor trupe; Troki nu ezita sa ordone executarea tuturor celor ce se retrageau fara a primi ordin, chiar daca acetia erau comuniti i comisari politici. Omori-mi-l ! Ce replica! Troki nu spunea altceva. Te lasa mut. Cel care ar fi putut parea un discipol al lui Stanislavski i-a jucat rolul la perfecie, declarnd fara ezitare ca frica e cel mai puternic mijloc politic, att internaional, ct i naional. Nu mai ramnea dect ca frica sa fie raspndita ct mai mult cu putina, ceea ce Troki pare a fi facut cu voluptatea morbida a unui amator de teroare. Cinismul sau nu se dezminea n asemenea situaii. Iata-l de pilda la Moscova, dupa caderea Ekaterinburgului: Sporovaind cu Sverdlov, l-am ntrebat ntr-o doara: Da, i unde e arul? E mpucat, bineneles, raspunse el. i unde-i e familia? E mpucata mpreuna cu el. Toi? l-am ntrebat, prefacndu-ma mirat. Toi! raspunse Sverdlov. De ce? Atepta reacia mea. Nu i-am raspuns nimic. i cine a hotart? l-am ntrebat. Noi, aici, noi am decis. Lenin credea ca nu-i putem lasa n viaa, mai ales n mprejurarile dificile de acum. Nu am mai pus nici o ntrebare, considernd afacerea ncheiata. La drept vorbind, decizia nu era doar logica, ci i indispensabila. Asprimea acestor represalii le-a aratat tuturor ca noi duceam o lupta necruatoare i ca nimic nu ne sta n cale. Executarea familiei imperiale era necesara nu numai pentru a-l nspaimnta pe inamic, pentru a-l ngrozi, pentru a-i lua orice sperana, dar i pentru a ne stimula trupele, pentru a le arata ca nu exista nici o ntoarcere posibila, ca ne ateapta ori victoria finala ori nfrngerea totala. Trebuie sa amintim ca expresia asprimea acestor represalii desemneaza, n mod pudic, masacrarea ntr-o pivnia, n plina noapte, a arului, a arinei, a fiului lor de 13 ani, a celor patru fiice ale lor, a medicului i a nca trei servitori imperiali, asasinai cu un revolver Nagant i sfrtecai apoi cu baionetele de catre unsprezece calai, dintre care patru erau rui i apte unguri. Trebuie sa amintim de asemenea ca, departe de a face din aceste represalii un exemplu, guvernul sovietic a ascuns vreme ndelungata moartea lui Nicolae al II-lea i a familiei sale i ca, n momentul n care scriu aceste rnduri, adica dupa 72 de ani, el neaga nca, n ciuda evidenelor, ordonarea masacrului. Troki continua: Am citit n Ultimele tiri, pe cnd ma aflam deja n strainatate, descrierea execuiei, a incinerarii corpurilor etc. Nu am nici cea mai mica idee despre ce e adevarat i ce e pura imaginaie n toate acestea, caci nu m-am interesat niciodata n ce fel a avut loc execuia i, la drept vorbind, nici nu vad de ce ne-ar interesa aa ceva. Iata un lucru clar. Nu exista un rol pentru Troki n acest film i de aceea el nu nelegea cum ar putea cineva sa fie interesat de o asemenea chestiune. Motivul e ca Troki a trait ntotdeauna n afara realitaii, exceptnd scurta perioada n care povestea pe care o inventa despre el i razboiul pe care-l purta mpotriva Albilor au coincis perfect i n care el i-a dovedit pe de-a-ntregul geniul. n restul timpului, Troki visa sa asigure fericirea popoarelor n viitor. Adica n ireal. Aa cum el nsui marturisea, a fost n stare sa traiasca ntre padure i ru fara sa le obsee vreodata; oamenii i-au trecut prin minte ca nite umbre ntmplatoare (marturisire foarte semnificativa pentru un iubitor al umanitaii); n plus, nu a avut n copilarie, nici prieteni, nici profesori preferai; mai important dect toate acestea e nsa faptul ca se simea n largul sau n tot ceea ce era decalat faa de realitate ori devia de la ea, n domeniul fantasmelor. Muli copii pretind ca au citit cari pe care nici macar nu le-au deschis i apoi i regreta propriile minciuni: tnarul Troki facea asta n mod sistematic; el se asculta minind, se trezea demascat i o lua de la capat. Atunci cnd a trebuit sa protesteze n scris mpotriva atitudinii unui profesor, i-a venit ideea sa-i puna pe elevi sa scrie fiecare cte o litera a petiiei, pentru ca autorul ei sa nu fie recunoscut. Fiind iret, dar i naiv, i dadea mereu importana: Socialismul reprezinta un efort de a raionaliza viaa, adica de a o transforma n conformitate cu imperativele raiunii... Doar socialismul i-a propus sa mbraieze raiunea i sa-i subordoneze toate activitaile omului. Convertit la marxism, el a examinat dintr-un punct de vedere marxist pesimismul, optimismul, prietenia, moartea, iubirea (iubirea marxista!). Sosit n Frana, el declara ca Parisul seamana cu Odesa, doar ca la Odesa e mai bine. Ai de ce sa te nduioezi, dar nimic nu e mai periculos dect un iluzionist ce se iluzioneaza fara nici un rost, ntr-un ameitor onanism revoluionar. Troki nu a fost altceva dect un actor ce juca rolul lui Troki. La nceputul carierei, el a fondat, de pilda, Asociaia cunoaterii universale. Iata-l deci mpreuna cu tovaraii sai cautnd un muncitor, macar unul, pe care sa-l nvee sa gndeasca aa cum trebuie. Cum nu ntlnesc nici unul, bat n netire drumurile de ara. Pna la urma, unul dintre ei exclama fericit: Am gasit!, dupa care studenii cu idei fumegatoare se strng n jurul meseriaului pentru a-i otravi bietului om creierul ce nu valora mai mult dect al lor. Anii trec. Troki se crede gnditor politic i inventeaza formula Revoluiei permenente, care nu nseamna nimic altceva dect ca Revoluia trebuie continuata atta timp ct nu e nca terminata. Alii o faceau la fel de bine i fara formula lui Troki. Iata-l apoi pe Troki n culmea puterii, sau cel puin att de sus ct s-a putut caara: el negociaza cu germanii i austro-ungarii la Brest-Litovsk. E vorba sa aleaga ntre continuarea razboiului alaturi de Aliai i ncheierea unei paci separate. Ambele soluii au anumite avantaje. Noul geniu al diplomaiei inventeaza o a treia cale: Nici razboi, nici pace!. Uniunea Sovietica pierde astfel 60 de milioane de locuitori i 27% din pamnturile sale arabile... De data aceasta, rolurile erau prost distribuite. 1935. Troki a fost exclus din partid, expulzat din propria ara, scos din rndurile comunismului mondial. Cu toate acestea, darurile sale de profet nu l-au parasit. El prezice viitorul Occidentului bughez unde i-a gasit refugiu: Democraia parlamentara e condamnata, la fel cum e i concurena libera. Singura problema e cine le va fi urmaul. Scurt, fara a cerceta ori reflecta prea mult! Dispreul pentru realitate e mpins chiar dincolo de cultul falsului i atinge zona fortuitului total. Din punctul de vedere al lui Troki, nu e att de grav sa te neli, daca reueti sa-i neli i pe ceilali, nu s-a dat n laturi de la aa ceva, ascunzndu-i n barba sursul iret de Mefisto. ntreagsa viaa a fost un ir de manipulari, unele nereuite, altele ncununate de succes. Iata una din cele mai grosolane izbnzi ale sale. Suntem n 4 noiembrie 1917. Troki se afla la tribuna Sovietului: Puterea sovietica va reda toate bunurile arii saracilor i celor din tranee. Tu, burghezule, ai doua haine? Da una din ele soldatului caruia i e frig n tranee. Ai cizme mblanite? Rami acasa. De cizmele tale are nevoie muncitorul. Noi vom apara cauza muncitorilor i aranilor pna la ultima noastra picatura de snge. Cine e de acord? Sute de ochi se nsufleesc. O padure de mini se ridica pentru a vota. Ei bine, fie ca votul pe care-l exprimai aici continua tribunul sa va serveasca drept juramnt, pentru a susine cu toate puterile voastre, cu orice pre, Sovietul ce-i asuma dificila sarcina de a duce Revoluia la victorie i de a mpari pamntul, pinea i pacea. Minile ridicate pentru a exprima o opinie se lasa n jos dupa ce au jurat, fara ca aceia carora le aparineau sa-i fi dat seama de nelatorie. Trei zile mai trziu se producea lovitura de fora din Octombrie, iar miile de oameni pacalii ce depusesera teribilul juramnt se aruncau pe ei nii, dar i Rusia i lumea ntreaga ntr-o aventura ce nu a terminat nca. E curios ca atunci cnd te arunci n abisurile Raului, inteniile nu mai conteaza deloc. Ca sa-l parafrazam pe Teilhard de Chardin, putem spune ca toate josniciile converg; de la un anumit punct, ratacirea devine chiar perversa, indiferent daca ea se ntemeiaza pe o anumita forma de orbire sau pe dorina de a nela. Exemple: n 1905, Sovietele i creau propria cenzura, fapt pe care Troki l comenta astfel: E evident ca ele nu limitau cu nimic libertatea presei atunci cnd refuzau sa publice calomnii reacionare sau liberale. Credea el oare n ceea ce afirma? De cine i batea joc? Sau poate ca el nsui era bataia de joc a unui demon atunci cnd scria? n 1935, mnat de ura explicabila pentru Stalin, cel care i luase totul, Troki se lanseaza mpotriva nomenclaturii (chiar daca la acea ora termenul nu exista nca): Niciodata Uniunea Sovietica n-a cunoscut