Tratament Naturisdt Lichen Plan

1
U U Lichen plan. Este o dermatoză cronică, de natură ne precizată inflamatorie, cutaneo-mucoasă, caracterizată din punct de vedere clinic printr-o erupţie pruriginoasă, mai mult sau mai puţin întinsă, constituită din papule cu aspect particular. Leziunea elementară a lichenului plan este o papul ă (băşicuţă roşie pe piele) de mărimea unei gămălii de ac, de culoare roşietică sau roşiatică g ălbuie şi uneori roşiatică- liliachie, de formă rotundă sau poligonal ă cu suprafaţa netedă şi lucioasă ca o faţetă de cristal, prezentând adesea în centrul său o mică înfundătură punctiformă. Această papul ă este uscată de consistenţă fermă şi lipsită de scuame vizibile. Elementele eruptive de tipul descris pot rămâne izolate unele de altele, presărând cu o desime variabil ă după cazuri, porţiuni mai mult sau mai puţin întinse a tegumentului. De obicei însă papulele de lichen plan au tendinţa de a se grupa laolaltă, în mod mai mult sau mai puţin strâns, atingându-se sau chiar reunindu-se. În felul acesta pot rezulta placarde ovulare sau neregulate mai mult sau mai puţin întinse, la periferia cărora continuă să se vadă încă răsfirate, elemente papuloase izolate. Ori care ar fi consistenţa lor, elementele eruptive nu-şi pierd complet individualitatea lor în sensul că ele nu se contopesc într-o masă comună de infiltraţie, ci continuă a fi separate unele de altele, cel puţin la suprafaţa lor, prin ni şte fine şănţuleţe liniare, desenate parcă cu vârful unui ac. Privite la lumină apar presărate cu o infinitate de faţete lucitoare, fiecare dintre ele reprezentând suprafaţa turtită şi netedă a elementelor papuloase din care sunt constituite. În cazurile mai vechi, suprafaţa placardelor poate fi acoperită cu scuame fine, aderente, puţin vizibile, dar zgârierea lor cu unghia provoacă o dung ă pulverulentă. Alteori elemente izolate de lichen plan continuă să crească pe cont propriu, atingând un diametru de ½ cm, sau şi mai mare. Ajunse în această fază de dezvoltare, papulele de lichen plan, a căror margine pare mai ridicată decât centrul, încep să prezinte un semn vizibil şi la suprafaţa placardelor confluente, dar mai mult şi mai bine desenate aici, la suprafaţa elementelor papuloase există un desen ca o reţea de desene opaline albicioase sau cenuşii care se văd bine pe fondul roşiatic al elementului eruptiv. Devin şi mai vizibile dacă ungem suprafaţa papulei cu vaselină lichidă care face stratul cornos mai transparent. Se pot localiza pe faţa anterioară a pumnului, antebraţe, în regiunea sub ombilical ă, organele genitale, pe părţile laterale ale trunchiului şi în regiunea lombară inferioară. Lichenul plan poate să determine leziuni caracteristice la nivelul tuturor mucoaselor. În cavitatea bucal ă sunt interesate mucoasa jugal ă, limba, semimucoasa buzelor şi mai rar mucoasa gingival ă. La nivelul mucoasei jugale, erupţia lichidiană este situată la nivelul liniei interdentare şi are forma unei arborizaţii albicioase, asemănătoare nervurilor frunzei de ferig ă. Pe mucoasa genital ă se pot întâlni frecvent aspecte inelare. Lichenul plan poate determina manifestări caracteristice la nivelul fanerelor. Lichenul plan folicular, cantonat în pielea păroasă a capului. Uneori mai ales în formele discrete ale bolii poate fi ANULAR- localizat de preferinţă pe organele genitale (penis, gland, scrot) dar se poate întâlni şi în alte regiuni ale corpului. Această formă de lichen plan este caracterizată prin pl ăci rotunde, al cărui centru este uşor proeminent descriind un cerc sau un oval, având un diametru de 1-2 cm. La organele genitale şi în special la scrot, formaţiunile circinate pot atinge dimensiuni mult mai mari, dar conturul lor pare fragmentat din cauza încreţiturilor organului aşa încât reconstituirea formei elementului necesită destinderea pielii regiunii. O particularitate a lichenului plan circinat genital este aceia că chenarul care delimitează placardul