Tratatul de la MaastrichtDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la

7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a

tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.

Introducere

După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din

cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum,

în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului)

Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe

calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.

Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM acest document este și actul

constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituții definitive a UE,

care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le reunește sub un

numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunitățile

Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

Comunitățile Europene

Colaborarea în politica externă și de securitate (PESC),

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP).

Uniunea Europeană

 Primul pilon

(supranațional-federație)

  Al doilea pilon (interguvernamental-

confederație)

 Al treilea pilon (interguvernamental-

confederație)

 

Comunitățile Europene (CE)

Politica externă și de securitate comună (PESC)

Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (JAI)

Politica agricolă

comună

Uniune

vamală și Piața internă

Politica în domeniul

conncurenței , Subvenții

de stat

Politică structurală

Politică comercială

Uniunea Economică

 Politica externă:

Cooperare

Menținerea păcii

Observatorii

electorali și Trupele

comune de intervenție

Drepturile omului

Democrație

Asistența acordată

Trafic de droguri și Trafic de arme

Trafic de carne vie

Terorismul

Infracțiuni împotriva minorilor

Crimă organizată

Corupție, coruptibilitate și înșelăciun

e

și Monetară

Cetățenia europeană

Educație și Cultură

Cercetare și Mediul

înconjurător

Rețele

transeuropene

Sănătate

Protecția

consumatorului

Politică socială

Politica comună de

imigrație

Politica în domeniul

azilului

Protecția

frontierelor

statelor terțe

 Politica de securitate:

Politica europeană de

securitate și apărare

Dezarmarea

Aspectele economice

ale dezarmării

Sistemul european de

securitate

 

[modificare]Conținutul tratatului

Uniunea monetară și economică

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape. Conform tratatului

moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 și cel mai târziu la 1

ianuarie 1999. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii

economice (criteriile de convergență), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de

convergență sunt următoarele: politica financiară, nivelul prețurilor, al dobânzilor și al cursului de schimb. În

timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un

criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referință 1997.

Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mișcare un automatism, conform căruia țările care îndeplinesc criteriile

de convergență în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniștri pot participa și la uniunea monetară. Numai

Marea Britanie și Danemarca și-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică

europeană.

Politica externă și de securitate comună

Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă și

de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de

statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.

Cetățenia europeană

Nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeană o deține orice persoană care are

cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de ședere pe întreg teritoriul

UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și dreptul de a alege deputații din Parlamentul

European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.

Procesul de democratizare

O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European

are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea

Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.

Colaborarea în domeniul politicii interne și juridice

În tratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne. Pentru o mai bună

coordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de Poliție Europol, cu sediul la Haga.

[modificare]Modificări ulterioare

Tratatul UE a fost ulterior modificat și completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) și Tratatul de la

Nisa (2003). Astfel, a fost consolidată poziția Parlamentului European prin perfecționarea și

extinderea procedeului codecizional.

Semnat

A intrat

în vigoare

Documen

t

1948

1948

Tratatul

de la

Bruxelles

1951

1952

Tratatul de

la

Paris

1954

1955

Tratatul

de la

Bruxelles

modificat

1957

1958

Tratatele de

la

Roma

1965

1967

Tratatul de

fuziune

1975

N/A

Concluziile

Consiliului

European

1985

1985

Acordul

de la

Schengen

1986

1987

Actul unic

european

1992

1993

Tratatul de la

Maastricht

1997

1999

Tratatul de

la

Amsterdam

2001

2003

Tratatul

la

Nisa

 

 

   

        

   

Cei trei piloni ai Uniunii Europene|

Comunitățile Europene:  

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice|

Comunitatea Europeană a Energiei

Atomice (EURATOM)

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și

Oțelului (CECO)Tratatul a expirat în 2002

   

Comunitatea Economică Europeană (CEE)

        Regulile Schengen   Comunitatea

Europeană (EC)

   

TREVI

Justiție și

afaceri

interne (JHA)

 

 

Cooperarea polițienească

și judiciară în materie

penală (CPJMP)

         European Political

Cooperation (EPC)

Common Foreign and Security

Policy (CFSP)

Unconsolidated

bodiesUniunea Vest-Europeană (UVE)