o asemenea inegalitate. La aproape douazeci de ani de la Revoluia din Octombrie, exista salarii de 100 de ruble i altele de 8-10.000 de ruble. Unii traiesc n cocioabe i poarta ncalari gaurite, n timp ce alii se plimba cu maini luxoase i locuiesc n apartamente somptuoase. Unii se lupta pentru a-i hrani familia, ceilali, pe lnga maina, au o vila n apropiere de Moscova, o alta n Caucaz etc. Foarte bine. Se poate nsa conchide de aici ca n URSS clasa muncitoare i exercita dictatura? Troki n-a avut nici o ndoiala, nici un scrupul, niciodata. Regretul pierderii puterii, da, l-a avut, aa cum a avut desigur i convingerea ca daca ar fi deinut-o el, totul ar fi fost idilic, cel puin pentru comuniti; pna la urma, el era sigur ca dreptatea e cu totul de partea sa: Mor revoluionar, proletar, marxist, adept al materialismului dialectic i, prin urmare, ateu ireconciliabil. Credina mea n viitorul comunist al umanitaii nu e astazi mai puin aprinsa dect era n vremea tinereii mele. Ruii albi nu-l iubesc pe Troki, caci nu pot uita ci parini, rude ori prieteni de-ai lor au cazut lovii de Armata Roie sau ci ofieri dintre ei i-au vazut epoleii decupai cuuitul! Eu, de pilda, mi-am pierdut bunicul din partea tatalui. n ceea ce o privete, Armata Roie nu i-a iertat lui Troki executarea comisarului politic Panteleev din armata a 5-a. Cine a varsat tot acest snge? Un om care descria paradisul marxist cu lacrimi n ochi: Omenirea se va deprinde sa considere lumea ca pe o bucata de lut moale din care sa se poata sculpta cele mai perfecte forme de viaa... Omul se va apuca de o noua rnduire a munilor i a rurilor... de reconstruirea pamntului, daca nu dupa chipul lui, cel puin pe potriva gustului sau... Omul va deveni infinit mai puternic, mai nelept i mai subtil; trupul i va fi mai armonios, micarile mai bine ritmate, iar vocea mai muzicala... Tipul uman mediu se va ridica la nivelul unui Aristotel, al unui Goethe ori al unui Marx. Iar dincolo de aceasta creasta, se vor nala alte piscuri. Oare o singura picatura de snge omenesc varsat n-ar fi o jertfa prea mare pentru un asemenea crez, la care Troki subscria de altfel doar datorita unei nclinaii pacatoase catre infernul sentimental al kitschului? Cu toate acestea, dincolo de candoarea sngeroasa, tipica epocii, se cuvine sa reinem ambiia i mai ngrozitoare de a modifica natura umana. Multa vreme, Troki i-a semnat articolele Pero, nume care n rusete nseamna penia. Pseudonimul i se potrivete: penia e uoara i ascuita. Ea e unealta complementara hrtiei, care potrivit unui proverb rusesc suporta orice, adica toate arlataniile. Ea se poate nmuia n cerneala, n venin sau n zeama de lamie. Nu e niciodata obligata sa ina seama de ceva ori sa dea seama cuiva. E imponderabila i ucide. E instrumentul tipic al manipulatorului. Daca am compara triumviratul funest al Rusiei cu cel al Germaniei, ar trebui sa facem o paralela ntre Troki i Goebbels, fara a uita nsa ca Goebbels ntruchipa minciuna concertata a unui om lucid; Troki, n schimb, reprezinta mirajul, logoreea, sinceritatea aberanta a gogolianului Klestakov, profunzimile abisale ale unui fleac oarecare. Stalin, Prometeu dezlanuit Iosif Djugavili, Soso pentru prieteni, cel care raspundea cu drag la pseudonimul Koba (numele unui rebel georgian), mai nti venerat, apoi urt n lumea ntreaga sub numele de mprumut de Stalin, era numit de nenumaraii sai fideli Stapnul. Cuvntul rusesc khozian se pronuna cu teama, cu respect, dar i cu tandree: el seamana cu ,,not' mat din vechea Frana. Stalin merita acest titlu, caci el tia ce voia i voia ntotdeauna lucruri posibile. Nimeni nu se ndoiete de faptul ca acest tiran a dus la pieire, n mod direct sau indirect, mai multe persoane dect oricine altcineva. Hitler? Un simplu crpaci pe lnga el. Tot att de evident e i faptul ca partidul comunist al Uniunii Sovietice l-a facut responsabil de toate crimele. Nu trebuie nsa uitat ca Lenin, care n-a domnit dect ase ani, a ucis la rndul sau muli oameni. Stalin, n 29 de ani, a avut mai multe ocazii sa dea fru liber ferocitaii sale. i cum Lenin i Troki nu-i lasasera reprezentani ai Vechiului Regim de sfarmat, el nu i-a mai putut nfige colii dect n comuniti, ceea ce aa cum se tie nu se prea polumea moderna. De altfel, Stalin era n mod vadit un marxist de ocazie, iar prin temperament, un satrap. Totui, n comparaie cu fantomaticul Troki, Stalin e un monument de ncredere, lipsit de cochetarie i fara vanitai, semannd oarecum cu ceea ce n Armata franceza se numete un patron. Unii au vrut sa faca din el un nebun ce dadea grade de general propriilor bucatari i care i obliga fiica sa poarte la coala pantaloni bufani pentru a-i ascunde pulpele; dar ce conteaza aceste ciudaenii, pna la urma tipice pentru un samodur, excentricul clasic al Rusiei? Avea uneori accese de bunavoina i de melancolie. Exilat n tundra, el i mulumea, de pilda, viitoarei sale soacre pentru pachetele trimise, scriindu-i: tiu ca i dumneavoastra avei nevoie de bani. A fi tare mulumit daca din cnd n cnd mi-amite o carte potala cu scene din natura... M-a cuprins o nostalgie prosteasca pentru scenele din natura, fie ele i pictate18. Marea amaraciune a vieii lui Stalin a fost moartea primei sale soii. Iata cum se confesa el lui Soso, un prieten de-al sau ce purta acelai prenume: Fiina aceasta mi nmuia inima mpietrita. Acum s-a stins i, o data cu ea, s-au stins i ultimele sentimente afectuoase pe care le aveam pentru fiinele umane. Ducndu-i apoi precum orientalii - mna dreapta la inima, Stalin adauga: E atta tristee aici, atta jale... Auzind toate acestea, am putea oare sa nu ne amintim de Ivan cel Groaznic, pe care moartea primei sale soii Anastasia l-a aruncat ntr-o disperare asemanatoare? i oare avem motive ca sa ne miram aflnd ca a doua soie a lui Stalin a fost mpinsa la sinucidere de aceasta inima mpietrita? n urma acestei sinucideri a ramas neconsolat. Se spune ca el cerea sa fie dus noaptea la cimitir: ciudata trebuie sa mai fi fost aceasta privelite, a dictatorului unei esimi din Terra plngnd n ntuneric pe o bucata de pamnt n care zacea corpul descompus al unei femei! Stalin era lucru curios pentru un georgian! un adept al naionalismului Marii Rusii. El afirma ca georgienii nu au nimic mpotriva ruilor. Dupa insurecia georgiana din 1924, el a vrut sa treaca prin foc i sabie mica sa patrie. Daca Lenin se bucurase de victoria Japoniei asupra Rusiei, Stalin declara n schimb la 2 septembrie 1945 ca nfrngerea trupelor ruseti n 1904... a fost o pata ntunecata pe chipul arii. De patruzeci de ani, noi, cei din generaia precedenta, ateptam ziua de azi. Stalin e cel care, pentru a trezi iubirea poporului pentru patria ortodoxa, a redeschis, n faa asaltului trupelor germane, porile bisericilor ce fusesera nchise de catre Lenin; tot el le-a adresat lui Churchill i lui Roosevelt aceste cuvinte pline de bun-sim naional: Rusia nu poate fi condamnata sa lupte generaie de generaie cu Germania. Singurul sau viciu, pe lnga pofta de snge, era fumatul: avea mania sa-i umple pipa cu tutun de igara, poate fiindca, dei prefera igarile, i edea mai bine cu pipa. Opinia sa despre relaiile dintre oameni era simpla i nu avea nimic n comun cu filosofia. Iata ce scria el n Pravda: Daca ai ramas de carua, nseamna ca eti slab, deci nu ai dreptate, deci poi fi batut i aservit. Daca eti puternic, atunci ai dreptate, deci vei fi temut. (Ceea ce nu e prea departe, dei e mai puin academic exprimat, de adagiul maestrului sau Lenin: Marile probleme ale vieii naiunilor nu se decid dect prin fora). Daca e sa-i dam crezare lui Troki, Stalin era de parere ca omul atinge voluptatea suprema atunci cnd, reperndu-i dumanul, se pregatete i se razbuna pe el aa cum trebuiucndu-se apoi sa se culce. #Simul umorului trada n cazul sau aceleai gusturi feline. Se pare ca n timpul razboiului i placea sa spuna urmatoarea anecdota: Un soldat sovietic primete misiunea sa nsoeasca un convoi de 100 de soldai germani pna la un lagar de triere. Cnd ajunge, nu mai are cu el dect un prizonier. E ntrebat unde sunt ceilali 99. El raspunde: am jurat sa-i ucid pe nemi pna la ultimul. Iata-l pe ultimul. Toata lumea spune, din cnd n cnd, anecdote macabre; iar cea de mai sus trebuie sa i se fi parut de-a dreptul inocenta celui care ordonase masacrul de la Katin i voia, cu asentimentul lui Roosevelt, sa mpute 50.000 de ofieri germani luai la ntmplare, pentru a face imposibila orice renatere a militarismului german. De altfel, ce nsemnau pentru el 50.000 de germani, cnd tocmai trimisese pe lu mea cealalta milioane de rui? Stalin nu practica teroarea