ROMÂNIA

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”

ȘCOALA DOCTORALĂ INFORMAȚII ȘI SECURITATE NAȚIONALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT PROFILUL PSIHOLOGIC AL PILOTULUI CARE EXECUTĂ

MISIUNI ÎN INTERESUL SECURITĂȚII NAȚIONALE

(rezumat)

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Prof. univ. dr. BARNA CRISTIAN

DOCTORAND JARI GABRIEL

BUCUREȘTI

- 2020 -

Pagina 2 din 37

Pagina 3 din 37

CUPRINSUL LUCRĂRII

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TRĂSĂTURILE DE

PERSONALITATE

1.1. PERSONALITATEA – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.2. TIP ȘI TIPOLOGIE

1.3. TEHNICI ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL

TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE

1.3.1. INVENTORY SIXTEEN PERSONALITY FACTOR

QUESTIONNAIRE (16PF)

1.3.2. MODELUL FIVE FACTOR (FFM)

1.3.3. MINNESOTA MULTIPHASIC PERSONALITY INVENTORY

(MMPI)

1.3.4. EDWARDS PERSONAL PREFERENCE SCALE (EPPS)

1.3.5. NEO-FIVE FACTOR INVENTORY (NEO-FFI)

1.3.6. INVENTARUL STATE-TRAIT ANXIETY (STAI)

1.3.7. NEO-PI-R

CAPITOLUL II. PERSONALITATEA MILITARULUI

2.1. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ PERFORMANȚA MILITARĂ

2.2. CERCETĂRI PRIVITOARE LA PERSONALITATEA MILITARILOR

CAPITOLUL III. PERSONALITATEA AVIATORILOR

CAPITOLUL IV. TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE ALE PILOTULUI –

PREDICTOR PENTRU ANGRENAREA ÎN MISIUNI DE ZBOR CU GRAD

DE RISC RIDICAT

Pagina 4 din 37

4.1. SCURT ISTORIC AL EVALUĂRII PSIHOLOGICE A AVIATORILOR ÎN

ROMÂNIA

4.2. ANALIZA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ALE PILOȚILOR

DIN CADRUL INSPECTORATULUI GENERAL DE AVIAȚIE AL

MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

4.3. INSTRUMENTELE DE LUCRU

4.3.1 INSTRUMENTE DE EVALUARE A ABILITĂȚILOR COGNITIVE

4.3.1.1. Inhibiție cognitivă

4.3.1.2. Memoria de lucru

4.3.1.3. Raționamentul analitic

4.3.1.4. Comutarea atenției

4.3.1.5. Transferul analogi

4.3.1.6. Sintaxa

4.3.1.7. Vocabular

4.3.1.8. Înțelegerea textelor

4.3.1.9. Calculul matematic

4.3.1.10. Raționamentul matematic

4.3.1.11. Generare de imagini

4.3.1.12. Imagini mintale – transformări

4.3.1.13. Orientarea spațială

4.3.1.14. Analiza perceptuală complexă

4.3.1.15. Constanța formei

4.3.1.16. Perceperea detaliilor

4.3.1.17. Abilități funcționărești

4.3.1.18. Timp de reacție simplu

4.3.1.19. Timp de reacție în accesarea memoriei

4.3.1.20. Timp de reacție în alegeri

4.3.1.21. Capacitatea de a face alegeri

Pagina 5 din 37

4.3.2 INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU EVALUAREA

PERSONALITĂȚII

4.3.2.1. Chestionarul ZKPQ (Zuckerman-Kuhlman Personality

Questionnaire)

4.3.2.2. Chestionarul de Personalitate cu 5 Factori (CP5F)

4.3.2.3. Chestionarul de screening și diagnostic psihiatric (PDSQ)

4.3.3. APLICAREA INSTRUMENTELOR DE ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ

ASUPRA PILOȚILOR IGAv

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Pagina 6 din 37

PROFILUL PSIHOLOGIC AL PILOTULUI CARE EXECUTĂ

MISIUNI ÎN INTERESUL SECURITĂȚII NAȚIONALE

Introducere

Studiile recente referitoare la organizarea și funcționarea industriei aviației

civile, în contextul în care au loc accidente tragice, s-au axat atât pe securitatea

aeroportuară, a aeronavelor și tehnologiei zborului, cât și pe competența profesională

dar și pe starea de sănătate fizică și psihică a piloților.

Dacă în ceea ce privește aviația civilă există mai multe studii, cele mai

relevante disponibile fiind menționate în această cercetare, în ceea ce privește aviația

militară acestea au un nivel de accesibilitate extrem de redus, datorită caracterului

clasificat al numărului de piloți, misiunilor piloților și dotarea cu aeronave,

majoritatea fiind axate pe evoluția stării de sănătate fizică a piloților, datorită

condițiilor dificile în care aceștia își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește aprofundarea acestui subiect în România, cu câteva excepții,

Marian Popa (Psihologie aeronautică), respectiv Mihai Aniței (Psihologia

personalității aviatorului), nu există studii care să se constituie în analize psihologice

ale personalității aviatorilor, cu atât mai mult o analiză din dublă perspectivă, a

persoanei care pilotează aparate de zbor și care face parte dintr-o structură de tip

militar.

Ideea realizării unei cercetări cu privire la profilul psihologic al piloților din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne a apărut ca urmare a faptului că, în ultimii ani

au avut loc accidente, cele mai multe dintre ele datorate gradului crescut de risc al

misiunilor efectuate de unitatea de aviație din cadrul ministerului.

Un motiv în plus este că, la nivelul structurii de aviație din Ministerul

Afacerilor Interne nu există un algoritm prin care piloții sunt desemnați pentru a

Pagina 7 din 37

prelua diferite tipuri de misiuni, criteriul fiind experiența profesională, neexistând

niciun studiu științific care să poată oferi date pertinente dacă acesta este cel mai bun

criteriu care să poată fi aplicat sau dacă o selecție bazată pe criterii mai amănunțite nu

ar duce la un risc mai mic de incidente sau accidente aviatice.

Cercetarea de față a pornit de la ceea ce există în prezent referitor la modul de

selecție a piloților pentru diferite tipuri de misiuni, criteriul de bază fiind experiența

profesională a piloților, dobândită în urma efectuării unui număr cât mai mare de ore

de zbor.

Mai exact, pentru misiuni dificile cum ar fi cele dependente de: condiții meteo

nefavorabile, predeterminări al unui anume timp de zbor (spre exemplu transportarea

unui bolnav de către aparatele de zbor ale SMURD, care trebuie să ajungă la o unitate

medicală într-un anumit interval de timp pentru a se putea interveni medical eficient),

transporturi ale unor produse care prezintă risc (substanțe inflamabile, explozibili),

misiuni cu protocoale precise dar cu impact emoțional puternic (salvării după un

dezastru) sunt selecționați piloții considerați având cea mai mare experiență. Dar care

este limita acestei experiențe?

În consecință, o analiză a piloților din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

trebuie făcută și din perspectiva identificării acestor limite, precum și a altor criterii de

selecție.

Pentru că un număr deloc neglijabil de studii psihologice făcute la militari s-au

axat pe stresul post-traumatic, am ales să efectuez o analiză a profilului psihologic al

piloților din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pornind de la gradul de risc al

misiunilor efectuate. Gradul de risc are un impact important asupra psihicului

piloților, aceștia având nevoie de o foarte bună pregătire și experiență.

Pornind de la studiile psihologice făcute la nivel mondial privind personalitatea

piloților, militari sau civili, și având în vedere faptul că, în Uniunea Europeană, se

conturează o strategie prin care să fie evaluată mult mai detaliat starea psihologică a

aviatorilor, în urma catastrofei aviatice cauzate de prăbușirea aeronavei

Pagina 8 din 37

Germanwings, am considerat că și la nivel național este necesar și util un astfel de

studiu care să ofere repere pentru următoare analize.

