În mod simplu, agricultura ecologică este un sistem agricol menit să furnizeze consumatorului, alimente proaspete, gustoase şi autentice şi care în acelaşi timp respectă ciclul natural de viaţă al sistemelor.

Principii Pentru a obţine acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective şi principii, la fel ca şi pe bunele practici create să minimizeze impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurându-se în acelaşi timp că sistemul agricol operează pe cât de natural posibil

Ferma este locul în care procesul ecologic începe şi unde iau naştere produsele ecologice proaspete, de înaltă calitate pe care le cumpăraţi de la supermarketul local, restaurant sau pieţele fermierilor. Fermele înscrise în sistemul de agricultură ecologică nu numai că se bazează pe natură pentru producţia vegetală şi animalieră - ele chiar fac parte din natură. Fermierii care practică agricultura ecologică fac tot posibilul pentru a obţine alimente din mediul înconjurător folosind sisteme cât mai apropiat posibile de cele existente în mod natural.

Ei lucrează pe baza conceptului circuitului închis al agriculturii. De exemplu, solul fertil care rezultă din folosirea gunoiului de grajd şi din formarea unui sol în care materia organică acţionează ca agent de fertilizare, micşorează eroziunea solului şi pierderea de apă şi nutrienţi. Mai mult, inputuri cum sunt gunoiul de grajd şi nutreţurile ar trebui produse, în principiu, în aceeaşi fermă în care sunt folosite, sau în fermele vecine, pentru a reduce nevoia de inputuri externe.

Fermierii care practică agricultura ecologică încearcă să creeze armonie între natură şi oameni prin practici care necesită lucrări manuale şi care au în acelaşi timp un impact scăzut asupra mediului. Acestea includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor.

Odată ce produsul ecologic părăseşte poarta fermei, poate să mai treacă prin mai multe etape înainte de a ajunge în farfurie. Fiecare din aceste etape implică un grad similar de îngrijire, profesionalism şi respectare a regulamentelor ecologice aşa cum li se cere şi fermierilor care practică agricultura ecologică, pentru a fi siguri că produsul final este în întregime autentic şi merită să fie consumat.

Procesatori Procesatorii de produse ecologice precum şi comercianţii şi distribuitorii, sunt în aceeaşi măsură interesaţi de scopurile fermierilor care practică agricultura ecologică- în special obţinerea de alimente proaspete şi autentice prin procese create să respecte natura şi sistemele acesteia. Cele mai importante principii de procesare a produselor ecologice includ: • Restricţionarea strictă a aditivilor şi a substanţelor complementarecare pot fi folosite la prepararea alimentelor ecologice. • Restricţionarea strictă a substanţelor chimice de sinteză • Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic (OMG-uri)

Mediul înconjurător poate furniza sistemelor agricole toate resursele de care au nevoie pentru a produce alimente proaspete, gustoase şi de calitate pentru consumul uman. Fermierii care practică agricultura ecologică întorc această favoare prin menţinerea, iar acolo unde este posibil, îmbunătăţirea parametrilor naturali şi a calităţii acestor resurse.

Solul este probabil una din cele mai importante - şi totuşi neglijate - resurse naturale. Este esenţial pentru viaţa pe pământ pentru că hrăneşte plantele, care în schimb furnizează alimente şi oxigen oamenilor şi animalelor. Fermierii din sistemul ecologic respectă valoarea solului prin faptul că monitorizează atent ceea ce adaugă şi ce obţin din el, precum şi felul în care activităţile lor afectează fertilitatea şi compoziţia acestuia.

Fermierii care practică agricultura ecologică privesc apa nu numai ca pe un input în ciclul agricol, ci şi ca pe o resursă vitală pentru dezvoltarea vieţii pe pământ, o resursă care trebuie protejată şi dezvoltată printr-o administrare atentă. Este de la sine înţeles că, în general, fermierii nu risipesc apa, căci ştiu cât de vitală poate fi folosirea ei cu mare grijă pentru a asigura bune condiţii de creştere a plantelor şi animalelor.

