Ca regulă generală,caracterul suspect al unei operaţiuni bancare decurge din modul neobişnuit în care aceasta se produce,raportat la criteriile de eficienţă economică,practica bancară şi activităţile curente ale unui client.

În mod curent,cele mai des utilizate servicii bancare sunt cele pentru deschiderea unor conturi,constituirea unor depozite,obţinerea unor împrumuturi,servicii de transfer de fonduri,schimburile valutare,emiterea de cecuri,etc. Alături de aceste servicii ce pot fi considerate tradiţionale,dar care pot fi prestate şi prin metode noi,bazate pe sistemul informatic,băncile mai oferă casete pentru păstrarea valorilor,seifuri,dar şi consultanţă în afaceri,etc.

În măsura în care tranzacţiile se abat de la criteriile de eficienţă economică,pot fi puse sub semnul întrebării,cu privire la adevăratul lor scop.

Definitie: Operatiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei si/sau caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului uneia dintre persoanele prevazute la art. 10, trezeste suspiciunea de spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism.

Caracterul suspect al activităţilor sau tranzacţiilor decurge din modul neobişnuit în care se efectuează, raportat la activităţile curente şi/sau obişnuite, criteriile de eficienţă economică şi practica bancară ale unei persoane fizice sau juridice. Tranzacţiile suspecte de finanţarea terorismului sînt stabilite în baza criteriilor subiective şi obiective în conformitate cu recomandările naţionale şi internaţionale în domeniu, precum şi în baza listelor persoanelor şi entităţilor implicate în activităţi teroriste, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, de către Serviciul de Informaţii şi Securitate

Suspiciunea privind activităţile sau tranzacţiile este personală şi subiectivă, generînd lipsă de încredere în persoana sau persoanele care le realizează, îndoială în ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor acestora.

Spălarea banilor folosind tranzacţiile în numerar (cash):

Depozite neobişnuit de mari în numerar făcute de o persoană fizică sau o companie ale cărei activităţi curente de afaceri ar fi în mod normal generate prin cecuri sau alte instrumente de finanţare;

Creşteri substanţiale de depozite în numerar ale unei persoane fizice sau ale unei societăţi fără o cauză aparentă, în special dacă asemenea depozite sunt după aceea transferate într-o perioadă scurtă de timp din cont şi/sau către o destinaţie care nu poate fi asociată în mod normal cu clientul;

Clienţi care depun numerar prin numeroase formulare de depozit în aşa fel încât suma fiecărui depozit este "nesemnificativă", dar totalul tuturor depunerilor este important;

Conturi ale companiilor ale căror tranzacţii - atât depuneri, cât şi retrageri - sunt efectuate mai degrabă în numerar decât prin forme de debit şi credit asociate în mod normal cu operaţiuni comerciale (de exemplu, cecuri, acreditive, cambii etc.);

Clienţi care, în mod constant, varsă sau depun numerar pentru a acoperi trate bancare, transferuri de bani sau alte instrumente de plată negociabile şi uşor vandabile;

Clienţi care cer să schimbe o mare cantitate de bancnote cu valoare nominală mică pentru cele cu valoare nominală mai mare;

Frecvente schimburi de numerar în alte valute;

Sucursale care efectuează mult mai multe tranzacţii în numerar decât în mod obişnuit (statisticile băncii centrale detectează aberaţii în tranzacţiile cu numerar);

Clienţi ale căror depuneri conţin bancnote false sau instrumente contrafăcute;

Clienţi care transferă mari sume de bani în sau din străinătate cu instrucţiuni de plată în numerar;

Depuneri mari în numerar folosind dispozitive de depunere a banilor, evitând în felul acesta contactul direct cu banca.

