TEZĂ DE DOCTORAT - unap.ro doctorat rezumate/2015 Noiembrie... · Conflictele militare...
40
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplar nr... Nr._______din_________ Colonel Marian-Daniel FĂŞIE TEZĂ DE DOCTORAT (REZUMAT) TEMA: ABORDĂRI MODERNE ALE SPRIJINULUI LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE AERIENE Conducator de doctorat, Colonel Prof.univ.Dr. Gheorghe MINCULETE Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în Ştiinţe Militare şi Informaţii. - BUCUREŞTI, 2015 -
Transcript of TEZĂ DE DOCTORAT - unap.ro doctorat rezumate/2015 Noiembrie... · Conflictele militare...
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplar nr...
Nr._______din_________
Colonel Marian-Daniel FĂŞIE
TEZĂ DE DOCTORAT
(REZUMAT)
TEMA:
ABORDĂRI MODERNE ALE SPRIJINULUI
LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE AERIENE
Conducator de doctorat,
Colonel Prof.univ.Dr. Gheorghe MINCULETE
Teză elaborată în vederea obţinerii
titlului de DOCTOR în Ştiinţe Militare şi Informaţii.
- BUCUREŞTI, 2015 -
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
2 din 40
Pagină albă
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
3 din 40
CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
INTRODUCERE .......................................................................................................... 7
CAPITOLUL 1: TIPOLOGIA ŞI CARACTERISTICILE OPERAŢIILOR AERIENE ..................................................................................................... 15
1.1. Concepţia NATO privind operaţiile aeriene ................................................. 15
1.2. Abordări teoretice privind tipologia şi caracteristicile operaţiilor aeriene ........................................................................................ 19
1.3. Aspecte privind operaţiile aeriene în contextul conflictelor militare contemporane ..................................................................................... 26
CAPITOLUL 2: CONSIDERAŢII PRIVIND SISTEMUL ŞI FUNCŢIILE SPRIJINULUI LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE AERIENE .......................... 61
2.1. Consideraţii teoretice privind conceptele şi principiile care stau la baza sprijinului logistic al operaţiilor aeriene ............................................ 61 2.1.1. Concepte moderne specifice activităţilor de sprijin cu resurse
ale operaţiilor aeriene ............................................................................ 61 2.1.2. Principiile logisticii, fundament al sprijinului logistic
al componentei aeriene ........................................................................... 80 2.1.3. Caracteristicile sprijinului logistic în operaţiile aeriene ....................... 90
2.2. Abordări sistemice ale structurilor de sprijin logistic în operaţiile aeriene ............................................................................................................. 91 2.2.1. Consideraţii privind structurile de planificare, conducere
şi execuţie a sprijinului logistic ............................................................. 91 2.2.1.1. Organe de planificare şi de conducere a sprijinului logistic ....... 91 2.2.1.2. Organe şi formaţiuni de execuţie a sprijinului logistic .............. 100
2.2.2. Modularitatea structurilor de sprijin logistic ale forţelor aeriene ...... 107 2.2.3. Dispunerea structurilor de sprijin logistic ale componentei
aeriene în cadrul liniilor de sprijin logistic ale grupării de forţe întrunite ................................................................................... 117
2.3. Consideraţii privind domeniile logisticii operaţiilor aeriene pe teritoriul naţional ..................................................................................... 125 2.3.1. Mentenanţa............................................................................................ 125
2.3.1.1. Factorii care influenţează mentenanţa echipamentelor militare ........................................................................................ 128
2.3.1.2. Mentenanţa preventivă (PERMENT) ......................................... 133 2.3.1.3. Mentenanţa corectivă (CORMENT) .......................................... 142
2.3.2. Aprovizionarea ...................................................................................... 149 2.3.3. Mişcarea şi transportul ......................................................................... 154 2.3.4. Recepţia, staţionarea, continuarea deplasării şi integrarea
(RECEPTION, STAGING, ONWARD MOVEMENT AND INTEGRATION – RSO&I) ............................................................. 156
2.3.5. Sprijinul medical ................................................................................... 164
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
4 din 40
2.3.6. Infrastructura ........................................................................................ 165 2.3.7. Serviciile de campanie .......................................................................... 169 2.3.8. Sprijinul prin contractare ..................................................................... 170 2.3.9. Sprijinul naţiunii gazdă ......................................................................... 171
CAPITOLUL 3: SPRIJINUL LOGISTIC AL FORŢELOR AERIENE ÎN CADRUL
COALIŢIILOR/ALIANŢELOR ÎN TEATRELE DE OPERAŢII EXTERIOARE ............................................................................................ 177
3.1. Sprijinul logistic naţional ............................................................................ 178 3.1.1. Elementul de sprijin naţional
(NATIONAL SUPPORT ELEMENT – NSE) ....................................... 179 3.1.2 Subunităţile şi formaţiunile de sprijin logistic ale forţei
aeriene dislocate în TO ......................................................................... 181 3.2. Sprijinul logistic multinaţional .................................................................... 188
3.2.1. Sprijinul logistic reciproc preplanificat ............................................... 189 3.2.1.1. Sprijinul naţiunii gazdă
(HOST NATION SUPPORT – HNS) ......................................... 189 3.2.1.2. Sprijinul contractorilor în operaţii
(CONTRACTOR SUPPORT TO OPERATIONS – CSO) .......... 191
3.2.1.3. Acorduri de sprijin reciproc (MUTUAL SUPPORT AGGREMENTS – MSA) ....................... 224
3.2.2. Sprijinul logistic prin naţiunea lider în logistică (LOGISTIC LEAD NATION – LLN) sau naţiunea cu rol logistic specializat (LOGISTIC ROLE SPECIALIZED NATION – LRSN) ........................ 227
3.2.3. Sprijinul logistic prin unităţi de sprijin logistic multinaţional ............. 230
CAPITOLUL 4: ABORDĂRI ALE PLANIFICĂRII SPECIFICE DOMENIILOR SPRIJINULUI LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE AERIENE ....................... 235
4.1. Factorii care influenţează planificarea sprijinului logistic în operaţiile aeriene ....................................................................................... 237
4.2. Instrumente şi sisteme informatice logistice utilizate în procesul de planificare a operaţiilor aeriene .............................................................. 243 4.2.1. Sisteme informatice logistice NATO ..................................................... 244 4.2.2. Sisteme informatice logistice naţionale ................................................ 254 4.2.3. Aplicaţia modelul de susţinere pentru avion
(AICRAFT SUSTAINABILITY MODEL – ASM) ................................. 255
4.3. Aspecte privind planificarea domeniilor funcţionale ale logisticii în operaţiile aeriene ....................................................................................... 257
CAPITOLUL 5: STUDIU DE CAZ: SPRIJINUL LOGISTIC PE TIMPUL MISIUNII „KAIA LEAD NATION”, ROTAŢIA A II-A .......................... 277
5.1. Aspecte generale privind misiunea KAIA ................................................... 277
5.2. Structuri care au contribuit la asigurarea sprijinului logistic pe NKAIA ........................................................................................................ 281
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
5 din 40
5.3. Recepţia, staţionarea şi continuarea deplasării
(RECEPTION, STAGING, ONWARD MOVEMENT – RSOM) pe APOD NKAIA............................................................................................ 289
5.4. Aspecte privind sprijinul logistic pe timpul misiunii KAIA LEAD NATION, rotaţia a II-a ..................................................................... 294
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ............................................................................... 307
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... 315
ABREVIERI ............................................................................................................. 327
ANEXE ..................................................................................................................... 339
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
6 din 40
CUVINTE-CHEIE
1. Agilitate;
2. Amprentă logistică;
3. Aprovizionare;
4. Canibalizare;
5. Continuare a mişcării;
6. Dislocare;
7. Eşalonare;
8. Facilitate;
9. Fiabilitate;
10. Infrastructură;
11. Integrare;
12. Logistică;
13. Menţinere;
14. Modularitate;
15. Recepţie ;
16. Responsabilitate;
17. Servicii de campanie;
18. Servicii de sprijin de luptă;
19. Sprijin logistic;
20. Sprijin real al vieţii;
21. Sprijinul naţiunii gazdă;
22. Stare de mobilizare;
23. Staţionare;
24. Suport logistic integrat;
25. Sustenabilitate;
26. Susţinere.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
7 din 40
SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE
Lucrarea de faţă îşi propune a fi o analiză a activităţilor desfăşurate pentru
asigurarea unui sprijin logistic eficient şi oportun pe timpul operaţiilor aeriene,
avându-se în vedere toate domeniile funcţionale ale logisticii. Dezbaterea acestui
subiect impune explicarea unor noţiuni, care o dată clarificate, delimitate şi
interrelaţionate corespunzător, pot rezolva mai multe dificultăţi la nivel conceptual
şi crea premisele unei abordări şi înţelegeri concrete a problematicii propuse spre
analiză.
Actualele tendinţe ale susţinerii forţelor aeriene pe timpul operaţiilor, impun
identificarea de noi căi şi modalităţi de înţelegere şi aplicare a principiilor logisticii
la cerinţele provocate de mutaţiile intervenite în arhitectura componentei aeriene,
potrivit exigenţelor de eficacitate şi eficienţă impuse misiunilor de îndeplinit.
Teza de doctorat se constituie într-un demers ştiinţific proiectat în acord cu
actele normative în vigoare, cuprinzând contribuţii personale în domeniul
sprijinului logistic, cu un pronunţat caracter de actualitate pentru Armata
României, în condiţiile integrării depline în NATO şi Uniunea Europeană.
Demersul ştiinţific are un caracter de noutate nu numai din punct de vedere
al rigurozităţii aplicării metodelor de cercetare ştiinţifică folosite ci, în special, din
perspectiva valorificării conţinutului şi utilităţii practice a concluziilor şi
propunerilor înaintate.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
8 din 40
INTRODUCERE
Mediul de securitate contemporan aflat într-o continuă schimbare, urmare a
interacţiunii şi interdependenţei proceselor economice, sociale, politice, militare,
demografice şi ecologice din lume a determinat adoptarea de către armatele
moderne şi Alianţa nord-atlantică a unor noi concepţii de ducere a operaţiilor, fapt
ce a impus desfăşurarea unor ample cercetări pentru a observa fundamentarea
ştiinţifică a modului de întrebuinţare a Forţelor Aeriene.