cu fascinaia bolnava ce-i inspira pe Lenin ori pe Troki, ci n mod firesc i cu pofta. Mna nu-mi va tremura, i scria el, nca n timpul razboiul civil, lui Lenin, care i recomanda cu naivitate sa fie ferm; fidel metaforelor sale cretine, el raporta ca a readus la religia ortodoxa23 o ntreaga divizie decimata din grija sa; A fost un economist execrabil. n ciuda ctorva reuite, planurile sale cincinale nu au avut ca rezultat dect ruinarea unei industrii aflate n plina expansiune; colectivizarea agriculturii, n afara milioanelor de mori pe care i-a lasat n urma, a ntors clasa mijlocie cu un secol n urma. Azi, un colhoznic nu are o situaie mai buna dect avea un iobag n 1860. El nu mai poate fi vndut, dar nici nu mai profita de avantajele pe care i le acorda familia nobiliara a Vechiului Regim. n rest, el nu are dreptul sa paraseasca pamntul, care nu i aparine i pe care e obligat sa faca toate corvezile imaginabile. Cum se explica aceste excese? Oare Stalin le purta pica n mod special aranilor? Nu cred; el nu le ierta nsa mpotrivirea. Ia tractorul asta. Prefer iapa. i-am spus sa iei tractorul. Nu. Pastrez iapa. Uite aa trece toata ziua. i dupa ce i se demonstreaza pna la urma ca agricultura moderna trebuie sa se mecanizeze, aranul se scarpina la ceafa i zice: Pai, trebuie sa vorbesc cu nevasta. Ei, i cu femeile, i raceti gura de pomana. Colectivizarea a fost necesara. Ca ei nsa au fost mpotriva... vreo 10 milioane. Exista nsa trei momente grandioase ale domniei lui Stalin pe care ar fi nedrept sa le trecem cu vederea. n ordinea inversa a producerii lor, e vorba de Ialta, de razboi i de procese. Am citit multe despre Tatucul popoarelor n vremea n care scriam o tragedie numita Ialta; mi-am dat seama atunci ca fostul seminarist, escroc i lipsit de scrupule,, s-a dovedit un diplomat de mare clasa. Minutele conferinei o dovedesc: nu numai ca, batnd cu pumnul n masa, i-a facut sa tremure pe Roosevelt i Churchill, dar, pas cu pas, ducndu-i de nas sau antajndu-i, cu vorba buna sau cu ameninari, i-a facut, cum se zice, sa joace dupa cum le cnta el. Aa ca buldogul englez i Cezarul american (aceasta era porecla preferata a lui Roosevelt), dansnd pe parchetul alunecos un graios pas de deux, si-au sacrificat aliaii polonezi liberi, impunnd Poloniei alegeri democratice garantate de Armata Roie, au lasat Romnia i Bulgaria n ghearele comunismului, au lichidat ei nii partidul monarhist din Iugoslavia (chiar fiul lui Churchill s-a ocupat de aceasta), au acceptat dezmembrarea Germaniei, au renunat la jumatate din reparaiile de razboi, n favoarea Uniunii Sovietice, careia i-au oferit ca prima insulele Sahalin, Kurile, Port Arthur i Dairen, ca i Mongolia exterioara i caile ferate chineze, cedndu-i de asemenea doua milioane de refugiai, dintre care unii capatasera deja naionalitai straine, iar alii nu se bucurasera niciodata de cea sovietica. Atunci cnd te gndeti cum a fost pacalit cochetul Troki la Brest-Litovsk, realizezi ce talente avea necioplitul de Stalin. Razboiul a nceput prost pentru Stalin. Se pare ca el a cazut prada unei subtile operaii de intoxicare a serviciilor speciale germane; n acest fel, Uniunea Sovietica a pierdut 70% din statul sau major, lichidat n mod expeditiv de catre Stalin. I s-a reproat de asemenea dictatorului ca a vndut prietenilor sai naziti att de multe cizme, nct n-au mai ramas i pentru Armata Roie. Sa admitem ca aa au stat lucrurile. Iata nsa armata germana intrnd ca n brnza pe teritoriul rus sau mai precis, ucrainean , ameninnd Leningradul, Moscova, cmpurile petrolifere din Caucaz, dar nereuind sa puna mna pe nici unul dintre aceste puncte, i, dupa nfrngerea de la Stalingrad, retragndu-se pna la Berlin, unde va sucomba definitiv. Cine i statea mpotriva? Marealul Stalin. Cunosc teoria potrivit careia Stalin n-ar fi fost adevaratul ef al operaiunilor i nu ar fi facut dect sa-i ncurce generalii. Acelai lucru se spune i despre Hitler. Deosebirea e ca Hitler a fost nfrnt. Sa presupunem totui ca i n acest caz lucrurile au stat aa. Ce schimba toate acestea? Stalin nu va pierde nimic din gloria sar caci trupele erau nsufleite de numele sau i mureau pentru Stalin, aa cum altadata mureau pentru ar, chiar daca el era doar cu numele eful acestei armate; daca ar fi fost nfrnt, el ar fi fost cel umilit; gloria izbnzii i revine i ea, de drept. Unii cauta sa-i reduca meritele, invocnd ajutorul american. E adevarat ca a existat un asemenea ajutor material i ca spre sfritul razboiului a fost creat chiar un al doilea front, ce ni se parea enorm pentru ca-l puteam vedea cu proprii notri ochi; pierderile produse vadesc nsa n mod clar unde s-a dus adevaratul razboi, caci n timp ce Aliaii occidentali au ucis mai puin de un milion de germani, ruii, comandai de Stalin, au ucis trei milioane cinci sute de mii. Sunt de acord ca faptele surprind, ocheaza, deranjeaza (mai ales pe anticomuniti, printre care ma numar i eu), dar nu se poate schimba nimic: Stalin e cel care, cu preul monstruos i de buna seama exagerat, a opt milioane de viei omeneti (n acest timp, Aliaii nu au pierdut dect 750.000), a ctigat cea mai mare batalie din istoria omenirii. Stalin e cel care l-a ucis pe Hitler. Procesele de la Moscova constituie o alta victorie, mai puin spectaculoasa, mai puin fericita pentru omenire, dar la fel de semnificativa pentru omul pe care cautam sa-l nelegem. Nimeni nu m-ar crede daca a vorbi cu simpatie despre oameni precum Kamenev, Zinoviev, Buharin ori prietenii lor. Dupa mine, toi sunt nite calai comuniti mai puin dotai, dar la fel de vinovai ca i triumvirii Raului. Atunci cnd mi se vorbete de inocena lor iar pentru naivi, ei sunt inoceni pentru ca au fost ucii de catre Stalin nu pot sa uit profesiunea de credina a lui Buharin (Recunoatem deschis n faa dumanilor notri ca Partidul nu va renuna nici un minut, nici o secunda, nici macar o miime de secunda la obiectivul nscris pe stindardele sale: Revoluia mondiala) i nici credo-ul lui Zinoviev (Comunitii nu trebuie sa renune la teroare; eram teroriti nainte de revoluie i vom ramne ntotdeauna teroriti. Daca luai Revoluia n serios, trebuie sa acceptaeroarea. Fara ea, nu se poate face nimic, iar vina nu e a noastra, ci a burgheziei decazute. Doar teroarea poate zdobi rezistena acesteia). Victimele proceselor de la Moscova i ale tuturor epurarilor nu vor fi niciodata pentru mine altceva dect nite ucigai ucii, carora li se potrivesc de minune cuvintele lui Arthur Koestler: Lupii se mannca ntre ei. Ar trebui sa fiu mult mai virtuos dect sunt ca sa-mi poata fi mila de Buharin, cel care se lauda ca n-a avut niciodata mila de garzile albe. Oricare ar fi fost motivele ce l-au mpins pe Stalin sa-i extermine tovaraii de lupta, oricare ar fi fost motivele ce i-au facut pe acetia sa marturiseasca nite crime pe care nu aveau cum sa le fi comis (istoricii discuta nca despre acest subiect), ceea ce ramne e imaginea acelor vechi comuniti defilnd cu zecile prin faa tribunalului istoriei, pentru a declara ca sunt criminali nveterai, ageni ai Gestapoului, trafani ai propriei onoare i ai propriei contiine, pentru a se cai zgomotos pentru crimele mpotriva Patriei i a Revoluiei, ca i pentru a cnta gloria frumoasei URSS... deasupra careia stralucete mareul soare al socialismului ori pentru a aduce laude Partidului bolevic i tradiiilor sale inegalabile de entuziasm, eroism, abnegaie sub conducerea lui Stalin24. Am impresia ca din aceasta victorie trebuie reinuta neverosimilitatea ei perfecta. Nu se poate crede ca toata vechea garda a unui partid greu ncercat n diverse experiene politice a tradat i nici ca ea a depus, fara excepie, marturii mincinoase. nsa aa a fost. Ca la teatru. Au existat chiar i cazuri n care cei ce i retractau declaraiile dadeau napoi, marind suspansul. Magicianul Stalin a aruncat omenirea n ceea ce literatura science fiction numete un univers paralel, n care imposibilul devine posibil. Ivan cel Groaznic cauta, chiar n cele mai rele momente ale sale, adevarul. Chiar daca s-a lasat nelat adeseori de marturii smulse sub tortura, el voia totui sa afle ce faceau i ce gndeau n ascuns supuii sai. Stalin nsa voia sa-i faca sa joace rolul pe care el nsui l scrisese pentru ei i pe care nimeni nu era dator sa li-l explice. Actorii erau obligai sa-l ghiceasca, replica cu replica, tradare cu tradare. Stalin nu voia sa tie adevarul, ci sa-l schimbe. Iata ceva demn de un titan care sfideaza zeii i destinele. Pandantul proceselor de la Moscova se afla n mutilarea de catre Stalin a propriei sale istorii. Bertram Wolfe spunea pe drept cuvnt ca Stalin