În acest context, prin cercetarea de față, am urmărit realizarea unui profil

psihologic al pilotului care efectuează misiuni cu grad ridicat de risc, fiind stabilite

următoarele obiective ale cercetării:

1. identificarea aptitudinilor cognitive, emoțiilor, stărilor, gândurilor și

comportamentelor, atitudinilor și trăsăturilor de personalitate cu rol

predispozant pentru piloții care efectuează misiuni cu grad ridicat de risc;

2. identificarea unor criterii de selecție a acelor piloți care sunt potriviți

să efectueze misiuni cu grad ridicat de risc, în funcție de aptitudinile

cognitive, emoțiile, stările, gândurile și comportamentele, atitudinile și

trăsăturile de personalitate.

Lucrarea este structurată pe două părți: fundamentarea teoretică și cercetarea

propriu-zisă. Partea de teorie cuprinde trei capitole care se referă la trăsăturile de

personalitate în general, respectiv trăsăturile de personalitate ale militarilor și

aviatorilor, în particular.

În primul capitol sunt analizate principalele delimitări conceptuale privind

personalitatea pornind din antichitate, de la Platon și Aristotel. Evoluția conceptului

este explicat atât prin analiza studiilor clasice ale lui René Descartes și Niccolò

Machiavelli, cât și a unor specialiști consacrați în epoca modernă, la nivel mondial

(Sillamy, Guilford, Allport, Piaget, Jung, Linton, Stőetzel etc) dar și din România

(Ionescu, Dumitru, Zlate, Golu, etc).

De menționat că înțelegerea modului în care oamenii diferă unul de altul și

modul în care îi sunt afectate diferite rezultate este ceva ce facem cu toții în mod

intuitiv, dar psihologia personalității încearcă să aducă rigoare științifică în acest

proces. Personalitatea determină performanțele academice și la locul de muncă,

atitudinile sociale și politice, calitatea și stabilitatea relațiilor sociale, de sănătate

fizică și mortalitate precum și riscul apariției tulburărilor psihice.

Pagina 9 din 37

Al doilea capitol se axează pe studierea personalității militarului, pentru a

putea înțelege care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un individ pentru a fi un

bun militar, cercetările arătând că există o legătură de cauzalitate între trăsăturile de

personalitate și eficiența militarului.

În acest capitol sunt analizați factorii, de ordin fizic sau psihic, care

influențează performanța militarului, fiind definiți și explicați factorii biologici, de

mediu și sociali, pentru că toți acești factori la un loc determină dezvoltarea

personalității unui individ.

Capitolul trei se referă la personalitatea pilotului, ca predictor al performanței

de zbor și siguranței zborului. Principalele studii menționate în lucrare, în ceea ce

privește personalitatea pilotului, sunt cele ale cercetătorilor americani și britanici, o

atenție deosebită fiind acordată studiilor asupra piloților militari, cum ar fi cele ale lui

Theodore Lyster, Henmon, Thorndike, Alkov, Gaynor și Borowsky, Retzlaff și

Gibertini, M. Riemann, R., Angleitner, A. și Strelau, Intano G. P., Geist și Boyd.

Toate aceste studii au la bază modelul Inventarului de Personalitate Multiaxial, sau

alte instrumente care pornesc de la modelul de personalitate Five Factor Model

(FFM).

Similar cu influența factorilor asupra psihicului militarilor și în cazul piloților

există o serie de factori de natură fizică și psihică care un roluri importante în

existența unui anume tip de personalitate.

Piloții se află între limitele rezistenței umane adică „limita de supraviețuire” și

„limita de performanță acceptabilă”. Orice depășire a acestor limite înseamnă accident

sau catastrofă și asta pentru că este vorba de solicitări puternice cum ar fi: hipoxia,

accelerațiile, zgomotul, vibrațiile și solicitările senzoriale extreme.

Cu toate acestea, piloții rareori fac greșeli de pilotaj din cauza lipsei de

calificare pentru zbor, cel mai adesea le fac din cauza personalității lor care are impact

asupra conștientizării situației, managementului stresului dar și a limitărilor

fiziologice.

Pagina 10 din 37

Studii care corelează trăsăturile de personalitate cu performanța de zbor, pe

baza accidentelor, urmăresc dacă există vreo relație între personalitate și numărul de

accidente. Mai exact dacă anumite trăsături de personalitate predispun la accidente.

Studiul a arătat că piloții militari sunt dependenți de situații care presupun

adrenalină, au un dezvoltat simț practic și se adaptează bine la orice fel de situații.

Scenariul aviatic cuprinde multe situații dificile și provocatoare în aer și/sau la

sol. Personalitatea aviatorului militar este probabil să aibă un impact propriu la

abordarea sau apropierea de acele situații solicitante. Teste precum Millon Inventarul

Multiaxial, Eysenck Inventarul de Personalitate (EPI) și Edwards Programul de

Preferințe Personale (EPPS) au portretizat pilotul ca dominant, încrezător, competitiv,

neanxios și social care își orientează activitatea spre realizare.

Poate mai mult ca în alte ocupații, în cazul piloților este vorba de solicitarea

psihică mare care presupune posibilitatea alterării stării de sănătate psihică.

Stabilitatea psihică este o cerință de bază pentru a pilota în condiții de siguranță.

Cu toate acestea, amploarea problemelor de sănătate mintală în rândul piloților

este necunoscută. Sănătatea mintală este influențată de diverși factori personali și

profesionali. Cognitiv, un pilot cu probleme psihice poate face mai multe greșeli decât

de obicei, are probleme în luarea deciziilor sau nu poate să rămână concentrat. El sau

ea poate afișa o degradare bruscă și inexplicabilă în performanță, atât în timpul

zborului cât și în managementul cabinei de pilotaj.

Primele studii în domeniul personalității piloților s-au axat pe comparația dintre

aviatorii militari și militarii de la alte arme. Rezultatelor studiilor au arătat că piloții

militari par mai înclinați spre strategii active de coping și să raporteze problemele și

au tendință mai mare în a căuta informații de la alții în situații de stres. Mai important,

aceștia tind să se bazeze mai puțin pe suport emoțional, negare, evitarea sau strategiile

de dezangajare și coping în perioade de stres.

Pagina 11 din 37

Pentru piloții care fac erori s-a constatat că aceștia au suferit recent o schimbare

de personalitate sau și-au modificat recent obiceiurile de consum a alcoolului. Toate

aceste simptome par a fi rezultatul stresului inadecvat de coping.

Imposibilitatea realizării unui profil psihologic al pilotului se datorează faptului

că nu a existat nicio analiză a scorurilor subtest pentru a evalua diferențele specifice în

ceea ce privește aptitudinile cognitive (de exemplu analiza spațială, raționamentul

numeric, raționamentul vizual și de construcția vizuală) între grupuri.

O problemă identificată, cu privire la studiile menționate mai sus, este că nu au

urmărit măsurarea performanței, ci mai degrabă utilizarea unui simplu inventar de

personalitate, cum ar fi Tipurile de Personalitate Myers Briggs (MBTI), pentru a

înțelege dacă există un tip de personalitate semnificativ în cadrul populației studiate.

O abordare a trăsăturilor de personalitate ale aviatorilor o constituie cea care se

referă la performanțele de zbor. Una dintre deficiențele studiilor prezentate anterior

este că se referă la performanța de formare (adică stabilirea potențialului de

performanță în cadrul selecției viitorilor piloți) și nu la performanța operațională

(performanța piloților), existând o corelație redusă între teste și performanță. O altă

abordare privind personalitatea piloților este cea care privește sănătatea mintală a

acestora, în special depresia. De menționat că niciunul dintre aceste studii nu a reușit

să creioneze un profil tipic al pilotului, civil sau militar.