poate fi reprezentat aici printr-o linioară cenuşie sau opalină de grosimea unui fir de păr. Lichenul liniar: elementele eruptive sunt dispuse în formă de bandă, urmând direcţia unor trunchiuri nervoase periferice. Se poate localiza fie pe una din părţile laterale ale toracelui, îmbrăcând aspectul unei erupţii zoosteriene, fie pe membre, unde desenează o fâşie îngustă lată de 1-2 cm, întinzându-se uneori de la rădăcină, până la extremitatea lor liberă. Pot fi însă şi datorită scărpinăturilor, când se prezintă sub aspectul unui şirag de papule dispuse cap la cap, desenând ni şte linioare drepte, având o lungime de câţiva cm, urmând direcţia scărpinăturilor. Se mai întâlneşte pe mucoasa bucal ă. Sediul său obi şnuit este aici porţiunea posterioară a peretelui intern al obrazului, unde se constată existenţa unei reţele fine, albicioase, situate la nivelul ultimului molar de unde se întinde adesea de-a lungul interliniei dentare, mergând până la marginea buzelor. Când se localizează pe limbă se mai poate prezenta sub aspectul unor pl ăci opaline de dimensiuni variabile, rotunde, atunci când rămân izolate, sau neregulate, atunci când sunt de obicei confluente. Lichenul plan este o dermatoză de obicei pruriginoasă, pruritul fiind uneori mai ales la nervoşi şi surmenaţi, foarte intens şi supărător împiedicând somnul bolnavului. Leziunile bucale nu sunt însoţite de nici o senzaţie particulară, aşa încât bolnavii nici nu-şi dau seama de existenţa lor. Lichenul plan acut are papule mici roşii diseminate pe corp. Lichenul bulos îl întâlnim, când apar bule şi este prezent pe gambe. Lichenul plan cornos este constituit din papule pe care apar scuame groase, cornoase. Lichenul atrofic şi scleros este caracterizat prin pl ăci atrofice albe, leziuni tipice de lichen în vecinătate. Lichenul eroziv al degetelor de la picioare care apare la femeile de vârstă mijlocie cu localizare la pulpa degetelor şi îndeosebi la cel mare. Această formă cuprinde şi leziuni obi şnuite pe tegumente de lichen plan şi se asociază adesea leziuni erozive în cavitatea bucal ă. La unghii putem întâlnii onicholiza total ă. Uneori poate dispare spontan, dar recidivele sunt frecvente. Afecţiunea interesează adultul, îndeosebi pe nervoşi şi surmenaţi. Sunt incriminaţi: nervii, stres, alergia, infecţiile, deregl ările hormonale, etc. Lichenul striat- ridicături mici roze mai mult sau mai puţin scuamoase, dispuse în bandă liniară continuă sau discontinuă, de-a lungul unui membru, gât sau torace, întotdeauna unilateral. Apare brusc şi dispare în câteva luni, fără să lase urme. Nu necesită tratament. Tratament: În primul rând se vor lua preparate sedative care să asigure o mai bună stare nervoasă. Se indică următoarele plante medicinale: brusture, ghimber, năprasnic, păducel, pelin, roini ţă, rostopască, rozmarin, salvia, soc, stejar, sunătoare, talpa gâştei, trei fraţi pătaţi, valeriană, sedativ nervos tip Plafar. Modul de folosire al plantelor medicinale. Brusture (Arctium lapa) 1 linguri ţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară şi se consumă 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului.. Ghimber (Zinghiber officinalis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită (rădăcină) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate măcina rădăcina cu râşni ţa de cafea şi se pune o jumătate de linguri ţă de praf sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite cu apă de 3 ori pe zi. Se face înaintea meselor cu 15 minute. Mărul lupului (Aristolochia clematitis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate face gargară de mai multe ori pe zi, dar să nu se înghită pentru că este toxic. Se aplică extern sub formă de comprese sau se poate aplica sub formă de praf de 2 ori pe zi. Năprasnic (Geranium robertiarum) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este o plantă cu efect anticancerigen puternică. Păducel (Crataegus monogyra) 1 linguri ţă de plantă mărunţită (frunze şi flori) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. În cazul în care se vor folosi fructele se foloseşte cantitate dubl ă de plantă. Pelin (Artemisia absinthum) se pune o jumătate de linguri ţă de plantă la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi Roiniţă Melissa officinalis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Rostopască (Chelidonia majs) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma în cursul zilei sau se poate aplica extern praf sau compresă cu ceai. Este o plantă anticancerigenă. Rozmarin (Rozmarinus officinalis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Salvia (Salvia officinalis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este o plantă cu efect anti cancerigen. Soc (Sambucus nigra) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului. Stejar (Quercus officinalis) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă în cursul unei zile. Este o plantă anticancerigenă. Sunătoare (Hipericum perforatum) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Talpa gâştei (Leonorus cardiaca) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor) 1 linguri ţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Are efect de dezintoxicare a organismului. Se poate folosi şi în amestec cu alte plante. Valeriană (Valeriana officinalis) 1 linguri ţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se poate consuma pentru lini ştirea nervoasă. Din toate aceste plante există şi tincturi la magazinele de profil şi în acest caz se iau conform indicaţiilor producătorului. Sedativ nervos tip Plafar. Se foloseşte conform indicaţiilor scrise pe fiecare pungă. Tincturile se pot cumpăra gata preparate de la magazinele de profil, sau se pot prepara în casă. În mod normal se vor lua câte 10 picături-1 linguri ţă 1 –2 ori pe zi. Pentru diminuarea mâncărimii cel mai bine este să se aplice apă cu suc de lămâie în diferite diluţii (1/1- 1/10) în funcţie de toleranţa local ă individual ă. Se foloseşte tamponând cu o vată muiată în această soluţie de mai multe ori pe zi (practic de câte ori îl mănâncă local). Se va lua obligatoriu şi următorul preparat: 100 g polen de albine se va pune într-un borcan de 800 ml. Se va pune în borcan 30 ml tinctură de valeriană. Se acopere pentru 2 ore, apoi cu o lingură se vor căuta să se sfărâme toate grăuncioarele de polen. După ce s-au zdrobit toate acestea se va pune până la umplerea borcanului miere polifloră cu l ăpti şor de matcă (este gata preparat la Apicola) Se va amesteca bine înainte de administrare. Se va lua câte o lingură de 2 ori pe zi din acest preparat. Cei care sunt cu greutatea mai mare decât normal vor lua acest produs înainte de mese cu 15 minute „taie pofta de mâncare”, iar cei slabi vor lua acest preparat după mese cu 15 minute. Se va ţine la rece şi neapărat se va amesteca foarte bine înainte de fiecare administrare, deoarece are tendinţa de a se stratifica şi atunci se va lua doar polen sau numai miere, depinde din ce parte se ia din borcan. Copii pot lua câte o linguri ţă dacă sunt trecuţi de 5 ani de 2 ori pe zi, în cure de 30 zile cu pauză apoi de 15 zile după care se va putea relua acest tratament. Local se va unge cu violet de Genţiana 1% de 2-3 ori pe zi. În acest preparat este bine să se pună şi 30 l de tinctură de Arnică la 100 ml de preparat. Uleiurile din plante: sunătoare, g ălbenele, cătină, etc, se pot aplica şi în aceste cazuri prin tamponări de 2 ori pe zi. La gură se preferă să se folosească uleiul de busuioc (Ocinum basilicum) sau de cimbru (Saturneja hortensis) care sunt foarte eficiente. Sau se poate consuma ceaiul de salvie (Salvia officinalis). În toate cazurile se va folosi tinctura de propolis 30% luată intern câte 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi. Se va pune pe un miez de pâine se mestecă bine în gură şi se înghite. Se va face şi acesta în cure de 30 zile după aceia urmează o pauză de 7 zile şi se poate relua.

