TEZA DE DOCTORAT - digilib.utcb.rodigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/sorescugeorge.pdfgospodărie,...

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ

DEPARTAMENTUL DE HIDRAULICĂ ŞI PROTECŢIA

MEDIULUI

Ing. George SORESCU

TEZA DE DOCTORAT

CONTRIBUTII LA PREVIZIONAREA,

EVALUAREA SI LIMITAREA EFECTELOR

INCENDIILOR

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. ing. Gabriel TATU

- BUCUREŞTI 2013-

Contribuţii la previzionarea, evaluarea și limitarea efectelor incendiilor ing. George SORESCU

2

CUPRINS

Capitolul I - INTRODUCERE

Capitolul II – Incendiul. Generalităţi…………………..…………………………......10

2.1. Definiţie

2.2. Cauzele incendiului

2.3. Elementele de care depinde evoluţia incendiului într-o încăpere

2.4. Modele simplificate de incendiu natural

2.5. Modele avansate de incendiu natural

2.6. Fazele dezvoltării incendiilor

2.7. Parametrii incendiului

Capitolul III – Evaluarea efectelor incendiilor ..............................................……...27

3.1. Generalităţi

3.2. Fumul

3.3. Elemente de calcul privind evacuarea fumului dintr-o încăpere

3.4. Necesitatea evaluării efectelor incendiilor

3.5. Prevederi legale

3.6. Efecte ale incendiilor

3.7. Riscul de incendiu

Capitolul IV – Instalaţii de stingere a incendiilor ...................................................48

4.1. – Noţiuni generale

4.2. – Instalaţi de stingere cu sprinklere

4.3. – Instalaţii de stingere cu apă pulverizată

4.4. – Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă

4.5. – Instalaţii de stingere cu gaze

Capitolul V – Simularea dinamică a incendiilor .....................................................77

5.1. Prezentarea generală a programului Fire Dynamic Simulator

5.2. Sarcina termică. Densitatea de sarcină termică

5.3. Simularea unui incendiu într-o cameră

5.4. Concluzii

Capitolul VI –Studiu de caz: Simularea dinamică a unui incendiu într-un bloc de

locuinţe ..................................................................................................................... 99

6.1. Caracteristici ale locuinţelor individuale. Securitatea la incendiu a acestora

6.2. Aspecte privind intervenţia serviciilor profesioniste pentru situaţii

de urgenţă

6.3. Simularea unui incendiu izbucnit într-un bloc

6.4. Simularea stingerii unui incendiu cu ceaţă de apă

6.5. Simularea stingerii unui incendiu cu sprinklere

6.6. Concluzii

Capitolul VII – Concluzii generale. Contribuţii personale. Perspective. .................124

Bibliografie ..………………………………………………………………………........127

Anexe

Anexa nr. 1 – Tabel criterii de performanţă la foc

Anexa nr. 2 – Chek list - Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu în Marea

Britanie


3

Anexa nr. 3 – Efectele incendiului asupra construcţiilor şi utilizatorilor

Anexa nr. 4 – Exemple de mari incendii produse în lume

Anexa nr. 5 – Codul culorilor folosite la marcarea sprinklerelor

Anexa nr. 6 - Fişa tehnică cap sprinkler

Anexa nr. 7 – Efectele CO şi CO2 asupra organismului

Anexa nr. 8 – Program simulare incendiu într-o cameră

Anexa nr. 9 – Tabel cu densităţile de sarcină termică în imobilul analizat

Anexa nr. 10 - Program simulare incendiu în bloc

Anexa nr. 11 - Program simulare stingere incendiu cu ceaţă de apă

Anexa nr. 12 - Program simulare stingere incendiu cu sprinklere

Anexa nr. 13 - Metoda matematică de identificare şi evaluarea riscului de incendiu

pentru clădiri de locuit colective


4

Capitolul I

INTRODUCERE

În ultimii ani, potrivit statisticilor existente la nivelul Inspectoratului

General pentru Situaţii de Urgenţă se constată o creştere semnificativă a

numărului de incendii. Un procent semnificativ din totalul acestor incendii este

ocupat de către incendiile produse la gospodării cetăţeneşti, acestea incluzând

atât locuinţe cât şi anexe ale acestora, indiferent de mediul acestora, urban sau

rural.

De multe ori, un eveniment de tip incendiu, nu afectează doar o

gospodărie, în majoritatea cazurilor fiind implicate cel puţin două. Motivele care

favorizează acest aspect sunt generate de mai multe elemente care depind de

amplasarea acestora, fie sunt situate solitar (construcţii independente, vile), fie

în cadrul unor construcţii de locuit colective (blocuri).

Întrucât bazele de date statistice scot în evidenţă faptul că locul

incendiului este în cele mai multe cazuri singular şi este situat în interiorul

construcţiei, se impune acordarea unei atenţii mai deosebite evoluţiei incendiului

într-un anumit spaţiu şi ulterior a modalităţilor de propagare a acestuia. Prin

urmare, factori precum amplasarea construcţiilor în parcelă sau distanţele de

siguranţă dintre construcţii, au relevanţă doar în cazul în care măsurile de

prevenire şi propagare a incendiilor la interior au fost epuizate sau se presupune

că pot fi depăşite de eveniment.

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în

construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, la edificarea construcţiilor,

indiferent de destinaţia acestora, trebuie asigurate cerinţele esenţiale precum

rezistenţă şi stabilitate, securitate la incendiu, siguranţă în exploatare, igienă,

sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului, izolaţie termică, hidrofugă

şi economie de energie, protecţie împotriva zgomotului. În vederea certificării

îndeplinirii acestor cerinţe, şi în ceea ce ne priveşte, cea de securitate la

incendiu, prin Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, s-a

impus, în funcţie de anumite criterii, existenţa unor documente, unul dintre

acestea fiind scenariul de securitate la incendiu.

Categoriile de construcţii pentru care este obligatorie elaborarea acestui

document sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului României nr. 1739/2006

pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării

şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu. Din interpretarea prevederilor

actului normativ, doar pentru clădirile de locuit colective care se încadrează în

categoriile de costrucţii ”înalte” şi ”foarte înalte” se supun avizării şi autorizării

pe linia securităţii şi pentru care, implicit, este nevoie de elaborarea scenariului

de securitate la incendiu.


5

Prin urmare, pentru celelalte clădiri de locuit colective nu este obligatorie

elaborarea de scenarii de securitate la incendiu. Acest fapt prezintă o serie de

dezavantaje dintre care putem enumera câteva, precum:

- Realizarea de construcţii de locuit colective cu suprafeţe mari

construite şi desfăşurate, dar care nu sunt cădiri înalte sau foarte înalte;

- Realizarea unor extinderi ale construcţiilor de locuit colective, cea mai

des utilizată fiind mansardarea de tip duplex.

Datele statistice1 prezentate de Institutul Naţional de Statistică, relevă

faptul că, în intervalul 2004-2009, la nivel naţional s-au edificat peste 279 mii de

locuinţe. Totodată, lucrările de construcţii pentru clădiri de locuit au deţinut, în

anii 2008 şi 2009, o pondere importantă din volumul total, situându-se la

valoarea de aproximativ 36%, următoarea categorie fiind ”clădirile

nerezidenţiale” cu un volum de aproximativ 25%.

Un aspect alarmant este acela că majoritatea deceselor se produc în

spaţiile de locuit, care sunt menite să ofere siguranţă din toate punctele de

vedere.

Având în vedere aceste date, am considerat necesară o analiză care să

scoată în evidenţă câteva soluţii care pot fi adoptate de către investitori pentru a

contribui la diminuarea efectelor incendiilor în spaţiile de locuit.

În analiză am abordat fenomenul produs în spaţii de locuit cu o cameră,

pentru a constitui o sursă de informaţii şi pentru construcţii de turism, având în

vedere că la nivelul Comisiei Europene – Directoratul General pentru Sănătate şi

Protecţia Consumatorilor se analizează oportunitatea modificării directivei

europene privind securitatea la incendiu în hoteluri, iar Inspectoratul General

pentru Situaţii de Urgenţă, prin Inspecţia de Prevenire contribuie la realizarea

unui punct de vedere competent.

Un alt aspect avut în vedere la realizarea lucrării a fost ca aceasta să

constituie un element important în înţelegerea fenomenelor care se produc în

cazul unui incendiu şi pentru a putea realiza activităţi specifice de cercetare a

cauzelor probabile care au produs incendiile.

Prezenta teză de doctorat, intitulată ,,Contribuţii la previzionarea,

evaluarea si limitarea efectelor incendiilor”, este structurată pe 7 capitole cu un

număr total de 182 pagini de studii şi cercetări, atât documentare cât şi originale,

despre fenomenul incendiului şi propagarea fumului, fiind analizată în principal

influenţa mai multor sisteme de stingere în scopul identificării unor soluţii

eficiente de reducere a efectelor incendiilor în clădirile colective de locuit.

În Capitolul de faţă au fost prezentate ţintele principale ale tezei de

doctorat.

În Capitolul II, intitulat Incendiul. Generalităţi, sunt prezentate câteva

generalităţi şi noţiuni referitoare la incendiu, fenomenul şi principalele elemente

care determină apariţia acestuia. Totodată capitolul tratează şi aspectele legate

de evoluţia incendiului prezentând principalele modele de incendiu care se iau în

1 http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/05/05%20Locuinte%20si%20utilitati%20publice_ro.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/05/05%20Locuinte%20si%20utilitati%20publice_ro.pdf


6

considerare la dezvoltarea acestora în spaţii închise cât şi la simularea acestuia

în laboratoare de încercare. Un element important al capitolului este descrierea

parametrilor care influenţează incendiul.

Evaluarea efectelor incendiilor este tratată în Capitolul III; ea se

concentrează în special pe fum şi pe impactul acestuia ca principală cauză de

deces în caz de incendiu.

Evaluarea efectelor incendiilor constituie un element important pe care

legislaţia românească şi internaţională îl tratează cu o deosebită atenţie, având în

vedere impactul acestei activităţi pe timpul exploatării construcţiei.

Instalaţiile automate de stingere reprezintă de departe metoda cea mai

eficientă de intervenţie în caz de incendiu, în special în spaţii de locuit colective.

Acestea au fost analizate în Capitolul IV, cu accent pe eficienţă şi eficacitate în

funcţie de instalaţia utilizată.

Simularea dinamică a incendiilor, constituie în prezent o provocare

pentru proiectanţii, verificatorii şi experţii în construcţii din România, având în

vedere faptul că acest aspect nu contribuie încă la stabilirea soluţiilor

constructive. Acesta a constituit unul dintre motivele pentru care simularea

incendiilor a fost un subiect tratat pe larg în Capitolele V şi VI ale tezei.

Capitolul V face o prezentare generală a programului FDS - Fire

Dynamic Simulator and Smokeview, un produs dezvoltat de NIST – National

Institute of Standards and Technology şi descărcat de pe pagina de web

http://code.google.com/p/fds-smv/. Programul rezolvă numeric o formă a

ecuaţiilor Navier Stokes pentru viteză redusă, flux termic degajat şi evoluţie a

fumului. Derivatele parţiale ale ecuaţiilor de conservare a masei, momentului şi

energiei sunt aproximate ca diferenţe finite, iar soluţia este avansată în timp pe o

reţea tridimensională. Radiaţia termică este calculată folosind tehnica volumului

finit pe aceeaşi reţea. Pentru a simula mişcarea fumului şi descărcarea

sprinklerelor se folosesc particule de tip Lagrangian.

Întrucât simularea depinde de cantitatea de material combustibil existent

în spaţiile analizate, iar potrivit prevederilor Normativului P118/1999 privind

siguranţa la foc a construcţiilor, sarcina termică şi respectiv densitatea de sarcină

termică definesc cantitatea de combustibil, se prezintă şi modul în care se

stabilesc valorile de calcul.

Analiza dezvoltării unui incendiu pentru o construcţie pleacă, aşa cum

este normal, de la modul în care se dezvoltă incendiul într-o cameră. Prin

urmare, în baza datelor constructive rezultate din proiectul construcţiei analizate,

un bloc de garsoniere cu un regim de înălţime P+3 cu un număr de 4

apartamente pe nivel, s-a ales o simulare pentru o cameră situată la parterul

construcţiei, mobilierul utilizat reflectând sarcina termică medie aferentă

spaţiilor de locuit.

Pentru simulare s-a mai utilizat şi programul Pyrosim, care are o interfaţă

prietenoasă pentru FDS, accordul de utilizare a acestuia fiind obţinut, pentru

activitatea de cercetare, pentru versiunea trial, de la firma Thunderhead

Engineering.

http://code.google.com/p/fds-smv/


7

Întrucât relevantă pentru dezvoltarea unui incendiu este şi sursa de

aprindere, s-a realizat simularea folosind o sursă cu o putere de 500 W/mp,

valoare luată în calcul şi în standardele de încercări la foc pentru diferite

materiale de construcţie.

Programul presupune realizarea unui mesh, având un grid organizat prin

divizarea unităţii de lungime, adoptată pentru cele trei axe de coordonate, în 10

părţi egale. S-a obţinut în acest fel o reţea de cuburi cu latura de 0,1m. Calculele

privind temperatura, vitezele, concentraţiile etc. se efectuează în colţurile

cubului. Încercările executate, cu elementele dimensionale ale cuburilor mai

mari de trei sau patru ori, au generat un timp mai scurt de simulare, dar

rezultatele nu au fost concludente, în sensul că nu se putea asigura o vizibilitate

a flăcării propagate, sau temperaturile atinse difereau cu mult faţă de situaţiile cu

un grid mai fin.

Prin program au fost definite elementele de construcţie (pereţi, planşee),

elementele de mobilier, goluri etc.

Pentru ventilarea spaţiului, gridul pe latura cu uşa este deschis permiţând

degajarea cantităţii de fum şi gaze de ardere din spaţiul analizat.

Concluziile rezultate în urma simulărilor executate au relevat în general o

dezvoltare rapidă a incendiului, maxim 10 minute, temperaturile atinse în acest

interval fiind de aproximativ 600 – 700 0C. Totodată, un factor important care s-

a analizat, a fost emisia de fum şi gaze toxice, în scopul identificării condiţiilor

concrete privind mediul pe care îl îmtâmpină personalul de intervenţie în

intervalul de maxim 10 minute de la izbucnirea incendiului, dar şi ocupanţii

clădirii care, surprinşi la nivelele superioare, încearcă să se evacueze. Datele au

scos în evidenţă faptul că în maxim 6 minute fumul şi gazele de ardere ocupă

aproape integral volumul incendiat făcând imposibilă vizibilitatea, dar şi

supravieţuirea fără existenţa unor mijloace de protecţie personală.

Programul realizat prezintă care este câmpul de temperaturi pe anumite

planuri orizontale sau verticale, iar în lucrare au fost analizate planurile verticale

situate pe direcţia sursei de ardere, precum şi pe direcţia deschiderii existente în

încăpere. Ca motivaţie a alegerii acestor planuri se pot enunţa următoarele

considerente:

- Planul de pe direcţia uşii furnizează informaţii referitoare la

temperaturi, aportul de aer proaspăt, zona de stabilizare a planului

neutru;

- Planul de temperaturi pe direcţia sursei de aprindere furnizează

informaţii referitoare la creşterea temperaturii în zona unor obiecte,

precum şi variaţia temperaturii sursei de aprindere.

O caracteristică a încăperilor de locuit este accea că mobilierul este

poziţionat cu preponderenţă lângă pereţii favorizând propagarea incendiilor. Din

aceste considerente, simularea a analizat propagarea incendiului într-o situaţie

cât mai defavorizantă.

În studiul de caz realizat pe o clădire de locuit colectivă (bloc de locuinţe),

s-a procedat iniţial la identificarea sarcinii termice existentă în cele 16

apartamente, relevându-se pe această cale faptul că, în situaţii reale, densitatea


8

de sarcină termică o depăşeşte frecvent pe cea prevăzută în normativul de

proiectare a construcţiilor de locuinţe. Astfel, la începutul Capitolului VI sunt

prezentate caracteristicile locuinţelor individuale şi măsurile de protecţie la

incendiu adoptate până în prezent, atât din punct de vedere pasiv cât şi activ.

Deşi sunt adoptate o serie de măsuri, practica demonstrează faptul că ponderea

incendiilor produse la nivel naţional este situată în zona construcţiilor de locuit

şi, cel mai îngrijorător, numărul de persoane decedate sau rănite este cel mai

ridicat în acest domeniu raportat la celelalte segmente de activitate. Întrucât cea

mai defavorizantă situaţie este cea în care un incendiu are loc la parterul unei

construcţii, s-a simulat un eveniment la acest nivel. Datele rezultate au scos în

evidenţă o inundare cu fum a încăperii incendiate în aproximativ 6 minute,

gradul de vizibilitate fiind sub 3 m, iar concentraţia de CO2, în limite intolerabile

organismului uman. Tot în intervalul de timp de 6 minute casa scării este

inundată aproximativ complet, având acelaşi grad de vizibilitate.

Întrucât timpul de răspuns al serviciilor profesioniste pentru situaţii de

urgenţă este de aproximativ 10 minute, s-a analizat şi modul în care se realizează

propagarea incendiului în situaţiile în care există instalaţii automate de stingere

cu sprinklere sau cu ceaţă de apă. Soluţiile de stingere alese nu preprezintă o

practică unitară la nivel de ţară, reglementările tehnice în vigoare neimpunând

acest lucru ca urmare a încărcării suplimentare cu costuri a construcţiei. Totuşi

se impune realizarea acestui studiu întrucât eventualele pierderi de vieţi

omeneşti sau bunuri materiale pot fi reduse semnificativ.

Aspectele urmărite prin simulare au fost cele legate de modul de

propagare a fumului, atât din punct de vedere al timpului cât şi al nivelului de

toxicitate. Aceste elemente sunt esenţiale când vine vorba despre protecţia

persoanelor şi a modului în care se poate asigura evacuarea în caz de incendiu.

Totodată, prin program se poate analiza evoluţia incendiului pentru a se corela

tactica de intervenţie raportat la timpul de răspuns furnizat.

Situaţiile în care au acţionat instalaţiile de stingere a incendiilor au relevat

atât o micşorare a concentraţiei de CO2, o îmbunătăţire a vizibilităţii pe casa

scărilor precum şi o reducere a temperaturii în ansamblul construcţiei.

Caracteristicile capetelor sprinkler şi ale celor cu ceaţă de apă au fost furnizate

de SC SIEMENS ROMANIA SRL. Datele rezultate pot pune bazele unor

propuneri de modificare şi completare în vederea îmbunătăţirii unor acte

normative atât la nivel naţional cât şi european, precum Normativul P118-99

privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Metodologia MBS (Management

Building Systems) pentru construcţii de turism, la stabilirea unor indici de

referinţă pentru ghiduri de evaluare a riscului de incendiu la construcţii de locuit

colective.

Studiul din acest capitol mai relevă şi faptul că, în condiţiile actuale,

oferite de progresele din IT, astfel de simulări care evidenţiază pericole dar şi

soluţii pentru cazuri particulare, pot trece din domeniul cercetării în cel al

practicii uzuale de proiectare, evident în urma unor acţiuni concertate din

domeniul legislaţiei şi al unui training adecvat.


9

În Capitolul VII al lucrării sunt sintetizate concluziile principale din care

se desprind o serie de idei principale precum:

- instalaţiile de stingere pentru spaţiile de locuit pot constitui soluţii

pertinente pentru reducerea atât a numărului de persoane decedate cât

şi a pierderilor bunuri materiale;

- viteza de propagare a fumului în casa scărilor scoate în evidenţă

necesitatea montării unor detectori de incendiu pentru a asigura

avertizarea locatarilor nu doar în apartament ci şi la etajele superioare;

- declanşarea instalaţiilor de stingere a incendiilor nu reduce

semnificativ cantitatea de fum şi gaze arse sau cea de bioxid de carbon,

dar reduce temperatura din zona focarului, aspect favorabil forţelor de

intervenţie;

- viteza de propagare a fumului este favorizată de puterea sursei de

aprindere, în cazul incendiilor intenţionate casa de scări este umplută

mai rapid;

- eliminarea principalului factor de risc pentru viaţa oamenilor, şi anume

prezenţa fumului, prin echiparea construcţiilor de locuit cu trape de

evacuare fum şi suprafeţe vitrate pe toate nivelurile.

Studiile realizate permit continuarea dezvoltării programului pentru

identificarea tuturor construcţiilor de locuit care se află la distanţe mai mari faţă

de subunităţile de pompieri, în vederea identificării unor soluţii particulare de

protecţie a construcţiilor de locuit. Totodată, programul poate avea aplicaţii largi

la fundamentarea măsurilor de protecţie adoptate în urma evaluării riscurilor de

incendiu.

Pe această cale, doresc să mulţumesc călduros şi să îmi exprim întreaga

mea recunoştinţă şi gratitudine faţă de domnul profesor universitar doctor

inginer Gabriel TATU, care, în calitate de conducător ştiinţific, mi-a acordat un

sprijin deosebit atât pe parcursul pregătirii şi susţinerii examenelor, cât şi în

perioada elaborării tezei de doctorat.

De asemenea, mulţumesc membrilor Catedrei de Hidraulică şi Protecţia

Mediului, în cadrul căreia mi-am desfăşurat activitatea de doctorat, pentru

sugestiile, sprijinul moral şi încrederea pe care mi-au insuflat-o în tot acest timp.

Pe această cale mulţumesc profesorilor care au acceptat să facă parte din

comisia de referenţi, pentru interesul şi bunăvoinţa de a-mi fi alături.

Mai doresc de asemenea să mulţumesc colegilor mei din cadrul Facultăţii

de Pompieri care m-au susţinut efectiv la realizarea acestei teze, precum şi

domnilor ing. Simionescu Dan Aurel şi dr. ing. Golgojan Puiu-Ionel pentru

sprijinul moral transmis. Alături de aceştia pot fi menţionaţi oricând colegii mei

de serviciu pentru sfaturile şi observaţiile utile transmise permanent.

Familiei mele precum şi prietenilor apropiaţi, mulţumiri şi recunoştinţă

pentru înţelegerea şi sprijinul moral oferite pe întreaga durată a studiilor.


10

Capitolul II

INCENDIUL. GENERALITĂŢI

2.1. Definiţie

„Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie nedeterminată,

datorat prezenţei substanţelor combustibile şi surselor de aprindere, incluzând

fenomene de natură fizică şi chimică (transfer de căldură, formarea flăcărilor şi

fumului, schimbul de gaze cu mediul înconjurător, transformări structurale

produse în elementele de rezistenţă a clădirilor, în materialele de construcţii şi

instalaţii componente ale acestora etc.) şi care impune intervenţia organizată

pentru stingere”.2

La nivel naţional incendiul este definit ca: “ardere autoîntreţinută, care se

desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti

şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul

întreruperii procesului de ardere”.3

Standardele internaţionale definesc incendiul ca fiind ardere spontană

care se propagă necontrolat în timp şi spaţiu.4

Reducerea consecinţelor unui incendiu se poate obţine numai prin

stingerea sa în fază iniţială. Pentru aceasta, sunt necesare atât sisteme şi instalaţii

moderne pentru stingerea ultrarapidă a incendiilor, cât şi un comportament

adecvat al oamenilor în aceste situaţii de urgenţă. Ori, în majoritatea cazurilor,

izbucnirea unui incendiu, instaurează starea de panică a oamenilor care poate să

cuprindă întregul grup de oameni existent la locul acestuia.

Incendiul fiind o stare de anormalitate pe durata de viaţă a unei

construcţii, se impune adoptarea unor măsuri de natură să reducă consecinţele

acestuia.

Astfel, pentru asigurarea unor condiţii care să impună un nivel de

siguranţă ridicat la incendiu pentru o construcţie şi utilizatorii acesteia, în

edificarea acesteia, trebuie îndeplinită cerinţa esenţială ”SECURITATE LA

INCENDIU”.

Soluţiile tehnice pentru asigurarea cerinţei esenţiale securitatea la

incendiu, trebuie să îndeplinească criterii şi niveluri de performanţă pentru

elementele structurale ale construcţiei, precum şi de echipare şi dotare cu

sisteme şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, în funcţie de o serie

de clasificări şi încadrări, dintre care se pot aminti: categoria de importanţă a

construcţiei, tipul construcţiei, destinaţia şi mărimea compartimentelor de

incendiu, riscuri şi pericole de incendiu, amplasare, densitatea sarcinii termice,

stabilitatea la foc a construcţiei şi altele5.

2 S. Calotă, G. Temian, Manualul pompierului, p. 107

3 Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

4 SR EN ISO 13943:2011 – Securitatea la incendiu. Dicţionar

5 Contribuţii la creşterea siguranţei la incendiu a clădirilor cu aglomerări de persoane – rezumat teză doctorat

Golgojan Puiu, pag. 11;


11

„Din punct de vedere termodinamic, incendiul este o reacţie chimică

exotermă între oxigenul din aer şi diverse substanţe conţinute în materialele

combustibile, respectiv între comburant şi carburant.”6

În literatura de specialitate europeană, condiţiile de apariţie a incendiului

sunt prezentate prin triunghiul focului (fig. 2.1).

Lipsa unui element din triunghiul focului face imposibilă declanşarea

arderii.

Fără oxigen (prezent în orice formă) nu poate exista procesul de ardere, la

fel de clar, lipsa materialului combustibil, în mod evident, nu permite arderea.

Ceva mai complicat stau lucrurile cu sursa de aprindere. Astfel, în anumite tipuri

de incendii, factorul energetic constă doar în asigurarea elementului de iniţiere,

ulterior, procesul de ardere autoîntreţinându-se, iar în alte cazuri lipsa unui aport

energetic constant duce la stingerea de la sine a focului.

Fig. 2.1 – Triunghiul focului7

Standardele americane descriu incendiul prin tetraedrul focului.8 (fig. 2.2)

Standardul american introduce în plus noţiunea de reacţie chimică în lanţ

care, faţă de triunghiul focului, doreşte să acopere toate situaţiile în care timpul

(în relaţie directă cu viteza de desfăşurare a procesului), influenţează produsele

de ardere.

Fig. 2.2 – Tetraedrul focului

9

6 Ibidem 5, pag. 12;

7 http://articole.famouswhy.ro/sisteme_de_stingere_a_incendiilor/

8 NFPA 921/2001 – Guide for Fire and Explosion Investigations, pag 15

9 Ibidem 8

http://articole.famouswhy.ro/sisteme_de_stingere_a_incendiilor/


12

2.2. Cauza incendiilor

Cauza incendiilor este dată de suma factorilor care concură la iniţierea

incendiului şi care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a

produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările

determinante care au dus la izbucnirea acestuia.

Cei patru factori prezentaţi anterior asigură individualizarea fiecărui

incendiu.

Dintre cei patru factori, cei mai importanţi sunt consideraţi a fi sursa de

aprindere şi împrejurarea determinantă.

Sursele probabile de aprindere

Pentru analiza statistică şi completarea rapoartelor de intervenţie, sunt

utilizate următoarele tipuri de surse de aprindere:

arc sau scânteie electrică;

efectul termic al curentului electric;

scurtcircuit electric;

electricitate statică;

flacără deschisă (foc în aer liber);

jar sau scântei;

efect termic (căldură prin contact sau radiaţie), obiecte incandescente;

frecare;

scântei mecanice;

autoaprindere (de natură chimică sau biologică);

reacţie chimică;

explozie;

trăsnet; fulger globular;

alte surse (radiaţie solară, energie nucleară, căderea unor corpuri din

atmosferă);

propagat de la un alt incendiu.

Toate sursele de mai sus pot fi concentrate şi clasificate în grupe astfel:

surse de aprindere cu flacără;

surse de aprindere de natură termică;

surse de aprindere de natură electrică;

surse de aprindere de natură mecanică;

surse de aprindere spontană (autoaprinderea);

surse de aprindere naturale.

Împrejurările determinante

Pot fi grupate în mai multe categorii astfel:

instalaţii electrice defecte;

echipamente electrice improvizate;

aparate electrice sub tensiune nesupravegheate;

sisteme de încălzire defecte;


13

mijloace de încălzire improvizate;

mijloace de încălzire nesupravegheate;

coş, burlan de fum defect sau necurăţat;

cenuşă, jar şi scântei de la sistemele de încălzit;

fumatul;

focul deschis;

sudura;

autoaprinderea sau reacţii chimice;

scurgeri sau scăpări de produse inflamabile;

acţiunea intenţionată.

Primul material care s-a aprins

Reprezintă unul dintre factorii care pot influenţa dezvoltarea ulterioară a

arderii, raportat la sarcina termică a materialului.

Grupele de materiale sunt următoarele:

gaze combustibile;

lichide combustibile sau vapori;

produse chimice solide;

pulberi combustibile;

materiale combustibile solide;

deşeuri.

În NFPA 921/2001 se menţionează că un alt element fundamental în

stabilirea cauzei probabile de incendiu este ”primul material relevant care putea

produce aprinderea”, logica acestui aspect fiind aceea că nu de fiecare dată

primul material care s-a aprins poate genera incendiul. De exemplu, flacăra

unui chibrit nu poate aprinde un corp de mobilier din lemn masiv.

Mijloacele care pot produce aprinderea

Sunt grupate astfel:

o aparate electrocasnice;

o mijloace de iluminat electrice;

o aparate de încălzit electrice;

o conductori;

o mijloace cu flacără;

o ţigară;

o utilaje şi sisteme de acţionare;

o metale care ard;

o canale pentru agent termic;

o trăsnet;

o produse şi substanţe care pot produce explozii.


14

2.3. Elementele de care depinde evoluţia incendiului într-o încăpere

Evoluţia, mărimea şi durata incendiului într-o încăpere depind în principal

de:

natura şi poziţionarea materialelor combustibile, respectiv mărimea

sarcinii termice şi modul de dispunere al acesteia în încăperi;

forma şi dimensiunile încăperii;

dispunerea încăperii în clădire;

dimensiunile deschiderilor spre exterior;

locul şi modul de iniţiere a incendiului;

alţi factori de importanţă locală;

”Dezvoltarea incendiului depinde de un complex de relaţii dintre

combustibil (carburant) şi mediul înconjurător.

Studiile teoretice şi cercetările experimentale existente au pus în evidenţă

faptul că fiecare incendiu are o evoluţie proprie care-l individualizează,

neexistând două incendii cu o evoluţie similară. Aşadar, cercetările

experimentale de laborator pe modele fizice la scară redusă, nu conduc la

rezultate care să poată fi extrapolate, în vederea folosirii lor la proiectarea

clădirilor şi instalaţiilor aferente în cadrul ingineriei securităţii la incendiu. De

asemenea, cercetările experimentale la scară naturală a incendiilor produse la

clădiri nu este tocmai recomandată, întrucât reprezintă experienţe irepetabile,

extrem de costisitoare şi cu rezultate sau concluzii aplicabile numai la cazul

experimentat. De aceea, în ultimii ani au fost elaborate şi aplicate pe scară largă,

programe de calcul pentru simularea dinamică a incendiilor, bazate pe modele

termo-hidrodinamice ale incendiilor, descrise de ecuaţiile de conservare a masei

şi respectiv a energiei precum şi pe ecuaţiile proceselor de ardere şi de transfer

de masă şi căldură.„10

„Cercetările fundamentale realizate de-a lungul anilor au permis stabilirea

şi standardizarea unui incendiu, acesta fiind transpus în curba temperatură –

timp.

Incendiul generalizat

Încercarea la incendiu „post flash-over” este un model de incendiu

generalizat într-un compartiment şi are forma:

T = 345 lg (8t + 1) + 20, (1)

în care:

t – este intervalul de timp de la începutul încercării (minute)

T – este temperatura medie în cuptor (oC)„

11

Reprezentarea grafică are forma din figura 2.3.

10

Ibidem 5, pag. 10 11

Calotă S., Vale I., Voiculescu I. – Noul sistem european de clasificare a produselor pentru construcţii în

funcţie de performanţele de rezistenţă la foc a acestora, Buletinul pompierilor nr. 1/2002, pag 55-59


15

Curba incendiu standard

0

200

400

600

800

1000

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61

Timp

Tem

per

atu

ra

Fig. 2.3. – Curba incendiu standard

„Incendiul mocnit

Altă relaţie standardizată este cea a incendiului „mocnit”:

Pentru 0 < t ≤ 21

T = 154 t0,25

+ 20, (2)

în care:


T – este temperatura medie în cuptor (oC)

Pentru t > 21

T = 345 lg[8(t - 20) + 1] + 20, (3)

în care:



12

Reprezentarea grafică este următoarea:

Curba incendiu mocnit

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61

Timp

Tem

pera

tura

Fig. 2.4. - Curba incendiu mocnit

12

Ibidem 11


16

„Incendiul semi-natural

Un incendiu semi-natural este cel la care are loc contactul direct cu flacăra

şi există transfer de căldură prin convecţie. Acest incendiu nu se realizează în

încercările în cuptor utilizând curba standardizată temperatură – timp.

Incendiu exterior

Este o relaţie temperatură – timp, care reprezintă expunerea feţei

exterioare a unui perete la un incendiu care poate proveni de la o fereastră a unei

clădiri sau de la un incendiu exterior în dezvoltare liberă.

Curba este definită prin relaţia:

T = 660 (1 – 0,687 e-0,321

– 0,313 e-3,8t

) + 20 (4)

în care:



13

Reprezentarea grafică are forma din figura 2.5.

Curba incendiu exterior

0

100

200

300

400

500

600

700

800

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61

Timp

Tem

pera

tura

Fig. 2.5. – Curba incendiu exterior

„Curba hidrocarburilor

Curba temperatură – timp a hidrocarburilor este dată de:

T = 1080 ( 1- 0.325 e—0.167 t

– 0.675 e—2.5 t

) +20, (5)

în care:



14

13

Ibidem 11 14

Ibidem 11


17

Curba hidrocarburilor

0

200

400

600

800

1000

1200

1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61

Timp

Tem

pera

tura

Fig. 2.6. – Curba hidrocarburilor

„2.4. Modele simplificate de incendiu natural

Modelele simple de incendiu sunt bazate pe parametri fizici specifici, cu

un domeniu de aplicare limitat.

Pentru incendiile de compartiment se presupune o distribuţie uniformă a

temperaturii ca o funcţie de timp. In cazul incendiilor localizate, se presupune o

distribuţie neuniformă a temperaturii, în funcţie de timp.

Atunci când sunt folosite modele simple de incendiu, coeficientul de

transfer de căldură prin convecţie este considerat ca fiind αc = 35 (W/ m2K).

a) Incendii de compartiment

Temperatura gazelor se determină pe baza parametrilor fizici luându-se în

considerare cel puţin densitatea sarcinii termice şi condiţiile de ventilaţie.

Pentru elemente exterioare, componenta din radiaţie a fluxului de căldură

se calculează ca o sumă a contribuţiilor compartimentului de incendiu şi a

flăcărilor care ies prin deschideri.

Curbele temperatură-timp următoare sunt valabile numai pentru

compartimente cu o suprafaţă a planşeului de până la 500 m2, fără deschideri în

acoperiş şi cu o înălţime maximă de 4 m. Se consideră că sarcina termică din

compartiment arde în totalitate.

Dacă densităţile sarcinii termice sunt specificate, fără să se menţioneze

condiţii particulare de ardere, atunci această abordare se limitează la

compartimentele care au ca principală sarcină termică materiale de tip celulozic.

Curbele temperatură-timp în faza de încălzire sunt indicate de:

T = 20 + 1325 ( 1 – 0,324 e—0,2 t*

- 0,204e—1,7 t*

- 0,472e—19 t*

), (6)

Unde:

Θg temperatura gazelor din compartiment [0C]

t* = t . Γ, (7)


18

şi cu

t = timpul [h]

Γ = [O/b]2 / ( 0,04 / 1160)

2

b = c (8)

cu următoarele limite 100 ≤ b ≤ 2200 [J / m2s½K]

ρ - densitatea pereţilor incintei [kg/m3]

c - capacitatea calorică specifică a pereţilor incintei [J/kgK]

λ - conductivitatea termică a pereţilor incintei [W/mK]

O - factorul de deschideri Av

t

eq

A

h, [m

1/2]

cu următoarele limite 0,02 ≤ 0 ≤ 0,20

Av - suprafaţa totală a tuturor deschiderilor verticale din toţi pereţii [m2]

heq - media ponderată a înălţimii ferestrelor tuturor pereţilor [m]

At - suprafaţa totală a închiderii (pereţi, tavan şi pardoseală, inclusiv

deschiderile) [m2]

NOTĂ - In cazul că Γ = 1, formula (6) aproximează curba temperatură-timp

standardizată.

Pentru calcularea factorului b, densitatea ρ, capacitatea calorică specifică

c şi conductivitatea termică λ , pereţii incintei se pot considera la temperatura

normală.

b) Incendii localizate

Când este probabil că fenomenul de flash-over nu va avea loc, trebuie să

fie luate în considerare acţiunile termice ale unui incendiu localizat.

2.5. Modele avansate de incendiu natural

Modele avansate de incendiu trebuie să ţină seama de elemente precum

proprietăţi ale gazelor, transferul de energie, transferul de masă.

În general se utilizează unul din următoarele modele:

- Modele cu o zonă, care presupun o distribuţie uniformă a temperaturii în

funcţie de timp, în compartiment;

- Modele cu două zone, care presupun un strat superior a cărui grosime şi

temperatură, considerată uniformă, sunt funcţie de timp şi un strat inferior de

temperatură mai scăzută, uniformă şi funcţie de timp;

- Modele de calcul computerizat de dinamica fluidelor, care indică

evoluţia temperaturii în compartiment în completa ei dependenţă de timp şi

spaţiu.

Coeficientul de transfer de căldură prin convecţie se consideră ca fiind αc

= 35 (W/m2K), în afară de cazul când se dispune de informaţii mai detaliate.