Partea de cercetare cuprinde un istoric al evaluării psihologice a aviatorilor în

România, explicitarea misiunilor aeronautice cu grad de risc ridicat efectuate de către

Inspectoratul General de Aviație (unitate a Ministerului Afacerilor Interne) și testarea

următoarelor ipoteze de cercetare:

1. Dacă se înregistrează diferențe între scorurile obținute de piloții care

execută misiuni cu grad ridicat de risc și cei care execută misiuni

obișnuite, la evaluarea aptitudinilor cognitive, emoțiilor, stărilor,

gândurilor și comportamentelor, atitudinilor și trăsăturilor de

personalitate, atunci aceste tipuri de evaluare trebuie să fie incluse într-

Pagina 12 din 37

un protocol de selecție pentru piloții care execută misiuni cu grad ridicat

de risc;

2. Dacă se înregistrează diferențe la evaluarea aptitudinilor cognitive,

emoțiilor, stărilor, gândurilor și comportamentelor, atitudinilor și

trăsăturilor de personalitate, în funcție de vârsta piloților, atunci vârsta

trebuie să fie considerată un criteriu de selecție pentru piloții care

execută misiuni cu grad ridicat de risc;

3. Dacă se înregistrează diferențe la evaluarea aptitudinilor cognitive,

emoțiilor, stărilor, gândurilor și comportamentelor, atitudinilor și

trăsăturilor de personalitate, în funcție de numărul orelor de zbor ale

piloților, atunci numărul orelor de zbor trebuie să fie considerat un

criteriu de selecție pentru piloții care execută misiuni cu grad ridicat de

risc.

În prezent, în România piloții sunt evaluați psihologic, dar aceste evaluări se

realizează cu instrumente care nu oferă detalii care să stabilească un profil al

trăsăturilor de personalitate necesare pentru un anume tip de misiune ci doar pe tipul

de aparat de zbor: avion supersonic, avion de transport, elicopter etc. Evaluarea

psihologică este compusă din două componente: selecția, care se fundamentează pe

aptitudine și expertiza profesională, bazată pe adaptare/adaptabilitate.

Selecția se realizează printr-un examen psihologic prin care se evaluează

potențialul aptitudinal general și specific. Intenția este de a se realiza o prognoză a

șanselor ca cel selectat să poată face față cerințelor de mai târziu.

Personalul navigant, odată ce este integrat în mediul profesional, urmează a fi

verificat periodic, evaluările urmăresc: calitatea adaptării profesionale (performanță,

satisfacție și compensarea surselor de stres, insatisfacție și motivație), calitatea vieții

pe plan profesional (relația de autoritate și cea colegială, condiții de lucru), calitatea

vieții de familie (stabilitate, stare de sănătate).

Pagina 13 din 37

Trebuie precizat că, în ceea ce privește piloții civili, nu există o regulă de

evaluare psihologică. Datele făcute publice până în prezent, arată că evaluarea

psihologică se face la intrarea în școala de aviație iar apoi doar la cererea medicului

psihiatru în cadrul vizitelor anuale de prelungire a licenței medicale de zbor.

Cercetarea de față a fost efectuată doar în ceea ce-i privește pe piloții militari

din cadrul Inspectoratului General de Aviație (IGAv), unitatea de aviație a

Ministerului Afacerilor Interne.

Ca și componentă a sistemului național de servicii medicale de urgență, IGAv

desfășoară activități în cooperare cu Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și

Descarcerare (SMURD) și ca operator aerian medical pentru Ministerul Sănătății, iar

în calitate de operator medical al Ministerului Sănătății asigură transportul bolnavilor,

a organelor de transplantat sau orice urgență din punct de vedere medical.

Personalul navigant din cadrul acestei instituții execută mai multe tipuri de

misiuni: cercetarea, supravegherea și observarea din aer, căutare și salvare, transport

aerian special, însoțirea coloanelor oficiale și a transporturilor speciale, transmiterea

în direct, ziua și noaptea, a imaginilor către centrele operaționale de comandă și/sau

înregistrarea acestora, stingerea incendiilor de suprafață cu ajutorul instalațiilor

speciale, informarea/alertarea publică.

Toate aceste misiuni au grade mai mici sau mai mari de risc în funcție de

condițiile meteorologice și de acțiunile pe care le includ. Deosebirile dintre aceste

misiuni sunt date și de condițiile, situațiile și obiectivele acestora. Gradul de risc

pentru misiuni dificile este determinat de condiții cum ar fi: condiții meteo

nefavorabile, predeterminări al unui anume timp de zbor (spre exemplu transportarea

unui bolnav de către aparatele de zbor ale SMURD care trebuie să ajungă la o unitate

medicală într-un anumit interval de timp pentru a se putea interveni medical eficient),

transporturi care prezintă risc (substanțe inflamabile, explozibili), misiuni cu

protocoale precise dar cu impact emoțional puternic (exemplu cele în cazul unor

Pagina 14 din 37

salvări după un dezastru) sunt selecționați piloții considerați având cea mai bună

experiență.

Pentru testarea ipotezelor de cercetare a fost efectuată evaluarea psihologică a

63 de piloți din cadrul Inspectoratului General de Aviație. Piloții au fost împărțiți în

două grupuri: grupul I este format din 34 de piloți care efectuează misiuni cu grad de

risc ridicat și grupul II format din 29 de piloți care efectuează misiuni obișnuite,

utilizat drept grup de control. Subiecții din ambele grupuri au vârsta cuprinsă 25 și 50

de ani.

Nu a existat o metodă de selecție a grupului cercetat ci s-a realizat evaluarea

psihologică pe aproximativ toți piloții existenți în cadrul IGAv. Selecția celor două

grupuri a fost realizată pentru ca, în baza studiului, să se poată stabili un profil

psihologic al pilotului care desfășoară misiuni cu grad ridicat de risc.

Instrumentul de lucru pe care l-am ales este Cognitrom (CAS++), deoarece este

utilizat în evaluarea piloților (din 2014 în cadrul activității de evaluare psihologică

periodică din IGAv).

Cognitrom este o baterie complexă de teste psihologice care include peste 50 de

teste. Un prim test este de evaluare a abilităților cognitive fiind vizate mai ales

abilitățile de învățare prin testarea memoriei de lucru, inhibiției cognitive, comutării

atenției, raționamentului și transferului analitic.

Un al doilea test este acela de evaluare a personalității și conține un chestionar

prin care se evaluează impulsivitatea, agresivitatea, anxietatea, activitatea și

sociabilitatea.

În cadrul acestui test se aplică un chestionar de evaluare a autonomiei

personale, a cărui rezolvare indică autonomia valorică, autonomia comportamentală,

autonomia cognitivă și autonomia emoțională.

Cel de-al treilea test al bateriei Cognitrom++ vizează evaluarea intereselor

ocupaționale, cu următoarele scale: scala intereselor sociale, scala intereselor

Pagina 15 din 37

investigative, scala intereselor artistice, scala intereselor realistice, scala

antreprenorială și scala intereselor convenționale.

Un alt test este chestionarul ZKPQ, un instrument psihometric de evaluare a

factorilor de bază ai personalității și a fost dezvoltat pentru a oferi o abordare de sus în

jos a trăsăturilor de personalitate bazată pe nivelurile biologice intermediare, pornind

de nivelul genetic a personalității. Testul urmărește evoluția biologică a personalității

utilizând factori derivați dintr-o abordare biologică și temperamentală a personalității.

Pentru studiul de față, instrumentul este important pentru a se vedea dacă

subiecții celor două grupuri, piloți care efectuează misiuni obișnuite și misiuni cu grad

ridicat de risc se diferențiază biologic și dacă educația a avut un rol în dezvoltarea

temperamentului lor. După cum am prezentat în această lucrare, temperamentul este

important pentru ca o anumită persoană să desfășoare un anumit tip de activitate.

Un alt instrument utilizat este CP5F, o adaptare după modelul chestionarul

FFPI (Five-Factor Personality Inventory). Acesta este un instrument pentru a evalua

poziția unei persoane la dimensiunile Extraversiune, Stabilitate emoțională,

Conștiinciozitate, Amabilitate și Autonomie.

Un alt test este cel al evaluării emoțiilor și comportamentelor care cuprinde un

test de atitudini disfuncționale, forma A (DAS), un test a cărui scală evaluează

distresul emoțional, emoțiile negative disfuncționale și emoțiile negative funcționale

cum ar fi frica, deprimarea și tristețea. În cadrul acestei părți de evaluare se utilizează

și chestionarul de screening și diagnostic psihiatric (PDSQ) prin care se evaluează

stările, emoțiile, gândurile și comportamentele.

Acest test identifică dacă există: tulburări depresive majore, de stres

posttraumatic, tulburare obsesiv-compulsivă, de panică, psihotică, de anxietate

generalizată, somatizare sau ipohondrie, fobie socială, dependență de alcool sau

medicamente, agorafobie sau bulimie nervoasă.