Componenta aeriană a dobândit un rol din ce în ce mai însemnat, în cadrul
grupărilor de forţe constituite, prin implicarea acesteia tot mai activ, atât în fazele
premergătoare şi iniţiale, cât şi pe parcursul intervenţiilor militare, de la confruntări
clasice până la cele asimetrice. Pentru îndeplinirea obiectivelor operaţiilor aeriene,
aceasta are nevoie de un sprijin logistic adecvat, prin care să se asigure forţelor, în
mod eficient, oportun şi continuu, necesarul de materiale şi servicii.
Obiectul cercetării îl constituie analiza complexităţii şi interdisciplinarităţii
sprijinului logistic necesar forţelor aeriene în operaţii, pentru îndeplinirea
întregului spectru de misiuni în care sunt angajate, desfăşurate pe teritoriul
naţional şi în afara acestuia, utilizând în mod eficient metode moderne de
cercetare. Analiza se bazează, în esenţă, pe valorificarea resurselor conceptuale
dezvoltate de reglementările specifice domeniului abordat (naţionale, NATO şi ale
unor ţări membre NATO), a documentarelor şi materialelor de specialitate şi
analizarea aplicabilităţii acestora pe timpul campaniilor/operaţiilor aeriene
contemporane.
Cercetarea realizată oferă logisticienilor, dintr-o perspectivă teoretică,
praxiologică şi metodologică, elementele semnificative şi utile organizării,
planificării şi execuţiei sprijinului logistic pe timpul operaţiilor aeriene, desfăşurate
pe teritoriul naţional şi în afara acestuia.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
9 din 40
CAPITOLUL 1
TIPOLOGIA ŞI CARACTERISTICILE OPERAŢIILOR AERIENE
Ameninţările cele mai presante, pe care NATO trebuie să le ia în
considerare, „se referă la: proliferarea armelor nucleare şi a altor arme de
nimicire în masă, terorismul local şi internaţional, conflictele din afara sferei de
responsabilitate a organizaţiei, atacurile cibernetice şi armele cu tehnologii
ultramoderne, ameninţarea căilor de comunicaţii internaţionale maritime, terestre,
aeriene, pericolele care grevează asupra aprovizionărilor energetice”1.
În faţa acestor ameninţări, Forţele NATO trebuie să fie în măsură să
acţioneze oriunde pe teritoriul Alianţei şi dincolo, să fie flexibile, moderne şi
interoperabile, capabile să satisfacă o gamă largă de circumstanţe, inclusiv, dacă
este necesar, operaţii de luptă de înaltă intensitate. Acestea să fie rapid dislocabile
şi susţinute, capabile să funcţioneze alături de alte naţiuni şi organizaţii, să fie
adaptabile pentru a răspunde la situaţii neprevăzute.
Odată cu schimbările mediului intenţional de securitate-caracterizat prin
incertitudine, complexitate şi schimbări rapide, care necesită un angajament
persistent, s-au schimbat şi sarcinile Alianţei, materializate în concepte strategice
ale căror prevederi şi-au pus amprenta asupra modului de utilizare a forţelor
aeriene NATO prin operaţii pentru menţinerea unui mediu de securitate stabil.
Extinderea NATO, participarea la operaţii aeriene în afara zonei de
responsabilitate NATO alături de ţări din Parteneriatul pentru Pace, apariţia unor
noi ameninţări au determinat revizuirea doctrinelor aeriene NATO, care permit
proiectarea, planificarea şi organizarea operaţiilor aeriene împotriva provocărilor
emergente. Această schimbare a dus la îmbunătăţirea regulilor de angajare şi a
interoperabilităţii între forţele NATO participante la operaţii aeriene.
O tendinţă evolutivă în etapa actuală, reclamată de schimbările produse în
mediul internaţional de securitate, precum şi de noile concepţii de ducere a
războiului modern este dată de o nouă abordare a operaţiilor aeriene. 1 Teodor Frunzeti, V. Zodian, Sebastian Oprescu, NATO azi, Lumea 2013, Enciclopedie politică şi militară (Studii
strategice şi de securitate), Bucureşti, 2013, p. 239
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
10 din 40
Operaţia aeriană „reprezintă acţiunea militară desfăşurată într-un spaţiu
aerian delimitat şi într-o anumită perioadă de timp, după o concepţie unitară şi
un plan unic, pentru îndeplinirea unor obiective strategice, operative şi tactice”2.
Faptul că se desfăşoară într-un spaţiu aerian delimitat este marcat de
specificitatea conferită de natura acestui mediu care, nu impune limitări naturale,
asigurând trei grade de libertate mijloacelor de luptă.
Pe timpul operaţiilor aeriene nu se desfăşoară doar o singură acţiune aeriană,
ci mai multe materializate în:
- acţiuni aer-aer, executate de către aviaţie şi constau în lupte aeriene duse
în special de către aviaţia de vânătoare, în scopul interceptării şi nimicirii
mijloacelor aeriene ale inamicului de cercetare, lovire, transport şi rachete;
- acţiuni aer-sol/aer-navă, duse de aviaţia (V.B. sau V.) împotriva forţelor
de suprafaţă ale inamicului (forţe terestre, maritime şi fluviale);
- acţiuni sol-aer, duse de mijloace de apărare cu baza sol (rachete, artilerie,
mitraliere), în scopul descoperirii şi nimicirii mijloacelor aeriene ale inamicului de
cercetare, lovire şi transport.
În afară de aceste acţiuni, în cadrul operaţiilor aeriene mai pot fi incluse şi
alte acţiuni ale forţelor aeriene, acţiuni asociate operaţiilor aeriene de sprijin cum
ar fi: supraveghere şi cercetare aeriană, transport aerian (de trupe, desant aerian,
echipamente, materiale), război electronic (sprijin electronic, contramăsuri
electronice şi protecţie electronică), speciale, căutare - salvare prin luptă, căutare -
salvare.
În raport cu obiectivele urmărite, forţele participante şi concepţia de
planificare a acţiunilor militare, operaţiile aeriene pot fi clasificate, astfel:
- operaţii aeriene împotriva forţelor aeriene ale inamicului;
- operaţii aeriene cu efecte strategice;
- operaţii aeriene împotriva forţelor de suprafaţă ale inamicului;
- operaţii aeriene de sprijin.
2 F.A.-1, Doctrina pentru Operaţii a Forţelor Aeriene, Bucureşti 2005, p. 9.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
11 din 40
Conflictele militare contemporane, începând cu războiul din Golf şi până la
intervenţia militară în Libia, s-au caracterizat prin participarea permanentă a
forţelor aeriene la operaţiile ofensive pentru obţinerea controlului spaţiului aerian,
dar şi la acţiuni împotriva forţelor de suprafaţă sau la acţiuni de sprijin.
Materializarea rolului componentei aeriene a fost prezentă pe parcursul
campaniilor militare influenţând decisiv pregătirea, desfăşurarea şi deznodământul
acestora. Componenta aeriană s-a adaptat rapid la noile cerinţe de angajare, trecând
treptat de la forţe masive şi copleşitoare, la forţe flexibile şi agile. Operaţiile
aeriene s-au desfăşurat sub imperiul evoluţiei tehnologice, prin noile generaţii de
arme inteligente de supraveghere, cercetare şi lovire, ce au determinat atingerea
obiectivelor politico-militare.
CAPITOLUL 2
CONSIDERAŢII PRIVIND SISTEMUL ŞI FUNCŢIILE
SPRIJINULUI LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE AERIENE
Sistemul logistic în operaţiile aeriene, trebuie să fie un sistem dinamic bazat
pe structuri de planificare, conducere şi execuţie, aflate într-o interacţiune
permanentă, care concură la fundamentarea, planificarea, organizarea, execuţia,
coordonarea şi controlul sprijinului logistic al forţelor componentei aeriene.
Finalitatea funcţionării eficiente a acestuia va consta întotdeauna în
îndeplinirea cerinţelor de sprijin logistic pe fiecare domeniu funcţional al logisticii:
mentenanţă, aprovizionare, mişcare şi transport, recepţie, staţionare, continuare a
mişcării şi integrare, sprijin medical, infrastructură, contractare şi servicii de
campanie.
De altfel, în opinia noastră, proiectarea unei componente aeriene în cadrul
GFÎ presupune şi constituirea unui sistem logistic întrunit, simplu, flexibil,
modular şi corect dimensionat.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
12 din 40
Diversitatea şi complexitatea activităţilor de aprovizionare cu materiale şi
serviciile de sprijin logistic pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiilor aeriene,
precum şi forţele implicate în desfăşurarea acestora, impune crearea unui cadru
doctrinar, guvernat de principii şi concepte clare, care să le unească într-o
înlănţuire logică, într-un sistem robust fără disfuncţionalităţi, sub un singur
concept.
Activităţile de sprijin cu resurse sunt descrise de o serie de concepte cum ar
fi: sustenabilitatea, menţinerea, susţinerea, logistica, serviciile de sprijin al luptei şi
sprijinul logistic, concepte ce apar, se transformă sau dispar din doctrine, capătă
noi valenţe, de la funcţii la principii sau capabilităţi.
În cadrul unor reglementări de logistică NATO şi ale unor state membre ale
acestei Alianţe, întâlnim două tipuri de concepte: unele au aceeaşi denumire, dar sferă
de abordare diferită, iar celelalte au denumire diferită, dar sferă de abordare
asemănătoare.
De asemenea, concepte cum ar fi recepţia, staţionarea, continuarea mişcării
şi integrarea (Reception, Staging, Onward Movement and Integraton-RSO&I) şi-au
schimbat poziţia în cadrul reglementărilor naţionale şi NATO, de la domeniu
conex al logisticii, la domeniu de sine stătător al acesteia.
În toate doctrinele ţărilor membre NATO conceptele logistică şi sprijin
logistic sunt tratate asemănător, diferenţe de abordare aparând cu privire la unirea
serviciilor de sprijin logistic şi a serviciilor de personal în servicii de sprijin de
luptă. Considerăm că ar trebui adoptat conceptul de susţinere în locul conceptului
de sustenabilitate pentru ca cel din urmă să fie în consonanţă cu abordarea din
mediul civil.
La nivel naţional, ca urmare a transformărilor doctrinare NATO şi UE, se
impune actualizarea principiilor, normelor şi conceptelor în consonanţă cu cele ale
Alianţei. La actualizarea reglementărilor cu noi concepte, preluate din doctrine
NATO sau din doctrinele statelor membre NATO, pentru a nu crea confuzii, este
necesară studierea cu multă atenţie a acestora, precum şi a modului în care au
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
13 din 40
evoluat şi, mai ales, interacţiunea lor cu unele concepte deja utilizate în domeniul
respectiv, în vederea înţelegerii şi implementării clare a acestora.