s-a inventat pe sine, fapt mult mai surprinzator dect ferocitatea care-l caracteriza. Nu vom ti niciodata de ce a fost el exclus de la Seminar, daca realmente i-a denunat colegii seminariti pentru a face apoi din ei nite revoluionari, daca a fost sau nu agent secret al poliiei ariste. tim nsa ca n-a fost directorul imprimeriei clandestine din Tbilisi, nici ef al partidului comunist georgian, nici adjunctul direct al lui Lenin n timpul revoluiei din Octombrie. El nsa afirma i-i punea i pe ceilali sa afirme toate acestea nu doar n faa maselor, care nu tiau mare lucru, dar chiar i-n faa tovarailor sai, a fotilor efi, a tuturor adevarailor conducatori ai Partidului. Perioadele tulburi favorizeaza avansarea a posteriori (inclusiv n Frana), dar, ntr-un final, constatam ca n-a mai existat cineva care sa ordone rescrierea integrala a dicionarelor i a carilor de istorie pentru a-i atribui un rol pe care nu-l avusese. Stalin Magnificul a facut chiar aa. La 16 octombrie (1917) a avut loc scria el n cursul sau de istorie bolevica o reuniune a plenului Comitetului Central al Partidului. Cu aceasta ocazie, a fost ales un Centru de Partid care sa dirijeze insurecia i care l avea drept ef pe Stalin. Acest centru a dirijat practic ntreaga insurecie25. Centrul n-a existat niciodata. Substituirea realitaii adevarate cu una creata denota n mod indiscutabil existena unei dorine de intimidare ridicata la rang metafizic, ceea ce ne face sa nelegem ca Stalin nu era un posedat iluzionist, ci unul demiurg. E vorba de un Prometeu care, smulgndu-se din munii Georgiei i din ghearele vulturului, coboara din nou n lume, cu tora n mna, dar nu pentru a aduce omului focul, ci pentru a incendia ntreaga omenire, asemeni unui Creator gelos pe propria-i opera. Stalin trecea n Uniunea Sovietica drept cel mai mare gnditor, cel mai mare om politic, cel mai mare militar, cel mai mare scriitor, cel mai mare istoric, cel mai mare savant. Cocoat pe acest piedestal de superlative, el asculta iroind cascadele de lingueli i tragea din pipa. i placea sa-i vada umilindu-se pe basbuzucii plecai n faa sa. Acesta era sistemul lui de comanda. Iar sistemul mergea. Kirov nu o lua pe ocolite: el zicea despre Stalin ca este cel mai mare om al tuturor timpurilor, al tuturor epocilor i al tuturor popoarelor26. Cu toate acestea, Stalin a poruncit asasinarea lui, numai pentru a pune acest asasinat n seama trokitilor. Pe vrful muntelui Elbruz, la o altitudine de 5633 de metri, se nala oare azi sa mai fie tot acolo? o statuie a lui Stalin, pe al carei postament sta scris: Pe cel mai mare pisc al Europei am nalat bustul celui mai mare om al timpului nostru. Ridicolul e n acest caz de neimaginat. Nu acesta e nsa monumentul care ne arata ct de posedat era Stalin. El s-a nascut n cocioaba n care tatal sau repara pantofi. Imaginea acestei maghernie, demna de fostele mprejurimi ale Parisului ori de actualele bidonviluri mexicane, e atroce. Nu te poi gndi fara compasiune la sarmanul Soso care, sub acest acoperi strmb, i nvaa pe de rost Psaltirea ori cartea de rugaciuni. Bojdeuca exista i azi. Ea e ncastrata ntr-un somptuos templu grecesc cu coloane, frontoane, frize, arhitrave, cornie i scari: ce mai, salaul unui zeu! O asemenea pretenie e legitima, caci Stalin voia sa schimbe natura lucrurilor i a oamenilor, iar aa ceva nu poate face dect un zeu. Azi, comunitii ncearca sa faca uitata aceasta deificare, la care doctrina lor conducea totui n chip necesar. Ei i-au ales un nume care sa nu mai inspire teama: i zic cultul personalitaii. Ce jalnica denumire pentru o voina de putere ce se ntindea pna la stele! Lenin Lenin era mic de stat. Atunci cnd se aeza pe scaunul sau de paie cu speteaza dreapta, picioarele sale abia de atingeau pielea de oaie pe care i placea sa i le ina. n orice caz, era robust, caci facea exerciii la bara fixa; de fapt, el credea ca un revoluionar trebuie sa fie n stare sa lupte cu un jandarm sau sa scape de sub urmarirea acestuia. Sub bolta impozanta a craniului sau pleuv, se gaseau nite sprncene mobile i doi ochi bruni, hipnotici, dintre care stngul privea n gol; nasul avea narile largi, pielea feei era nchisa, iar barba sa roiatica, nengrijita. i aeza scaunul foarte aproape de cel al interlocutorului sau i rdea mult, pna cnd cel de lnga el rdea la rndul sau. i pcea sa-i vre minile la subsuori, astfel nct coatele ajungeau sa-i semene cu nite notatoare. Nu inspira att simpatie, ct o dorina de a impresiona: simeai imediat nevoia sa-i fii pe plac. Nu pare sa fi iubit vreodata pe cineva. Nu-i iubea mama dovada ca fratele sau era obligat sa-l puna la punct ori de cte ori se purta necuviincios. Nimic nu indica faptul ca ar fi resimit pentru consoarta sa Krupskaia altceva n afara stimei datorate unei secretare devotate; unii au banuit ca Ines Armand i-a fost amanta, caci dupa ce i s-a adresat o vreme cu dumneavoastra, a tutuit-o, ca mai trziu sa-i spuna din nou dumneavoastra: faptele nu sunt concludente. S-a pretins ca era sifilitic; alii au afirmat ca era impotent. Tot ceea ce tim este ca era mpotriva amorului liber, ntruct considera repugnant sa bei dintr-un pahar n care au scuipat alii. Comparaia e sugestiva. Lenin i-a zis odata lui Gorki: Nu mngia niciodata pe cineva pe cap, caci te poi trezi mucat de mna, ci izbete-l fara mila27. i cosea singur nasturii, iar pantofii i-i lustruia pna ce straluceau ca o oglinda. i scotea petele de pe pantaloni i de pe haina, iar dimineaa, nainte de a-i ncepe lucrul, i tergea carile cu o crpa. Bicicleta i-o ntreinea ca pe un instrument chirurgical. Undevarat Bitos! Nu bea i nici nu fuma, iar n biroul sau se afla o pancarta cu Fumatul interzis. Avea oroare de lux. Nu suporta perdelele duble i nu lasa niciodata storurile de la ferestre, de teama sa nu se sufoce. Detesta florile i Rusia, ara adevaratului rus, a marelui rus ovin, care e n realitate un ticalos i un tiran28. i placeau Apassionata i cntecele revoluionare. Juca bine ah, suparndu-se ca un copil atunci cnd pierdea. Era pasionat de vnatoare, cu toate ca intea prost i n-a reuit sa-i mplineasca visul vieii, adica sa ucida un lup. Refuza sa l citeasca pe Dostoievski (zicnd n-am timp de pierdut cu lucruri rau mirositoare, cu murdariile astea reacionare), n schimb, atunci cnd a devenit stapnul Rusiei, mprumuta Rocambole de la biblioteca municipala, la fel ca un cetaean oarecare. Avea o caea, Aida. Se credea plin de haz: e inutil sa-i pedepseti pe bigami, zicea el, caci au oricum doua soacre. Ceea ce nu-l mpiedica sa locuiasca mpreuna cu soacra. i ciupea pe copii de obraji i se juca mpreuna cu ei de-a oarecele i pisica. Unii spun ca i-au vazut adeseori ochii scnteind de ura. Se facea repede palid. n afara partidelor de ah, nu cunotea egoismul superficial caruia toi i cadem prada. Ostilitatea nu-l ofensa. Nu cauta sa-i fie recunoscute meritele. Remarcabil ef de echipa, tia sa foloseasca ce are fiecare mai bun ori, cel puin, mai eficace. Scria articole pentru colaboratorii sai i-i punea doar sa le semneze. Nu voia nimic pentru sine, fiind personificarea dezinteresului. I se zicea Starik, adica Batrnul ori neleptul. Altceva totui dect stareii lui Dostoievski. De fapt, era un stare caruia i lipsea iubirea. Lenin avea din ce sa traiasca, dar atunci cnd a fost exilat n Siberia, guvernul arului s-a ocupat de ntreinerea lui: statul varsa patru ruble pe luna unui aran care-i oferea adapost, i dadea sa mannce i-i spala hainele. n acest timp, Lenin scria articole ce-i erau platite cu sume cuprinse ntre o suta i doua sute de ruble, iar pe Dezvoltarea capitalismului n Rusia, lucrare scrisa n aceasta perioada, a ncasat o mie cinci sute de ruble. Atunci cnd s-a nsurat, a angajat pentru soia sa o servitoare i a platit-o el, libertarul, proscrisul, binefacatorul omenirii cu doua ruble cincizeci pe luna. Plus ncalarile. Lunaciarski i cunotea bine pe Troki i pe Lenin, caci amndoi fusesera tovaraii sai de lupta. Despre primul, el zicea urmatoarele: Troki se analizeaza adesea. El ine la rolul sau istoric i ar fi fara ndoiala gata sa faca orice sacrificiu, inclusiv sa-i dea viaa pentru a ramne n memoria omenirii cu aura unei capetenii revoluionare autentice. Despre cel de-al doilea, Lunaciarski spunea aa: Lenin nu se analizeaza niciodata, nu arunca nici macar o privire n oglinda istoriei i nu se gndete deloc la ce va zice istoria despre el... E hotart n tot ceea ce face, nu pentru ca i-ar fi uor la putere, ci fiindca e sigur ca are dreptate i nu admite ca munca sa-i fie zadarnicita de cineva. El iubete puterea pentru ca e uluitor de sigur pe el i