19

Pentru a calcula mai precis distribuţia temperaturii de-a lungul

elementului, în cazul incendiului localizat, se pot lua în calcul rezultatele

obţinute cu modelul două–zone şi o abordare a incendiului localizat.„15

2.6. Fazele dezvoltării incendiilor

În dezvoltarea lui, incendiul real are mai multe faze:

- iniţierea;

- arderea lentă;

- arderea rapidă sau de dezvoltare a incendiului;

- flash-over sau backdraft după caz;

- arderea generalizată;

- regresia;

- stingerea incendiului.

Iniţierea reprezintă faza în care toate elementele din triunghiul focului se

regăsesc într-o împrejurare determinantă, care conduce la aprinderea unui

obiect. Se caracterizează prin faptul că arderea se manifestă local, degajarea de

fum şi gaze fierbinţi este relativ mică, temperatura este scăzută, iar stingerea se

poate realiza cu o cantitate mică de agenţi de stingere (fig. 2.7). Dezvoltarea

arderii se face preponderent prin contactul direct cu flacăra şi prin conducţie.

Figura 2.7. – Iniţierea

16

Arderea lentă presupune o dezvoltare locală a incendiului cu creşterea

cantităţii de fum şi gaze fierbinţi, obiectul incendiat arzând în toată masa lui. Se

constată o creştere a temperaturii în spaţiul incendiat (fig. 2.8). Dezvoltarea

arderii se realizează atât prin contactul direct cu flacăra cât şi prin convecţie într-

un procent mai redus. Stingerea se poate realiza cu cantităţi mici de agenţi

stingători.

15

Vale I. - Consideraţii privind siguranţa la foc a clădirilor civile şi instalaţiilor aferente acestora, Teză de

doctorat, Bucureşti 2004 16

NFPA 921/2001, pag. 20-22

Strat de fum


20

Figura 2.8 – Arderea lentă

17

Arderea rapidă presupune o creştere mai rapidă a temperaturii în spaţiul

incendiat. Această fază se caracterizează şi prin faptul că la propagarea

incendiului apare, pe lângă cele două forme prezentate anterior, şi radiaţia.

Căldura dezvoltată la interior de către obiectul(ele) arzând, determină creşterea

temperaturii până când alt obiect aflat în zonă atinge temperatura de

inflamabilitate, rezultând aprinderea acestuia. (fig. 2.9.)

Figura 2.9. – Arderea rapidă

18

Flash-over presupune atingerea temperaturii de inflamabilitate pentru

majoritatea materialelor aflate în spaţiul incendiat, rezultând implicit aprinderea

acestora. Căldura dezvoltată contribuie la creşterea temperaturii. Apar şi alte

17

Ibidem 16 18

Ibidem 16

Căldură radiantă


21

focare. Spaţiul este inundat de fum şi gaze fierbinţi. (fig. 2.10). Durează un

interval scurt de timp fiind caracterizată practic printr-o răbufnire.

Figura nr. 2.10 - Flash-over

19

În faza de ardere generalizată sunt aprinse toate materialele combustibile

existente în spaţiul incendiat. Degajarea de fum şi gaze fierbinţi este intensă.

(fig. 2.11)

Figura nr. 2.11 – Arderea generalizată

20

Regresia este caracterizată de faptul că sarcina termică existentă în spaţiul

incendiat s-a consumat, determinând scăderea în intensitate a arderii până la

stingere.

Etapele prezentate anterior au presupus existenţa unei aport suficient de

aer care să permită atingerea fiecărei faze.

19

Ibidem 16 20

Ibidem 16

Aport de aer

Fum recirculat și

gaze de ardere

Fum recirculat


22

În situaţia în care necesarul de oxigen este insuficient, incendiul se

manifestă mocnit până la apariţia unui flux de aer, existând şi posibilitatea să

rezulte stingerea acestuia.

În imaginile de mai jos, realizate în urma unui studiu al International

Association of Arson Investigators, privind arderea unui corp de mobilier

(canapea), se pot observa fazele incendiului, precum şi unele caracteristici ale

fluxului de căldură şi înălţimea flăcării, calculate cu diferite formule consacrate

în literatura de specialitate (fig. 2.12, 2.13, 2.14, 2.15, 2.16):

Figura 2.12

21 - Arderea lentă

Figura 2.13

22 - Arderea rapidă

21 International Association of Arson Investigators – Introduction to Fire Dynamics and Modeling – curs online

22 Ibidem 21


23

Figura 2.14

23 - Ardere rapidă

Figura 2.15

24 - Ardere generalizată

Formula cea mai utilizată la calculul înălţimii flăcării este o corelare a

celor deduse de McCaffrey şi Heskestadt

L = -1.02 D + 0.235 Q2/5

(m)

unde:

L – înălţimea flăcării;

D – diametrul focarului;

Q – fluxul de căldură

23

Ibidem 21 24

Ibidem 21


24

Figura 2.16 – Schema logică cu etapele incendiului funcţie de aportul de aer

Schema logică ce sintetizează etapele incendiului în funcţie de aportul de

aer în diferitele faze ale arderii este prezentată în figura 2.16.

„Viteza de propagare a frontului de flacără reprezintă distanţa parcursă în

unitatea de timp.

Viteza de propagare a arderii reprezintă cantitatea de carburant care se

consumă în unitatea de timp şi suprafaţă.

Din punct de vedere al vitezei de propagare a frontului flăcării se disting

trei tipuri de ardere:

- deflagraţia: este încadrată în domeniul de viteze mai mici de 30m/s;

- detonaţia: este încadrată în domeniul de viteze 30m/s – 200 m/s;

- explozia: este încadrată în domeniul de viteze mai mari de 200 m/s.

Backdraft-ul şi Flashover-ul nu reprezintă propriu-zis un interval de timp

cu valori ridicate, în general perioada în care acestea se manifestă este de ordinul

Material combustibil

INIŢIEREA

INCENDIULUI

În funcţie de viteza de reacţie a oxigenului în aer

ARDEREA LENTĂ ARDEREA

ACTIVĂ

EXPLOZIA

Aer

insuficient

Aer

suplimentar

ARDERE

LOCALĂ Backdraft

Aer

suficient

Flash-over

ARDERE

GENERALIZATĂ

REGRESIE

STINGERE

Dacă

temperatura

degajată de

explozie

conduce la aprinderea

materialelor

Dacă

temperatura

degajată de

explozie nu

conduce la aprinderea

materialelor


25

secundelor sau minutelor, fiind în marea majoritate a timpului urmate de arderea

generalizată. Excepţie poate face fenomenul de Backdraft, în situaţia în care,

până la producerea acestuia, există suficient material combustibil care să

conducă la o ardere generalizată.

După producerea fenomenului de Backdraft există posibilitatea trecerii

direct în ardere generalizată sau direct în faza de regresie.„25

2.7. Parametrii incendiului

„a) Parametrii caracteristici pentru iniţierea şi evoluţia fenomenului de

incendiu

Iniţierea şi evoluţia incendiului sunt caracterizate prin următorii

parametrii principali:

temperatura minimă de aprindere – temperatura începând cu care

arderea iniţiată într-un amestec inflamabil persistă şi se propagă;

temperatura de aprindere spontană (autoaprindere) – temperatura

minimă la care o substanţă se aprinde spontan în contact cu aerul şi la care

arderea continuă chiar în absenţa unei surse de aprindere;

temperatura de inflamabilitate – temperatura la care o substanţă degajă o

cantitate suficientă de vapori pentru a forma cu aerul un amestec

inflamabil în prezenţa unei surse de aprindere;

timp minim de aprindere – timpul minim la care un material trece de la

starea normală la starea de combustibilitate;

indicele de oxigen – reprezintă cantitatea minimă de oxigen necesară

realizării arderii;

căldura de ardere (putere calorifică) – numărul de unităţi de căldură

degajate prin arderea completă a unei unităţi de masă de combustibil în

condiţiile prevăzute în standarde.

o Puterea calorifică inferioară în care vaporii de apă formaţi în timpul

arderii rămân în formă gazoasă, ca urmare nu cedează căldura lor

latentă de vaporizare

o Puterea calorifică superioară în care vaporii de apă formaţi în timpul

arderii condensează, cedând căldura lor latentă de vaporizare.

densitatea sarcinii termice - potenţial caloric total al unui spaţiu,

încăpere, etc, raportat la aria pardoselii luată în considerare (J/m).

b) Parametrii caracteristici pentru evaluarea acţiunilor produse de

incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi utilizatorilor

Pentru evaluarea acţiunilor termice produse de incendiu, care constau din

radiaţie, convecţie şi conducţie şi care depind de tipul, intensitatea şi durata

expunerii, parametrii caracteristici sunt:

25

Ibidem 2, pag 86-92


26

mărimea flăcării;

intensitatea radiaţiei termice – reprezintă energia radiată în unitatea de

timp;

mărimea fluxului de termic prin convecţie, cu sau fără flacără –

cantitatea de căldură care trece printr-o suprafaţă în unitatea de timp;

variaţia temperaturii în timp, pe durata incendiului;

viteza gazelor de combustie.

c) Pentru acţiunile termice sunt identificate următoarele niveluri de

expunere:

sursă mică de aprindere (flacăra de chibrit);

obiecte izolate arzând (SBI – single burning items), (mobilă aprinsă,

materiale aprinse depozitate în incinte industriale);

foc în plină desfăşurare.

d) Pentru evaluarea performanţei de reacţie la foc a produselor, se

folosesc radiaţia, convecţia şi o combinaţie a acestor expuneri.

e) Pentru evaluarea performanţei la foc a construcţiilor este necesar să se

cunoască sau să se determine:

geometria şi dimensiunile închiderii, definite prin compartimentul de

incendiu;

proprietăţile termice ale structurii;

sarcina termică;

viteza de ardere;

debitul de aer care alimentează incendiul;

eficienţa instalaţiei de stingere a incendiului;

acţiunea serviciului de pompieri/echipei de salvare.„26

26

Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire și

stingere a incendiilor; VALE I. – Consideraţii privind siguranţa la foc a clădirilor civile şi instalaţiilor

aferente acestora, Teză de doctorat, Bucureşti 2004


27

Capitolul III

EVALUAREA EFECTELOR INCENDIILOR

3.1. Generalităţi

Prin dezvoltarea sa, incendiul induce asupra mediului înconjurător o serie

de efecte (acţiuni), printre acestea fiind:

- efecte termice;

- efecte mecanice asupra elementelor structurale;

- degajări de fum şi gaze toxice.

Incendiul, constituie de fapt, o solicitare extremă, în construcţii fiind

considerat, potrivit eurocodurilor, drept un accident care poate să apară cu o

anumită probabilitate pe perioada de viaţă a unei construcţii.

Efectele se au în vedere la proiectarea, executarea şi exploatarea

construcţiilor şi instalaţiilor, impunând adoptarea unor cerinţe esenţiale privind

securitatea la incendiu a construcţiilor şi instalaţiilor.

Aceste cerinţe sunt consemnate în Directiva produselor pentru construcţii

nr. 89/106/CEE şi în Documentul Interpretativ nr. 2.

Cerinţele sunt exprimate prin criterii de performanţă pentru rezistenţa la

foc, acestea fiind menţionate în tabelul din anexa nr. 1.

3.2. Fumul

Potrivit statisticilor fumul reprezintă principala cauză de deces a

persoanelor, în cazul incendiilor produse în interiorul clădirilor. În plus prezenţa

fumului poate reprezenta un impediment pentru persoanele care încearcă să se

evacueze sau pentru forţele de intervenţie care acţionează pentru localizarea şi

lichidarea incendiului. Efectele reducerii vizibilităţii şi a gazelor toxice conduc

la expunerea termică prelungită, fie prin contactul direct cu pielea a fumului şi

gazelor fierbinţi, fie datorită radiaţiei termice dinspre straturile de fum ce se

acumulează la nivelul tavanului.

„Fumul este un aerosol, compus din particule solide şi lichide foarte fine

(combustibil nears, funingine, gudroane, cenuşă) dispersate într-un amestec

gazos format din gaze de ardere şi aer.

Printre alte elemente care intră în compunerea fumului mai amintim:

- vaporii de apă;

- hidrocarburile;

- dioxidul de carbon;

- monoxidul de carbon;

- gaze de ardere precum; fosgen, clor, bioxid de sulf, oxizi de azot, acid

cianhidric, etc.


28

Fumul se propagă cu o viteză net superioară incendiului propriu-zis,

inundând spaţiile înconjurătoare, făcând inutilizabile căile de evacuare.

În cazul mişcării provocate a aerului (instalaţii de ventilare sau

climatizare), deplasarea fumului urmează traiectoria şi viteza curenţilor de

aer.„27

Figura nr. 3.1 – Incendiu subsol hotel Ramada Bucureşti

„În spaţii exterioare fumul şi flăcările sunt influenţate de o serie de

elemente ce depind printre altele şi de înălţimea construcţiei, natura materialelor

care ard, curenţii de aer, starea vremii, temperatura exterioară etc.„28

Figura nr. 3.2 – Incendiu produs la izolaţia unui bloc din Tg Mureş29

27

Ibidem 2 pag 118 28

Ibidem 2 pag 119 29

http://www.zi-de-zi.ro/social/incendiu-la-un-bloc-din-dambul-pietros

http://www.zi-de-zi.ro/social/incendiu-la-un-bloc-din-dambul-pietros


29

Dintre factorii care influenţează deplasarea fumului, gazelor de ardere şi

aerului într-o încăpere incendiată, pot fi amintiţi:

presiunea şi temperatura aerului în interiorul şi exteriorul clădirii;

efectul de coş;

viteza vântului;

geometria clădirii;

ventilarea prin acoperiş.

Figura nr. 3.3 - început de incendiu în apartament

30 Figura nr. 3.4 – incendiu la acoperişul unui bloc

31

Toţi aceşti factori combinaţi fac greu previzibilă şi deosebit de complexă

deplasarea fumului într-o clădire.

Cantitatea teoretică de gaze de ardere, rezultată din reacţiile chimice

specifice unui anumit proces de ardere, poate fi determinată prin calcule

stoichiometrice. În timpul arderii se pot forma şi alte gaze toxice: hidrogen

sulfurat, oxid de azot, fosgen, dioxid de sulf, acid cianhidric, acid clorhidric,

amoniac etc. Inhalarea gazelor de ardere constituie principala cauză de deces în

incendii.

Figura nr. 3.5 – compunere fum

32

Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor interioare au o influenţă

hotărâtoare în deplasarea fumului. În funcţie de acest criteriu, în unele ţări,

clădirile au fost clasificate în patru tipuri:

clădiri complet închise (ex: aflate sub nivelul solului);

30

http://www.rtv.net/apartamentul-unui-bloc-din-craiova-a-fost-distrus-de-un-incendiu-puternic_18032.html 31

http://www.rtv.net/incendiu-puternic-in-drobeta-turnu-severin-acoperisul-unui-bloc-a-luat-foc-

video_43150.html 32

Manual operaţional pentru interevenţie la incendiu – IGSU, pag 7.

http://www.rtv.net/apartamentul-unui-bloc-din-craiova-a-fost-distrus-de-un-incendiu-puternic_18032.html

http://www.rtv.net/incendiu-puternic-in-drobeta-turnu-severin-acoperisul-unui-bloc-a-luat-foc-video_43150.html

http://www.rtv.net/incendiu-puternic-in-drobeta-turnu-severin-acoperisul-unui-bloc-a-luat-foc-video_43150.html


30

clădiri cu spaţii mari deschise, necompartimentate (ex: industrial);

clădiri cu înălţime până la 28 m, măsurată de la pardoseala ultimului

nivel folosibil până la locul de amplasare a autospecialelor de

intervenţie;

clădiri înalte.

„Pericolul dat de fumul de incendiu rezidă în natura şi caracteristicile lui.

Astfel, fumul şi gazele de ardere pot fi :

Inflamabil şi explozivil - întrucât conţine particule nearse ale materialelor

rezultate în urma unei arderi incomplete;

Toxic - deoarece compoziţia şi temperatura acestuia fac mediul irespirabil;

Opac - determinat de prezenţa în compoziţia acestuia a particulelor de

funingine sau de aerosoli ce duce la o ecranare a mediului, reducând

vizibilitatea în zonă.

Radiant - având în vedere că transportă o mare parte din căldura degajată.

Mobil şi difuz - deoarece se comportă ca un fluid, infiltrându-se şi

răspândindu-se în toate spaţiile care sunt deschise în calea lui.„33

„În cazul unui incendiu, efectele generate de acesta vor concura cu cele

ale vântului, ale instalaţiei de ventilare a clădirii, ale efectului de coş etc., într-o

manieră complexă, astfel încât deplasarea fumului reprezintă o prioritate în

asigurarea cerinţei esenţiale securitate la incendiu.

În proiectare se poate opta pentru măsuri de evacuare naturală şi/sau

mecanică, alegerea unei metode adecvate implicând cunoştinţe asupra

fenomenului de producere şi propagare a incendiului, dinamicii fluidelor şi a

principalelor prescripţii ale reglementărilor tehnice de proiectare a clădirii. Un

sistem de control al fumului intercondiţionează cu alte măsuri active specifice

apărării împotriva incendiilor, cum ar fi detectoarele de temperatură,

detectoarele de fum şi sprinklerele din întreaga clădire precum şi de reacţia

utilizatorilor.„34

În realizarea obiectivelor unei instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor

fierbinţi sunt de asemenea importante aspectele legate de mentenanţă şi

exploatare.

Controlul fumului

„Există diferite metode de control a producerii şi circulaţiei fumului.

Indiferent de soluţia tehnică aleasă, sistemele de evacuare a fumului şi gazelor

fierbinţi trebuie să îndeplinească unele cerinţe, astfel:

să permită stabilitatea elementelor de construcţie cu deschideri mari;

să îmbunătăţească vizibilitatea pe căile de evacuare şi să permită

accesul forţelor de intervenţie;

să nu afecteze prin funcţionare operativitatea celorlalte sisteme şi

instalaţii cu rol în asigurarea cerinţei ”securitatea la incendiu”.

să limiteze deplasarea fumului în timpul evacuării utilizatorilor;

33

Ibidem 32 34

Ibidem 15


31

să limiteze pierderile asupra echipamentelor şi elementelor de mobilier

datorită fumului şi gazelor fierbinţi;

Controlul sursei de incendiu

Acest element trebuie luat în considerare la conceperea sistemului de

evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi având în vedere ”tipul de incendiu”. În

general aceasta se realizează în faza de proiectare şi presupune cunoaşterea

valorilor fluxului de căldură şi a vitezei de ardere pentru materialele din spaţiul

respectiv. Aceste date se pot selecta din valorile recomandate în ghiduri.

Compartimentare

Adesea este trecut cu vederea faptul că elementele de construcţii care

concură la realizarea compartimentării (pereţi, căi de evacuare, geamuri etc.)

sunt primele care intervin în dirijarea deplasării fumului.

La realizarea compartimentelor de incendiu trebuie să se asigure căile de

evacuare prin care utilizatorii să poată ajunge în exterior la nivelul terenului, sau

în alt spaţiu protejat corespunzător, în timpul cel mai scurt şi în deplină

siguranţă.

Modelarea fizică

În cazul în care clădirea are o structură complexă, sau sistemul de

controlare a fumului nu respectă configuraţiile standard, este necesară modelarea

circulaţiei fumului. O metodă este furnizată de modelarea fizică la o scară

redusă, rezultatele putând fi extrapolate la întreaga scară.

Modelele fizice se bazează pe realizarea în laboratoare, pe baza

similitudinii, a unui model, măsurarea modelului şi extrapolarea rezultatelor în

natură. Regulile de reducere la scară necesare menţinerii similitudinii pot fi

determinate din analize dimensionale sau din ecuaţiile fundamentale

adimensionalizate ce descriu fenomenul.

Datorită complexităţii deosebite a unui incendiu şi a numărului mare de

parametri implicaţi este practic imposibil să se asigure similitudinea grupurilor

adimensionale care intervin în experimentele la scară.

Modelarea computerizată

Utilizarea modelelor asistate de calculator a devenit o practică din ce în ce

mai folosită. Utilizarea pe scară largă a modelelor asistate de calculator se

datorează, printre altele, unei baze de date din ce în ce mai bogate privind

incendiul, bază care a devenit accesibilă în ultimii ani în urma cercetărilor şi a

experimentelor. Această utilizare la scară largă este atribuită de asemenea şi

dezvoltării principiilor de proiectare a clădirilor. În acest fel, inginerii pot

proiecta şi verifica cu mai mare uşurinţă, folosind variate scenarii privind

iniţierea şi propagarea incendiilor în clădiri.

Datorită utilizării din ce în ce mai largi a modelelor asistate de calculator

şi a cooperărilor internaţionale, majoritatea modelelor au fost îmbunătăţite.


32

Categoriile modelelor de incendiu asistate de calculator, modele de

evacuare a utilizatorilor, pot fi clasificate astfel: modele de câmp, modele

privind răspunsul detectoarelor, modele pentru evaluarea performanţei de

rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii, modele zonale, şi modele

combinate.

Modelarea asistată de calculator reprezintă o alternativă la modelarea

fizică. Pentru sistemele şi instalaţiile de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi

sunt accesibile 3 tipuri de modele computerizate.

Primul dintre acestea presupune că fumul poate fi considerat ca un gaz

rece, mişcarea acestuia fiind dictată de distribuţia presiunilor asociate forţelor

naturale şi mecanice. De exemplu, dacă pentru un incendiu care se produce

într-o anumită parte a clădirii se doreşte analiza propagării fumului către

celelalte compartimente ale clădirii este adecvată folosirea câmpurilor de

curenţi.

Următorul tip de modelare este dat de modelele zonale. Acestea au fost

dezvoltate pornind de la incendii izbucnite în camere, unde clădirea este

împărţită în zone mici omogene. Exemplul cel mai uzual presupune împărţirea

compartimentului de calcul în două zone: stratul inferior considerat rece şi

stratul superior considerat fierbinte. Rezolvarea ecuaţiilor de conservare care

stau la baza modelului zonal presupune calculul valorilor de presiune,

temperatură, concentraţia de gaz etc. pentru fiecare, la intervale discrete de timp.

Pe măsură ce reţeaua de calcul şi modelele zonale evoluează rapid pe

calculatoare, ele includ aproximaţii în ceea ce priveşte dinamica fluidului şi

geometria. Dinamica Computerizată a Fluidelor (CFD) furnizează un aparat

matematic tridimensional în care ecuaţiile de conservare sunt rezolvate după o

grilă numerică care poate conţine zeci sau sute de mii de puncte. Modelul

presupune obţinerea prin calcul a valorilor de temperatură, concentraţii de fum

etc., generate la fiecare punct al grilei şi posibilitatea transpunerii grafice

detaliate a evoluţiei variaţiei acestora în timp. În orice caz, acest model are un

nivel ridicat de precizie în comparaţie cu modelele prezentate anterior.„35

3.3. Elemente de calcul privind evacuarea fumului dintr-o încăpere

3.3.1. Regimul de presiune

„Fumul şi gazele arse au tendinţa să ocupe un volum cât mai mare

conform legii universale a gazelor:

T

PVct . (9)

unde:

P – presiunea în încăpere (Pa);

V – volumul de gaze (mc);

T – temperatura absolută a gazului (oK)

35

Ibidem 15


33

Legea se aplică atât la volum constant şi în acest caz creşte presiunea

(situaţia unei încăperi închise), cât şi la presiune constantă – o parte din volumul

gazelor de ardere scăpând din încăperea incendiată.

În realitate, încăperile nefiind complet etanşe, apare o suprapresiune în

încăperea incendiată faţă de cele vecine, având loc şi o deplasare a unui

important volum de fum către aceste încăperi.

Geometria clădirii şi aranjamentul spaţiilor are o influenţă hotărâtoare în

privinţa deplasării fumului şi gazelor de ardere.

La apariţia unui incendiu într-o clădire datorită diferenţelor mari de

temperatură, are loc o intensificare a mişcării aerului, cu consecinţe majore

asupra propagării fumului.

Acest tiraj depinde de temperatura exterioară şi cea interioară, de vânt, de

etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor, de planul etajelor etc.„36

(fig. nr. 3.6, 3.7)

Figura nr. 3.6 – circulaţia aerului într-o incintă

37

„Datorită tirajului, fumul are tendinţa să se ridice şi să se acumuleze în

straturi cu temperaturi descrescătoare.

Astfel, în dreptul deschiderii existente într-o cameră, se crează un plan

neutru al presiunilor care separă zona de evacuare fum şi cea de intrare aer.

Înălţimea zonei neutre este determinată de materialul combustibil,

temperatura din încăperea cu focarul şi a mediului înconjurător, de felul arderii,

de distanţa faţă de pardoseală a catului inferior al ferestrei.„38

36

Ibidem 15 37

CFITRAINER.NET - A Ventilation-Focused Approach to the Impact of Building Structures and Systems on

Fire Development – curs online 38

Ibidem 15


34

Figura nr. 3.7 – circulaţia fumului şi gazelor de ardere într-o incintă

39

Figura nr. 3.8 – Poziţionarea planului neutru pe timpul arderii

40

Indiferent de câte deschideri poate avea o încăpere, va exista un singur

plan neutru. (fig. 3.9)

Figura nr. 3.9 – Poziţionarea planului neutru în cazul mai multor aerisiri

41 Din analiza acestor fapte se deduce că:

dacă deschiderile dintre încăperea cu focarul şi încăperile limitrofe se găsesc

deasupra zonei neutre, atunci gazele de ardere vor ieşi din încăperea cu

focarul;

dacă deschiderile se găsesc mai jos de zona neutră, atunci în încăpere

pătrunde aer proaspăt.42

39

Ibidem 31 40

Ibidem 31 41

Ibidem 31 42

Consideraţii privind siguranţa la foc a clădirilor civile şi instalaţiilor aferente acestora, Teză de doctorat,

VALE I.


35

„Pentru un spaţiu cu o singură deschidere, planul neutru se situează faţă

de podea, de regulă, la o treime din înălţimea încăperii.

Diferenţa de presiune dintre încăperea cu focarul şi spaţiul limitrof poate

fi calculată cu ajutorul următoarei relaţii:

ga TThgp

2732730 (10)

unde:

Ta – temperatura mediului ambiant (oK);

Tg – temperatura gazelor arse (oK);

h – distanţa dintre centrul deschiderii faţă de zona neutră din încăperea cu

focarul (m).

Temperatura ridicată a fumului şi gazelor de ardere crează o forţă

ascensională.

Diferenţa de presiune dintre încăperea incendiată şi încăperile învecinate

se poate exprima şi cu formula:

în care:

p - diferenţa de presiune (Pa);

TE – temperatura absolută a încăperilor învecinate (K);

TF – temperatura absolută a încăperii învecinate (K);

h – distanţa faţă de planul neutru (m).

În urma creării forţelor ascensionale apare şi o mişcare de expansiune a

fumului prin dilatare.

În încăperea incendiată există o proporţionalitate între raportul debitelor

de ieşire (fum) – intrare (aer) şi raportul temperaturilor acestor debite:

A

F

IA

EF

T

T

Q

Q (11)

În care:

QEF – proporţia de debit volumetric de fum ce iese din încăperea

incendiată;

QIA – proporţia de debit volumetric de aer ce intră în încăperea incendiată;

TA – temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată;

TF – temperatura absolută a aerului introdus în încăperea incendiată.

Influenţa condiţiilor atmosferice, a vântului, prin presiunea dinamică a

curenţilor de aer faţă de presiunea dinamică a curenţilor de aer faţă de presiunea


36

mediului înconjurător, modifică echilibrul aeraulic din încăperi şi poziţia

planului neutru în încăperea incendiată, modificând şi tirajul termic.

Presiunea suplimentară datorată vântului se calculează după formula:

Pv = 0,5 Cv ρ0 V2 (12)

în care:

Pv – presiunea datorată vântului;

Cv – coeficient de repartiţie a presiunii vântului în jurul geometriei unei

clădiri cu domeniul -0,8 - +0,8, valorile pozitive pentru pereţii clădirilor opuşi

direcţiei vântului şi valorile negative pentru clădirile aflate sub presiunea

vântului;

ρ0 – densitatea aerului exterior;

V – viteza vântului.

În cazul clădirilor bine etanşate cu uşile şi geamurile exterioare bine

închise, efectul vântului este slab.

La clădirile cu vitraje mari, cu uşi şi ferestre deschise, apare efectul

vântului care este important în circulaţia fumului.

3.3.2. Debitele de aer introdus, de fum şi gaze arse evacuate

Prin presurizarea zonei adiacente celei incendiate se ţine sub control

migrarea fumului. Curgerea aerului prin neetanşeităţile din jurul uşilor sau ale

construcţiei previn infiltraţiile de fum în zonele cu presiune ridicată.

Debitul de aer pătruns prin neetanşeităţi se determină cu relaţia:

g

pAQA

2 (13)

în care:

QA – debitul volumetric de circulaţie a aerului (mc/s);

α – coeficient de debit;

A – secţiunea de trecere (mp)

Δp – diferenţa de presiune pe traiectoria curentului de fum (N/mp);

ρ – densitatea aerului intrat pe traiectoria curentului (kg/mc);

g – acceleraţia gravitaţională (m/s2);

În cazul unui incendiu într-o încăpere învecinată căii de evacuare,

pătrunderea gazelor de ardere în interiorul căii de evacuare prin uşa de legătură

poate fi oprită de un curent de aer ce pătrunde prin aceasta.

Debitul minim al curentului de aer care opreşte trecerea fumului şi gazelor

de ardere se poate calcula cu relaţia:


37

2

3

123

2bh

T

TgQ

F

AA

(14)

în care:

α – coeficient de debit;

TA – temperatura absolută a aerului introdus (K);

TF – temperatura absolută a fumului şi gazelor evacuate (K);

b – lăţimea deschiderii (m);

h – înălţimea deschiderii (m).

Debitul de fum şi gaze arse care se îndreaptă din încăperea cu focarul de

incendiu spre încăperile învecinate se determină cu relaţia:

2

3

123

2hb

T

TgQ

F

AF

(15)

în care:

TF – temperatura absolută a fumului evacuat din încăperea incendiată (K);

TA – temperatura absolută a aerului introdus în încăpere (K);

b – lăţimea deschiderii (m);

Δh – înălţimea deschiderii dintre canatul superior al deschiderii şi zona de

presiune neutră (m)„43

3.4. Necesitatea evaluării efectelor incendiilor

Având în vedere efectele pe care incendiul le induce asupra

structurilor/construcţiilor, care pot acţiona imediat sau în timp, se impune

analizarea atentă a acestora în vederea asigurării cerinţei esenţiale privind

securitatea la incendiu impusă de directivele europene.

Prevederile cerinţei esenţiale ”securitate la incendiu” precizează:

Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât, în cazul

iniţierii unui incendiu:

- stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată

pentru o perioadă determinată de timp;

- apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie

limitate;

- propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată;

- utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte

mijloace;

- să fie luată în considerare securitatea echipelor de intervenţie.

Trebuie avut în vedere faptul că, deşi au fost determinate foarte multe

formule de calcul al dezvoltării unui incendiu atât în spaţii închise cât şi în aer

43

Ibidem 42


38

liber, fiecare incendiu este individualizat şi nu seamănă unul cu altul datorită

variaţiei parametrilor caracteristici prezentaţi la începutul capitolului 3.

Se scoate astfel în evidenţă faptul că la analizarea unui construcţii în

scopul observării modului în care este îndeplinită cerinţa esenţială de ”securitate

la incendiu”, este necesară modelarea pe calculator pentru fiecare obiectiv în

parte.

Standardul ISO/TS 16732:2005(E) – Fire safety engineering – Guidance

on fire risk assessment precizează câteva aspecte privind aplicabilitatea evaluării

de risc prin două circumstanţe:

A. Când evaluarea de risc este utilă:

Dacă există un număr mare de persoane sau acestea sunt vulnerabile (dorm,

au dizabilităţi, în vârstă, singuri);

Dacă sursa de iniţiere este puternică;

Dacă se realizează tranzitarea cu elemente inflamabile pe căile de evacuare;

Dacă obiectivele deţin valori materiale ridicate pe spaţii mici;

Dacă obiectivele sunt vulnerabile din punct de vedere al conţinutului (ex:

tablouri de control pentru instalaţii nucleare);

Dacă obiectivele au suferit modificări, schimbări de destinaţie, renovări,

modernizări.

B. Când evaluarea de risc de incendiu este esenţială:

Când ingineria de securitate la incendiu nu poate stabili o soluţie concretă de

proiectare;

Când rezistenţa la foc este critică, în sensul că protecţia împotriva incendiilor

este asigurată doar cu un singur sistem;

Când variaţia parametrilor de intrare are un impact semnificativ asupra

parametrilor de ieşire (ex: număr persoane, rata de creştere etc.);

Când prin scenariul de securitate la incendiu se solicită acest lucru.

3.5. Prevederi legale

În vederea alinierii la cerinţele Uniunii Europene, în privinţa asigurării

unei calităţi ridicate a construcţiilor, pe linia securităţii la incendiu, prin

legislaţia românească s-a impus ca, pentru categoriile de construcţii care se

încadrează în prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 1739/2006 pentru

aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau

autorizării privind securitatea la incendiu, proiectantul construcţiei să

întocmească scenariul de securitate la incendiu.

Scenariul de securitate la incendiu trebuie să sintetizeze regulile şi

măsurile de apărare împotriva incendiilor stabilite prin documentaţiile tehnice.

Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 210/2007

pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul

riscurilor de incendiu, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte

etapele de parcurs şi principalele elemente, factori, parametrii, criterii,


39

instrumente, tehnici şi procedee care sunt avute în vedere în activitatea de

identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu.

Metodologia se aplică la:

a) elaborarea şi/sau adoptarea de către ministere şi celelalte organe de

specialitate ale administraţiei publice centrale a metodelor şi procedurilor pentru

identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniilor

de competenţă ale organelor respective;

b) asigurarea, de către administratorii operatorilor economici şi

conducătorii de instituţii, a identificării şi evaluării riscurilor de incendiu din

unităţile proprii, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor;

c) stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în cazul

intervenţiilor efectuate la construcţiile existente, când în mod justificat nu pot fi

îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare privind cerinţa

esenţială "securitate la incendiu";

d) validarea scenariilor de securitate la incendiu;

e) expertizarea construcţiilor existente.

Metodologia nu se aplică la instalaţiile de producere şi transport a energiei

electrice, exploatările miniere de suprafaţă sau subterane, instalaţiile şi

platformele de foraj, extracţie, prelucrare şi transport de produse petroliere şi

gaze naturale, construcţiile din domeniul nuclear, mijloacele de transport rutier,

naval, feroviar şi aerian, pentru acestea urmând a fi elaborate metodologii

specifice de către autorităţile competente pentru fiecare domeniu.

Oricare dintre cele două documente (scenariul de securitate la incendiu şi

identificarea şi evaluarea riscului de incendiu) trebuie să se bazeze pe o

evaluarea a efectelor incendiilor în scopul determinării riscului de incendiu

acceptat din punct de vedere economic, pentru fiecare situaţie în parte.44

La nivel internaţional, activitatea de identificare şi evaluare a riscului de

incendiu pentru o construcţie ia în calcul nu doar aspectele constructive, în

sensul de a se urmări conformarea la foc a clădirii, ci şi modul în care aceasta

este exploatată în conformitate cu precizările proiectantului acesteia.

O exploatare necorespunzătoare poate conduce la anularea unor măsuri

pasive pentru care s-au investit, la momentul edificării construcţiei, sume

importante de bani.

Pentru a exemplifica prezint următorul caz:

Dacă pe timpul unui incendiu, într-o construcţie de turism (un hotel),

echipele de primă intervenţie ale beneficiarului, după ce execută evacuarea

personalului de pe etajul unde se află o cameră incendiată şi, conform

procedurii interne marchează, încăperile verificate, prin amplasarea între uşă şi

tocul acesteia a unui prosop, lăsând întredeschisă uşa, incendiul poate cuprinde

întregul nivel, întrucât uşile (rezistente la foc minim 30 minute), elemente

principalele în calea propagării fumului şi gazelor fierbinţi, nu mai asigură una

dintre funcţiile pentru care au fost puse în operă.

44

Ibidem 15


40

State europene precum Marea Britanie, Elveţia, Franţa, Germania,

Norvegia şi altele, sunt din ce în ce mai implicate în elaborarea unor ghiduri de

identificare şi evaluare a riscurilor de incendiu, distincte fiecărui domeniu,

ghiduri care să aibă valoare legislativă la nivel naţional.

De remarcat faptul că modul de reglementare al acestei activităţi depinde

foarte mult de la ţară la ţară.

Ca aspect unitar s-a desprins faptul că operatorilor economici şi

instituţiilor le revine obligativitatea ca, periodic să realizeze activitatea de

identificare a riscurilor de incendiu, iar riscul acceptat să fie stabilit de către

beneficiari, în baza unor analize proprii.

O implicare mare în realizarea acestei obligativităţi o au societăţile de

asigurare, precum şi sistemul calităţii, acolo unde acesta este implementat.

În prezent sunt utilizate la nivel internaţional mai multe metode dintre

care cele mai recunoscute sunt Metoda de Analiză a Disfuncţiilor Sistemelor -

Metodă Organizată Sistemică de Analiză a Riscurilor, cunoscută sub acronimul

MADS-MOSAR, metoda S.I.A. - metodă matematică de evaluare a riscului de

incendiu, pusă la punct de Societatea Inginerilor şi Arhitecţilor şi Asociaţia

Societăţilor de Asigurare - Reasigurare din Elveţia, metoda FRAME – Metoda

de evaluarea a riscului de incendiu, pentru ingineri.

În România s-au adoptat în perioada 2001 – 2002 trei ghiduri de

identificarea şi evaluare a riscului de incendiu, pentru categorii de obiective în

care se desfăşoară activităţi pe linia protecţiei persoanelor vârstnice (cămine de

bătrâni), în spaţii cu aglomerări de persoane, sau unităţi sanitare.

Toate cele trei metode, despre care am menţionat anterior au la bază

metoda SIA, dar adaptată la specificul nostru naţional şi la concepţia de

securitate la incendiu.