Principiile logisticii reprezintă un fundament de referinţă pentru
concretizarea sprijinului logistic, de care trebuie să ţină cont toţi comandanţii care
au în subordine forţe operaţionale angrenate în operaţiile aeriene. Importanţa
acestora rezultă şi dintr-o definiţie a sprijinului logistic, conform căreia, acesta
„implică aplicarea principiilor logisticii printr-o bună organizare şi interacţiune
între structurile logistice naţionale, precum şi între acestea şi cele ale aliaţilor”3.
Aceste principii dau liniile directoare care stau la baza planificării şi
execuţiei sprijinului logistic, iar atunci când sunt aplicate şi respectate, cresc
şansele de succes ale operaţiilor aeriene. Ele sunt materializate în planuri şi metode
care ghidează furnizarea sprijinului logistic. Principiile logisticii derivă din
principiile războiului şi sunt în strânsă legătură cu acestea, realizând astfel sinergia
ce asigură obţinerea succesului operaţiilor aeriene.
Analizând principiile şi politicile logisticii NATO şi ale statelor ce fac parte
din Alianţă, printre care şi România, observăm că un număr de nouă principii ale
logisticii au fost adoptate şi sunt aplicabile în toate operaţiile, astfel:
responsabilitatea, autoritatea, cooperarea, coordonarea, suficienţa,
economia/eficienţa, flexibilitatea, vizibilitatea şi transparenţa şi simplitatea. Aceste
principii asigură cadrul normativ necesar comandanţilor şi structurilor de sprijin
logistic, care trebuie respectat în planificarea şi executarea susţinerii forţelor.
În prezent structurile NATO trec printr-un nou proces de transformare
structurală şi conceptuală, fapt ce va produce efecte asupra transformărilor de
această natură, la nivel naţional. Astfel, cu ocazia elaborării de noi ediţii ale
reglementărilor de sprijin logistic, se impune actualizarea şi armonizarea
principiilor logisticii în consonanţă cu cele ale Alianţei. În cadrul acestui proces,
pentru a nu crea confuzii, este necesară studierea cu multă atenţie a incidenţei
3 S.M.G./L-1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p.12
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
14 din 40
principiilor logisticii asupra multitudinii de cerinţe de sprijin logistic ce apar pe
timpul operaţiilor aeriene.
Pentru a optimiza sprijinul logistic al forţelor aeriene, s-au conturat o serie
de caracteristici ale acestuia, care integrează judicios toate domeniile funcţionale
ale logisticii, astfel: robusteţea, agilitatea, eşalonarea, integrarea şi fiabilitatea.
Apreciem că, un sprijin logistic robust, agil, eşalonabil, integrat şi fiabil va
asigura pregătirea şi ducerea întregii palete de operaţii aeriene, în mod continuu şi
suficient, pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia.
Operaţiile aeriene, prin varietatea şi complexitatea lor, pot îmbrăca forme
independente sau integrate, într-un sistem acţional întrunit naţional/multinaţional,
iar angajarea forţelor componentei aeriene impune planificarea şi conducerea unui
sprijin logistic adecvat în operaţie, de către personalul care încadrează structurile
logistice ale statelor majore din cadrul marilor unităţi şi unităţi ale componentei
aeriene la nivel operativ şi tactic.
Planificarea şi conducerea sprijinului logistic pe timpul operaţiilor aeriene se
realizează către de organe de planificare şi conducere din cadrul comandamentelor
de forţe întrunite/componentei aeriene, ale marilor unităţi şi unităţi de la nivel
tactic şi operativ.
În cadrul Summitului de la Lisabona, din 2010, una dintre deciziile luate de
şefii de state şi de guverne a constat în reforma structurii de comandă a NATO
(NATO Command Structure-NCS) şi în revederea modului de conducere şi
întrebuinţare a forţelor aliate în operaţiile desfăşurate de NATO.
Ulterior, pentru punerea în aplicare a Conceptul strategic pentru apărarea şi
asigurarea securităţii membrilor NATO, adoptat în cadrul aceluiaşi summit, cu
titlul „Angajare activă, apărare modernă“, Summitul NATO de la Chicago, din
aprilie 2012, a aprobat noua configurare a NCS.
Aceste transformări produse la nivel NATO vor produce cu siguranţă efecte
şi asupra structurilor de forţe la nivel naţional. Acest aspect ne-a determinat să
facem o analiză asupra structurilor de sprijin logistic ale componentei aeriene, ce
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
15 din 40
pot fi utilizate pe timpul planificării şi desfăşurării operaţiilor aeriene la nivelurile
operativ şi tactic. Mai mult decât atât, am căutat să facem o analiză a transformării
unor structuri de sprijin logistic din cadrul unei baze aeriene, utilizând
modularitatea ca procedeu modern de proiectare a forţei.
În opinia noastră, modularitatea va permite un echilibru între forţele
luptătoare, de sprijin de luptă şi de sprijin logistic, pentru îndeplinirea cu succes a
misiunilor. Prin aplicarea acestui concept se urmăreşte „restructurarea forţei
pentru a produce un sprijin cu unităţi interschimbabile”4, constituite din structuri
mai mici, modulare.
La nivel doctrinar există două abordări cu privire la conceptul de
modularitate:
a) elemente organice funcţionale (Functionaly Emulative Increment - FEI);
b) elemente cu arhitectură modulară (Modular Designed Elements -MDE).
Elemente organice funcţionale sunt definite ca „structuri constituite din
elemente organice în aşa fel încât fiecare element reflectă funcţionarea
structurii”5. Acestea sunt miniversiuni ale unităţii „mamă”, care îndeplinesc
funcţiile acesteia, la capacitate redusă.
Elementul cu arhitectură modulară este descris ca „o structură construită cu
elemente discrete, care creează capacitatea funcţională a organizaţiei”6. Acestea
sunt părţi specifice ale unităţii, care atunci când sunt combinate creează capacitatea
funcţională a unităţii, iar fiecare element subordonat nu reflectă capacitatea
funcţională a întregii unităţi.
Apreciem că o abordare modulară în organizarea forţelor de sprijin logistic,
va permite bazelor aeriene “mamă” să disloce module sau elemente modulare din
structura lor şi să ajusteze acele funcţii şi capacităţi necesare pentru dislocare, în
sprijinul constituirii forţelor de intervenţie imediată sau a pachetului de forţe
proiectat, fără a afecta funcţionarea acestora.
4 Ibidem, p.1
5 TRADOC PAMPHLET 525-68, Concept for Modulatity, 1995, p.4
6 Ibidem, p.5
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
16 din 40
Dispozitivul logistic al componentei aeriene, reprezintă dispunerea
adecvată la teren a forţelor şi mijloacelor logistice ale marilor unităţi şi unităţilor
pentru realizarea activităţilor specifice de sprijin logistic al operaţiei întrunite, în
vederea îndeplinirii misiunilor de luptă încredinţate.
Realizarea dispozitivului logistic al componentei aeriene încă din timp de
pace, sau mai bine spus utilizarea şi în timp de război a celui existent încă din timp
de pace, creează posibilitatea dispunerii şi amenajării corespunzătoare a tuturor
elementelor componente.
Considerăm că, la stabilirea locului de dispunere al unităţilor, subunităţilor şi
formaţiunilor de sprijin logistic ale componentei aeriene trebuie să se ţină cont,
pentru unităţile de aviaţie, de normele probabile de dispunere a aviaţiei faţă de
inamicul terestru. Analizând după acest criteriu, conform căruia: elicopterele se
dispun la minim 60Km, aviaţia de vânătoare la 100-150Km, iar aviaţia de
vânătoare- bombardament şi de transport la peste 200Km, putem concluziona că
forţele aeriene din cadrul componentei aeriene vor executa misiuni de luptă de pe
baze aeriene dispuse în cadrul liniei a III-a de sprijin logistic şi chiar din afara
teatrului de operaţii. În cadrul operaţiilor CAS unităţi şi subunităţi de elicoptere pot
fi dislocate în cadrul liniei a II-a de sprijin logistic în sprijinul diviziilor.
Sprijinul logistic al componentei aeriene reprezintă un factor hotărâtor în
îndeplinirea misiunilor acesteia în operaţiile independente sau întrunite şi se
exercită prin intermediul următoarelor domenii funcţionale ale logisticii:
mentenanţa, aprovizionarea, mişcarea şi transporturile, recepţia, staţionarea,
continuarea mişcării şi integrarea, infrastructura, sprijinul medical şi serviciile de
campanie.
Asigurarea disponibilităţii tehnice a echipamentelor, necesară pentru
ducerea operaţiilor aeriene, „pune în evidenţă faptul că întrebuinţarea forţelor
aeriene depinde într-o foarte mare măsură de mentenanţă7”.
7 F.A-1, Doctrina pentru operaţii a Forţelor aeriene, Bucureşti. 2005, p. 132
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
17 din 40
Mentenanţa a fost definită ca „totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a
asigura menţinerea performanţelor, a potenţialului şi a disponibilităţii
echipamentelor de aviaţie la nivelul operaţional stabilit8”.
Analizând acest concept, din punct de vedere al stării echipamentelor şi al
momentului efectuării lucrărilor, mentenanţa poate fi preventivă sau corectivă.
În funcţie de modul de prevedere şi de planificare a lucrărilor, mentenanţa
poate fi: planificată, neplanificată şi amânată.
Factorii care influenţează mentenanţa echipamentelor militare pe timpul
operaţiilor aeriene, reprezintă condiţiile şi împrejurările care determină luarea unor
măsuri în vederea prevederii, planificării, organizării, conducerii şi controlului
activităţilor de mentenanţă pentru a menţine echipamentele la un indicator de stare
tehnică ridicat.
Din reglementările de specialitate se disting următorii factori: resursa
tehnică; nivelul de pregătire a personalului tehnico-ingineresc; capacitatea
productivă a SMEM; posibilităţile de completare cu tehnică militară nouă sau
reparată şi aprovizionarea cu piese de schimb şi materiale, forţele şi mijloacele de
evacuare şi reparaţii primite în întărire; capacitatea întreprinderilor din economie
de a produce echipamente, piese de schimb şi materiale; posibilităţile de folosire a
instalaţiilor şi utilajelor rămase în bazele de reşedinţă şi influenţa vremii în spaţiul
aerian şi la sol. La aceşti factori putem adăuga, fiabilitatea, mentenabilitatea,
acţiunile inamicului, precum şi influenţa vremii în spaţiul aerian şi la sol.