Spălarea banilor folosind conturile băncilor

Clienţi care vor să menţină un număr de conturi personale sau conturi administrate de bancă, care nu par să fie compatibile cu genul activităţii lor, inclusiv tranzacţii care implică persoane nominalizate;

Clienţi care au numeroase conturi şi le alimentează cu numerar, în situaţia în care totalul depunerilor constituie o mare sumă de bani;

Orice persoană fizică sau companie al cărei cont nu indică desfăşurarea unor activităţi normale în operaţiile bancare personale sau de afaceri, ci este utilizat pentru încasări sau plăţi de sume mari de bani care nu au nici un scop sau legătură evidentă cu deţinătorul contului şi/sau afacerile sale (de exemplu, o creştere substanţială a rulajului unui cont);

Evitarea furnizării de informaţii normale când se deschide un cont, furnizarea de infor-maţii minime sau fictive sau, când se cere deschiderea unui cont, furnizarea unor infor-maţii care sunt greu de verificat de către instituţia financiară sau necesită prea mulţi bani pentru a fi verificate;

Clienţi care par să aibă conturi în câteva instituţii financiare din aceeaşi localitate, în special când banca este conştientă de existenţa unui proces de consolidare regulată a acestor conturi, anterior unei cereri pentru transmiterea progresivă de fonduri;

Concordanţa dintre ieşirile şi intrările de numerar în aceeaşi zi sau în ziua anterioară;

Alimentarea contului prin cecuri emise de terţi în sume mari andosate în favoarea clientului;

Retrageri mari de numerar dintr-un cont inactiv în prealabil sau dintr-un cont care tocmai a primit neaşteptat o importantă sumă din străinătate;

Clienţi care, împreună şi simultan, folosesc ghişee diferite pentru a efectua mari tranzacţii în numerar sau tranzacţii în valută;

Folosirea pe scară mai mare a dispozitivelor de păstrare a banilor,

Amplificarea operaţiunilor efectuate de persoanele fizice. Folosirea pachetelor sigilate depozitate şi retrase;

Reprezentanţii companiei evită contacte cu sucursala;

Creşteri substanţiale de depuneri în numerar sau de instrumente negociabile (cecuri, poliţe etc.) ale unei firme sau o companie specializată, folosind conturile clienţilor sau conturile interne sau conturile de împuternicire, în special dacă depozitele sunt transferate rapid între conturi de împuternicire şi ale clienţilor;

Clienţi care refuză să furnizeze informaţii care, în condiţii normale, i-ar califica pentru obţinerea de credite sau de alte servicii bancare ce ar putea fi considerate importante;

Folosirea insuficientă a facilităţilor bancare normale, de exemplu, evitarea acordării de dobânzi mari pentru solduri mari;

Un mare număr de persoane fizice care efectuează plăţi în cadrul aceluiaşi cont, fără o explicaţie adecvată.

Spălarea banilor folosind tranzacţii de investiţii:

Cumpărarea de hârtii de valoare pentru a fi păstrate în custodie la instituţia financiară, când acest fapt nu pare potrivit cu standingul (rangul,poziţia)clientului;

Tranzacţii de depozit/împrumut "back to back", cu subsidiare sau afiliate ale instituţiilor financiare din străinătate, cunoscute ca făcând parte din aria traficului de droguri;

Cereri ale clienţilor pentru servicii manageriale de investiţii (fie în valută, fie in hârtii de valoare) unde sursa fondurilor este neclară sau nu este potrivită cu standingul clientului;

Plata în sume neobişnuit de mari în cash a hârtiilor de valoare;

Cumpărarea sau vânzarea unei hârtii de valoare care nu are un scop perceptibil sau in circumstanţe care par a fi neobişnuite.

Spălarea banilor prin activităţi internaţionale offshore;

Client recomandat de o sucursală din străinătate, filială sau altă bancă deschisă în ţări unde producţia de droguri sau traficul de droguri pot fi predominante;

Folosirea de acreditive şi alte metode de finanţare a comerţului pentru a face să circule bani între ţări unde asemenea comerţ nu este compatibil cu afacerile obişnuite ale clientului;

Clienţi care fac plăţi regulate şi importante, inclusiv tranzacţii transmise telegrafic, care nu pot fi identificate clar ca tranzacţii bona fidae sau primesc plăţi frecvente şi impor-tante din ţări care sunt în mod obişnuit asociate cu producerea, prelucrarea sau desfacerea drogurilor; organizaţii teroriste interzise (ţări paradis fiscal);

Constituirea de solduri mari, nepotrivite cu rulajul cunoscut al afacerii clientului, şi transferuri ulterioare către conturi ţinute in străinătate;

Transferuri electronice de fonduri, fără explicaţii, efectuate de clienţi sub formă de intrări şi ieşiri sau fără a fi trecute printr-un cont;

Cereri frecvente de cecuri de călătorie, trate în valută şi alte instrumente negociabile care urmează a fi emise;

Frecvente plăţi de cecuri de călătorie sau trate în valută, în mod special dacă provin din străinătate.