În prezent, activitatea de identificare şi evaluare a riscului de incendiu

desfăşurată de către persoane fizice sau juridice, autorizate de Inspectoratul

General pentru Situaţii de Urgenţă, nu este ancorată pe principii ştiinţifice. În

susţinerea acestei afirmaţii vin următoarele elemente:

- Nu există alte metode, pentru celelalte categorii de activităţi;

- Nu există o implicare activă a a soicietăţilor de asigurare;

- Beneficiarii activităţii de identificare şi evaluare a riscurilor de

incendiu nu cunosc problematica securităţii la incendiu sau importanţa

acesteia, nefăcând eforturi în asigurarea acestei condiţii pentru

construcţii şi utilizatori.

Aspectele enumerate anterior, sunt elemente care forţează evaluatorii de

risc de incendiu să stabilească arbitrar, sau pe baza experienţei proprii, un set de

criterii de evaluare a riscului de incendiu.

În foarte multe situaţii, în raportarea valorii finale a riscului de incendiu se

ţine seama doar dacă respectivul obiectiv întruneşte sau nu prevederile normelor

tehnice în vigoare la momentul respectiv, fără a ţine cont de faptul că acest

aspect nu este obligatoriu pentru clădirile edificate anterior intrării în vigoare a

normelor după care sunt analizate.


41

În anexa nr. 2 este prezentat un model de check list pentru evaluarea

riscului de incendiu în Marea Britanie.

3.6. Efecte ale incendiilor

Prin acţiunea sa, incendiul generează o serie de efecte asupra instalaţiilor

şi construcţiilor precum şi asupra utilizatorilor. Prin utilizatori se înţelege şi

personalul echipelor de intervenţie, sosite pentru lichidarea incendiului.

Efectele negative generate de agenţii care pot rezulta într-un incendiu,

asupra instalaţiilor construcţiilor şi utilizatorilor sunt prezentate distinct în

tabelul din anexa nr. 3.

Pe lângă aceste efecte negative incendiul mai poate genera şi efecte în

plan economic şi social, de exemplu:

incendiul care afectează un operator economic poate conduce, funcţie

de amploarea incendiului, la:

o pierderea temporară sau totală a locurilor de muncă de către

personalul angajat şi implicit înrăutăţirea situaţiei financiare

pentru familiile angajaţilor;

o pierderi de vieţi omeneşti;

o pierderi materiale pentru operatorul economic;

o posibile pierderi financiare pentru societăţile de asigurare;

o distrugerea unor reţele de utilităţi;

o poluarea mediului înconjurător (sol, apă, aer).

distrugerea unor mari valori culturale, istorice etc.

În funcţie de amploare efectele pot fi locale sau regionale.

În ceea ce priveşte consecinţele incendiilor, în anexa nr. 4 sunt prezentate

câteva mari incendii produse în lume.

3.7. Riscul de incendiu

În concluzie, pentru a previziona şi evalua efectele incendiilor în spaţii

închise se impune, printre altele, evaluarea riscului de incendiu.

Acest lucru presupune compararea riscului de incendiu identificat cu un

nivel limită prestabilit, denumit risc de incendiu acceptat.

Literatura de specialitate consacră următorii termeni:45

risc de incendiu – produsul dintre probabilitatea de iniţiere a unui incendiu

într-un proces tehnologic, sau într-o situaţie tehnică dată şi importanţa

estimată a pagubelor sau a consecinţelor lor la apariţia incendiului;

risc de incendiu acceptat – nivelul limită maxim al riscului de incendiu,

considerat acceptabil din punct de vedere al gravităţii consecinţelor

incendiului, corelat cu probabilitatea de iniţiere a evenimentului respectiv;

consecinţe — rezultatul sau rezultatele evenimentelor, exprimate negativ ori

pozitiv, cantitativ sau calitativ.

45

OMIRA nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de

incendiu.


42

Riscul de incendiu se calculează cu relaţia:

AM

PGRi

în care

Ri – reprezintă riscul de incendiu;

P – pericolul potenţial de incendiu, generat de factorii de risc specifici

existenţi;

G – gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului;

A – coeficient de activare a factorilor de risc, diferenţiat pe tipuri de

obiective şi natura factorilor de risc;

M – măsurile de protecţie împotriva incendiului, exprimate prin factorii

măsurilor de protecţie aplicate.

Pentru orice situaţie analizată, riscul de incendiu se situează în domeniul

riscurilor acceptate dacă îndeplineşte condiţia:

Ri ≤ Ra

în care Ra este riscul de incendiu de acceptat pentru tipul de obiectiv luat în

analiză.

Riscul de incendiu acceptat se determină cu relaţia:

Ra = ci x Rin

în care

ci – este un coeficient de punere în pericol a persoanelor şi/sau bunurilor

materiale, în general a utilizatorilor;

Rin – riscul de incendiu normat (riscul minim de incendiu cuantificat).

Securitatea la incendiu este asigurată dacă este îndeplinită relaţia:

Sec = Ra / Ri

Sec ≥ 1

3.7.1. Pericolul de incendiu (P)46

Pericolul de incendiu P se determină cu relaţia:

P = P1 x P2

în care:

46

Metoda SIA – Metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu


43

P1 – reprezintă factorii de risc ce decurg ce decurg din substanţele şi

materialele fixe şi mobile;

P2 – factorii de risc derivaţi din concepţia construcţiei.

Factorii de risc generaţi de substanţele şi utilizate (P1) se determină cu

relaţia:

P1 = q x c x r x k

în care:

q – reprezintă densitatea sarcinii termice;

c – combustibilitatea materialelor;

r – pericolul de fum;

k - pericolul de toxicitate prezentat de produsele care ard.

Factorii de risc rezultaţi din concepţia construcţiei (P2) se determină cu

relaţia:

P2 = e x i x g

în care:

e – înălţimea construcţiei, compartimentului de incendiu sau încăperii;

i – combustibilitatea elementelor de construcţie;

g – mărimea compartimentului de incendiu (suprafaţa şi raportul lungime

/lăţime).

Rezultă:

P = q x c x r x k x e x i x g

Determinarea valorilor pentru factorii din cadrul relaţiei anterioare se

realizează astfel:

- Termenul q

Reprezintă densitatea de sarcină termică şi se calculează pentru fiecare

spaţiu, iar în situaţia în care compartimentul de incendiu are mai multe încăperi

se va aduna sarcina termică din fiecare încăpere şi se împarte la suprafaţa

desfăşurată a compartimentului de incendiu.

- Termenul c

Termenul c ia în considerare combustibilitatea materialelor existente în

spaţiile analizate, atât finisaje cât şi cele din structura construcţiei.

- Termenul r

Termenul r ia in considerare pericolul pentru oameni dat de fum în cazul

producerii unui incendiu. Literatura de specilitate clasifică fumul, funcţie de

opacitatea acestuia în trei categorii:


44

a) Pericol de fum normal - absorţia fluxului luminos fiind mai mică de

50%; (în cazul arderii următoarelor materiale: hârtie, lemn, paie etc.)

b) Pericol de fum mediu - absorţia fluxului luminos fiind între 50% şi

90%; (în cazul arderii următoarelor materiale: fibră sintetică, piele etc.)

c) Pericol de fum mare – absorţia fluxului luminos fiind mai mare de

90% (în cazul arderii următoarelor materiale: materiale polietilenice,

cauciuc, carburanţi etc.).

- Termenul k

Ia în considerare acţiunea corozivă a materialelor care ard.

Categoriile de pericol sunt:

a) pericol normal unde se încadrează produsele care prin ardere degajă

dioxid de carbon şi vapori de apă (exemple: lemnul, hârtia, fibre

naturale, zahărul, tutun etc.);

b) pericol mediu se pot încadra produsele care prin ardere degajă dioxid

de carbon, vapori de apă şi alţi produsi secundari netoxici, cum sunt

funinginea, aerosoli etc. (exemple: articole din cauciuc, vopsele, fibre

sintetice poliesterice, benzina , folie, PET );

c) pericol mare se pot încadra produsele care prin ardere degajă pe lângă

dioxid de carbon, vapori de apă produşi secundari toxici pe bază de

clor, sulf, azot etc. (exemple: carton asfaltat, poliuretan, polistiren,

fibre sintetice poliamidice, PVC, motorina etc).

- Termenul e

Ia în considerare înălţimea construcţiei

-Termenul i

Acest termen reprezintă contribuţia la foc adusă de materialele şi

elementele de constructie din structura portantă a construcţiei, raportat la

contributia d.p.d.v al clasei de reacţia la foc a elementelor faţadei şi invelitorilor

acoperişului

Clasificarea cuprinde trei categorii:

a) construcţii având structura portantă din elemente incombustibile (metal,

piatra), având clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1, d0;

b) construcţii având structura portantă din elemente combustibile C1 sau

C2 sau clasele de reacţie la foc minimum A2s3,d1, Bs3,d1 sau Cs3;

c) construcţii având structura portantă realizată din materiale tip C3, sau

C4, clasele de reacţie la foc minimum Ds3,d1, sau A2s3,d2, Bs3 s3,d 3d2, Ed2

şi F.

- Termenul g

Ia în considerare suprafaţa compartimentului şi raportul lungime la lăţime.

Din practică a rezultat faptul că la aceiaşi suprafaţă şi dotare construcţiile cu un

raport al lungii pe lăţime mare, timpul de incendiere totatlă este mai mic.


45

3.7.2. Coeficientul de activare a factorilor de risc (A)

Coeficientul de activare a factorilor de risc cuantifică probabilitatea de

apariţie a unui eventual incendiu.

În lipsa unor date referitoare la probabilitatea de apariţie a incendiilor, în

practică factorul A ia în considerare prezenţa materialelor şi surselor de

aprindere, condiţiile tehnice de prevenire aplicate mijloacelor purtătoare de surse

pentru a nu favoriza aprinderea şi performanţele acestora, sursele de pericol

generate de factorul uman: ordinea, disciplina, întreţinerea, exploatarea.

3.7.3 Gravitatea consecinţelor faptelor (G)

Pentru nivelurile de gravitate pot fi luate în considerare consecinţele

directe şi clasificarea incendiilor, în cazul clădirilor civile (publice).

Pentru aprecierea nivelurilor de gravitate pentru construcţii publice se au

în vedere următoarele consecinţe posibile:

- consecinţe minore -uşoare deteriorări ale sistemelor materiale;

- consecinţe semnificative - vătămări corporale uşoare (loviri, răniri,

arsuri) şi/sau intoxicări uşoare ale unui număr limitat de persoane (max. 4) şi/sau

deteriorarea sistemelor materiale generând perturbarea desfăşurării normale a

activităţii;

- consecinţe grave - vătămări corporale uşoare şi/sau intoxicarea unui

număr limitat de persoane (peste 4) şi/sau distrugeri importante ale sistemelor

materiale;

- consecinţe foarte grave - vătămări corporale şi/sau intoxicări grave ale

mai multor persoane (peste 4) sau decesul unui număr limitat de persoane (1-3)

şi/sau distrugerea permanentă a sistemelor materiale;

- consecinţe deosebit de grave - decesul mai multor persoane (peste 3).

3.7.4. Factorul măsurilor de protecţie aplicate împotriva incendiului (M)

Factorul măsurilor de protecţie ia în considerare toate măsurile de

protecţie adoptate şi/sau realizate pentru diminuarea riscului potenţial de

incendiu şi se determină cu relaţia:

M = N x S x F

în care:

N – măsurile generale de securitate la incendiu specifice construcţiei;

N = n1 x n2 x n3 x ... nn

Unde: n1 – existenţa stingătoarelor conform normelor;

n2 – existenţa hidranţilor interiori;

n3 – alimentarea cu apă;

n4 – distanţa de la hidranţii exteriori până la accesele în cosntrucţie;

n5 –nivelul de instruire a personalului.


46

S - factor al măsurilor speciale de protecţie - detectarea şi semnalizarea

incendiilor; alarmarea forţelor de intervenţie; existenţa serviciului privat pentru

situaţii de urgenţă şi dotarea acestuia; intervenţia şi tăria subunităţilor

Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă; timpul de deplasare până la construcţia

analizată, instalaţiile speciale de stingere, sistemele de evacuare a fumului şi

gazelor fierbinţi.

S = s1 x s2 x s3 x ... sn

Unde: s1 – observarea şi detectarea incendiilor;

s2 – alarmarea serviciului privat sau Inspectoratelor teritoriale pentru

situaţii de urgenţă;

s3 – categoria şi capacitatea de intervenţie a serviciului privat al

operatorului economic sau al serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă;

s4 - timpul de deplasare şi de intrare în acţiune;

s4 – echiparea cu instalaţii de stingere;

s5 – echiparea cu sisteme de desfumare.

Funcţie de tipul de obiectiv, raportat la cerinţele normativelor tehnice

specifice, numărul de factori se poate mări sau micşora.

Factorul F ia în considerare principalele măsuri constructive de securitate

la incendiu cuprinse în reglementările tehnice de specialitate.

Factorul F ia în considerare următorii factori:

f1 - gradul de rezistenţă la foc, corelaţia între gradul de rezistenţă la foc,

aria maximă construită, capacitatea maximă de persoane şi numărul de niveluri

admis, compartimentarea antifoc şi separarea diferitelor spaţii în interiorul

compartimentului de incendiu ;

f2 - combustibilitatea finisajelor şi desfumarea căilor de evacuare;

- f3 - separarea faţă de alte destinaţii sau alte construcţii;

- f4- desfumarea circulaţiilor comune;

f5 asigurarea evacuării persoanelor.

Pe baza celor de mai sus, relaţia de calcul a factorului F este:

F = f1 x f2 x f3 x ... fn

3.7.5. Punerea în pericol (B)

Punerea în pericol reprezintă raportul dintre factorul P şi factorul M.

B = P/M

3.7.6. Factorul de activare (A)

Factorul pericolului de activare reprezintă probabilitatea de apariţie a unui

eventual incendiu.


47

În general, în practică, în lipsa datelor statistice, la stabilirea probabilităţii

se ţine seama de:

intervalul de explozie;

viteza de ardere;

conţinutul de comburant;

prezenţa materialelor şi surselor de aprindere;

tendinţa de autoaprindere;

energia minimă de aprindere;

temperatura de aprindere;

temperatura de inflamabilitate.47

47

OMIRA nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de

incendiu.


48

Capitolul IV

INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR

4.1. Noţiuni generale

Mijloacele de stingere prevăzute de normele tehnice pentru construcţiile

de locuit colective încadrate în categoria celor înalte (clădiri la care pardoseala

ultimului nivel folosibil este situata la peste 28 m faţă de terenul adiacent

accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi

ale clădirii) şi foarte înalte (clădiri la care pardoseala ultimului nivel folosibil

este situată la peste 45 m faţă de terenul adiacent accesibil autovehiculelor de

intervenţie ale pompierilor pe cel putin două laturi ale clădirii) sunt în general

coloanele uscate sau hidranţii interiori.

Alte mijloace utilizate pot fi instalaţiile de stingere cu sprinklere, cu apă

pulverizată sau cu ceaţă de apă; dar, în prezent, normativele nu prevăd această

posibilitate. Motivaţia neprevederii acestor tipuri de instalaţii este aceea că ele

necesită o supraveghere şi o mentenanţă permanentă care se asigură prin

personal specializat, iar costurile aferente acestor activităţi pot fi în unele situaţii

semnificative.

Prin urmare, pentru celelalte categorii de construcţii civile de locuit nu

sunt prevăzute, prin acte normative, cu sisteme de stingere pentru asigurarea din

interior a primei intervenţii, aceasta putându-se realiza numai de la exterior prin

alimentarea mijloacelor mobile aparţinând serviciilor profesioniste pentru

situaţii de urgenţă de la hidranţii exteriori.

Principiul de funcţionare pentru instalaţiile automate de stingere cu apă

(instalaţii cu sprinklere, instalaţii de stingere cu apă pulverizată, instalaţii cu

ceaţă de apă), cu gaze (azot, CO2, aerosoli), cu spumă sau cu pulbere este bazat

pe transmiterea unei comenzi de la un capăt de refulare al substanţei stingătoare

sau un alt element de comandă (detector, buton de semnalizare), sub acţiunea

parametrului temperatură, în cele mai multe cazuri, către un sistem de propulsie

a produselor de stingere.

Produsele de stingere acţionează, în cazul instalaţiilor de stingere cu apă,

prin răcirea locului unde a izbucnit incendiul, conducând ori la stingerea totală

ori la limitarea acestuia până la sosirea forţelor de intervenţie profesioniste.

Distribuirea spaţială a capetelor de refulare oferă avantajul ca pornirea

instalaţiei să se facă doar în zona unde se ajunge la temperatura de declanşare,

fără a conduce la risipirea substanţei de stingere.

În ceea ce priveşte instalaţiile de stingere cu gaze, pentru o eficienţă

ridicată a stingerii este necesar inundarea întregii incinte, nu doar zonal.


49

Caracteristica instalaţiilor de stingere cu apă este că acestea răcesc

materialul aprins.

Apa refulată asupra materialului pimeşte căldura de vaporizare, răcind în

acest timp locul focarului.

Întrucât transferul de căldură se realizează pe întrega suprafaţă a picăturii

de apă, pentru a asigura o răcire cât mai bună este necesară o suprafaţă cât mai

mare.

O suprafaţa mărită se asigură prin creşterea numărului de picături de apă

cu volum mai mic dar per total cu suprafaţă de contact mai mare.

Cele mai des utilizate sisteme automate de stingere cu apă sunt instalaţiile

de stingere cu sprinklere, cu drencere, cu apă pulverizată şi cu ceaţă de apă.

În tabelul48

(4.1.) de mai jos sunt redate variaţile suprafeţei de apă stropite

funcţie de diametrul duzei de refulare, pentru aceiaşi cantitate de apă (1 litru):

Tabel nr. 4.1. Dimensiunea

orificiului (mm) 6 1 0,1

Număr de picături 8,8 x 103

1,9 x 106

1,9 x 109

Suprafaţă totală

(m2)

1 6 60

Valorile redate sunt valori medii pentru mai multe instalaţii, ele putând să

difere funcţie de caracteristicile fiecărui cap de refulare.

În proiectarea sistemelor de stingere cu sprinklere trebuie să se asigure

îndeplinirea că intensitatea de stropire a sprinklerului este mai mare decât

intensitatea de stingere.

Intensitatea de stropire este o caracteristică a capului sprinkler, iar

intensitatea de stingere este o caracteristică a materialului aprins.

4.2. Instalaţiile de stingere cu sprinklere49

O instalaţie de stingere tip sprinkler este proiectată pentru detectarea unui

incendiu şi stingerea lui cu apă în fazele iniţiale sau pentru limitarea

incendiului, până la stingerea lui prin alte mijloace. Instalaţia este alcătuită, de

regulă, din una sau mai multe surse de apă, conductele pe care sunt fixate

sprinklerele, conductele de apă (de distribuţie, descendente, ascendente,

secundare ş.a.), aparatul de control şi semnalizare, armături ş.a. Capetele

sprinkler sunt amplasate în locuri stabilite sub acoperişuri sau tavane şi acolo

unde este necesar între rafturi, sub rastele şi în cuptoare sau etuve. Principalele

elemente care compun o instalaţie tip sunt prezentate în figura 4.1 şi 4.2.

48

http://fire.nist.gov/bfrlpubs/fire00/PDF/f00180.pdf 49

SORESCU G. (Colectiv de autori) – Manual de curs Proiectant sisteme de securitate; NP086/05, Manualul de

instalaţii. Instalaţii sanitare.

http://fire.nist.gov/bfrlpubs/fire00/PDF/f00180.pdf


50

Figura 4.1. – Schema unei instalaţii de stingere cu sprinklere

50

Legendă

1 Cap sprinkler 6 Conductă principală de distribuţie

2 Conductă ascendentă 7 Aparat de control şi semnalizare

3 Punct de referinţă 8 Conductă ascendentă

4 Conducte secundare de distribuţie 9 Conducte secundare

5 Conducta sprinklerului 10 Conductă descendentă

Sprinklerele funcţionează la temperaturi predeterminate, pentru a refula

apă sub forma unui jet de o anumită formă, caracteristică tipului de sprinkler,

peste partea afectată a zonei de protecţie aflată dedesubt. Trecerea apei prin

supapa de alarmă declanşează alarma de incendiu. Temperatura de declanşare

aleasă trebuie să fie mai mare decât temperatura mediului în care sunt montate

sprinklerele. Se ţine seama şi de proprietăţile de ardere a materialului protejat şi

de activitatea desfăşurată.

Numai sprinklerele situate în apropierea incendiului funcţionează, adică

acelea care sunt încălzite suficient de gazele de ardere degajate de incendiu. Se

evită astfel udarea inutilă a zonelor necuprinse de incendiu. Ca urmare a acestui

avantaj, instalaţiile de sprinklere sunt utilizate pe scară largă.

Prevederea unei instalaţii de stingere nu înlătură în totalitate necesitatea

instalării altor sisteme de detectare sau stingere a incendiilor. Prevenirea

incendiilor trebuie considerată ca un tot unitar, ca fiind cea mai importantă

activitate şi nu trebuie neglijată după montarea unei instalaţii de sprinklere.

Instalaţiile de stingere cu sprinklere nu au eficacitatea necesară în spaţiile

în care densitatea sarcinii termice, comportarea la foc şi amplasarea materialelor

determină o viteză de propagare a incendiului superioară vitezei cu care se

încălzesc şi se declanşează succesiv sprinklerele. În aceste cazuri se recomandă

sisteme cu declanşare rapidă în întreaga incintă (de exemplu, instalaţii de

stingere cu gaze cu inundare totală).

50

Ibidem 49


51

„La proiectarea instalaţiilor cu sprinklere trebuie ţinut cont de rezistenţa la

foc a elementelor de construcţie ale structurii, amplasarea căilor de evacuare,

prezenţa unor sisteme de alarmare, alte pericole specifice care necesită alte

metode de protecţie la incendiu, prevederea de hidranţi interiori, stingătoare,

etc., metodele utilizate pentru manipularea bunurilor ş.a.„51

4.2.1. Spaţii unde se prevăd obligatoriu instalaţii de stingere cu

sprinklere

„Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi

încăperilor, cu instalaţii tip sprinkler de stingere a incendiilor, conform

reglementărilor tehnice în domeniu în vigoare (Normativul NP 086-05) se

asigură la:

construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi

deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii

termice mai mare de 420 MJ/m2;

clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice peste 420

MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;

platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi

scene amenajate, cu arii mai mari de 150 m2, inclusiv buzunarele, depozitele şi

atelierele anexă ale acestora;

construcţii de producţie încadrate în categoriile A, B sau C de pericol de

incendiu cu aria desfăşurată de cel puţin 2000 m2 şi totodată cu densitatea

sarcinii termice peste 420 MJ/m2;

construcţii publice cu aria mai mare de 1250 m2 cu densitatea sarcinii

termice peste 840 MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;

construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu

aria construită mai mare de 750 m2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m

2;

depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii

termice mai mare de 420 MJ/m2;

garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de autoturisme,

precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.

Enumerarea din normativ fiind minimală, investitorii pot prevedea astfel

de instalaţii şi în alte situaţii, în funcţie de concluziile desprinse din scenariile de

securitate la incendiu sau în funcţie de amplasare, valoarea clădirii şi a bunurilor

protejate, cerinţelor firmelor de asigurări etc.

Conform SR EN 12845, o instalaţie de stingere cu sprinklere acoperă

toate spaţiile clădirii protejate, inclusiv căile de acces, exceptând următoarele

situaţii:

a) băi şi toalete (cu excepţia garderobelor) din materiale incombustibile şi

care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;

b) case de scări închise şi puţuri verticale (lifturi) construite din materiale

incombustibile ce constituie un compartiment de incendiu;

51

NP – 086/2005 – Normativ privind proiectarea, executarea și exploatarea instalaţiilor de stingere


52

c) spaţii protejate de alte sisteme de stingere (gaze inerte, pulbere sau apă

pulverizată);

d) procese tehnologice umede.„52

Nu se prevăd capete sprinkler în următoarele zone:

a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materiale care în contact cu

apa pot expanda;

b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor

de sare, oale de turnare sau echipamente similare, dacă riscul ar creşte prin

utilizarea apei la stingerea incendiilor;

c) zone, camere sau locuri unde refularea apei poate prezenta un risc.

Normativul NP 086-05 menţionează că nu se prevăd instalaţii de stingere a

incendiilor cu sprinklere în cazurile în care apa nu este indicată ca substanţă de

stingere, la depozite frigorifice sau când se asigură alte instalaţii de stingere a

incendiilor.

4.2.2. Instalaţii de stingere cu sprinklere reglementate în U.E.

Tipuri de sprinklere

„Sprinklerul este definit drept o duză cu un element termosensibil de

obturare care se deschide pentru a refula apa pentru stingerea incendiului.

Sprinklerul este compus din trei elemente principale (figura 4.2):

- Corpul sprinklerului, prevăzut cu filet exterior pentru montare la

reţeaua de conducte şi un ajutaj interior, pentru debitarea apei, prevăzut cu un

scaun de etanşare;

- Deflectorul, alcătuit dintr-o piesă de formă specială (rozetă, paletă, ş.a.)

fixată de corp, printr-un cadru, la o distanţă anumită în faţa orificiuliui de

refulare a apei. Rolul deflectorului este de a dispersa jetul de apă care iese din

ajutaj şi de a-l distribui astfel încât suprafaţa protejată de sprinkler să fie udată

cât mai uniform. Forma geometrică a deflectorului şi natura materialului au un

rol determinant în eficienţa sprinklerului.

- Dispozitivul de închidere compus dintr-un ventil care este ţinut presat

pe scaunul de etanşare a orificiului de refulare a apei de către un element de

declanşare.„53

1

Figura 4.2. – Structura unui cap sprinkler

52

Ibidem 51 53

Ibidem 51

1. Deflector

2. Element de declanșare

3. Corpul sprinklerului

2

3


53

Tipurile de sprinklere care pot fi proiectate, comercializate şi utilizate

conform reglementărilor europene sunt specificate în SR EN 12259-1.

Aceste tipuri de sprinklere se clasifică după următoarele criterii:

Constructiv (modul de deschidere a orificului de refulare a apei)

- sprinkler cu element fuzibil - sprinkler care se deschide atunci când

o componentă se topeşte (aliaj uşor fuzibil, compoziţie chimică uşor fuzibilă

care susţine suportul supapei de închidere);

- sprinkler cu fiolă de sticlă - sprinkler care se deschide atunci când o

fiolă de sticlă umplută cu lichid se sparge;

Sprinklerul cu bulb are orificiul de ieşire a apei închis cu o fiolă de sticlă

umplută aproape complet cu un lichid care trebuie să aibă coeficientul de

dilatare volumică mare la temperaturi ridicate, căldura specifică mică şi

temperatura joasă de congelare.În caz de incendiu, lichidul, încălzindu-se, se

dilată şi la temperatura nominală, sparge bulbul.Sub acţiunea presiunii, ventilul

sare şi apa este refulată sub formă de jet dispersat în picături, ca urmare a

impactului cu deflectorul sprinklerului.

- sprinkler deschis - sprinkler neobturat de un element termosensibil

(vechea denumire din reglementările româneşti era drencer).

După modul de amplasare:

- sprinkler perdea - sprinkler care protejează o uşă sau o fereastră

situată între două zone, din care doar una este protejată cu sprinklere;

- sprinkler de tavan sau la acelaşi nivel- sprinkler cu deflectorul în

jos montat parţial deasupra celui mai jos plan al tavanului şi cu elementul

sensibil de declanşare la temperatură sub acesta;

- sprinkler ascuns (mascat)- sprinkler încastrat acoperit cu un capac

care se desprinde la atingerea unei anumite temperaturi;

- sprinkler cu deflectorul apă-aer în jos (sprinkler antigel cu

deflectorul în jos) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler şi o conductă apă-aer

descendentă cu un robinet la baza conductei, menţinut închis de un dispozitiv

acţionat de elementul termic al capului sprinkler;

- sprinkler cu deflectorul apă-aer în sus (sprinkler antigel cu

deflectorul în sus) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler şi o conductă apă-aer

ascendentă cu un robinet la baza conductei, menţinut închis de un dispozitiv

acţionat de elementul termic al capului sprinkler;

- sprinkler încastrat - cap sprinkler al cărui element termosensibil

este situat fie parţial fie total, deasupra nivelului cel mai de jos al tavanului.

După forma jetului refulat

- sprinkler convenţional - sprinkler care realizează o formă sferică a

jetului de apă;

- sprinkler cu jet plat ( spray ) - sprinkler care produce un jet de apă

numai deasupra nivelului deflectorului;


54

- sprinkler orizontal - sprinkler care refulează apa orizontal;

- sprinkler cu deflectorul în jos - sprinkler care refulează apa în jos;

- sprinkler mural - sprinkler care refulează apa sub forma unei

jumătăţi de paraboloid spre exterior;

- sprinkler cu pulverizare medie - sprinkler care refulează apa în

jos sub forma unui paraboloid;

- sprinkler cu deflectorul în sus - sprinkler care refulează apa în sus;

- perdea de apă - cap de pulverizare a apei pe o suprafaţă, utilizat

pentru a asigura protecţie împotriva incendiului (În limba engleză pentru acest

dispozitiv se utilizează termenul "drencher". În reglementările româneşti

termenul "drencer" are alt înţeles – cel de sprinkler deschis – descris mai sus).

4.2.3. Proiectarea instalaţiilor de sprinklere

Proiectarea instalaţiilor de sprinklere se face conform Normativului NP

086-05, precum şi conform SR EN 12845 – Instalaţii fixe de luptă împotriva

incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Calcul, instalare şi

întreţinere.

Prevederile standardului SR EN 12845 trebuie aplicate, fiind standard

armonizat, chiar dacă uneori sunt diferite faţă de reglementările tehnice din

România.

Standardul prevede cerinţe pentru proiectarea, instalarea şi întreţinerea

instalaţiilor de stingere a incendiilor cu sprinklere în construcţii civile şi

industriale şi instalaţii tehnologice, ca parte integrantă a sistemul general de

securitate.

Standardul prezintă o clasificare a riscurilor, modalităţi de alimentare cu

apă, componente ce urmează a fi folosite, reguli de instalare şi testare a

instalaţiei cu spriklere, operaţiuni de întreţinere şi extindere a instalaţiilor

existente şi identifică cerinţele minime constructive care sunt necesare pentru

asigurarea performanţelor maxime ale instalaţiilor cu sprinklere.

Sprinklerele au un cod al culorilor conform cu standardul SR EN 12259-1

pentru a indica temperatura de declanşare, după cum se prezintă în tabelul din

anexa nr. 5.

4.2.4. Tipuri de instalaţii de stingere cu sprinklere

Pot fi utilizate următoarele tipuri de instalaţii :

o Instalaţii apă-apă

Instalaţiile cu sprinklere apă-apă sunt umplute permanent cu apă sub

presiune. Instalaţiile trebuie montate doar acolo unde nu există posibilitatea

îngheţării apei în instalaţie, precum şi în locurile unde temperatura ambiantă nu

depăşeşte 950C.

Pentru sistemele tip grilă şi inelare trebuie utilizate numai instalaţii apă-

apă.


55

Părţile instalaţiei predispuse la îngheţ pot fi protejate cu lichid antigel,

prin încălzire folosind circuite electrice, cu ajutorul unor conducte auxiliare

uscate sau extensii alternative.

o Instalaţii apă-aer

Instalaţiile apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub

presiune în aval de aparatul de control şi semnalizare şi cu apă sub presiune, în

amonte de aceasta.

Trebuie asigurată o alimentare continuă cu aer/gaz inert pentru a menţine

presiunea necesară funcţionării instalaţiei. Instalaţia trebuie presurizată la o

valoare recomandată de furnizorul aparatului de control şi semnalizare.

Instalaţiile apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de

îngheţ sau temperatura mediului ambiant depăşeşte 700C (ex. etuve de uscare).

o Instalaţii mixte

Instalaţiile mixte încorporează fie o supapă de alarmă mixtă, fie un sistem

format dintr-o supapă de alarmă apă-apă şi una apă-aer. Pe timpul lunilor de

iarnă instalaţia aflată în aval de supapa de alarmă mixtă sau de supapa de alarmă

apă – aer este umplută cu aer sau gaz inert sub presiune, iar în amonte instalaţia

este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale anului instalaţia

funcţionează ca o instalaţie apă-apă.

o Instalaţie cu preacţionare

Instalaţiile cu preacţionare sunt acele instalaţii la care aparatul de control

şi semnalizare este acţionat.

- de o instalaţie de detectare şi semnalizare a incendiului şi nu de

declanşarea sprinklerelor (tipul A);

- fie de un sistem automat de detectare şi semnalizare a incendiului, fie de

declanşarea sprinklerelor (tipul B).

4.2.5. Amplasarea sprinklerelor

Sprinklerele trebuie montate conform specificaţiilor furnizorului,

respectând prevederile reglementărilor tehnice specifice.

Toate măsurătorile privind modul de amplasare a capetelor sprinkler

trebuie făcute în plan orizontal, făcând excepţie cazurile în care se prevede un alt

mod de măsurare.

Standardul SR EN 12845 prevede cerinţele pentru o amplasare optimă a

sprinklerelor : aria maximă pe care o poate proteja un sprinkler obişnuit, distanţa

minimă dintre sprinklere, amplasarea sprinklerelor în funcţie de structura clădirii

ş.a.

Elemente ce caracterizează un cap sprinkler

Forma geometrică a jetului de apă dispersată

Calitatea, formele jetului de apă dispersată, depind de tipurile de

sprinklere.

Aria suprafeţei stropite şi aria de declanşare

Suprafaţa stropită de sprinkler se defineşte ca proiecţia pe un plan

orizontal a secţiunii transversale a jetului de apă şi are aproximativ forma unei


56

coroane circulare a cărei arie Ai, depinde de tipul sprinklerului şi de înălţimea de

montaj H, în m, a sprinklerului faţă de suprafaţa protejată.

Întrucât sprinklerele se montează, de regulă în rânduri paralele, suprafaţa

protejată care revine unui sprinkler are forma pătrată sau dreptunghiulară. În

aceste condiţii, aria protejată de un sprinkler este dată de relaţia:

Ap = lx x ly [m2]

Aria de declanşare As reprezintă aria în care vor fi acţionate, în caz de

incendiu, n sprinklere din totalul de N existente într-un compartiment de

incendiu al clădirii şi este dată de relaţia:

As = n x Ap [m2]

Intensitatea de stropire şi intensitatea de stingere cu apă

Intensitatea de stropire cu apă ii la funcţionarea unui singur sprinkler

având debitul specifice qis în l/s, este dată de relaţia

ii = i

is

A

q [l/sm

2]

Intensitatea de stingere este dată de relaţia

is = 1

min

A

qis [l/sm2]

Unde: qismin – debitul specific al sprinklerului amplasat în poziţia cea mai

dezavantajată din punct de vedere hidraulic (în punctul cel mai înalt şi mai

îndepărtat de punctul de alimentare cu apă al instalaţiei) - [l/s]

Intensitatea de stingere este o caracteristică specifică materialelor care

trebuie protejate şi reprezintă intensitatea minimă de stropire ce determină

oprirea arderii. Intensitatea de stingere se realizează numai la funcţionarea în

grup a sprinklerelor prin suprapunerea jeturilor.

Fiecare produs introdus pe piaţa românească trebuie să îndeplinească

cerinţele legale. Urmare acestui fapt, şi sistemele de stingere cu sprinklere

trebuie să deţină o fişă tehnică. Pentru exemplificare, în anexa nr. 6 este

prezentată fişa tehnică a unui cap sprinkler, ale cărui caracteristici au fost

utilizate ulterior în cadrul simulării.


57

4. 3. Instalaţii de stingere cu apă pulverizată54

Instalaţiile cu apă pulverizată pot fi proiectate pentru a stinge sau pentru a

preveni propagarea unui incendiu, în funcţie de situaţie. Ca principiu de

funcţionare şi tip de construire sunt asemănătoare cu instalaţiile cu sprinklere

deschise (denumite în trecut drencere), dar refulează apa mai fin divizată, prin

duze specifice denumite pulverizatoare.

Instalaţiile cu apă pulverizată sunt de obicei folosite pentru a proteja

echipamentele şi structurile de căldura degajată de un incendiu. Protecţia

efectivă se realizează prin pulverizarea apei direct pe structurile şi

echipamentele expuse pentru a împiedica sau a reduce transferul de căldură de la

incendiu la acestea. Perdelele de apă pulverizată sunt mai puţin eficiente în

comparaţie cu pulverizarea directă dar, în condiţii favorabile, oferă aceeaşi

protecţie prin împărţirea zonei incendiate în subdiviziuni. Condiţiile

nefavorabile sunt generate de factori precum vântul, curenţii fierbinţi

ascensionali şi pulverizarea insuficientă.

O instalaţie cu apă pulverizată este alcătuită din una sau mai multe surse de

alimentare cu apă şi unul sau mai multe pulverizatoare, de obicei deschise;

fiecare sistem are în componenţă un aparat de control şi semnalizare şi o reţea de

conducte pe care sunt dispuse pulverizatoarele. Structura unei instalaţii poate

varia considerabil, în funcţie de natura pericolului şi de scopurile de bază ale

protecţiei.

Pulverizarea apei se realizează în scopul creşterii raportului între suprafaţa

exterioară a picăturilor şi masa lor pentru a se obţine un contact mai bun între

apă şi mediul ambiant în zona focarului, intensificarea transferului de căldură şi

în consecinţă stingerea rapidă a incendiului.Debitele specifice, qis (l/s) şi

presiunile nominale de pulverizare a apei, Hi (mH2O), sunt date de producător

pentru fiecare tip de pulverizator. Comparativ cu instalaţiile cu sprinkler,

instalaţiile de pulverizare necesită presiuni mari ale apei (5-7) bar, dar unele

tipuri perfecţionate de pulverizatoare pot produce o pulverizare acceptabilă a

apei pentru numeroase utilizări, la presiunea de (3…5) bar.