Multitudinea de lucrări de mentenanţă şi frecvenţa ridicată a acestora este
caracterisică echipamentelor militare achiziţionate până în anul 1996, a căror
fiabilitate şi mentenabilitate este mai scăzută. Pentru echipamentele militare
achiziţionate ulterior, standardele de fiabilitate şi mentanabilitate ridicate ale
componentelor acestora determină lucrări de mentenanţă preventivă şi corectivă
mai rare. Mai mult, acestea sunt asistate de un computer, care cu ajutorul unor
senzori la instalaţiile şi sistemele echipamentului, monitorizează funcţionarea 8 L.11-2, vol. 1, Instrucţiuni privind mentenanţa echipamentelor de aviaţie, Bucureşti, 16.08.2011, p. 9
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
18 din 40
echipamentului şi izolează defecţiunile apărute. Prin intermediul acestuia este
ajutat, atât operatorul în exploatarea echipamentelor, cât şi personalul tehnic la
remedierea defecţiunilor.
Apreciem că, în comparaţie cu echipamentele militare de generaţie mai
veche, care nu sunt asistate de calculator, diagnosticarea deranjamentelor se
desfăşoară foarte greu, necesită timp îndelungat, iar remedierea acestora are la bază
experienţa clinică asupra echipamentelor respective. Toate acestea, duc la creşterea
timpului de indisponibilitate a echipamentelor militare.
Aprovizionarea este o funcţie a sprijinului logistic al componentei aeriene,
care acoperă o gamă de activităţi succesive şi „cuprinde totalitatea măsurilor şi
acţiunilor desfăşurate pentru stabilirea necesarului de fonduri şi materiale,
lansarea cererii, organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi procedurilor de
achiziţii conform legislaţiei în vigoare, recepţia, evidenţa, depozitarea, repartiţia
şi distribuţia9” acestora.
Transporturile reprezintă activităţile desfăşurate pentru deplasarea
echipamentelor, materialelor şi personalului de la sursele de aprovizionare/primire
la structurile luptătoare ale componentei aeriene, precum şi pentru executarea
manevrei de forţe şi mijloace a componentei aeriene, de pe un aerodrom de bază
pe unul de rezervă şi dintr-un raion de dislocare în altul.
Necesarul de transport pentru forţele aeriene în zona de operaţii este
asigurat, de regulă, cu mijloace de transport proprii din organica bazelor aeriene şi
unităţilor RSA/radiolocaţie. Deficienţele întâmpinate în asigurarea transportului
pot fi rezolvate şi prin contractarea de sprijinul de transport extern.
În funcţie de perioada de desfăşurare, felul şi locul de desfăşurare a operaţiei
aeriene, se execută transporturi pentru: dislocarea/redislocarea forţelor la nivel
operativ; reaprovizionare şi completare cu echipamente şi materiale; evacuare;
dispersare sau regrupare şi false.
9 SMG/L1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p.29
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
19 din 40
Recepţia, staţionarea, continuarea deplasării şi integrarea (Reception,
Staging, Onward movement and Integration-RSO&I).
Dislocarea forţelor aeriene străine, participante la operaţii de apărare
colectivă pe teritoriul naţional al României, se realizează prin transport strategic,
utilizând deferite moduri de transport (aerian, naval şi terestru/feroviar). În urma
acestei activităţi, forţele dislocate ajung într-un punct de debarcare (APOD, SPOD
şi/sau Railhead of Debarkation-RHOD).
Imediat după executarea transportului strategic se trece la a doua fază a
dislocării forţelor aeriene, constând în procesul recepţie, staţionare, continuare
deplasării şi integrare (Reception, Staging, Onward movement and Integration-
RSO&I). Dislocarea nu este completă până când unitatea în curs de dislocare nu
devine parte integrantă a forţei, care se află în TO şi desfăşoară operaţii.
Fiind o fază a procesului de dislocare, RSO&I implică mult mai mult decât
pur şi simplu aducerea în teatrul de operaţii de militari, echipamente şi materiale,
acesta reprezintă un proces esenţial, care face trecerea de la o masă de forţe şi
mijloace nou sosite, către o forţă capabilă să realizeze obiectivele operaţionale ale
operaţiei aeriene. Mai degrabă, aceste elemente ale forţei trebuie să fie primite în
mod eficient, mutate cu promptitudine în raioane de concentrare, constituite rapid
în unităţi şi integrate perfect în operaţia aeriană.
Sprijinul medical al personalului participant la operaţia aeriană, reprezintă
„... un ansamblu de activităţi ce se acordă personalului şi constă în asigurarea de
servicii de medicină preventivă şi curativă, servicii stomatologice, reaprovizionarea
cu medicamente, sânge, materiale medicale, protecţia medicală NBC, precum şi
evacuarea medicală a răniţilor şi bolnavilor, pentru a reduce la minim, pe cât
posibil, pierderile de forţe umane din cauza rănirilor şi îmbolnăvirilor şi
întoarcerea la datorie a acestora.”10
Realizarea sprijinului medical în cadrul zonei de operaţii întrunite se
desfăşoară sub coordonarea medicului şef al comandamentului GFÎ/componentei
10
Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p. 20.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
20 din 40
aeriene sau şi se asigură prin utilizarea capabilităţilor medicale proprii, celor puse
la dispoziţie şi celor existente în zonă.
Infrastructura pentru componenta aeriană reprezintă un domeniu critic al
sprijinului logistic care influenţează buna desfăşurare a operaţiilor aeriene şi
„cuprinde obiectivele şi facilităţile necesare conducerii, cartiruirii/cazării,
adăpostirii, depozitării, deplasării, protecţiei forţelor şi populaţiei civile, bunurilor
materiale şi valorilor patrimoniului cultural naţional, asistenţei medicale,
asigurării cu apă potabilă etc.”11
.
Concomitent cu progresele tehnice de ultimă generaţie în domeniul
proiectării şi realizării aeronavelor militare, armatele moderne au alocate bugete
importante şi în domeniul modernizării aerodromurilor existente, proiectării şi
realizării de noi locaţii cu o infrastructură modernă şi facilităţi deosebite.
Serviciile de campanie vizează menţinerea sănătăţii şi a tonusului moral al
militarilor. În cadrul operaţiilor aeriene pe teritoriul naţional se asigură următoarele
servicii de campanie: hrănirea şi îmbăierea efectivelor, spălatul lenjeriei şi
curăţatul echipamentului, serviciile poştale şi de curierat, deratizarea şi
dezinsecţia. Răspunderea pentru contractarea şi urmărirea modului de executare a
serviciilor de campanie revine structurilor logistice din cadrul forţelor participante
la operaţia aeriană.
De regulă, serviciile de campanie se execută prin structurile proprii, cele
puse la dispoziţie în sistem externalizat, prin agenţi economici, pe plan local sau
contractori tradiţionali. Din raţiuni umanitare, responsabilitatea asigurării
serviciilor de campanie se poate extinde şi asupra populaţiei civile.
Sprijinul prin contractare
Pe timpul operaţiilor aeriene, contractarea a devenit din ce în ce mai
importantă şi este ,,un instrument semnificativ utilizat pentru obţinerea accesului
la resursele de pe plan local şi alte materiale şi servicii necesare”12
.
11
S.M.G./L-1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p. 39 12
Regulamentul logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti, 2008, p.14
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
21 din 40
Apreciem că sprijinul logistic prin contractare poate fi utilizat în următoarele
situaţii: capabilitatea solicitată nu este disponibilă din surse militare, sprijinul nu
poate fi asigurat în mod oportun, necesităţile de susţinere nu pot fi asigurate în
totalitate, capabilităţile militare de susţinere sunt solicitate şi pentru alte misiuni,
utilizarea contractorilor locali este prevăzută din timp, utilizarea contractorilor
locali este mai eficientă din punct de vedere economic decât reaprovizionarea din
sursele militare.
Sprijinul Naţiunii Gazdă (Host Nation Support - HNS) reprezintă
„asistenţa civilă sau militară acordată la pace, criză sau război de către o naţiune
gazdă pentru NATO şi/sau alte forţe şi organizaţii NATO care sunt situate,
operează sau se află în tranzit pe teritoriul naţiunii gazdă”13
. Asistenţa militară şi
civilă este dezvoltată într-o altă definiţie ca fiind, „totalitatea acţiunilor de sprijin
logistic, financiar, legislativ şi procedural”14
. O altă definiţie completează faptul
că acţiunile de asistenţă militară şi civilă acordată de naţiunea gazdă sunt „bazate
pe acordurile încheiate reciproc între naţiuni”15
.
Sprijinul logistic acordat de naţiunea gazdă trebuie să fie supus atenţiei
planificatorilor, îndeosebi în planificarea sprijinului logistic înainte, pe timpul şi
după dislocarea forţelor în teatrul de operaţii. În această variantă de sprijin a
componentei aeriene, „costurile pentru o operaţie sunt mai reduse, creşte eficienţa
sprijinului şi se realizează eficacitatea”16
.
Pentru forţele aeriene, acest domeniu al logisticii se materializează prin
punerea la dispoziţia SNs care participă la operaţii aeriene sau exerciţii a
următoarelor capacităţi şi servicii: baze aeriene, aerodromuri, aeroporturi civile,
infrastructură aeroportuară, posibilităţi de asigurare a serviciilor de refacere a
capacităţii de luptă şi de zbor, precum şi servicii de campanie, pe locaţiile anterior
menţionate.
13
AAP-06, NATO Glossary of Terms and Definitons, Editions 2012, Version 2, p.2-H-5 14
S.M.G/L-1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti 2008, p. 44 15
JP 1-02, Dictionary of Military and Associated Terms, Department of Defence, 15 December 2012, p.132 16
S.M.G/L-1, Doctrina logisticii operaţiilor întrunite, Bucureşti 2008, p.14
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
22 din 40
Ca stat membru NATO, România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte
alinierea la cerinţele NATO pe linia acordării HNS, prin dezvoltarea elementelor
de infrastructură care să asigure capacităţi de dislocare, staţionare şi antrenament
pentru forţele naţionale şi cele aliate. Acest fapt a fost demonstrat cu ocazia punerii
la dispoziţia Alianţei a aeroportului Mihail Kogălniceanu şi a portului Constanţa cu
ocazia operaţiilor de sprijin cu resurse a contingentelor KAFOR. Începând cu anul
2003, Baza aeriană Mihail Kogălniceanu a fost utilizată ca pilon al podului aerian
spre Afganistan şi Bază de staţionare intermediară pentru operarea forţelor
americane.