Spălarea banilor implicând agenţi şi funcţionari ai instituţiilor financiare:

Schimbări în caracteristicile funcţionarului, de exemplu, stil de viaţă risipitor sau evitarea plecării în vacanţă;

Schimbări în performanţele agentului sau funcţionarului, de exemplu, vânzătorul care vinde contra numerar are rezultate remarcabile sau neaşteptat de mari;

Orice afacere cu un agent unde identitatea beneficiarului final sau a contrapartidei este necunoscută, contrara procedurii normale pentru felul respectiv de afacere,

Spălarea banilor prin împrumuturi asigurate sau neasigurate:

Clienţi care rambursează" credite slab performante în mod neaşteptat;

Cererea de a împrumuta bani, având ca garanţie active ţinute de o instituţie financiară sau o terţă persoană1, unde originea activelor este necunoscută sau activele sunt incom-patibile cu bonitatea clientului;

Cererea unui client către o instituţie financiară pentru a procura sau aranja o finanţare, unde sursa contribuţiei financiare a clientului la afacere este neclară, în mod special unde este implicată o proprietate.

Alături de aceste posibile semnale ale unor tranzacţii care urmăresc spălarea banilor,în literatura de specialitate,se consideră unanim,că transferurile de sume spre şi dinspre zone cunoscute ca paradisuri fiscale,zone de conflict sau producătoare de droguri , operaţiunile cu numerar ,în sume foarte mari,sunt cele mai expuse în a fi considerate tranzacţii suspecte.

Tranzacţii suspecte specifice altor domenii decât cel bancar :

În domeniul pieţei de capital

Utilizarea numerarului pentru achiziţionarea de valori mobiliare sau pentru plata celor vândute, în locul decontărilor fără numerar (virament), mai ales când se vehiculează sume importante. Aceasta, deoarece actorii pieţei de capital nu sunt simpli cetăţeni, care îşi efectuează plăţile în numerar, ci investitori care deţin importante capitaluri;

Valorificarea acţiunilor la o valoare în neconcordanţă cu valoarea de piaţă ori cu valoarea nominală. Au existat cazuri când tranzacţionarea unor acţiuni s-a făcut la un preţ de peste 1000 de ori faţă de preţul nominal sau chiar de pe piaţă;

Achiziţionarea unor valori mobiliare de către entităţi situate în paradisuri fiscale, urmată imediat de vânzarea pachetului achiziţionat unei alte firme offshore, de multe ori revânzarea făcându-se în pierdere;

Vânzarea acţiunilor unei persoane la preţ foarte ridicat (de câteva zeci de ori) în raport cu preţul pieţei, unei persoane juridice la care asociat unic sau majoritar este chiar persoana fizică vânzătoare. Scopul îl reprezintă diminuarea impozitului pe profit şi pe dividente în cazul persoanei juridice;

Folosirea aceluiaşi pachet de acţiuni, prin vânzare repetată, în vederea justificării sumelor compensatorii acordate de la buget persoanelor disponibilizate colectiv. În felul acesta s-au încasat de la buget zeci de miliarde de lei, în timp ce infuzia de capital pe piaţă a fost numai de zeci de milioane de lei.