Pagina 16 din 37

Tot în această parte se aplică un chestionar de abordare strategică a coping-ului,

prin care este evaluat modul în care piloții reacționează comportamental la probleme

sau situații stresante.

Mai exact, se identifică cum subiectul relaționează social, caută suport social,

acționează prudent sau instinctiv, evită situațiile stresante, acționează indirect (adică

netransparent), își urmărește propriile interese, acționează agresiv, se auto-

culpabilizează, se resemnează, ruminează (meditează îndelung), se refocalizează,

perspectiva în care vizualizează o situație stresantă sau îi culpabilizează pe alții.

În ceea ce privește ipotezele de cercetare, la nivelul ambelor grupuri transferul

analogic, înțelegerea textelor, extraversia, sociabilitatea, stabilitatea, au obținut cele

mai mari scoruri medii. Scoruri medii în cercetarea aptitudinilor cognitive s-au

obținut la raționamentul analitic, sintaxă, vocabular, calcul și raționament matematic,

generare imagini, analiză perceptuală complexă, constanța formei, abilități

funcționărești, dezirabilitate socială, amabilitate, conștiinciozitate, autonomie,

activitate ca trăsături de personalitate.

Subiecții din ambele grupuri nu au probleme cu bulimia sau alimentația

compulsivă, nu au tulburări obsesiv-compulsive, de panică, psihice, nu suferă de

agorafobie, fobie socială, nu au dependență de alcool și medicamente, nu au tulburări

de somatizare și nici ipohondrie.

Analiza dispersiei pe cele două grupuri arată distribuție asimetrică, în cea mai

mare parte o distribuție cu coada spre stânga (exprimarea în statistică pentru

preponderența valorilor negative). Excepție fac: Comutarea atenției, Vocabular,

Constanța formei, Abilități funcționărești, Timp reacție în accesarea memoriei, Timp

de reacție în alegeri, Capacitate decizională, Stabilitate emoțională, Autonomie,

Căutare impulsivă senzații, Neuroticism-anxietate, Agresivitate-ostilitate, Tulburare

depresivă, Tulburare stres post-traumatic, Tulburare de anxietate generalizată.

O primă concluzie care poate fi desprinsă este că piloții din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne au o capacitate mare de a realiza transferuri analogice, înțeleg

Pagina 17 din 37

ușor texte, sunt extraverși, sociabili și stabili. Restul aptitudinilor cognitive se află în

limitele normalității.

De asemenea, diferențele între piloții care efectuează misiuni cu grad ridicat de

risc și piloții care efectuează misiuni obișnuite în ceea ce privește aptitudinile

cognitive există, dar nu sunt semnificative din punct de vedere statistic.

Rezultatele analizei descriptive privind aptitudinile cognitive ne arată că piloții

din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne: au un

mare raționament analitic, realizează rapid și bine calcule matematice, au un bun

raționament matematic, au capacitatea de a genera imagini, timpul de reacție simplu

este rapid.

Rezultatele analizei trăsăturilor de personalitate a tuturor piloților din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne arată scoruri care nu pun probleme, că toți piloții au

tendința de a fi mai puțin sociabili, caută impulsuri și senzații, înclină să fie nevrotici

și anxioși, sunt mai puțin agresivi și ostili, arată prezența tulburării depresive și de

stres post-traumatic. Ceea ce-i deosebește pe piloții care desfășoară misiuni cu grad

ridicat de risc de cei care desfășoară misiuni obișnuite este agresivitatea și ostilitatea.

Pentru Tulburarea depresivă și Tulburarea de stres post-traumatic au reieșit

diferențe între cele două grupuri, piloții care desfășoară misiuni cu grad ridicat de

risc putând fi mai depresivi și mai afectați de stresul post-traumatic.

Prima ipoteză a cercetării este validă, există diferențe între piloții care

efectuează misiuni cu grad ridicat de risc și piloții care efectuează misiuni obișnuite în

ceea ce privește aptitudinile cognitive, emoțiile, stările, gândurile și comportamentele,

trăsăturile de personalitate și atitudinile. Aceste diferențe nu sunt semnificative, dar

nu pot fi neglijate în contextul activităților subiecților.

Piloții care efectuează misiuni cu grad ridicat de risc au o mai bună memorie de

lucru, își comută mai ușor atenția, realizează un mai bun transfer analitic, au o sintaxă

și un vocabular mai bun, înțeleg mai bine textele, au un bun raționament matematic,

Pagina 18 din 37

orientare spațială, analiză perceptuală complexă, percep mai bine detaliile, accesează

ușor și folosesc rapid memoria, au o constanță a formei și generează ușor imagini.

Toate aceste aptitudini sunt necesare piloților. Automatizarea a însemnat

reducerea numărului de operatori din cabina de pilotaj, în prezent doi piloți și,

implicit, modificarea sarcinilor piloților. Noile sarcini cum ar fi planificarea de zbor,

navigația, managementul performanței și monitorizarea zborului-progres au devenit

mai pasive și, în principal, dedicate monitorizării.

Pentru cea de-a doua ipoteză am realizat corelația cu vârsta subiecților a tuturor

variabilelor studiate. Cea de-a doua ipoteză a studiului se confirmă parțial. Există

o legătură numai între vârsta piloților și aptitudinile cognitive.

Și a treia ipoteză este confirmată parțial. Există o legătură între orele de zbor

ale piloților din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor

Interne numai în cazul aptitudinii cognitive și anume memoria de lucru.

Principala limită a cercetării o constituie faptul că grupurile studiate sunt

mici și nu s-a putut efectua o analiză mai detaliată. Interesant ar fi fost să putem face o

analiză comparativă între piloții din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cei din

alte structuri militare sau din aviația civilă.

Principalul element de originalitate al cercetării îl constituie faptul că este

prima analiză psihologică a piloților din cadrul Inspectoratului General de Aviație al

Ministerului Afacerilor Interne. Un alt element de originalitate este faptul că s-au

testat aptitudinile cognitive, emoțiile, stările, gândurile și comportamentele, trăsăturile

de personalitate și atitudinile precum și screening-ul clinic al subiecților.

În elaborarea lucrării s-au luat în calcul toate datele disponibile, la ora actuală,

ale piloților din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor

Interne, fapt ce nu a mai avut loc până în prezent.

Pentru că cercetarea s-a axat pe personalitatea piloților Inspectoratului General

de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne care efectuează misiuni cu grad de risc

Pagina 19 din 37

ridicat, rezultatele sunt de mare utilitate pentru selecția, încă din școală, a celor care ar

urma să îndeplinească astfel de misiuni.

De asemenea, profilul rezultat din cercetare poate fi folosit pentru selecția

psihologică a piloților din Ministerul Afacerilor Interne care să desfășoare misiuni cu

grad ridicat de risc, încă de la încadrarea în cadrul acestei instituții. În prezent această

selecție se realizează în baza evaluărilor practice făcute în teren, ceea ce înseamnă un

consum de timp și resurse.

Concluzii și propuneri

Importanța structurii de aviație din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în

sistemul securității naționale este semnificativă și doar dacă este să ne referim la

misiunile de salvare de tip SMURD, o catastrofă aeronautică însemnând, pe lângă

pierderea vieții piloților, dar și punerea în pericol a celor care urmează a fi salvați dar

și a importantelor pagube materiale și logistice.

O analiză a cazurilor de accidente aviatice din cadrul Inspectoratului General de

Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, dintr-o perioadă apropiată, bazată pe puține

date, pentru că nu există o evaluare psihologică înainte de eveniment a celor care și-au

pierdut viața, toate acestea coroborate cu datele cercetării, indică necesitatea elaborării

unei strategii de evaluare psihologică a aviatorilor din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne pe baza unor teste psihologice de ultimă generație.

Deși psihologii joacă un rol crucial în procesul de selecție și de testare a

funcției cognitive, sănătatea mentală a piloților nu este evaluată în acest stadiu. Mai

degrabă se presupune că, dacă un pilot dezvoltă o afecțiune psihică, acest lucru va fi

dezvăluit în timpul controalelor medicale regulate și/sau detectate de medicii din

cadrul unităților aviatice.