În concluzie, dorim să evidenţiem faptul că sistemul logistic al componentei
aeriene, integrat sau nu în sistemul logistic al GFÎ este în curs de dezvoltare, pentru
a corespunde dimensiunii forţei sprijinite, este simplu şi flexibil, cu posibilităţi de
realizare graduală a interoperabilităţii cu sisteme similare din armatele ţărilor
membre NATO şi UE.
CAPITOLUL 3
SPRIJINUL LOGISTIC AL FORŢELOR AERIENE ÎN CADRUL
COALIŢIILOR ÎN TEATRELE DE OPERAŢII EXTERIOARE
Menţinerea componentei aeriene la un nivel optim de operativitate, capabilă
să desfăşoare operaţii aeriene multinaţionale în teatrele de operaţii exterioare, nu se
poate realiza decât printr-un sprijin logistic adecvat. De regulă, fiecare naţiune,
atunci când participă cu forţe aeriene în cadrul unei forţe multinaţionale şi/sau
întrunite, îşi asumă întreaga responsabilitate pentru asigurarea sprijinului logistic al
propriilor sale forţe.
În această situaţie, sprijinul logistic al forţelor aeriene se realizează în mare
parte pe baze aeriene şi aeroporturi de dislocare, unde sunt colocate forţe
aparţinând mai multor naţiuni contribuitoare. Acesta se bazează pe
interoperabilitate, standardizare şi sprijin reciproc, depinzând în foarte mare
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
23 din 40
măsură de sprijinul ţării gazdă (HNS). Sprijinul logistic pe baza de dislocare
trebuie să fie multilateral, în timp ce sprijinul la nivelul teatrului acţiunilor de luptă
poate fi atât multilateral, cât şi, cel mai probabil, orientat pe deservire în comun.
De aici rezultă necesitatea imperioasă privind demersurile legate de sprijinul
integrat. Concepţia sprijinului logistic adoptată trebuie să ţină cont de importanţa
cooperării, coordonării şi utilizării eficiente a resurselor limitate.
În operaţiile aeriene, când dislocarea forţelor se face pe baze aeriene mai
puţin echipate, în afara zonei de responsabilitate NATO, scopul preliminar este de
a realiza o capacitate operaţională iniţială (Initial Operating Capacity-IOC) la
fiecare locaţie de unde operaţiile aeriene pot începe, urmate de îmbunătăţiri
progresive ale capacităţii de operare şi de a ajunge, în final, la o capacitate
operaţională totală (Full Operating Capacity -FOC).
Din analiza modului de asigurare a sprijinului logistic al campaniilor aeriene
desfăşurate în ultimele două decenii s-a conturat conceptul de logistică colectivă.
Reglementările NATO, definesc acest concept ca „abordarea colectivă preluată
de NATO şi de naţiuni pentru planificarea, generarea, sincronizarea şi
prioritizarea capabilităţilor logistice ale naţiunilor şi NATO, resursele şi
activităţile care să livreze sprijinul logistic misiunilor, operaţiilor şi exerciţiilor
NATO, prin utilizarea proceselor şi structurilor organizatorice”17
.
Logistica colectivă are două mari componente de asigurare a sprijinului
logistic: una naţională şi una multinaţională . Cele două componente ale sprijinului
sunt invers proporţionale, astfel încât prin creşterea ponderii uneia, scade ponderea
celeilalte.
Sprijinul logistic naţional este asigurat prin elementul de sprijin naţional şi
subunităţile sau formaţiunile de sprijin logistic ale forţei aeriene dislocate. De
regulă, „ţările care trimit trupe îşi vor disloca forţele aeriene cu sprijin logistic
propriu suficient pentru a începe operaţii şi a stabili aranjamentele de
reaprovizionare pentru susţinerea lor”18
.
17
MC 319/3, NATO Principles and Policies for Logistics, 2014, p.1-6 18
ALP-4.3, Air Forces Logistic Doctrine, and procedures, May 2002, p.2-2
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
24 din 40
În afară de sprijinul logistic exclusiv al naţiunii pentru forţele sale, dislocate
în teatrele de operaţii exterioare, putem întâlni şi situaţia în care o naţiune îşi
asumă responsabilitatea asigurării întregii palete de sprijin logistic sau a unei părţi
din aceasta, pentru întreaga forţă sau pentru o parte din aceasta, prin adoptarea
statutului de naţiune lider/naţiune cu rol specializat în logistică.
De asemenea, naţiunile pot contribui cu elemente de comandă şi cu
subunităţi de sprijin logistic la constituirea unităţilor integrate sau a unităţilor de
sprijin logistic în teatrul de operaţii, în cadrul logisticii multinaţionale.
Logistica multinaţională reprezintă „componenta vitală a logisticii
colective”19
, care aduce o serie de beneficii: desfăşurarea rapidă, reducerea
costurilor totale, capacitatea naţiunilor de a aduce o contribuţie echitabilă a
sprijinului logistic, îmbunătăţirea flexibilităţii forţei, conservarea resurselor locale
limitate şi capabilităţi precum optimizarea expertizei naţionale specifice.
Conform concepţiei NATO, „naţiunile trebuie încurajate să reducă
dimensiunea NSE şi amprenta logistică prin utilizarea în comun a unor
capabilităţi şi aranjamente logistice multinaţionale”20
. Astfel, în baza principiului
cooperării între naţiuni, statele trimiţătoare pot adopta o serie de moduri de sprijin
logistic multinaţional, pentru a completa nevoile de sprijin logistic ce nu sunt
asigurate prin capabilităţi proprii.
Reglementările NATO grupează modurile de sprijin logistic multinaţional,
astfel21
:
- sprijin logistic reciproc dinainte planificat;
- o naţiune care acţionează ca o naţiune lider în logistică (Logistic Lead
Nation-LLN) sau naţiune cu rol logistic specializat (Logistic Role Specialized
Nation-LRSN), se angajează în mod oficial să ofere sprijin logistic pentru toată sau
o parte a forţei multinaţionale. În oferirea de LLN sau LRSN, acest angajament se
poate realiza cu ajutorul NSE;
19
MC 319/3, NATO Principles and Policies for Logistics, 2014, p.1-13 20
NATO, Logistic Handbook, November 2012, p.89 21
AJP – 4.9, Modes of Multinational Logistics Support, NATO, Feb, 2013, p.1-2
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
25 din 40
- una sau mai multe naţiuni se angajează în mod oficial pentru a servi toată
sau o parte a forţei multinaţionale sub controlul operaţional (OPCON) al NATO
JFC. Acest angajament se materializează în unităţi logistice multinaţionale integrate
(Multinational Integrated Logistics Units-MILU) şi unităţi medicale multinaţionale
integrate (Multinational Integrated Medical Units-MIMU);
- una sau mai multe naţiuni se angajează să sprijine logistic total sau parţial
forţa multinaţională prin constituirea de unităţi logistice multinaţionale
(Multinational Logistics Units-MLU) şi/sau unităţi medicale multinaţionale
(Multinational Medical Units-MMU). Autoritatea care dă sarcini va fi NATO JFC,
dar sprijinul logistic rămâne sub comanda naţională.
Apreciem că aceste opţiuni de sprijin multinaţional, în fapt cele mai des
întâlnite în operaţiile aeriene contemporane, în antiteză cu sprijinul logistic
naţional, răspund cel mai bine condiţiilor economice austere actuale, întrucât nu
necesită dislocare de forţe numeroase, diminuează efortul individual al fiecărei
naţiuni, reduce amprenta de dislocare în teatrul de operaţii şi asigură o concepţie
unitară privind utilizarea resurselor din teatrul de operaţii.
Practica a dovedit că un sprijin logistic asigurat prin moduri multinaţionale
bine coordonate contribuie la evitarea dublării eforturilor şi la o mai bună
gestionare a fluxurilor logistice, fiind un excelent mijloc de suplinire a unor
eventuale limitări impuse de lipsa unor resurse.
Prin combinarea capabilităţilor şi resurselor naţionale cu cele multinaţionale
disponibile, eficienţa va creşte, iar sistemul de sprijin logistic colectiv în întregul
său va câştiga în eficacitate. Acest sistem va asigura unitatea acţiunilor,
comandantul forţei multinaţionale având la dispoziţie, în orice moment,
instrumentele de asigurare a sprijinului logistic necesare adaptării rapide la
schimbările din teatrul de operaţii.
Sprijinul prin contractare câştigă tot mai mult teren, reprezentând pe viitor
o opţiune importantă pentru asigurarea sprijinului logistic al forţelor aeriene, având
în vedere că pe bazele aeriene se asigură o protecţie ridicată pentru tot personalul
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
26 din 40
ce operează în interiorul acestora. Această opţiune este necesară tot mai mult în
operaţiile expediţionare de lungă durată, creând un rol vital pentru contractori, care
pun la dispoziţia forţelor, capabilităţi costisitoare şi tehnologii de ultimă generaţie.
De multe ori este mai eficient şi eficace să se permită producătorilor de
echipamente militare originale să menţină sistemele de arme la parametrii de
funcţionare optimi atât în ţară pe timp de pace cât şi în operaţii de contingenţă.
Ţinând cont de anumite riscuri, de lecţiile învăţate din conflictele anterioare
trebuie subliniat faptul că, sprijinul logistic poate fi asigurat şi prin contractori, ce
pot opera şi în medii austere şi ostile.
Crearea de structuri multinaţionale pe bază de acorduri sau înţelegeri, va da
posibilitatea tuturor naţiunilor să participe cu elemente de comandă şi subunităţi
de sprijin logistic în vederea asigurării unui sprijin logistic multinaţional sau
multinaţional integrat.
Având în vedere complexitatea şi diversitatea activităţilor de sprijin logistic,
pe fiecare domeniu funcţional al logisticii, apreciem că un efect sinergic al
acestora, pentru atingerea obiectivelor operaţiilor aeriene, nu poate fi atins decât în
urma unei planificări amănunţite bazată pe informaţii reale primite în timp util.