description

Tratament Naturisdt Lichen Plan

Transcript of Tratament Naturisdt Lichen Plan

Page 1: Tratament Naturisdt Lichen Plan

Util. online: 0 Vizit. online: 1

Util. det: 6 Cop. det: 0

Lichen plan.

Este o dermatoză cronică, de natură ne precizată inflamatorie, cutaneo-mucoasă, caracterizată din punct de

vedere clinic printr-o erupţie pruriginoasă, mai mult sau mai puţin întinsă, constituită din papule cu aspect

particular.

Leziunea elementară a lichenului plan este o papulă (băşicuţă roşie pe piele) de mărimea unei gămălii de ac,

de culoare roşietică sau roşiatică gălbuie şi uneori roşiatică- liliachie, de formă rotundă sau poligonală cu suprafaţa

netedă şi lucioasă ca o faţetă de cristal, prezentând adesea în centrul său o mică înfundătură punctiformă.

Această papulă este uscată de consistenţă fermă şi lipsită de scuame vizibile.

Elementele eruptive de tipul descris pot rămâne izolate unele de altele, presărând cu o desime variabilă

după cazuri, porţiuni mai mult sau mai puţin întinse a tegumentului. De obicei însă papulele de lichen plan au

tendinţa de a se grupa laolaltă, în mod mai mult sau mai puţin strâns, atingându-se sau chiar reunindu-se. În felul

acesta pot rezulta placarde ovulare sau neregulate mai mult sau mai puţin întinse, la periferia cărora continuă să se

vadă încă răsfirate, elemente papuloase izolate. Ori care ar fi consistenţa lor, elementele eruptive nu-şi pierd

complet individualitatea lor în sensul că ele nu se contopesc într-o masă comună de infiltraţie, ci continuă a fi

separate unele de altele, cel puţin la suprafaţa lor, prin nişte fine şănţuleţe liniare, desenate parcă cu vârful unui ac.

Privite la lumină apar presărate cu o infinitate de faţete lucitoare, fiecare dintre ele reprezentând suprafaţa turtită şi

netedă a elementelor papuloase din care sunt constituite. În cazurile mai vechi, suprafaţa placardelor poate fi

acoperită cu scuame fine, aderente, puţin vizibile, dar zgârierea lor cu unghia provoacă o dungă pulverulentă.

Alteori elemente izolate de lichen plan continuă să crească pe cont propriu, atingând un diametru de ½ cm,

sau şi mai mare. Ajunse în această fază de dezvoltare, papulele de lichen plan, a căror margine pare mai ridicată

decât centrul, încep să prezinte un semn vizibil şi la suprafaţa placardelor confluente, dar mai mult şi mai bine

desenate aici, la suprafaţa elementelor papuloase există un desen ca o reţea de desene opaline albicioase sau

cenuşii care se văd bine pe fondul roşiatic al elementului eruptiv. Devin şi mai vizibile dacă ungem suprafaţa

papulei cu vaselină lichidă care face stratul cornos mai transparent.

Se pot localiza pe faţa anterioară a pumnului, antebraţe, în regiunea sub ombilicală, organele genitale, pe

părţile laterale ale trunchiului şi în regiunea lombară inferioară.

Lichenul plan poate să determine leziuni caracteristice la nivelul tuturor mucoaselor. În cavitatea bucală

sunt interesate mucoasa jugală, limba, semimucoasa buzelor şi mai rar mucoasa gingivală. La nivelul mucoasei

jugale, erupţia lichidiană este situată la nivelul liniei interdentare şi are forma unei arborizaţii albicioase,

asemănătoare nervurilor frunzei de ferigă. Pe mucoasa genitală se pot întâlni frecvent aspecte inelare.

Lichenul plan poate determina manifestări caracteristice la nivelul fanerelor. Lichenul plan folicular,

cantonat în pielea păroasă a capului.

Uneori mai ales în formele discrete ale bolii poate fi ANULAR- localizat de preferinţă pe organele genitale

(penis, gland, scrot) dar se poate întâlni şi în alte regiuni ale corpului.

Această formă de lichen plan este caracterizată prin plăci rotunde, al cărui centru este uşor proeminent

descriind un cerc sau un oval, având un diametru de 1-2 cm. La organele genitale şi în special la scrot, formaţiunile

circinate pot atinge dimensiuni mult mai mari, dar conturul lor pare fragmentat din cauza încreţiturilor organului aşa

încât reconstituirea formei elementului necesită destinderea pielii regiunii.

O particularitate a lichenului plan circinat genital este aceia că chenarul care delimitează placardul poate fi

reprezentat aici printr-o linioară cenuşie sau opalină de grosimea unui fir de păr.