În domeniul pieţei imobiliare:

Utilizarea numerarului în tranzacţiile imobiliare în locul instrumentelor de decontare bancară (conturi bancare);

Achiziţionarea unor terenuri sau clădiri la preţuri mici, urmată de vânzarea lor imediată, dar la preţuri cu mult mai mari. Diferenţa este utilizată pentru spălarea unor bani murdari;

Achiziţionarea unor imobile care se află într-o situaţie precară şi punerea lor la punct, folosind sume ilicite, urmată de revânzarea la un preţ superior. Diferenţa se justifică ca fiind preţul manoperei proprii şi al unor materiale refolosibile ori achiziţionate în timp (la preţuri mici);

Elementele de suspiciune specifice pieţei imobiliare pot fi avute în vedere şi în cazul tranzacţiilor cu bunuri mobile de valoare mare, precum: autoturisme, iahturi, tablouri, colecţii artistice şi numismatice, antichităţi etc.

În domeniul jocurilor de noroc (cazinouri):

Utilizarea unei mari sume în numerar pentru achiziţionarea de jetoane pentru joc, după care se returnează jetoanele şi se solicită plata acestora utilizând altă modalitate decât numerarul, precum: cecuri de casă, cecuri de călătorie, mandate de plată, ordine de plată, transferuri electronice etc.;

Depozitarea numerarului la casa cazinoului, după care se solicită restituirea sumei prin alte instrumente de plată;

Solicitarea unor chitanţe pentru a justifica sumele câştigate;

Achiziţionarea unor bilete nenominale ieşite câştigătoare la diferite sisteme de joc de noroc sau case de pariuri.

În domeniul asigurărilor:

Achiziţionarea de poliţe de asigurare de viaţă de mare valoare, utilizând numerarul, şi nu plăţile prin virament;

Folosirea unor poliţe de asigurare de mare valoare ca garanţie sau colateral pentru obţinerea unui împrumut;

Achiziţionarea unei poliţe de asigurare de mare valoare cu ajutorul numerarului, urmată de răscumpărarea acesteia, solicitându-se alte instrumente de plata;

Plata unor sume cu titlu de asigurări către societăţi de asigurări captive (care aparţin asiguratului) situate în ţări considerate paradisuri fiscale;

Provocarea unor accidente asupra unor bunuri asigurate la o valoare ridicată, urmată de încasarea contravalorii despăgubirilor aferente.

În domeniul financiar:

Creditarea firmei proprii de către asociaţi sau acţionari cu sume importante în numerar, care se introduc fie în contul bancar, fie în casa societăţii comerciale. Acest procedeu este repetat, în condiţiile în care firma funcţionează constant în pierdere. Urmează apoi restituirea creditului, uneori însoţit de dobânzi;

Solicitarea restituirii unor impozite şi taxe de la buget (accize şi TVA cel mai adesea) pentru operaţiuni de export care nu s-au efectuat ori exportul a fost supraevaluat în mod fictiv. La fel se solicită rambursarea de la buget a taxei pe valoarea adăugată în cazul în care produsele achiziţionate se vând în mod constant în pierdere;

Solicitarea de scutiri sau reeşalonări la bugetul de stat, în condiţii în care se solicită certificate fiscale pentru a putea participa la licitaţii organizate în vederea cumpărării de active sau acţiuni, în cadrul procesului de privatizare;

Deşi o societate comercială achiziţionează în mod constant documente cu regim special, ea nu depune bilanţuri şi declaraţii privind obligaţiile fiscale (lunare sau trimestriale);

Depunerea unor declaraţii fiscale nereale sau false, în discordanţă cu activitatea anterioară a agentului economic sau care rezultă din alte informaţii, ca de exemplu, cele de natură vamală.

În domeniul vamal:

Utilizarea unor facturi de export subevaluate pentru a repatria o parte din preţ, diferenţa depunându-se în conturi offshore, sau supraevaluate pentru a se putea introduce în ţară bani iliciţi din străinătate;

Utilizarea unor facturi de import subevaluate pentru a se plăti taxe vamale cât mai mici sau supraevaluate pentru a se transfera în străinătate sumele ilicite produse în România.