CAPITOLUL 4
ABORDĂRI ALE PLANIFICĂRII SPECIFICE DOMENIILOR
FUNCŢIONALE ALE SPRIJINULUI LOGISTIC ÎN OPERAŢIILE
AERIENE
A planifica înseamnă „a întocmi un plan, a programa, a organiza şi a
conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se
desfăşoare diferitele ei faze.”22
Planificarea operaţiilor aeriene, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate
de către comandanţi şi statele majore în vederea pregătirii şi ducerii operaţiilor, 22
Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 802.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
27 din 40
precum şi pentru desfăşurarea activităţilor în vederea dezangajării forţelor după
încheierea operaţiilor.
Planificarea sprijinului logistic reprezintă „[....] un proces complex şi
continuu, la care trebuie să participe întregul personal din cadrul modulului
logistic şi în mod deosebit personalul care încadrează biroul planificare sprijin
logistic. Acest proces constituie o secvenţă a planificării operaţiilor desfăşurate de
structura militară şi se desfăşoară concomitent cu activitatea celorlalte module
(compartimente) ale statului major.”23
Din definiţia de mai sus rezultă că, planificarea sprijinului logistic este o
activitate complexă şi continuă care se desfăşoară în strânsă relaţie cu planificarea
operaţiei. Această activitate are la bază un ansamblu de date şi informaţii cu privire
la zona de responsabilitate logistică, la tipologia trupelor stabilite, durata estimată a
operaţiei aeriene, înzestrarea cu echipamente militare, modalităţile de asigurare a
acţiunilor şi protecţia forţelor de logistică etc.
Procesul de planificare a sprijinului logistic al operaţiilor aeriene
desfăşurate de componenta aeriană, pe teritoriul naţional nu diferă, de regulă, de
cel derulat pentru operaţiile întrunite desfăşurate în afara teritoriului naţional.
Planificarea sprijinului logistic pentru operaţiile aeriene are la bază prevederile
doctrinelor, regulamentelor, ordinelor şi instrucţiunilor naţionale, cele ale
planurilor, întocmite din timp de pace, pentru astfel de situaţii, precum şi cele ale
documentelor elaborate în acest domeniu, în cadrul NATO.
Planificarea sprijinului logistic asigură unitatea dintre scop şi efort, prin
concentrarea permanentă a planificării domeniilor funcţionale ale logisticii asupra
obiectivelor, în concordanţă cu intenţia comandantului componentei aeriene. În
funcţie de situaţia apărută şi de timpul avut la dispoziţie, planificarea sprijinului
logistic se poate desfăşura în paralel, la mai multe niveluri. În acest caz, acest tip
23
Andronic B., Mocanu B.P., Sprijinul logistic în operaţiile multinaţionale, Editura Academiei de Înalte Studii
Militare, Bucureşti, 2003, p. 187.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
28 din 40
de planificare este foarte util, în special pe timpul planificării sprijinului logistic în
operaţiile de răspuns la criză, atunci când se solicită elaborarea urgentă a unui
OPLAN.
Aceasta are ca scop determinarea organizării sistemului logistic,
identificarea cerinţelor, deficienţelor, acordurilor necesar a fi încheiate pentru
dislocarea, sprijinirea şi susţinerea operaţiilor, iar ulterior, pentru redislocarea
forţelor, recuperarea echipamentelor, materialelor şi persoanelor din zonele de
operaţii. În acelaşi timp, planificarea sprijinului logistic trebuie să asigure
identificarea cerinţelor pentru Sprijinul Naţiunii Gazdă, în condiţiile participării la
operaţia întrunită a unor structuri de forţe ale statelor membre NATO şi
disponibilitatea încheierii unor contracte.
Putem concluziona că, planificarea sprijinului logistic trebuie detaliată pe
fiecare domeniu funcţional al logisticii şi contopirea acestora într-o concepţie
unitară, care să contureze o imagine clară asupra modului de acţiune al organelor
de conducere, precum şi al organelor şi structurilor de execuţie a sprijinului
logistic, pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiilor aeriene.
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ: SPRIJINUL LOGISTIC PE TIMPUL MISIUNII
KAIA LEAD NATION, ROTAŢIA A II-A
Din punct de vedere al sprijinului logistic, participarea Alianţei Nord-Atlantice
la operaţia multinaţională desfăşurată în Afganistan a reprezentat, reprezintă şi
probabil va reprezenta o provocare a specialiştilor de logistică ai TCNs şi NATO în
asigurarea forţelor ISAF dislocate pe NKAIA şi a celor în tranzit, cu tot ce le este
necesar din punct de vedere logistic în vederea realizării unui flux continuu de
personal, echipamente şi materiale, dinspre TCNs către teatrul de operaţii şi invers.
Scopul acestui studiu de caz este identificarea modalităţilor de asigurare a
sprijinului logistic pe APOD/APOE NKAIA, bazate preponderent pe CSO, ca mod de
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
29 din 40
sprijin logistic multinaţional, întro operaţie sub comandă NATO, la care România a
participat în calitate de naţiune lider (Lead Nation-LN).
Comandamentul Bazei Aeriene KAIA (Command Kaia /COMKAIA)
reprezenta una din structurile de comandă subordonate Comandamentului Întrunit
ISAF (ISAF Joint Command-IJC), care opera pe APOD Kabul, având ca misiunea
principală asigurarea protecţiei, operării, sprijinului şi dezvoltării facilităţii aeriene
menţionate mai sus. Comandantul KAIA reprezenta autoritatea de comandă şi
control în această bază.
În afară de comandamentul KAIA, subunităţi subordonate acestuia şi
contractori care asigurau funcţionarea aeroportului, alte forţe ISAF şi birouri ale
agenţii NATO erau dislocate într-o zonă dispusă în nordul pistei, Apron 824
numită
NKAIA. Personalul care a încadrat aceste structuri reprezenta „personalul
permanent reprezentând 5000 de persoane cu creştere estimată la 6000-7000”25
.
Acest aspect ne poate contura o imagine asupra amplitudinii cerinţelor de servicii
de campanie pe NKAIA.
Pentru buna funcţionare a activităţilor specifice aeroportului şi a nevoilor
ISAF, au fost implicate structuri naţionale prin NSE, structuri NATO, prin Centrul
aliat de coordonare a mişcării (Allied Movement Coordination Centre-AMCC),
structuri NATO/ISAF din IJC, structuri din organica aeroportului şi structuri din
cadrul Agenţiei NATO de mentenanţă şi aprovizionare (NATO Maintenance and
Supply Agency -NAMSA).
Personalul de logistică care a încadrat structurile de conducere şi de execuţie
a sprijinului logistic pe NKAIA a fost pus în situaţia de a asigura serviciile de
sprijin logistic specifice unui APOD/APOE, dar şi a unei baze în care erau
dislocate comandamente şi structuri luptătoare ISAF. Aceste activităţi s-au
desfăşurat în condiţii austere, fără un sprijin al naţiunii gazdă, condiţii de climă şi
relief precare, având surse de aprovizionare limitate.
24
Apron (platformă)- o zonă definită a aerodromului destinată staţionării aeronavelor cu scopul încărcării sau
descărcării pasagerilor, poştei sau pasagerilor, parcare sau mentenanţă. 25
Mr.Cristian Şolea, Preocupări ale Echipei de comandă a KAIA LN-rotaţia a doua, „Cer Senin”, Revista Forţelor
Aeriene Române. Nr.1(114),, 2011, p.26
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
30 din 40
De asemenea, activităţile s-au desfăşurat cu militari şi civili din ţări NATO,
partenere NATO şi angajaţi ai contractorilor, care au trebuit să se supună unor
reguli unitare prevăzute în proceduri de operare standard clare pentru fiecare
activitate de sprijin logistic. Acestea s-au desfăşurat în interiorul Apron 8, zonă
destul de mică pentru aceste activităţi în perioade când, solicitarea era mare,
impediment care a trebuit să fie trecut prin o bună organizare, planificare şi
coordonare a activităţilor şi echipelor care asigurau procesarea şi tranzitul
personalului, echipamentelor şi materialelor.
Având în vedere importanţa rolului detaşamentului românesc în cadrul
misiunii, considerăm că România putea face demersurile necesare pentru
participarea unor companii naţionale la asigurarea unor servicii de sprijin logistic
prin contractare în cadrul ILS pe NKAIA.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Contextul de securitate mondial, în care persistă ampla ameninţare teroristă,
precum şi multiplicarea crizelor la nivel mondial a determinat redimensionarea şi
reconsiderarea rolului şi locului în economia managementului securităţii şi
stabilităţii regionale şi globale, a organizaţiilor internaţionale cu responsabilităţi în
domeniu, actorilor statali şi nonstatali ce împărtăşesc valori şi idealuri comune.
Alianţa nord-atlantică (NATO) şi Uniunea Europeană se adaptează continuu
la noile condiţii de securitate printr-o transformare spaţială şi structurală, pentru a
asigura reacţia la întreaga gamă de crize potenţiale. Aceste organizaţii îşi propun
gestionarea în comun a unor situaţii de criză.
Deşi se depun eforturi susţinute pentru soluţionarea pe cale politico-
diplomatică a principalelor crize din diferite zone geografice ale globului,
rezultatele nu se ridică la nivelul preconizat. Se menţin încă focare de tensiune,
acestea favorizând apariţia unor situaţii şi provocări generatoare de tensiuni şi
crize, cu predilecţie la nivel local şi regional.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
31 din 40
În cazul eşuării demersurilor politico-diplomatice de soluţionare a crizelor,
pentru menţinerea securităţii, nu se va face abstracţie de măsuri de răspuns militar.
Aceste măsuri au la bază mecanisme de implicare armată a SUA, coaliţiilor şi
NATO în diferite regiuni ale lumii.
Implicarea armată se face prin operaţii expediţionare desfăşurate cu forţe
“gata de luptă”, optim dimensionate, capabile să se disloce în orice zonă pe glob,
cu capacitate de desfăşurare superioară.
Conflictele militare care au avut loc în ultimele decenii, şi chiar cele mai
recente (Afganistan, Irak, Iugoslavia, Libia) au demonstrat că astăzi nu se mai
poate vorbi de confruntări exclusiv terestre sau navale, ci de confruntări
aeroterestre şi aeronavale, sau exclusiv aeriene fapt ce evidenţiază omniprezenţa
dimensiunii verticale în toate campaniile militare.