pentru ca, daca vrei, el nu poate ceea ce e foarte folositor pentru un ef politic sa adopte punctul de vedere al adversarului29. Lenin nu era nzestrat cu o luciditate politica deosebita. A fost spionat de catre apropiaii sai, Gurovici, Cernomazov, Malinovski (un provocator pe care l-a propus chiar candidat pentru Duma) i, din 1902 pna n 1917, de Jitomirski, un agent arist pe care l-a uns responsabilul sau cu finanele. N-a prevazut revoluia din 1905 (care a avut astfel loc fara el), a crezut ca reprimarea acesteia a fost eficace, iar n 1917 spunea oricui voia sa-l asculte ca va muri n exil. A crezut mai nti ca popoarele nu se vor supune guvernanilor din arile angajate n Marele Razboi, iar mai trziu ca Revoluia va ncepe imediat n Germania, Marea Britanie i Statele Unite, ca englezii i americanii se vor nfrunta din pricina imperiilor pe care le posedau i ca polonezii vor primi Armata Roie cu braele deschise... Pna la urma, polonezii le-au dat sovieticilor o chelfaneala zdravana. Ignorana sa n materie de filosofie era att de mare, nct filosofii serioi refuzau sa polemizeze cu el. Comentariile sale la textele hegeliene sunt de-a dreptul bizare: De ce fiina e unica pentru sine? Nu mi-e clar... Trecerea de la cantitativ la calitativ e att de obscura nct nu se nelege nimic... Pentru Hegel, cunoaterea e cunoaterea lui Dumnezeu. Materialismul l arunca pe Dumnezeu, ca i pe lepadatura de filosof care-l apara, la groapa cu gunoi... Aceste pari din lucrarea lui Hegel merita titlul de cel mai bun mijloc de a capata o durere de cap... Arhiplat, baliverne, minciuna, calomnie.... Pasajul n care Hegel i reproa lui Epicur ca a nesocotit nelepciunea Creatorului a avut parte de comentariul urmator: Canalie idealista30. Lenin nu era nici macar un gnditor. Un gnditor veritabil i poate schimba opinia, nsa ntr-un anumit moment el crede ceva sau altceva. Lenin era capabil sa creada ceva i altceva la interval de cteva momente. Acest gnditor nu gndea: el repeta la nesfrit afirmaii lipsite de temei sau, n cel mai bun caz, petitio principii pe care le lua drept deducii. E evident... i nu poate exista nici cea mai mica umbra de ndoiala ca... suntem de nenfrnt, deoarece Revoluia proletara mondiala e de nenfrnt...31. Gndirea sa nu era niciodata o cautare a adevarului. Aflata n permanena n aciune, ea presupunea adevarul ca deja cunoscut i nu viza dect sa-l propage. Nu realiza ce nseamna o argumentare caci, aa cum au remarcat toi cei care i-au stat n preajma, era incapabil sa ia n seama un punct de vedere ce nu-i aparinea: orice adversar i se parea deci de rea-credina. n loc de argumente, el folosea invectivele i cred ca merita sa vedem cum anume: Concluziile, ca i impresiile dumneavoastra, sunt morbide, Nu nelegei nimic i n-am ce sa va spun sunt nca nite replici blnde. Alta, Lenin se dezlanuia: despre unul dintre adversarii sai spunea ca a dansat n public cancan, iar despre un altul ca e idiot, analfabet i beat; jurnalul social-democrat Iskra a devenit, dupa ce Lenin a fost obligat sa-l paraseasca, o oala de noapte plina de mizerii. Cine vrea, poate sa-i faca din el o coroana de lauri!, adauga el, urzind cu ndrazneala o metafora. Filosofiile lui Mach i Avenarius meritau, dupa Lenin, o suta de mii de scuipai, iar filosoful i teologul Serghei Bulgakov se afla, n opinia aceluiai Lenin, ntr-un traneu mpuit32. Bulgakov, care nu-l aprecia nici el pe Lenin, avea totui mai multa dreptate atunci cnd scria ca Lenin nu e onest n gndire. El s-a ascuns n spatele fortareei marxismului ortodox, refuznd sa admita ca dincolo de acest meterez exista o mulime de ntrebari la care marxismul nu poate raspunde33. Unul dintre procedeele polemice folosite de catre Lenin consta n crearea unor insulte din cuvinte inofensive (otzovist de la otzovat', care nseamna a reaminti, ultimatist de la ultimatum) sau din substantive proprii: neputnd sa-l sufere pe un oarecare Akimov, se lovea peste tot de mirosul lui Akimov, de spiritul lui Akimov, de un Akimov depait, de revana lui Akimov, pe scurt de akimovcina, adica de akimovism34. Ceea ce era suficient pentru a ridiculiza un adversar i a-l face sa-i piarda sngele rece. Fac aici o paranteza. Cred ca s-a neles ca nu am nicidecum de gnd sa denigrez genialitatea lui Lenin i ca, dimpotriva, considernd-o ca pe ceva dat, doresc mai nti sa indic ce anume nu era el. Tocmai de aceea a ndrazni sa rostesc aceasta enormitate: nu cred ca Lenin a fost realmente marxist. De fapt, chiar admiraia sa excesiva pentru Marx da de banuit. Da, Lenin a proclamat ca teoria lui Marx e adevarul absolut, restul fiind doar saracie a spiritului i arlatanie35. A mers chiar i mai departe: Marx i Engels au spus tot ceea ce era de spus. Marxismul nu poate fi dezvoltat la nevoie dect n sensul pe care l-au indicat fondatorii sai. El nu poate fi revizuit n nici unul din punctele sale. Celor care ar vrea sa-l revizuiasca nu li se poate raspunde dect ntr-un singur fel, i anume pocnindu-i peste faa36. Se tie de altfel ca, atunci cnd avea momente de ezitare, acest adevarat credincios se izola mpreuna cu carile sale sfinte, gasind pna la urma ntotdeauna un raspuns, precum vrajitorul unui sat care se duce sa consulte spiritul apelor ori al nopii. Oracolele sale trebuie sa fi fost oarecum incoerente, caci altfel am fi nevoii sa admitem ca Lenin nu cauta n scrierile marxiste dect felul n care putea nfaia o soluie aleasa dinainte. La drept vorbind, n numele marxismului, el a decretat, rnd pe rnd, prezentarea i, respectiv, neprezentarea unor candidai la alegerile pentru Duma, supunerea Comitetului Central faa de Iskra i mai apoi a Iskrei faa de Comitetul Central, identificarea i apoi separarea dintre Partid i guvern, descentralizarea i centralizarea, rechiziiile i contribuiile voluntare, socialismul absolut, capitalismul de stat i libertatea comerului, dispariia statului dupa Revoluie i ntarirea statului tot dupa Revoluie, interdicia compromisului cu populitii i ncheierea unor compromisuri cu ei, acordarea unor parcele de pamnt aranilor i acordarea ntregului pamnt aranilor, autodeterminarea popoarelor, neautodeterminarea popoarelor, Revoluia internaionala imediata, amnarea sine die a Revoluiei internaionale... De altfel, oare nu el exclama, plin de trufie: Ce anume ne ngaduie sa afirmam ca marea, victorioasa Revoluie mondiala poate i trebuie sa aplice doar metode revoluionare?57. Nu putem dect sa admitem abilitatea unui Partid care a fost n stare sa-i urmeze stapnul ntr-un asemenea slalom ideologic (pe care Stalin l-a continuat de altminteri cu stralucire, atunci cnd a ncheiat pactul cu Hitler). Cu att mai greu le-a fost, de buna seama, schiorilor care, purtai n stnga i-n dreapta, s-au izbit de obstacolele de pe drum. Sa fie atunci adevarat ca marxismul a fost pentru Lenin un simplu pretext? Ctui de puin. Pe de o parte, acestui om de aciune i era necesar un pseudo-adevar oarecare, cu care sa nlocuiasca adevarul pe care el l defaimase. Pe de alta parte, i era necesara o metoda de lucru. Aproape ca nici nu conta care anume, daca ea se potrivea conjuncturii istorice i temperamentului sau. Geniul lui Lenin consta n nelegerea faptului ca marxismul era tocmai aa ceva i nimic mai mult, i n capacitatea sa de a-l adapta la nesfrit propriilor nevoi. Aceasta e ceea ce se numete, pe un ton grav, marxism-leninismul. Axelrod nu se nela atunci cnd spunea (n 1895): se simea faptul ca pentru Lenin marxismul nu era o doctrina absoluta, ci o arma n lupta revoluionara38. Cu toate aerele sale de mare preot ce se retrage n Sfnta Sfintelor pentru a-i consulta carile sibilinice, Lenin nu ascundea, alteori, ce anume credea despre marxism, singura teorie revoluionara corecta39, a carei veritabila esena, al carui adevarat suflet l constituie analiza concreta a unei situaii concrete40, aspectul sau decisiv fiind dialectica sa revoluionara41. Teoriile i ipotezele nu sunt pentru noi ceva sacru, ci doar nite unelte42. ntr-un moment de sinceritate, el adauga: Filosofia noastra nu e o dogma, ci o calauza pentru aciune43. Napoleon s-a ales cu o coroana. Lenin, cu o unealta. Lui Lenin i placea sa-l citeze pe Napoleon: Mai nti te arunci n lupta, i apoi vezi ce faci. Ce rezulta din toate acestea? Mai nti ca, spre deosebire de eul volatil al lui Troki i de eul compact al lui Stalin, unul tinznd catre o expansiune nesfrita, iar celalalt, catre o densitate maxima, eul lui Lenin e imperceptibil. l caui aici i el e deja dincolo. l scoi pe ua i el intra napoi pe fereastra. Se adapteaza la nesfrit. Ia orice forma. Ce e n fond el, daca admitem ca e totui ceva? Daca