În domeniul valutar:

Folosirea cu precădere a plăţilor în avans, în mod repetat, fără ca acestea să mai fie justificate prin import sau prin restituire;

Plăţile în avans sunt preferate acreditivului, modalitate mai sigură şi mai eficientă pentru garantarea realizării importurilor;

Plata unor facturi reprezentând contravaloarea unor servicii de valoare mare şi fără prezentarea certificatului fiscal eliberat de autoritatea fiscală din ţara beneficiarului plăţii;

Criteriile generale ale tranzacţiilor suspecte sînt:

1) refuzul nemotivat a clientului de a prezenta informaţia, care nu este prevăzută de actele legislative, dar care se solicită în conformitate cu uzanţele şi practica bancară, precum şi preocuparea excesivă a clientului asupra confidenţialităţii operaţiunilor pe care le efectuează;

2) ignorarea de către client a condiţiilor mai favorabile de acordare a serviciilor (mărimea comisionului, rata pe depozite la vedere şi depozite pe termen etc.), precum şi oferirea de către client a unui comision prea înalt sau unui comision care iniţial diferă de cel ce se încasează de obicei la acordarea unor asemenea servicii;

3) operaţiunile clientului nu au un sens economic evident, nu corespund caracterului activităţilor clientului şi nu au ca scop dirijarea lichidităţii sau asigurarea riscurilor;

4) existenţa unor cereri de efectuare a decontărilor nestandarde sau dificile, care diferă de la practica obişnuită folosită de client sau de la practica de piaţă;

5) graba nejustificată din partea clientului la efectuarea operaţiunilor;

6) introducerea de către client în schema operaţiunii, care a fost coordonată în prealabil, a unor modificări esenţiale nemijlocit la începerea efectuării acesteia, îndeosebi referitoare la direcţia mişcării banilor sau altor bunuri;

7) transmiterea de către client a unei însărcinări despre efectuarea operaţiunii prin reprezentant (intermediar), dacă reprezentantul (intermediarul) efectuează însărcinarea clientului fără intrarea în contactul direct (personal) cu entitatea raportoare;

8) înregistrarea în contul clientului, în baza aceluiaşi temei, de la unul sau mai mulţi contraagenţi a sumelor băneşti, care separat nu depăşesc 500 mii de lei, însă în urma cumulării depăşesc suma

menţionată, cu ulteriorul transfer al mijloacelor băneşti la contul clientului, deschis în altă instituţie financiară, sau utilizarea mijloacelor băneşti pentru cumpărarea valutei străine, valorilor mobiliare şi altor active de lichiditate înaltă;

9) divizarea intenţionată a sumelor băneşti, transferate de către client unuia sau mai multor contraagenţi în baza aceluiaşi temei, cu condiţia că în urma adunării sumelor transferate acestea depăşesc 500 mii de lei achitaţi prin virament sau 100 mii lei în numerar;

10) lipsa informaţiei despre client (despre persoana juridică, inclusiv despre instituţia financiară), precum şi imposibilitatea contactării clientului la adresa şi telefonul indicat de acesta;

11) lipsa informaţiei despre client la instituţiile financiare care îl deservesc (sau l-au deservit);

12) dificultăţile care apar la entitatea raportoare în procesul efectuării verificării informaţiei prezentate de către client în conformitate cu cerinţele stabilite de legislaţie, prezentarea de către client a unei informaţii care nu poate fi verificată sau verificarea căreia este foarte costisitoare;

13) imposibilitatea stabilirii contraagenţilor clientului, a numelui / denumirii plătitorului pentru operaţiunile de înscriere în conturile curente a mijloacelor băneşti;

14) lipsa unei eventuale legături între caracterul şi tipul activităţii clientului cu serviciile după care apelează la entitatea raportoare.

Criteriile tranzacţiilor suspecte la efectuarea operaţiunilor în numerar sau fără numerar:

1) deschiderea în timp de 30 de zile pe numele aceluiaşi client a cîtorva depozite pe termen în sumă care nu depăşeşte suma echivalentă de 500 mii de lei (în afara cazurilor cînd este cunoscut că clientul, reieşind din caracterul activităţii sale, regulat în timp de 30 de zile primeşte astfel de sume băneşti), cu ulterioara trecere a sumelor băneşti într-un singur cont după expirarea termenului depozitelor şi (sau) ulteriorul transfer în altă entitate raportoare;