Psihologii au nu numai un rol important în evaluarea sănătății mintale, dar pot

merge dincolo de diagnostic și să ofere programe de profilaxie și tratament care sunt

specifice individului.

Pagina 20 din 37

Mai ales că, multe dintre problemele de sănătate mentală care afectează piloții

sunt tratabile, iar piloții se pot întoarce la muncă, în cele mai multe cazuri, după o

perioadă în care evaluarea psihologică și psihiatrică precum și tratamentul, consilierea

psihologică sau psihoterapia au avut succes.

De asemenea, eforturile trebuie să se concentreze pe menținerea și promovarea

sănătății mintale, mai degrabă decât să se aștepte apariția problemelor clinice, o astfel

de abordare a fost mai degrabă neglijată până în prezent. Conștientizarea sănătății

mintale, construirea capacității de rezistență și prevenirea problemelor de sănătate

mintală ar trebui să fie o prioritate în cadrul aeronautic și, încă o dată, psihologii pot

aduce o contribuție semnificativă în acest sens.

De exemplu, prin oferirea de ateliere educaționale pentru piloți (și familiile lor),

pentru a crește gradul de înțelegere și de conștientizare a problemelor de sănătate

mintală și cum pot fi acestea gestionate.

În acest context, cercetarea „Profilul psihologic al pilotului care execută

misiuni în interesul securității naționale” poate sta la baza elaborării unei strategii

de selecție a piloților din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului

Afacerilor Interne. O primă direcție ar putea fi asigurarea unei mai bune evaluări

psihologice a piloților prin majorarea numărului de psihologi la nivelul IGAv, a

tipului de teste aplicate, a numărului de evaluări obligatorii și a persoanelor (membrii

ai familiei piloților) care să poată fi evaluate.

Problematice rămân procentele referitoare la tulburarea depresivă și stresul

post-traumatic, evidențiate a influența performanța de zbor, în urma derulării

cercetării noastre, care pot conduce la implicarea piloților Ministerului Afacerilor

Interne în accidente dacă nu sunt activ monitorizate.

A doua direcție ar însemna, pe lângă obligativitatea tratamentelor în caz de

detectare a unor probleme de ordin psihologic, realizarea unor protocoale de

colaborare cu psihologi clinicieni sau alți psihologi aeronautici din cadrul sistemului

de securitate națională.

Pagina 21 din 37

BIBLIOGRAFIE

1. Adler, A. Practica şi teoria psihologiei individuale. Pentru medici, psihologi şi

profesori. Bucureşti, EdituraTrei, 2011.

2. Alkov, R. A., Gaynor, J.A., & Borowsky, M.S. Pilot error as a symptom of

inadequate stress coping. Aviation, Space and Environmental Medicine, 1985.

3. Allport, G. Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Didactică şi

Pedagogică, 1991.

4. Amalberti, R. Une réflexion sur le rôle des hommes. Le rôle de l’être humain

dans les Systèmes, 2002, October.

5. Amato, P.R., Bradshaw, R. An exploratory study of people’s reasons for

delaying or avoiding helpseeking. Aust Psychol, 1985.

6. Anderson, G. S., Plecas, D., & Segger, T. Police officer physical ability

testing – Re‐validating a selection criterion. Policing în International Journal of

Police Strategies & Management, 24(1), 2001.

7. Andersson, G., Cuijpers P. Internet-based and other computerized

psychological treatments for adult depression: A meta-analysis, 2009.

8. Arădăvoaice, Gheorghe. Disciplina militară. Dimensiuni psihologice.

București, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1993.

9. Aristotel. Metafizica. Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2010.

10. Atkinson și Hilgard. Introducere în psihologie, Ed.Tehnică, 2005.

11. Bagshow, R.C. Human Performance & Limitations in Aviation, Third Edition.

London: Blackwell Science Inc., 1991.

12. Band, P., Deschamps, M., Fang, R., Le N., Gallagher, R.P. Long term

disability rates in a cohort of Air Canada pilots. Aviat Space Environ Med,

1998.

Pagina 22 din 37

13. Bandura, A. The role of imitation in personality development. Journal of

Nursery Education nr.18, 1963.

14. Barrick, M.R., & Mount, M.K. The Big Five personality dimensions and job

performance: A meta-analysis. Personnel Psychology, no.44(1), 1991.

15. Bartone, Paul T., Jarle Eid, Bjorn Helge Johnsen, Jan Christian Laberg,

Scott A. Snook. Big five personality factors, hardiness, and social judgment as

predictors of leaderperformance. Leadership & Organization Development

Journal 30, no. 6, 2009.

16. Bartone, Paul T., Charles L. Barry, Robert E. Armstrong. To Build

Resilience: Leader Influence on Mental Hardiness. Defense Horizons, no. 69,

1999.

17. Bartone, Paul T., Scott A. Snook, Trueman R. Tremble, J. Cognitive and

Personality Predictors of Leader Performance in West Point Cadets. Military

Psychology 14, no. 4, 2002.

18. Bartone, P.T. New Wine in Old Bottles: Leadership and Personality în and

Performance Gains Military Organization în In The 71 Advantage: Applying

Army Research Psychology for Healt, National University Press, Washington,

DC, 2010.

19. Bauer, G. & Jenny, G., Moving towards positive organizational health:

challenges and a proposal for a research model of organizational health

development. În: J. Houdmont, S. Leka & R. Sinclair (eds.), Contemporary

Occupational Health Psychology vol. 2, 2012.

20. Berg, J.S., Moore J.L., Retzlaff P.D., King R.E. Assessment of personality

and crew interaction skills in successful naval aviators, Aviat Space Environ

Med. 73, 2002.

21. Bina, M.J., Crouse, R.J., Fazzi, D.L. și Naimy, B.J. Administration,

assessment, and program planning for orientation and mobility services. În

Pagina 23 din 37

R.L. W.R.Wiener, Foundations of Orientation and Mobility: Vol. I. History and

Theory (pp. 389-433). New York: American Foundation for the Blind, 2010.

22. Board, O.U. National Transportation Safety Board, 2016.

23. Bohne, A., Keuthen, N.J., Tuschen-Caffier, B. și Wilhelm, S. Inhibition in

cognition in American Psychological Association 2, 2005.

24. Bor, R., Field, G., Scragg, P. The mental health of pilots: An overview. Couns

Psychol Q, 2002.

25. Bozeman, L. și McCulley, R.M. Improving orientation for students with

vision. În R.L. W.R. Wiener, Foundations of Orientation and Mobility: Vol.II.

Instructional Strategies and Practical Implications (pp.27-53). New York:

American Foundation for the Blind, 2010.

26. Boyd, J.N., & Zimbardo, P.G. Time Perspective, Health, and Risk Taking, in

A. Strathman & J. Joireman (Eds.), Understanding Behavior in the Context of

Time: Theory, Research, and Application, 2005.

27. Butcher, J.N., Dahlstrom, W.G., Graham, J.R., Tellegen, A.M.,

& Kaemmer, B. Minnesota Multiphasic Personality Inventory‐2 (MMPI‐2):

Manual for administration and scoring. Minneapolis: University of Minnesota

Press, 1989.

28. Callister, J.D., King, R.E., Retzlaff, P.D., & Marsh, R.W. Using the NEO-

PI-R to assess the personality of U.S. Air Force pilots (AL/AO-TR- 1997-0097).

Brooks Air Force Base, TX: Aerospace Medicine Directorate, Clinical Sciences

Division, Neuropsychiatry Branch, 1997.

29. Callister, J.D., King, R.E., Retzlaff, P.D., & Marsh, R.W. Revised NEO

personality inventory profiles of male and female U.S. Air Force pilots.

Military Medicine, 164, 1999.

30. Campbell, J.S. Meta-analysis of personality assessments as predictors of

military aviation training success. International Journal of Aviation

Psychology, 20, 2010.

Pagina 24 din 37

31. Carretta, T.R., Retzlaff, P.D., Callister, J.D., & King, R.E. A comparison of

two US Air Force pilot aptitude tests. Aviation, Space and

Environmental Medicine 69, 1998.

32. Carretta, T.R., Teachout, M.S., Ree, M.J., Barto, E.L., King, R.E. &

Michaels, C.F. Consistency of the relations of cognitive ability and personality

traits to pilot training performance. The International Journal of Aviation

Psychology, 24(4), 2014.