Proiectarea se realizează conform Normativului de instalaţii de stingere a

incendiilor, având ca referinţă standardul CEN/TS 14816.

Instalaţiile cu apă pulverizată trebuie să fie echipate numai cu tipurile de

pulverizatoare menţionate în standardul SR EN 12259-1.

Sursele de apă trebuie să aibă o capacitate suficientă care să asigure cel

puţin durata de funcţionare specificată în reglementările tehnice. În cazul în care

nu este specificată, durata minimă de funcţionare este considerată de 60 min.

Reţeaua de conducte principale de alimentare se proiectează, de regulă, de

formă inelară. Forma reţelei de conducte cu pulverizatoare trebuie să

urmărească, pe cât posibil, forma obiectului de protejat, astfel încât apa

pulverizată să-l stropească în întregime.

Acţionarea sistemului se poate face: automat şi manual sau manual.

54

SORESCU G. (Colectiv de autori) – Manual de curs Proiectant sisteme de securitate; NP086/05


58

Activarea manuală este acceptată ca unică modalitate de acţionare a

sistemului atunci când activarea automată poate prezenta riscuri pentru personal

sau poate provoca dificultăţi operaţionale (de exemplu: acţionări imprudente).

Un sistem de declanşare manuală trebuie să aibă în componenţă cel puţin un

dispozitiv mecanic de declanşare. Atunci când sistemele sunt prevăzute doar cu

activări manuale, acestea trebuie supravegheate permanent de personal

specializat.

Domenii de utilizare a instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată Instalaţiile cu apă pulverizată pot fi utilizate pentru protecţia clădirilor şi

obiectelor pentru care se presupune că propagă rapid incendiul şi în care apa

reprezintă un agent de stingere adecvat. Ele sunt utilizate acolo unde o cantitate

însemnată de apă trebuie să fie refulată, în acelaşi timp, peste întreaga

construcţie sau suprafaţă protejată.

Instalaţiile cu apă pulverizată sunt indicate pentru stingerea incendiilor de

materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice etc.). În

ceea ce priveşte stingerea materialelor combustibile solide, instalaţiile sunt

adecvate în special pentru incendiile izbucnite la maşinile de hârtie, tipar şi în

alte echipamente tridimensionale şi unde materialele combustibile, cum este

hârtia, sunt transportate în interiorul echipamentului, ca parte integrată a

procesului, pentru stingerea incendiilor izbucnite la scările rulante, benzile

rulante de transport şi alte utilaje în mişcare, unde incendiul se poate propaga cu

uşurinţă. O altă aplicabilitate cu eficienţă ridicată o regăsim la canale de cabluri,

în care incendiile se pot propaga rapid şi în depozite sau în zonele de manipulare

a explozivilor, nitratului/acetatului de celuloză sau alte substanţe chimice solide

ce conţin oxigen, spre exemplu KClO4.

Protejarea obiectelor prin răcire împotriva radiaţiei termice emise de un

incendiu învecinat, constituie o altă direcţie de utilizare a instalaţiei.

Instalaţiile de apă pulverizată mai contribuie la prevenirea formării unor

amestecuri explozibile, în special în spaţii închise, acest lucru realizându-se prin

răcirea suprafeţelor care vin în contact cu lichide inflamabile sau în spaţii

deschise prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot

forma amestecuri explozive.

Instalaţiile cu apă pulverizată nu se utilizează în situaţiile în care

materialele reacţionează cu apa producând reacţii violente sau produşi

periculoşi.

Instalaţia cu apă pulverizată trebuie să asigure o funcţionare pe toată

durata aproximată a incendiului, aprecierea fiind făcută după cantitatea de

material combustibil existentă în zona de acţionare. Este recomandabil ca

sistemul să fie funcţional pe o durată de mai multe ore.

Un element important de care trebuie să se ţină cont la proiectarea

instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată este ca acestea să intre în funcţiune

înaintea carbonizării materialelor la suprafaţa acestora sau înaintea creşterii

presiunii în recipientele cu substanţe combustibile lichide.


59

4.4. Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă Ceaţa de apă este formată din picături foarte fine de cca.0,01 mm, refulate

de duze speciale. Mărimea picăturilor şi distribuţia lor sunt optimizate prin

proiectarea presiunii de lucru şi a duzelor.

Mecanismul stingerii incendiilor utilizând ceaţa de apă se bazează pe

efectul de răcire a focarului, pe înlăturarea oxigenului din zona de ardere

(prevenind astfel reaprinderea sau continuarea arderii) şi pe absorbţia gazelor

solubile în apă şi a particulelor de fum în picăturile de apă. Efectul de răcire este

puternic intensificat. Picăturile din ceaţa de apă trebuie să aibă o viteză

suficientă, care să asigure străbaterea stratului de fum şi gaze fierbinţi, precum şi

a flăcărilor, pentru a se evapora cât mai aproape de obiectul care arde. Efectul

principal este determinat de suprafaţa mare de absorbţie de căldură. Pentru o

picătură având diametrul de 1 mm (sprinkler) suprafaţa de reacţie este de 2 m2,

pentru o picătură de 0,01 mm (ceaţă de apă) suprafaţa de reacţie este de 200 m2.

Un debit de 1 l/s de apă absoarbe o cantitate de căldură de cca. 20MW.

Prin răcirea focarului şi atenuarea radiaţiei termice, stingerea incendiului este

rapidă şi eficientă.

Figura nr. 4.4 – Efectul acţiunii ceţei de apă

55

„În instalaţiile de stingere cu ceaţă de apă se pot utiliza ca medii de stingere

următoarele:

- numai apă (apă potabilă, apă de mare, apă dedurizată);

- apă cu antigel;

- apă cu aditivi care îmbunătăţesc eficienţa stingerii;

55

http://www.fogmaker-na.com/#/how-it-works/4546389552

http://www.fogmaker-na.com/#/how-it-works/4546389552


60

- combinarea celor enumerate mai sus cu un gaz inert sau cu un amestec

de gaze inerte utilizate - pentru pulverizarea apei şi/sau reducerea

concentraţiei de oxigen din zona incendiului.

Domenii de utilizare Instalaţiile fixe sau mobile de stingere cu ceaţă de apă se utilizează pentru

protecţie la:

- spaţii în care pentru procesele tehnologice se utilizează substanţe

inflamabile;

- depozitarea produselor inflamabile;

- posturi de transformare;

- turbine cu gaze sau vapori;

- grupuri generatoare diesel sau cu gaze;

- tuneluri de cabluri, subsoluri tehnice.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă se prevăd pentru:

- protecţia elementelor de structură ale clădirii (grinzi, stâlpi etc.);

- protecţia echipamentelor instalaţiilor tehnologice a recipientelor pentru

lichide combustibile cu temperaturi de inflamabilitate a vaporilor mai

mari de 600 C şi gaze inflamabile, a motoarelor cu ardere internă,

precum şi a gospodăriilor de cabluri electrice cu izolaţie combustibilă;

- protecţia împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat,

pentru a limita absorbţia căldurii până la limita care previne sau

micşorează avariile;

- stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie,

textile, materiale plastice etc.);

- prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spaţii închise, sau în

spaţii deschise, prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor

de gaze ce pot forma amestecuri explozive.

Schema de principiul a instalaţiei de stingere cu ceaţă de apă este

prezentată în figura nr. 4.5

Componentele principale ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă

de apă sunt următoarele:

- sursa de alimentare cu apă;

- rezervoare (sau recipiente) pentru stocarea rezervei de apă necesară

stingerii incendiilor cu ceaţă de apă;

- staţia de pompare a apei (din rezervoarele de stocare, prin reţeaua de

conducte, la duzele de pulverizare);

- reţeaua de conducte de alimentare cu apă a duzelor de pulverizare;

- duze de pulverizare a apei;

- armături, aparate şi dispozitive de comandă, siguranţă şi control;

- instalaţia proprie de detectare, semnalizare şi comandă în caz de

incendiu;

- sursele de alimentare cu energie electrică.„56

56

Ibidem 51


61

Figura nr. 4.5 - Schema de principiu a instalaţiei de sringere cu ceaţă

57

Restricţii de utilizare Instalaţiile de stingere cu ceaţă de apă nu se utilizează în situaţiile în care

apa, în contact direct cu materialele din zona protejată, produce reacţii violente

sau în cazurile în care în urma reacţiilor rezultă produşi periculoşi, de exemplu:

- Metale reactive cum ar fi litiu, sodiu, potasiu, magneziu, titaniu,

zirconiu, uraniu şi plutoniu;

- Carbid (carbura de calciu);

- Derivaţi halogenaţi - cum ar fi clorura de benzoil şi clorură de

aluminiu;

- Hidruri - cum ar fi hidrura de litiu sau aluminiu;

- Silani - cum ar fi triclorometil de silan;

- Sulfuri - cum ar fi pentasulfidă de fosfor;

- Cianaţi - cum ar fi izocianat de metil.

Totodată, sistemele de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă nu trebuie

folosite în situaţiile în care apa poate intra în contact direct cu gazele lichefiate

la temperaturi criogenice (precum gazul natural lichefiat), care fierb violent în

contact cu apa.

57

http://www.bre.co.uk/filelibrary/rpts/water/water_mist_guide_v2.pdf

http://www.bre.co.uk/filelibrary/rpts/water/water_mist_guide_v2.pdf


62

Clasificare „În funcţie de presiunea de lucru instalaţiile de stingere a incendiilor cu

ceaţă de apă se clasifică astfel:

- joasă presiune (sub 12.5 bar);

- medie presiune (între 12,5 bar şi 35 bar);

- înaltă presiune (35 bar sau mai mult).

În funcţie de modul în care se asigură protecţia cu aceste instalaţii se

deosebesc:

- cu acoperire parţială (protecţia unui obiect sau sursă de pericol de

incendiu);

- cu acoperire totală (protecţia tuturor obiectelor sau surselor de pericol

de incendiu dintr-un spaţiu închis).

După modul în care se realizează alimentarea cu apă se realizează:

- sisteme permanent sub presiune (instalaţii ude). Reţeaua de conducte

este umplută cu apă şi este racordată la o sursă de presiune. Instalaţia

intră în funcţiune imediat ce duza de refulare este activată de căldura

degajată de la un incendiu.

- sisteme care nu sunt cu apă sub presiune (instalaţii uscate). În reţeaua

de conducte aferente acestei instalaţii este introdus aer, azot sau gaze

inerte sub presiune. La deschiderea duzelor de refulare conductele se

golesc permiţând refularea apei.

- sisteme cu preacţionare. Reţeaua de conducte este goală.Se utilizează

cu o instalaţie independentă de semnalizare a incendiilor care transmite

comanda refulării mediului de stingere.

Cerinţe de proiectare Proiectarea se realizează conform Normativului de instalaţii de stingere a

incendiilor, având ca referinţă standardul CEN/TS 14972

Proiectarea instalaţiilor de stingere cu ceaţă de apă se realizează în funcţie

de obiectivele protecţiei la incendiu:

- stingerea incendiului;

- limitarea incendiului;

- controlul incendiului (reducerea cantităţii de fum);

- limitarea propagării căldurii (sistem de răcire);

- protecţia ieşirilor de evacuare;

- protecţia pompierilor;

- sistem de control pentru prevenirea autoaprinderilor.

Duzele de refulare trebuie să fie amplasate în spaţiul protejat în

conformitate cu recomandările producătorului, întocmite pe baza încercărilor la

foc definite în CEN/TS 14972, în funcţie de următoarele:

- tipul de pericol din spaţiul protejat;


63

- amplasarea duzelor prin menţionarea distanţelor minime şi maxime

între acestea;

- tipul de duză şi a caracteristicilor tehnice, precum şi debitul acestora;

- distanţa până la elementele de construcţii, precum şi a duzelor

suplimentare;

- distanţa până la elementele protejate, care prezintă risc de incendiu;

- orientarea duzelor.

Instalaţiile cu pulverizarea directă a apei reci, la presiunea apei din

conductă, pot folosi duze de construcţie obişnuită (standard), având orificiile de

refulare în permanenţă deschise, sau duze de construcţie specială (automate),

prevăzute cu dispozitive de activare termică (în funcţie de temperatura provocată

de incendiu).„58

Figura nr. 4.6 Capete de rufulare ceaţă de apă

59

„Instalaţiile de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă care nu sunt sub

presiune, precum şi cele cu preacţionare, echipate cu duze automate, trebuie să

permită refularea mediului de stingere după cel mult 60 secunde de la

deschiderea primei duze. În situaţiile în care se utilizează duze deschise,

intervalul de timp în care trebuie să fie refulat mediul de stingere prin toate

duzele nu trebuie să fie mai mare de 30 secunde.„60

Utilitatea instalaţiilor de stingere cu ceaţă de apă Instalaţiile de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă pot reprezenta, în

anumite condiţii, o alternativă la celelalte instalaţii de stingere, cum ar fi

instalaţiile cu sprinklere, instalaţiile cu apă pulverizată sau instalaţiile de

stingere cu gaze.

Instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere sunt proiectate pentru a

proteja întreaga clădire, rezerva de apă fiind dimensionată în funcţie de riscul de

incendiu. Instalaţiile de stingere cu gaze sunt utilizate pentru protecţia împotriva

incendiilor a volumelor cu pericol de incendiu deosebit şi au rolul de a stinge

incendiul şi să prevină reaprinderea acestuia pentru următoarele 10 minute.

58

Ibidem 51 59

http://www.siemens.com/press/en/pressrelease/?press=/en/pressrelease/2011/building_technologies/ibt201101

006.html și http://www.hellotrade.com/molajoni-spa/product1.html 60

Ibidem 51

http://www.siemens.com/press/en/pressrelease/?press=/en/pressrelease/2011/building_technologies/ibt201101006.html

http://www.siemens.com/press/en/pressrelease/?press=/en/pressrelease/2011/building_technologies/ibt201101006.html

http://www.hellotrade.com/molajoni-spa/product1.html


64

Pentru ambele tipuri de instalaţii au fost elaborate standarde europene de

proiectare, precum şi de încercare a elementelor componente.

Figura nr. 4.7 – Instalaţie cu ceaţă de apă acţionată

61

„Instalaţiile de stingere cu ceaţă de apă au următoarele avantaje:

- cantitate de apă utilizată pentru stingerea incendiului mult mai mică;

- timp rapid de stingere a incendiului;

- efect de răcire imediat, fără şoc termic;

- disiparea căldurii degajate de incendii cu o eficienţă mai mare decât în

cazul jetului compact de apă;

- după stingerea incendiilor există probabilitate mică de reaprindere.

Dar au şi următoarele dezavantaje:

- presiuni de lucru foarte mari, care impun cerinţe tehnice deosebite şi

trasee cât mai scurte;

- diametrele duzelor sunt în general mici existând astfel risc de colmatare;

- posibila distrugere a echilibrului termic în compartimentul incendiat;

- reducerea vizibilităţii, putând crea disconfort forţelor de intervenţie;

- jeturile de apă pulverizată nu sunt întotdeauna eficiente pentru stingerea

incendiului, mai ales când acesta nu poate fi stins prin răcirea materialului

combustibil.

Instalaţiile cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare (aer

comprimat sau azot comprimat) sunt echipate cu duze automate, prevăzute cu

dispozitive de activare termică şi se pot realiza în următoarele sisteme:

61

http://www.mistcool.ro/ro/sisteme-igloo-2/igloo-hp-inalta-presiune/

http://www.mistcool.ro/ro/sisteme-igloo-2/igloo-hp-inalta-presiune/


65

- cu o reţea de conducte plină cu apă rece sub presiune până la supapa de

comandă şi control şi cu aer (sau azot) comprimat, de la supapa de comandă şi

control până la duze;

- cu reţele distincte de conducte, de apă rece sub presiune, respectiv de aer

(sau azot) comprimat, de la care se alimentează, prin conducte de racord, fiecare

duză.

În primul caz, instalaţia este plină cu apă rece sub presiune până la o

supapă de comandă şi control, acţionată de sistemul de detectare a incendiului.

În caz de incendiu, detectoarele transmit semnalul la centrala de detecţie şi

semnalizare, care verifică autenticitatea semnalului şi în caz afirmativ, comandă

deschiderea supapei, astfel încât apa rece sub presiune din conducte se descarcă

direct prin toate duzele de pulverizare montate pe conductele respective,

formând ceaţa de apă.

În cazul al doilea, instalaţia este plină cu apă rece sub presiune până la

duzele prevăzute cu dispozitive de activare termică. În caz de incendiu,

dispozitivele de activare termică, deschid automat orificiile de refulare a

duzelor, la o temperatură prestabilită (de producătorul duzelor) şi apa rece sub

presiune din conducte este pulverizată prin duze, formând ceaţa de apă.

Instalaţiile cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare (aer

comprimat sau azot comprimat) sunt echipate cu duze automate, prevăzute cu

dispozitive de activare termică şi se pot realiza în următoarele sisteme:

- cu o reţea de conducte plină cu apă rece sub presiune până la supapa de

comandă şi control şi cu aer (sau azot) comprimat, de la supapa de comandă şi

control până la duze;

- cu reţele distincte de conducte, de apă rece sub presiune, respectiv de aer

(sau azot) comprimat, de la care se alimentează, prin conducte de racord, fiecare

duză.

- La primul sistem, în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică

deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau

azotul) comprimat este evacuat prin duze. Datorită diferenţei de presiuni între

presiunea apei şi respectiv, a aerului (sau azotului) comprimat, supapa de

comandă şi control deschide admisia apei reci sub presiune din conducte, care

va fi pulverizată prin duzele activate, formând ceaţa de apă.

La al doilea sistem, în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică

deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau

azotul) comprimat antrenează curentul de apă rece sub presiune, la fiecare duză

activată, prin fenomenul de ejecţie, pulverizând apa sub formă de ceaţă.

Acest sistem are aplicaţii, în special, în instalaţii locale de stingere a

incendiului cu ceaţă de apă, când numărul duzelor este relativ mic. În instalaţiile

locale, apa şi aerul (sau azotul) comprimat pot fi stocate în butelii amplasate în

vecinătatea obiectului protejat împotriva incendiului.

Inundarea totală cu ceaţă de apă se poate realiza numai la incinte închise,

la care uşile, ferestrele, tubulaturile etc. se pot închide înainte sau simultan cu

începerea deversării ceţii de apă.


66

Pentru stingerea incendiilor din interiorul incintelor prin inundare totală,

întreg spaţiul incintei trebuie să fie umplut cu ceaţă de apă, astfel încât procentul

de oxigen să scadă, în timpul cel mai scurt posibil, sub valoarea de menţinere a

arderii.

Inundarea totală cu ceaţă de apă a unei incinte, se realizează, de regulă,

prin activarea simultană a tuturor duzelor de pulverizare a apei, amplasate în

instalaţia aferentă incintei.

La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee şi de suprafaţă

(declanşate de lichide inflamabile), cantitatea de ceaţă de apă introdusă, trebuie

să acopere pierderile prin scurgere datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală - în

m2 - a golurilor ce nu pot fi închise nu va depăşi 3% din volumul - în m

3 - al

incintei protejate sau 10% din suprafaţa totală - în m2 - a suprafeţelor laterale şi

părţilor superioare şi inferioare ale incintei.

În situaţia în care din motive tehnice sau tehnologice aceste condiţii nu se

pot realiza se va adopta sistemul de inundare locală.

Inundarea zonală cu ceaţă de apă, se realizează, în caz de incendiu, prin

activarea unui anumit grup de duze, amplasate, de regulă, într-un compartiment

de incendiu al clădirii.

În sistemul cu inundare zonală, se pot folosi duze automate, activate

termic, sau printr-un sistem propriu de detectare, semnalizare şi comandă, în caz

de incendiu.

La sistemele cu inundare locală, se asigură inundarea cu ceaţă de apă pe

suprafeţe limitate sau în jurul obiectului protejat. Procedeul se foloseşte la

stingerea incendiilor de suprafaţă, în special de lichide combustibile sau

suprafeţe solide şi în general, în spaţii unde nu sunt condiţii pentru inundare

totală.

Toate incintele protejate cu instalaţii de stingere a incendiului cu ceaţă de

apă, vor fi prevăzute cu instalaţii mecanice de ventilare – exhaustare capabile să

asigure evacuarea, după incendiu, a degajărilor rezultate în urma incendiului

(fum, gaze de ardere şi abur). Instalaţiile sunt acţionate cu butoane manuale,

butoane amplasate centralizat în apropierea uşilor incintelor respective.

Temperatura nominală de declanşare a duzelor prevăzute cu sistem de

activare termică, trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă a mediului

ambiant în care sunt montate (pentru a se evita declanşarea falsă), conform

precizărilor producătorului.

În tabelul nr. 4.2 sunt date valorile temperaturilor de declanşare a duzelor

prevăzute cu sisteme de activare termică, în funcţie de temperatura maximă a

mediului ambiant în care sunt montate (după NFPA – 750).1

În funcţie de valorile temperaturilor de declanşare, duzele pot fi: cu

temperatura de declanşare obişnuită, intermediară, mare sau foarte mare

Fiecărei temperaturi de declanşare i se asociază un cod de culoare a duzei.„62

62

Ibidem 51


67

Tabel nr. 4.2 Temperatura

maximă a mediului

ambiant

Temperaturile de

declanşare a duzelor

Tipul duzei după

valoarea

temperaturii de

declanşare

Culoarea

duzei

38 57 – 77 obişnuită incoloră sau neagră

66 79 – 107 intermediară albă

107 121 – 149 mare albastră

149 163 – 191 foarte mare roşie

„După timpul de răspuns termic al duzelor cu funcţionare automată prin

sistem de activare termică, duzele pot fi: cu răspuns termic rapid, special sau

standard.

Timpul de răspuns termic pentru fiecare tip de duze cu funcţionare

automată este precizat de producător şi intervine în stabilirea timpului de

operare pentru formarea perdelei de ceaţă de apă şi a timpului total de inundare a

incintei protejate împotriva incendiului.

Duzele se amplasează în funcţie de pericolul de incendiu,

combustibilitatea şi rezistenţa la foc a elementelor de construcţie, de poziţia şi

dimensiunile grinzilor, stâlpilor etc., ale diferitelor instalaţii, utilaje sau stive de

materiale, precum şi de parametrii hidraulici (debit, presiune, forma şi

caracteristicile jetului) daţi de producător, astfel încât să se asigure:

- intrarea în funcţiune a duzelor în cel mai scurt timp, de la momentul

declanşării incendiului;

- intensitatea de stingere minimă normată;

- protecţia elementelor portante ale construcţiei cu limită de rezistenţă la

foc redusă;

- realizarea unei perdele de ceaţă de apă cât mai uniformă pe suprafaţa

protejată.

Duzele de pulverizare se amplasează în încăperile şi spaţiile ce se

protejează, în aşa fel încât să se realizeze o inundare rapidă şi uniformă.

Duzele se amplasează, de regulă, perpendicular pe suprafaţa protejată,

direcţia de pulverizare a apei fiind de sus în jos.

Duzele se montează pe ramificaţiile (ramurile) conductelor reţelei, cât mai

aproape de obiectul protejat, în funcţie de tipul instalaţiei de stingere a

incendiului: cu inundare locală, zonală sau totală.

În cazul instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă, cu inundare

totală, duzele se amplasează, de regulă, la plafonul încăperii.

Dacă prin instrucţiunile date de producător nu se specifică altfel, la

amplasarea duzelor distanţele sunt următoarele:

- între duze şi tavanul continuu, minimum 8cm şi maximum 40cm;

- între duze şi suprafaţa (obiectul) protejată, minimum 60cm;

- între duze şi pereţii incintei, distanţa nu trebuie să fie mai mare decât

jumătatea distanţei dintre duze;


68

- distanţa dintre duze se stabileşte în funcţie de parametrii hidraulici ai

duzelor indicaţi de producător şi de intensitatea minimă de pulverizare a apei,

dar se recomandă să nu fie mai mare de 1,5m;

- dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau

depozitate pe etajere (exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spaţiul liber în

jurul duzelor trebuie să fie de 0,90m (emisferă cu rază de 0,90 m sub duze).

Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă

Debitul specific qis (l/s) al unui tip i de duză de pulverizare pentru

formarea ceţii de apă, de determină cu relaţia:

qis = ai

în care:

ai - este coeficientul caracteristic al tipului i de duză, care depinde de

coeficientul de debit al orificiului de refulare al duzei şi de diametrul acesteia, di

Hi - este presiunea disponibilă a apei în secţiunea orificiului de refulare al

duzei.

La presiuni de pulverizare a apei peste 34 bar, diametrele medii ale

picăturilor rămân practic constante între limitele indicate în tabelul de mai sus.

TABEL 4.3 - Distribuţia statistică a diametrelor medii ale picăturilor în jetul de apă

pulverizată şi calitatea ceţii de apă, în funcţie de presiunile de pulverizare ale apei prin duze

(după NFPA – 750).

Presiunea de pulverizare

a apei

(bar)

Diametrele medii ale picăturilor din

jetul de apă pulverizată prin duze

(microni)

Calitatea ceţii

de apă

înaltă peste 34 bar 100 … 200 I

medie între 12 şi 34 bar 200 … 400 II

joasă între 6 şi 12 bar 400 … 1000 III

Aria de declanşare simultană a duzelor, As, reprezintă aria în care sunt

acţionate, în caz de incendiu, n duze din totalul de N duze existente într-un

compartiment de incendiu al clădirii şi este dată de relaţia:

As = nAp

Intensitatea de pulverizare a apei pe suprafaţa protejată, ii este dată de

raportul între debitul specific qis şi aria protejată Ap.

ii =


69

În funcţie de natura materialelor combustibile, respectiv de valorile

intensităţilor de stingere ale acestora (care variază între 0,07 l/sm2 şi 0,17 l/sm

2),

se recomandă ca aria de declanşare simultană a duzelor, As, să nu depăşească

200 m2.

Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor, Qis (l/s), se

determină considerând funcţionarea simultană a duzelor de pulverizare a apei

amplasate în aria de declanşare, As, a duzelor dintr-un compartiment de incendiu

al clădirii, cu relaţia:

în care:

qis - este debitul specific al unei duze de tip i, în l/s;

n – numărul duzelor de acelaşi tip, i, prevăzute să funcţioneze simultan în

aria de declanşare.„63

4.5. Instalatii de stingere cu gaze

„O instalaţie tipică cuprinde următoarele componente:

- agent de stingere;

- recipienţi de stocare agent de stingere (butelii sau rezervoare);

- echipament de transport şi distribuţie a agentului de stingere (conducte,

vane, colectoare, duze, etc);

- echipament electronic de detecţie, alarmare şi comandă.

A. AGENŢI DE STINGERE GAZOŞI Standardul de referinţă ce stabilea agenţii de stingere „curaţi” (Clean

Agents), utilizabili în spaţii fără potenţial exploziv, a fost ISO 14520-2000

standard actualizat şi înlocuit de familia de standarde SR EN 15004 (părţile 1-

10) – 2008.

Reglementări la nivel internaţional privind agenţii de stingere gazoşi

În decursul timpului au existat şi alţi agenţi de stingere gazoşi deosebit de

eficienţi, dar la care comunitatea internaţională a hotărât să renunţe datorită

efectelor secundare nedorite asupra mediului. Un exemplu elocvent este familia

de HALONI care prin Convenţia de la Montreal (1970) a fost exclusă din

producţie şi utilizare, începind cu 1 ianuarie 1994. Halonii făceau parte din

categoria de substanţe (CFC) ce atacau stratul de ozon. Spre exemplu HALON

1301 şi HALON 1211 aveau un potenţial de distrugere a stratului de ozon (ODP

– Ozon Depliton Potential) de 12 respectiv 6 raportat la CFC 11 care este

considerat a avea un ODP =1.

63

Ibidem 51


70

Tabel 4.4 – agenţi de stingere

Produse de stingere Compoziţie chimică Formulă Standard de referinţă

SR EN

FK-5-1-12 Dodecafluoro-2-

methzlpentan-3-one

CF3CF2C(O)CF(CF3)2 15004-2

HCFC amestec A

HCFC-123

HCFC-22

HCFC-124

Dichlorotrifluoroethane

Chlorodifluoromethane

Chlorotetrafluoroethane

Isopropenyl-1-

methylcyclohexene

CHCl2CF3

CHClF2

CHClFCF3

C10H16

15004-3

HFC 125 Pentafluororthane CHF2CF3 15004-4

HFC 227EA Heptafluoropropane CF3CHFCF3 15004-5

HFC 23 Trifluoromethane CHF3 15004-6

IG-01 Argon Ar 15004-7

IG-100 Azot N2 15004-8

IG-55 Azot (50%)

Argon (50%)

N2

Ar

15004-9

IG-541 Azot (52%)

Argon (40%)

Dioxid de carbon (8%)

N2

Ar

CO2

15004-10

AGENŢII DE STINGERE GAZOŞI care afectau stratul de ozon au fost

interzisi.

În 1997 a fost semnat la KYOTO (cunoscut în prezent ca fiind KYOTO

PROTOCOL) de catre Convenţia Naţiunilor Unite Impotriva Schimbărilor

Climatice (UNFCCC) un amendament prin care se stabilea reducerea emisiilor

de gaze cu efect de seră (Green House Gases – GHG). Acest protocol nu elimină

din utilizare gazele cu efect de seră (ar fi imposibil, ţinând seama că foarte multe

substanţe gazoase produc acest efect) însă, stabileşte măsuri specifice de

urmărire şi reducere a emisiilor acestor substanţe. Spre exemplificare, produc

efect de seră gaze precum CO2 (dioxid de carbon), oxizi de azot, CH4

(metanul), HFC (hidrofluorocarbonaţi), PFC (perfluorocarbonaţi), sulfurile

hexacloride, etc.

Prin convenţie GWP (Global Warming Potential), pentru CO2 este stabilit

a avea valoarea 1 şi este calculat ca fiind potenţialul de încălzire pe care îl are un

kg de gaz pe o perioadă de 100 de ani.

De exemplu, perioada de descompunere naturală pentru CO2 este de

aproximativ 3000 de ani. Orice alt gaz cu o perioadă de viaţă mai scurtă va avea

un impact global mai mic. Conform Comisiei Europene CO2 este responsabil

pentru 64% din efectul de seră generat (ECFTC – European Fluorocarbons

Technical Comitee), respectiv 84,8% conf US EPA (vezi Fig.4.9)


71

Figura nr. 4.8 – Impactul gazelor cu efect de seră

64

În data de 31 ianuarie 2006 a fost adoptat textul final în Parlamentul

Europei pentru directiva „F-Gas Regulation”. Prin această directivă se stabilesc

măsurile de prevenire a emisiei gazelor cu efect de seră (orice gaz cu GWP

diferit de zero), dar suplimentar se specifică caracterul esenţial non emisiv al

instalaţiilor de stingere ce utilizează substanţe cu GWG diferit de zero şi permite

utilizarea lor neîngradită în condiţii tehnice specificate (mentenanţă adecvată,

controlul scurgerilor şi înregistrarea evenimentelor pentru reducerea deversărilor

accidentale).

Şi în Statele Unite măsurile sunt asemănătoare. În 18 martie 1994 a fost

adoptată „SNAP Rule” (Signifiant New Alternatives Policy) de către U.S. EPA

care include toate gazele ce pot fi folosite ca înlocuitori pentru CFC.

Alegerea agentului de stingere adecvat pentru o anumită aplicaţie

reprezintă în sine o provocare. Criteriile de selecţie fiind extrem de variate şi în

general impuse de tipul de obiectiv ce urmează a fi protejat şi particularităţile

acestuia. Un rol important îl joacă şi preţul instalatiei care poate înclina către

alegerea unui anumit agent de stingere. Când ne referim la preţul instalaţiei

trebuiesc luate în consideraţie toate costurile adiacente (agent + recipienţi de

stocare + necesar de spaţiu + costuri de mentenanţă + costuri specifice

aplicaţiei).

Spre exemplu, dacă analizăm istoricul de utilizare pe cele două mari

familii (gaze inerte şi HFC), observăm că în fiecare familie, anumiţi agenţi au

avut un număr mai mare de aplicaţii instalate. Astfel, pentru familia HFC

aproximativ 90% din instalări au fost realizate utilizând HFC 227, iar din familia

gazelor inerte IG 541 deţine acelaşi procent (vezi fig.3). Evident, noi aplicaţii pot

impune diferiţi agenţi la fel de bine cum noi agenţi pot obţine o largă utilizare

daca performanţele lor şi preţul de producţie o permit.

64

Șoricuţ C. - Manual de curs Proiectant sisteme de securitate


72

Figura nr. 4.9 – Procentul de utilizare al instalaţiilor

65

Agentul de stingere ideal ar trebui sa indeplineasca concomitent

urmatoarele cerinţe:

- curat (nu creează depuneri şi nu lasă reziduuri după utilizare);

- eficient în stingere (stingere rapidă în concentraţie redusă);

- reactivitate chimică scăzută;

- stocare stabilă pe termen lung;

- necoroziv faţă de metale;

- compatibil cu materialele plastice şi organice;

- non conductiv electric;

- toxicitate redusă sau non toxice;

- Zero ozone depletion potential ODP =0;

- GWP = 0 sau cât mai scazut;

- Preţ de producţie minim.

Din păcate un agent care să îndeplinească simultan toate cerinţele de mai

sus nu a fost încă descoperit prin urmare fiecare agent de stingere prezintă

avantaje şi dezavantaje.

Din analiza fişelor produselor de stingere se poate deduce cu uşurinţă

faptul că preţul de cost al agentului de stingere de tip gaz atmosferic este mai

mic decât cel al produşilor de sinteză.

Din punctul de vedere al instalatiei, datorită proprietăţilor fizice, gazele şi

amestecurile de gaze atmosferice se stochează în stare gazoasă la presiuni mari

(180-200 atm) comparând cu cele de (25-42 atm) specifice agenţilor de sinteză,

rezultând un cost per instalaţie mai mare, proporţional cu presiunea de lucru.

Pentru un volum de 1000 metri cubi numărul de butelii necesare realizarii

stingerii va fi:

- CO2 – 8 cilindri

- IG 541- 22 cilindri

- HFC 227ea- 2 cilindri

- FK -5-1-12- 2 cilindri

65

Șoricuţ C. - Manual proiectant sisteme de securitate


73

Figura nr. 4.10 Necesar de spaţiu pentru butelii funcţie de substanţa utilizată

Recipienţii de înaltă presiune necesită un spaţiu special de stocare nefiind

permisă amplasarea în spatiul de stingere. Spaţiul de stocare trebuie să fie

ventilat şi să asigure temperaturi adecvate.

Principiul fizic de functionare

- CO2 si IG 541 – reducerea concentraţiei de O2 în spaţiul de stingere,

secundar răcire focar;

- HFC 227ea – primar acţiune asupra reacţiei de oxidare, secundar

absorbţia de căldură;

- FK -5-1-12- primar absorbţia de căldură, secundar inhibare oxidare.

INSTALATII DE STINGERE CU CO2

Standard de referinţă pentru CO2 in instalatii de stingere EN 25923. Datorită propietăţilor fizico-chimice specifice agentului de stingere CO2

putem clasifica instalaţiile în două categorii principale:

- de înaltă presiune (presiune de lucru mai mare de 21 bari;

- de joasă presiune (presiune de lucru mai mica de 21 bari).

Figura nr. 4.11 – Instalaţie de stingere cu CO2 de înaltă presiune

66

66

Manual curs Proiectant sisteme de securitate


74

Elemente componente

1. Butelie de actionare prevazuta cu actuator electric;

2. Butelii cu CO2 cu agent de stingere prevazută cu actuator mecanic;

3. Colector (Manifold);

4. Dispozitiv de intărziere;

5. Duze dispersie;

6. Detector automat;

7. Centrala detecţie alarmare şi comandă;

8. Lampa semnalizare;

9. Echipament alarmare sonoră electronic;

10. Echipament de alarmare sonoră pneumatic;

11. Buton incendiu.

Notă: Sistemul poate dispune de mai multe baterii principale şi baterii de

rezervă

Figura nr.4.12 – Instalaţie de stingere cu CO2 de joasă presiune

67

Elemente componente

1. Rezervor stocare CO2 cu instalaţie de cântărire

2. Robinet inchidere principal

3. Unitate de răcire

4. Panou control şi comutare

5. Conducte de umplere

6. Valva de siguranta

7. Conducte de distributie

8. Valva sectionala

9. Cartus odorizor

67

Manual curs proiectant sisteme de securitate


75

10. Conducte conectare duze

11. Duze deversare

12. Detectoare automate

13. Buton incendiu

14. Centrala detecţie şi alarmare

15. Sirena electronică

16. Sirena pneumatică

17. Valva alarmare şi control

18. Dispozitiv întârziere

19. Valva control stingere

20.Conductă control pneumatică

Componentele instalatiilor fixe de stingere cu CO2 trebuie să fie

conforme cu SR EN 12094.

Din punct de vedere al modului in care se realizeaza stingerea, sistemul

poate fi cu :

- inundare totală;

- stingere locală.

În cazul sistemelor cu inundare totală, golurile prin care se poate pierde

agent de stingere nu trebuie să depaşească 3% din volumul incindei, exprimat în

metri cubi, sau 10% din aria totală, exprimată în metri pătraţi.

Concentraţia de stingere trebuie astfel calculată încît procentul de oxigen

prezent în volumul de stingere să fie sub 8%.

În cazul în care din raţiuni constructive nu se poate asigura etanşeitatea

necesară inundării totale se va recurge la sistemul de stingere locală.

Sistemele de stingere locală asigură stingerea în special pe suprafaţa

lichidelor combustibile sau în spaţii delimitate în care pentru o perioadă de timp

determinată se pot asigura concentraţiile de stingere necesare.

Pentru categoriile de obiective de importanţă deosebită sau excepţională,

sistemele vor dispune de o baterie de rezervă, care să permită o a doua repriză de

stingere.

Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu CO2 (stingere locală) Pentru instalatiile care utilizeaza sistemul stingerii locale se foloseşte una

dintre cele doua variante de calcul :

a) minim 8 kg CO2 pentru fiecare metru pătrat de suprafaţă a lichidului

combustibil;

b) minim 6 kg CO2 la fiecare metru pătrat de suprafaţă a instalaţiei sau

utilajului protejat.

Timpul total de deversare trebuie sa fie mai mic de 60 de secunde, iar

durata de menţinere a concentraţiei trebuie să fie de minim 20 de minute.

În funcţie de lungimea conductelor de distribuţie se dimensionează

suprafaţa totală a orificiilor duzelor, care trebuie sa fie de:

a) minim 90% din suprafata utila a conductelor pentru lungimi de până la

100 m;


76

b) minim 80% din suprafata utila a conductelor pentru lungimi de peste 100

m.

În anexa nr. 7 se regăseşte efectul CO şi CO2 asupra organismului uman.„68

68

Soricut C. – Manual Curs Proiectant sisteme de securitate


77

Capitolul V

SIMULAREA DINAMICĂ A INCENDIILOR

5.1. Prezentarea generală a programului Fire Dynamic Simulator (FDS)69

Programul Fire Dynamic Simulator (FDS) este un program dezvoltat de

National Institute of Standards and Technology (NIST) din Statele Unite ale

Americii. Programul foloseşte limbajul de înaltă definiţie Fortran 90 care

rezolvă ecuaţiile ce guvernează dinamica fluidelor, iar Smokeview este un

program însoţitor scris în C/OpenGl ce produce imagini şi animaţii ale

rezultatelor.

FDS este un model de simulare dinamică a fluidelor, respectiv a fluxului

termic degajat de incendiu. Modelul rezolvă numeric o formă a ecuaţiilor Navier

Stokes pentru viteză redusă, flux termic degajat şi evoluţie a fumului. Derivatele

parţiale ale ecuaţiilor de conservare a masei, momentului şi energiei sunt

aproximative ca diferenţe finite, iar soluţia este avansată în timp pe o reţea

tridimensională, rectilinie. Radiaţia termică este calculată folosind tehnica

volumului finit pe aceeaşi reţea. Pentru a simula mişcarea fumului şi descărcarea

sprinklerelor se folosesc particule de tip Lagrangian.

Componentele majore ale FDS sunt:

Modelul hidrodinamic:70

„FDS rezolvă numeric ecuaţiile Navier-Stokes

pentru viteză mică, flux indus termic cu subliniere pe transportul de căldură şi

fum de la incendii. Algoritmul principal este o schemă explicită de tip predictor-

corector. Turbulenţa este tratată cu modelul Smagorinski. Este posibil să se facă

o simulare numerică directă dacă grila de discretizare este suficient de fină.

Modelul hidrodinamic face referire la:

a) ecuaţiile fundamentale de conservare:

- conservarea masei

mm

bt

- conservarea momentului

jibfgpuuut

,

69

NIST FDS –Technical Reference Guide pag 15-22 70

Ibidem 42


78

Mai departe se fac următoarele substituiri:

pgp n~

uuuu 2/)(2

Se divid toţi termenii prin ρ

ppp ~11~~

Unde ρ∞ densitatea constantă

- transportul entalpiei sensibile

nm

b

m

ss qqqDt

Dpuhh

t

- ecuaţia de stare a gazelor perfecte

W

RTp

Entalpia sensibilă este o funcţie de temperatură:

,ss hYh

''

,,

0

)()( dTTcTh

T

T

ps 71

„Modelul de combustie: pentru majoritatea aplicaţiilor, FDS foloseşte un

amestec fracţionar de model de combustibil. Amestecul fracţionar este o

cantitate scalară conservată ce este definită ca fracţia gazului într-un punct dat şi

controlat şi că reacţia dintre combustibil şi oxigen este suficient de rapidă.

Fracţia de masă pentru toţi reactanţii şi produşii majori poate fi derivată din

fracţia de amestecare.

Transportul de radiaţie: Transferul radiativ de căldură este inclus în

model prin soluţia ecuaţiei de transport prin radiaţie. Ecuaţia de radiaţie este

rezolvată folosind o tehnică similară metodei de volum finit pentru transportul

convectiv. Rezolvatorul de volum finit are nevoie de aproape 15% din timpul

procesului total de calcul. Picăturile de apă pot absorbi radiaţia termică. Acest

lucru are importanţă atunci când sunt utilizate sprinklere.

71

Tehnical Reference Guide for FDS


79

Geometria: FDS aproximează ecuaţiile cu derivate parţiale pe mai multe

reţele rectangulare. Utilizatorul prescrie obstrucţiile rectangulare care sunt

forţate să se conformeze cu reţeaua de calcul.

Condiţiile la limită: toate suprafeţele solide au condiţii termice la limită,

plus informaţii despre comportamentul la ardere al materialului. De obicei

proprietăţile materialului sunt stocate într-o bază de date şi invocate prin nume.

Transferul de căldură şi de masă de la un corp solid se face de obicei cu corelaţii

empirice, deşi este posibil să se calculeze transferul de căldură şi masă prin

simulare numerică directă.

Sprinklerele şi detectoarele: activarea sprinklerelor şi detectoarelor de

căldură şi fum sunt modelate folosind corelaţii relativ simple, bazate pe inerţia

termică în cazul sprinklerelor şi detectoarelor de căldură, şi pe diferenţa de timp

în transportul fumului în cazul detectoarelor de fum. Jetul sprinklerelor este

modelat folosind particule de tip Lagrangian ce reprezintă o mostră a picăturilor

de apă ieşite din sprinkler.

Simularea efectelor declanşării unui sprinkler implică următoarele etape:

a) anticiparea momentului activării, care corespunde momentului în

care temperatura gazelor arse şi a fumului produse de incendiu devine egală cu

temperatura de declanşare a sprinklerelor;

b) determinarea spectrului jetului de picături dispersat pe suprafaţa

protejată precum şi transferul de masă şi de energie între curentul de gaze arse şi

picăturile de apă din jetul dispersat.

Temperatura elementului sensibil al sprinklerului, la care are loc

eliberarea ventilului şi refularea jetului de apă sub presiune din orificiul

sprinklerului, se determină pe baza ecuaţiei (stabilită de Heskestad şi Bill) care

exprimă viteza de creştere a temperaturii în spaţiul incendiat, ţinându-se cont de

sensibilitatea sprinklerului, de gradientul de temperatură şi schimbul de căldură

dintre volumul de gaze de ardere şi jetul de apă refulat.

în care:

Td - reprezintă temperatura de declanşare a sprinklerului [K];

Tg – temperatura gazelor arse produse de incendiu în apropierea

elementului sensibil al sprinklerului (bulb, plăcuţe metalice din aliaje uşor

fuzibile care menţin în poziţia normal închis, ventilul orificiului de ieşire a apei

din sprinkler [K];

Tm – temperatura corpului sprinklerului (presupusă a fi egală cu

temperatura mediului ambiant [K];

β – concentraţia volumică de apă sub formă de picături în curentul de gaze


80

arse produse de incendiu;

Cs - coeficient care exprimă „sensibilitatea” sprinklerului [m1/2

s1/2

];

C – coeficient care ţine seamă de transferul de căldură de la corpul

sprinklerului la elementul său sensibil;

C2 – coeficient determinat experimental pentru fiecare tip de sprinkler.

Distribuţia statistică a diametrelor, d, ale picăturilor de apă considerate

sferice, din jetul dispersat de sprinkler este dată de o funcţie, F(d), reprezentată

printr-o combinaţie, a distribuţiei statistice logaritmice normale (log-normală) şi

a distribuţiei Roslin – Rammler.

Pentru d < dm

Pentru d > dm

Unde:

- dm - reprezintă diametrul mediu al picăturilor de apă din jetul dispersat

- σ – dispersia (din datele medii experimentale σ = 0,6);

- γ – coeficient determinat experimental (γ = 0,6);„72

5.2. Sarcina termică. Densitatea de sarcină termică.

„Normativul de specialitate P118/99 privind siguranţa la foc a

construcţiior, impune ca la stabilirea nivelului de risc de incendiu al unor spaţii,

precum cele rezidenţiale, să se ţină cont de densitatea de sarcină termică

existentă în construcţie.

În cele mai multe situaţii, în proiectare, densitatea de sarcină termică este

stabilită după ce beneficiarul construcţiei menţionează destinaţiile spaţiilor şi

minimul de dotare al acestora cu mobilier.

O caracteristică aparte o prezintă locuinţele individuale din ansambluri de

locuit colective unde, necunoscându-se, în cele mai multe situaţii, proprietarii,

densitatea de sarcină termică este stabilită mai mult sau mai puţin arbitrar (de

regula un risc mijlociu).

72

Ibidem 71


81

Formula de calcul a densităţii de sarcină termică este:

qs =

unde :

qs – densitatea de sarcină termică J/m2

SQ – Sarcina termică existentă în spaţiul analizat - J

A – suprafaţa m2

SQ se calculează prin însumarea tuturor sarcinilor termice ce se pot degaja

în urma arderii complete a materialelor combustibile indiferent de forma de

existenţă (mobilier, finisaje etc.)

SQ =

Unde:

Mi – masa materialului – kg;

Qi – puterea calorifică a materialului – J/kg

Nivelul de risc de incendiu pentru construcţiile civile publice se clasifică

astfel:

Risc mic de incendiu - qs < 420 MJ/m2

Risc mijlociu de incendiu - 420 MJ/m2 < qs < 842 MJ/m

2

Risc mare de incendiu - qs > 840 MJ/m2.

Valorile puterilor calorifice pentru diferite materiale sunt precizate în

fişelor tehnice de securitate ale acestora sau în standardul SR 10903/2-79 –

Măsuri de protecţie contra incendiilor – determinarea sarcinii termice în

construcţii.

În funcţie de valoarea densităţii de sarcină termică, prin normativ, sunt

stabilite valori, în timp, ale rezistenţei la foc pentru elemntele de construcţii sau

pentru închiderile golurilor.„73

Tabel nr. 5.1

74

Densitatea sarcinii termice

(MJ/m2)

Rezistenţa la foc minim admisă

(ore, minute)

<210 30 minute

210 ÷ 420 1 oră

421 ÷ 630 2 ore

631 ÷ 840 3 ore

841 ÷ 1260 4 ore (3)*

1261 ÷ 1680 5 ore (3)*

1681 ÷ 2940 6 ore (3)*

>2940 7 ore (3)* NOTĂ: *) Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalaţii automate de

stingere a incendiilor.

73

Normativ P118/1999 – Privind securitatea la foc a construcţiilor 74

Ibidem 73


82

5.3. Simularea unui incendiu într-o cameră

5.3.1. Date caracteristice ale camerei

În vederea creerii unei imagini cât mai elocvente privind propagarea unui

incendiu într-o construcţie, se cuvine a analiza modul de propagare într-o

cameră. S-a analizat un model de cameră cuprins în ghidul de utilizare al

programului FDS, modificându-se numărul de elemente de mobilier. Datele

rezultate se vor compara ulterior cu rezultatele unei simulări fizice realizate de

către NIST (National Institute of Standards and Technology) şi IAAI

(International Association of Arson Investigators).

Încăperea cu dimensiuni de 5m x 5m x 2,4 m are mai multe elemente de

mobilier. Pe pardoseală, suprafaţa de finisaj este parchet din lemn de brad.

Aportul de oxigen se face prin golul aferent uşii.

5.3.2. Caracteristicile materialului combustibil existent în cameră

fotoliile – lemn de brad cu saltea din burete;

canapea – lemn de brad cu saltea din burete;

parchetul – lemn de brad;

uşa – se consideră deschisă pe toată perioada experimentului nefiind definită

de un material care să constituie sarcină termică;

masa – lemn de brad.

Materialele combustibile din compunerea mobilierului au următoarele

proprietăţi relevante pentru cazul de faţă:

Lemn: putere calorifică Qlemn = 18,41 Mj/Kg

Burete: putere calorifică Qburete = 32 Mj/Kg

Sursa de aprindere utilizată în simularea realizată este de 500W/m2 şi

corespunde cu sursele luate în calcul în standardele europene de încercare la foc

a diferitelor produse.

5.3.3. Programul utilizat pentru simularea incendiului

În vederea realizării simulării a fost creat programul ce se regăseşte în

anexa nr. 8 la prezenta.

Descrierea liniilor de program:

&HEAD CHID='room_fire', TITLE='ATF Camera incendiata' / - stabileşte

titlul programului de simulare.

&MESH IJK=50,50,24, XB=0.0,5.0,-0.4,4.6,0.0,2.4 / - stabileşte

dimensiunea MESH-ului, atât din punct de vedere al coordonatelor cât şi a

gridului acestui mesh. Astfel încăperea are dimensiuni pe axa X de la pct. 0

la 5.0, pe axa Y de la 0.4 la 4.6, iar pe axa Z de la 0 la 2.4. Fiecare latură a

camerei este împărţită în 10 segmente rezultând un volum al camerei compus

din cuburi cu latura de 10 cm.


83

&TIME T_END=600 / - reprezintă durata de realizare a simulării respectiv

600 de secunde.

&MISC SURF_DEFAULT='WALL' / - defineşte o suprafaţă a peretelui.

Elementele caracteristice ale peretului, precum densitatea, căldura specifică

etc., sunt extrase de către program dintr-o bază de date proprie, predefinită.

&REAC ID = ‚POLYURETHANE’FYI = ‚C_6.3 H_7.1 N O_2.1, NFPA

Handbook, Babrauskas’ SOOT_YIELD = 0.10 N = 1.0 C = 6.3 H = 7.1 O =

2.1 / - Defineşte pentru materialul poliuretan, proprietăţile privind reacţia la

foc, făcând trimitere la formula lui Babrauskas.

&SURF ID='BURNER', HRRPUA=1000., COLOR='RASPBERRY' / -

Defineşte o suprafaţă ce va constitui sursa de aprindere şi rata de transfer a

căldurii.

&MATL ID = 'FOAM' FYI = 'Properties completely fabricated'

SPECIFIC_HEAT = 1.0 CONDUCTIVITY = 0.05 DENSITY = 40.0

N_REACTIONS = 1 NU_FUEL = 1. REFERENCE_TEMPERATURE = 350.

HEAT_OF_REACTION = 1500. HEAT_OF_COMBUSTION = 30000. / -

atribuie propietăţi anumitor materiale care se vor utiliza ulterior în crearea

structurii camerei. Materialele care se definesc sunt buretele pentru canapea,

rigipsul pentru pereţi, lemnul pentru canapele şi podea.

&SURF ID = 'UPHOLSTERY' COLOR = 'PURPLE' BURN_AWAY =

.TRUE. MATL_ID(1:2,1) = 'FABRIC','FOAM' THICKNESS(1:2) = 0.002,0.1

/ - defineşte suprafaţa din care este alcătuită canapeaua şi atribuie proprietăţi

de culoare materialului.

&OBST XB= 1.50, 3.10, 3.80, 4.60, 0.00, 0.40 / - defineşte un obstacol în

interiorul mesh-ului cu dimensiuni, acesta fiind un element al canapelei. În

mod similar se definesc şi celelalte componente.

&VENT XB= 2.50, 2.60, 4.30, 4.40, 0.60, 0.60, SURF_ID='BURNER' /

Ignition source on couch – defineşte şi amplasează sursa de aprindere pe

suprafaţa canapelei. Sursa trebuie să fie o suprafaţă ventilată pentru a asigura

rata de transfer de căldură necesară.

&HOLE XB= 4.00, 4.90, -0.20, 0.00, 0.00, 2.00 / Door – defineşte un gol în

perete, acesta urmând a ţine loc de uşă.

&BNDF QUANTITY='GAUGE HEAT FLUX' / - calculează şi pregăteşte

datele de ieşire pentru valorile fluxului de căldură din pereţii camerei.

Programul mai calculează şi temperatura în pereţi şi rata de ardere.

&SLCF PBX=2.60, QUANTITY='TEMPERATURE' / - această comandă

permite vizualizarea într-un plan, situat pe o direcţie, a modului de evoluţie

în timp a temperaturii. Planuri similare se definesc şi pentru căldura degajată.

&DEVC XYZ=2.6,2.3,2.1, QUANTITY='TEMPERATURE' / - Această

comandă permite amplasarea unor detectoare de temperatură în diferite

poziţii în cameră în scopul măsurării evoluţiei temperaturilor.

&TAIL / - este comanda ce asigură încheierea programului de simulare.


84

5.3.4. Rezultatele simulării şi interpretarea acestora

Programul crează un fişier tip Smokeview care permite vizionarea pe

secvenţe de timp a modului de evoluţie a incendiului. Durata de simulare este de

10 minute (600 s). S-a luat în calcul această durată de timp din următoarele

considerente:

A. Conform datelor statistice existente la Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă, media timpului de deplasare a autospecialelor de la

momentul anunţării incendiului până la sosirea la locul evenimentului

şi realizarea dispozitivului de intervenţie este de 15 minute. Prin

urmare este important de analizat care este dezvoltarea incendiului la

momentul sosirii forţelor de intervenţie la obiectivul incendiat.

B. Totodată, timpul de realizare a unei prime intervenţii de către locatari

este în multe situaţii ridicat (4-5 minute de la observare), acest fapt

datorându-se în principal prezenţei fumului în cantităţi ridicate, încă de

la începutul incendiului, precum şi a faptului că nu se cunoaşte

configuraţia locului afectat. Un alt element care contribue la realizarea

cu întârziere a intervenţiei, de către locatari, este că majoritatea

încearcă să anunţe la numărul unic pentru situaţii de urgenţă 112, şi,

întrucât nu se cunosc elementele minime ce trebuie comunicate,

transmiterea mesajului durează în cele mai multe situaţii peste 2

minute.

Totodată în cadrul programului se mai crează un set de fişiere, unele

dintre acestea în MS Office – Excel.

De exemplu fişierul ce colectează datele de la detectoarele de temperatură

montate în cadrul construcţiei (figura 5.1 şi 5.2).

Figura nr.5.1 – Tabel centralizator date detectoare de temperatură


85

Figura nr. 5.2 - Tabel centralizator cu elemente precum rata de creştere a temperaturii,

cantitatea de material combustibil;

Programul permite vizualizarea, după caz, a următoarelor aspecte:

- modul de propagare a fumului în încăpere;

- modul de propagare a focului;

- modul de propagare a fumului şi focului în acelaşi timp;

- pierderea de masă ce are loc pe timpul arderii;

- evoluţia temperaturii pe diferite direcţii;

- evoluţia fluxului de căldură;

- evoluţia temperaturii în pereţi;

- curbele izometrice.

Câteva aspecte privind evoluţia incendiului sunt prezentate în figurile

următoare:

A. Emisia de fum

Figura 5.3 – Camera la timpul t = 0 s


86

Figura 5.4 – Camera la timpul t = 30.6 s

După un interval de 30 de secunde se constată emisia unei cantităţi

apreciabile de fum. Cantitatea de fum apreciabilă este dată şi de faptul că

elementul aprins este un burete.


După aproximativ 1 minut de la iniţierea arderii se observă un strat relativ

de 40 - 50 de cm în partea superioară a încăperii, cu tendinţa de a creşte şi a

deveni mai compact.


87


După încă 40 de secunde stratul de fum ajunge la aproximativ 60-70 de

cm, devenind din ce în ce mai opac.


La mai mult de 3 minute de la iniţierea arderii stratul de fum se situează în

jumătatea superioară a încăperii.


88



După aproximativ 10 minute, simularea relevă faptul că fumul ocupă

aproape întreg spaţiul camerei.

Aspectul ce se desprinde din analiza modului de propagare a fumului este

că dacă prima intervenţie pentru stingerea incendiului, din partea personalului de

pe locul de muncă, poate asigura un timp de răspuns sub 3 minute, şansa


89

intoxicării cu fum este mult diminuată. În schimb, dacă se doreşte după

aproximativ 10 minute, să se intervină, acest lucru mai poate fi posibil, decât în

condiţiile asigurării unei echipări corespunzătoare a personalului ce acţionează.

B. Evoluţia flăcării


Sursa a fost poziţionată pe una dintre canapele. După aproximativ 30 de

secunde nu se constată din punct de vedere al mărimii flăcării o creştere a

suprafeţei focarului.



90




91




92

C. Variaţia temperaturii într-un plan pe direcţia sursei de aprindere




93




94


D. Variaţia fluxului de căldură



95




96


E. Temperatura limitelor



97


Figura 5.27 – Camera la timpul t = 900. s


98

5.4 Concluzii

Izbucnirea unui incendiu într-o încăpere reprezintă un fenomen fizic şi

chimic extrem, care conduce în cele mai multe cazuri la modificări materiale şi

structurale importante ale spaţiului afectat.

După cum reiese şi din curba incendiului standard, evoluţia incendiului în

primele 3 - 4 minute este accelerată crescând de la temperatura mediului

ambiant (20 grade Celsius) până la temperaturi de 300-400 grade Celsius, iar în

următoarele 3 – 4 minute până la temperaturi de 600-700 grade Celsius. După

primele 7 – 8 minute creşterea de temperatură nu mai este atât de rapidă, câmpul

de temperaturi stabilizându-se în jurul valorilor de 700 - 800 grade Celsius. Un

element important, care caracterizează temperaturile maxime ale incendiului,

este densitatea de sarcină termică şi natura materialului aprins, iar pentru spaţii

aparţinând clădirilor de locuit individuale simulările au relevat temperaturi de

maxim 800 – 900 grade Celsius.

Elementele fixe sau mobile de sarcină termică, într-o clădire de locuit

colectivă, sunt în special de natură lemnoasă, textilă şi poliesterică ceea ce,

potrivit literaturii specifice, în ce priveşte fumul degajat de materialele enunţate

anterior, acesta se încadrează la un nivel mediu de toxicitate.

Din analiza incendiului din punct de vedere al evacuării persoanelor şi al

posibilităţii de asigurare a primei intervenţii se pot desprinde sintetic

următoarele concluzii:

- Asigurarea unei prime intervenţii de către ocupaţii clădirii trebuie să se

realizeze în primele 2-4 minute întrucât temperaturile nu sunt foarte

ridicate, iar necesarul de agent de stingere, nu este foarte mare;

- O intervenţie întârziată din partea locatarilor poate conduce la rănirea

sau decesul acestora prin asfixiere sau ca urmare a arsurilor;

- Menţinerea deschisă a uşii permite oxigenarea spaţiului, înteţirea

arderii şi totodată inundarea cu fum şi gaze de ardere a casei de scări,

holurilor, îngreunând evacuarea;

- Amplasarea mobilierului, cu precădere pe lângă pereţi, favorizează

dezvoltarea mai rapidă a incendiului şi propagarea acestuia în alte zone

decât cea a focarului iniţial;

- Volumele mici ale încăperilor, precum şi înălţimea redusă favorizează

umplerea rapidă cu fum a acestora.


99

CAPITOLUL VI

STUDIU DE CAZ:

SIMULAREA DINAMICĂ A UNUI INCENDIU ÎNTR-UN BLOC

DE LOCUINŢE

6.1. Caracteristici ale locuinţelor individuale. Securitatea la incendiu

a acestora.

„Clădirile se clasifică în clădiri de locuit, clădiri sociale, circulaţia

mărfurilor, clădiri pentru călători (transport), clădiri pentru poştă şi

telecomunicaţii, clădiri pentru centrale electrice, clădiri industriale şi clădiri

agrozootehnice. Clădirile de locuit pot fi individuale, izolate sau grupate având

regimul de înălţime de parter sau de parter şi etaj.

Locuinţele pot fi şi sub formă de apartamente grupate în clădiri, la care

regimul de înălţime variază de la parter şi trei etaje, la parter şi 25 de etaje sau

mai mult. În grupul clădirilor de locuit intră şi căminele pentru tineri sau bătrâni,

hotelurile, cabanele, motelurile. În concepţia clădirilor de locuit exigenţele de

confort higrotermic, acustic, iluminare naturală capătă o importanţă specială

având în vedere aportul acestora în aprecierea calităţii vieţii oamenilor.„75

„Fiecare construcţie trebuie să îndeplinească pe toată durata de existenţă o

serie de exigenţe. Exigenţele în construcţii sunt condiţii pe care utilizatorii

clădirii le doresc îndeplinite în imobilele pe care le vor folosi.

Calitatea unei clădiri rezultă din gradul în care sunt satisfăcute exigenţele

pe întreaga durată de existenţă a construcţiei.

Exigenţele sunt determinate de: cerinţe fiziologice naturale, psihosociale

şi cele de eficienţă.

Cerinţele fiziologice naturale se referă la posibilitatea utilizării spaţiilor

din clădire în condiţii de igienă, confort, protecţie faţă de factori nocivi şi de

circulaţie uşoară şi simplă.

Cerinţele psihosociale vizează senzaţia de confort cu mediul înconjurător

şi posibilitatea de a comunica sau de a fi separat (izolat).

Cerinţele de eficienţă se referă la cheltuieli de investiţii şi explotare în

construcţii, consumuri minime de materiale şi energie în condiţii de

durabilitate.„76

Cerinţa securitate la incendiu, a doua în cadrul cerinţelor esenţiale ale unei

construcţii, se referă la izbucnirea incendiilor, siguranţa ocupanţilor şi a

clădirilor în caz de incendii.

Riscul de izbucnire a incendiului se determină prin respectarea unui nivel

limită de risc care este în funcţie de destinaţia, categoria de pericol la incendiu a

75

Alexandru Ciornei - Cum concepem construcţiile civile, pag 40 76

Ibidem 75, pag 84


100

clădirii, de instalaţii, de combustibilitatea materialelor, dar şi funcţie de agenţii

externi (incendii în apropiere, trăsnet, radiaţii solare).

Siguranţa ocupanţilor clădirii se realizează prin specificarea timpului de

alarmare, de supravieţuire şi de evacuare. La acestea se adaugă riscul de

dezvoltare, de propagare a incendiului, a fumului, a gazelor fierbinţi sau toxice.

Se are în vedere împiedicarea propagării incendiului la clădirile învecinate prin

respectarea unor distanţe minime.

Timpul de alarmare necesar sesizării incendiului se fixează în funcţie de

eficacitatea sistemelor de alarmă (avertizare).

Timpul de supravieţuire a oamenilor din clădirea incendiată depinde de

pragul de depăşire a concentrării produselor de combustie.

La concepţia clădirilor, prin eficacitatea căilor de evacuare, trebuie avut în

vedere timpul minim de evacuare a oamenilor în timpul incendiului.77

Dezvoltarea incendiului este influenţată de nivelul ridicat al sarcinii

termice şi de timpul minim pentru producerea inflamării generalizate.

Mărimea ariei şi volumului delimitate de pereţii şi planşeele rezistente la

foc vor influenţa propagarea incendiilor în clădire.

Timpul minim de propagare şi toxicitate a fumului, a gazelor emanate în

timpul incendiului vor fi luate în considerare la gradul de pericol al sănătăţii

oamenilor din clădirea incendiată.

Siguranţa clădirilor în caz de incendiu este influenţată de timpul minim de

intervenţie (punerea în funcţiune a mijloacelor de localizare şi stingere) şi de

prăbuşirea unor părţi nerezistente a clădirii.78

Datele statistice au devenit astăzi un puternic izvor de studiere a unor

fenomene care, luate individual, nu ar constitui, la un moment dat, un subiect de

cercetare dar, raportat la un interval de timp, pot ridica unele întrebări.

Astfel, şi în domeniul de activitate al pompierilor, datele statistice

rezultate atât pe linia stingerii incendiilor cât şi pe linia prevenirii acestora, pot

duce la elaborarea de strategii şi acţiuni pe diverse direcţii.

Pentru a evidenţia acest domeniu, analizăm situaţia statistică a incendiilor

care au avut loc în perioada 2009 – primele 8 luni 2012 în România, la locuinţe:

Tabelul nr. 6.1

Nr.

crt.

Anul Numărul de incendii

total pe ţară

Număr de incendii la locuinţe

şi anexele acestora

Procent

0 1 2 3 4

1 2009 15.760 5.979 38%

2 2010 13.167 5.599 42,5%

3 2011 16.225 6.044 37%

4 Primele 8 luni

2012

12.073 4.213 35%

77

Ibidem 75, pag. 89 78

Ibidem 75, pag. 89


101

Se constată că, în perioada analizată, ponderea incendiilor la locuinţe a

oscilat, dar ponderea acestora faţă de celelalte ramuri ale economiei se situează

la distanţă foarte mare, următoarele în ordine fiind mijloacele de transport cu

paroximativ 8%, industrie 5%, comerţ 4%, alte domenii 10%.

Statistica enunţată mai sus nu a luat în calcul datele referitoare la numărul

de incendii produse la anexele gospodăriilor cetăţeneşti.

Cauzele care le-au generat sunt de la an la an aceleaşi, ponderile fiind

sensibil egale, astfel:

a) instalaţii electrice defecte sau improvizate - 23%;

b) focul deschis - 20%;

c) fumatul în locuri cu pericol de incendiu - 10%;

d) coşuri de fum defecte sau necurăţate - 14%;

e) acţiuni intenţionate - 9%;

f) mijloace de încălzire – 5%;

g) alte împrejurări - 19%.

Media lunară a numărului de persoane rănite sau decedate la incendii, în

primele 8 luni ale anului 2012 este de aproximativ 44 şi respectiv 18.

La ambele capitole se înregistrează creşteri faţă de perioada similară a

anului 2011 cu 16% şi respectiv 10%.

De menţionat faptul că, din totalul victimelor, ponderea celor rezultate în

urma incendiilor produse la locuinţe este de aproximativ 85%.

Din analiza perioadei de producere a incendiilor şi ponderea acestora din

total se constată că în luna martie, urmată de lunile iulie şi august, s-au produs

cele mai multe incendii la locuinţe.

Din datele rezultate în urma recensământului din anul 2002 (pentru acesta

fiind date finale) s-a constatat o serie de aspecte de interes:

- în România 52.54% sunt în mediul urban şi 47.46% în mediul rural;

0

1000000

2000000

3000000

4000000

5000000

6000000

7000000

8000000

9000000

Total inainte

de

1910

1910-

1929

1930-

1944

1945-

1960

1961-

1970

1971-

1980

1981-

1989

1990-

1994

1995-

1999

2000-

Distribuţia locuinţelor funcţie de anul de construire

Romania

Urban

Rural

Figura nr. 6.1. – Distribuţia locuinţelor funcţie de anul de construire


102

-o pondere importantă o reprezintă ca material de construcţie lemnul,

paianta şi chirpicii - 58.96%, mai ales în mediul rural;

0

1000000

2000000

3000000

4000000

5000000

6000000

7000000

8000000

9000000

Total beton armat zidărie din

cărămidă,

piatră sau

înlocuitori

lemn paiantă,

chirpici

Locuinţe după materialul de construcţie

Romania

Urban

Rural

Figura nr. 6.2 – Numărul de locuinţe funcţie de materialul de construcţie

Se distinge, în acest moment, o diversitate a tipurilor de case construite în

România, acestea depinzând în special de zona geografică.

Casele construite în oraş Cea mai des întâlnită categorie este cea de locuinţă individuală

unifamilială, amplasată pe un teren de 250-300 mp, concretizată pe două

niveluri supraterane – parter şi etaj total sau parţial, cu sau fără subsol, având o

suprafaţă desfăşurată de 250-300 mp şi volumetrie compactă.

Casele din mediul rural

Casele din mediul rural au în cele mai dese cazuri o vechime medie între

30 şi 50 ani, întâlnindu-se şi situaţii în care acestea depăşesc 100 de ani.

Câteva din caracteristicile acestora sunt:

-structură de rezistenţă din materiale combustibile (lemn, chirpici,

paiantă) la peste 58.96% din case;

-instalaţiile de apă sunt prezente în locuinţă şi în afara acesteia la 71.20%

din locuinţe atât din reţea publică cât şi din sistem propriu;

-40.54% din locuinţe folosesc drept combustibil pentru gătit gazul

lichefiat, iar 50.73% combustibilul solid;

-aproximativ 97.49% folosesc sobele cu combustibil solid, gazos şi lichid

drept mijloc de încălzire;

-podurile clădirilor sunt folosite în cele mai multe cazuri pentru

depozitarea furajelor sau cerealelor.


103

Casele construite la munte

Casele sunt concepute aşa fel încât să folosească terenurile în pantă

specifice terenurilor de munte. Destinaţia acestora este în special de casă de

vacanţă.

Materialele de construcţie cel mai des folosite la acest tip de case sunt

piatra şi lemnul.

O nouă tendinţă în cartierele rezidenţiale este aceea de a construi case de

lemn sau case mixte datorită următoarelor avantaje:

Durabilitate – chiar dacă este foarte uşor, lemnul are un grad foarte mare

de rezistenţă, atât în timp, cât şi la presiuni de tot felul.

Eficienţă – o casă pe structură de lemn poate fi ridicată în maxim 3 luni

de zile, chiar şi pe vreme nefavorabilă, fără a fi necesară o echipă de lucru foarte

mare, întrucât pot fi folosite cu uşurinţă structuri modulare.

Elasticitatea lemnului - nu permite apariţia fisurilor în pereţi, în acelaşi

timp amortizând vibraţiile şi având efect de absorbire a undelor seismice.

Lemnul este uşor prelucrabil, permiţând montarea eficientă a instalaţiilor

casnice.

Izolare termică şi fonică - costurile pentru încălzirea locuinţei sunt cu

aproximativ 25-30% mai mici decât la casele tradiţionale, iar confortul

locatarilor este asigurat şi de izolarea fonică, proporţională cu cea termică.

Rezistenţă la foc – prin tratare chimică lemnul devine ignifug, având o

rezistenţă la foc de până la 60 minute de expunere la flacără puternică.

Stabilitatea sa provine din faptul ca nu se dilată şi nu se deformează la căldură,

precum construcţiile metalice.

Rezistenţă la atacul dăunătorilor – lemnul este tratat cu substanţe care

îndepărtează insectele care pot avea un efect nociv prin deteriorarea structurii

acestuia.

Preţuri mici – în continuare, construcţiile de lemn sunt recomandate

chiar de preţul lor, mult mai mic decât în cazul unei construcţii pe structura

clasică.

Sănătate - lemnul nu degajă radioactivitate, gaz, praf sau electricitate

statică, dar este un foarte bun izolator termic şi hidrometric.

Dacă s-ar face o comparaţie între gospodăriile din cartierele rezidenţiale şi

cele tradiţionale din mediul rural, avem în acest moment câteva caracteristici

aparte, evidenţiate în tabelul de mai jos.

Se cuvine a se remarca faptul că, luate individual, există o probabilitate

mai mare ca o locuinţă din mediul rural să fie cuprinsă de incendiu, iar luate ca

un ansamblu, ponderea efectelor unui incendiu pot fi dezastruoase, fiind mai

ridicată pentru cartierele rezidenţiale datorită aglomerărilor de locuinţe.


104

Nr.

crt. Caracteristici

Case tradiţionale

(preponderente în

mediul rural)

Case moderne

(preponderente în

mediul urban)

1 Înălţime maximă 4-6 m 10-15 m

2 Suprafaţă construită 50-80 mp 150-200 mp

3 Suprafaţă desfăşurată 80-100 mp 300-400 mp

4

Instalaţii utilitare

-apă

-gaze

-curent electric

-71.20%

-47.57%

-94.75%

-95.74%

-94.37%

-99.19%

5 Teren aferent gospodăriei 1000 mp 100-200 mp

6 Distanţa între clădiri 10-15 m 5-6 m

7 Persoane în locuinţă 4-6 2-3

8 Existenţa animalelor da nu

9 Stabilitatea la foc scăzută bună

10 Asigurarea supravegherii cu instalaţii

speciale de detectare şi stingere a incendiilor Nu Da

11 Asigurarea supravegherii cu personal de

pază şi intervenţie Nu Da

Casele din lemn şi cele mixte sunt în acest moment provocarea din

construcţii, datorită faptului că tot mai multe persoane solicită prezenţa lemnului

atât în structura de rezistenţă, în cea de compartimentare cât şi în finisaje.

Constructorii asigură o tratare a lemnului împotriva degradării ca urmare a

acţiunilor ciupercilor, insectelor fitofage, radiaţiilor ultraviolete şi doar la cerere

împotriva acţiunii focului.

Întrucât substanţele cu care se efectuează tratarea lemnului nu asigură o

protecţie optimă împotriva focului, apare necesitatea ignifugării.

Totodată sunt şi unele produse ignifuge care pe lângă protecţia la foc,

asigură şi tratarea lemnului împotriva degradării.

6.1.1 Incendiile la locuinţe

Incendiile în locuinţe sunt influenţate în principal de densitatea de sarcină

termică existentă în acestea precum şi de caracteristicile materialelor ce

generează sarcina termică (mase plastice, lemn, textile etc.).

La selectarea obiectivelor pentru care am realizat aceste calcule m-am

bazat pe datele statistice provizorii ale recensământului populaţiei şi locuinţelor

realizat de Comisia centrală pentru recensământul populaţiei şi locuinţelor79

.

Astfel, rezultatele provizorii ale recensământului relevă următoarele:

- Populaţia stabilă: 19.042.936 locuitori;

- Gospodării: 7.086.717;

- Locuinţe: 8.450.607 locuinţe convenţionale;

- Clădiri: 5.117.940 clădiri din care: 5.103.013 cădiri cu locuinţe şi

14.927 în spaţii colective de locuit (cămine de bătrâni);

79

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/alte/2012/Comunicat_DATE_PROVIZORII_ RPL_

2011.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/alte/2012/Comunicat


105

Din totalul populaţiei stabile, aproximativ 53% au domiciliul în mediul

urban, diferenţa fiind în mediul rural, iar din punct de vedere al repartiţiei

acestora pe gospodării, aproximativ 99,1% se găsesc în cele peste 7.086.000

gospodării, rezultând o medie de 2,66 persoane pe o gospodărie.

6.1.2 Modalităţi de protecţie a locuinţelor

Potrivit cerinţelor Uniunii Europene, construcţiile trebuie să fie proiectate

şi executate astfel încât, în cazul iniţierii unui incendiu:

- stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi estimată

pentru o perioadă determinată de timp;

- apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul construcţiei să fie

limitate;

- propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie limitată;

- utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte

mijloace;

- să fie luată în considerare securitatea echipelor de intervenţie.