2) trecerea în contul clientului a unor plăţi de la persoanele fizice în suma care depăşeşte 500 mii de lei prin virament şi/sau 100 mii de lei în numerar, inclusiv prin casa entităţii raportoare, în cazul cînd nu sînt operaţiuni ordinare ale clientului;

3) trecerea mijloacelor băneşti în contul clientului - persoanei juridice, pe care operaţiunile nu s-au efectuat mai mult de şase luni sau au fost neesenţiale pentru clientul dat, cu ulterioara scoatere de către client a acestor sume în numerar;

4) trecerea regulată în contul clientului a mijloacelor băneşti în numerar, în urma vînzării entităţii raportoare sau încasarea cecurilor, emise în cadrul sistemelor internaţionale de plată, care presupun ulteriorul accept, cu transferul toatei sume sau a părţii majore din aceasta, chiar dacă suma este mai mică de 500 mii de lei, în decursul unei zile sau zilei următoare, pe contul clientului deschis în altă entitate raportoare sau în folosul unei persoane terţe, inclusiv nerezidentului;

5) transferul mijloacelor băneşti pe un cont (depozit) anonim peste hotare şi încasarea mijloacelor băneşti din contul (depozitul) anonim din străinătate;

6) prezentarea regulată a cecurilor emise de către instituţia financiară nerezidentă şi andosate de către nerezident, la incaso, dacă caracterul respectiv al activităţii nu corespunde activităţii clientului;

7) majorarea neaşteptată a soldului pe contul clientului, nelegată direct cu activitatea acestuia;

8) transferul mijloacelor băneşti de pe contul clientului - persoanei juridice pe contul său deschis în altă instituţie financiară, fără un motiv evident (spre exemplu, fără închiderea contului, nu în scopul achitării creditului, de la o altă instituţie financiară, ratele egale sau mai joase la depozite sau condiţiile de deservire egale sau mai rele într-o altă instituţie raportoare), cu destinaţia plăţii “transferul mijloacelor proprii”, cu excepţia cazului cînd clientul transferă mijloacele financiare la contul său deschis în altă bancă;

9) utilizarea neregulată sau de o singură dată a contului de către client pentru încasarea mijloacelor băneşti cu ulterioara scoatere a acestora în numerar în mai mare de 100 mii lei, cu ulterioara închidere a contului sau încetarea efectuării operaţiunilor prin acesta.

Criteriile tranzacţiilor suspecte la efectuarea operaţiunilor cu contractele de credit:

1) acordarea creditului sub asigurarea executării obligaţiunii de întoarcere a acestuia în formă de plasare a mijloacelor băneşti în moneda creditului sau altă monedă sau valorile mobiliare la purtător pe cont, deschis în entitatea raportoare - creditor sau în altă entitate raportoare;

2) stingerea datoriei expirate pe contractul de credit, dacă condiţiile activităţii clientului şi informaţia de care dispune entitatea raportoare nu permit identificarea sursei de finanţare a datoriei creditoare;

3) acordarea creditului sub gajarea pietrelor preţioase, importate pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv creditarea sub gajarea acestor lucruri de preţ cu plasarea acestora în depozitul creditorului, cu excepţia cazurilor de creditare întreprinderilor care efectuează prelucrarea pietrelor preţioase de producere străină;

4) acordarea creditului sub asigurarea în formă de garanţii organizaţiei de creditare - nerezidente în suma, care constituie un număr întreg (100 mii, 1 milion etc.), cu condiţia lipsei unei legături evidente între locul activităţii clientului şi contraagenţilor acestora şi locul aflării garantului, îndeosebi dacă garanţia se eliberează de către filiala entităţii raportoare - nerezidentă;

5) informaţia expusă în cererea clientului de acordarea creditului nu corespunde informaţiei şi documentelor primite în procesul efectuării tratativelor de la reprezentanţii clientului;

6) pentru stingerea creditului clientului vin mijloacele băneşti din sursele neindicate sau necunoscute;

7) acordarea sau primirea creditului (împrumutului) cu o rată, care esenţial depăşeşte rata medie pe credite pe piaţa internă / externă;

8) transferurile băneşti regulate ale clientului, care în baza informaţiei din cererea pentru transfer, reprezintă stingerea soldului prin trecerea în cont reciprocă, cu excepţia cazurilor de participare a clientului în acordurile de clearing internaţionale sau interguvernamentale sau în operaţiunile trecerii în cont a pretenţiilor reciproce între entităţile raportoare.