Troki era n mod potenial orice, daca Stalin era totul, atunci Lenin e ... zero i infinitul. Exista un joc rusesc care se desfaoara n felul urmator: se face o piramida din faina i se aaza n vrful ei un inel. Jucatorii primesc un cuit i fiecare trebuie sa taie, rnd pe rnd, o bucata din piramida, fara ca inelul sa cada. Cine darma inelul trebuie sa-l scoata din faina cu dinii. Faa i se acopera cu faina, spre amuzamentul general. De cte ori citesc istoria Partidului social-democrat rus, nu pot sa nu-mi amintesc acest joc. Lenin a reuit sa taie din Partidul social-democrat tot felul de bucai i, din faciune n fraciune, din seciune n sciziune, i-a umplut pe ceilali de faina, pastrnd inelul pentru sine. El concepuse, naintea tuturor, ideea partidului totalitar i nelesese paradoxul potrivit caruia un asemenea partid, departe de a trebui sa caute,sa se extinda, devine mai puternic prin epurari44, n acest context, e semnificativa schimbarea de sens a cuvintelor bolevic i menevic. Cei doi termeni nsemnau iniial majoritar i minoritar. Dicionarul Petit Robert (1972) nu se nela prea 'mult traducnprin partizan al maximalismului i, respectiv, al minimalis-mului. Maximalitii (bolevicii), care erau n realitate minoritari, n-au devenit majoritari dect n urma unei scarriatorii electorale; ei au eliminat apoi din snul lor pe oricine nu era la fel de maximalist ca ei. Explicaia e urmatoarea: Lenin considera de fapt Partidul o aristocraie, n sensul propriu al cuvntului, deci o grupare a celor mai buni, din rndul carora trebuiau exclui n mod sistematic ceilali. Nucleul unificat, centralizat i clandestin carei impune voina guvernarii legale iata secretul victoriei lui Lenin asupra rivalilor sai. Conceput n acest fel, Partidul avea ntietate n faa indivizilor, a clasei muncitoare i a doctrinei. Alte grupari politice visau, n acest timp, sa ncheie aliane oneste cu Partidul. Cta naivitate! Luptam, desigur, mpotriva oricarei opresiuni naionale. Nu vom lupta nsa niciodata pentru o dezvoltare naionala sau pentru o cultura naionala ca atare!45. Mai mult dect att, Lenin voia sa foloseasca sindicatele i celelalte organizaii, legale i se-milegale, pentru a asigura influena predominanta a social-democraiei n snul lor i pentru a le transforma, pe ct posibil, n puncte de sprijin ale Partidului social-demo-crat46. La urnia urmelor, Lenin nu dorea ca sindicatele sa izbndeasca, de teama ca o asemenea reuita sa nu mpiedice rasturnarea arismului. Era vorba, de fapt, de ncurajarea tuturor celorlalte curente de opoziie mpotriva arismului, dar n acelai timp de criticarea, denunarea i diminuarea influenei lor asupra maselor47. Totul nsoit, de buna seama, de un cinism absolut. Promisiunile seamana cu covoarele,* caci sunt facute pentru a fi calcate48. Istovit de asemenea practici, Partidul nsui l-a acuzat pe Lenin ca, prin polemicile sale, a strnit ura, aversiunea i dispreul cititorilor sai..., neconvingndu-i adversarii, ci slabindu-le rndurile, ntruct n-a cautat sa le corecteze greelile, ci sa-i distruga, sa le rada organizaia de pe faa pamntului. Formulele sale sunt capabile sa sugereze cele mai rele gnduri, cele mai grave banuieli despre adversar. Lenin a raspuns ca toate acestea sunt adevarate i ca aa trebuie scris despre o faciune ce se desprinde din partid: Aa voi proceda de fiecare data cnd se va produce o sciziune49. Ura e o chestiune de reflex condiionat, aa cum avea sa neleaga mai trziu Orwell. O data cu Lenin iau sfrit dulcile iluzii ale secolelor 18 i 19. S-a terminat cu la guerre en dentelles i cu onorurile acordate inamicului! Gata cu morala i cu elegana! Doar succesul conteaza. Lenin arunca n lupta o elita revoluionara mai bine sudata dect Templierii i mai devotata propriei cauze dect iezuiii. Cu aceti oameni calii, care vor fi pentru el ca un baston pentru un moneag, el va inaugura secolul 20, un secol al razboiului total, n care spionajul, tortura i dezinformarea vor fi practicate att de o tabara ct i de cealalta daca ei o fac, de ce n-am face-o i noi? , un sec n care a disparut cu totul ideea unui Judecator suprem n faa caruia fiecare va trebui sa dea seama. Chiar salbaticia razboaielor religioase va fi depaita foarte rapid. n 1917, Lenin profita de ocazie i, fara sa fi pregatit ceva, pune mna pe putere. Ce va face cu ea? n 1905, el spunea ca oricine ar vrea sa abordeze socialismul pe o cale diferita de cea a democraiei politice va ajunge n mod inevitabil la cele mai absurde i mai reacionare concluzii50. n 1918, ntr-o perioada n care scrutinul democratic era n general direct, egalitar i secret, Lenin va introduce un mod de scrutin indirect, inegalitar i public. Votul unui muncitor echivala cu cinci voturi date de arani. Acetia nu aveau de ce sa se plnga, caci Lenin le dedicase doua sloganuri bine simite: Pace bordeielor, razboi palatelor i Jefuii-i pe jefuitori!, autoriznd, ce zic eu?, ncurajnd ate excesele. Starikul nu voia nimic pentru sine. El va continua sa locuiasca n acelai apartament mpreuna cu soia sa i mama acesteia i se va supara atunci cnd Comitetul central i va mari salariul. Trebuie menionat nsa un detaliu: Lenin a descoperit ca democraia sovietica nu intra nicidecum n contradicie cu ncredinarea conducerii unui singur om i cu dictatura. Din punctul de vedere al ideii sovietice, puterea personala i atribuirea de puteri dictatoriale depline unei singure persoane constituie de fapt o necesitate51. Persoana despre care era vorba va fi, bineneles, chiar el. Cum se va realiza aceasta democraie ce nu intra nicidecum n contradicie cu dictatura? Mai nti, prin teroare. La nceput, Lenin cel zmbare se prapadea de rs aflnd ca unii din adversarii sai au fost asasinai pe patul de spital ori ca alii au fost linai. Curnd nsa el va lua iniiativa. Expresii ca teroarea de masa ori necruatoarea teroare de masa. vor reveni adesea pe buzele sale. nfometat de moarte, el scria ca atta timp ct nu vom folosi mpotriva speculanilor teroarea, mpu-cndu-i pe loc, nu vom reui sa facem nimic...52. Se cuvenea deci sa fie reprimate fara mila tentativele anarhiste ale beivilor, ale hoomanilor, ale contra-revoluionari-lor53; trebuia vegheat la curaarea pamntului rusesc de toate insectele daunatoare54; daca zapada nu va fi curaata aa cum trebuie, responsabilii vor fi mpucai55 (sic). Erori? Evident ca au existat i erori. Ce nenorocire, nchi-puii-va! Cta nedreptate!. La drept vorbind, credea Lenin, Gorki nu ar fi trebuit sa-i piarda timpul ca sa se smiorcaie mpreuna cu nite intelectuali stricai56. Asta nu e totul. n 1921, imediat dupa ncheierea razboiului civil, Lenin ordona intensificarea reprimarii burgheziei57. Ce-i de mirare? Nu scrisese el, negru pe alb, ca teroarea e un mijloc de persuasiune58? Tot el va adauga Codului penal ase articole ce prevedeau pedeapsa cu moartea, ntre altele, pentru instigare la rezistena pasiva faa de guvern sau la refuzul colectiv al plaii impozitului. ndragostit de altfel de acest subiect i rozndu-i cu delicatee stiloul, Lenin i va scrie comisarului poporului pentru justiie urmatoarele: Tovarae Kurski, dupa parerea mea, execuiile trebuie extinse... n plus, va trimit o schia a unui paragraf complementar la Codul penal... Sper ca ideea de baza e clara, n ciuda tuturor neajunsurilor pe care le presupune o ciorna: trebuie expusa n mod deschis o poziie veridica din punct de vedere principial i politic (deci nu dintr-un punct de vedere strict juridic), astfel inct sa fie motivate esena i temeiul terorii, necesitatea i limitele ei. Justiia nu trebuie sa elimine teroarea (a spune aa ceva ar nsemna sa i neli pe oameni sau sa te neli singur); justiia trebuie, dimpotva, sa o ntemeieze i sa o legitimeze n principiu, n mod clar, fara subterfugii sau nflorituri. Formularea trebuie sa fie ct mai larga cu putina. Salutari comuniste. Lenin59. Formularea larga a dat roade. Fara a intra n binecunoscutele polemici referitoare la numarul de cetaeni rui victime ale terorii leniniste, vom aminti ca n 1922, doar din rndurile clerului au pierit asasinai 2691 de preoi, 1972 de calugari i 3447 de calugarie. Va e mila de oameni?, l-a ntrebat odata Gorki pe Lenin. i regret pe cei inteligeni, i-a raspuns acesta, caci nu avem prea muli60. A continuat astfel sa striveasca fara motiv toate acele insecte care, pentru a se apara, raspndesc un lichid greos61. A existat ceva i mai rau dect teroarea organizata. Chiar nainte de a ajunge la putere, Lenin se ntreba daca, dupa ce o vor cuceri, bolevicii vor putea s-o pastreze. Nu prea credea ca vor reui. Iata de ce s-a bucurat foarte tare atunci cnd domnia bolevica a depait