Lupta armată modernă a cunoscut în ultimele decenii mutaţii de anvergură,
într-o evoluţie ascendentă, de la prima mare confruntare din Golf până la războiul
din fosta Iugoslavie şi, de aici, la cel din Afghanistan şi, apoi, la cel din Irak şi
Libia. Pe timpul acestor confruntări, forţele aeriene au fost utilizate pe parcursul
tuturor fazelor campaniilor, materializate în atacuri strategice, operaţii aeriene
împotriva forţelor aeriene ale inamicului şi operaţii aeriene de sprijin.
Efortul principal a fost concentrat pe coordonata verticală, iar accentul a fost
pus pe distrugerea celor mai importante capacităţi de acţiune, asigurare, protecţie,
militare şi economice ale inamicului, paralizându-i acestuia voinţa politică de a
rezista şi acţiona.
Dezvoltarea tehnologică pe care au cunoscut-o forţele aeriene le-a permis o
sporire a posibilităţilor de întrebuinţare eficientă în cadrul operaţiilor aeriene
contemporane. Începând cu anul 1991, primul război din Golf şi până în 2011,în
Libia, tehnologia mijloacelor de atac aerian a cunoscut o evoluţie fără precedent,
ce a dus la lovituri eficiente, fără pierderi colaterale, prin utilizare de bombe şi
rachete de precizie dirijate printr-o combinaţie de moduri: GPS, laser, INS, precum
şi prin modernizarea aeronavelor, pentru a fi capabile să lanseze aceste muniţii. În
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
32 din 40
cadrul acestui proces de modernizare, s-a urmărit miniaturizarea bombelor şi
rachetelor, făcându-le mult mai eficiente, putând fi lansate de la orice înălţime şi în
orice condiţii meteorologice.
Rezultatele recente obţinute în combaterea reţelelor teroriste în Irak şi
Afganistan s-au datorat loviturilor de înaltă precizie, opţiunea cea mai potrivită în
lupta cu un inamic care acţionează în grupuri mici în zone disparate, ascuns în
grote, în obiective importante protejate, care adesea se amesteca cu populaţia
civilă.
Ca rezultat al evoluţiei tehnologice, aparatele de zbor fără pilot au înregistrat
un salt din ce în ce mai spectaculos în desfăşurarea operaţiilor aeriene de
supraveghere şi recunoaştere. Acestea au reuşit să asigure o supraveghere în zone
periculoase şi să ofere informaţii preţioase necesare procesului decizional şi chiar
desfăşurării unor acţiuni de luptă cu rachete aer-sol, astfel în Operaţia „Enduring
Freedom” s-a înregistrat prima evoluţie la altitudine înaltă a UAV „Predator”
înarmat cu rachete „Hellfire”.
Toate operaţiile aeriene s-au bazat pe informaţii care, în ultimele conflicte,
în condiţiile unui război asimetric, în care lipsesc „obiectivele clasice, indicii şi
simptomele tradiţionale” operaţiile ISR au trebuit să se adapteze permanent din
perspectiva mijloacelor şi a metodelor de culegere a informaţiilor precum şi analiza
şi diseminarea acestora la factorii de decizie. Informaţiile au fost primite de la
sateliţi, aeronave specializate, aeronave de lovire, aparate fără pilot şi nu în ultimul
rând de la controlori aerieni înaintaţi.
Alimentarea în aer a reprezentat un factor de multiplicare a forţei care a
permis aeronavelor coaliţiei să fie la locul planificat şi la momentul oportun pentru
executarea cu succes a întregului spectru de operaţii aeriene.
De-a lungul campaniilor aeriene desfăşurate în ultima perioadă un rol
deosebit l-a avut evaluarea efectelor operaţionale ale îndeplinirii misiunilor prin
sistemele ISTSAR.
Faptul că toate acţiunile duse de armatele moderne au debutat cu operaţii
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
33 din 40
aeriene, că angajarea forţelor terestre şi navale a fost aproape imposibilă fără o
susţinere aeriană corespunzătoare, ne duce la concluzia că dimensiunea verticală a
războiului tinde să se extindă tot mai mult, implicând, pe lângă o tehnică modernă,
piloţi bine instruiţi, o concepţie eficientă de întrebuinţare a acesteia într-o manieră
integrată cu celelalte categorii de forţe şi genuri de arme şi un sprijin logistic
adecvat printr-o bună pregătire a infrastructurii (aerodromuri, depozite, căi de
comunicaţii etc).
Într-o perioadă a micşorării bugetelor militare, trebuie luate decizii dure
pentru a fi siguri că strategia pe care o urmăm este una câştigătoare, una care să
corespundă imaginii reale a lumii în care trăim, şi care, să permită forţelor militare
să protejeze interesele naţionale ale României. Întrucât echipamentele militare din
înzestrarea Forţelor aeriene este foarte costisitoare şi în consecinţă, cantitativ nu
vor fi niciodată suficiente, considerăm necesar ca, întrebuinţarea lor în operaţia
aeriană să respecte cu stricteţe criteriul eficienţei.
Noua configurare a NCS, aprobată ca urmare a punerii în aplicare a
Conceptului strategic privind apărarea şi asigurarea securităţii membrilor NATO
aprobat la Summitul NATO de la Chicago, din aprilie 2012, produce efecte în noua
configurare a structurilor de planificare, de conducere şi de execuţie a sprijinului
logistic, la nivelul structurilor operaţionale ale Alianţei.
În cazul unei situaţii de criză sau la război pe teritoriul naţional, întro primă
fază vor acţiona forţele componentei aeriene în cadrul operaţiei specifice, conduse
din AOC, iar sprijinul logistic va fi asigurat de unităţile, subunităţile şi
formaţiunile de sprijin logistic ale Bz.Log./F.A. şi grupurilor logistice. Ulterior, în
cadrul unei operaţii întrunite, modulul de execuţie a sprijinului logistic(MESL) din
structura comandamentului GFÎ, va integra toate resursele şi serviciile la nivelul
acesteia.
În condiţiile menţionate, considerăm că, este necesară o configurare a
conducerii MESL, cu un nucleu din cadrul CLÎ, augmentat cu specialişti în
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
34 din 40
logistică din cadrul celorlalte componente (aeriană, navală şi terestră),după
modelul JLSG HQ.
După această fază, în cazul transformării teritoriului naţional într-un teatru
de operaţii multinaţionale NATO, apreciem că se impune ca în termen de 15 zile să
fie dislocat (o dată cu JFC) nucleul JLSG, care va fi augmentat cu specialişti de
logistică ai GFI, potrivit concepţiei de integrare a tuturor forţelor de sprijin logistic
la nivel teatru, incluzând aici şi pe cele specifice componentei aeriene.
Potrivit celor menţionate, opinăm că se impune continuarea transformării
structurilor de sprijin logistic ale componentei aeriene în entităţi modulare,
standardizate care să utilizeze proceduri de operare comune, potrivit principiilor şi
regulilor necesare asigurării interoperabilităţii maxime a acestora, precum şi
integrării lor cu celelalte forţe de sprijin logistic ale ţărilor membre NATO.
Sprijinul logistic al marilor unităţi şi unităţilor din structura GFÎ/
componenta aeriană este o activitate deosebit de complexă determinată de
consumul mare de materiale şi varietatea acestora, distanţele mari de parcurs de la
surse şi timpul scurt la dispoziţie pentru pregătirea operaţiei aeriene.
Astfel, pentru asigurarea sprijinului logistic necesar şi suficient, şi la
momentul oportun sunt necesare eforturi considerabile în următoarele domenii şi
direcţii: prepoziţionarea stocurilor de materiale pe aerodromurile de rezervă,
realizarea la nivelul GFÎ a unui lanţ de aprovizionare-distribuţie integrat;
asigurarea continuităţii contractelor de achiziţii încheiate din timp de pace;
realizarea unui sistem informatic logistic integrat; asigurarea obiectivelor stabilite
în domeniul dislocării şi sprijinului logistic pentru toate tipurile de operaţii;
asigurarea vizibilităţii totale asupra mijloacelor (Total Assets Visibility-TAV).
În viitor, sprijinul logistic naţional trebuie văzut ca un sprijin logistic
multinaţional, asigurat pe teritoriul naţional ca teatru de operaţii. Această situaţie,
conferă României statutul de naţiune gazdă, obligând forţele de sprijin logistic
naţionale la responsabilităţi mult mai mari. Îndeplinirea angajamentelor asumate,
ca naţiune gazdă, nu trebuie să fie în detrimentul forţelor proprii.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
35 din 40
Schimbările strategice intervenite pe continentul european, lărgirea spaţiului
de apărare al NATO şi asumarea de misiuni ,,out of area” de către aceasta au
impus şi vor impune ca o necesitate, purtarea acţiunilor militare la distanţe mari de
teritoriul naţional.
Dacă până în prezent România a participat cu personal la misiuni externe, în
cadrul structurilor de comandă şi control, pe viitor odată cu derularea programelor
de înzestrare cu aeronave multirol, prezenţa noastră va fi sigură.
În aceste condiţii, nu putem beneficia de sprijinul logistic multinaţional
asigurat de NATO şi ţările aliate şi trebuie să participăm şi noi cu subunităţi de
sprijin logistic şi contractori naţionali la efortul comun de sprijin logistic.
Pentru asigurarea unui sprijin logistic oportun şi continuu este necesar un
proces de planificare al acestuia pe măsură, care să identifice cerinţele optime de
materiale şi servicii, precum şi modalităţile de dirijare a acestora către beneficiari
în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse.
În condiţiile câmpului de luptă modern, când factorul timp devine hotărâtor
pentru elaborarea deciziilor corecte, care să ţină seama de o complexitate de
condiţii, implementarea unui sistem informatic logistic robust este incontestabilă şi
mai ales indispensabilă funcţionării procesului de planificare a sprijinului logistic,
acesta imprimând structurilor logistice (de conducere şi de execuţie), la toate
nivelurile, operativitate, siguranţă, continuitate şi flexibilitate.
Acest context este caracterizat printr-o creştere spectaculoasă a complexităţii
relaţiilor funcţionale şi a volumului de informaţii specifice sprijinlui logistic. În
acest sens considerăm că este necesară implementarea rapidă unui sistem
informatic logistic naţional, cu o bază de date integrată, compatibil cu sistemele
informatice logistice NATO sau adoptarea unui astfel sistem de la ţări NATO cu
experienţă în domeniu. În cazul creării unui sistem informatic logistic naţional,
acesta trebuie să ţină pasul upgrade-urilor cu cele NATO.