Lichenul liniar: elementele eruptive sunt dispuse în formă de bandă, urmând direcţia unor trunchiuri

nervoase periferice. Se poate localiza fie pe una din părţile laterale ale toracelui, îmbrăcând aspectul unei erupţii

zoosteriene, fie pe membre, unde desenează o fâşie îngustă lată de 1-2 cm, întinzându-se uneori de la rădăcină,

până la extremitatea lor liberă. Pot fi însă şi datorită scărpinăturilor, când se prezintă sub aspectul unui şirag de

papule dispuse cap la cap, desenând nişte linioare drepte, având o lungime de câţiva cm, urmând direcţia

scărpinăturilor.

Se mai întâlneşte pe mucoasa bucală. Sediul său obişnuit este aici porţiunea posterioară a peretelui intern al

obrazului, unde se constată existenţa unei reţele fine, albicioase, situate la nivelul ultimului molar de unde se întinde

adesea de-a lungul interliniei dentare, mergând până la marginea buzelor. Când se localizează pe limbă se mai poate

prezenta sub aspectul unor plăci opaline de dimensiuni variabile, rotunde, atunci când rămân izolate, sau

neregulate, atunci când sunt de obicei confluente.

Lichenul plan este o dermatoză de obicei pruriginoasă, pruritul fiind uneori mai ales la nervoşi şi surmenaţi,

foarte intens şi supărător împiedicând somnul bolnavului. Leziunile bucale nu sunt însoţite de nici o senzaţie

particulară, aşa încât bolnavii nici nu-şi dau seama de existenţa lor.

Lichenul plan acut are papule mici roşii diseminate pe corp.

Lichenul bulos îl întâlnim, când apar bule şi este prezent pe gambe.

Lichenul plan cornos este constituit din papule pe care apar scuame groase, cornoase.

Lichenul atrofic şi scleros este caracterizat prin plăci atrofice albe, leziuni tipice de lichen în vecinătate.

Lichenul eroziv al degetelor de la picioare care apare la femeile de vârstă mijlocie cu localizare la pulpa

degetelor şi îndeosebi la cel mare. Această formă cuprinde şi leziuni obişnuite pe tegumente de lichen plan şi se

asociază adesea leziuni erozive în cavitatea bucală. La unghii putem întâlnii onicholiza totală.

Uneori poate dispare spontan, dar recidivele sunt frecvente.

Afecţiunea interesează adultul, îndeosebi pe nervoşi şi surmenaţi. Sunt incriminaţi: nervii, stres, alergia,

infecţiile, dereglările hormonale, etc.

Lichenul striat- ridicături mici roze mai mult sau mai puţin scuamoase, dispuse în bandă liniară continuă sau

discontinuă, de-a lungul unui membru, gât sau torace, întotdeauna unilateral. Apare brusc şi dispare în câteva luni,

fără să lase urme. Nu necesită tratament.

Tratament: În primul rând se vor lua preparate sedative care să asigure o mai bună stare nervoasă.

Se indică următoarele plante medicinale: brusture, ghimber, năprasnic, păducel, pelin, roiniţă, rostopască,

rozmarin, salvia, soc, stejar, sunătoare, talpa gâştei, trei fraţi pătaţi, valeriană, sedativ nervos tip Plafar.

Modul de folosire al plantelor medicinale.

Brusture (Arctium lapa) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se

strecoară şi se consumă 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului..

Ghimber (Zinghiber officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită (rădăcină) se pune la 250 ml apă clocotită. Se

acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se poate măcina rădăcina cu râşniţa de

cafea şi se pune o jumătate de linguriţă de praf sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite cu apă de 3 ori pe zi. Se

face înaintea meselor cu 15 minute.

Mărul lupului (Aristolochia clematitis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se

acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate face gargară de mai multe ori pe zi, dar să nu se înghită pentru

că este toxic. Se aplică extern sub formă de comprese sau se poate aplica sub formă de praf de 2 ori pe zi.

Năprasnic (Geranium robertiarum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere

pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este o plantă cu efect anticancerigen puternică.

Păducel (Crataegus monogyra) 1 linguriţă de plantă mărunţită (frunze şi flori) se pune la 250 ml apă clocotită. Se

acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. În cazul în care se vor folosi fructele se

foloseşte cantitate dublă de plantă.