Respectul pentru fiecare organism viu reprezintă un principiu general al agriculturii ecologice, începând cu cel mai mic micro-organism din sol până la cel mai mare copac care creşte deasupra. Din această cauză, fiecare verigă a lanţului ecologic este concepută în vederea menţinerii, şi unde e posibil, a creşterii diversităţii plantelor şi animalelor. Îmbunătăţirea biodiversităţii este adesea rezultatul bunelor practici ale agriculturii ecologice, cât şi a respectării Regulamentului UE privind producţia agricolă ecologică.

Când termenul biodiversitate este folosit în agricultura ecologică, acesta nu înseamnă numai creşterea mai multor animale şi plante, dar şi faptul că mai multe din plantele şi animalele dintr-o anumită zonă cresc în mod natural. O importanţă deosebită este acordată conservării speciilor de animale şi soiurilor de plante protejate.

Fermierii care practică agricultura ecologică pot vedea rezultatul muncii lor dificile nu numai în satisfacţia celor care le consumă produsele, dar şi în modul în care arată câmpurile, râurile, copacii şi dealurile care îi înconjoară. În vreme ce Regulamentul UE pentru agricultura ecologică nu specifică exact ce practici trebuie folosite pentru a contribui la management-ul şi întreţinerea mediului natural, alte reguli şi practici adoptate în mod voluntar de către fermieri pot avea indirect, astfel de efecte. Toate activităţile agricole implică, invariabil, modificarea mediului natural; şi totuşi, agricultura ecologică încearcă să reducă aceste schimbări pe cât

posibil, astfel că fermele ecologice se integrează armonios în peisajul înconjurător.

FurajeDin acest motiv, fermierii care cresc animale în sistem ecologic le hrănesc cu furaje ecologice care ajută animalele să crească şi să producă, şi, în acelaşi timp, le îmbunătăţesc sănătatea şi bunăstarea. Din acest motiv, fermierii care cresc animale în sistem ecologic le hrănesc cu furaje ecologice care ajută animalele să crească şi să producă, şi în acelaşi timp ajută şi la îmbunătăţirea sănătăţii şi bunăstării animalelor.

Creşterea animalelorCreşterea animalelor este unul din domeniile în care aptitudinile fermierilor ce practică agricultura ecologcă sunt foarte importante şi necesare. Există multe practici şi principii implicate în acest sistem, fiecare fiind creată să ofere animalelor o viaţă confortabilă,fără stres în concordanţă cu nevoile lor naturale

SănătateMenţinerea sănătăţii şi bunăstării animalelor este unul din principiile cheie ale agriculturii ecologice. Acest lucru se obţine printr-un management adecvat şi atenţie sporită faţă de nevoile specifice fiecărei specii. Ca şi în cazul culturii plantelor în sistem ecologic, sănătatea şi bunăstarea animalelor se realizează în mare măsură, fără recurgerea la inputuri sintetice, ca de pildă antibiotice. Se folosesc măsuri preventive pentru a micşora riscul de boli şi dăunători.

ProfesionalismSectorul agriculturii ecologice şi lanţul de activităţi asociate acesteia sunt extrem de specializate. Este nevoie de personal calificat pentru obţinerea şi livrarea de produse ecologice de înaltă calitate solicitate din ce în ce mai mult de consumatori. Operatorii din agricultura ecologică şi lanţul de activităţi asociate acesteia au, de obicei, o calificare sau formare înaltă în ceea ce privesc scopurile sectorului şi se instruiesc continuu pentru îmbunătăţirea aptitudinilor şi cunoştinţelor.