cu o zi d.urata Comunei din Paris. Troki, la rndul sau, s-a vazut obligat de mai multe ori sa-i mai domoleasca defetismul n timpul razboiului civil. i totui, Lenin cautase, ba chiar gasise deja o metoda ale carei rezultate se vor vadi mai trziu excelente. Metoda consta n nfometarea deliberata. Trebuie sa repartizam privaiunile n aa fel nct sa ocrotim guvernul proletar: acesta e unicul nostru principiu62. Mai precis: Monopolul pinii, bonurile pentru pine i munca obligatorie sunt, n minile sovietelor, cel mai bun mijloc de evaluare i control... Acest mijloc de control i de impunere a muncii e mult mai puternic dect legile Conveniei i ghilotina ei. Ghilotina nu facea dect sa nfricoeze i sa zadarniceasca rezistenele active. Noi vrem mai mult: caci nu trebuie doar sa-i speriem pe capitaliti (n aa fel nct ei sa-i dea seama ca guvernul proletar e atotputernic i nici sa nu se mai gndeasca la o rezistena activa), ci trebuie sa zdrobim i rezistena pasiva care e, n mod cert, mai redutabila i mai daunatoare... Avem mijloace s-o facem... E vorba de monopolul pinii, de bonurile pentru pine, de generalizarea muncii obligatorii63. Un adevarat perpetuum mobile al terorii i al foametei era astfel lansat. aranii care jefuisera proprietaile funciare erau jefuii la rndul lor de catre detaamentele militare trimise sa le confite rezervele de cereale. Detaamentele militare nu au fost de ajuns. S-au format de aceea grupe de muncitori voluntari care au fost mpratiai, dupa ce au primit arme, prin sate. Atunci cnd i muncitorii i pierdeau forele, erau nlocuii i trimii napoi la locurile lor ca sa dea seama i sa fie ngrijii. E uor de ban fel de ngrijiri li se dadeau. La rndul lor, aranii, mult nainte de a se vorbi de dechiaburizarea stalinista, erau brutalizai, molestai, ruinai. Nu mai aveau nici macar cu ce sa semene. Rezultatul instalarii monopolului pinii a fost astfel ob- inut. Rusia a crapat de foame pna n momentul n care acestor practici le-a luat locul Noua Politica Economica (NEP). Intre timp, orice dorina de rezistena activa sau pasiva fusese cu totul zadarnicita. Oamenii au renceput sa mannce, dar n-au ncetat sa tremure de spaima. Lenin, ncapanat,- nu se va lipsi de voluptaile pe care le descoperea privind napoi: ar fi o enorma greeala sa se creada ca NEP a pus capat terorii. Ne vom ntoarce la teroare i mai cu seama la teroarea economica64 promitea, plin de bucurie, cel care i adapa optimismul de la izvorul marxist. El n-a mai avut timp sa revina, dar motenitorul sau nu s-a dat n laturi de la o asemenea placere. PTrei mori yFamilia mea a aflat cu satisfacie de decesul lui Lenin. Faptul ca a murit la el n pat, la fel de linitit ca oricare altul, fara sa sufere mai mult dect sufera alii l consideram un semn bun, o ilustrare fericita a cuvintelor din Scriptura, unde se spune: Eu voi mpari rasplata i razbunarea. Lenin, credeam noi, tocmai dadea explicaii Creatorului sau. Poate ca-l subestimam, dar noi ne gndeam ca i-a vndut pur i simplu sufletul diavolului. Nu ntrezaream nsa, dupa moartea lui, vreo sperana pentru Rusia, caci credeam ca succesorul sau va fi Troki. Pna la urma, succesorul a fost Stalin. Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba! Ne-am amuzat, n schimb, atunci cnd am aflat ca resturile din canalele Moscovei s-au revarsat sa fi fost vorba de un accident? ori poate de un sabotaj? n mausoleul n care se afla mumia Starikului. Cnd ea a fost scoasa de acolo, ncepuse deja sa se descompuna i sa puta. Noi credeam ca o merita. n jurul morii lui Lenin s-au esut tot felul de legende. Medicii i-au taiat creierul malefic n fii subiri i au ramas mirai cnd au vazut ca a putut funciona atta timp deatt de sclerozat. Potrivit unor marturii, Lenin i-ar fi cerut lui Stalin sa-i dea otrava ca sa se sinucida ct mai era nca lucid, dar Stalin nu i-ar fi dat. Troki l-a acuzat totui de otravirea maestrului lor comun, dei nici el nu prea credea o asemenea versiune: n-a rezistat nsa placerii ca-lomniei i, iarai, gustului pentru cinema. In orice caz, Lenin n-a reuit sa sfreasca precum Stavroghin: o asen nea moarte nu i-a fost ngaduita. Moartea lui Troki a fost, aa cum se cadea, mult mai dramatica. Timp de 12 ani, ucigaii platii de Stalin l-au urmarit dupa ct se pare din Turcia n Frana, din Frana n egia i din Norvegia n Mexic, i de buna seama ca el i simea tot mai aproape. Ce film! Iar sfritul filmului nu va fi mai prejos dect nceputul sau: un piolet se va opri n easta lui Troki, care i va da duhul implorndu-i garda de corp sa nu-l ucida pe asasinul sau. Bineneles ca nu din mila, ci pentru a fi facut sa vorbeasca. Marcader nu va vorbi. Va petrece n schimb 20 de ani ntr-o pucarie confortabila, dupa care se va duce la Moscova sa-i primeasca medalia de Erou al Uniunii Sovietice. Aceasta moarte violenta parea sa indice faptul ca Troki i platise datoriile pe pamnt. Noi eram destul de mirai, dar ncepeam sa ne dam seama ca specificul Raului e de a devora totul, inclusiv pe sine. Stalin i masacra pe vechii bolevici cu zecile, chiar cu miile. Exista deci o sperana: cineva trebuia sa-l ciopreasca pe Stalin. n ciuda minciunilor ce se raspndesc n mod inevitabil ori de cte ori moare cte un tiran, se pare totui ca nimeni nu l-a cioprit. Stalin a murit de moarte buna: unii spun ca ar fi suferit n chip atroce, alii ca a murit cuprins de o spaima grozava. E adevarat ca de la un timp se tot ntlnea cu batrni georgieni de o suta treizeci i ase de ani... n orice caz, dincolo de pronosticurile care s-au facut, Stalin era al doilea membru al trio-ului ce scapa de justiia omeneasca. Justiia istoriei, n schimb, mergea din plin. Imensa centrifuga pe care Lenin o lansase n istorie cu lovituri de bici nu nceta sa se nvrteasca precum un titirez i orict ar fi ncercat cei trei posedai sa se agate de Revoluie, ei trebuiau sa fie pna la urma ejectai unul dupa altul. Moartea politica a lui Troki s-a petrecut n 1929, o data cu expulzarea sa din URSS; moartea lui fizica a survenit n 1940. n acest interval, el a fost inta unei campanii de calomnii fara precedent. Curnd simpla omitere n-a mai fost de ajuns. Tebuia ca el sa fie nlaturat cu totul. Celebra fotografie facuta la 5 mai 1920, n piaa Sverdlov din Moscova, n care Lenin tuna i fulgera de la tribuna, n timp ce Troki se strmba n culise, a fost publicata n timpul lui Stalin, dar fara Troki, care fusese pur i simplu ters. Eu nsumi am folosit o Mare Enciclopedie sovietica n care paginile dedicate lui Troki erau lipite una de cealalta. Cum oare s-ar fi putut sfida mai tare realitatea? Troki devenise o non-persoana. Oare nu avem de-a face n acest caz cu ceea ce Sfntul Ioan numea cea de-a doua moarte? Ciclonul comunismului nu s-a domolit i al doilea triumvir care i-a cazut prada a fost Stalin. Cu toate ca a murit n culmea gloriei i a avut parte de aproape aceleai onoruri ca i Lenin, cadavrul sau a fost scos curnd din mausoleu i ngropat n mare graba lnga manastirea Novode-vicii, pentru a fi apoi din nou exhumat i nmormntat n sfritub zidurile Kremlinului, la fel ca cel al unui calau de cea mai joasa spea. Moartea sa de-a doua s-a produs la puin timp dupa prima. Revelaiile facute de catre Hruciov la al 20-lea congres al Partidului comunist au naucit Rusia: tovaraul Stalin nu era deci neleapta i dibacea Calauza a poporului sovietic, cel mai mare Geniu al tuturor timpurilor i al tuturor popoarelor, Corifeul tiinei, un Lenin al zilelor noastre, Vulturul munilor, Cel Mai Bun Prieten al tuturor copiilor. Nu, el era acum apul ispaitor a carui proscriere i va ngadui Partidului comunist sa se nsanatoeasca i, o data purificat de toate crimele comise cndva n numele lui Marx, sa renceapa i mai abitir cucerirea revoluionara a lumii, ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic. Toate acestea, bineneles, cu complicitatea benevola a Occidentului care, supus, a nceput sa ngne teroarea stalinista, teroarea sta-linista.... Cea leninista a fost data astfel uitarii. Jocul putea rencepe. Tripticul e nca n faa mea, iar eu mi optesc cu satisfacie ca tot ceea ce Stalin a spus i a pus pe alii sa spuna despre Troki e adevarat, chiar daca era fals, ca tot ceea ce Hruciov a spus despre Stalin e, de asemenea, adevarat, ca Troki Penia, acest cabotin sngeros, e mort, ca pleoapele sale s-au nchis pe veci, ca Stalin Stapnul a sarit i el n cociug (cum se zice n rusete) i ca nu se va mai uita nicta la cineva cu privirea sa de tigru. Lenin, n schimb, adica maestrul Stapnului i scenaristul Cabotinului i ateapta nca, mumificat, cea de-a doua moarte, cu privirea sa intuindu-i n continuare victimele. Care