Pelin (Artemisia absinthum) se pune o jumătate de linguriţă de plantă la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru

15 minute apoi se strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi

Roiniţă Melissa officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15

minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Rostopască (Chelidonia majs) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru

15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma în cursul zilei sau se poate aplica extern praf sau compresă cu ceai.

Este o plantă anticancerigenă.

Rozmarin (Rozmarinus officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere

pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Salvia (Salvia officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15

minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este o plantă cu efect anti cancerigen.

Soc (Sambucus nigra) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute

apoi se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi, pentru efectul de dezintoxicare al organismului.

Stejar (Quercus officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute,

apoi se strecoară. Se consumă în cursul unei zile. Este o plantă anticancerigenă.

Sunătoare (Hipericum perforatum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere

pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Talpa gâştei (Leonorus cardiaca) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere

pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.

Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru

15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Are efect de dezintoxicare a organismului. Se poate folosi

şi în amestec cu alte plante.

Valeriană (Valeriana officinalis) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5

minute apoi se strecoară. Se poate consuma pentru liniştirea nervoasă.

Din toate aceste plante există şi tincturi la magazinele de profil şi în acest caz se iau conform indicaţiilor

producătorului.

Sedativ nervos tip Plafar. Se foloseşte conform indicaţiilor scrise pe fiecare pungă.

Tincturile se pot cumpăra gata preparate de la magazinele de profil, sau se pot prepara în casă. În mod normal se

vor lua câte 10 picături-1 linguriţă 1 –2 ori pe zi.

Pentru diminuarea mâncărimii cel mai bine este să se aplice apă cu suc de lămâie în diferite diluţii (1/1-

1/10) în funcţie de toleranţa locală individuală. Se foloseşte tamponând cu o vată muiată în această soluţie de mai

multe ori pe zi (practic de câte ori îl mănâncă local).

Se va lua obligatoriu şi următorul preparat: 100 g polen de albine se va pune într-un borcan de 800 ml. Se va

pune în borcan 30 ml tinctură de valeriană. Se acopere pentru 2 ore, apoi cu o lingură se vor căuta să se sfărâme

toate grăuncioarele de polen. După ce s-au zdrobit toate acestea se va pune până la umplerea borcanului miere

polifloră cu lăptişor de matcă (este gata preparat la Apicola) Se va amesteca bine înainte de administrare. Se va lua

câte o lingură de 2 ori pe zi din acest preparat. Cei care sunt cu greutatea mai mare decât normal vor lua acest

produs înainte de mese cu 15 minute „taie pofta de mâncare”, iar cei slabi vor lua acest preparat după mese cu 15

minute. Se va ţine la rece şi neapărat se va amesteca foarte bine înainte de fiecare administrare, deoarece are

tendinţa de a se stratifica şi atunci se va lua doar polen sau numai miere, depinde din ce parte se ia din borcan.

Copii pot lua câte o linguriţă dacă sunt trecuţi de 5 ani de 2 ori pe zi, în cure de 30 zile cu pauză apoi de 15

zile după care se va putea relua acest tratament.

Local se va unge cu violet de Genţiana 1% de 2-3 ori pe zi. În acest preparat este bine să se pună şi 30 l de

Găseşte-ne pe Facebook.

Sanatate

Îmi place

72 de persoane apreciază Sanatate.

Plugin social Facebook

Lichen plan. - Peste 5000 de retete si preparate naturiste. - comarion.ro/sanatate http://www.sanatate.comarion.ro/lichen-plan_ret_2880.html

1 din 2 20.06.2013 23:47

tinctură de Arnică la 100 ml de preparat.

Uleiurile din plante: sunătoare, gălbenele, cătină, etc, se pot aplica şi în aceste cazuri prin tamponări de 2 ori

pe zi.

La gură se preferă să se folosească uleiul de busuioc (Ocinum basilicum) sau de cimbru (Saturneja

hortensis) care sunt foarte eficiente. Sau se poate consuma ceaiul de salvie (Salvia officinalis).

În toate cazurile se va folosi tinctura de propolis 30% luată intern câte 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3

ori pe zi. Se va pune pe un miez de pâine se mestecă bine în gură şi se înghite.

Se va face şi acesta în cure de 30 zile după aceia urmează o pauză de 7 zile şi se poate relua.