Toate aceste cerinţe conduc implicit la protecţia vieţii oamenilor

(utilizatori sau echipe de intervenţie) şi la protecţia bunurilor materiale.

Aceste noi cerinţe pot fi aplicate clădirilor noi, dar celor deja existente, în

special din mediul rural, sunt greu de aplicat. Sistemul de măsuri pasive de

protecţie la foc al acestui tip de locuinţă individuală practic nu există. O

intervenţie în acest moment înseamnă costuri financiare substanţiale. Se pot

aplica în schimb măsurile active cum ar fi: termoprotecţia elementelor de

construcţie şi finisajelor, instalarea de sisteme de supraveghere şi stingere,

asigurarea unor mijloace de primă intervenţie etc.

Acestea nu sunt limitative, dar sunt considerate cele mai la îndemână din

punct de vedere financiar.

Necesitatea aplicării acestor soluţii de protecţie la incendiu se stabileşte în

funcţie de importanţa şi vulnerabilitatea construcţiei, condiţiile de

combustibilitate şi nu în ultimul rând de criteriul economic.

Criteriul economic trebuie avut în vedere în special pentru locuinţele de

persoane, pentru celelalte categorii de clădiri intervenind obligativitatea

adoptării unora dintre aceste tipuri de soluţii.

În paralel cu eforturile Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă

de dotare şi echipare cu mijloace moderne de stingere pentru a asigura un timp

de răspuns cât mai scăzut de la apelul cetăţenilor, trebuie să se adopte de către

cetăţeni cel puţin una din soluţiile de protecţie la incendiu enumerate mai sus.

Termoprotecţia

Termoprotecţia are drept scop îmbunătăţirea comportării la foc, prin

modificarea capacităţii de aprindere, a arderii independente şi a propagării

flăcării pe suprafaţă.


106

Lemnul natur, lăcuit, neignifugat, este prezent tot mai des în interiorul

locuinţelor în special ca decoruri, grinzi aparente, scări interioare etc.,

contribuind la creşterea densităţii de sarcină, fără adoptarea vreunei măsuri de

limitare a propagării incendiilor.

Una din explicaţii ar fi aceea că marea majoritate a substanţelor

termoprotectoare nu sunt incolore, iar aplicarea acestora ar dăuna aspectului

estetic a materialului protejat.

Lemnul folosit la exterior este ori lăcuit ori nelăcuit, care la fel nu este

protejat de o substanţă termoprotectoare, deoarece în acest moment, la noi în

ţară nu s-au avizat substanţe termoprotectoare pentru exterior.

Adoptarea ca soluţie de protecţie la foc doar a termoprotecţiei nu este

suficientă. Focul se poate propaga cu o viteză redusă, dar se propagă. După

degradarea stratului ignifug arderea se poate dezvolta cu viteză mai mare.

Sisteme de detectare, alarmare şi semnalizare la incendiu

Produsele care fac parte din această categorie se subscriu familiei de

standarde SR-EN 54.

Detectoarele trebuie să asigure variate modalităţi de avertizare în condiţii

de siguranţă pentru diferitele categorii de utilizatori, indiferent de gradul de

mobilitate.

Prin urmare, ne punem întrebarea: Sunt utile şi eficiente detectoarele de

incendiu în locuinţele individuale?

Vorbim de utilitatea folosirii detectoarelor atunci când, în situaţia iniţierii

unui incendiu, acestea asigură transmiterea semnalului de avertizare, iar acesta

este recepţionat de către o instalaţie de stingere sau de către persoane, indiferent

dacă acestea au sau nu ca atribuţii să intervină în lichidarea incendiului.

Mai multe aspecte pot fi luate în considerare atunci când analizăm

posibilitatea echipării locuinţelor cu astfel de accesorii.

Analizând modul cum, de cine şi când este recepţionat semnalul transmis

de detectoare avem următoarele situaţii posibile:

- în ansamblurile rezidenţiale - care au organizat şi sistem de pază, putem

vorbi de o posibilă eficienţă, întrucât 24 h din 24 h există cel puţin o

persoană care să recepţioneze semnalul de alarmă;

- detectoarele pot fi considerate utile şi atunci când, luate individual o

locuinţă este conectată la un serviciu privat de intervenţie;

- în localităţile rurale, având în vedere faptul că în marea parte a timpului

populaţia nu este în gospodărie, semnalul de alarmă nu este recepţionat.

Domeniul recomandat pentru aplicarea detectoarelor de fum autonome

poate cuprinde locuinţe de toate categoriile: apartamente, case, vile, cămine de

copii şi bătrâni, sedii mici de firme, birouri, spaţii de cazare în moteluri şi

hoteluri mici, orice spaţii la care nu este obligatorie montarea unui sistem de

semnalizare incendiu, dar unde există pericolul izbucnirii unui incendiu şi poate

fi afectată viaţa omului.


107

Statisticile NIST (National Institut of Standards and Technology) din

ultimii 20 de ani au scos în evidenţă o rata a deceselor de peste 5.000 de morţi

anual în locuinţe.

Pentru a reduce acest număr ridicat al deceselor, începând cu anii 1990

toate locuinţele nou edificate sunt obligatoriu dotate cu detectoare de incendiu.

Urmare a acestui fapt, numărul de decese a scăzut la aproximativ 3.000 de

persoane, dar se situează în continuare la valori ridicate.

Însă, în România acest aspect nu a fost analizat prin prisma faptului că

numărul de persoane decedate este foarte redus raportat la populaţie, conform

statisticilor prezentate în prezentul capitol.

Mijloace de primă intervenţie pentru stingere

Utilitatea este reliefată în special atunci când acestea sunt folosite cu

pricepere de către personal instruit.

Este recomandată folosirea în primele momente după declanşarea

incendiului. Orice minut de întârziere înseamnă mult mai multe resurse care nu

pot fi la îndemâna unei persoane fizice (în locuinţe).

Se recomandă ca utilizarea stingătoarelor să se facă după ce în prealabil s-

a făcut o instruire în acest sens, atât în ceea ce priveşte compatibilitatea

conţinutului stingătorului cu produsul incendiat, cât şi modul de mânuire a

acestuia în scopul protejării persoanei şi obţinerii unei eficienţe maxime a

produsului de stingere.

În SUA este recomandat ca la observarea unui început de incendiu la

locuinţe, să se părăsească locuinţa respectivă şi să se meargă la un vecin de unde

să fie anunţaţi pompierii. Această recomandare se bazează pe o bună repartiţie în

teritoriu a echipelor de intervenţie, deci, a unui timp de răspuns, din momentul

anunţării, foarte mic.

Prin urmare se pune accentul nu pe intervenţia persoanei, cât pe

observarea cât mai din timp a incendiului şi anunţarea în timpul cel mai scurt a

echipelor specializate.

Se recomandă folosirea cu precădere a stingătoarelor cu aerosoli,

condiţiile tehnice fiind reglementate de standardul SR-EN 3. Stingătoarele de

capacitate mică 1-6 kg, pot constitui o oportunitate, datorită uşurinţii în utilizare.

În practică s-a dovedit faptul că cele mai des utilizate sunt stingătoarele cu

pulbere, fără a se ţine seama de compatibilitatea substanţei de stingere cu mediul

unde se utilizează.

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor precizează că

mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de

protecţie specifice se introduc pe piaţă şi se utilizează conform legii, iar cele in

domeniul nereglementat de Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii

produselor, republicată, introducerea pe piaţă se face pe baza evaluării

conformităţii faţă de reglementările elaborate de Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă.

Metodologia de certificare a conformităţii produselor nereglementate de

Legea 608/2001, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.


108

Totodată, atestarea persoanelor care proiectează, execută, verifică, întreţin

şi repară sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor, efectuează

lucrări de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a

autospecialelor şi altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor,

se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii

de Urgenţă şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Pe lângă cele prezentate, se pot adopta şi alte măsuri active care au ca

scop principal contactul permanent cu populaţia, atât prin mijloacele de

informare cât şi prin desfăşurarea activităţilor specifice de control, efectuarea

periodică de verificări a instalaţiilor electrice, de gaze, a mijloacelor de încălzit,

desfăşurarea de instruiri atât cu factorii responsabili din cadrul administraţiei

publice locale cât şi cu populaţia, educarea copiilor prin intermediul unităţilor de

învăţământ etc., în scopul reducerii apariţiei cauzelor şi împrejurărilor care pot

favoriza producerea incendiilor.

Astfel, componenta preventivă a serviciilor voluntare nou înfiinţate va

avea un rol semnificativ în transmiterea către cetăţean a măsurilor pe linia

apărării împotriva incendiilor, care trebuie adoptate în gospodăriile cetăţeneşti,

precum şi urmărirea aplicării acestor prevederi.

Desfăşurarea unor cursuri cu personalul voluntar din cadrul acestor

servicii reprezintă de asemenea una din măsurile preventive necesare.

6.2. Aspecte privind intervenţia serviciilor profesioniste pentru

situaţii de urgenţă

Analiza intervenţiilor serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă

scate în evidenţă o serie de aspecte ce trag un serios semnal de alarmă în ceea ce

priveşte concepţia la nivel naţional a modului de organizare urbanistică,

proiectarea şi realizarea construcţiilor.

Astfel, dacă la amenajarea urbanistică generală sau zonală, nu se ţine cont

de elemente precum, existenţa posibilităţii asigurării intervenţiei serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă, care în mare măsură ţine de capacitatea

de dotare a acestora, se crează premisele unei intervenţii de lungă durată şi

implicit a unor pierderi materiale importante.

De exemplu, la realizarea unor construcţii înalte sau foarte înalte,

respectarea unor distanţe de siguranţă faţă de construcţiile adiacente este

esenţială. Prin urmae la planificarea realizării construcţiei trebuie să se ţină

seama de posibilităţile de acces şi amplasare a autospecialelor.

În imaginile de mai jos sunt redate câteva aspecte din timpul intervenţiei

pentru stingerea incendiului la o construcţie de birouri situată în Bucureşti.


109

Figura nr. 6.3 - Condiţii de amplasare a autospecialelor

Figura nr 6.4 - Condiţii de amplasare a autospecialelor


110

Figura nr. 6.5 – Condiţii de amplasare a autospecialelor

Datele statistice ale anilor 2011 şi primele 8 luni ale anului 2012 au scos

în evidenţă o creştere a mediei timpului necesar deplasării forţelor de intervenţie

de la momentul anunţării până la momentul sosirii la locul incendiului, cu 1

minut (de la 14 minute media la nivel naţional, la 15 minute).

Dar cel mai îngrijorător este creşterea timpului necesar intervenţiei pentru

stingerea incendiului cu aproximativ 41%, de la 73 minute la 103 minute. Acest

aspect este rezultatul sosirii mai târziu la locul evenimentului.

Lipsa unor elemente care să asigure întârzierea evoluţiei incendiului sau

anunţarea în timp util de producerea acestuia, fac ca cifrele prezentate anterior

să tragă un semnal de alarmă privind măsurile de protecţia la incendiu pentru

construcţii.

6.3. Simularea unui incendiu izbucnit într-un bloc

Având în vedere faptul că în ultimii ani numărul de incendii la locuinţe

este în creştere, marea parte din acestea fiind la apartamente situate în clădiri

colective de locuit, se cuvine a analiza îndeaproape efectul unui incendiu ce se

produce în asemenea construcţii.

În cele ce urmează vom analiza comportarea unui efluent al incendiului

într-o construcţie de locuit colectivă Parter + 3 Etaje, şi anume fumul.

Analiza acestuia este importantă deoarece chiar dacă o instalaţie de stins

incendiu a acţionat, fumul propagat până la stingerea incendiului, sau limitarea

acestuia, persistă în spaţiile inundate, prezentând în continuare efecte

vătămătoare pentru om.


111

Am ales o scară a unui bloc cu apartamente de o cameră, având un număr

de 4 garsoniere pe nivel.

Blocul are următoarele dimensiuni:

- lungime – 22 m;

- lăţime – 15 m;

- înălţime – 9,6 m

Potrivit prevederilor normativului P118/99 privind siguranţa la foc a

construcţiilor şi instalaţiilor, pentru clădirle cu mai mult de două niveluri, casele

de scară trebuie să fie închise, aspect realizat şi în simulare.

Totuşi, s-a luat în calcul şi faptul că pe timpul unui eventual incendiu, în

momentele de panică, personalul care se evacuează omite a mai închide uşile de

pe căile de acces, în special holuri sau coridoare. Acest aspect a fost sesizat cu

ocazia diverselor exerciţii de evacuare la care am participat.

Întrucât cel mai defavorabil mod de dezvoltare a unui incendiu este cel

când acesta se propagă de la parter, am luat în calcul evoluţia incendiului când

se produce într-una din camerele de la acest nivel.

Potrivit statisticilor existente la nivelul Inspectoratului General pentru

Situaţii de Urgenţă locul focarului în cadrul locuinţelor individuale este situat în

aproximativ 44% la poduri şi acoperişuri, 24% din cazuri în dormitoare şi 21%

în bucătării.

Având în vedere faptul că incendiile la acoperişuri sunt generate în special

în perioada rece, ca urmare a neetanşeităţiilor coşurilor de fum sau a protecţiei

necorespunzătoare a elementelor combustibile din structura acoperişurilor, faţă

de coşurile de fum sau a instalaţiilor electrice ce le traversează, am luat cazul

izbucnirii incendiului de pe o canapea din living, următoarea cauză probabilă ca

rată de producere.

Totodată, în fundamentarea soluţiei alese mai stau şi următoarele aspecte:

- pentru construcţiile de locuit colective, (blocuri) separarea

acoperişurilor/mansardelor faţă de apartamentele de la partea inferioară,

se face de regulă prin elemente rezistente la foc, astfel încât posibilitatea

propagării în jos a incendiului este mult diminuată;

- pentru construcţiile de locuit colective ponderea producerii incendiilor în

spaţiile de dormit este mai ridicată;

Fiecare apartament este compus dintr-un living cu bucătărie deschisă către

acesta, un hol şi o baie şi prezintă ca deschideri câte două ferestre şi o uşă.

Densitatea de sarcină termică medie rezultată pentru toate apartamentele este de

892 MJ/m2.

Densitatea de sarcină termică determinată pentru fiecare apartament se

regăseşte în anexa nr. 9.

Amplasarea mobilierului în majoritatea apartamentelor este cel redat în

figura 6.6.


112

Figura nr. 6.6 – Amplasarea mobilierului în interiorul apartamentelor

Pentru o analiză a fenomenului legat de propagarea fumului, în primele 10

minute de la declanşarea incendiului, am considerat în una din camerele

existente la parter o densitate de sarcină termică echivalentă cu media pe toate

apartamentele.

Menţionez că datele pentru calculul densităţii de sarcină termică au fost

prelevate prin bunăvoinţa unei asociaţii de proprietari, care a dorit păstrarea

anonimatului.

Valorile datelor de intrare au fost rotunjite, iar pentru elementul cel mai

important ca aport de sarcină termică – lemnul, a fost considerat cel de fag aflat

în principal în compunerea parchetului.

Amplasarea sarcinii termice unice în încăpere se regăseşte în figura nr.

6.7.

Figura nr. 6.7 – Amplasarea sarcinii termică unice


113

Programul de simulare este redat în anexa nr. 10. În urma simulării

realizate pe arderea sarcinii termice unice s-au generat următoarele rezultate.

Temperatura în încăperea incendiată a ajuns la valori de peste 520oC.

Figura nr. 6.8 – Temperatura în încăperea incendiată

Temperatura pe casa scării, pe axul central al acesteia se situează la valori

cuprinse între 500C şi 80

0C la parter şi scade către etajul 1 spre 35

0C – 45

0C.

Figura nr. 6.9 – Temperatura în casa scării

În ceea ce priveşte propagarea fumului s-au constatat următoarele:

A. După primul minut


114

Figura nr. 6.10 – în cameră Figura nr. 6.11 – în casa scării

În figurile 6.10 şi 6.11 se observă nivelul de propagare al fumului atât în

casa scării cât şi în camera cu focarul. Întrucât fumul este caracterizat printre

altele şi de opacitate, prin program s-a analizat şi această caracteristică (figura

6.12) din care a rezultat că după primul minut vizibilitatea este posibilă în casa

scări până la distanţe de 30 m pentru înălţimi de 1,8 m, după care aceasta scade

până la 5 – 6 m.

Figura nr. 6.12. – Gradul de opacitate pe casa scării

B. După 3 minute

Figura nr. 6.13. – în cameră Figura nr. 6.14. – în casa scării


115

După trei minute de la declanşarea arderii fumul a inundat camera

incendiată în proporţie de 50%, iar casa scării până la etajul 2, cu tendinţe

evidente de propagare la etajul 3.

Gradul de opacitate pe casa scării este ridicat (figura nr. 6.15). Astfel,

vizibilitatea a scăzut la parter şi etajul unu sub distanţa de trei metri, iar la etajul

doi aceasta se situează între 12 şi 18 metri.


C. După 5 minute

După acest interval de timp, camera unde este situat focarul este inundată

complet de fum, iar casa scării este inundată integral, fumul propagându-se spre

holul de la etajul 3.

Gradul de opacitate este relevat în figura 6.18 constatând că vizibilitatea a

scăzut, şi la etajul 2, sub distanţa de 3 metri.



116


D. După 10 minute:

După un interval de 10 minute se poate observa că întreaga cameră cu

focarul şi respectiv casa scării sunt inundate cu fum. Prezenţa unei cantităţi mari

de fum generează şi un grad redus de vizibilitate. (figura 6.21)




117

Intervalul de timp de 10 minute de la declanşarea arderii, în care fumul a

ocupat întrega cameră şi respectiv casa scării, în concentraţii care fac imposibilă

supravieţuirea se justifică şi prin viteza cu care fumul este genrat. În acest sens

pe direcţia uşii camerei de la parte am amplasat un plan de măsurare a vitezelor,

situaţia rezultată fiind cea din figura 6.22. Din aceasta ne rezultă faptul că viteze

fumului a atins şi valori maxime de 1,5 m/s, iar media acestor viteze fiind de 0,9

m/s.

Figura nr. 6.22. – Viteza de propagare a fumului

Întrucât un factor important în decese este cauzat de prezenţa CO şi CO2

în produsele de ardere, variaţia concentraţiei acestor gaze în volumul de aer din

casa scării este prezentată în anexa nr. 11.

Reprezentările grafice ale datelor înregistrate sunt următoarele:

Evoluţia concentraţiei minime de CO2 Evoluţia concentraţiei maxime de CO2

Figura 6.23 – Evoluţia concentraţiei de CO2


118

Fig. 6.24 – Temperatura detector camera

Fig. 6.26 –Temperatura detectoare casa scării Parter, Et.1, Et.2, Et.3

Fig. 6.26 - Puterea generată de sursa de incendiu

Fig. 6.25 - Temperatura

înregistrată de detectorul THCO3

din camera incendiată (1 m față

de pardoseala)


119

6.4. Simularea stingerii unui incendiu cu ceaţă de apă

În construcţia pentru care s-a realizat simularea incendiului, în aceleaşi

condiţii de material se amplasează 4 capete de refulare a ceţei de apă, ca în

figura 6.23.

Figura nr. 6.27. – Amplasare capete ceaţă de apă (culoare albastră)

Caracteristicile capetelor de refulare a ceţei de apă sunt următoarele:

- Presiunea de lucru: 7,5 atm

- Coeficientul K: 8,55 l/(min*atm)

- Temperatura de declanşare: 680C

Programul de simulare este prezentat în anexa nr. 11.

Rezultatele grafice ale simulării sunt redate în figurile următoare:

Figura nr. 6.28 - Variaţia cap ceaţă apă Fig. nr.6.29 - Variaţia cap ceaţă de apă


120

Figura nr. 6.30 - Variaţia cap ceaţă apă Figura nr. 6.31 - Variaţia cap ceaţă apă

Fig. nr. 6.32 - Variaţia termocuplu 1- din camera Fig. nr. 6.33- Variaţia termocuplu 3 din cameră

Fig. nr. 6.34-Variaţia concentraţiei maxime Fig. nr. 6.35 –Câmpul de temperatură din

de CO2 din casa scării camera după acţiunea instalaţiei


121

Fig. nr. 6.36 - Vizibilitatea in casa scarii după acţiunea instalaţiei cu ceata de apa.

6.5. Simularea stingerii unui incendiu cu sprinklere

Pe aceleaşi poziţii ale capetelor de refulare a ceţei de apă sunt amplasate

capetele sprinkler având următoarele caracteristici:

- Presiunea de lucru: 1,03 atm

- Coeficientul K: 70,6 l/(min*atm)

- Temperatura de declanşare: 680C

Programul de simulare este prezentat în anexa nr. 12.

Rezultatele grafice ale simulării sunt redate în figurile următoare:


122

Fig. nr. 6.37 – Variaţia temperaturilor înregistrate în următoarea ordine: camera 2 valori,

hol parter, hol etaj 1, hol etaj 2, hol etaj 3

Fig. nr. 6.38 – Câmpul de temperaturi în cameră

Figura nr. 6.39 – Vizibilitatea în casa scării în cazul acţiunii sprinklerelor


123

6.6. Concluzii

Principalele concluzii rezultate din simularea incendiilor la construcţia de

locuit colectivă cu 3 etaje sunt:

- nesepararea casei de scări faţă de apartamente a favorizat inundarea cu

fum a acesteia în cazul incendiilor izbucnite la etajele inferioare; fig.

6.40

- inundarea casei de scări s-a realizat în mai puţin de 10 minute, timp

aflat sub cel mediu de realizare a intervenţiei de către serviciile

profesioniste pentru situaţii de urgenţă;

- lipsa unei trape de evacuare nu a asigurat o ventilare eficace a fumului

din casa scărilor, un simplu geam deschis situat la ultimul etaj

nefăcând faţă în asemenea situaţii;

- concentraţia de dioxid de carbon nu scade major în situaţia utilizării

instalaţiilor de stingere;

- în cazul acţiunii instalaţiilor de stingere temperatura în spaţiul

incendiat cât şi în casa scării scade în limite considerabile favorizând

evacuarea;

- prevederea pe casa scărilor a unor uşi rezistente la foc cel puţin 30 de

minute poate crea condiţii de siguranţă pentru utilizatorii construcţiei

din următoarele considerente:

o prin închiderea uşii apartamentului incendiat se menţine arderea

în acel spaţiu;

o în situaţia în care incendiul s-a extins în afara apartamentului,

persoanele surprinse la etajele superioare trebuie să aibă

asigurată protecţia până la sosirea serviciilor profesioniste

pentru situaţii de urgenţă.

o incendiile intenţionate (cu dorinţa vădită de a produce pagube

majore în timp scurt) prezintă un grad de risc mare ca urmare a

faptului că viteza de dezvoltare este mult mai ridicată.

Fig. 6.40 – Casă de scări inundată de fum în cazul unui incendiu izbucnit într-un apartament


124

CAPITOLUL VII

CONCLUZII GENERALE. CONTRIBUŢII PERSONALE. PERSPECTIVE.

Concluziile cele mai importante care se desprind din cercetările efectuate

de autor sunt următoarele:

a. Analizând modul de propagare a fumului produs la incendiu în

încăpere cât şi ulterior în construcţie se constată faptul că pentru

construcţiile de locuinţe este necesar ca în cazul oricărui incendiu,

indiferent de nivelul unde s-a produs, uşa de la apartament trebuie

ţinută închisă.

b. Datele culese privind densitatea de sarcină termică a fiecărui spaţiu de

locuit a relevat faptul că în prezent prevederile normativului de

proiectare a construcţiilor de locuit iau în calcul o valoare mult

inferioară ceea ce conduce la neadoptarea unor măsuri pasive şi active

adaptate realităţii.

c. Având în vedere faptul că majoritatea blocurilor cu mai mult de două

niveluri nu au o casă de scări închisă care să separe spaţiul de circulaţie

comună faţă de căile de acces în apartament, pentru a asigura o

protecţie adecvată împotriva incendiilor se impune să se asigure ca

fiecare apartament să aibă o uşă cu o rezistenţă la foc de minim 30 de

minute.

d. Un aspect important, rezultat din coroborarea datelor practice culese

din timpul intervenţiilor şi analiza prin simulare a dezvoltării

incendiului, este că în general observarea incendiilor în spaţiile de

locuit se realizează cu dificultate, motiv pentru care se poate adopta ca

soluţie dotarea spaţiilor de locuit cu detectoare autonome de incendiu.

Acest lucru nu presupune costuri ridicate şi previne pierderi importante

de bunuri materiale şi chiar salvarea de vieţi omeneşti.

e. Simulările au scos în evidenţă faptul că echiparea construcţiilor de

locuit colective cu instalaţii de stingere automată a incendiului, precum

instalaţii cu sprinklere sau cu ceaţă de apă, reprezintă o soluţie

eficientă, chiar dacă echiparea construcţiilor de locuit cu instalaţii de

stingere cu sprinklere sau cu ceaţă de apă este costisitoare putând

ridica preţul iniţial de investiţie.

f. S-a mai constatat faptul că, în cazul utilizării instalaţiilor automate de

stingere, concentraţia de bioxid de carbon scade în comparaţie cu

situaţia fără instalaţii de stingere, dar nu semnificativ; pe de altă parte

însă, temperatura din zona incendiată scade semnificativ, iar scăderea

temperaturii favorizează acţiunea de intervenţie a serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă.


125

Pe parcursul efectuării cercetărilor descrise in teza de faţă, autorul

consideră că a avut o serie de contribuţii personale originale prin care şi-a adus

aportul, pe de o parte, la ridicarea gradului de cunoaştere al domeniului abordat

şi, pe de altă parte, la ridicarea nivelului calitativ al cercetărilor care se fac în

acest domeniu. Astfel:

- Rezultatele simulărilor realizate au condus la stabilirea unor coeficienţi

necesari în identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu pentru

construcţii de locuit. Coeficienţii stabiliţi sunt cei care privesc

propagarea fumului, toxicitatea materialelor, siguranţa căilor de

evacuare, precum şi cei privind instalaţiile de stingere.

- Coeficienţii menţionaţi mai sus au fost adaptaţi la metoda SIA a

societăţii elveţiene de ingineri şi arhitecţi - Method for fire safety

evaluation.

- Pe baza metodei de mai sus, care înglobează şi coeficienţii determinaţi

în urma simulărilor, autorul a elaborat un proiect de act normativ,

”Ghid de identificare şi evaluare de risc de incendiu pentru construcţii

de locuit”, prezentat în anexa nr. 13. După consultarea structurilor de

resort, Ghidul poate fi promovat pentru aprobare de către Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Turismului. Ghidul este util in primul rând

proiectanţilor si constructorilor dar si societăţilor de asigurări atunci

când stabilesc indicatorii care se iau în calcul la stabilirea primelor de

asigurare sau evaluatorilor de risc de incendiu atunci când sunt

solicitaţi de administraţiile de proprietari. In plus, pe baza analizei

câmpurilor de temperatură şi a concentraţiei de gaze toxice pentru

organism, conducătorul echipei de salvare, evacuare sau stingere poate

să stabilească modul în care se poate realiza prima intervenţie, cu

riscurile pe care acesta le impune.

- Autorul a realizat un studiu preliminar privind densitatea reală de

sarcină termică existentă în cadrul construcţiilor de locuit. Acesta

poate face obiectul unor studii ulterioare, care să includă un număr mai

mare de apartamente, clădiri de locuit cu mai multe niveluri şi chiar

mai multe camere în cadrul aceluiaşi apartament.

- Studiul a relevat faptul ca dotările obişnuite existente în prezent nu

asigură evacuarea fumului, în raport cu rapiditatea cu care se propagă

acesta pe casa scării şi propune adoptarea unor soluţii precum

realizarea unor suprafeţe vitrate sau prevederea unor trape speciale de

evacuare în holurile caselor de scări.

- Studiul demonstrează eficienţa instalaţiilor de stingere automate, cu o

menţiune specială pentru cele de ceaţă artificială şi relevă importanţa

dotării locuinţelor cu astfel de instalaţii care ar reduce mult numărul de

victime colaterale, adică persoane situate la nivelurile superioare

locului focarului (de exemplu, în foarte multe situaţii, persoanele

decedate s-au aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, aspect ce nu le-a

mai permis să fie conştiente de necesitatea evacuării şi anunţării


126

eventualilor colocatari, instalaţia de stingere, acţionând în mod

automat, putându-i salva).

Pornind de la cercetările efectuate şi de la concluziile la care s-a ajuns,

autorul consideră că, în viitor, sunt necesare şi posibile următoarele:

A. Formarea investigatorilor de cauze probabile de incendiu din rândul

personalului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, experţilor de pe

lângă instanţe autorizaţi pentru cercetarea proceselor pirogene şi incendii,

specialiştilor criminalişti din cadrul Poliţiei Române, precum şi al specialiştilor

utilizaţi de către societăţile de asigurări pentru pagubele produse în incendii;

B. Modificarea şi completarea normativului P118/99 privind siguranţa la

foc a construcţiilor privind modul de realizare, alcătuire şi conformare la foc a

căilor de evacuare;

C. Emiterea unor puncte de vedere pentru îmbunătăţirea Metodologiei

MBS (Management, Bulding, Systems) privind securitatea la incendiu a

hotelurilor, document elaborat de HOTREC (Asociaţia Hotelurilor,

Restaurantelor şi Cafenelelor din Europa), în ceea ce priveşte dotarea hotelurilor

cu mai mult de 4 etaje cu instalaţii de stingere automate cu ceaţă de apă;

D. Modificarea şi completarea normativului NP086/05 – Normativ pentru

proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, în

sensul obligativităţii prevederii la construcţii colective de locuit cu mai mult de

8 etaje, a instalaţiilor de stingere cu ceaţă de apă, precum şi la cele care sunt

mansardate, indiferent de numărul de etaje;

E. Modificarea şi completarea ghidurilor de identificare şi evaluare a

riscului de incendiu elaborate până în prezent, în sensul introducerii unor

coeficienţi pertinenţi în ceea ce priveşte siguranţa căilor de evacuare şi cei

referitori la asigurarea intervenţiei;

F. Elaborarea de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a

unei proiect de ghid de identificare şi evaluarea a riscului de incendiu pentru

construcţiile de locuit colective, pe baza concluziilor rezultate, după modelul din

prezenta lucrare. Acest ghid se va dovedi un instrument util pentru proiectanţi,

asociaţii de proprietari, societăţi de asigurări;

G. Modificarea şi completarea Normativului privind proiectarea clădirilor

de locuinţe – NP 016/97;

H. Abordarea activităţii de cercetare a cauzelor probabile de incendiu pe

principii ştiinţifice, astfel încât toate soluţiile să poată fi analizate şi dovedite

atât teoretic cât şi practic.

I. Impunerea în cadrul expertizelor a unui fundament ştiinţific pentru

soluţiile propuse.


127

BIBLIOGRAFIE

ANTON V., POPOVICIU M., FITERO I - Hidraulica şi maşini

hidraulice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

ANTON, A. – Reţele hidraulice: calcul, optimizare şi siguranţă.

Monografie. Timişoara. Editura Orizonturi Universitare, 2001.

BERBENTE C., ZANCU S., MITRAN S - Metode Numerice, Editura

tehnică, Bucureşti 1997.

BĂLULESCU P., CRĂCIUN I. - Agenda pompierului, Bucureşti, 1993.

BĂLULESCU P. – Stingerea Incendiilor, Editura Tehnică, Bucureşti

1981.

BLAIR J. Stratton - Determining Flame Height And Flame Pulsation

Frequency And Estimating Heat Release Rate From 3D Flame

Reconstruction, Fire Engineering Research Report 05/2 July 2005.

BOTIS Marius-Florin, Metoda elementelor finite - Braşov: Editura

Universităţii "Transilvania", 2005.

BRATER F.G., KING W.H., McGraw-Hill - Handbook of hydraulics,

New York , 1976.

BURLACU I., CAVAROPOL D., Spacing of fire sprinklers under pitched

roofs, Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională a

Facultăţii de Pompieri, Ediţia a V-a, Bucureşti, 2002, Editura MATRIX

ROM, pag 142-149.

BURLACU L., VERDEŞ M., CAVAROPOL D. – Sisteme cu

generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor - „Instalaţii pentru

construcţii şi economia de energie” – Agapia – Neamţ, 4-5 iulie 2001 –

Editura Cermi, pag.57-60.

CALOTĂ S., POPA Ghe., SORESCU G., DOLHA S. – Cercetarea

cauzelor de incendiu. Aspecte teoretice şi practice, 2010, Editura

Universul Juridic, Bucureşti.

CALOTĂ S., VALE I. - Noul sistem de euroclase de performanţe de

reacţie la foc ale produselor pentru construcţii, Buletinul pompierilor nr.

1 (7)/2002. Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor.

CALOTĂ S., VALE I. - Noul sistem european de clasificare a produselor

pentru construcţii în funcţie de performanţele de rezistenţă la foc ale

acestora, Buletinul pompierilor nr. 1 (7)/2002. Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor.

CALOTĂ S., TEMIAN G., ŞTIRU V., DUDUC G., GOLGOJAN I.P. –

Manualul pompierului – Editura Imprimeriei de Vest, Oradea 2009.

CAVAROPOL D., BURLACU L. - Jeturi de fluid bifazice - Conferinţa

Instalaţii pentru Construcţii şi Economia de Energie - Iaşi, 1998, pag.75-

81.


128

CAVAROPOL D. - Incendii în spaţii închise, Academia de Poliţie

“Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri, SIGPROT 2011.

CAVAROPOL D. – Hidraulica pentru pompieri, Editura Printech,

Bucureşti, 2008.

CAVAROPOL D., POPESCU G., PAVEL D. - Elemente de fenomen

referitoare la utilizarea jeturilor de apă. Curgerea liberă cu frecare a

jeturilor şi intervenţia pentru stingerea incendiilor, 10–th. Scientific

Conference with International participation-SIGPROT 2007.

CAVAROPOL D., PAVEL D.I. - Efectele termice ale sprayurilor de apă

asupra echipamentelor de protecţie, SIGPROT 2006, pag.91-100.

CAVAROPOL D., DARIE E., ANGHEL I. - Simularea numerică a unui

incendiu într-o clădire cu structură uşoară, pag.101-109, SIGPROT

2006, Bucureşti.

CAVAROPOL D., BURLACU L., ŞERBAN M. - Aspecte privind

instalaţiile de stingere tip Sprinkler cu preacţionare, pag. 237-243,

Conferinţa tehnico-ştiinţifică Instalaţii pentru construcţii şi economia de

energie, Iaşi 2006, editura CERMI.

CAVAROPOL D., PAVEL D., CONSTANTINESCU C., CĂPĂŢÂNĂ

F., Utilizarea ceţii de apă în stingerea incendiilor, Bucureşti, SIGPROT

2005, pag. 51-59.

CAVAROPOL D., ANGHEL I. - Sistemul de protecţie la incendiu cu

inergen, Sesiunea de comunicări ştiinţifice ,Editura Printech , Bucureşti

2004, pag.135-143.

CAVAROPOL D., BURLACU L. - Sisteme de declanşare rapidă a

instalaţiilor de combatere cu apă a incendiilor, Sesiunea de comunicări

ştiinţifice cu participare internaţională a Facultăţii de Pompieri, Ediţia

2003, pag 204-208.

CAVAROPOL D. – Instalaţii de stingere cu apă – aspecte privind

evoluţia normativă - Conferinţa tehnico-ştiinţifică - „Instalaţii pentru


Editura Cermi , pag.121-124.

CAVAROPOL D., DAMIAN R., SANDU L. – Elemente de hidraulică

aplicată, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2002.

CAVAROPOL D. – Elemente de dinamica jeturilor de fluid folosite la

stingerea incendiilor”, Editura Printech, Bucureşti, 2002.

CAVAROPOL D., - Instabilitatea jeturilor de lichid în aer. Influenţa

lungimilor de undă critice asupra destrămării jeturilor laminare şi

turbulente - Conferinţa Instalaţiile pentru construcţii şi confortul

ambiental - Ed. a IX-a cu participare international - Timişoara, aprilie

2000, pag 131-138.

CAVAROPOL D., BURLACU L - Consideraţii asupra proiectării

asistate de calculator a sistemelor de stingere tip sprinkler - Conferinţa

Instalaţii pentru Construcţii şi Economia de Energie”, Ediţia a IX-a cu

participare internaţională”, Iaşi, iulie 1999, pag. 430-436.


129

CAVAROPOL D., BURLACU L. - Influenţa agenţilor de stingere asupra

dinamicii jeturilor de lichid în gaz. Conferinţa Instalaţii Pentru

Construcţii şi Economia de Energie”-ediţia a IX-a cu participare

internaţională, ”, Iaşi, iulie 1999, pag. 437-445.

CAVAROPOL D. - Dinamica jeturilor de spumă folosite în intervenţiile

la incendii de produse petroliere - A VI-a Conferinţă omagială -

„Eficienţă, confort, conservarea energiei şi protecţia mediului” –

Bucureşti, 1999, pag. 121-128.

CHISĂLIŢĂ A. - Numerical Analysis, Universitatea Tehnică Cluj-

Napoca, Cluj-Napoca, 2002.

CIOC D. – Hidraulica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

CIORNEI A. – Cum concepem construcţile civile, Editura Junimea, Iaşi,

2000;

Colectiv de autori. Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România –

Manualul de Instalaţii. Instalaţii Sanitare. Editura ARTECNO, Bucureşti

2010.

DAMIAN. R., CAVAROPOL D. - Dinamica jeturilor turbulente de lichid

în gaz, folosite la stingerea incendiilor - a II-a sesiune Ştiinţifică a

Facultăţii de Pompieri-Siguranţa şi protecţia la foc-Protecţia mediului,

Bucureşti, 1999, pag.88-95.

DAMIAN. R., CAVAROPOL D. - Modelarea instabilităţii jeturilor de

lichid în gaz – „Conferinţa Sisteme hidraulice sub presiune” -, Bucureşti,

iunie 1999, pag.399-407.