Complexitate Natura complexă a practicilor implicate în agricultura şi procesarea ecologică creează de asemenea un nivel de profesionalism aparte. În primul şi cel mai important rând, restricţiile de folosire a pesticidelor, a îngrăşămintelor chimice de sinteză şi a aditivilor furajeri pentru hrana animalelor, impun ca fermierii din agricultura ecologică să aibă o calificare superioară şi să posede cunoştinţe vaste pentru a fi în stare să asigure un nivel bun de sănătate şi nutriţie a culturilor şi animalelor, fără a recurge la substanţele chimice convenţionale. În sistemul de agricultură ecologică, cheia este prevenirea, deoarece fermierii care practică acest tip de agricultură nu se pot baza pe soluţii de 'rezolvare rapidă', trebuind să-şi folosească aptitudinile de management, în primul rând pentru a preveni apariţia unor astfel de probleme. Astfel de abordare este valabilă şi în sectorul de procesare a produselor agricole, cu limitele impuse asupra folosirii substanţele complementare şi a input-urilor sintetizate chimic.

Tradiţie În timp ce agricultura ecologică este un sistem modern de producere a hranei, rădăcinile sale se găsesc în agricultura tradiţională şi mai păstrează încă multe cunoştinţe din aceste sistem- ca de exemplu: Munca în armonie cu natura şi niciodată împotriva ei Rotaţia multi-anuală a culturilor Folosirea gunoiului de grajd ca îngrăşământ şi cultivarea numai a ceea ce ferma poate produce în mod natural, în locul folosirii îngrăşămintelor chimice şi a altor input-uri Stimularea rezistenţei naturale la boli şi dăunători atât la plante cât şi la animale, în locul folosirii pesticidelor sau a produselor veterinare Amenajarea de spaţii în jurul fermei pentru animale pentru a ajuta în mod natural control bolilor şi dăunătorilor Asigurarea exerciţiilor regulate pentru animale, accesul la hrană de calitate şi păşunat în aer liber pentru menţinerea sănătăţii

Noi oportunităţi Agricultura şi procesarea în sistem ecologic furnizează, de asemenea, noi oportunităţi şi câmpuri de lucru pentru sectorul de cercetare - dezvoltare, cum ar fi crearea alternativelor la pesticidele sintetice sau noi sisteme de evaluare a potenţialului diferitelor rotaţii ale culturilor pentru a furniza nutrienţii specifici. În acelaşi timp, deschide noi oportunităţi de marketing şi noi căi de comunicare cu consumatorii pentru operatorii din sectorul comercial.

ReconectarePrin gradul înalt de profesionalism deţinut de sectorul agriculturii ecologice, sunt create oportunităţi de reconectare a sectorului de producţie şi procesare cu consumatorii, prin explicarea clară a beneficiilor, a modului şi locului de producţie a alimentelor. Acest lucru se poate realiza pe mai multe căi: Asociaţii rurale şi de ecoturism Vizite ale şcolilor şi presei la ferme demonstrative Informaţii despre ferme pe etichetele produselor Noi campanii promoţionale şi de marketing

Inovare Dar fermierii care practică agricultura ecologică folosesc şi tehnologia modernă şi rezultatele cercetării şi dezvoltării, permiţând dezvoltarea agriculturii ecologice în cadrul ei tradiţional

Dezvoltare ruralăCreşterea cererii consumatorului pentru alimentele ecologice a creat multe oportunităţi pentru toate sectoarele din lanţul de producţie, distribuţie şi comercializare, ceea ce a contribuit la o creştere corespunzătoare a dezvoltării sociale şi economice a multor zone rurale din UE. Creşterea anuală a pieţei produselor ecologice este de 10-15%. Pe lângă faptul că oferă mai multă siguranţă financiară producătorilor, procesatorilor, distribuitorilor şi vânzătorilor de produse ecologice, beneficiile economice ale acestei tendinţe vor avea efect inevitabil asupra altor afaceri din mediul rural şi asupra întregii comunităţi rurale - atât în mod direct cât şi indirect.