33. Cattell, R. Personality and Mood by Questionnaire. San Francisco: Jossey-

Bass, 1973.

34. Casella, L., Motta, R.W. Comparison of characteristics of Vietnam veterans

with and without posttraumatic stress disorder. Psychol Rep 67, 1990.

35. Castro, C.A., Adler, A.B. Reconceptualizing combat-related posttraumatic

stress disorder as an occupational hazard, American Psychological

Association. Deployment psychology: Evidence-based strategies to promote

mental health in the military. American Psychological Association, 2011.

36. Ceaușu, V. Psihologia zborului. București, Editura Militară, 1976.

37. Collimore, K.C., McCabe R.E., Carleton R.N., Asmundson G.J.G. Media

exposure and dimensions of anxiety sensitivity: differential associations with

PTSD symptom clusters. J Anx Disord 22, 2008.

38. Costa, P.T. Persons, places, and personality: Career assessment using the

Revised NEO Personality Inventory. Journal of Career Assessment, 1995.

39. Costa, P.T., Robert, R. McCrae, John, L. Holland. Personality and

vocational interests in adult sample. Journal of Personality and Social

Psychology, vol. 69, 1984.

40. Costa, P.T, McCrae, Robert, R. Professional Manual: Revised NEO

Personality Inventory (NEO-PI-R) and NEO Five-Factor Inventory (NEO-

FFI). Lutz, Florida: Psychological Assessment Resources, 1992.

Pagina 25 din 37

41. Crașovan, I. C. Fundamentele testării psihologice. Timișoara, Editura

Eirostampa, 2011.

42. Crețu, Romeo Zeno. Amprenta comportamentală și evaluarea personalității.

Iași, Editura Polirom, 2010.

43. David, C.P. Securitatea. Regândirea. Noi amenințări, noi politici. Montreal:

Fides, 2002.

44. Descartes, R. Reguli de îndrumare a minții. Meditații despre filozofia prima.

Bucureşti: Humanitas, 2004.

45. Dockery & Isaacs (1921;), Rippon & Manuel (1918). Report on the esential

characteristics of successful and unsuccessuful aviators. With special reference

to temperament. The Lancet 1918.

46. Doron, R. Dicționar de psihologie. București, Editura Humanitas, 1999.

47. Dumitru, I. Aspecte psihoindividuale și psihosociale. Timişoara: Editura de

Vest, 2001.

48. East, W.B. A Historical Review and Analysis of Army Physical Readiness

Training and Assessment.Kansas: Combat Studies Institute Press US Army

Combined Arms Center Fort Leavenworth, 2013.

49. Edwards, A. Edwards Personal Preferences Manual. London: The

Psychological Corporation Papers, 1959.

50. Edwin, A. Fleishman, Marilyn, K. Quaintance, Laurie, A. Broedling

Published. Taxonomies of human performance: The description of human tasks.

În Porumb, M., Miclea, M., CASS++ Cognitrom Assessment System (p.311).

București: COGNITROM & Editura ASCR, 2009.

51. Enea, V., Dafinoiu, I. Evaluarea psihologică. Manualul psihologului

clinician. Iași, Editura Polirom, 2017.

52. Endler, N.S., Hunt, J. și Rosenstein, A. An S-R inventory of anxiousness.

Psychological Monographs 76, 1962.

Pagina 26 din 37

53. Figley, C. Stress Disorders Among Vietnam Veterans: Theory, Research and

Development. New York: BrunnerlMazel, 1978.

54. Fitzgibbons, A., Davis, D., & Schutte, P. Pilot personality profile using the

NEO-PI R (NASA/TM-2004-213237). Hampton: National Aeronautics and

Space Administration Langley Research Center, 2004.

55. Fitzgibbons, Amy and Davis, Donald. Pilot Personality Profile Using the

NEO-PI-R, NASA Langley Research Center, Hampton, Virginia, pp.54- NASA

Langley Research Center, Hampton, Virginia 76, 2004.

56. Flett G.L. Personality Theory & Research: an International Perspective.

Mississauga, Ont.: J. Wiley and Sons Canada, 2008.

57. Fredriksen, J.C. International Warbirds: An Illustrated Guide to World

Military Aircraft, 1914-2000. Santa Barbara: ABC-Clio, 2001.

58. Frostig, M., Lefever, D.W. și Whittlesey, J.R.B. Developmental Test of.

Visual Perception. Palo Alto: Consulting Psychologists Press, 1974.

59. Gao, Y., & Kong, S. Personality types of pilot students: A study of an

Australian collegiate aviation program. International Journal of Aviation,

Aeronautics and Aerospace, 3(3), 2016.

60. Gartstein, M.A., Putnam, S.P., Aron, E.N., & Rothbart, M.K.

Temperament and personality. În S. Maltzman (Ed.), Oxford library of

psychology. The Oxford handbook of treatment processes and outcomes in

psychology: A multidisciplinary, biopsychosocial approach (p. 11–41). Oxford

University Press, 2016.

61. Geist, C. R. & Boyd, S.T. Personality characteristics of Army helicopter

pilots. Perceptual & Motor Skills, 51, 1994.

62. Gerbert, K. & Kemmler, R. The causes of causes: Determinants and

background variables of human factor incidents and accidents. Ergonomics,

1987.

Pagina 27 din 37

63. Giaquinto, M. What Cognitive Systems Underlie Arithmetical Abilities?

London: Blackwell Publishers Ltd., 2001.

64. Gil, S. Pre-traumatic personality as a predictor of post-traumatic stress

disorder among undergraduate students exposed to a terrorist attack: A

prospective study in Israel. Pers Ind Diff 39, 2005.

65. Godard, E. Mise en place d’un protocole d’évaluation des troubles de

l’orientation spatiale: intérêts de l’observation en milieu écologique.

Toulouse.: Université Paul Sabatier, 2009.

66. Goeters, K.M., Maschke, P. & Eissfeldt, H. Ability requirements in core

aviation professions: Job analysis of airline pilots and air traffic controllers. În

K.M. Goeters, Aviation psychology: Practice and research (pp.99–119).

Aldershot, UK: Ashgate, 2004.

67. Golu, M. Dinamica personalităţi. Bucureşti, Editura Geneze, 1993.

68. Greenwood John, Von Hardesty, Robin Higham. Russian Aviation and Air

Power in the Twentieth Century. London: Routlege Taylor and Francis Group,

1998.

69. Heitz, R.P. The speed-accuracy tradeoff: history, physiology, methodology,

and behavior. Frontiers in Neuroscience, 8, 2014.

70. Henmon, V.A. Air service tests of aptitude for flying. Journal of Applied

Psychology, 3, 1919.

71. Hofstee, W.K.B., Ten Berge, J.M.F.și Hendriks, A.A.J. How to score

questionnaires. Personality and Individual Differences, 25, 1998.

72. Houdmont, J., Leka, S., Sinclair, R.R. Contemporary occupational health

psychology: Global perspectives on research and practice, vol. 2. Oxford:

Wiley-Blackwel, 2012.

73. Hunter, D.R., Burke, E.F. Handbook of pilot selection 1st. England: Hants:

Avebury Aviation, 1995.

Pagina 28 din 37

74. Ian, F. Stokes, Kirsten Kite. Stress, Fatigue and Performance in Aviation,

Routledge, London, 2017.

75. R.J., Intano, G.P., Howse, W.R. The Selection of an Experimental Test

Battery for Aviator Cognitive, Psychomotor Abilities and Personal Traits.

Alexandria, VA: U.S. Army Institute for the Behavioral and Social Sciences,

1990.

76. Jakovljević, M. Posttraumatic stress disorder (PTSD): A tailor-made

diagnosis for a nage of disenchantment and disillusionment? Psychiatr Danub

24, 2012.

77. Janowitz, M. From institutionnal to occupational: the need for conceptual

clarity, în Forces and Society, nr.4, 1977.

78. Jankowski, K.S., & Zajenkowski, M. Mood as a result of temperament

profile: Predictions from the regulative theory of temperament. Personality and

Individual Differences, 52(4), 2012.