DRAGOTĂ I., PETREHUŞ V. – Metode numerice pentru ecuaţii

diferenţiale, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara 2002.

FLUCUŞ I., CAVAROPOL D., MANUEL Ş. – Sisteme moderne de

stingere a incendiilor - Conferinţa tehnico-ştiinţifică - „Instalaţii pentru


Editura Cermi, pag.129-135.

FLUCUŞ I., PÂRLOG C.R., ŞERBU T., CAVAROPOL D. - Protecţia

vieţii, bunurilor şi mediului prin sisteme şi produse noi de stingere a

incendiilor - Conferinţa „Instalaţiile pentru construcţii şi confortul

ambiental” - Ed. a IX-a cu participare internaţională-Timişoara, aprilie

2000, pag. 140-148.

FLUCUŞ I., CAVAROPOL D., ŞERBAN M. - Cazuri particulare de

amplasare a capetelor sprinkler - Sesiunea Ştiinţifică Protecţia la foc a

construcţiilor şi instalaţiilor, Siguranţa utilizatorului şi protecţia mediului,

Bucureşti, 1998, pag.64-70.

HAŞEGAN L., ANTON A. - Machines hydrauliques, 2001, Editura

Matrix Rom, Bucureşti.

GOLGOJAN I.P. - Contribuţii la creşterea siguranţei la incendiu a

clădirilor cu aglomerări de persoane – teză doctorat, UTCB - Facultatea

de Instalaţii;


130

IAMANDI C., PETRESCU V., DAMIAN R, SANDU L., ANTON A.,

DEGERATU M. - Hidraulica Instalaţiilor - Elemente de calcul şi

aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.

IAMANDI C., PETRESCU V., DAMIAN R., SANDU L., ANTON A. -

Hidraulica Instalaţiilor- vol II, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002.

IAMANDI C., PETRESCU V. - Mecanica Fluidelor, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.

KARLSSON B. and J QUINTIERE - Enclosure Fire Dynamics, CRC

press LLC, 2000.

LEONĂCHESCU N. – Termotehnică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti 1981.

LUCA O., TATU G. – Enviromental impact of free surface flows –

evaluation and protection, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara

2002.

McGrattan K., Hostikka S., Floyd J., Baum H., Rehm R., Mell W.,

McDermott R. – Fire Dynamics Simulator (Version 5) Technical

Reference Guide Volume 1: Mathematical Model, NIST Special

Publication 1018-5, SUA, 2008

POPA M. - Metode cu algebre la sisteme diferentiale - Piteşti: The Flower

Power, 2004.

ROBESCU D.N. - Fiabilitatea proceselor, instalaţiilor şi echipamentelor

de tratare şi epurare a apelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002.

ROBESCU D., ROBESCU Diana, Dinamica fluidelor polifazate şi

nenewtoniene, Curs Lito, UPB Bucureşti, 1991.

ROBESCU D., FLOREA J., PETROVICI T., STAMATOIU D.,

Dinamica fluidelor polifazate şi aplicaţiile ei tehnice. Editura Tehnică

Bucureşti, 1987.

ROBESCU D.N. - Fluide polifazate, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.

ROBESCU D.N. - Wastewater treatment. Technologies, installations and

equipment, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001.

ROBESCU D.N. - Tehnologii, instalaţii şi echipamente pentru epurarea

apei, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000.

ROBESCU Dan, SZABOLCS Lanyi, ROBESCU Diana,

CONSTANTINESCU I., Fluide polifazate, Editura Tehnică Bucureşti,

2000.

ROBESCU D., ROBESCU Diana, Dinamica fluidelor polifazate,

transport hidropneumatic. Îndrumător de laborator, UPB, 1994.

SORESCU G. - Riscuri posibile în cazul neimplementării unui sistem

eficient de securitate la incendiu – WORKSHOP – Securitatea la

incendiu, subiect fierbinte în activitatea de facility management, organizat

de ROFMA, Bucureşti, 2012.

SORESCU G. (Colectiv de autori) – Manual de curs Proiectant sisteme de

securitate – Editat de Asociaţia Română pentru Tehnică de Securitate

Bucureşti, 2012.


131

SORESCU G. (Colectiv de autori) – Manual de curs Inginer sisteme de

securitate – Editat de Asociaţia Română pentru Tehnică de Securitate

Bucureşti, 2010.

SORESCU G. (Colectiv de autori) – Manual de curs Tehnician sisteme de

detecţie, supraveghere video şi control acces – Editat de Asociaţia

Română pentru Tehnică de Securitate Bucureşti, 2010.

SORESCU G. - Evaluarea riscului de incendiu în România - Lucrările

conferinţei internaţionale Fire risk in Europe – Newcastle, Marea

Britanie, 2010.

SORESCU G., VIŞAN E. – Prevenirea incendiilor în România - Lucrările

conferinţei internaţionale privind reglementarea prevenirii incendiilor

organizată de Academia pentru Situaţii de Urgenţă din Sankt Petersburg,

Federaţia Rusă, 2010.

SORESCU G., TATU G. – Protecţia locuinţelor individuale, o necesitate.

Lucrările celei de a-XII-a Conferinţă a Facultăţii de Instalaţii – ”Confort,

eficienţă, conservarea energiei şi protecţiei mediului”, Bucureşti, 2005.

TATU, G. – Hydraulic Transients. Lecture Notes, Civil Engineering

Institute of Bucharest, 1994;

TATU G. - Sisteme hidraulice în regim tranzitoriu, Bucureşti, 1995.

TATU G. - Maşini hidraulice - Note de curs, 1992, UTCB.

TRÂMBIŢAŞ R.T. - Analiză numerică - O introducere bazată pe

MATLAB, Editura Presa Universitară Clujeană, 2005.

VALE I. – Consideraţii privind siguranţa la foc a clădirilor civile şi

instalaţiilor aferente acestora, Teză de doctorat, Bucureşti 2004.

*** - Buletinul Pompierilor Nr. 1(7) / 2002, Editura Ministerului de

Interne.

*** - „SIGPROT – 2001” – Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice a

Facultăţii de Pompieri, ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Ministerului de

Interne.

ALTE TITLURI SAU REGLEMENTĂRI DE SPECIALITATE, INTERNE ŞI

INTERNAŢIONALE

Directiva 89/106/CEE referitoare la produsele pentru construcţii.

Decizia Comisiei Europene nr. 96/603/CE din 04.10.1996 privind

stabilirea listei produselor încadrate în clasa A – fără contribuţie la foc.

Decizia Comisiei nr. 00/147/CE din 08.02.2000 referitoare la clasificarea

performanţelor de reacţie la foc ale produselor pentru construcţii.

Decizia Comisiei nr. 00/367/CE din 03.05.2000 cu privire la clasificarea

performanţelor de rezistenţă la foc ale produselor pentru construcţii.

Decizia Comisiei nr. 00/605/CE din 26.09.2000 cu privire la

performanţele la incendiu din exterior ale învelitorilor de acoperiş.

*** - Computer Applications in Hydraulic Engineering, Editura Haestad

Press.


132

*** - Colecţia de STAS-uri a României.

*** - Colecţia publicaţiei “Buletinul Pompierilor”.

SR EN ISO 13943:2011 – Fire Safety. Vocabulary.

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

O.M.I.R.A. nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei de identificare,

evaluare şi control al riscurilor de incendiu, cu modificările şi

completările ulterioare.

Normativul de siguranţă la foc a construcţilor şi instalaţiilor P-118/99.

Hotărârea Guvernului României nr. 1739/2006 pentru aprobarea

categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi autorizării

din punct de vedere al securităţii la incendiu, publicat în Monitorul Oficial

al României nr. 995 din 13 decembrie 2006.

NFPA 921/2001 - Guide for Fire and Explosion Investigations, National

Institute for Standards and Technology, SUA, 2001.

ISO/TS 16732:2005(E) – Fire safety engineering – Guidance on fire risk

assessment.

SIA – Societe´ Suisse des Ingenieurs et des Architetes - Method for fire

safety evaluation. Zurich, Swiss: Documentation SIA 81, 1984.

CFPA Europe Guidelines - Introduction to qualitative fire risk assesments

– CFPA-E no 4:2010F.

Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc la săli

aglomerate - indicativ GT-030-01, aprobat prin Ordinul ministrului

lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.613/2001.

Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru

clădiri din domeniul sănătăţii - indicativ GT-049-02, aprobat prin Ordinul

ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 2.003/2002.

Ghid de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc pentru

cămine de bătrâni şi persoane cu handicap - indicativ GT-050-02, aprobat

prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.

2.002/2002.

Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor

generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

Manual operaţional pentru intervenţie la incendiu – Îndrumar elaborat de

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă – www.igsu.ro;

International Assoiation for Arson Investigator – Program online de

formare a investigatorilor la incendiu CFITRAINER.NET,

http://www.cfitrainer.net.

SFPE Handbook of Fire Protection Engineering, National Fire Protection

Association, Quincy, Massachusetts, 3rd edition, 2002.

*** – ISO/TS 16733/2006 Fire safety engineering - Selection of design

fire scenarios and design fires International Organization for

Standardization (ISO), Geneva, Switzerland, 2006.

NFPA 13: Installation of Sprinkler Systems, 2007 edition.

http://www.igsu.ro/

http://www.cfitrainer.net/


133

Anexa nr. 1

TABEL CRITERII DE PERFORMANŢĂ LA FOC

Simbol Criterii de apreciere a

performanţei

Descriere

R Capacitatea portantă

Aptitudine a unei structuri sau unui element

de a rezista la acţiuni specificate în timpul

expunerii la foc stabilite cf unor criterii

definite

E Etanşeitatea la foc

Aptitudine a unui element de separare într-o

clădire care, atunci când este expus la foc pe

o faţă, are capacitatea de a împiedica

trecerea flăcărilor şi gazelor fierbinţi sau de

a evita apariţia flăcărilor pe faţa neexpusă

I Izolarea la foc


clădire, în cazul expunerii la foc pe o faţă,

de a limita creşterea temperaturii pe faţa

neexpusă sub un nivel specificat

W Radiaţie termică

Radiaţia termică reprezintă emisia de energie în

mediul ambiant, sub forma undelor

electromagnetice, pe care o realizează orice

corp, indiferent de temperatura T la care el se

află

M Acţiunea mecanică --

C Închiderea automată Sistem care asigură închiderea automată a

uşilor

S Etanşeitate la fum


clădire care, atunci când este expus la foc pe

o faţă, are capacitatea de a împiedica

trecerea fumului pe faţa neexpusă

P sau PH

Continuitate în alimentare cu

curent electric şi/sau

transmisie de semnal pe

durata incendiului

--

G Rezistenţă la ardere a

funinginei --

K Capacitatea de protecţie la

foc a acoperirilor --

D Durata de stabilitate la

temperatura constanta --

DH Durata de stabilitate la curba

standard temperatura-timp --

F

Funcţionalitatea

ventilatoarelor electrice de

fum şi gazelor fierbinţi

--

B

Funcţionalitatea mijloacelor

de evacuare naturală a

fumului şi gazelor fierbinţi

--


134

Anexa nr. 280

CHEK LIST

Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu în Marea Britanie

Premises: Date:

This fire risk assessment should identify:

Items which pose a risk of fire within the shop premises

Features of the shop which could place people at risk in the event of a fire

Measures which can be put into place to reduce or eliminate those risks

Hazard Yes/

No

Risk

Level

Low/

Med/

High

Existing precautions and

procedures

Recommendations for

improvement

Date

Done

Signature

IGNITION SOURCES

Smoking taking place on the

premises (maybe upstairs in

private area)

Use of oven for cooking or

other source of ignition

Light bulbs or fittings kept

next to combustible material

Electrical equipment in poor

condition and not maintained

Heating systems in poor

condition & unmaintained

Portable or radiant heaters in

use

Potential for arson

Other ignition sources

COMBUSTIBLE MATERIALS

Combustible materials eg

paper not stored safely

Walls/ceilings have

combustible coverings

Other combustible items

which may pose a significant

threat

Flammable substances are

used/ stored in the shop

Combustible waste is not

correctly managed

PEOPLE AT RISK

Staff members are at risk

from the tasks they carry out

Staff members work alone or

in remote areas

Staff members are untrained

to react quickly to a fire or an

80

Metodă realizată de către Oxfordshire Rural Community Council


135

alarm

Some staff members and/or

customers with special needs

are at risk

Some customers cannot react

quickly to a fire or an alarm

Other people living or

working on the premises are

not safe

Other parties cannot react

quickly to a fire alarm and/or

have special needs

ADVERSE STRUCTURAL FEATURES

The premises include features

that could result in

Rapid fire spread, Heat

spread or smoke spread

There are no procedures to

control any changes or

additional hazards in the shop

eg stocking fireworks

FIRE DETECTION AND WARNING

There are no facilities or

arrangements in place for

detecting a fire

There are no arrangem. in

place for giving warning in

case of fire

The detection system does not

give enough warning for

everyone to escape from the

premises

MEANS OF ESCAPE IN CASE OF FIRE

Escape routes are not free of

combustible materials and

obstructions

Escape routes do not lead to a

place of safety

Taking into account reaction

time, not everyone can get to

a place of safety in under

three minutes

Taking into account reaction

time, not everyone in high

risk areas or with only one

escape route can reach a place

of safety or a point where

more than one route is

available in about one minute

Corridors/staircases are not

protected where necessary

Escape routes are not wide

enough

Doors do not open in the

direction of escape

Door fastenings are not easy


136

to open without the need for a

key

Escape routes are not signed

using pictograms

Escape routes are not

adequately lit

PROVISION OF FIRE FIGHTING EQUIPMENT

There is no suitable fire

fighting equipment provided

It is not situated on exit

routes or adjacent to exits

Employees are not able to use

the fire fighting equipment

Fire fighting equipment is not

clearly visible & signed

Fire fighting equipment is not

regularly serviced,

maintained and replaced

FIRE EMERGENCY PLAN AND TRAINING

The fire emergency plan does

not include:

Action to be taken by

staff in the event of fire

Evacuation procedures

Arrangements for calling

the fire service

Arrangement to liaise

with emergency services

when an incident occurs

The plan is not clearly

displayed in the shop

Staff & volunteers are not

trained in what to do in a Fire

emergency

RECORDS OF FIRE SAFETY TRAINING AND EQUIPMENT MONITORING

Written records are not kept

of dates of staff & volunteer

training?


of safety checks on fire

escape routes


of maintenance checks on fire

fighting equipment

The fire risk assessment is not

reviewed and updated

regularly


137

Anexa nr. 3

EFECTELE INCENDIULUI

ASUPRA CONSTRUCŢIILOR ŞI UTILIZATORILOR

Nr.

crt. Agenţi

Construcţii şi instalaţii Utilizatori

Acţiuni Efecte Efecte

1 Termici

-degajare de căldură

-degajare de fum, de

gaze fierbinţi şi de alte

produse nocive

-flăcări

-afumare

-încălzire

-termodegradare

-aprindere

-depuneri de

funingine

-deformaţii

-reducerea

rezistenţei

mecanice

-ardere

-instabilitate

-prăbuşire

-intoxicare

-arsuri

-reducerea

vizibilităţii

-impregnarea cu

fum a

îmbrăcămintei

-aprinderea

îmbrăcămintei

-panică

-răniri şi alte

traumatisme

2 Chimici

-substanţe şi produşi de

ardere combustibili sau

explozivi

-apa din substanţele

stingătoare

suplimentară

-aprindere

-explozie

-încărcare

suplimentară

-şoc termic

-reacţii chimice

-explozii

-intensificarea

arderii

-instabilitate

-prăbuşire

-deformaţii

-deteriorarea

etanşeităţii

reducerea

rezistenţei

mecanice

-deteriorarea

etanşeităţii

-dislocare

-îngheţ

-instabilitate

-prăbuşire

-intoxicare

-arsuri

-reducerea

vizibilităţii

-panica

-traumatisme

-creşterea

umidităţii aerului

-udare

-reducerea

vizibilităţii

-degerături

-intoxicare

-traumatisme

3 Electromagnetici

-electrici

-radioactivi

-scurtcircuite -noi focare

-contaminare

-electrocutare

-arsuri

-traumatisme

-iradiere

4 Biologici

-viruşi

-bacterii

-animale infectate

-deteriorarea spaţiilor

în care se află agenţi

biologici

-contaminare -infectare

biologică


138

Anexa nr. 4

EXEMPLE DE MARI INCENDII ÎN LUME

Loc Data Categorie Eveniment Dimensiune

Roma 64 incendiu în oraş In timpul lui Nero arde o mare parte din

Roma

Londra 1666 incendiu în oraş Incendiul din Londra 13.000 case şi 87

biserici distruse

Hardegsen 1678 incendiu în oraş Incendiul de Crăciun o mare parte din centru

oraşului este distrus.

Hamburg 1842 incendiu în oraş Incendiul din

Hamburg

peste 25 % din oraş

este distrus

Chicago 1871 incendiu în oraş Incendiul din

Chicago

cca. 200 - 300 morţi,

17.000 clădiri distruse

San Francisco 1906 incendiu în oraş Cutremurul din San

Francisco

după cutremur incendiu

700 morţi

Sao Paulo 1974 clădire incendiul casei

Joelma

188 mori, incendiu

izbucnit la etajul 12.

neglijenţă

Bradford 1985 incendiu pe

stadion

la un meci de fotbal

Valley-Parade. 56 morţi, 265 răniţi

Basel 1986 incendiu industrial

Incendiul industrial

din Elveţia si

contaminarea Rinului

mortalitate mare la

peşti

Aeroportul

Internaţional

Düsseldorf

1996 aeroport Incendiul din

Düsseldorf

cauzat de sudură

nesupravegheată 17

morţi, 88 răniţi

Götteborg

29.

Oktober

1998

clădire Incendiu intr-o

discotecä 63 morţi

Tunelul Mont-

Blanc 1999

accident de

circulaţie

Incendiul din Tunelul

Mont-Blanc 39 morţi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma

http://ro.wikipedia.org/wiki/64

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nero

http://ro.wikipedia.org/wiki/Londra


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Londra&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hardegsen


http://ro.wikipedia.org/wiki/Hamburg


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Hamburg&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Hamburg&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chicago


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Chicago&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Chicago&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/San_Francisco


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cutremurul_din_San_Francisco&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cutremurul_din_San_Francisco&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sao_Paulo


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cl%C3%A4dire&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_casei_Joelma&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_casei_Joelma&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bradford


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Valley-Parade&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basel


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiu_industrial_din_Elvetia&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiu_industrial_din_Elvetia&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rin

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aeroportul_International_D%C3%BCsseldorf&action=edit&redlink=1




http://ro.wikipedia.org/wiki/Aeroport

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_D%C3%BCsseldorf&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_D%C3%BCsseldorf&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6teborg

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=29._Oktober&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=29._Oktober&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tunelul_Mont-Blanc&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tunelul_Mont-Blanc&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Tunelul_Mont-Blanc&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Incendiul_din_Tunelul_Mont-Blanc&action=edit&redlink=1


139

Anexa nr. 5

CODURI DE CULORI FOLOSITE LA MARCAREA SPRINKLERELOR

Codul culorilor :

fiolă

Temperatura

de declanşare

[0C]

Codul culorilor :

element fuzibil

Temperatura

de declanşare

[0C]

Portocaliu

57 – –

Roşu

68 Incolor 68/74

Galben

79 – –

Verde

93 Alb 93/100

Albastru

141 Albastru 141

Mov

182 Galben 182

Negru

204/260 Roşu 227


140

Anexa nr. 6

FIŞĂ TEHNICĂ CAP SPRINKLER81

81

http://www.sigura.ro/

http://www.sigura.ro/


141


142

Anexa nr. 7

EFECTELE CO ŞI CO2 ASUPRA ORGANISMULUI 82

Reacţia asupra organismelor Monoxide de carbon CO Dioxid de carbon CO2

Pierderea cunoştinţei Incolor, fără gust, fără miros

Efect Scăderea conţinutului de

oxigen din organism,

deoarece CO se asociază

de 250 de ori mai rapid cu

hemoglobina decât

oxigenul din aer

Creşterea ritmului

respiratoriu

↓

Creşterea tensiunii

sanguine

↓

Paralizie respiratorie

↓

Urmare: paralizia

respiratorie

Urmare: sufocare

Leşin / pierderea cunoştinţei Interval de creştere a

concentraţiei

8 la 10 %Vol.

2 la 3 minute

Moarte prin sufocare Interval de creştere a

concentraţiei

0,1 la 0,2 vol.%

după 3 minute

Interval de creştere a

concentraţiei

0,3 la 0,5 vol.%

în câteva minute

20%Vol.

în câteva minute

Efect Afectarea creierului şi a inimii

82

Soricuţ C. - Manual curs Proiectant sisteme de securitate


143

Anexa nr. 8

PROGRAM SIMULARE INCENDIU ÎNTR-O CAMERA

&HEAD CHID='room_fire', TITLE='ATF Room Fire Test' /

&MESH IJK=52,54,24, XB=0.0,5.2,-0.8,4.6,0.0,2.4 /

&TIME T_END=600 /

&MISC SURF_DEFAULT='WALL' /

&REAC ID = 'POLYURETHANE'FYI = 'C_6.3 H_7.1 N O_2.1, NFPA

Handbook, Babrauskas' SOOT_YIELD = 0.10 N = 1.0 C = 6.3 H = 7.1 O = 2.1 /

&SURF ID='BURNER', HRRPUA=1000., COLOR='RASPBERRY' /

&MATL ID = 'FABRIC' FYI = 'Properties completely fabricated'



HEAT_OF_REACTION = 3000. HEAT_OF_COMBUSTION = 15000. /

&MATL ID = 'FOAM' FYI = 'Properties completely fabricated'



HEAT_OF_REACTION = 1500. HEAT_OF_COMBUSTION = 30000. /

&MATL ID = 'GYPSUM PLASTER' FYI = 'Quintiere, Fire Behavior'

CONDUCTIVITY = 0.48 SPECIFIC_HEAT = 0.84 DENSITY = 1440. /

&MATL ID = 'CARPET PILE' FYI = 'Completely made up' CONDUCTIVITY

= 0.16 SPECIFIC_HEAT = 2.0 DENSITY = 750. N_REACTIONS = 1

NU_FUEL = 1. REFERENCE_TEMPERATURE = 290.

HEAT_OF_COMBUSTION = 22300. HEAT_OF_REACTION = 2000. /

&SURF ID = 'UPHOLSTERY' COLOR = 'PURPLE' BURN_AWAY = .TRUE.

MATL_ID(1:2,1) = 'FABRIC','FOAM' THICKNESS(1:2) = 0.002,0.1 /

&SURF ID = 'WALL' RGB = 200,200,200 MATL_ID = 'GYPSUM PLASTER'

THICKNESS = 0.012 /

&SURF ID = 'CARPET' MATL_ID = 'CARPET PILE' COLOR = 'KHAKI'

BACKING = 'INSULATED' THICKNESS = 0.006 /

&OBST XB= 1.50, 3.10, 3.80, 4.60, 0.00, 0.40 /

&OBST XB= 1.50, 3.10, 3.80, 4.60, 0.40, 0.60, SURF_ID='UPHOLSTERY' /

Couch, seat cushions


Couch, armrest


Couch, armrest


Couch, back cushions

&VENT XB= 2.50, 2.60, 4.30, 4.40, 0.60, 0.60, SURF_ID='BURNER' / Ignition

source on couch

&OBST XB= 4.00, 4.60, 3.80, 4.60, 0.00, 0.40 /


144


Chair, back corner, seat cushion


Chair, back corner, right armrest


Chair, back corner, left armerest


Chair, back corner, back cushion

OBST XB= 1.60, 3.00, 2.80, 3.60, 0.40, 0.60, SURF_ID='SPRUCE' / Table

&OBST XB= 0.00, 0.80, 2.00, 2.60, 0.00, 0.40 /


Chair, left wall, seat cusion


Chair, left wall, right armrest


Chair, left wall, left armrest


Chair, left wall, back cushion


Futon on floor?

&OBST XB= 2.00, 2.40, 1.60, 2.00, 0.00, 0.40 /


Small chair, room center, seat cushion


Small chair, room center, left armrest


Small chair, room center, right armrest


Small chair, room center, back cushion OBST XB= 4.40, 5.20, 1.00, 2.00, 0.00,

0.80, SURF_ID='SPRUCE' / TV cart?

&OBST XB= 0.00, 5.20, -0.20, 0.00, 0.00, 2.40 / Front wall

&HOLE XB= 4.00, 4.90, -0.20, 0.00, 0.00, 2.00 / Door

&VENT MB='YMIN',SURF_ID='OPEN' /

&VENT XB=0.00,5.20,0.00,4.60,0.00,0.00, SURF_ID='CARPET' /

&BNDF QUANTITY='GAUGE HEAT FLUX' /

&BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE' /

&BNDF QUANTITY='BURNING RATE' /

&SLCF PBX=2.60, QUANTITY='TEMPERATURE' /

&SLCF PBX=2.60, QUANTITY='HRRPUV' / Heat Release Rate per Unit

Volume &SLCF PBX=2.60, QUANTITY='MIXTURE FRACTION' /

&SLCF PBX=4.45, QUANTITY='TEMPERATURE' /

&SLCF PBX=4.45, QUANTITY='HRRPUV' / Heat Release Rate per Unit

Volume &SLCF PBX=4.45, QUANTITY='MIXTURE FRACTION' /

&DEVC XYZ=2.6,2.3,2.1, QUANTITY='TEMPERATURE' /



145

















&DEVC XYZ=2.6,2.3,-.01, QUANTITY='RADIATIVE FLUX', IOR=3 /

&TAIL /


146

Anexa nr. 9

TABEL CU DENSITĂŢILE DE SARCINĂ TERMICĂ

ÎN IMOBILUL ANALIZAT

Ap. Supraf.

Masa Sarcina termica

Densit

hartie textile lemn mase

plastice cabluri vopseluri sarcina term.

mp Kg Kg Kg Kg Kg Kg MJ Mj/mp

1 36 40 600 800 125 8 4 30879,5 857,8

2 36 65 550 775 110 7 1 29005,7 805,7

3 30 100 700 600 115 5 1 28612,5 953,8

4 30 120 740 615 80 6 1 28716,7 957,2

5 36 80 660 750 85 7 0 29567 821,3

6 36 65 400 770 90 7 1 25794,5 716,5

7 30 90 600 700 94 6 0 28006 933,5

8 30 140 800 620 76 5 1 29873 995,8

9 36 30 750 790 65 7 0 30444 845,7

10 36 120 700 775 74 8 1 31063,7 862,9

11 30 100 600 700 86 6 1 27996 933,2

12 30 40 550 575 93 7 1 24241,25 808,0

13 36 55 750 750 112 4 1 31533,5 875,9

14 36 70 650 775 142 5 1 31656,7 879,4

15 30 65 850 650 123 6 7 32585 1086,2

16 30 60 780 620 84 8 1 28891 963,0

17 36 75 580 750 76 9 0 28012,5 778,1

18 36 100 700 775 93 10 2 31664,2 879,6

19 30 90 660 660 92 8 0 28267 942,2

20 30 80 720 650 87 8 0 28747 958,2

Medie 29277,8 892,7


147

Anexa nr. 10

PROGRAM SIMULARE INCENDIU IN BLOC

&TIME T_END=540.00/

&MESH ID='MESH', IJK=176,128,20, XB=0.00,22.00,-1.00,15.00,0.00,2.40/

&MESH ID='MESH02', IJK=44,32,12, XB=0.00,22.00,-1.00,15.00,2.40,9.60/

&PART ID='Tracer',

MASSLESS=.TRUE.,

COLOR='BLACK',

AGE=60.00/

&REAC ID='POLYURETHANE',

FYI='NFPA Babrauskas',

C=6.30,

H=7.10,

O=2.10,

N=1.00,

SOOT_YIELD=0.1000/

&MATL ID='YELLOW PINE',

FYI='Quintiere, Fire Behavior - NIST NRC Validation',

SPECIFIC_HEAT=2.85,

CONDUCTIVITY=0.1400,

DENSITY=640.00/

&MATL ID='GYPSUM',

FYI='NBSIR 88-3752 - ATF NIST Multi-Floor Validation',

SPECIFIC_HEAT=1.09,


DENSITY=930.00/

&MATL ID='FOAM',

FYI='Caution: Reaction Rate Not Validated, remaining data from Jukka Hietaniemi, et al.,

"FDS simulation of fire spread..."',

SPECIFIC_HEAT=1.70,


DENSITY=28.00,

HEAT_OF_COMBUSTION=2.5400000E004,

N_REACTIONS=1,

HEAT_OF_REACTION=1.7500000E003,

NU_FUEL=1.00,

N_S=1.00,

REFERENCE_RATE=0.1000,

REFERENCE_TEMPERATURE=350.00/

&SURF ID='sursa',

COLOR='RED',

HRRPUA=1.0000000E003/

&SURF ID='lemn',

RGB=146,202,166,

TEXTURE_MAP='psm_spruce.jpg',

TEXTURE_WIDTH=0.67,


148

TEXTURE_HEIGHT=2.44,

MATL_ID(1,1)='YELLOW PINE',

MATL_MASS_FRACTION(1,1)=1.00,

THICKNESS(1)=0.0100/

&SURF ID='gypsum',

COLOR='GRAY 60',

MATL_ID(1,1)='GYPSUM',



&SURF ID='Upholstery',

RGB=102,51,0,

BURN_AWAY=.TRUE.,

BACKING='INSULATED',

MATL_ID(1,1)='FOAM',


THICKNESS(1)=0.1000,

PART_ID='Tracer'/

&RAMP ID='CTRL_RAMP', T=899.75, F=-1.00/

&RAMP ID='CTRL_RAMP', T=900.25, F=1.00/

&RAMP ID='CTRL4_RAMP', T=799.75, F=-1.00/

&RAMP ID='CTRL4_RAMP', T=800.25, F=1.00/

&DEVC ID='THCP', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=2.60,2.30,2.10/

&DEVC ID='THCP02', QUANTITY='THERMOCOUPLE', XYZ=2.60,2.30,4.50/
















&DEVC ID='TIME', QUANTITY='TIME', XYZ=0.00,0.00,0.00/

&CTRL ID='CTRL', FUNCTION_TYPE='CUSTOM', RAMP_ID='CTRL_RAMP',

LATCH=.FALSE., INPUT_ID='TIME'/

&CTRL ID='CTRL2', FUNCTION_TYPE='ANY', LATCH=.FALSE.,

INPUT_ID='CTRL','CTRL3'/

&CTRL ID='CTRL3', FUNCTION_TYPE='ALL', LATCH=.TRUE., INPUT_ID='CTRL4'/

&CTRL ID='CTRL4', FUNCTION_TYPE='CUSTOM', RAMP_ID='CTRL4_RAMP',

LATCH=.FALSE., INPUT_ID='THCP03'/

&HOLE XB=9.50,11.50,-0.3000,0.1000,0.00,2.00, CTRL_ID='CTRL'/ usa

&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,2.20,2.50/ Hole

&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,7.10,7.30/ Hole[1]

&HOLE XB=8.00,10.00,10.20,13.80,4.70,4.90/ Hole[1]

&HOLE XB=7.70,8.10,1.00,2.00,0.00,2.00/ Hole

&HOLE XB=7.70,8.10,1.00,2.00,2.40,4.40, CTRL_ID='CTRL'/ Hole[1]



149



&HOLE XB=12.90,13.30,1.00,2.00,2.40,4.40, CTRL_ID='CTRL'/ Hole[1][1]








&HOLE XB=12.90,13.30,8.00,9.00,2.40,4.40, CTRL_ID='CTRL'/ Hole[1][1][1]



&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1][1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,0.00,2.00/ usa scara

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,2.40,4.40/ usa scara[1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,4.80,6.80/ usa scara[2]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,7.20,9.20/ usa scara[3]

&HOLE XB=17.00,19.50,14.90,15.10,0.80,1.80, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre

&HOLE XB=17.00,19.50,14.90,15.10,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre[1]




&HOLE XB=9.50,12.00,14.90,15.10,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre[1][1]







&HOLE XB=21.90,22.10,9.00,11.00,0.80,1.80, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2

&HOLE XB=21.90,22.10,9.00,11.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2[1]




&HOLE XB=21.90,22.10,4.00,6.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2[1][1]




150

&HOLE XB=17.00,19.50,-0.3000,0.00,0.80,1.80, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre[1]

&HOLE XB=17.00,19.50,-0.3000,0.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre[1][1]



&HOLE XB=9.50,12.00,-0.3000,0.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ ferestre[1][1][1]


&HOLE XB=9.50,12.00,-0.3000,0.00,8.00,9.00/ ferestre[3][1][1]





&HOLE XB=-0.1000,0.1000,9.00,11.00,0.80,1.80, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2[1]

&HOLE XB=-0.1000,0.1000,9.00,11.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2[1][1]



&HOLE XB=-0.1000,0.1000,4.00,6.00,0.80,1.80, CTRL_ID='CTRL2'/ fereastra 2[1][1]

&HOLE XB=-0.1000,0.1000,4.00,6.00,3.20,4.20, CTRL_ID='CTRL'/ fereastra 2[1][1][1]



&OBST XB=0.00,22.00,-0.2733,15.00,2.40,2.40, SURF_ID='gypsum'/ planseu peste parter

&OBST XB=0.00,22.00,-0.2733,15.00,4.80,4.80, SURF_ID='gypsum'/ planseu peste et 1

&OBST XB=0.00,22.00,-0.2733,15.00,7.20,7.20, SURF_ID='gypsum'/ planseu peste et. 2

&OBST XB=11.00,13.00,10.20,10.50,0.00,0.2000, SURF_ID='gypsum'/ treapta1

&OBST XB=11.00,13.00,10.50,10.80,0.2000,0.4000, SURF_ID='gypsum'/ treapta1[1]








&OBST XB=11.00,13.00,12.90,13.20,1.80,2.00, SURF_ID='gypsum'/ treapta1[8][1]























151






&OBST XB=6.00,6.00,2.00,7.65,0.00,9.40, COLOR='GRAY 60', SURF_ID='gypsum'/ wall

interior

&OBST XB=15.00,15.00,2.00,7.70,0.00,9.60, COLOR='GRAY 60', SURF_ID='gypsum'/

wall interior[1]

&OBST XB=0.00,3.50,2.00,2.80,1.20,1.40, SURF_ID='gypsum'/ etajera

&OBST XB=0.00,3.50,2.30,2.50,0.00,1.20, COLOR='INVISIBLE', SURF_ID='gypsum'/

interior wall

&OBST XB=6.00,7.80,4.00,4.00,0.00,9.40, SURF_ID='gypsum'/ wall baie

&OBST XB=6.00,7.80,12.50,12.50,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ wall baie[1]


&OBST XB=13.20,15.00,12.50,12.50,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ wall baie[1][1]

&OBST XB=15.00,15.00,10.00,15.00,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ Obstruction

&OBST XB=6.00,6.00,10.00,15.00,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ Obstruction[1]

&OBST XB=1.20,2.40,4.80,6.00,0.00,1.20, SURF_ID='Upholstery'/ pad

&OBST XB=8.00,13.00,9.00,9.00,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ perete casa scara


interior wall[1]

&OBST XB=0.00,22.00,-0.2733,-0.0733,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ Wall

&OBST XB=7.80,8.00,-0.2733,15.00,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ Wall


&OBST XB=13.00,22.00,7.63,7.83,0.00,9.60, SURF_ID='gypsum'/ Wall


&VENT SURF_ID='OPEN', XB=0.00,22.00,-1.00,-1.00,0.00,2.40, COLOR='INVISIBLE'/

Vent Min Y for MESH


Vent Min Y for MESH02

&VENT SURF_ID='sursa', XB=1.20,1.80,5.40,6.00,1.20,1.20/ sursa

&VENT SURF_ID='lemn', XB=0.00,22.00,0.00,15.00,0.00,0.00/ podea

&BNDF QUANTITY='WALL TEMPERATURE'/

&ISOF QUANTITY='TEMPERATURE', VALUE=500.00/

&SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBX=1.50/

&SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBY=1.50/


&SLCF QUANTITY='TEMPERATURE', PBZ=9.00/

&SLCF QUANTITY='VELOCITY', PBY=1.50/

&SLCF QUANTITY='visibility', PBX=10.00/

&DEVC ID='Carbon Monoxide Concentration (Mixture Fraction)_MIN',

QUANTITY='carbon monoxide', STATISTICS='MIN', XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Monoxide Concentration (Mixture Fraction)_MAX',

QUANTITY='carbon monoxide', STATISTICS='MAX',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Monoxide Concentration (Mixture Fraction)_MASS MEAN',

QUANTITY='carbon monoxide', STATISTICS='MASS MEAN',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Monoxide Concentration (Mixture Fraction)_MEAN',

QUANTITY='carbon monoxide', STATISTICS='MEAN',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/


152

&DEVC ID='Carbon Monoxide Concentration (Mixture Fraction)_VOLUME MEAN',

QUANTITY='carbon monoxide', STATISTICS='VOLUME MEAN',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Dioxide Concentration (Mixture Fraction)_MIN', QUANTITY='carbon

dioxide', STATISTICS='MIN', XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Dioxide Concentration (Mixture Fraction)_MAX', QUANTITY='carbon

dioxide', STATISTICS='MAX', XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Dioxide Concentration (Mixture Fraction)_MASS MEAN',

QUANTITY='carbon dioxide', STATISTICS='MASS MEAN',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Dioxide Concentration (Mixture Fraction)_MEAN',

QUANTITY='carbon dioxide', STATISTICS='MEAN', XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/

&DEVC ID='Carbon Dioxide Concentration (Mixture Fraction)_VOLUME MEAN',

QUANTITY='carbon dioxide', STATISTICS='VOLUME MEAN',

XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/


153

Anexa nr. 11

PROGRAM SIMULARE

STINGERE INCENDIU CU CEAŢĂ DE APĂ

&TIME T_END=420.00/



&PART ID='Tracer',

MASSLESS=.TRUE.,

COLOR='BLACK',

AGE=60.00/

&PART ID='Water',

WATER=.TRUE.,

AGE=60.00/



C=6.30,

H=7.10,

O=2.10,

N=1.00,

SOOT_YIELD=0.1000/



SPECIFIC_HEAT=2.85,


DENSITY=640.00/

&MATL ID='GYPSUM',


SPECIFIC_HEAT=1.09,


DENSITY=930.00/

&MATL ID='FOAM',



SPECIFIC_HEAT=1.70,


DENSITY=28.00,


N_REACTIONS=1,


NU_FUEL=1.00,

N_S=1.00,



&SURF ID='sursa',

COLOR='RED',

HRRPUA=1.0000000E003/

&SURF ID='lemn',

RGB=146,202,166,



154

TEXTURE_WIDTH=0.67,





&SURF ID='gypsum',

COLOR='GRAY 60',





RGB=102,51,0,

BURN_AWAY=.TRUE.,





PART_ID='Tracer'/





&PROP ID='Default_Water Spray', QUANTITY='SPRINKLER LINK TEMPERATURE',

PART_ID='Water', K_FACTOR=8.56, OPERATING_PRESSURE=7.41/

&DEVC ID='SPRK', PROP_ID='Default_Water Spray', XYZ=2.28,1.80,2.28/

&DEVC ID='SPRK02', PROP_ID='Default_Water Spray', XYZ=2.28,5.60,2.28/





























155


&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,2.20,2.50/ Hole

&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,7.10,7.30/ Hole[1]

&HOLE XB=8.00,10.00,10.20,13.80,4.70,4.90/ Hole[1]

&HOLE XB=7.70,8.10,1.00,2.00,0.00,2.00/ Hole
















&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1][1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,0.00,2.00/ usa scara

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,2.40,4.40/ usa scara[1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,4.80,6.80/ usa scara[2]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,7.20,9.20/ usa scara[3]















156














&HOLE XB=9.50,12.00,-0.3000,0.00,8.00,9.00/ ferestre[3][1][1]









































157














interior


wall interior[1]

&OBST XB=0.00,3.50,2.00,2.80,1.20,1.40, SURF_ID='gypsum'/ etajera


interior wall










interior wall[1]







Vent Min Y for MESH

















XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/


158



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/







XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/





XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/


159

Anexa nr. 12

PROGRAM SIMULARE STINGERE INCENDIU CU SPRINKLERE

&TIME T_END=600.00/



&PART ID='Tracer',

MASSLESS=.TRUE.,

COLOR='BLACK',

AGE=60.00/

&PART ID='Water',

WATER=.TRUE.,

AGE=60.00/



C=6.30,

H=7.10,

O=2.10,

N=1.00,

SOOT_YIELD=0.1000/



SPECIFIC_HEAT=2.85,


DENSITY=640.00/

&MATL ID='GYPSUM',


SPECIFIC_HEAT=1.09,


DENSITY=930.00/

&MATL ID='FOAM',



SPECIFIC_HEAT=1.70,


DENSITY=28.00,


N_REACTIONS=1,


NU_FUEL=1.00,

N_S=1.00,



&SURF ID='sursa',

COLOR='RED',

HRRPUA=1.0000000E003/

&SURF ID='lemn',

RGB=146,202,166,


TEXTURE_WIDTH=0.67,


160





&SURF ID='gypsum',

COLOR='GRAY 60',





RGB=102,51,0,

BURN_AWAY=.TRUE.,





PART_ID='Tracer'/





&PROP ID='Default_Water Spray', QUANTITY='SPRINKLER LINK TEMPERATURE',

PART_ID='Water', K_FACTOR=71.90, OPERATING_PRESSURE=1.02/

&DEVC ID='SPRK', PROP_ID='Default_Water Spray', XYZ=2.28,1.80,2.28/



















&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,2.20,2.50/ Hole

&HOLE XB=11.00,13.00,10.20,13.80,7.10,7.30/ Hole[1]

&HOLE XB=8.00,10.00,10.20,13.80,4.70,4.90/ Hole[1]

&HOLE XB=7.70,8.10,1.00,2.00,0.00,2.00/ Hole









161









&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2]

&HOLE XB=6.50,7.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,3.90,4.10,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1]

&HOLE XB=6.50,7.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,0.00,2.00/ Hole[1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,2.40,4.40/ Hole[1][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,4.80,6.80/ Hole[2][1][1]

&HOLE XB=13.50,14.50,12.40,12.60,7.20,9.20/ Hole[3][1][1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,0.00,2.00/ usa scara

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,2.40,4.40/ usa scara[1]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,4.80,6.80/ usa scara[2]

&HOLE XB=9.00,11.00,8.90,9.20,7.20,9.20/ usa scara[3]



























162


&HOLE XB=9.50,12.00,-0.3000,0.00,8.00,9.00/ ferestre[3][1][1]





















































163


interior


wall interior[1]


interior wall















Vent Min Y for MESH

















XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/






164



XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/





XB=9.50,12.00,0.00,15.00,0.00,9.40/


165

Anexa nr. 13

METODA MATEMATICĂ DE IDENTIFICARE ŞI EVALUARE A

RISCULUI DE INCENDIU PENTRU CLĂDIRI DE LOCUIT

COLECTIVE

- proiect act normativ -

Riscul de incendiu se calculează cu relaţia:

AM

PGRi

în care:

Ri – reprezintă riscul de incendiu;

P – pericolul potenţial de incendiu, generat de factorii de risc specifici

existenţi;

G – gravitatea consecinţelor posibile ale incendiului;

A – coeficient de activare a factorilor de risc, diferenţiat pe tipuri de

obiective şi natura factorilor de risc;

M – măsurile de protecţie împotriva incendiului, exprimate prin factorii

măsurilor de protecţie aplicate.