Totuşi, există pericolul creşterii redundanţei informaţiilor şi a timpilor de
răspuns la cererile de raportare a stării resurselor. Aceste pericole pot genera
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
36 din 40
decizii caracterizate de subiectivism şi aproximări, care conduc inevitabil la
dezinformare şi la lipsa de realism a actului decizional.
Planificarea sprijinului logistic potrivit exigenţelor procesului decizional şi
particularităţilor determinate de situaţiile acţionale adecvate operaţiilor aeriene este
determinată de mecanismele care dau funcţionalitate structurilor de specialitate şi
cuprinde detaliile de ordin decizional, organizatoric şi informaţional.
În condiţiile unor operaţii aeriene cu acţiuni militare ofensive şi defensive
foarte rapide, des schimbătoare, cu o varietate şi complexitate de situaţii
neîntâlnite, rezultatele cele mai bune se obţin tocmai prin îmbinarea metodelor
folosite cu capacităţile personale ale planificatorilor logistici.
Viaţa a demonstrat că cei care deţin arta planificării sprijinului logistic au
capacitatea de a transpune în practică principiile şi regulile generale ale logisticii,
adaptându-le cu flexibilitate la situaţia concretă a acţiunii militare. De asemenea,
aceştia au talentul organizatoric şi priceperea de a lucra cu oamenii şi împreună cu
o capacitate de creaţie, manifestată prin imaginaţie şi inventivitate, izbutesc mai
uşor şi obţin rezultate foarte bune.
Considerăm că planificarea sprijinului logistic al forţelor din componenta
aeriană trebuie să treacă de la o planificare static-proiectivă la o planificare
dinamic-adaptabilă, devenită posibilă datorită cunoaşterii permanente a situaţiei
logistice şi a nevoilor de sprijin logistic. Nu se poate trece la o planificare
dinamică, adaptabilă dacă resursele şi serviciile sunt puţine, iar accesul la ele este
greu, vulnerabil sau chiar imposibil.
În final, putem concluziona că sprijinul logistic al componentei aeriene
trebuie să fie în strictă concordanţă cu fizionomia de desfăşurare a operaţiilor
aeriene, iar decizia pe linie logistică trebuie adaptată permanent schimbărilor de
mediu operativ şi tactic.
Suntem de părere că activitatea de sprijin logistic acordată marilor unităţi şi
unităţilor din componenta aeriană va fi într-o oarecare măsură îmbunătăţită şi o
parte din neajunsuri eliminate sau cel puţin atenuate, dacă se vor avea în vedere
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
37 din 40
propunerile prezentate în continuare:
1. Înfiinţarea la nivelul CLÎ a unui nucleu de comandament al MESL,
similar cu cel al JLSG.
2. Dotarea Bazei logistice/SMFA cu autoateliere dislocabile pentru
executarea lucrărilor de nivel complex pentru aeronave, radare şi sisteme de
rachete.
3. Încadrarea comandamentului componentei aeriene cu cel puţin un nucleu
de structură A4. De asemenea, în cadrul AOC, ABOC şi SAMOC să funcţioneze
un compartiment/celulă conducere a sprijinului logistic.
4. Având în vedere că, subunităţile de radiolocaţie sunt izolate şi dispersate,
asemenea grupelor MEDEVAC, să se constituie grupe de mentenanţă care să
acţioneze cu ajutorul elicopterelor, pentru intervenţii de mentenanţă atunci când
sunt solicitate.
5. Regândirea organigramei SMEM din cadrul grupului logistic/bază
aeriană după principiile modularităţii, cu structuri modulare care să permită
dislocarea acestora cu structuri mai mici decât escadrila (patrule); similar şi la
secţia mentenanţă de linie a escadrilelor, cu menţiunea ca acestea să fie structurate
pe activităţi de reparaţii şi de pregătire pentru zbor/luptă. De asemenea SMEM să
cuprindă în organică echipe ABDR şi echipe de canibalizare.
6. Având în vedere că, pe tipul operaţiilor întrunite, bazele aeriene, MU şi U
de rachete sol-aer/radiolocaţie vor fi dispuse, în zona de responsabilitate a forţelor
terestre, potrivit principiilor sistemului logistic integrat apreciem că activităţile de
aprovizionare cu materiale comune şi mentenanţa echipamentelor comune de nivel
intermediar trebuie să revină MU din structura componentei terestre.
7. Ţinând cont de concepţia NATO privind sprijinul logistic al forţelor
aeriene în operaţii multinaţionale, se impune achiziţionarea de module dislocabile
pe calea aerului, capabile să susţină personalul şi echipamentele militare pentru cel
puţin o forţă de nivel escadrilă.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
38 din 40
Noi ne exprimăm convingerea că, în perioada imediat următoare, Forţele
aeriene româneşti vor fi sprijinite prin alocarea de fonduri substanţiale, pentru
susţinerea de programe majore de modernizare şi înzestrare, care să asigure accesul
la cele mai bune descoperiri ale ştiinţei şi tehnologiei în domeniu. Astfel, aceste
demersuri vor produce schimbări importante şi în cadrul structurilor de sprijin
logistic ale forţelor aeriene în perioada imediat următoare, care vor fi
dimensionate, adecvate scopului pentru care sunt constituite, pentru a putea
îndeplini misiunile încredinţate pe timpul operaţiilor aeriene.
Inevitabil, structurile de sprijin logistic care vor funcţiona în cadrul marilor
unităţi şi unităţi din cadrul Forţelor aeriene româneşti vor fi adaptate astfel încât,
cu personal mult mai redus din punct de vedere numeric, dar cu echipamente din ce
în ce mai moderne, să poată să-şi îndeplinească misiunile.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767,
Bucureşti, 2003, cota 71363.
2. Carta Albă a Apărării, aprobată prin Hotărârea Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării nr.77 din 17.06.2013.
3. Legea nr. 45 privind apărarea naţională a României, Monitorul Oficial
al României, nr. 17, Bucureşti, 1994.
4. Legea nr. 346 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării,
Monitorul Oficial al României, nr.654, Bucureşti, 2006.
5. Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015 - 2019 – “O
Românie puternică în Europa şi în lume”, Bucureşti, 2015.
6. Concepţia şi procedurile specifice privind acordarea de către România
asprijinului naţiunii gazdă pentru recepţia, staţionarea şi continuarea deplasării
forţelor armate străine participante la operaţii pe teritoriul naţional, Bucureşti,
2015.
7. Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2012.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 40
8. F.A.-L.-2, Manual pentru sprijinul logistic al forţelor aeriene în
operaţiile multinaţionale, Statul Major al Forţelor aeriene, Bucureşti, 2009.
9. L.11-2, vol. 1, Instrucţiuni privind mentenanţa echipamentelor de
aviaţie, Bucureşti, 16.08.2011.
10. L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operaţii întrunite,
Bucureşti, 2008;
11. Manualul de planificare a operaţiilor, Bucureşti, 2011.
12. Manualul pentru planificarea operaţiilor, Bucureşti, 2011.
13. Md-2, Doctrina sprijinului medical în operaţii, Bucureşti, 2008.
14. AAP-6, NATO Glossary of Terms and Definitions, Editions 2008.
15. AJP – 4(B), Allied Joint Doctrine for Logistics, Dec.2009.
16. AJP – 4.9, Modes of Multinational Logistics Support, NATO, Feb., 2013.
17. AJP- 4.6, Allied Joint Doctrine for the Joint Logistic Support Group,
Edition B, Version 1, April 2014.
18. AJP-4.4(B), Allied Joint Movement and Transportation Doctrine,
November 2008.
19. AJP-4.4B, Allied Joint Movement and Transportation Doctrine, May
2013.
20. ALP-4.3, Air Forces Logistic Doctrine, and procedures, May 2002.
21. ATP-3.13.1, Reception, Staging, Onward Movement and Integration-
RSOM Procedures , Edition A, Version 1, Ratification Draft 1.
22. B-GA-406-000/FP-001, Canadian Forces, Aerospace Sustain Doctrine,
1st Edition, February 2011.
23. FM 3-0.1, The Modular Force, Headquarters, Departament of the Army,
January 2008.
24. JDP 0-01, British Defence Doctrine 4th Edition, The Development,
Concepts and Doctrine Centre, November 2011.
25. JP 1-02, Dictionary of Military and Associated Terms, Department of
Defence, 15 December 2012.
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 40
26. Andronic B., Mocanu B.P., Sprijinul logistic în operaţiile multinaţionale,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003.
27. Florian Răpan, Tendinţe de întrebuinţare a aviaţiei militare în cadrul
strategic actual, Bucureşti, Editura AISM, 1998.
28. Gheorghe Minculete, Abordări moderne ale managementului logistic,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.
29. Anthony H.Cordesman, The Iraq War: Strategy, Tactics, and Military
Lessons, Center for Strategic and International Studies, 2003.
30. Benjamin S. Lamberth, Air Power Against Terror, America s Conduct of
Operation Enduring Freedom, RAND, 2005.
31. Brigadier General David A.Deptula, Effects-Based Operations: Change
in the Nature of War, Aerospace Education Fundation, 2001.
32. James Jay Crafano, Private Sector Public Wars, Contractor in Combat-
Afganistan, Iraq, and Future Conflicts, 2008.
33. John C. F. Tillson, The Role of External Support in Total Force
Planning, Institute for Defense Analyses, November 1997.
34. Karen A. Fisher, Jason D. Kent, Exploring the Feasibility of a
Consolidated Joint Civil Augmentation Program (JCAP), MBA Profesional Report
Naval Post Graduate School Mmonterey, California, December 2009.
35. Lamberth S. Benjamin, Air Power Against Terror, America΄s Conduct of
Operation Enduring Freedom, RAND, 2005.
36. Maj. Darrell H.Holcomb, Aircraft Battle Damage Repair for the 90s and
Beyond, Reserch Report no. AU-ARI 93-4, March 1994.
37. Luca Peruzzi, Air-to-ground weapons: Lessons learned from the Libyan
war, EDR, European Defence & Securitz Review, issue no 1-January February
2012.
38. Teodor Frunzeti, Conceptul de „Smart Defence” în contextul
eficientizării apărării, Lumea 2013, Enciclopedie politică şi militară (Studii
strategice şi de securitate), Bucureşti, 2013.