Criteriile tranzacţiilor suspecte la efectuarea decontărilor internaţionale:

1) întoarcerea de către client - rezident a avansului achitat prealabil unui nerezident pe contractul de livrare a mărfii (efectuării lucrărilor, prestării serviciilor) în cazurile cînd operaţiunea rezidentului cu nerezident poartă un caracter unic (nu se repetă în timp de şase luni) şi (sau) nu este legată cu activitatea de bază a clientului (în baza datelor despre activitatea clientului de care dispune entitatea raportoare);

2) achitarea nerezidentului de către rezident a unei clauze penale (amendă) pentru neexecutarea contractului de livrare a mărfii (efectuării lucrărilor, acordării serviciilor) sau pentru încălcarea condiţiilor contractului, dacă mărimea clauzei penale depăşeşte 10 la sută din suma mărfii care nu a fost livrată (lucrările neefectuate, serviciile neacordate);

3) utilizarea de către client a unor forme de decontare internaţionale, care nu corespund caracterului activităţii clientului (în baza datelor despre activitatea clientului de care dispune entitatea raportoare);

4) beneficiarul de mijloace băneşti sau marfă (lucrări, servicii, produse ale activităţii intelectuale) este nerezident, care nu este parte pe contract, care prevede importul (exportul) de către rezident a mărfii (lucrări, servicii, produse ale activităţii intelectuale);

5) în contract sînt prevăzute exportul de către rezident ale mărfii (lucrărilor, serviciilor, produselor activităţii intelectuale) sau plăţile de import ale mărfii (lucrări, servicii, produse ale activităţii intelectuale) în folosul nerezidenţilor, înregistrate în ţările şi/sau zonele off-shore;

6) întocmirea pe poziţii comerciale a diferitelor denumiri în documentele primare de evidenţă, declaraţii vamale şi contracte economice internaţionale, în corespundere cu care în cadrul entităţii raportoare sînt întocmite declaraţii ale operaţiunilor de export (import), spre exemplu, denumirea poziţiilor comerciale în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor, se divizează în documente primare de evidenţă şi contracte economice internaţionale;

7) documentele de evidenţă primară parvenite la entitatea raportoare, care răspunde de contractele economice internaţionale, referitor la care au fost întocmite declaraţiile operaţiunilor de export (import), nu conţin o descriere exactă a mărfii, cu trimitere la Nomenclatorul mărfurilor, care constituie obiectul contractului economic internaţional;

8) transferurile internaţionale de mijloace băneşti efectuate din diferite jurisdicţii prin cel puţin 5 operaţiuni către o persoană fizică autohtonă, care sînt ulterior ridicate în numerar.

Criteriile tranzacţiilor suspecte la efectuarea plăţilor prin carduri bancare:

1) transferul regulat de către client a mijloacelor băneşti în sumă mai mare de 15 mii de lei unuia sau mai mulţi contraagenţi la procurarea (vînzarea) mărfurilor (lucrărilor, serviciilor) prin reţeaua Internet cu utilizarea cardurilor bancare cu acordarea dreptului de scădere a mijloacelor din contul clientului;

2) trecere în cont regulată de către client, care acordă servicii în sfera comerţului prin intermediul reţelei Internet a sumelor mai mari de 15 mii de lei, care parvin din conturile deţinătorilor de carduri bancare care sînt clienţi ai altor entităţi raportoare;

3) retragere regulată de către deţinătorul cardului bancar a mijloacelor băneşti în numerar la ghişeele entităţii raportoare sau prin bancomat în sumă mai mare de 15 mii de lei. Excepţie constituie retragerea mijloacelor băneşti, care au parvenit pe contul angajatului de la angajator şi reprezintă achitarea de către angajator oricăror remunerări materiale.