Pentru orice situaţie analizată, riscul de incendiu se situează în domeniul

riscurilor acceptate dacă îndeplineşte condiţia:

Ri ≤ Ra

în care Ra este riscul de incendiu de acceptat pentru tipul de obiectiv luat în

analiză.

Riscul de incendiu acceptat se determină cu relaţia:

Ra = ci x Rin

în care

ci – este un coeficient de punere în pericol a persoanelor şi/sau bunurilor

materiale, în general a utilizatorilor;

Rin – riscul de incendiu normat (riscul minim de incendiu cuantificat).

Securitatea la incendiu este asigurată dacă este îndeplinită relaţia:

Sec = Ra / Ri

Sec ≥ 1


166

A. Pericolul de incendiu (P)

Pericolul de incendiu P se determină cu relaţia:

P = P1 x P2

în care:

P1 – reprezintă factorii de risc ce decurg ce decurg din substanţele şi

materialele fixe şi mobile;

P2 – factorii de risc derivaţi din concepţia construcţiei.

Factorii de risc generaţi de substanţele utilizate (P1) se determină cu

relaţia:

P1 = q x c x r x k

în care:

q – reprezintă densitatea sarcinii termice;

c – combustibilitatea materialelor;

r – pericolul de fum;

k - pericolul de toxicitate prezentat de produsele care ard.

Factorii de risc rezultaţi din concepţia construcţiei (P2) se determină cu

relaţia:

P2 = e x i x g

în care:

e – înălţimea construcţiei, compartimentului de incendiu sau încăperii;

i – combustibilitatea elementelor de construcţie;

g – mărimea compartimentului de incendiu (suprafaţa şi raportul lungime

/lăţime).

Rezultă:

P = q x c x r x k x e x i x g

Determinarea valorilor pentru factorii din cadrul relaţiei anterioare se

realizează astfel:

- Termenul q

Reprezintă densitatea de sarcină termică şi se calculează pentru fiecare

spaţiu, iar în situaţia în care compartimentul de incendiu are mai multe încăperi

se va aduna sarcina termică din fiecare încăpere şi se împarte la suprafaţa

desfăşurată a compartimentului de incendiu.

Densitatea sarcinii termice pentru clădirile de locuit colective supuse

evaluării se determină potrivit prevederilor STAS 10903/2.


167

- Termenul c

Termenul c ia în considerare combustibilitatea materialelor existente în

spaţiile analizate, atât finisaje cât şi cele din structura construcţiei.

Potrivit prevederilor P 118, materialele şi elementele de construcţie

combustibile se clasifică în următoarele clase de combustibilitate:

- C0 – incombustibile;

- C1 (CA 2a) - practic neinflamabile;

- C2 (CA 2b) - dificil inflamabile;

- C3 (CA 2c) - mediu inflamabile;

- C4 (CA 2d) - uşor inflamabile.

Potrivit prevederilor reglementărilor tehnice clasele de combustibilitate

enunţate anterior sunt echivalate funcţie de clasa de reacţie la foc astfel:

- clasa de reacţie foc A1 sau A2 s1, d0 (incombustibile C0);

- clasele de reacţie la foc A2 s3,d1, Bs3,dl sau Cs3,d1 (clasele de

combustibilitate Cl sau C2);

- clasele de reacţie la foc minimum Ds3,dl, sau A2s3,d2, Bs3,d2, Cs3,d2,

Ds2,d2, Ed2 şi F (clasele de combustibilitate C3, sau C4);

- Termenul r

Termenul r ia in considerare pericolul pentru oameni dat de fum în cazul

producerii unui incendiu. Literatura de specilitate clasifică fumul, funcţie de

opacitatea acestuia în trei categorii:

d) Pericol de fum normal - absorţia fluxului luminos fiind mai mică de

50%; (în cazul arderii următoarelor materiale: hârtie, lemn, paie etc.)

e) Pericol de fum mediu - absorţia fluxului luminos fiind între 50% şi

90%; (în cazul arderii următoarelor materiale: fibră sintetică, piele etc.)

f) Pericol de fum mare – absorţia fluxului luminos fiind mai mare de

90% (în cazul arderii următoarelor materiale: materiale polietilenice,

cauciuc, carburanţi etc.).

- Termenul k

Ia în considerare acţiunea corozivă a materialelor care ard.

Categoriile de pericol sunt:

d) pericol normal unde se încadrează produsele care prin ardere degajă

dioxid de carbon şi vapori de apă (exemple: lemnul, hârtia, fibre

naturale, zahărul, tutun etc.);

e) pericol mediu se pot încadra produsele care prin ardere degajă dioxid

de carbon, vapori de apă şi alţi produsi secundari netoxici, cum sunt

funinginea, aerosoli etc. (exemple: articole din cauciuc, vopsele, fibre

sintetice poliesterice, benzina , folie, PET );

f) pericol mare se pot încadra produsele care prin ardere degajă pe lângă

dioxid de carbon, vapori de apă produşi secundari toxici pe bază de

clor, sulf, azot etc. (exemple: carton asfaltat, poliuretan, polistiren,

fibre sintetice poliamidice, PVC, motorina etc).


168

- Termenul e

Ia în considerare înălţimea construcţiei.

Pentru diferenţiere, construcţiile se pot împărţi în cinci grupe:

- nivel foarte redus P şi P+1;

- nivel redus P+2 – P+5;

- nivel mediu P+6 – P+11;

- nivel înalt – de la P+11 până la 45 metri (cota pardoselii ultimului

nivel folosit faţă de nivelul terenului);

- foarte înalt – peste 45 m.

-Termenul i

Acest termen reprezintă contribuţia la foc adusă de materialele şi

elementele de construcţie din structura portantă a acesteia, raportat la contribuţia

d.p.d.v al clasei de reacţie la foc a elementelor faţadei şi invelitorilor

acoperişului

Clasificarea cuprinde trei categorii:

a) construcţii având structura portantă din elemente incombustibile (metal,

piatra), având clasa de reacţie la foc A1 sau A2s1, d0;

b) construcţii având structura portantă din elemente combustibile C1 sau

C2 sau clasele de reacţie la foc minimum A2s3,d1, Bs3,d1 sau Cs3;

c) construcţii având structura portantă realizată din materiale tip C3, sau

C4, clasele de reacţie la foc minimum Ds3,d1, sau A2s3,d2, Bs3 s3,d 3d2, Ed2

şi F.

- Termenul g

Ia în considerare suprafaţa compartimentului şi raportul lungime la lăţime.

Din practică a rezultat faptul că la aceiaşi suprafaţă şi dotare, construcţiile cu un

raport al lungii pe lăţime mare, timpul de incendiere totală este mai mic.

B. Coeficientul de activare a factorilor de risc (A)

Coeficientul de activare a factorilor de risc cuantifică probabilitatea de

apariţie a unui eventual incendiu.

În lipsa unor date referitoare la probabilitatea de apariţie a incendiilor, în

practică factorul A ia în considerare prezenţa materialelor şi surselor de

aprindere, condiţiile tehnice de prevenire aplicate mijloacelor purtătoare de surse

pentru a nu favoriza aprinderea şi performanţele acestora, sursele de pericol

generate de factorul uman: ordinea, disciplina, întreţinerea, exploatarea.

C. Gravitatea consecinţelor faptelor (G)

Pentru nivelurile de gravitate pot fi luate în considerare consecinţele

directe şi clasificarea incendiilor, în cazul clădirilor civile (publice).


169

Pentru aprecierea nivelurilor de gravitate pentru construcţii publice se au

în vedere următoarele consecinţe posibile:

- consecinţe minore -uşoare deteriorări ale sistemelor materiale;

- consecinţe semnificative - vătămări corporale uşoare (loviri, răniri,

arsuri) şi/sau intoxicări uşoare ale unui număr limitat de persoane (max. 4) şi/sau

deteriorarea sistemelor materiale generând perturbarea defăşurării normale a

activităţii;

- consecinţe grave - vătămări corporale uşoare şi/sau intoxicarea unui

număr limitat de persoane (peste 4) şi/sau distrugeri importante ale sistemelor

materiale;

- consecinţe foarte grave - vătămări corporale şi/sau intoxicări grave ale

mai multor persoane (peste 4) sau decesul unui număr limitat de persoane (1-3)

şi/sau distrugerea permanentă a sistemelor materiale;

- consecinţe deosebit de grave - decesul mai multor persoane (peste 3).

D. Factorul măsurilor de protecţie aplicate împotriva incendiului (M)

Factorul măsurilor de protecţie ia în considerare toate măsurile de

protecţie adoptate şi/sau realizate pentru diminuarea riscului potenţial de

incendiu şi se determină cu relaţia:

M = N x S x F

în care:

N – măsurile generale de securitate la incendiu specifice construcţiei;

N = n1 x n2 x n3 x ... nn

Unde: n1 – existenţa stingătoarelor conform normelor sau precizărior

proiectantului;

n2 – existenţa hindranţilor interiori;

n3 – alimentarea cu apă;

n4 – distanţa de la hidranţii exteriori până la accesele în construcţie;

n5 – nivel de instruire al personalului;

n6 – posibilităţi de amplasare a autoscărilor de intervenţie în condiţiile în

care clădirea are mai mult de 4 etaje;

n7 – posibilitatea amplasării autospecialelor de intervenţie pe cel puţin

două faţade ale clădirii.

S - factor al măsurilor speciale de protecţie - detectarea şi semnalizarea

incendiilor; alarmarea forţelor de intervenţie; existenţa serviciului privat pentru

situaţii de urgenţă şi dotarea acestuia; intervenţia şi tăria subunităţilor

Inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă; timpul de deplasare până la construcţia

analizată, instalaţiile speciale de stingere, sistemele de evacuare a fumului şi

gazelor fierbinţi.


170

S = s1 x s2 x s3 x ...x sn

Unde: s1 – detectarea şi semnalizarea incendiilor;

s2 – alarmarea serviciului privat sau a serviciilor profesioniste pentru

situaţii de urgenţă;

s3 – categoria şi capacitatea de intervenţie a serviciului privat al

operatorului economic sau al serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă;

s4 - timpul de deplasare şi de intrare în acţiune;

s4 – echiparea cu instalaţii de stingere;

s5 – echiparea cu sisteme de desfumare.

Funcţie de tipul de obiectiv, raportat la cerinţele normativelor tehnice

specifice, numărul de factori se poate mări sau micşora.

Factorul F ia în considerare principalele măsuri constructive de securitate

la incendiu cuprinse în reglementările tehnice de specialitate.

Factorul F ia în considerare următorii factori:

- factorul f1 gradul de rezistenţă la foc, corelaţia între gradul de

rezistenţă la foc, aria maximă construită, capacitatea maximă de persoane şi

numărul de niveluri admis, compartimentarea antifoc şi separarea diferitelor

spaţii în interiorul compartimentului de incendiu;

factorul f2 combustibilitatea finisajelor şi desfumarea căilor de

evacuare;

- factorul f3 - separarea faţă de alte destinaţii sau alte construcţii;

- factorul f4 - desfumarea circulaţiilor comune;

factorul f5 asigurarea evacuării persoanelor.

Pe baza celor de mai sus, relaţia de calcul a factorului F este:

F = f1 x f2 x f3 x ...x fn

E. Punerea în pericol (B)

Punerea în pericol reprezintă raportul dintre factorul P şi factorul M.

B = P/M

F. Factorul de activare (A)

Factorul pericolului de activare reprezintă probabilitatea de apariţie a unui

eventual incendiu.

În lipsa unor date referitoare la probabilitatea de apariţie a incendiilor. în

practică factorul A ia în considerare:

- prezenţa materialelor şi surselor de aprindere;


171

- condiţiile tehnice de prevenire aplicate mijloacelor purtătoare de surse

pentru a nu favoriza aprinderea şi performanţele acestora;

- sursele de pericol generate de factorul uman: ordinea, disciplina,

întreţinerea, exploatarea.

Sursele de aprindere, posibile în construcţii de locuit, se clasifică, după

natura lor, în următoarele grupe:

a) surse de aprindere cu flacără (exemple: flacără de chibrit, lumânare,

aparat de sudură, flacără închisă);

b) surse de aprindere de natură termică (exemple: obiecte incandescente,

căldură degajată de aparate termice, efect termic al curentului electric ş.a.);

c) surse de aprindere de natură electrică (exemple: arcuri şi scântei

electrice, scurtcircuit, electricitate statică);

d) surse de aprindere de natură mecanică (exemple: scântei mecanice,

frecare);

e) surse de aprindere naturale (exemple: căldură solară, trăsnet);

f) surse de autoaprindere (de natură chimică, fizicochimică şi biologică,

reacţii chimice exoterme);

g) surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare;

h) surse de aprindere indirecte (exemplu: radiaţia unui focar de incendiu).

Împrejurările preliminare care pot determina şi/sau favoriza iniţierea şi

dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă. în

următoarele grupe:

a) instalaţii şi echipamente electrice defecte ori improvizate;

b) receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi;

c) sisteme şi mijloace de încălzire defecte, improvizate sau

nesupravegheate;

d) contactul materialelor combustibile cu cenuşă, jarul şi scânteile

provenite de la sistemele de încălzire;

e) jocul copiilor cu focul;

f) fumatul în locuri cu pericol de incendiu;

g) sudarea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi

măsurilor specifice apărării împotriva incendiilor;

h) reacţii chimice necontrolate, urmate de incendiu;

i) folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru

neadecvate, precum şi executarea de operaţiuni mecanice (polizare, rectificare,

şlefuire etc.) în condiţii periculoase;

j) scurgeri (scăpări) de produse inflamabile;

l) defecţiuni tehnice de construcţii montaj;

m) defecţiuni tehnice de exploatare:

n) nereguli organizatorice;

o) explozie urmată de incendiu:

p) trăsnet şi alte fenomene naturale;

q) acţiune intenţionată („arson"');


172

r) alte împrejurări.

Factorul pericolului de activare (A) se cuantifică în raport de tipul clădirii:

- pericol de activare foarte mare: A = 1,3 pentru clădiri foarte înalte (H

mai mare de 45 m);

- pericol de activare mare A = 1,2 pentru clădiri de la P+11 până la

H=45 m;

- pericol de activare mediu A = 1,1 pentru clădiri de la P+2 la P+11;

- pericol de activare normal A = 1,0 pentru clădiri de la P la P+1;

RISCUL DE INCENDIU ADMIS (ACCEPTAT)

Pentru a fi operaţionale, metodele matematice trebuie să cuantifice riscul

de incendiu acceptat. Cuantificarea poate fi prezentată sub forma unui număr

abstract faţă de care se face comparaţia riscului de incendiu efectiv care

caracterizează construcţia analizată.

Potrivit prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendiilor,

riscul de incendiu efectiv trebuie să fie mai mic sau egal cu riscul de incendiu

acceptat:

Ri ≤ Ra

În metoda matematică riscul de incendiu acceptat se cuantifică în raport

de un nivel de risc general acceptat pentru categoria de construcţie în discuţie.

Exprimăm riscul acceptat în raport de riscul mic de incendiu amplificat cu

un coeficient supraunitar:

Ra = c x Rim

în care:

c = coeficient de ierarhizare;

Rim = riscul mic de incendiu.

Coeficientul de ierarhizare pentru clădiri de locuit are valori cuprinse între

c = 1,0 - 1,3, iar riscul de incendiu mic Rim = 1;


173

CUANTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

Pericolul potenţial — P

Factorul q

Densitatea sarcinii

termice

Qm(MJ/m2 )

Factor q

Densitatea sarcinii

termice

Qm(MJ/m2 )

Factor q

< 50 0,5 736 – 840 1,3

51 – 105 0,6 841 – 1050 1,4

106 – 210 0,7 1051 – 1260 1,5

211 – 315 0,8 1261 – 1470 1,6

316 – 420 0,9 1471 – 1680 1,7

421 – 525 1,0 1681 – 1890 1,8

526 – 630 1,1 1891 – 2100 1,9

631 – 735 1,2 >2100 2,0

Factorul c

Combustibilitate materialelor -

Clasa de reacţie la foc

Factor c

Materiale şi substanţe incombustibile - clasa de

reacţie foc A1 sau A2 s1, d0 1,0

Materiale şi substanţe solide, practic neinflamabile

sau dificil combustibile - clasele de reacţie la foc

A2 s3,d1; Bs3,dl 1,1

Materiale şi substanţe solide, dificil inflamabile

sau normal combustibile - clasele de reacţie la foc

Cs3,d1; Ds3,dl 1,2

Materiale şi substanţe solide, mediu inflamabile

sau uşor combustibile - clasele de reacţie la foc

A2s3,d2; Bs3,d2; Cs3,d2; Ds3,d2; Ed2 şi F. 1,4

Factorul r

Pericolul dat de fum Factor r

Pericol de fum normal 1,1

Pericol de fum mediu 1,2

Pericol de fum mare 1,5

Factorul k

Pericolul dat de toxicitate sau coroziune Factor k Pericol de fum normal 1,1

Pericol de fum mediu 1,2

Pericol de fum mare 1,5


174

Factorul e

Regim de înălţime Factor e

P, P+1, P+M 1,1

P+2 – P+5; 1,2

P+6 – P+11; 1,4

P+11 până la 45 metri 1,6

peste 45 m. 2

Factorul i

Structură portantă

Elementele faţadei/acoperiş

Incombustibile

- A1 sau

A2s1,d0

Combustibile

protejate, A2s3,d1;

Bs3,dl; Cs3d2

Combustibile

A2s3,d2; Bs3,d2;

Cs3,d2; Ds3,d2;

Ed2 şi F.

Construcţii din beton, cărămidă, metal,

alte materiale incombustibile

A1 sau A2s1,d0 1,0 1,1 1,2

Construcţii din lemn protejat

A2s3,d1; Bs3,dl; Cs3d2 1,1 1,3 1,4

Construcţii din lemn neprotejat

A2s3,d2; Bs3,d2; Cs3,d2; Ds3,d2; Ed2

şi F. 1,2 1,4 1,6

Factorul g

5:1 4:1 3:1 2:1 1:1 g

500 450 400 350 300 0,5

850 750 650 550 450 0,7

1400 1200 1000 800 600 0,9

1600 1400 1200 1000 800 1

1800 1600 1400 1200 1000 1,2

2400 2100 1800 1500 1200 1,5

2900 2500 2100 1800 1500 1,7

4000 3500 3000 2500 2000 1,9

5000 4500 4000 3500 3000 2,0

MĂSURILE DE PROTECŢIE

Factorul F - Factorul măsurilor de protecţie aplicate construcţiei

- factorul f1 - Gradul de rezistenţă la foc

Gradul de rezistenţă la foc Factorul f1

Gradul I 1,7

Gradul II 1,5

Gradul III 1,3

Gradul IV 1,1

Gradul V 1,0


175

- factorul f2 combustibilitatea finisajelor

Clasa de reacţie la foc Factorul f2

A1 sau A2s1,d0 1,0

A2 s3,d1; Bs3,dl 0,9

Cs3,d1; Ds3,dl 0,8

A2s3,d2; Bs3,d2 0,7

Cs3,d2; Ds3,d2; Ed2 şi F. 0,6

- factorul f3 - separarea faţă de alte destinaţii sau alte construcţii

Separarea faţă de alte destinaţii sau alte

construcţii

Factorul f3

Blocul este o construcţie independentă 1,0

Există separare cu elemente antifoc dacă

spaţiile de locuit sunt în construcţii care au

spaţii cu alte destinaţii (comerţ, birouri, etc.)

1,0

Nu există toate cerinţele privind separarea

antifoc faţă de alte destinaţii 0,9

Nu sunt respectate cerinţele privind

siguranţa la foc faţă de alte destinaţii 0,8

- factorul f4 - desfumarea circulaţiilor comune

Separarea faţă de alte destinaţii sau alte

construcţii

Factorul f3

Se asigură desfumarea conform

normativelor 1,0

Nu este obligatorie desfumarea 1,0

Nu se asigură desfumarea 0,8

factorul f5 asigurarea evacuării persoanelor .

Asigurarea evacuării persoanelor Factorul f3

Se asigură evacuarea persoanelor 1,0

Nu se aigură numărul de căi de evacuare 0,8

Nu se asigură gabaritul căilor de evacuare 0,8

Uşile de pe traseul căii de evacuare nu sunt

conformate corespunzător 0,8


176

Factorul N – Factorul măsurilor generale de securitate la incendiu specifice

construcţiei;

- Factorul n1 – existenţa stingătoarelor conform normelor sau precizărior

proiectantului

Existenţa stingătoarelor conform

normelor sau precizărior proiectantului

Factorul n1

Dotare conform normelor sau precizărilor

proiectantului 1,0

Există stingătoare, dar insuficiente 0,9

Există stingătoare, dar neadecvate spaţiului 0,8

Nu există stingătoare sau nu sunt întreţinute 0,7

- Factorul n2 – existenţa hindranţilor interiori sau a coloanelor uscate

Existenţa hidraţilor interiori sau a

coloanelor uscate

Factorul n2

Dotare conform normelor sau precizărilor

proiectantului, ori nu este obligatorie 1,0

Există hidranţi, dar nu sunt echipaţi

corespunzător 0,9

Nu se asigură debitul sau presiunea necesară 0,8

Nu există hidranţi interiori sau coloane

uscate stingătoare, deşi se impunea 0,7

- Factorul n3 – alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă Factorul n3

Alimentarea cu apă din reţeaua localităţii este

asigurată la debitele şi presiunea necesară 1,2

Alimentarea cu apă din gospodăria proprie este

asigurată la debitele şi presiunea necesară 1,2

Alimentarea cu apă din surse naturale este

asigurată corespunzător 0,7

Nu se asigură alimentarea cu apă 0,5

- Factorul n4 – distanţa de la hidranţii exteriori până la accesele în

construcţie

Distanţa de la hidranţii exteriori până la accesele în

construcţie

Factorul n4

Primul hidrant la o distanţă mai mică de 60 m 1,0

Primul hidrant la o distanţă situată între 60 şi 100 m 0,9

Primul hidrant la o distanţă situată mai mare de 100 m 0,7

- Factorul n5 – nivel de instruire al personalului care asigură prima

intervenţie


177

Nivel de instruire al personalului care asigură

prima intervenţie

Factorul n5

Există personal care ştie să mânuiască mijloacele de

prima intervenţie (stingătoare, hidranţi, etc.) 1,2

Nu există personal care ştie să mânuiască mijloacele

de prima intervenţie (stingătoare, hidranţi, etc.) 0,7

- Factorul n6 – posibilităţi de amplasare a autoscărilor de intervenţie în

condiţiile în care clădirea are mai mult de 4 etaje

Posibilitatea de amplasare a autoscărilor

de intervenţie în condiţiile în care clădirea

are mai mult de 4 etaje

Factorul n6

Există posibilitatea de amplasarea a două

autoscări de intervenţie 1,0

Există posibilitatea de amplasarea a unei

autoscări de intervenţie 0,9

Nu există posibilitate de amplasare a

autoscărilor de intervenţie 0,7

Factorul n7 – posibilitatea asigurării intervenţiei pe cel puţin două

faţade ale clădirii

Posibilitatea asigurării intervenţiei pe cel

puţin două faţade ale clădirii. Factorul n7

Există posibilitatea asigurării intervenţiei pe

două faţade ale construcţiei 1,0

Există posibilitatea asigurării intervenţiei pe

o faţadă a construcţiei 0,9

Nu există posibilitatea asigurării intervenţiei

pe o faţadă a construcţiei 0,5

FACTORUL S - factorul măsurilor speciale de protecţie

- Factorul s1 – detectarea şi semnalizarea incendiilor Detectarea incendiului Factorul s1

Se asigură de o persoană de la pază care execută verificări periodice

inclusiv în timpul nopţii şi în zilele libere 1,1

Se execută verificări prin rond la cel mult 2 ore de către o persoană

angajată, inclusiv noaptea sau în zilele libere 1,1

Detectarea incendiului se asigură prin instalaţii automate de

detectare, semnalizarea făcându-se către un serviciu echipat cu

utilaje mobile de stingere 1,2

Detectarea incendiului se asigură prin instalaţii automate în perfectă

stare de funcţionare cu semnalizare la centrala cu supraveghere

permanentă 1,3


178

- Factorul s2 – alarmarea serviciului privat sau a serviciilor profesioniste

pentru situaţii de urgenţă Alarmarea serviciului privat sau a serviciilor profesioniste

pentru situaţii de urgenţă

Factorul s2

Alarmarea şi anunţarea se se face verbal de o persoană 1,0

Alarmarea şi anunţarea se face dintr-un loc în care există permanent

un salariat cu un telefon sau de către echipaje mobile 1,1

Alarmarea se face de o persoană la semnalul centralei de

semnalizare, instalaţiei automate de de stingere ori la vizualizarea

prin intermediul monitoarelor video 1,2

Alarmarea se face de serviciul privat propriu 1,3

- Factorul s3 – categoria şi capacitatea de intervenţie a serviciului

privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă

Categoria şi capacitatea de intervenţie a serviciului

privat/voluntar sau al serviciilor profesioniste pentru situaţii

de urgenţă

Factorul s3

Nu există serviciu privat sau voluntar 1,0

Serviciul privat pentru instalaţii automate de stingere 1,1

Serviciu privat propriu cu autospeciale de stingere 1,2

Serviciu privat sau voluntar cu autospeciale de stingere 1,3

- Factorul s4 – categoria şi capacitatea de intervenţie al serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă

Categoria şi capacitatea de intervenţie a serviciilor

profesioniste pentru situaţii de urgenţă

Factorul s4

Punct de lucru, Garda de intervenţie (maxim 2 autospeciale) 1,2

Pichet, Staţie (maxim 4 autospeciale) 1,3

Secţie (6 autospeciale) 1,4

Detaşament (8 autospeciale) 1,5

- Factorul s5 - timpul de deplasare şi de intrare în acţiune

Distanţa şi timpul de deplasare şi de intrare în acţiune Factorul s3

Serviciul profesionist pentru situaţii de urgenţă este la o distanţă

la mare de 50 km 0,8


între 20 şi 50 km 0,9


între 5 şi 20 km 1,0


mai mică de 5 km 1,1


179

- Factorul s6 – echiparea cu instalaţii automate de stingere

Instalaţie de stins incendii

cu sprinklere

Există Nu este obligatorie Nu a fost prevăzută

Instalaţie de stingere tip

drencer sau apă

pulverizată cu pornire

automată

1,7 1 0,7

Instalaţie de stingere tip

drencer sau apă

pulverizată cu pornire

manuală

1,5 1,0 0,7

Instalaţie de stingere cu

ceaţă de apă 1,2 1,0 0,8

Factorul s7 – echiparea cu sisteme de desfumare

Echiparea cu trape de

evacuare fum şi gaze

Există Nu este obligatorie Nu a fost prevăzută

Instalaţie sau trape de

evacuarea fumului şi

gazelor fierbinţi 1,2 1,0 0,8

Exemplu de calcul:

Clădirea utilizată pentru evaluarea riscului de incendiu este un bloc de

garsoniere situat în municipiul Bucureşti.

Nr.

crt.

ELEMENTELE

SCENARIULUI

CUANTIFICAREA

FACTORILOR

VALOAREA

FACTORILOR

1.1. CUANTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

Densitatea sarcinii termice: max

897 MJ/mp q = 1,4

P = 1,452

Clasa de reacţie la foc a

materialelor - Cs3,d1; Ds3,dl c = 1,2

Pericol de fum – mediu r = 1,2

Pericol de toxicitate – mediu k = 1,2

Tipul construcţiei – p + 3E e = 1,2

Structura portantă –

incombustibile, faţade

incombustibile A1 sau A2s1,d0

i = 1,0

Suprafaţa clădirii S = 330 mp

Cu raport L/l = 2/1 g = 0,5

1.2. CUANTIFICAREA FACTORILOR DE PROTECŢIE

Gradul de rezistenţă la foc – gr. II f1 = 1,5 F = 0,84


180

Combustibilitatea finisajelor –

finisajele interioare sunt

combustibile A2s3,d2; Bs3,d2

f2 = 0,7

Separarea faţă de alte destinaţii sau

alte construcţii f3 = 1,0

Desfumarea circulaţiilor comune –

se asigură desfumarea conform

normativelor

f4 = 1,0

Asigurarea evacuării persoanelor –

nu se asigură gabaritul căilor de

evacuare prin blocarea cu obeicte

de mobilier

f5 = 0,8

Existenţa stingătoarelor conform

normelor sau precizărior

proiectantului – nu există

stingătoare

n1 = 0,7

N = 0,245

Existenţa hidranţilor interiori sau a

coloanelor uscate – nu este cazul n2 = 1,0

Alimentarea cu apă – nu este

asigurată n3 = 0,5

Distanţa de la hidranţii exteriori

până la accesele în construcţie – 40

m

n4 = 1,0

Nivel de instruire al personalului

care asigură prima intervenţie – nu

există persona care să ştie să

mânuiască mijloacele de primă

intervenţie

n5 = 0,7

Posibilităţi de amplasare a

autoscărilor de intervenţie în

condiţiile în care clădirea are mai

mult de 4 etaje – nu este cazul,

clădire 3 etaje

n6 = 1,0

posibilitatea asigurării intervenţiei

pe cel puţin două faţade ale clădirii

– se asigură intervenţia pe două

faţade ale clădirii

n7 = 1,0

Detectarea şi semnalizarea

incendiilor – nu se asigură de

personal specializat sau prin

instalaţii specializate

s1 = 1,0

S = 1,54 Alarmarea serviciului privat sau a

serviciilor profesioniste pentru

situaţii de urgenţă – alarmarea se

face verbal sau telefonic de o

s2 = 1,0


181

persoană

Categoria şi capacitatea de

intervenţie a serviciului

privat/voluntar pentru situaţii de

urgenţă – nu există serviciu privat

sau voluntar

s3 = 1,0

Categoria şi capacitatea de

intervenţie al serviciilor

profesioniste pentru situaţii de

urgenţă - secţie

s4 = 1,4

Timpul de deplasare şi de intrare

în acţiune – distanţa mai mică de 5

km

s5 = 1,1

Echiparea cu instalaţii automate de

stingere s6 = 1,0

Echiparea cu sisteme de desfumare s7 = 1,0

Măsurile de protecţie – M = F x N x S = 0,84 x 0,245 x 1,54 = 0,317

1.3. CUANTIFICAREA FACTORILOR DE ACTIVARE

Clădire între P+2 la P+11 A = 1,10

1.4. CUANTIFICAREA FACTORILOR DE GRAVITATE

Clădire P+3E cu maxim 10

persoane pe nivel

G = 1,25

1.5. CUANTIFICAREA RISCULUI DE INCENDIU

Ri = A

M

GP

Ri = 6,298

1.6. CUANTIFICAREA RISCULUI ACCEPTAT

Ra = 1,30

1.7. CUANTIFICAREA SECURITĂŢII LA INCENDIU

Sig = i

a

R

R

Sig = 0,20

1.8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Securitatea la incendiu este necorespunzătoare. Măsurile de protecţie cuprinse în

scenariul de securitate la incendiu nu mai sunt acoperitoare. Riscul a crescut faţă

de situaţia proiectată în urma exploatării necorespunzătoare şi fără adoptarea

măsurilor compensatorii din punct de vedere al apărării împotriva incendiilor.

Având în vedere că siguranţa la foc nu este asigurată, se propune

modificarea următorilor parametrii:


182

- n3 = 1,2 – alimentarea cu apă este asigurată prin intermediul hidranţilor

exteriori;

- n5 = 1,2 – există personal instruit care să asigure prima intervenţie;

- s1 = 1,3 – detectarea şi semnalizarea incendiului se asigură prin

instalaţii automate

- s6 = 1,7 – instalaţii de stingere cu ceaţă de apă;

- f5 = 1,0 – se îndepărtează obiectele de mobilier de pe căile de evacuare

Rezultă următoarele valori ale factorilor:

M = 3,6

Ri = 0,55

Sig = 2,36 rezultă că este îndeplinită cerinţa de securitate la incendiu.

NOTĂ:

Prezentul Ghid este realizat pe o structură a matodologiei SIA – Societe´

Suisse des Ingenieurs et des Architetes - Method for fire safety evaluation,

adaptată la condiţiile din România.

TEZA DE DOCTORAT - digilib.utcb.rodigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/sorescugeorge.pdfgospodărie,...

Documents

Transcript of TEZA DE DOCTORAT - digilib.utcb.rodigilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/sorescugeorge.pdfgospodărie,...