79. Johnson, R.F., Branch, L.B.și McMenemy, D.J. Attitudes Towards the Cold:

Effects on Psychological Mood and Subjective Reports of Illness During Cold

Weather Training. Natick, M: US Army Research Institute of Environmental

Medicine, 1988.

80. Jones, D. Psychiatric considerations in military aerospace. Space and

Environmental Medicine, no.72, 2001.

81. Judge, T.A. Personality and Leadership: A Qualitative and Quantitative

Review. Journal of Applied Psychology, vol. 87, no.4, 2002.

82. Jung, C.G. Tipuri psihologice. Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.

83. Quick, J.C., Smith, C.S., Folkard, S., Tucker, P., Evans, M.S. (2010). Work

schedules, health, and safety. In: Quick JC, Lois E, editors. Handbook of

occupational health psychology. 2nd ed. Washington: DC: American

Psychological Associatio. Bamberger. (2009). Employee help-seeking:

Antecedents, consequences and new insights for future research. În L.H.

Pagina 29 din 37

Martocchio J. J personnel and, Research in human resources management

(pp. 49–98) UK: Emerald Group Publishing Limited.

84. Kanki, B.G., & Palmer, M.T. Communication and crew resource

management. În E.L. Wiener, B.G. Kanki, & R.L. Helmreich (Eds.), 1993.

85. Karasek, R., Brisson, C., Kawakami, N., Houtman, I., Bongers, P., Amick,

B. The job content questionnaire (JCQ): an instrument for internationally

comparative assessments of psychosocial job characteristics. J Occup Health

Psychol, 1998.

86. Kate, L. Harkness, Elizabeth, P. Hayden. The Oxford Handbook of Stress

and Mental Health. Oxford University Press, 2019.

87. Kessler, R.C., Üstün, T.B. The WHO world mental health surveys: Global

perspectives on the epidemiology of mental disorders. Cambridge: World

Health Organization, 2008.

88. King, R.E. & Flynn, C.F. Defining and measuring the „right stuff”:

Neuropsychiatrically enhanced flight screening. Aviation, Space and

Environmental Medicine 66, 1995.

89. Kroenke, K., Spitzer, R.L., Williams, J.B. The PHQ-9: validity of a brief

depression severity measure. J Gen Intern Med., 2001.

90. Pratt, L.A., Brody, D.J. Depression in the United States household

population, 2005–2006. NCHS Data Brief, 2008.

91. Kubisiak, C. & Katz, L. U. S. Army aviator job analysis, Technical Report

1189. Arlington, VA: States Army Research Institute for the Behavioral and

Social Sciences, Rotary-Wing Aviator Research Unit, 2006.

92. Kushner, M.G., Sher, K.J. Fear of psychological treatment and its relation to

mental health service avoidance. Professional Psychology: Research and

Practice, 1989.

Pagina 30 din 37

93. Lambirth, T.T., Dolgin, D.D.L., Rentmeister-Bryant, H.K., Moore, J.L.

Selected personality characteristics of student naval aviators and student naval

flight officers. În J Aviat Psychology 13 (4), 2003.

94. Lang, K., Military Career Study,. Emerging Trend and Alternativees în

Administrative Sience Quaterly, Vol.17, 1972.

95. Levy, A.R., Perry, J., Nicholls, A.R., Larkin, D. și Davies, J. Sources of

sport confidence, imagery type and performance among competitive athletes:

the mediating role of sports confidence. Journal of Sports Medicine and

Physical Fitness, no.55, 2014.

96. Linton, R. Fundamentul cultural al personalității. București, Editura

Științifică, 1968.

97. Lollis, B.D., Marsh, R.W., Sowin, T.W., Thompson, W.T. Major depressive

disorder in military aviators: a retrospective study of prevalence. Aviat Space

Environ Med, 2009.

98. Long, R.G. și Giudice, N.A. Establishing and Maintaining Orientation for

Mobility. În R.L. W.R. Wiener, Foundations of Orientation and Mobility. Vol.

I. History and Theory (pp. 45-62). New York: American Foundation for the

Blind, 2010.

99. Louw, D.A. & Edwards, D.J.A. Sielkunde, ‘n inleiding virstudente in Suider-

Afrika. Johannesburg: Lexicon, 1993.

100. Luke McCormack, David Mellor. The Role of Personality in

Leadership: An Application of the Five-Factor Model in the Australian Army.

Military Psychology, vol. 14, no. 3, 2002.

101. Lüdtke, O., Trautwein, U., & Husemann, N. Goal and person-ality

trait development în A transitional period: Assessing change and stability in

personality development. Personality and Social Psychology Bulletin, 35, 2009.

102. Machiavelli, N. Principele. Bucureşti: Editura Mondero. 2005.

Pagina 31 din 37

103. Mărgineanu, N. Psihologia persoanei. Bucureşti: Editura Ştiinţifică,

1999.

104. Makarowski, R. The psychological profile of pilots of passenger planes.

Uniwersytet Gdański / University of Gdansk, 2012.

105. McCrae, R. Controlling neuroticism in the measurement of stress. Stress

Medicine 6, 1990.

106. McCrae, R.R., Costa, P.T. Personality in Adulthood: A Five-Factor

Theory Perspective. The Guilford Press, New York, 2003.

107. McFadden, T.J., Helmreich, R., Rose, R.M., Fogg L.F. Predicting

Astronaut Effectiveness: A Multivariate Approach. Aviation, Space and

Evironmental Administration 64, 2005.

108. McLeod, S.A. Freewill vs determinism. Simply Psychology, 2019,

aprilie.

109. McNally, R.J. Psychology. Psychiatric casualties of war. Sciences,

2006.

110. Miclea, M., Porumb, M., Cotârlea, P. și Albu, M. CASS++ Cognitrom

Assessment System. București: COGNITROM & Editura ASCR, 2009.

111. Miller, M.W., Resick P.A. Internalizing and externalizing subtypes in

female sexual assault survivors: Implications for the understanding of complex

PTSD. Behav Ther 38, 2007.

112. Mischel, W., Shoda, Y. A cognitive-affective system theory of

personality: Reconceptualizing situations, dispositions, dynamics, and

invariance in personality structure. Psychological Review, 1995.

113. Mischel, W. Toward an integrative science of the person. Annual review

of psychology, p.55

114. Murray, H.A. (1938). Psihologia personalității abud Rădulescu-

Motru C., (2003) Curs de psihologie. Bucureşti.

Pagina 32 din 37

115. Murray, G., Judd, F., Jackson, H., Fraser, C., Komiti, A., Robins,

G., Pattison, P., et al. Personality for Free?: Psychometric Properties of a

Public Domain Australian Measure of the Five-Factor Model Australian

Measure of the Five-Factor Model. Australian Journal of Psychology, no.61,

2009.

116. Negrescu, G. Din amintirile unui vechi aviator. Bucureşti. Editura

Militară, 1972.

117. Nosofsky, R. Attention, similarity, and the identification-categorization

relationship. Journal of Experimental Psychology: General, 1986.

118. Owen, J.P. Noise induced hearing loss in military helicopter aircrew – a

review of the evidence. J R Army Med Corps, 1995.

119. Pacini, R. și Epstein, S. The relation of rational and experiential

information processing styles to personality, basic beliefs, and the ratio-bias

phenomenon. Journal of Personality and Social Psychology, no.76, 1999.

120. Pandorf, C.E., Nindl, B.C., Montain, S.J., Castellani, J.W., Frykman,

P.N., Leone, C.D. și Harman, E.A. în Canadian Journal of Applied

Physiology, no.28, 2003.

121. Parker, P.E., Stepp, R.J., Snyder, Q.C. Morbidity among airline pilots:

the AMAS experience, Aviat Space Environ Med, 2001.

122. Parslow, R.A., Jorm, A.F., Christensen, H. Associations of pre-trauma

attributes and trauma exposure with screening positive for PTSD: analysis of a

community-based study of 2,085 young adults. Psychol Med no.36, 2006.

123. Parsons, E. Post traumatic self disorders: theoretical and practical

considerations in psychotherapy of Vietnam Vets. În H.Z. Wilson JP, Human

Adaption to Extreme Stress from Holocaust to Vietnam, 1988.