sa fie motivul? Poate faptul ca, dei nu era cabotin sau megaloman, i nici infatuat, sadic ori ambiios, el a fost totui un mincinos, infiltrndu-se pretutindeni i tiranizndu-i pe cei din jurul sau, torturndu-i fara a fi torionar i ucigndu-i fara a fi uciga. Sau poate fiindca nu iubea i nu credea n nimic i nici nu spera la ceea ce-l depaea. De.altfel, volumele sale nenumarate se risipesc de ndata ce sufli mai tare, aa cum gndirea i se spulbera imediat ce te apropii de ea. Ori poate fiindca n-a avut copii i, probabil, nici nevasta. Sa fie de vina faptul ca picioarele sale scurte nici nu au atins pamntul pe care suflarea lui l-a spulberat? Ori faptul ca n-a fost pna la urma dect o strategie sau poate nici macar att, ci doar o tactica? A fost un geniu, de acord. Ce geniu, nsa? Sa fi fost el geniul Neantului? Dar cum se poate ucide Neantul? Doi cte doi Centrifuga avea nevoie de un motor. Ceea ce e sigur e faptul ca nu iubirea a pus-o n micare. Ce sentimente nutrea Stalin Asiaticul faa de Lenin? Nu vom ti niciodata. Ii era supus, credea ca nu strica sa i puna la punct apoteoza pentru a i-o pregati pe a sa i, mai trziu, s-a grabit sa-i ia locul. n acest punct, centrifuga e nca n repaus. Sa avansam o treapta. n testamentul sau, Lenin a vorbit frumos despre Troki. Nu se distinge doar prin calitaile sale eminente, fiind, fara ndoiala, persoana cea mai capabila din actualul Comitet central, dar... i printr-o sigurana excesiva i o pasiune nemasurata pentru latura pur administrativa a problemelor'65. Centrifuga se pune n micare. Cu alte ocazii, Lenin a fost mai aspru. Troki e un bun orator, sigur, dar pentru a fi un bun orator e nevoie de un amestec de ex-seminarist, de privat-dozent care sa palavrageasca despre marxism i de avocat ticalos...; n Troki se afla cte puin din toate acestea66. Se pare ca Lenin avea chiar o porecla pentru Troki, porecla pe care o folosea numai el; n orice caz, propaganda stalinista afirma ca Lenin i-ar fi zis Iuduka67, adica micuul meu Iuda. Centrifuga merge din plin. Troki n schimb i-a varsat tot veninul pe Stalin, care i se parea expresia semi-incontienta a celui de-al doilea capitol al Revoluiei, adica a starii de ebrietate a acesteia68, n plina reuniune a Comitetului central, el declara, cu francheea sa obinuita, ca tovaraul Stalin i-a depus definitiv candidatura la postul de gropar al Partidului i al Revoluiei69. Folosind tot ceea ce-i statea la ndemna, el i va consacra o carte ntreaga, n care l acuza ca a ncercat sa-l otraveasca pe Lenin i chiar ca l-a ucis pe ar. Nu dupa mult timp, el va lansa sloganul Jos Cain Stalin i toata camarila sa!70. Centrifuga vjie. Ea se nvrte nsa la fel de bine i-n sens invers. Cum Troki avea temperamentul unui menevic, el i-a petrecut viaa certndu-se i mpacndu-scu Lenin, caruia nu-i ierta faptul ca era autocrat. Ii recunotea totui cteva merite: Daca eu nu m-a fi aflat la Petersburg n 1917, Revoluia din Octombrie ar fi avut loc doar cu o singura condiie, i anume ca Lenin sa fie prezent i sa se afle la comanda71. i dadea nsa seama ce implicaii aveau proiectele lui Lenin: Organizaia de partid va lua locul Partidului, Comitetul central va lua locul organizaiei i, pna la urma, dictatorul va lua locul Comitetului central72. Troki avea de asemenea dreptate atunci cnd spunea ca Lenin a creat aparatul, iar aparatul l-a creat pe Stalin73. ntr-adevar, lui Lenin i cazuse cu tronc minunatul georgian, cel care continua sa jefuiasca banci la ordinele sale, chiar n perioada n care faciunea bolevica interzisese aceste exproprieri. Lenin a fost de fapt cel ce l-a scos din anonimat pe minunatul georgian pentru a face pna la urma din el secretarul general al Partidului. Apoi, relaiile au nceput sa se strice, Stalin ajungnd n ochii maestrului sau un bucatar ce nu gatete dect mncaruri piperate i o persoana lipsita de cea mai elementara onestitate74, n Testament, Lenin ne spune ca Slalin a concentrat n minile sale o putere imensa, pe care nu sunt sigur ca tie ntotdeauna sa o foloseasca destul de prudent. n completarea Testamentului, Stalin a devenit prea grosolan, un defect perfect suportabil n mediul nostru i n relaiile dintre noi, comunitii, dar care nu poate fi tolerat atunci cnd e vorba de funcia de secretar general. Lenin propunea deci ca Stalin sa fie nlocuit cu un tovara mai tolerant, mai loial, mai politicos, mai atent i mai puin capricios75. Iata un cuceritor portret prin antifraza. Stalin, pentru a nchide cercul, a avut i mai multa grija de Troki, folosindu-se n primul rnd de propaganditi interpui: Troki era deci un spion internaional, care totui a rat ca sa vina n ajutorul patriei (sic), al arului, al proprietarilor de pamnt i al capitalitilor. Acest om demn de tot dispreul a cobort n momnt cu pecetea de spion internanal i de asasin pe frunte76. Dumanul poporului, cel care a facut nego cu sudoare i cu e era astfel sortit neantului alaturi de compania pe care o menioneaza cronicarul de la Izvestia e i ea instructiva Sem, Iuda, Maluta (calaul lui Ivan cel Groaznic), Borgia i Loyola77! Iata care erau distinsele relaii pe care le ntreineau cele trei ipostaze ale treimii Raului: Mincinosul uciga, Ucigaul mincinos i Dascalul lor. Nu vi se pare ca procesele de la Moscova ncep sa-i capete semnificaia lor apocaliptica? n numele cui? A venit momentul sa ne ntrebam n numele cui au declanat cei trei posedai cel mai mare cataclism din istorie. Sa nu ni se raspunda nsa n termeni nebuloi, ca pentru fericirea omenirii sau n numele unui viitor luminos! Dupa 15 ani, de pilda, cine ar mai risca i cine ar mai comite crime pentru o cauza att de heteroclita? Precizai, tovarai, precizai! n numele poporului? Al carui popor? E sigur ca nu era vorba de arani. Nici garzile pretorie-ne ale lui Ivan cel Groaznic, nici generalul Durachin n-au procedat cu atta salbaticie n maltratarea, chinuirea, nfometarea i exterminarea aranimii ruse; Iar toate acestea, trebuie s-o repetam, n-au nceput cu Stalin, ci cu razboiul civil trokist i cu represaliile leniniste.Sa fi fost atunci vorba de muncitori? Dar nici unul dintre cei trei complici nu-i cunotea de fapt pe muncitori. Nu-i vedeau dect de la nalimea tribunelor de la care ineau discursuri, cautnd sa-i transforme n trupe de manevra pentru a-i urmari propriile eluri. Muncitorii nu aveau nicidecum nevoie de aceasta treime: sindicatele i celelalte partide le puteau apara foarte bine interesele. Bolevicii aveau de fapt nevoie de o cutie de rezonana pentru propriile predici i de carne de tun pentru insurecii. Chiar Lenin era contient de faptul ca bolevicii nu erau expresia poporului, ci i cautau muterii n popor. Akimov, faimosul Akimov, nu s-a nelat de altfel atunci cd a remarcat ca n scrierile lui Lenin proletariatul se afla totdeauna la genitiv i niciodata la nominativ, fiind deci tratat permanent ca un complement i niciodata ca un subiect78. Sa fi fost Revoluia conceputa i facuta n numele unui socialism abstract? Somat de Buharin sa defineasca ce anume nelege prin socialism, Lenin a raspuns evaziv: nu exista nca materiale care sa permita caracterizarea socialismului. Caramizile cu care va fi construit socialismul nu sunt nca arse79. Asta nsemna ca socialismul era pentru el doar un cuvnt gol, ce urma sa fie umplut, la momentul potrivit, cu ce se va afla la ndemna. n ajunul Revoluiei, Lenin declara ca scopul insureciei este cucerirea puterii; dupa aceea vom vedea ce putem face80. Sa nu uitam: Lenin, cel care a adus Utopia la putere, detesta utopiile, afirma ca adevarul e ntotdeauna concret i refuza orice prejudecata legata de viitor: Daca a spune ca noua Rusie va fi aa sau aa, ar nsemna sa fiu subiectiv, n realitate, turma noii Rusii va fi determinata nu de dorinele mele cele mai frumoase, ci de lupta de clasa81. Pe scurt, orict ar fi de greu de crezut, revoluia din Octombrie a fost facuta practic fara un program sau cel puin cu un program de un foarte vag optimism: totul va fi bine atunci cnd puterea se va afla n minile noastre. n ultimul articol pe care l-a scris, Lenin, aflat la capatul a cinci ani de putere absoluta, n-a ezitat sa se confeseze n termenii urmatori: ,, Cel mai rau ar fi sa se presupuna ca tim totul, ca dispunem de nenumaratele elemente necesare construirii unui nou aparat care sa merite realmente numele de socialism *2. Ca Stalin i Troki, cei doi dumani gemeni, ar fi crezut n socialism mai mult dect cel pe care i-l alesesera drept parinte, e un lucru mai mult dect ndoielnic. Troki i Stalin scria pe buna dreptate A. Avtorkanov nu au reprezentat nite antipozi n ideologia bolevica, ci au fo