124. Paul T., Jarle Eid, Bjorn Helge Johnsen, Jan Christian Laberg, Scott

A. Snook. în Leadership & Organization Development Journal 30, no. 6, 2009.

Pagina 33 din 37

125. Piaget, J. Biologie și cunoaștere. Eseu asupra relațiilor dintre reglările

organice și procesele cognitive. București, Editura Dacia, 1971.

126. Picano, J.J. Personality types among experienced military pilots.

Aviation, Space, and Environmental Medicine, 1991.

127. Piedmont, R.L., McCrae, R., & Costa, P. An Assessment of the

Edwards Personal Preference Schedule From the Perspective of the Five-

Factor Model. Journal of Personality Assessment, 58(1), 1992.

128. Ployhart, R.E., Lim, B., Chan, K. Personality types among experienced

military pilots. Aviation, Space, and Environmental Medicine, 67, 2001.

129. Plug, C., Meyer, W.F., Louw. Psihologie. Los Angeles: D.A. & Gouws,

1998.

130. Popa, M. Psihologie aeronautică. București: Editura Universitară „Carol

Davila”, 2004.

131. Popescu-Neveanu, N. Teorii ale învăţării. Bucureşti, Editura Militară,

1998.

132. Radu, I. Introducere în psihologia contemporană. Cluj Napoca, Editura

Sincron, 1991.

133. Retzlaff, P.D. Air force pilot personality: Hard data on the „right stuff”.

Multivariate Behavioral Research, no.22, 1987.

134. Riemann, R., Angleitner, A. and Strelau, J. Genetic and

environmental influences on personality: a study of twins reared together using

self and peer-report NEO-FFI scales. Journal of Personality, 1997.

135. Robert Bor, Carina Eriksen. Pilot Mental Health Assessment and

Support - Practitioners Guide, Margaret Oakes, & Peter Scragg, 2017.

136. Roşca, A. Psihologie generală. București, Editura Didactică şi

pedagogică, 1976.

137. Roen, G.D. Is Peter Pan flying your plane? În S.R. Deitz, Pilots,

personality, and performance (pp. 71-84). New York: Quorum Books, 1991.

Pagina 34 din 37

138. Roselli, C.E., Abdelgadir, S.E., Ronnekleiv, O.K., Klosterman, S.A.

Anatomic distribution and regulation of aromatase gene expression in the rat

brain. Biol Reprod 58, 1998.

139. Ruwaard, J., Schrieken, B., Schrijver, M,, Broeksteeg, J., Dekker, J.,

Vermeulen, H. Standardized web based cognitive behavioural therapy of mild

to moderate depression: A randomized controlled trial with a long-term follow-

up. Cogn Behav Ther, 2009.

140. Salthouse, T. The processing-speed theory of adult age differences in

cognition. Psychological Review 103, 1996.

141. Sanders, M.G., & colaboratorii Personality aspects of involvement in

pilot-error accidents. Aviat Space Environ Med, 1975.

142. Sanders, M.G. & colaboratorii. Human Error in Aviation, R.Key

Dismukes. San Francisco, 1979.

143. Sarter, N.A. Pilot interaction with cockpit automation: Operational

experiences with the Flight Management. System International Journal of

Aviation Psychology, 1992.

144. Sarter, N.B, Mumaw, R., & Wickens, C.D. Pilots' monitoring

strategies and performance on automated flight decks: An empirical study

combining behavioral and eye-tracking data în Human Factors 49, 2007.

145. Scott, O. Public Skepticism of Psychology: Why Many People Perceive

the Study of Human Behavior as Unscientific. American Psychologist, 2011.

146. Siem, F.M., Murray, M.W. Personality factors affecting pilot combat

performance: a preliminary investigation. Aviat Space Environ Med, 1994.

147. Sillamy, N. Dicționar de psihologie. București: Univers Enciclopedic,

1996.

148. Siple, P.A. și Passell, C.F. Measurements of Dry Atmospheric Cooling

in Subfreezing Temperatures. Proceedings of the American Philosophical

Society 89, 1945.

Pagina 35 din 37

149. Slaven, J.E., Mnatsakanova, A., Burchfiel, C.M., Smith, L.M.,

Charles, L.E., Andrew, M.E. Association of sleep quality with depression in

police officers. Int J Emerg Ment Health, 2011.

150. Skinner, B.F. About Behaviorism. USA: Vintage Books, 1974.

151. Sofie A.M.K. Houthoofd, Morrens, M., Bernard, G.C. Cognitive and

psychomotor effects of risperidone in schizophrenia and schizoaffective

disorder. Clinical Therapeutics 30, 2008.

152. Sousa, D.A. How the Brain Learns. SAGE Publications, 2011.

153. Spiller, R. Isen's run: human dimensions of warfare in the 20th Century.

Military Review, 1988.

154. Stahre, M.A., Brewer, R.D., Fonesca, V.P., Naimi, T.S. Binge drinking

among U.S. active-duty military personnel. American Journal of Preventative

Medicine, 2009.

155. Stephen, C. Craig. The life of Brigadier General Theodore C. Lyster.

Aviation, space, and environmental medicine 112, 1994.

156. Stephen, P. Robins, Mary Coultrel, Management. Praha, Grada

Publishing, 2004.

157. Stokes, A., Kite, K. Flight Stress: stress, fatigue, and performance in

aviation. 1st. England: Hants: Avebury Aviation, 1994.

158. Stőetzel, J. Social psyhology. Rome: Armando Armando, 1963.

159. Sykes, A.J., Larsen, P.D., Griffiths, R.F., Aldington, S. A study of

airline pilot morbidity. Aviat Space Environ Med, 2012.

160. Swissair Crew Resource Management.

http://www2.swissaircrm.ch/HAD.html, 1999.

161. Thinus-Blanc, C. și Gaunet, F. Representation of space in blind

persons: Vision as a spatial sense? Psychological Bulletin 121, 1997.

162. Ten Berge, J.M.F. și Hofstee, W.K.B. Coefficients alpha and

Reliabilities of unrotated and rotated components. Psychometrika 64, 1999.

Pagina 36 din 37

163. Tedeschi, R.G., Calhoun, L.G. Posttraumatic Growth Inventory:

measuring the positive legacy of trauma J Trauma Stress 9, R.E. (1999). Social

problem-solving abilities and adjustment to recent-onset spinal cord injury.

Texax A&M University, 1996.

164. Tomșa, Ioan Radu. Psihologie militară. Eul. Imaginea de sine și

Comportamentul în luptă. O perspectivă procesual-organică, București,

Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999.

165. Vârlan, D. Școala Superioară de Aeronautică Navală. București:

Asociaţia Aerospaţială Română, 2010.

166. Vuorio, A., Laukkala, T., Navathe, P., Budowle, B., Eyre, A.,

Sajantila, A. Aircraft-assisted pilot suicides: Lessons to be learned. Aviation,

Space, and Environmental Medicine, 2014.

167. Zimbardo, P.G., & Boyd, J.N. Putting time in perspective: A valid,

reliable individual differences metric. Journal of Personality and Social

Psychology, no.77, 1999.

168. Zlate, M. Introducere în psihologie. București, Editura Șansa, 1994.

169. Zuckerman, M., Kuhlman, D.M., Teta, P., Joireman, J. și Kraft, M.

A comparison of three structural models of of the ZKPQ (ZKPQ-50-c) adapted

to English, French, German, and Spanish languages. Personality and

Individual Differences, no. 41, 2006.

170. Wallsten, S.T. The Theoretical Status of Judgmental Heuristics.

Advances in Psychology, 1983.

171. Weber, L. Combat stress reaction and PTSD. Canberra Australia: 1st

Psychological Research Unit, 1990.

172. R. Williams și B. Smith. American Soldier abud Driskell James E, Salas

Eduardo E., editors. Stress and Human Performance, a series in applied

psychology. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 1996.

Pagina 37 din 37

173. Wu, Alexander C. et al, Airplane pilot mental health and suicidal

thoughts: a cross-sectional descriptive study via anonymous web-based survey,

în Environmental health: a global access science source vol. 15,

174. Wood, Mathews, Dalgleish. Anxiety and cognitive inhibition. Emotion,

1(2), 2001.